Universitatea “Bogdan-Voda” Cluj-Napoca
Facultatea de Drept
Aurelia GIDRO
TTEEOORRIIAA GGEENNEERRAALLĂĂ AA DDRREEPPTTUULLUUII
SUPORT DE CURS
Cluj-Napoca
- 2012 -
3
CUPRINS
CAPITOLUL 1 SISTEMUL ȘTIINȚELOR JURIDICE ............................... 9
1.1. Etimologia și sensurile termenului drept .................................................... 9
1.2. Clasificarea științelor juridice ................................................................... 11
1.3. Metodele de studiere a dreptului ............................................................... 12
1.4. Definiția, caracteristicile și raporturile disciplinei mcu alte științe .......... 13
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1 ............................................................. 14
BIBLIOGRAFIE capitolul 1: ........................................................................... 15
CAPITOLUL 2 ORIGINEA DREPTULUI .................................................... 16
2.1. Organizarea gentilico-tribală .................................................................... 16
2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și apariția dreptului ......................... 16
2.3. Modalități istorice de apariție a dreptului ................................................. 17
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 2 ............................................................. 18
BIBLIOGRAFIE capitolul 2: ........................................................................... 18
CAPITOLUL 3 ESENȚA DREPTULUI ....................................................... 19
3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului ..................................... 19
3.2. Definirea și constantele dreptului ............................................................. 20
3.3. Modalități de formare a dreptului contemporan ....................................... 21
3.4. Conținutul și forma dreptului .................................................................... 21
3.5. Dreptul și societatea .................................................................................. 22
3.5.1. Interdependența dintre drept și infrastructura socială ........................ 22
3.5.2. Drept și structură socială .................................................................... 22
3.5.3 Legătura între drept și suprastructura socială ...................................... 22
3.6. Dreptul și politica ...................................................................................... 23
3.7. Dreptul și morala ...................................................................................... 23
3.8. Dreptul și religia ....................................................................................... 24
3.9. Dreptul și valorile sociale ......................................................................... 25
3.10. Principiile fundamentale ale dreptului .................................................... 25
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 3 ............................................................. 27
BIBLIOGRAFIE capitolul 3: ........................................................................... 27
CAPITOLUL 4 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR DESPRE
DREPT................................................................................................................ 28
4.1. Antichitatea ............................................................................................... 28
4.2. Evul mediu ................................................................................................ 29
4.3. Perioada modernă ..................................................................................... 30
4.4. Concepțiile juridice în țara noastră ........................................................... 30
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 4 ............................................................. 31
BIBLIOGRAFIE capitolul 4: ........................................................................... 31
4
CAPITOLUL 5 DREPTUL ȘI STATUL ..................................................... 32
5.1. Etimologia și sensurile cuvântului stat ..................................................... 32
5.2. Definirea și constantele statului ................................................................ 33
5.3 Instituțiile fundamentale ale statului .......................................................... 33
5.4. Forma statului ........................................................................................... 34
5.5. Legătura dintre drept și stat ...................................................................... 34
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 5 ............................................................. 35
BIBLIOGRAFIE capitolul 5: ........................................................................... 35
CAPITOLUL 6 NORMA JURIDICĂ ........................................................... 36
6.1. Definiția și trăsăturile normei juridice ...................................................... 36
6.2. Structura normei juridice .......................................................................... 37
6.2.1. Structura logico-juridică ..................................................................... 37
6.2.2. Structura tehnico-legislativă ............................................................... 38
6.3. Clasificarea normelor juridice .................................................................. 39
6.4. Acțiunea normei juridice în timp .............................................................. 39
6.5. Acțiunea normei în spațiu ......................................................................... 40
6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept ........................................... 40
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 6 ............................................................. 41
BIBLIOGRAFIE capitolul 6: ........................................................................... 41
CAPITOLUL 7 ELABORAREA NORMEI JURIDICE TEHNICA
LEGISLATIVĂ ................................................................................................. 42
7.1. Principiile și etapele tehnici normative..................................................... 42
7.2. Părțile constitutive ale actelor normative ................................................. 43
7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative ..................................... 43
7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative ....................... 44
7.6. Sistematizarea dreptului ............................................................................ 44
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 7 ............................................................. 45
BIBLIOGRAFIE capitolul 7: ........................................................................... 45
CAPITOLUL NR. 8 IZVOARELE DREPTULUI........................................ 46
8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor .............................................................. 46
8.2. Izvoarele dreptului românesc .................................................................... 47
8.2.1. Legea .................................................................................................. 47
8.2.2. Acte normative subordonate legii ...................................................... 47
8.2.3. Alte izvoare ........................................................................................ 47
8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român ......................... 47
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 8 ............................................................. 48
BIBLIOGRAFIE capitolul 8: ........................................................................... 48
CAPITOLUL NR. 9 INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE ......... 49
9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice ..... 49
5
9.2. Formele (felurile) interpretării .................................................................. 49
9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice ......... 50
9.4. Analogia în drept ...................................................................................... 50
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 9 ............................................................. 51
BIBLIOGRAFIE capitolul 9: ........................................................................... 51
CAPITOLUL NR. 10 RAPORTURILE JURIDICE .................................... 52
10.1. Noțiunea și caracteristicile raportului juridic ......................................... 52
10.2. Elementele raportului juridic .................................................................. 53
10.2.1. Părțile ................................................................................................ 53
10.2.2. Conținutul ......................................................................................... 53
10.2.3. Obiectul ............................................................................................ 54
10.3 Clasificarea raporturilor juridice .............................................................. 54
10.4 Condițiile raportului juridic ..................................................................... 54
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 10 ........................................................... 55
BIBLIOGRAFIE capitolul 10:......................................................................... 55
CAPITOLUL NR. 11 APLICAREA NORMELOR JURIDICE .................. 56
REALIZAREA DREPTULUI ......................................................................... 56
11.1 Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului ....................................... 56
11.2. Forma și caracteristicile actului de aplicare a dreptului ......................... 56
11.3. Fazele de aplicare a normelor juridice .................................................... 56
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 11 ........................................................... 57
BIBLIOGRAFIE capitolul 11:......................................................................... 57
CAPITOLUL NR. 12 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ................................... 58
12.1. Noțiune și caracteristici .......................................................................... 58
12.2. Condițiile răspunderii juridice ................................................................ 59
12.2.1. Fapta (conduita) ilicită...................................................................... 59
12.2.2. Rezultatul faptei ilicite ..................................................................... 59
12.2.3. Raportul sau legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul
dăunător. ....................................................................................................... 59
12.2.4. Subiectul răspunderii juridice ........................................................... 59
12.2.5. Vinovăția .......................................................................................... 60
12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice .................................................... 60
12.4. Principiile răspunderii juridice ............................................................... 60
12.5. Cauze care înlătură caracterul illicit al faptei și cauze care înlătură
răspunderea juridică. ........................................................................................ 60
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 12 ........................................................... 61
BIBLIOGRAFIE capitolul 12:......................................................................... 62
BIBLIOGRAFIE FINALĂ ............................................................................... 63
6
7
INTRODUCERE
DESCRIEREA CURSULUI
Cursul de Teoria generală a dreptului este o disciplină ce
se predă în semestrul I al primului an de studiu, având un
caracter teoretic fundamental care studiază fenomenul juridic
în ansamblul său prin reflectarea abstractizată și generalizată a
cunoașterii în sfera dreptului. Este o știință de sinteză,
complexă, ce implică o manieră largă în abordarea
fenomenelor studiate. În raport cu celelalte științe juridice are un
caracter fundamental noțiunile, oferind acestora, noțiunile, conceptele,
principiile generale, dar și un caracter interdisciplinar deoarece, din
punct de vedere juridic, este așezată la “confluența tuturor ramurilor
de drept care îi furnizează noțiuni și categorii din care se extrag
generalizările valabile întregului sistem al științelor juridice și de la
care pornesc conceptele de bază specifice fiecărei ramuri de drept.
OBIECTIVELE CURSULUI
Cursul este structurat pe XII capitole de studiu ce conțin
cunoștințele necesare înțelegerii fenomenului “drept” cu tot sistemul său
normativ, fiind studiate diverse surse bibliografice din țară și din străinătate.
► Dobândirea abilității de a înțelege și de a folosi
limbajul juridic și mecanismele juridice de gândire
► Familiarizarea studenților cu terminologia și
limbajul de specialitate,utilizarea corectă a acestora,
elemente sine qua non în interpretarea și aplicarea
normelor de drept, în studiul și cunoașterea celorlalte
discipline juridice, în formularea judecăților de
valoare
► Aprofundând fenomenul juridic la modul general
dar într-o manieră complexă, cu puternice
interferențe filosofice, politologice și sociologice,
cursul de TGD se dorește a fi punctul de plecare în
inițierea și formarea unor viitori specialiști în drept
8
FORMATUL ȘI TIPUL ACTIVITĂȚILOR IMPLICATE DE CURS
Activitatea se va desfășura prin întâlniri cu studenții în
cadrul orelor stabilite în orarul disciplinei, dar și în afara
acestora, în orele de consultații stabilite la facultate, dacă
există nelămuriri în ceea ce privește înțelegerea temelor
expuse la curs. De asemenea, pot fi adresate întrebări
titularului de disciplină pe adresa de e-mail a acestuia.
Studenții au libertatea de a-și gestiona singuri timpul pentru
parcurgerea temelor studiate astfel încât acesta să fie suficient pentru
însușirea terminologiei juridice și pentru sedimentarea cunoștințelor
dobândite.
În cadrul întâlnirii cu studenții, indiferent de modalitate, la cerere,
studenților li sa va indica și alte titluri bibliografice în afara celor
prezentate în bibliografia obligatorie (dacă este cazul).
9
CAPITOLUL 1 SISTEMUL ȘTIINȚELOR JURIDICE
CUPRINS
Obiectivele capitolului 1
1.1. Etimologia și sensul termenului “drept”
1.2. Clasificarea științelor juridice
1.3. Metodele de studiere a dreptului
1.4. Definirea, caracteristicile și raporturile disciplinei nr.1 alte științe
Test de autoevaluare nr.1
Bibliografia capitolului 1
Obiectivele cap. 1 → Familiarizarea cu noțiunile juridice de “drept”,
“ metodă de studierea dreptului “, științe juridice”,
etc.
