1
PSIHIATRIE
Note de curs
2
SEMIOLOGIESEMIOLOGIE
3
CUNOAŞTEREA
4
Cunoaşterea
• Ansamblul de funcţii ale psihismului care permit reflectarea realităţii exterioare în vederea orientării şi adaptării eficiente în concordanţă cu trebuinţele individului
• Funcţiile elementare prin care se realizează cunoaşterea sunt:• Atenţia• Percepţia• Memoria• Gândirea
5
MEDIUL
ÎNCONJURĂTOR
SENZAŢII
PERCEPŢII
REPREZENTĂRI
JUDECĂŢI
RAŢIONAMENTE
COMPORTAMENTE
ATITUDINI
AFECTIVITATEAFECTIVITATE
6
ATENŢIA(PROSEXIA)
7
ATENŢIA
• Funcţie psihică elementară
• Realizează orientarea selectivă şi concentrarea activităţii psihice asupra unor obiecte, acţiuni, fenomene, în scopul de a le percepe, înţelege şi asimila, sau la nevoie de a le percepe şi evita.
8
ATENŢIA (psihologic)
STABILITATE MOBILITATE
↓ STABILITATE↑ MOBILITATE
↓ MOBILITATE↑ STABILITATE
Atenţie eficientă
Atenţie spontană mărită (hiperprosexie spontană)
Atenţie spontană scăzută (hipoprosexie spontană)(± atenţie voluntară mărită)
9
MĂSURAREA ATENŢIEI
Se evaluează: concentrarea, volumul, intensitatea / concentrarea
Proba clinică (Kraepelin) enumerarea unei serii (cifre, noţiuni) în ordine inversă
Proba repetării numerelor (7 cifre spuse de examinator câte 1/sec)
Proba psihologică (testul Bourdon) bifarea unor litere dintr-un text
Tahistoscopul Baterii de teste neurocognitive
10
DISPROSEXII
1. Disprosexii cantitative
A) Hiperprosexii selective în:
• depresia melancoliformă (ideea de culpabilitate) • paranoia (tema delirantă) • fobii (tema fobică) • tulburarea obsesivă (tema obsesională)• cenestopatii • hipocondrie (teme legate de starea de sănătate)
Hiperprosexie neselectivă (spontană) în manie
11
DISPROSEXII
B) Hipoprosexii (extrem: aprosexia) apar în:
• surmenaj
• anxietate
• tulburări cognitive (de ex în: deteriorări organice, demenţe, întărzieri mintale, intoxicaţii, delirium)
• schizofrenie (prin detaşare afectivă, retragere autistă sau tulburare cognitivă)
• aprosexia (în come)
12
PERCEPŢIA
13
PERCEPŢIA Senzaţie, percepţie, reprezentare
Senzaţia:
• semnal senzorial elementar unimodal,
• stimul simplu şi uniform
• obţinută printr-un singur analizator
• izvorul iniţial al tuturor informaţiilor noastre
14
Percepţia
• proces primar care realizează imagini sintetice
• se desfăşoară numai atâta timp cât se păstrează contactul cu stimulul
• este reflectarea directă şi unitară a ansamblului însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor
• o multitudine de senzaţii
PERCEPŢIA Senzaţie, percepţie, reprezentare
15
PERCEPŢIA Senzaţie, percepţie, reprezentare
Reprezentarea • reflectarea ca imagine intuitivă a unui obiect
sau fenomen care în momentul respectiv nu este perceput, dar care a acţionat în trecut asupra analizatorilor
• poate fi evocată, actualizată prin stimuli verbali şi nonverbali
• este rezultatul unei prelucrări şi generalizări anterioare
16
PSIHOPATOLOGIA PERCEPŢIEI
1. Tulburări cantitative ale percepţiei• Hiperestezia = suprasensibilitate la stimuli
care nu erau percepuţi (subliminali)
• Hipoestezia = scăderea sesibilităţii (apare în stări de inducţie hipnotică, isterie, oligofrenie, schizofrenie, tulburări de conştiinţă).
