Bătălia de la Posada
Facultatea de Istorie UAIC
Învățământ la distanță
Tehnologia informației și comunicării (TIC)
Basarab I, Domn al Ţării Româneşti (a
domnit între 1310-1352) a rămas în istoria
neamului, mai ales datorită strălucitei victorii
repurtate împotriva oştirii maghiare condusă de
către chiar regele Ungariei, Carol Robert
d’Anjou, de la Posada, din anul 1330. Modul
în care s-a pregătit pentru acest război, de care
depindea însăşi soarta Ţării Româneşti,
demonstrează că Basarab I cunoştea de mai
multă vreme, datorită spionilor săi, intenţiile
regelui Ungariei.
Basarab I
Solul muntean aduce oferta de pace
regelui ungar
După pătrunderea oştirii ungare
pe teritoriul Ţării Româneşti, pe
la Cetatea Severinului, Basarab I
a trimis mai multe „solii” cu
propuneri de pace. Este lesne de
înţeles că aceste „solii” care se
dădeau drept negociatori erau în
realitate spioni ai voievodului
român. Ei au observat şi studiat
oastea inamică, înapoindu-se cu
informaţii strategice de valoare,
care au stat la baza hotărârii lui
Basarab I de a angaja bătălia
decisivă cu armata invadatoare.
Din informaţiile primite, Basarab I şi-a dat ‘seama că are în faţă o armată
puternică, bine înarmată şi instruită. O bătălie în câmp deschis cu armata condusă
de regele Carol Robert d’Anjou s-ar fi putut încheia cu o înfrângere. Strategia
aplicată de Basarab I a fost cea a „hărţuirii” inamicului, combinată cu tactica
„pământului pârjolit”. Oastea lui Basarab s-a retras spre nord-est, ţinând armata
ungară invadatoare sub o observare continuă şi lovind-o prin surprindere, cu
grupuri mobile de cavaleri.
Concomitent, în fâşia de înaintare a armatei ungare, recolta a fost ascunsă, furajele arse, iar fântânile astupate sau otrăvite. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Chinurile foamei au început să fie resimţite de către însuşi regele Ungariei, ca să nu mai vorbim de oşteni şi de cai. Armata ungară a ajuns totuşi până la Cetatea Argeşului, pe care a încercat s-o cucerească, dar fără succes. „Valahii” au respins toate asalturile oştenilor unguri, vlăguiţi de foame şi de eforturi. Regele Carol Robert d’Anjou a hotărât să renunţe la campanie şi să se retragă în Transilvania.
Bătălia de la Posada a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum, cca. 1360), cea a lui Johannes de Thurocz (Chronica Hungarorum, cca. 1486), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, cca. 1455 -1480) precum şi alte lucrări ungare, poloneze şi germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze.
POSADA 1330 - PORTRET LIRIC
Pe urmele cailor
drumurile plâng scăldate-n copite de fum,
iar marginile rod anii cu pliscuri
de rouă,
soarele curge şi aripi de sânge se sting
sub mantii de foc şi lacrimi
tăiate în două.
Cerul aşteaptă un fulger
să-nchidă ferestrele lumii apuse
când nouri de scuturi se leagănă-ntr-un
dans colorat,
şi spadele urlă sălbatic
în timpul rănit şi turbat.
Săgeţile-n ploaie văzduhul îl calcă,
copacii râd singuri în văile reci,
pintenii sec îşi innoadă tăcutul
refren,
caii mor alb lângă pietrele seci.
Noaptea mănâncă din stele hulpav
sub luna ce-şi seceră clipa
la brâu,
vântul despică săgeţi în desfrâu,
stâncile zburdă-ntr-o horă de iele,
iar caii mor alb lângă pietrele reci.
Hora se-ncinge şi zilele-şi plâng strălucirea,
copacii răcnesc în lupta zăludă cu firea,
iar caii mor alb lângă toamnele reci.
General maior (r) conf. univ. dr. Ilie Gorjan
Bibliografie
• Petru Demetru Popescu, Basarab I, Ed. Militară, Bucureşti, 1975.
• Gorjan, Ilie, „Victoria de la Posada-Considerații de ordin militar”, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Posada%201330%20de%20Gorjan.htm, accesat la 8 ianuarie 2015, ora 12:28.
• „Bătălia de la Posada”, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Posada, accesat la 8 ianuria 2015, ora 12:50.