→ Înțelegerea sensurilor termenului “drept” și
cunoașterea originii acestuia
→ Înțelegerea diferenței între variatele noțiuni de
“drept”: obiectiv, subiectiv, pozitiv, substanțial
(material), procesual, public, privat
1.1. Etimologia și sensurile termenului drept
Sub aspect etimologic cuvântul “drept” își are
originile în cuvintele latinești: ~ directum –directus, al
cărui sens originar exprimă ideea de rectiliniu, adică linie
dreaptă, unghi drept, ceva care este direct,
etc.;(directum=conform cu regula)
~ dirigo, ce înseamnă a cârmui, a dirija, a
orienta, a conduce
Pornind de la acest înțeles primar, originar al
termenului drept, încă din antichitate au fost adăugate alte două accepțiuni ale
noțiunii:
~ una filosofică (Thomas d Aquino și alții), ce exprima ideea de
echitate, justeșe, dreptate;
~ una juridică, prin drept înțelegându-se un ansamblu de legi și norme
ce guvernau viața și activitatea de stat a unei societăți, instituite și aplicate de
10
autoritățile puterii statale ce aveau caracter obligatoriu, fiind asigurate ăn
aplicarea lor prin forța de constrângere a statului.
◊ Romanii au creat un corespondent semantic al noțiunii de drept – termenul jus – jusum, care, după unii autori ar proveni din:
→ latinescul iubere = a porunci, după alți autori ar proveni din
→ sanscritul ju = legătura (adică dreptul este ceea ce leagă
pe toată lumea
În cele mai multe cazuri termenul drept este utilizat în înțelesul său de
drept obiectiv, adică totalitatea normelor juridice dintr-o societate instituite,
elaborate și aplicate de organele competente ale statului, a căror respectare
este obligatorie, fiind garantate, la nevoie prin forța de constrângere a puterii
de stat.
Dreptul subiectiv, un alt înțeles al termenului, este prerogativa
(îndreptățirea, îndrituirea) unei persoane, subiect al unui raport juridic concret,
de a deține un bun, a săvârși un fapt sau o acțiune, de a pretinde unui alt
subiect, să dea, să facă, sau să nu facă ceva, în virtutea normelor dreptului
obiectiv.
Dreptul pozitiv este format din totalitatea normelor juridice în vigoare la
un moment dat.
Dreptul substanțial (material) cuprinde ansamblul categoriilor de
norme juridice ce au un conținut normativ propriu-zis, adică “normează”,
stabilesc conduite, fapte, acțiuni ale subiecților într-un raport juridic.
Dreptul procesual (procedural) cuprinde categoriile de norme juridice
ce au în conținutul lor proceduri, modalități, mijloace prin care se aplică
normele dreptului substanțial (material).
Dreptul public cuprinde totalitatea normelor juridice, instituțiile și
ramurile dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre
guvernanți (dintre stat sau organele și agențiile acestuia) cu persoanele fizice
sau juridice particulare, private.
Dreptul privat cuprinde ansamblul normelor juridice care
reglementeaxă raporturile ce se stabilesc între persoanele fizice și/sau juridice,
luate ca particulari, ca titulari de drepturi și obligații subiective.
♦ Raporturile de drept privat izvorăsc din voința părților sau subiectelor
care se află pe poziție de egalitate juridică (raporturile se desfășoară pe
orizontală)
◊ În sfera dreptului privat intră ramuri ale dreptului cum sunt:
● dreptul civil
● dreptul comercial
● dreptul familiei
● dreptul muncii
● dreptul procesual civil
● dreptul internațional privat
11
♦ Subiecte ale dreptului privat pot fi persoane fizice și/sau juridice
private, precum și organe ale statului care, în acest raport, nu acționează în
calitate de “autoritate” ci de titular al unor drepturi și obligații subiective
1.2. Clasificarea științelor juridice
A. Științe juridice teoretice
exemple: Teoria generală a dreptului,
Filosofia dreptului, Enciclopedia dreptului
ǃ Aceste științe se ocupă cu studiul statului și al
dreptului în general:
→ fie la nivelul unei anumite societățio istoric determinate ( de
exemplu antichitatea);
→ fie la nivelul tuturor societăților care au cunoscut aceste insti-
tuții.
B. Științe juridice istorice și ale doctrinei politico-juridice
exemple: Istoria dreptului românesc, Istoria dreptului constituțional,
Drept roman, Istoria doctrinelor juridice, etc.,
ǃ Aceste științe se ocupă cu:
→ studiul statului și/sau al dreptului
→ concepțiile politico-juridice în evoluția lor istorică generală
sau concretă
C. Științe juridice de ramură
C.1. de drept public, de ex.: ● drept constituțional
● drept administrativ
● drept penal
● dreptul mediului
● drept financiar, etc.
C.2. de drept privat, de ex.: ● drept civil
● dreptul familiei
● dreptul muncii
● drept comercial
ǃ Aceste științe se ocupă cu studierea:
→ normelor juridice, în funcție de obiectul lor de re-
glementare
→ raporturilor juridice aferente lor
D. Științele juridice interdisciplinare (auxiliare, de graniță)
12
exemple: Sociologia juridică, Psihologia juridică, Logica
juridică, Medicina legală, Antropologia juridică, Statistica judiciară, Informatica
juridică, etc.
ǃ Aceste științe contribuie la:
→ asigurarea cunoașterii celor mai bune condiții de edictare
a normelor
→ prevenirea încălcării normelor juridice
→ aplicarea eficientă a diferitelor categorii de norme
1.3. Metodele de studiere a dreptului
Metodele de cercetare constau în operațiuni sau
demersuri intelectuale și/sau procedee tehnice prin care se
urmărește și se realizează cunoașterea acelui domeniu.
A. METODE GENERALE
A.1. Metoda generalizării și abstractizării teoretice a datelor,
faptelor, proceselor și fenomenelor din sfera domeniului juridic
→ specific tuturor științelor juridice
→ generalizarea este rezultatul abstractizării
A.2. Metoda particularizării și determinării
→ operațiune logico-semnatică care adaugă noi note unui
concept
→ particularizarea este rezultatul determinării
A.3. Metoda logică
→ se realizează reflectarea și formularea datelor și concluzii
lor despe aspectele supuse cercetării pe baza legilor ra-
ționamentului corect
→ a dus la apariția unei noi discipline: Logica juridică
A.4. Metoda istorică
→ cunoașterea fenomenului juridic se realizează pe baza
evoluției sale istorice
→ a dus la apariția diverselor categorii de științe istorice ale
dreptului
A.5. Metoda sociologică
→ permite efectuarea unor investigații directe prin interme
diul anchetelor sociale
→ a dus la apariția unei discipline de graniță: Sociologia ju-
ridică
A.6. Metoda comparației
→ procesul de cunoaștere se bazează pe studiul comparat
13
al diverselor sisteme sau subsisteme de drept trecute sau
prezente ,ex.: instituția proprietății, familia, pedeapsa,etc
A.7. Metoda analizei sistemice
→ cunoașterea fenomenului juridic are loc pe baza studierii
relației dintre părți și întreg, a interacțiunii dintre elemen
tele sistemului
A.8. Metoda prospectivă sau de prognozare
→ are la bază observarea și interpretarea datelor, faptelor
sau proceselor din perspectivă tendențială
→ se estimează, se aproximează evoluția
→ se pot adopta măsuri cu caracter preventiv, profilactic
B. METODE CONCRETE
B.1. Metodele de analiză cantitativă
→ sunt analizate fenomene juridice comensurabile (ex.:
frecvența și repartizarea fenomenului infracțional)
→ permit formularea unor concluzii și observații privind
cauzele și tendințele în modul de manifestare al unor
fenomene
→ permit formularea unor propuneri orientative pentru
politica legislativă și practica judiciară
→ sunt utilizate: calculul matematic, statistica, evidența
contabilă, prelucrarea și înmagazinarea comăuterizată
a datelor, etc.
B.2. Metodele experimentale, de laborator
→ mai puțin uzitate în domeniul dreptului, folosite în:
● organizarea economică
● salarizarea și impozitarea veniturilor, etc.
→ sunt create așa numitele “unități – pilot”
1.4. Definiția, caracteristicile și raporturile disciplinei mcu alte științe
Teoria generală a dreptului poate fi definită ca fiind
știința juridică care cercetează într-un mod general și complet
dreptul în întregul său sub aspectul determinărilor sale și al
interdependenței ramurilor ce îl compun, formulând categorii de
însemnătate principială pentru întreaga știință juridică.
Caracteristicile reprezintă un ansamblu de însușiri care așează TGD-ul în
rânduș țtiințelor despre societate și îi particularizează locul distinct pe care îl
ocupă în cadrul acestora.
A. Trăsături comune cu celelate științe despre societate:
14
● caracter social → studiază dreptul, fenomen social, alăturându-
se altor științe care studiază societatea în an-
samblul ei sau anumite domenii ale acesteia
(istoria, sociologia, politologia, etc.)
● caracter filosofic → abordarea fenomenului juridic se face pe ba-
za unei anumite concepții filosofice despre
lume și viață
● caracter deschis → cercetările efectuate și rezultatele obținute se
Imbogățesc în permanență cu date noi furni-
zate de studiul practicii legislative, adminis-
trative și judiciare
B. Trăsături proprii:
● caracter juridic
● caracter general
● caracter introductive
● caracter interdisciplinar
● caracter complex
Studiul dreptului, preocupă și alte domenii ale cunoașterii umane,
creându-se raporturi de interferență, după cum nici cercetarea juridică nu se
poate face în afara cadrului social-istoric și politico-economic.
Astfel, Economia politică (care studiază relațiile de producție, legile
pieței economice, relația dintre producător și consumator) elaborează categorii
economice cărora dreptul le consacră expresie juridică. Studiul dreptului
demonstrează rolul pe care reglementarea legală îl poate avea asupra
fenomenelor economice ca factor stimulator sau inhibator al dezvoltării social
economice.
Istoria (care studiază evoluția unui popor în ansamblul său) furnizează
date concrete privind dreptul unei epoci.
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1
1. Dreptul obiectiv este (notați cu x răspunsul corect) :
( ) ansamblul normelor sociale existente într-o societate ;
( ) ansamblul normelor care reglementează raporturi din sfera existenței so-
ciale obiective;
( ) ansamblul normelor sociale sancționate, instituite și aplicate de organele
abilitate ale statului, norme cu caracter obligatoriu, care, dacă nu sunt
respectate, atrag intervenția forței coercitive a statului.
15
BIBLIOGRAFIE capitolul 1:
2. Dreptul subiectiv este (notați cu x răspunsul corect):
( ) ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale
și/sau nepatrimoniale dintre subiectele persoane fizice sau juridice;
( ) prerogativa sau îndrituirea unui subiect concret într-un raport juridic con-
cret de a deține un bun, de a avea o anumită conduită sau de a pretinde
celuilalt subiect , participant la raportul juridic concret, să aibă o anumită
conduită ce poate consta în a da, a face sau a nu face ceva în virtutea
dreptului obiectiv;
( ) ansamblul normelor juridice prin care se stabilesc drepturile și obligațiile
Subiectelor unui raport juridic.
3. Dreptul pozitiv este (notați cu x răspunsul corect):
( ) ansamblul normelor juridice care reglementează raporturi (conduite, acțiu-
ni, fapte, etc.) care sunt în concordanță cu interesele și valorile sociale
ale acelei societăți;
( ) ansamblul normelor juridice în vigoare la un moment dat;
( ) ansamblul normelor juridice care obligă sau impugn anumite conduit
pozitive.