2. Tulburări calitative ale percepţiei• Iluzii
• Halucinaţii
17
ILUZIILE
18
ILUZIILE
Iluziile fiziologice (la normali)
• percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli senzoriali existenţi
• apar în condiţii de distanţă prea mare, lumină insuficientă, stări afective speciale
• persoana poate realiza şi corecta imaginea falsă
• rezultă dintr-o proiectare a imaginarului în actul perceptiv sau prelucrare eronată a imaginilor percepute
19
ILUZIILE
Iluziile patologice
• percepţii deformate ale unor stimuli reali
• pacientul nu îşi dă seama de caracterul lor patologic
• apar în: stări psihotice pe fond organic (delirium tremens, stări confuzionale în febră, intoxicaţii cu droguri halucinogene) epilepsie, schizofrenie paranoidă
20
ILUZIILE PATOLOGICE
Clasificare:• Iluzii patologice exteroceptive
vizuale auditive olfactive gustative
• Iluzii patologice interoceptive (viscerale)
• Iluzii patologice proprioceptive
21
ILUZIILE PATOLOGICE
5. INTEROCEPTIVE (VISCEROCEPTIVE) ŞI PROPRIOCEPTIVE
• perceperea eronată a funcţionării unor organe sau aparate
• modificarea schemei corporale • Dismorfofobia = perceperea ca “urâte” a
trăsăturilor proprii• apar în: debutul schizofreniei, schizofrenia
paranoidă, stări confuzionale, patologia obsesională
22
ILUZIILE PATOLOGICE
• Cenestopatia = tulburare a percepţiei propriei cenestezii a individului, este o iluzie internă – senzaţii corporale neplăcute (arsuri, dureri,
parestezii, furnicături, înţepături) ce sugerează afecţiuni medicale
– nu respectă nici o repartiţie metamerică, fără un substrat organic obiectivabil
– descrise cu participare afectivă importantă
– apare în: sdr hipocondriac, tulburările somatoforme, tablouri clinice anxioase, depresive, patologia psihiatrică a vârstei a III-a
23
HALUCINAŢIILE
Halucinaţiile = percepţii false, fără obiect de perceput (H Ey, Falret 1864; Ball 1890)
Halucinaţiile funcţionale (concomitente): există doar atâta timp cât persistă excitantul real
Halucinaţii fiziologice: hipnagogice (în fazele premergătoare instalării somnului), hipnapompice (la trezire); la normali şi în narcolepsie
Halucinoze: semnificaţia lor patologică este recunoscută de către bolnav (în halucinoza pedunculară Lhermitte-van Bogaert, stări toxice, infecţioase, ASC)
24
HALUCINAŢIILE propriu-zise(psihosenzoriale, adevărate)
• sunt percepţii false
• apar în câmpul exteroceptiv sau interoceptiv
• în absenţa stimulilor corespunzători (din exteriorul sau interiorul corpului)
• pacientul le percepe şi le crede ca fiind reale
• pot deveni punctul de plecare al unor acte agresive sau al altor alterări de comportament cu mare caracter de periculozitate, atât pentru bolnav cât şi pentru cei din jurul lui.
25
Caracteristicile halucinaţiilor
1. Caracter de senzorialitate (mimează percepţie)2. Caracter de obiectualitate (se referă la un obiect
din afară);3. Proiecţie spaţială în spaţiul perceptiv;4. Convingerea bolnavului asupra realităţii lor;5. Complexitate variabilă;6. Claritate variabilă;7. Durata continuă / intermitentă;8. Congruente / incongruente cu starea afectivă;9. Rezonanţă afectivă (anxiogen iniţial);10. Comportament halucinator.
26
1.a. Halucinaţiile vizuale
Diagnostic diferenţial cu:
• halucinaţiile hipnagogice, hipnapompice;
• surmenaj intens, scurte, cu caracter hipnagogic;• afecţiuni oftalmologice (cataracte, sindrom Ch. Bonnet
din glaucom, nevrita optică retrobulbară, retinite);• afecţiuni neurologice de lob occipital (tumori,
traumatisme unde au ramolisment) - au caracter halucinozic;
• migrena oftalmică (aspect elementar de fosfene).
27
Alte tipuri de halucinaţii exteroceptive
1.c. Gustative (în: crizele uncinate din epilepsie, LT, rinencefal şi uncusul hipocampului, stări delirante persecutorii, confuzii)
1.d. Olfactive
1.e. Tactile (haptice) (în: intoxicaţia cu cocaină, alcool, mişcări de reptaţie, parazitoze halucinatorii)
1.f. Autoscopice (speculare, deutoscopice,
beantoscopice)
1.g. Transpuse (repercursive) audiţia colorată (vede ceva plăcut şi aude muzică plăcută).
28
HALUCINAŢIILE
2. Halucinaţiile interoceptive (viscerale)• au mai mult caracter pseudohalucinator,
• absenţa sau schimbarea poziţiei unor organe
• transformarea organismului în animale
3. Halucinaţiile proprioceptive (motorii, kinestezice)
• impresii de mişcare a unor segmente corporale sau corpului în întregime
• au mai mult caracter pseudohalucinator
29
PSEUDOHALUCINAŢIILE (halucinaţiile psihice)
Se deosebesc de halucinaţiile propriu-zise:Nu corespund total cu imaginea reală a
obiectelor şi fenomenelor, nu au deci caracter de obiectualitate
Nu se proiectează în consecinţă în afară, ci se petrec în interiorul corpului
Pacientul le atribuie existenţa unor acţiuni provocate din afară prin hipnoză etc.
30
PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile auditive• voci interioare auzite asemenea unui “ecou”• “sonorizarea gândirii”, “sonorizarea lecturii” • “auzite cu urechile minţii”• convingerea că şi ceilalţi aud şi îi descoperă
propriile gânduri (tranzitivism)
Pseudohalucinaţiile vizuale• imagini ce apar “în spaţiul subiectiv”• “văzute cu ochii minţii”
31
PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile tactile• senzaţii penibile (iradiere, curenţi), senzaţii
în sfera genitală
Pseudohalucinaţiile interoceptive • de stăpânire interioară (spirite pătrunse în
diferite organe, care acţionează ca o persoană străină)
Pseudohalucinaţiile motorii • mişcări impuse
32
Întrebări relevante
• Vedeţi ceva special, auziţi o voce?• Simtiti ca vă atinge cineva?• De cînd au apărut halucinaţiile?• Apar chiar înaintea somnului, sau numai atunci?• Aţi avut recent un eveniment care v-a afectat?• Ce medicamente luaţi?• Beţi alcool regulat?• Folosiţi droguri ilegale?• Pacientul este agitat, confuz, febril, are senzaţie de vomă,
cefalee?
33
Circumstante clinice de aparitie (I)
• Intoxic. ac. (alcool, alte drog.)
• Perioadele de remisiune a unei astfel de intoxicatii
• Delirium
• Dementa
• Febra (mai ales copii, virtsnici)
34
Circumstante clinice de aparitie (II)
• Insuficiente de organ (renala, hep., neo cer.)
• Deficite senzoriale (surdit., cecitate)
• Sch.
• Tulb. Psihotice
• PTSD
35
MEMORIA
• Funcţie psihică elementară
• Permite: înregistrarea conservarea evocarea şi confruntarea lor cu datele prezentului
• Este permanent activă (informaţiile noi modifică ansamblul elementelor stocate)
informaţiilor şi experienţelor trecutului
36
MEMORIA
Clasificare psihologică
Memorie imediată (sec, min)
Memorie medie (ore)
Memorie îndepărtatăsau de lungă durată (ani)
asigură continuitateaunei acţiuni
asigură continuitatea conştiinţei şi unitatea persoanei
37
MEMORIA
Se desfăşoară în două etape:
Memorarea
Reactualizarea
conservarea
reproducerea
recunoaşterea
reproducerea
38
MEMORIA
“LEGILE” MEMORIEILegea disoluţiei memoriei (Delay): disoluţia
ce realizează amnezia merge de la complex la simplu
Legea regresiunii memoriei (Ribot): uitarea se întinde atât de la prezent la trecut cât şi de la complex la mai puţin complex
Se reţin mai bine evenimentele intens trăite emoţional decât cele indiferente
39
Factori care modulează activitatea mnezică
1. nivelul de activare a vigilenţei, a atenţiei2. motivaţia3. starea afectivă 4. repetarea învăţării, un factor de consolidare5. forma şi natura informaţiei (organizare logică,
date verbale, vizuale, cifrate), memorizare diferită în funcţie de individ
6. vârsta - max. la 20 de ani, apoi scade lent7. agenţi farmacologici (amfetamine) stimulează
memoria crescând vigilenţa
40
Evocarea şi uitarea
• Evocarea - proces activ prin care gândul aduce în conştiinţa actuală informaţia de care are nevoie, instantaneu / din aproape în aproape
• Uitarea (proces activ) – o uitare fiziologică, pasivă, în absenţa reactivării, utilizării sau a valorii afective. Există şi o uitare activă, asemănătoare cu evocarea.