4. Care sunt etimologia și accepțiunea filosofică și juridică ale termenului
Drept ?
5. Descrieți pe scurt metodele folosite în studierea (cercetarea) dreptului.
6. Definiți TGD-ul și arătați care sunt trăsăturile sale.
1. RADU MOTICA, GHEORGHE MIHAI, Teoria generală
a dreptului Ed. All Beck, Colecția juridică, Seria Curs
universitar, București, 2001;
2. NICOLAE POPA, Teoria general a dreptului, Ed. All
Beck, București, 2002;
3. IOAN SANTAI, Teoria generală a dreptului, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;
4. ANDREI SIDA, Introducere în teoria generală a
dreptului, “Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2004
16
CAPITOLUL 2 ORIGINEA DREPTULUI
Cuprins:
Obiectivele capitolului 2
2.1. Organizarea gentilico-tribală a societății
2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și premisele apariției dreptului
2.3. Modalitățile istorice de apariție a dreptului
Test de autoevaluare nr.2
Bibliografia capitolului 2
Obiective capitol 2:
→ Însușirea noțiunilor de “gintă matriarhală și pa-
triarhală” și a trăsăturilor caracteristice acestora
→ Înțelegerea normelor cutumiare
→ Semnificația diviziunii sociale a muncii
→ Contextul social, economic și politic de apariție a
dreptului într-un tip de organizare statală
2.1. Organizarea gentilico-tribală
► Definiția gintei
► Trăsăturile gintei cu caracter matriarhal
→ rudenia se stabilea după mamă
→ proprietatea comună asupra mijloacelor de producție
și repartizarea egală a produselor muncii
→ puterea în gintă aparține colectivității
→ întrajutorarea reciprocă a membrilor ginții
2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și apariția dreptului
► Dacă, inițial, îndeletnicirea de bază a oamenilor erau vânătoarea și
pescuitul și mai târziu agricultura, odată cu dezvoltarea activității de creștere a
animalelor și implicit cu apariția păstoritului, are loc prima mare diviziune
17
socială a muncii prin care triburile de păstori se separă de triburile de
agricultori și vânători.
► Caracterul individual al muncii și specializarea producției fac ca
meseriile să se despartă de agricultură, astfel având loc cea de-a doua mare
diviziune socială a muncii
► Realizarea unui schimb organizat, stabil, permanent și specializat de
produse (mărfuri) este ușurat de apariția banilor ( a monedei metalice), dând
naștere celei de a treia diviziuni sociale a muncii,și corolarul ei firesc,
negustorimea, ce avea ca ocupație exclusivă comerțul.
2.3. Modalități istorice de apariție a dreptului
Dreptul a cunoscut trei modalități de apariție în evoluția
sa istorică:
1. Păstrarea vechilor obiceiuri (cutume) de conduit, dar
într-un alt scop care să servească interesele noii aristocrații.
2. Crearea directă a unor norme noi, a dreptului scris, pe
cale normativă (legi, decrete, edicte), în scopul de a servi intereselor noii pături
sociale (ex.: Codul lui Hamurabi în Babilon, Legile lui Manu în India, legea
celor XII table la romani).
3. Formarea regulilor juridice prin soluțiile date de către judecători cu
ocazia soluționării proceselor.
.
18
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 2
BIBLIOGRAFIE capitolul 2:
1. Caracterizați ginta și arătați în ce constau asemănările și deosebirile
dintre ginta matriarhală și cea patriarhală
2. Numiți diviziunile sociale ale muncii și explicați conjunctura istorico
-socială în care acestea au apărut
3. Caracterizați modalitățile istorice de apariție a dreptului în contextul
descompunerii orânduirii gentilice
1. ION CETERCHI, MOMCILO LUBURICI, Teoria
generală a statului și dreptului, Tipografia Universității
București, 1983, p.31-32, 50-52.
2. ION CETERCHI, IOAN DEMETER, Introducere în
studiul dreptului, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1962, p. 42.
3. IOAN SANTAI, Teoria general a dreptului, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca, 2007, p. 15-21.
4. Colectiv, Istoria României, Ed. Academiei, vol.I,
București, 1960, p.15 și urm., p.122.
5. Colectiv, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei,
București, 1980, p.39-41
19
CAPITOLUL 3 ESENȚA DREPTULUI
Cuprins:
Obiectivele capitolului 3
3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului
3.2. Definirea șI constantele dreptului
3.3. Modalitățile de formare a dreptului contemporan
3.4. Conținutul și forma dreptului
3.5. Dreptul și societatea
3.5.1. Interdependența dintre drept și infrstructura socială
3.5.2. Drept și structură socială
3.5.3. Legătura dintre drept și suprastructura socială
3.6. Dreptul și politica
3.7. Dreptul și morala
3.8. Dreptul și religia
3.9. Dreptul și valorile sociale
3.10.Principiile fundamentale ale dreptului
Test de autoevaluare nr.3
Bibliografie capitol 3
Obiective capitol 3
→ Stabilirea factorilor ce configurează existența dreptu-
lui și înțelegerea acestui fenomen prin prisma elemen
telor numite “constante”
→ Însușirea noțiunilor privind formarea dreptului con-
temporan, a conținutului și formei sale de exprimare
→ Înțelegerea legăturii de interdependență dintre drept și
societate, precum și dintre acesta cu valorile sociale,
cu religia, morala și politica
3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului
Definiție
► un ansamblu de factori ce își pun amprenta – direct sau
indirect – cu pondere variabilă, asupra procesului de
configurare a dreptului, atât în conținut, cât și în forma sa.
20
Principalii factori care determină existența dreptului sunt considerați a fi :
a) cadrul natural de existență, de constituire și de evoluție istorică a
comunității respective
b) contextul istoric și specificul etnic-național al comunității
c) cadrul (sau factorul) economic
d) cadrul și particularitățile sistemului politic
e) cadrul sau factorul cultural-spiritual și ideologic
f) cadrul (contextul) internațional)
g) cadrul de valori ale culturii și civilizației comunității respective și a
Definiția culturii
Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în
procesul practicii social-istorice, precum și a instituțiilor necesare
pentru crearea și comunicarea acestor valori
Definiția civilizației
Nivelul de dezvoltare materială și spirituală al unei societăți într-o
perioadă istorică dată
Definiția valorii
Însușirea sau calitatea unor lucruri, fapte, idei, obiecte, fenomene de a
corespunde unor trebuințe sau idealuri speciale generate de existența
socială
3.2. Definirea și constantele dreptului
În contextul modern și contemporan al marii
diversificări doctrinare s-a încercat o aproximativă
sistematizare a definițiilor date dreptului din
perspectiva următoarelor orientări:
a) cea filosofică (inclusiv cea morală)
♦ I. Kant (filosof german) arată că:
“Dreptul este totalitatea condițiilor în care
voința liberă a fiecăruia poate coexista cu voința liberă a tuturora, în
conformitate cu o lege universală a libertății”
! Sunt puse în discuție trei concepte filosofice:
● libertatea
● voința individului și a tuturor
● legea universală a libertății
b) cea formal-normativă (de inspirație sau de origine juridică)
! Definește forma pe care o prezintă dreptul în mod permanent, fără a se
include elementele lui trecătoare. Elementele permanente, esențiale sunt:
● normele de conduită (de purtare) care:
- sunt sociale
- cârmuiesc raporturile umane în societate
- la nevoie sunt duse la îndeplinire prin forță
21
c) cea sociologică
! Constantele dreptului sunt următoarele:
● relațiile sociale
● omul
● legitățile obiective ale existenței
“Omnis definitio in iure civili periculosa est; parum este enim ut non subverti
possit” { Digeste, Cartea I, tit. XVII, 202 }, adică:
“Orice definiție în dreptul civil este periculoasă, puține fiind care să nu poată fi
răstălmăcite”.
3.3. Modalități de formare a dreptului contemporan
Dreptul contemporan nu a apărut pe un teren gol, într-un vid
legislativ, ci s-a format pe un teren ce cunoștea reglementări juridice
anterioare, specifice unei societăți trecute. În fiecare societate ce se
află la începuturile dezvoltării sale se vor întâlni întotdeauna norme
ce provin de la societatea anterioară căreia îi succede și sub
incidența cărora mai intră reglementarea multor relații sociale vechi.
► alături de vechile norme de drept sunt emise noi acte normative con
stituționale, legi organice, reglementări în domenii care anterior nu
au căzut sub incidența legii ori au fost insuficient reglementate.
► când au loc revoluții social-politice, trecându-se brusc de la o socie-
tate la alta, asistăm la o subită înlocuire (uneori cu un caracter radi-
cal) a dreptului vechi cu unul nou.
► practica judiciară
► tratatul internațional. Aceste ultime două modalități crează norme ce
acoperă lacunele legislative.
3.4. Conținutul și forma dreptului
Conținutul dreptului:
► include existența socială a dreptului
► exprimă o anumită voință social
Forma dreptului:
► reprezintă: ● aspectul exterior (învelișul) normei de reglementare
● felul în care voința generală se impune
► denumită și “izvor” ( formal) de drept
► apare ca o regulă de drept sub formă de:
● obicei juridic
● precedent judiciar
● act normativ
22
3.5. Dreptul și societatea
3.5.1. Interdependența dintre drept și infrastructura socială Infrastructura este alcătuită din: ► condițiile vieții materiale
►baza economică a societății
! Între drept și infrastructura socială există:
► o relație: ● de cauzalitate
● de intercondiționare reciprocă
► un determinism economic al dreptului
Dreptul, din momentul apariției sale, contribuie la:
► dezvoltarea infrastructurii ce trebuie să fie concordantă cu efectele
acțiunii legităților sociale ale dezvoltării (ex.: legea cererii și ofer-
tei).
► dar și la frânarea dezvoltării, prin prevederi ce nu corespund tendin-
țelor firești ale evoluției sociale.
!! Dreptul are o relativă independență față de baza economică ce l-a determi-
nat. Norma acționează – prin efectele sale - asupra infrastructurii potrivit
voinței generale.
3.5.2. Drept și structură socială Structura este alcătuită din: → straturile și categoriilesociale
→ grupurile socio-profesionale
→ diferite colectivități sau comunități uni-
tare sau omogene
! Dreptul este:
► produsul raportului de forțe: ● existent pe plan social
● reflectat în modul de reprezentare so
cial-politică din cadrul puterii
► rezultatul acțiunii unor grupuri sau factori de presiune socială ce pot
determina o anumită orientare a politicii legislative.
!! Pentru înțelegerea unui sistem de drept trebuie să avem în vedere:
● structura socială
● raportul de forțe în viața politică.
Aceste ultime două elemente determină conținutul și evoluția legislației dintr-o
perioadă dată.
3.5.3 Legătura între drept și suprastructura socială Elementele din componența suprastructurii sociale sunt de natură
ideologică, psihologică, relațională și instituțională.
23
Suprastructura este alcătuită din: → concepțiile juridice
→ relațiile juridice corelative
! Concepțiile juridice:
● idei ● sentimentele
● teorii + ● năzuințele = conștiință juridică
● representări ● noțiunile juridice
!! Conștiința juridică ocupă un loc central în procesul de :
→ edictare
→ respectare a dreptului
→ realizare
3.6. Dreptul și politica
Definiția politicii
► un ansamblu de scopuri promovate în mod organizat de
către categorii
► grupuri sau colectivități sociale în conformitate cu
interesele lor, pre-
cum și metodele și mijloacele cu ajutorul cărora sunt promovate și –
apărate respectivele interese
! Procesul de creare a normelor de drept este precedat de intense activi-
tăți politice (dezbateri publice) la rândul său politica găsindu-și un in-
strument eficient de realizare prin norme juridice.
sfera politicului și juridicului nu sunt identice și nu se subsumează de-
oarece numeroase manifestări ale politicului sunt în afara statului și
dreptului.
Prin drept se legitimează juridic și un anumit sistem de control asupra
realizării politicului.
3.7. Dreptul și morala
Definiția moralei
► ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor și
sentimentelor re-
flectate și fixate în principii, norme și reguli determinate ce
reglementează comportarea și raporturile dintre indivizi,
între aceștia și
nedrept, permis-nepermis) și a căror respectare se
întemeiază pe conștiința subiectului și pe forța opiniei
publice
24
♦ spunea: “Dreptul și morala sunt două cercuri concentrice, dintre
care morala formează cercul cel mare și dreptul cercul cel mic”
! Spre deosebire de drept, morala
→ a existat chiar de la începuturile societății umane
→ va continua să se mențină atâta timp cât va dăinui societatea civilă,
Indiferent de apariția sau dispariția dreptului.
Normele morale nu se identifică cu cele juridice decât atunci când dreptul le
cuprinde în aria sa de reglementare sau face trimitere la ele.
● cele mai multe norme morale nu sunt reglementate juridic
● unele norme juridice nu au nimic comun cu morala (ex.: normele
tehnice).
Garantarea respect[rii normelor morale nu se face – la nevoie – prin forța
coercitivă a statului ( ca în cazul celor juridice) ci prin forța opiniei publice.
!! Influența moralei asupra dreptului se exercită în procesul de creare, inter-
pretare și realizare a dreptului.
Anumite valori morale fundamentale: ● dreptate (echitate)
● libertate
● buna credință, etc.
Se impun oricărei reglementări juridice democratice deoarece dreptul trebuie să
corespundă și unor deziderate de moralitate (juridică).
3.8. Dreptul și religia
Etimologia cuvântului “religie”
● din limba latină: - fie din re-legio = recitire, referindu-sela repetarea
Scripturilor, după Cicero
- fie din re-ligio = a lega, a reconecta, a reface le-
gătura cu Dumnezeu
Definiția religiei
un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și
fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeități
sau alte forțe supranaturale
un sistem de căutare a scopului sau înțelesului vieții
legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu (în religiile
creștine)
! O primă legătură între dreptul pozitiv și religie este vizibilă în “Con-
venția europeană de supraveghere a drepturilor omului și ale libertă-
25
ților fundamentale” care, în primele 18 articole, proclamă religia ca
fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului (art.9).
♦ În perioada modernă au existat voci care au contestat rolul religiei
în,societate , definiția cel mai mult vehiculată fiind cea a lui Marx
care a calificat-o ca “opiu al poporului”, religia fiind doar o iluzie
prin care omul se autoconvinge de existența unei alte vieți ce preve-
de dispariția tuturor problemelor.
! Cele “Zece Porunci” (Decalogul) au format baza legii sau dreptului
Biblic, Constituția Teocratică a lui Izrael.
● patru dintre cele 10 porunci se referă la atitudinea omului față de
Dumnezeu
● șase au de-a face cu atitudinea omului față de semenii săi
Tablele Legii, împreună cu Cartea Legîmântului (Codul juridic a
lui Izrael) au fost scrise pe o carte și pecetluite cu sângele jertfei
unui animal.
Un jurist italian Piero Calamandrei pentru a descrie raportul dintre
dreptul privat și religie, a spus: “ Judecătorul trebuie să fie atât de
sigur de obligațiile sale încât de fiecare datî când pronunță o sentin
ță, să uite de pedeapsa eternă: numai Dumnezeu ne poate judeca”
♦ Așadar întrebarea este : NOMOS (religie) sau PHUSIS (legi scrise)
???
3.9. Dreptul și valorile sociale
Înțelegerea raportului de determinare reciprocă dintre
drept și valori sociale nu se poate realiza fără a cunoaște, fie și
în mod succint, conținutul de bază al noțiunilor corelative de
cultură – civilizație – valori.
Pentru definirea celor trei elemente menționate mai sus,
a se vedea capit. 3, Esența dreptului, pct.g, al subcapitolului
3.1.
Legătura drept – valori constituie o corelație reciproc
translativă de elemente specifice valorilor, translație în care pe de o parte,
dreptul, preia, consacră și apără valorile sociale și pe de altă parte, valorizarea și
sistemul de valori sociale integrează valorile din perimetrul juridicului.
3.10. Principiile fundamentale ale dreptului Definiția noțiunii de principii
► acele reguli de bază ce stau la temelia sistemului de drept
al unei societăți și se regăsesc, în mod specific, în ramurile
juridice care compun dreptul , precum și în normele juridice care
alcătuiesc acele ramuri.
26
A. Principii generale sau fundamentale
1.Principiul supremației legii
2.Principiul răspunderii juridice
3.Principiul garantării libertății, vieții și integrității persoanei
4.Principiul bunei credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor
B. Principii comune mai multor ramuri de drept
1.Principiul prezumției de nevinovăție
2.Principiul dreptului la apărare
3.Principiul egalității părților în fața instanței
4.Principiul autorității de lucru judecat
5.Principiul priorității aplicării legii noi (față de cea veche)
C. Principii specifice unei ramuri de drept
1.Principiul legalității încriminării și al pedepsei (ramura dr. penal)
2.Principiul umanismului juridic (ramura dr. penal)
3.Principiul libertății contractuale (ramura dr. civil)
4.Principiul neângrădirii dreptului la muncă (ramura dr. muncii)
♦ Alte clasificări
A. Se are în vedere sistemul dreptului intern comparativ cu sistemele de
drept internațional
B. După conținut (de inspirație filosofică, politică, socială) și după gradul
de ierarhizare (principii înscrise în Constituție și principii de tehnică
juridică legislativă)
27
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 3
BIBLIOGRAFIE capitolul 3:
1. Enumerați factorii de determinare a dreptului
2. Care este conținutul valorii sociale și definiți elementele sale
3. Care sunt constantele dreptului ?
4. Enumerați modalitățile de formare a dreptului contemporan
5. Clasificați principiile de drept
1. I .Ceterchi, M. Luburici, Teoria generală a statului și
dreptului, Tipografia Universității București, 1983, p.42 și
urm.
2. A. Naschitz, Teorie și tehnică în procesul de creare a
dreptului, Ed. Științifică, București, p.19, p.69
3. S. Popescu, Concepții contemporane despre drept, Ed.
Academiei, București, 1985, p.153-170
4. V. Rebreanu, Teoria generală a dreptului-suport pentru
seminarii, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, p.45
5. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007, p.28-37
6. A. Sida, Teoria generală a dreptului, Casa Cărții de
Știință, Cluj-Napoca, 1999, p.37-40, 49-50, 44
7. Mic dicționar enciclopedic, ed. A II-a, Ed. Științifică,
București, 1978, p.626
28
CAPITOLUL 4 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR DESPRE DREPT
Cuprins Obiectivele capitolului 4
4.1. Antichitate
4.2. Evul mediu
4.3. Perioada modernă
4.4. Concepțiile juridice în țara noastră
Test de autoevaluare nr. 4
Bibliografie capitol 4
Obiective capitol 4 → Analiza marilor orientări filosofice (interpretarea
materialistă și cea idealistă a lumii și societății)
prin cele două metode de abordare a cunoașterii:
metoda dialectică și cea metafizică
→ raportarea acestor concepții la perioadele istorice în
care au apărut , la limitele cunoașterii specifice e-
pocilor respective și la interesele social-politice pe
care la promovau în momentul respectiv
→ conștientizarea influenței, importanței și aportului
pe care cele două curente (concepții) le-au impri-
mat reglementărilor normative și practicii judiciare
din perioada ulterioară
4.1. Antichitatea ► În toate scrierile din antichitatea orientală (Babilon,
Egipt, China și India) s-a pornit de la ideea originii divine a
împăratului (regelui), conferindu-se legilor un caracter supra
natural
♦ Exemple:
● Legile lui Manu – India ( se face apologia originii
divine a pedepselor)
● Codul lui Hamurabi – Babilon (legile sunt dar al zeilor)
● Confucius – China (împăratul este fiul cerului)
● Lao Tzî (întemeietorul daoismului) –China (existența
legii universale dao ce acționa independent de voința oamenilor
29
► În Grecia și Roma antică caracterul laic al puterii de stat a eliberat
gândirea politico-juridică de influența mistico-religioasă, filosofia având
un rol hotărâtor în acest sens.
♦ Exemple:
● Platon (427-347 î.Cr.) – Legile
● Aristotel (384-322 î.Cr.) – Politica
► Amploarea deosebită în studiul dreptului se regăsește în epoca
“clasică” (sec. I-III d.Cr.) prin ceea ce avea s[ constituie baza codific[rii
dreptului roman (efectuată, mai târziu, de către împăratul Iustinian, în sec.
al VI-lea.