41
DISMNEZIILE CANTITATIVE
1. HIPERMNEZII = evocări exaltate, involuntare, mai alerte, însoţite de accelerarea proceselor gândirii
Apar: la normali, în paranoia, tulburarea paranoidă de personalitate, la oligofreni “geniali”, în stări febrile, intoxicaţii cu eter, cloroform, barbiturice, amital, vasculari
• Mentismul (derulare incoercibilă, caleidoscopică de amintiri, idei) – în stări de surescitare
• Viziunea retrospectivă (retrăirea unor perioade din viaţă în câteva momente) – în situaţii de pericol vital iminent, epilepsia temporală
42
DISMNEZIILE CANTITATIVE
2. HIPOMNEZII
Apar la normali în stări de epuizare psihică, la cei cu întârziere mintală uşoară, la involuţie, stări nevrotice, sindromul de oboseală cronică.
43
DISMNEZIILE CANTITATIVE
3. AMNEZII
• Amnezia de fixare (anterogradă) = incapacitatea de a integra informaţii noi.
• Amnezia de evocare (retrogradă) =
incapacitatea de a rememora o informaţie care a fost fixată normal. Este imposibilitatea de a evoca amintiri anterioare debutului bolii.
• Amnezia antero-retrogradă (amnezie mixtă)
44
DISMNEZIILE CANTITATIVE
• Amnezia lacunară: o perioadă net delimitată de timp (ore, zile)
• Amnezii funcţionale şi selective– Amneziile selective (elective, tematice, afectogene)
în stări nevrotice, amnezii ale copilăriei, lacunare la isterici,disocieri mnezice la isterici, posttraumatice, doliu, patologia de catastrofă, fluctuaţii emoţionale
– Amneziile schizofrenilor – distorsiuni haotice ale memoriei, modificări ale amintirilor
45
DISMNEZIILE CALITATIVE (paramnezii)
2. Tulburările rememorării trecutului• Confabulaţii (halucinaţii de memorie)
• Pseudoreminiscenţele – nerecunoaşterea timpului sau spaţiului (în Korsakoff)
• Ecmnezia – confundarea trecutului cu prezentul (în demenţe)
• Anecforia – “ridicarea” vălului amnezic (la normali în stare de oboseală, demenţe)
46
GÂNDIREA
47
GÂNDIREA
Activitate psihică conştientă
Se exprimă prin limbaj şi se elaborează sprijinindu-se pe cuvinte
Elem. furnizate decunoaşterememoriepercepţieimaginaţie
Idei Raţionamente
Judecăţi
gândire
48
OPERAŢIILE GÂNDIRII
ANALIZA
SINTEZA
COMPARATIA
ABSTRACTIA
CONCRETIZAREA
GENERALIZAREA
49
OPERAŢIILE GÂNDIRII
ABSTRACŢIAdesprinderea unei laturi sau însuşiri concomitent ignorându-le pe celelalte
Se înrudeşte cu ANALIZA
CONCRETIZAREAparcurge calea inversă de la abstract la concret, obiecte sau fenomene în toată varietatea trăsăturilor sale caracteristice
GENERALIZAREA repartizarea unui obiect la o categorie pe baza unor elemente comune şi esenţiale
50
GÂNDIREA
Cuvânt rol de achiziţie, depozitare şi vehiculare a informaţiei
Noţiune cristalizează însuşirile comune şi esenţiale ale obiectelor, fenomenelor; poate fi exprimată prin variate cuvinte
Judecată stabileşte raporturi între noţiuni
Raţionament operează cu mai multe judecăţi
Înţelegere proces activ de construcţie mentală a unui fapt/situaţii
asociaţii
51
PSIHOPATOLOGIA GÂNDIRII
Tulburări de ritm şi coerenţă (cantitative)
Tulburări de conţinut (calitative)
Tulburări ale comunicării verbale (expresiei verbale şi grafice a gândirii)
52
TULBURĂRI DE RITM ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
Tahipsihia
Bradipsihia
Anideaţia
53
TULBURĂRI DE RITM ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
1. Tahipsihia = accelerarea ritmului ideativ • Apare în: sindromul maniacal, schizofrenie,
agitaţie/excitaţie psihomotorie, PGP, intoxicaţii, surmenaj, epuizare, stări nevrotice, ebrietate.
Mentismul = desfăşurarea rapidă, incoercibilă, automată, tumultuoasă a reprezentărilor şi ideilor faţă de care bolnavii au critică încercând să o stăpânească
• Apare în: oboseală, tensiune nervoasă, intoxicaţii uşoare, automatism mental
54
TULBURĂRI DE RITM ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
Incoerenţa gândirii = forma extremă a pierderii legăturii logice dintre idei
• Apare în: schizofrenie, demenţe avansate, tulburări de conştiinţă.