♦ Exemple:
● Papinian
● Ulpian }autori de lucrări celebre în domeniul juridic
● Gaius
4.2. Evul mediu
► Teoria dreptului natural este substituită cu teza
dreptului divin
♦ Exemple:
● episcopul Aureliu Augustin (354-430)
● Thomas d Aquino (1225-1271)
► Se dezvoltă teorii politico-juridice care înlătură concepțiile teologice
Introducând concepții laice
♦ Exemple:
● Nicollo Machiavelli (1469-1527) – Principele și
Arta de a guverna
● Jean Bodin (1530-1596) - Republica
● Thomas Morus (1487-1535) - Utopia
● Thommaso Campanella (1568-1639) – Cetatea soarelui
► Apariția curentelor de tip “iluminist”, “contractualist” și “naturalist”
va fi baza în formarea unei teorii (generale) a dreptului, ca știință dis
tinctă, reprezentanții lor scoțând-o de sub influența religioasă, confe-
rindu-i un caracter exclusiv laic
♦ Exemple:
● Hugo Grotius (1583-1645) Despre dreptul războiului și
păcii
● Spinoza (1632-1677) – Tratat ideologico-politic
30
Tratat politic
● Montesquieu (1689-1755) – Spiritul legilor (se propagă
teoria separației puterilor
în stat)
● J.J. Rousseau (1712-1778) – Contractul social
► La începutul sec. al XIX-lea, prin proliferarea ramurilor de drept (în
special public) – constituțional și administrativ - se dezvoltă studiul general al
dreptului, caracterizat prin existența a două direcții principale de cercetare :
→ una filosofico-speculativă
→ pozitivist-juridică
4.3. Perioada modernă ► Formarea științei dreptului este influențată hotărâtor de filosofia
clasică germană și de cea pozitivistă
♦ Exemple:
● Kant (1724-1804) – dreptul este subordonat eticului
● Hegel (1770-1831
● Comte
● Austin
► În Anglia dreptul se întemeiază pe obiceiuri și precedente judiciare
♦ Exemple:
● S.Simon (1760-1825)
● Ch. Fourier (1772-1837)
● R. Owen (1771-1858)
► Apare concepția materialist-dialectică și istorică cu privire la stat și
Drept
♦ Exemple:
● K. Marx
● Fr. Engels } propovăduitorii luptei de clasă
● V.I. Lenin
4.4. Concepțiile juridice în țara noastră ► Reprezentanții Școlii Ardelene militau pentru egalitatea națiunii
române din Transilvania, alături de celelalte națiuni, invocând dreptul natural și
cel istoric
§. D. Cantemir (1673-1723) preconiza reforma statului limitând puterea
monarhului;
§. N. Bălcescu (1819-1852) - adept al teoriei dreptului natural;
§. M. Kogălniceanu (1817-1891) – dreptul la viață, muncă, libertate și
egalitate = drepturi fundamentale;
§. S. Bărnuțiu (1804-1864) – Dreptul natural privat
Dreptul natural public
Dreptul pub lic al românilor
31
Se crează învățământul superior juridic (în a doua jumătate a sec. al XIX-
lea), apar manuale și cursuri de teoria dreptului:
♦ Exemple:
● C. Disescu - Ce este enciclopedia dreptului (1915)
● G. Mironescu – Studii juridice (1912)
● M. Djuvara – Teoria generală a dreptului. Enciclopedia
juridică (1930)
● E. Speranția – Introducere în filosofia dreptului (1944)
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 4
BIBLIOGRAFIE capitolul 4:
1. Care a fost modalitatea de apariție a concepțiilor despre drept. Analizați, pe
scurt evoluția acestora în perioadele istorice la care s-a făcut referire.
1. Gh. Gilescu, Istoria gândirii politico-juridice, Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1968, partea I, p.16 și
urm.
2. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj
Napoca, 2007, p.41 și urm.
32
CAPITOLUL 5 DREPTUL ȘI STATUL
Cuprins:
Obiectivele capitolului 5
5.1. Etimologia și sensurile termenului stat
5.2. Definirea și constantele statului
5.3. Instituțiile fundamentale ale statului
5.4. Forma statului
5.5. Legătura dintre drept și stat
Test de autoevaluare nr.5
Bibliografia capitol 5
Obiective capitol 5 → Însușirea noțiunii de stat și a sensurilor sale
→ Înțelegerea elementelor definitorii ale statului
(constantele sale)
→ Înțelegerea legăturii dintre drept și stat prin pris-
ma concepțiilor și teoriilor care explică originea,
conținutul și formele statului și dreptului de-a
gul istoriei.
5.1. Etimologia și sensurile cuvântului stat Originea cuvântului stateste latină, provenind din
status → idee generică de ceva “stabil- stabilitate”.
Sensurile cuvântului stat în limbajul politico-juridic
contemporan:
1. În accepțiunea istorico-geografică
► populație organizată pe un anumit teritoriu, delimitat prin frontier,
precum și relațiile economice, politice, culturale ale acesteia
2. În accepțiunea politico-juridică
► organizația politică de pe un anumit teritoriu, formată din totalitatea
organelor, mecanismelor sau instituțiilor autorității publice prin
intermediul cărora se realizează organizarea și conducerea gene-
rală a societății
33
5.2. Definirea și constantele statului Definiția noțiunii de constante (permanențe) ale statului
► trăsături de maximă perenitate, de stabilitate în existența și evoluția
Istorică a fenomenului stat
Definiția noțiunii de stat (prin cumularea celor două sensuri)
► o organizație politică formată din reprezentanți ai populației de pe
un anumit teritoriu, care sunt invetiți cu atribuții de putere ce
constau în posibilitatea de a lua decizii obligatorii, în numele
intregii populații, decizii concretizate în norme de drept sau în
acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună
voie, sunt aduse la îndeplinire prin forța coercitivă.
1.Constantele statului în sens istorico-geografic
a) Teritoriul
b) Populația
c) Puterea publică
2. Constantele statului în sensul politico-juridic
→ Constituirea și exercitarea puterii ca putere oficială
→ Constituirea și funcționarea organelor statului pe principiul
separației puterilor în stat
→ Toate statele au ca formă de guvernîmânt fie republica, fie mo
narhia
→ Orice formă de organizare statală cuprinde – în structura sa –
cele trei categorii de organe: legislative, executive și
judecătorești
5.3 Instituțiile fundamentale ale statului
! Elementul de bază al mecanismului statului îl
reprezintă organul de stat.
► acea parte componență a aparatului de stat, investită
cu competență și putere și care se caracterizează prin aceea că
cei care o compun au o calitate specifică – deputați, funcționari
de stat sau magistrați.
Instituțiile fundamentale ale statului, constituite și funcționabile pe
principiul separației puterilor în stat sunt:
1. Organele puterii legislative
♦ Exemple : ● parlament
● congres
● adunare
34
● divan, etc
2. Organele puterii executive
♦ Exemple:
● guvern
● cabinet
● consiliu de miniștri
3. Organele judecătorești
♦ Exemple:
● judecătorii
● tribunale
● curți de apel
● parchete, etc.
5.4. Forma statului Definiția noțiunii
► modul de organizare a conținutului puterii, structura internă și
externă a acestui conținut
! Conceptul se definește prin corelația următoarelor elemente:
1. Structură de stat
► organizarea puterii de stat în funcție de împărțirea administrativ-
teritorială
♦ Exemple: ● stat simplu (unitar)
● stat federativ (compus)
● confederație
● uniune personală
● uniune reală
2. Forma de guvernământ
Definiția noțiunii
► modul în care puterea supremă de stat este organizată
♦ Exemple: ● monarhia
● republica
3. Regimul politic
Definiția noțiunii
► ansamblul instituțiilor, metodelor și mijlocelor prin care se realizează
guvernarea societății.
♦ Exemple: ● democrația
● monocrația
5.5. Legătura dintre drept și stat 1. În cadrul concepțiilor și teoriilor care explică originea, conținutul și
formele dreptului și statului există trei mari orientări:
35
2. Cele ce susțin că dreptul este un produs al statului, că statul ar fi
preexistat dreptului
3. Cele ce explică interacțiunea și interdependența stat-drept
! → Statul conferă dreptului (normelor) forță de obligativitate ge-
nerală
→ Dreptul conferă statului stabilitatea structurilor sale
→ Prin drept, statul își autolimitează puterea
! Legătura dintre cele două decurge din însăși interdependența și
conexiunea lor istorică, obiectivă și din logica unitară a procesului lor de
evoluție și cunoaștere științifică
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 5
BIBLIOGRAFIE capitolul 5:
1. Explicați etimologia și sensurile termenului stat
2. Definiți noțiune de statși arătați care sunt constantele sale
3. Enumerați instituțiile fundamentale ale statului
4. Arătați în ce constă legătura dintre stat și drept
1. Gh. Boboș, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generală a
statului și dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010,
p.209 și urm
2. V. Rebreanu, Constantele statului, Ed. Argonaut, Cluj-
Napoca, 2003, p.46-47
3. V. Rebreanu, Teoria generală a statului și dreptului –
suport pentru seminarii, Ed. Argonaut, Cluj, Napoca,
2010, p.62-63
4. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 1999, p.87-88, p.101-106
36
CAPITOLUL 6 NORMA JURIDICĂ
Cuprins
Obiectivele capitolului 6
6.1. Definirea și trăsăturile normei juridice
6.2. Structura normei juridice
6.2.1. Structura logico-juridică
6.2.2. Structura tehnico-legislativă
6.3. Clasificarea normelor juridice
6.4 Acțiunea normei în timp
6.5. Acțiunea normei în spațiu
6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept
Test de autoevaluare nr.6
Bibliografie capitol 6
Obiective capitol 6 → Însușirea noțiunii de normă juridică și a elementelor
ce-i configurează trăsăturile și structura sa
→ Înțelegerea modului de acțiune a normei în timp, în
spațiu și asupra persoanei, stabilind regulile și ex-
cepțiile de la aplicarea legii în cazurile enumerate
mai sus
6.1. Definiția și trăsăturile normei juridice
Definiția normei
► acea categorie a normelor sociale instituite sau
recunoscute de stat, obligatoriu de respectat în raporturile dintre
subiectele de drept, sub garanția, la nevoie, în situația încălcării
lor, a forței de constrângere a statului.
! Obiectul normei juridice este conduita umană
→ Norma juridică ordonează și reglementează comportamentul uman,
relațiile inter-umane, conform cu idealurile și valorile societății.
Definiția trăsăturilor
37
► însușiri specifice ce diferențiază regulile de drept de alte categorii de
reguli sociale
Trăsăturile normei juridice sunt:
1. Regula de conduită exprimată prin norma juridică este:
● generală
● abstractă
● tipică
● impersonală
● de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de cazuri
2. Caracter obligatoriu
3. Caracter volițional
4. Produce efecte juridice
5. Atrage răspunderea celui vinovat
6.2. Structura normei juridice 6.2.1. Structura logico-juridică
Din punct de vedere a structurii interne (logico-juridice),
norma juridică este alcătuită din trei elemente:
A. Ipoteza
B. Dispoziția
C. Sancțiunea
A. Ipoteza
► Stabilește condițiile de aplicare a regulii de drept, indicând
împrejurările în care anumite fapte dobândesc semnificație juridică.
Clasificare
→ După modul de formulare a condițiilor ce se cer întrunite legal:
● determinată
● relativ determinată (subînțeleasă)
→ După gradul de complexitate a împrejurărilor avute în vedere la
incidența normei: ● simplă
● complexă
→ După numărul împrejurărilor avute în vedere pentru aplicarea normei:
● unică
● alternativă
→ După modul de enunțare a condițiilor de aplicare
● generică
● cazuală
B. Dispoziția
38
► Conduita ce trebuie urmată de către subiectele de drept
Clasificare
→ După modul de conformare a subiectelor față de conduita prescrisă:
● onerative
● prohibitive
● permisive
● supletive
→ După modul de determinare a conduitei subiectelor de drept:
● determinată
● relativ determinată
C. Sancțiunea
► consecința nerespecteării dispoziției
► măsurile luate împotriva celui ce încalcă legea
Clasificare
→ După natura juridică a normei încălcate:
● penale
● civile
● adminsitrative
● disciplinare, etc.
→ După scopul urmărit:
● repartaorii
● coercitive (represive)
● de anulare (de desființare) a actului lovit de nulitate
→ După conținut: ● patrimoniale
● nepatrimoniale
→ După modul de determinare:
● absolut determinate
● relativ determinate
→ După număr: ● unice
● multiple - alternative
- cumulative
6.2.2. Structura tehnico-legislativă
În general, în formularea textului legislativ norma
juridică reunește cele trei elemente ale structurii logico-
juridice (ipoteză-dispoziție-sancțiune) dispuse în această
ordine.
În alte cazuri, norma juridică nu cuprinde cele trei
elemente dispuse în ordinea de mai sus.
39
♦ Exemplu: se poate prevedea mai întâi sancțiunea și apoi ipote-
za și dispoziția (vezi normele convenționale).
În unele cazuri poate lipsi un element al normei.
♦ Exemplu: poate lipsi sancțiunea (este cazul majorității norme-
lor de natură constituțională
‼ Unitatea de bază din structura unui act normativ o reprezintă articolul , alături
de paragraf, alineat, etc.
6.3. Clasificarea normelor juridice
→ După criteriul ramurii de drept sau al domeniului supus
reglementării:
● civile
● de dreptul muncii
● penale, etc.
→ După criteriul sferei de aplicare și al gradului de generalitate
→ După criteriul structurii logice și al tehnici juridice de redactare
→ După criteriul modului de reglementare a conduitei
→ După criteriul conținuitului lor de referință.
6.4. Acțiunea normei juridice în timp Definiția expresiei juridice
► perioada (durata) în timp în care norma respectivă produce efecte de
drept (este aplicabilă)
‼ Normele juridice nu: sunt retroactive → nu se aplică unor fapte săvâr
șite înainte de intrarea lor în
vigoare
sunt ultraactive → nu se aplică faptelor săvâr-
șite după ieșirea din vigoare
‼ Produc efecte nu pentru trecut, ci pentru viitor
Pentru acțiunea în timp sunt esențiale trei momente ale existenței normei:
1. Intrarea în vigoare
► momentul de la care începe acțiunea în timp a normei (aplicarea)
2. Perioada de aplicare (durata producerii efectelor juridice)
► perioada de timp în care actul normative se află în vigoare, producând
efecte juridice obligatorii
► cuprinsă între momentul intrării în vigoare și cel al ieșirii din vigoare a
actului respectiv
3. Încetarea efectelor juridice (abrogarea sau ieșirea din vigoare)
40
► momentul din care actele juridice nu mai sunt obligatorii
O formă mai rar întâlnită de încetare a efectelor juridice ale actelor
normative este căderea în desuetudine.
♦ Excepții de la regulă:
- prevederile retroactive
- reglemengtările ultraactive
6.5. Acțiunea normei în spațiu Definiția expresiei juridice
► determinarea limitelor teritoriale înăuntril cărora se aplică regulile de
conduită.
‼ Trebuie făcută distincția între:
Aspectul intern (național) al aplicării legii ♦ Regula nr.1
Actele normative ale organelor supreme sau centrale ale statului produc
efecte juridice pe întreg teritoriul național
◙ Excepția nr.1
Actele unor organe centrale pot produce efecte limitate numai la o
anumită zonă a teritoriului național
♦ Regula nr.2
Actele organelor locale sau teritoriale produc efecte numai în limitele
unităților administrativ-teritoriale în care funcționează
◙ Excepția nr.2
Actele unui organ local pot produce efecte numai pe o porțiune din acea
unitate teitorial-admnistrativă
Aspectul extern (sau internațional) al aplicării legii În sens juridic teritoriul este alcătuit din:
● suprafața terestră
● apele interioare (stătătoare și curgătoare)
● marea teritorială
● subsolul
● spațiul aerian aferent acestora
6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept Regula este dată de principiul general de drept internațional public:
► fiecare stat își exercită deplina suveranitate a puterii sale publice
asupra tuturor persoanelor care se află pe teritoriul său, chiar dacă acestea nu
au cetățenia lui, cu excepția personalului misiunilor diplomatice ce dispune de
privilegii și imunități.
‼ Excepțiile extrateritorialității:
→ imunitatea diplomatică
41
→ statutul juridic al consulilor
→ regimul juridic al unor categorii de străini
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 6
BIBLIOGRAFIE capitolul 6:
1. Care sunt principalele caracteristici ale normelor juridice ?
2. Detaliați explicația ipotezei – ca element de structură a normei juridice
3. Ce înțelegeți prin dispoziția normei juridice – ca element de structură a
normei și care sunt principalele categorii de dispoziții ? (clasificați-le și
explicațile)
Notați cu x care din caracteristicile de mai jos enunțate sunt specifice
normelor juridice:
( ) au un caracter generic, impersonal, adresându-se unor subiecți potențiali
( ) au o dinamică specifică – evoluează ăn raport de evoluția societății
( ) se adresează și acțioinează numai în rfaport cu persoanele cu discernământ
( ) nerespectarea lor atrage constrângerea statală
( ) acționează atâta timp cât sunt în vigoare
( ) pot să reglementeze și să prevadă consecințele (efectele) unor evenimente
care se produc independent sau relativ independent de voința oamenilor
1. B. Russel, Idealuri politice;Putere, București, 2002, p.61-
62
2. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut,
Cluj-Napoca, 1999, p.247-265
3. Gh. Boboș, C.Buzdugan, Teoria generală a dreptului,Ed.
Argonaut, Cluj Napoca, 2005, p.154-164
4. I. Santai, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed.
Risoprint, Cluj Napoca,, 2007, p. 49-61
42
CAPITOLUL 7 ELABORAREA NORMEI JURIDICE TEHNICA LEGISLATIVĂ
Cuprins
Obiectivele capitolului 7
7.1. Principiile și etapele tehnici normative
7.2. Părțile constitutive ale actelor normative
7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative
7.4. Structura actelor normative
7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative
7.6. Sistematizarea dreptului
Test de autoevaluare nr. 7
Bibliografie capitol 7
Obiectivele capitolului 7 → Însușirea cunoștințelor în privința etapelor în
elaborarea tehnico-legislativă a actelor normative
→ Înțelegerea modalităților de exprimare a unei nor-
me sub aspectul redactării tehnico-legislative
→ Dobândirea cunoștințelor în privința formelor de
sistematizare juridică a dreptului
7.1. Principiile și etapele tehnici normative Principii
› Principiul planificării și prognozei legislative
› Principiul separației puterilor
› Principiul supremației legii
› Principiul fundamentării științifice a actelor normative
› Principiul asigurării raportului corespunzător între stabilitatea
și mobilitatea reglementărilor
› Principiul unității reglementărilor juridice
Etape
› Inițierea proiectului
› Dezbaterea proiectului
› Adoptarea proiectului
› Publicitatea oficială a proiectului
43
7.2. Părțile constitutive ale actelor normative a) Partea introductivă este alcătuită din:
● titlul actului (denumirea)
● preambul (nu este necesar pentru toate actele normative)
◙ în lipsa preambulului sau la sfârșitul său se practică,
uneori, -“ formulă introductivă “ –
b) Reglementarea propri-zisă este alcătuită din:
● dispoziții sau principii generale
● dispoziții de conținut sau speciale
c) Partea finală este alcătuită din:
● dispoziții finale
● dispoziții tranzitorii –uneori
7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative
Reguli privind stilul și limbajul:
→ în redactarea textelor se vor folosi termeni literari
obișnuiți, uzuali
→ se vor evita neologismele (folosindu-se doar când sunt
necesare)
→ trebuie făcute precizări în legătură cu accepțiunea în care este folosit
un termen
→ diminuarea la maximum a folosirii termenilor de strictă specialitate
specialitate juridică în textele actelor normative de largă adre-
sabilitate
→ textul trebuie să fie simplu, fără cuvinte inutile, fără metafore, etc
7.4. Structura actelor normative
Articolul ► principalul element structural al actului normativ
► expresia sintetică, concentrată a normei juridice
► cuprinde dispoziția sau o regulă proprie de conduită
► poate conține unul sau mai multe alineate
► se numerotează cu cifre arabe
► poate fi dublat de o notă marginală
► se poate subdivide în alineate
► articolele pot fi grupate în:
● paragrafe
● secțiuni
● capitole
● titluri
● părți sau cărți
44
7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative a) Adoptarea → presupune tehnici distinct în funcție de:
● natura organului emitent
● procedura de lucru specifică acestuia
→ trebuie respectate cerințele ce țin de:
● votarea actului
● semnarea înscrisului constatator
● publicare, etc.
b) Modificarea
→ se face:
● printr-un act nou cu o forță juridică cel puțin egală cu
a actului modificat
● printr-un act cu o forță juridică superioară actului ce
trebuie modificat (maI rar)
‼ nu se face:
● printr-un act a cărui forță juridică este inferioară actului
ce trebuie schimbat
→ poate fi:
● expresă
● tacită
→ alături de completare (c) se face:
● de către același organ emitent
● după aceeași procedură de emitere
● fără a se schimba esența reglementării
7.6. Sistematizarea dreptului Definiția noțiunii
► acțiunea finalizată prin așezarea sau gruparea unitară în baza unor
criteria ale totalității normelor, respective a actelor normative ce le conțin
Formele sistematizării sunt:
1. Incorporarea
Definiție
► gruparea principalelor legi în diferite colecții sau culegeri, după
diverse criterii, în mod:
● cronologic
● alfabetic
● după ramura de drept
◙ poate fi → oficală, realizată de un organ al statului
→ neoficială, înfăptuită de diverse organisme și organiza-
ții nestatale, de edituri, etc.
45
2. Codificarea
Definiție
► curpinderea unitară a principalelor norme ce alcătuiesc o ramură de
drept sau care guvernează un anumit domeniu de activitate, reprezentând dreptul
comun în materie.
‼ Se realizează numai de către organele de stat competente.
Etape în activitatea de codificare
► determinarea volumului materialului legislativ supus sistematizării
și selecționării lui
► prelucrarea materialului normativ
► procedura legislativă pe care trebuie s-o urmeze proiectul codului
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 7
BIBLIOGRAFIE capitolul 7:
1.Enumerați principiile și etapele tehnicii normative
2. Care sunt părțile constitutive ale actelor normative
3. În ce constă sistematizarea dreptului
1. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007, p.125-126, 129
2. A. Sida, Introducere în Teoria generală a dreptului, Ed.
Risoprint, Cluj-Napoca, 1999, p.145
3. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami,
București, 1996, p.44-47
4. I. Humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundației
“Chemarea”, Ia;I, 1993, p.5-7
46
CAPITOLUL NR. 8 IZVOARELE DREPTULUI
Cuprins
8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor
8.2. Izvoarele dreptului românesc
8.2.1. Legea
8.2.2. Acte normative subordonate legii
8.2.3. Alte izvoare
8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român contemporan
Test de autoevaluare nr. 8
Bibliografie
Obiectivele capitolului 8 → Însușirea noțiunilor de izvor de drept, jurispruden
ță, practică judiciară
→ Consolidarea cunoștințelor în ceea ce privește sis-
temul de norme juridice ce constituie izvor de
drept
8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor Definiția izvorului de drept
► formă specifică pe care o îmbracă la un
moment dat voința socială generală pentru a impune ca
obligatorii anumite reguli în modul de desfășurare a
raporturilor sociale
Trăsături
a) Dreptul scris reprezintă forma principală și determinantă de exprimare
a dreptului.
b) Obiceiul juridic sau cutuma, ămpreună cu regulile de conviețuire
socială constituie doar în mod excepțional izvoare de drept și doar în domeniul
în care legea face trimitere expresă la ele
c) Doctrinele juridice și practica judiciară - nu li se recunosc caracterul
de izvor de drept
47
8.2. Izvoarele dreptului românesc 8.2.1. Legea Trăsături
a) Emană, de regulă, de la puterea legislativă
b) Reglementează relațiile sociale importante
c) Se adoptă cu o anumită procedură
d) Are o forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative
8.2.2. Acte normative subordonate legii ► Decrete prezidențiale
► Hotărârile de guvern
► Ordinele cu caracter normativ și instrucțiunile miniștrilor și ai
celorlalți conducători ai organelor centrale de specialitate ale
administrației de stat
► Actele normative ale organelor locale ale administrației publice
► Tratatele, acordurile și convențiile internaționale la care România
este parte
8.2.3. Alte izvoare ► Actele normative ale organizațiilor nestatale
► Obiceiul juridic (cutuma) → doar în mod excepțional, pe plan intern
► Contractul normativ
► Regulile de conviețuire socială → izvor indirect
→ doar în cazul în care legea face
trimitere la ele
8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român Definiția noțiunii de practică judiciară
► totalitatea soluțiilor date de instanțele de
judecată în cauzele rezolvate, având ca obiect
raporturile juridice dintr-un anumit domeniu
! numită și jurisprudență
Definiția noțiunii de precedent judiciar
► hotărârea judecătorească dată într-o cauză
concretă, în lipsa unei reglementări legale aplicabile pentru acea cauză, care
devine obligatorie, în ceea ce privește modul de soluționare, pentru toate
cazurile similare și ulterioare ce vor fi judecate și față de care hotărârea inițială
se constituie ca o regulă obligatoriu de urmat.
‼ În dreptul contemporan românesc nu i se recunoaște calitatea de izvor
de drept practicii judiciare.
48
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 8
BIBLIOGRAFIE capitolul 8:
1. Definiți izvorul de drept și arătați care sunt trăsăturile sale
2. Dați exemple de izvoare ale dreptului românesc
3. Ce înțelegeți prin noțiunile de practică judiciară și precedent judiciar
1. I. Santai,Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007, p.71-72, 81-82
2. A. Iorgovan, I.Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, Noua lege
electorală a României; texte și comentarii, București,
1990,p. 101-102
3. A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, T.U.B., 1980, p.65
49
CAPITOLUL NR. 9 INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE
Cuprins
9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice
9.2 Formele și felurile interpretării
9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice
9.4. Analogia în drept
Test de autoevaluare nr. 9
Bibliografie capitol 9
Obiectivele capitolului 9 → Înțelegerea operațiunii de interpretare a unei
norme juridice
→ Deprinderea cu diversele modalități de interpre-
tare a normelor juridic
9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice
Definiția noțiunii de interpretare
► operațiunea logico-rațională efectuată după reguli și
cu anumite metode specifice dreptului, constând în lămurirea
conținutului normelor juridice în scopul realizării sau aplicării
legii prin încadrarea corectă a situațiilor de fapt în prevederile
reglementate.
Obiectul reglementării este
♦ textul legal supus analizei
Scopul interpretării
Definiția noțiunii
► lămurirea exactă a înțelesului legii prin determinarea voinței reale a
legiuitorului în vederea aplicării corecte a normei.
9.2. Formele (felurile) interpretării → Interpretarea oficială sau obligatorie
► forma de interpretare realizată de un organ sau autoritate de stat
50
în limitele competenței sale
► este uzitată ăn procesul edictării sau al realizării normei
► se mai numește autentică sau legală
→ Interpretarea neoficială
► o formă a interpretării realizată în afara procesului de emitere și
aplicare a dreptului
► are caracter facultativ datorită neobligativității efectelor sale
Modalități de interpretare neoficială
● interpretarea doctrinară
● interpretarea oficioasă
● interpretarea comună realizată de către cetățeni, presă factorii
politici
9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice
Definiția noțiunii
► acel procedeu de examinare a textelor legale cu
ajutorul cărora subiectul ce efectuează interpretarea caută să
determine înțelesul și sensul exact al textului actului
normativ.
→ interpretarea gramaticală
→ interpretarea sistematică
→ interpretarea istorică
→ interpretarea teleologic
→ interpretarea logică
→ interpretarea extensivă și restrictivă
9.4. Analogia în drept Procedeul de rezolvare a unei situații nereglementate juridic în lipsa
oricărui text legal, soluționarea făcându-se în temeiul principiilor generale ale
dreptului.
51
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 9
BIBLIOGRAFIE capitolul 9:
1. Care este înțelesul noțiunii de interpretare a normei juridice ?
2. Care sunt obiectul și scopul interpretării dreptului ?
3. Enunțați formele de interpretare.
1. D. Mazilu, Drept internațional public, II, Ed. Lumina Lex,
București, 2002, p.269
2. C.Becaria, Despre infracțiuni și pedepse, 1916, p.75
3. W. Friedman, Legal theory, London, 1953, p.304
4. G. Marty, S. Raymond, Droit civil, vol. I, Sirey, Paris,
1956, p.202
5. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint Cluj-
Napoca,2007, p.135-136, 139-141
52
CAPITOLUL NR. 10 RAPORTURILE JURIDICE
Cuprins
10.1 Noțiunea și caracteristicile raportului juridic
10.2. Elementele raportului juridic
10.2.1. Părțile
10.2.2. Conținutul
10.2.3. Obiectul
10.3. Clasificarea raporturilor juridice
10.4. Condițiile raportului juridic
Test de autoevaluare nr. 10
Bibliografie capitol 10
Obiectivele capitolului 10 → Stabilirea elementelor raportului juridic
→ Înțelegerea noțiunii de capacitate juridică și
conștientizarea distincției dintre cele două ele-
mente componente ale acesteia
→ Dobândirea cunoștințelor în privința condițiilor
existenței raportului juridic
10.1. Noțiunea și caracteristicile raportului juridic Definiția raportului juridic
► categorie a raportului social reglementat prin
norme juridice a căror formare, modificare, desființare se
produce, de regulă, prin intervenția unui fapt juridic și în
cadrul cărora părțile apar ca titulare de drepturi și obligații,
a căror realizare este asigurată, la nevoie, prin forța de
constrângere a statului.
Caracteristici
♦ este o categorie a raporturilor sociale
♦ este un raport ideologic
♦ are un caracter dublu volițional
53
10.2. Elementele raportului juridic
10.2.1. Părțile Subiectele (părțile) sunt indivizii umani luați în mod
separat sau organizat, ca titulari de drepturi și obligații în
cadrul raportului la care participă.
Pentru a intra într-un raport juridic subiectele trebuie să
aibă:
Capacitate juridică:
► aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii, exercitate în cadrul
relației la care participă
► poate fi: ● generală
● special
‼ În dreptul civil se face distincție între
► capacitatea de folosință
→ aptitudinea generală de a dobândi drepturi și obligații
→ există chiar din perioada concepției
◙ Condiție: copilul să se nască viu
► capacitatea de exercițiu
→ aptitudinea de a-și exercita personal drepturile și de a-și asu-
ma obligații prin acte și fapte proprii
→ se dobândește la majorat (18 ani)
◙ între 14 și 18 ani = capacitate de exercițiu restrânsă
10.2.2. Conținutul ► drepturile și obligațiile privite în strânsa lor conexiune și
interdependență în cadrul unei relații juridice determinate
a) Dreptul subiectiv
Definiție
►facultatea recunoscută de lege titularului său ce permite exercitarea
unei puteri conferite acestuia, în baza căreia se poate pretinde titularului
obligației corelative o comportare conformă interesului apărat și care, la nevoie,
poate fi impusă prin constrângere de stat.
b) Obligația corelativă dreptului subiectiv
Definiție
► îndatorirea stabilită prin lege titularului ei de a avea o conduită
determinată pe care este nevoit s-o urmeze corespunzător intereselor titularului
dreptului subiectiv și care îi poate fi impusă, la nevoie, în mod forțat, prin
constrângere de stat.
54
10.2.3. Obiectul Definiție
► anumite acțiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le
poate pretinde și pe care celălalt subiect este obligat a le săvârși, sau a se abține
de a le sîvârși.
10.3 Clasificarea raporturilor juridice După natura lor: → constituționale
→ administrative
→ financiare
→ civile
→ penale, etc.
După conținut: → de drept material
→ de drept procedural (procesual)
10.4 Condițiile raportului juridic ► să existe norma juridică
► să existe faptul juridic
Definiția faptului juridic:
◙ acea împrejurare care, potrivit normelor juridice, atrage sau de-
termină apariția, modificarea sau stingerea unor raporturi juri-
dice
Clasificarea faptelor juridice
→ evenimente
◙ împrejurări care se produc independent de voința omului căro-
ra legea le conferă efecte juridice în urma declanșării lor
→ acțiunile
pot fi: > licite
> ilicite
55
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 10
BIBLIOGRAFIE capitolul 10:
1. Arătați care sunt trăsăturile raportului juridic ?
2. Cum se clasifică faptele juridice ?
3. Analizați, pe scurt, structura raportului juridic
4. Ce se înțelege prin capacitate juridică ?
1. E. Lupan, D. A. Popescu, A. Marga, Drept civil.Persoana
juridică, Ed. Lumina Lex, București, 1994, p.29 și urm.
2. R. Motica, Gh. Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All
Beck, Colecția juridica, Seria Curs universitar, București,
2001, p.203-220
3. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed.Risoprint, Cluj
Napoca, 2007, p.85-106
4. A.Sida, Teoria generală a dreptului, 2004, p.171-189
56
CAPITOLUL NR. 11 APLICAREA NORMELOR JURIDICE
REALIZAREA DREPTULUI
Cuprins
11.1. Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului
11.2. Formele și caracteristicile actului de aplicare a dreptului
11.3. Fazele de aplicare a normei juridice
Obiectivele capitolului 11: → dobândirea de cunoștințe în ceea ce privește
modalitatea de aplicare a normelor juridice
și - implicit – de realizare a dreptului.
11.1 Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului Definiție
► modalitatea de implementare a normei juridice în viața
socială, acceptarea de către societate și încorporarea ei în psihicul
indivizilor
► respectarea prevederilor normei juridice sau executarea
lor de către subiectele de drept și aplicarea dispozițiilor legale de
către organele de stat, ca urmare a unei conduite ilicite
11.2. Forma și caracteristicile actului de aplicare a dreptului ► realizarea dreptului prin respectarea și executarea dispozițiilor legale
► realizarea dreptului prin aplicarea în mod concret a dispozițiilor
normelor juridice de către organele de stat competente
11.3. Fazele de aplicare a normelor juridice → stabilirea stării de fapt
→ stabilirea stării de drept
→ elaborarea soluției și emiterea actului
57
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 11
BIBLIOGRAFIE capitolul 11:
1.Precizați care sunt căile de realizare a dreptului
2. Denumiți și explicați pe scurt în ce constau fazele de aplicare a normei
juridice
3. Ce se înțelege prin realizarea dreptului ?
1. Gh. Boboș, Teoria generală a statului și dreptului,
multiplicat, Cluj Napoca, 1975, p.235
2. I.Ceterchi, I.Demeter, Vl.Hanga, Gh.Boboș, M. Luburici,
D. Mazilu, C. Zotta, Teoria generală a statului și
dreptului, Ed.Didactică și pedagogică, București, 1967,,
p.411-412
3. D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,, Ed. All Beck,
Colecția juridică, seria Biblioteca studentului, București,
1999
4. R. Motica, Gh. Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All
Beck, București, 2001
5. C. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex,
București, 2001
58
CAPITOLUL NR. 12 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
Cuprins
12.1. Noțiune și caracteristici
12.2. Condițiile răspunderii juridiced
12.2.1. Fapta (conduita) ilicită
12.2.2. Rezultatul faptei ilicite
12.2.3. Raportul sau legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezulta-
tul dăunător
12.2.4. Subiectele raportului juridic
12.2.5. Vinovăția
12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice
12.4. Principiile răspunderii juridice
12.5. Cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei și cauze care înlătură răs-
punderea juridică
Obiectivele capitolului 12 → Completarea cunoștințelor despre drept, acumu-
late pe parcursul semestrului, cu cele finale des-
pre răspunderea juridică și înțelegerea raportu-
lui dintre:
respectare → legalitate
lege
nerespectare → răspundere (sancțiune)
12.1. Noțiune și caracteristici Definiție
► un complex de drepturi și obligații conexe
(prevăzute de normele juridice) ce iau naștere ca
urmare a unei fapte ilicite și care constituie cadrul de
realizare a constrângerii statului prin aplicarea de
sancțiuni juridice →→
Caracteristici
→ are ca temei nerespectarea sau încălcarea unei norme de drept;
→ este legată în mod direct de activitatea exclusivă a unor organe de
stat competente;
59
→ este o răspundere general-obligatorie, mai pormptă și mai eficientă
decât celelalte forme ale răspunderii sociale;
→ consecințele sale pot fi deosebit de grave, antrenând sancțiuni priva-
tive de libertate sau – în unele sisteme de drept – mergându-se
până la pedeapsa capitală;
→ în stabilirea răspunderii și vinovăției se împletesc atât evaluările de
ordin strict juridic, cât și cele de ordin moral, de echitate, etc.
12.2. Condițiile răspunderii juridice 12.2.1. Fapta (conduita) ilicită Modalitățile de materializare și de manifestare a conduitei ilicite sunt:
► Acțiunea → atitudinea activă a autorului faptei ilicite sancționată
pentru că s-a materializat într-o conduit interzisă de
normele prohibitive
► Inacțiunea → fapt negative, conduit de abținere sau de omisiune de
la acțiunea prescrisă subiectului obligat să o săvâr-
șească
12.2.2. Rezultatul faptei ilicite Definiția noțiunii
► efectul (sau consecința) care decurge din sîvârșirea faptei ilicite sau
din conduita avută.
‼ Importanța rezultatului:
→ constituie elementul doveditor al producerii faptului ilicit
→ lipsa sa poate echivala cu inexistența faptei sau a tentativei
→ amploarea sa este determinantă în circumscrierea gravității
12.2.3. Raportul sau legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.
Definiția cauzalității
► un ansamblu de fenomene legate astfel între ele încît existența unui
fenomen este determinantă în circumscrierea gravității faptei și a întinderii
răspunderii.
Cauză → fenomenul care determină existența altui fenomen
Efect → fenomenul astfel determinat sau produs
‼ → legătura dintre cauză și efect = cauzalitate sau raport cauzal
12.2.4. Subiectul răspunderii juridice
Definiția noțiunii de subiect
► acea parte a raportului juridic apărută prin încălcarea legii, ►o.
Subiect al răspunderii poate fi:
► persoana fizică
► persoana juridică
60
12.2.5. Vinovăția Definiție
► atitudinea psihică a subiectului față de fapta
săvârșită și de rezultatul acesteia.
‼ → numită și culpă sau vină
→ este expresia unei atitudini psihice conștient
negative față de valorile juridice ocrotite prin lege
→ cuprinde:
● un factor de prevedere
● un factor de reprezentare
♦ În dreptul penal:
Forme: ● intenție → directă sau indirectă
● culpă → cu previziune (imprudență) sau fără previziune
( neglijență)
12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice ► după scopul urmărit prin declanșarea ei:
● răspundere cu caracter reparator
● răspundere cu caracter sancționator (represiv)
► după felul raportului juridic generat prin fapta ilicită:
● infracțiuni
● contravenții
● abatere disciplinară
● răspundere patrimonială
● răspundere materială
12.4. Principiile răspunderii juridice → legalitatea răspunderii
→ răspunderea pentru fapta sîvârșită cu vinovăție
→ răspunderea personală
→ unicitatea răspunderii
→ justețea sau proporționalitatea răspunderii
→ umanismul răspunderii
→ prervenția prin răspundere
→ celeritatea sau operativitatea tragerii la răspundere
12.5. Cauze care înlătură caracterul illicit al faptei și cauze care înlătură răspunderea juridică. ► cause care înlătură caracterul ilicit al faptei:
→ legitima apărare
→ starea de necesitate
61
→ constrângerea fizică
→ cazul fortuit
→ iresponsabilitatea
→ beția involuntară
→ minoritatea făptuitorului
→ eroarea de fapt
→ exercitarea unui drept potrivit destinației sale recunoscută de lege
► cauze care înlătură răspunderea juridică:
→ amnistia
→ grațierea
→ prescripția
→ lipsa plângerii prealabile a părții vătămate
→ retragerea plângerii prealabile
→ împăcarea părților
TEST DE AUTOEVALUARE NR. 12
1. Care sunt principalele caracteristici ale răspunderii juridice ?
2. Enumerați principiile răspunderii juridice
3 Care sunt și în ce constau condițiile răspunderii juridice
4. Care sunt fenomenele vinovăției ?
5. Precizați care sunt principalele forme ale răspunderii juridice
6. Numiți cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei
7. Numiți cauzele care înlătură răspunderea juridică
62
BIBLIOGRAFIE capitolul 12:
1. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut,
Cluj Napoca, 1999,p, 332-355
2. R. Motica, Gh.Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All
Beck, București,
Curs universitar, 2001, p.221-248
3. N. Popa, teoria generală a dreptului, Ed. Actami,
București,, 2002, p. 280-287
4. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj
Napoca, 2007, p.157-170
5. A, Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, “Vasile
Goldis” Press University, Arad
63
BIBLIOGRAFIE FINALĂ
1. A. Iorgovan, I.Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, Noua lege electorală a
României; texte și comentarii, București, 1990
2. A. Naschitz, Teorie și tehnică în procesul de creare a dreptului, Ed.
Științifică, București
3. A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, T.U.B., 1980
4. A. Sida, Teoria generală a dreptului, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,
1999
5. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-
Napoca, 1999
6. A
7. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, “Vasile Goldiș”
University Press, Arad, 2004
8. B. Russel, Idealuri politice;Putere, București, 2002
9. C.Becaria, Despre infracțiuni și pedepse, 1916
10. Colectiv, Istoria României, Ed. Academiei, vol.I, București, 1960
11. Colectiv, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei, București, 1980
12. C. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, București, 2001
13. D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,, Ed. All Beck, Colecția juridică,
seria Biblioteca studentului, București, 1999
14. D. Mazilu, Drept internațional public, II, Ed. Lumina Lex, București,
2002
15. E. Lupan, D. A. Popescu, A. Marga, Drept civil.Persoana juridică, Ed.
Lumina Lex, București, 1994
16. G. Marty, S. Raymond, Droit civil, vol. I, Sirey, Paris
17. Gh.Boboș, Teoria generală a statului și dreptului, multiplicat, Cluj
Napoca, 1975
18. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut, Cluj Napoca,
1999
19. Gh. Boboș, C.Buzdugan, Teoria generală a dreptului,Ed. Argonaut, Cluj
Napoca, 2005
20. Gh. Boboș, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generală a statului și
dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010
21. Gh. Gilescu, Istoria gândirii politico-juridice, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1968, partea I
22. I. Ceterchi, I. Demeter, Introducere în studiul dreptului, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1962
64
23. I.Ceterchi, I.Demeter, Vl.Hanga, Gh.Boboș, M. Luburici, D. Mazilu, C.
Zotta, Teoria generală a statului și dreptului, Ed.Didactică și pedagogică,
București, 1967
24. I .Ceterchi, M. Luburici, Teoria generală a statului și dreptului,
Tipografia Universității București, 1983
25. I. Humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundației “Chemarea”, Ia;I,
1993
26. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2007
27. I. Santai, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj
Napoca,, 2007
28. Mic dicționar enciclopedic, ed. A II-a, Ed. Științifică, București, 1978
29. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, București, 2002
30. N.Popa, Teoria general a dreptului, Ed. All Beck, București, 2002
31. R. Motica, Gh.Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck,
București, Colecția juridică, Seria Curs universitar, 2001
32. S. Popescu, Concepții contemporane despre drept, Ed. Academiei,
București, 1985
33. V. Rebreanu, Constantele statului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003
34. V. Rebreanu, Teoria generală a statului și dreptului – suport pentru
seminarii, Ed. Argonaut, Cluj, Napoca, 2010
35. W. Friedman, Legal theory, London, 1953
65
TEME PROPUSE:
1. DREPTUL ŞI STATUL (T1)
2. RAPORTURILE JURIDICE (T2)