• salata de cuvinte = amestec lipsit total de conţinut logic şi inteligibilitate;
• jargonofazia = pare a vorbi o limbă proprie• verbigeraţia = ataxie a limbajului - repetarea
stereotipă a aceloraşi propoziţii, cuvinte, lipsite de înţeles
55
TULBURĂRI DE RITM ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
2. Bradipsihia• Apare în: epuizare fizică şi psihică, b. Parkinson,
encefalite, intoxicaţia cu CO, schizofrenie, depresie, melancolie, oligofrenie
Lentoare ideativă (bradilalia) • Vâscozitatea psihică = scăderea fluenţei verbale• Fading mintal = scăderi / creşteri în intensitate
Baraj ideativ = oprire intempestivă a fluxului ideativ
56
TULBURĂRI DE RITM ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
Manierismul = sublinierea exagerată a unor amănunte nesemnificative pe o gândire ridicol solemnă
Sărăcirea ideativă = scăderea productivităţii ideilor, acestea devin tot mai concentrice sau monotematice
57
TULBURĂRI DE CONŢINUT ALE GÂNDIRII
Ideea obsedantă / obsesivă
Ideea prevalentă
Ideea delirantă
58
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ
Este o idee patologică, dominantă, care se impune conştiinţei deşi este în dezacord cu ea
Este străină personalităţii bolnavului
Bolnavul îi recunoaşte caracterul parazitar, patologic (are critică), luptă pentru înlăturarea ei dar nu reuşeşte
Se însoţeşte de grad mare de anxietate
59
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ
Bolnavul e conştient de caracterul patologic al obsesiei ideea delirantă
Bolnavul ştie că obsesia emană din propria viaţă psihică automatismul mental
60
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ
Temele obsesive cele mai frecvente:• contaminarea cu substanţe murdare• sexuale• religioase• de a-i nedreptăţi/leza pe alţii
Apare în: tulburarea obsesiv-compulsivă, depresii, schizofrenia la debut (uneori)
61
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ
Clinic obsesia îmbracă mai multe forme:
• Idei (obsesii ideative, idei obsesive)• Îndoieli obsesive• Amintiri, reprezentări obsesive• Fobii (obsesii fobice)• Tendinţe impulsive (obsesii impulsive)• Compulsii (sunt strâns legate de idei obsesive)• Acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri)
62
IDEEA PREVALENTĂ
Este o idee dominantă hipertrofiată, rigidă, cu caracter patologic
Concordantă cu sistemul ideativ al persoanei (care nu-i poate sesiza caracterul patologic)
Energizează, fanatizează persoana Tendinţă la înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur Are potenţialitate delirantă
63
IDEEA PREVALENTĂ
Se întâlneşte în:
• stări reactive de intensitate psihotică
• stări postonirice
• epilepsie
• alcoolism
• toate stările predelirante
64
IDEILE DELIRANTE
Apar pe un fond de claritate a conştiinţei
Se exprimă limpede
Mecanismele delirului sunt unice sau multiple (în legătură cu fenomene perceptuale sau ideative)
Pot fi deschise sau încapsulate
65
CARACTERISTICILE IDEILOR DELIRANTE
JASPERS (1913):
1. Convingerea delirantă (certitudinea) 2. Incorigibilitatea (neinfluenţabilitatea)3. Lipsa motivaţiei convingerilor delirante
şi a atitudinii critice faţă de ele (imposibilitatea conţinutului)
4. Comportamentul delirant.
66
CARACTERISTICILE IDEILOR DELIRANTE
1. pun stăpânire pe conştiinţa insului
2. se menţin în ciuda contradicţiilor evidente cu realitatea
3. nu corespund realităţii cu care se află în certă contradicţie şi pe care o reflectă în mod deformat
4. schimbă comportamentul
67
CLASIFICAREA IDEILOR DELIRANTE
Idei delirante de persecuţie Idei delirante de relaţie Idei delirante expansive: de mărire, bogăţie
(grandoare), invenţie, reformă, filiaţie, erotomanice, mistice
Idei delirante depresive: autoacuzare şi vinovăţie, hipocondriace, prejudiciu, negaţie
sdr. Cotard (idei delirante de enormitate + imortalitate + negaţie)
68
CLASIFICAREA IDEILOR DELIRANTE
Idei delirante mixte (evoluează pe fondul unei tonalităţi afective ambigue)• idei de interpretare exogene sau endogene
(inferenţe, prin intuiţie imediată, de la o percepţie exactă la o concepţie delirantă), se dezvoltă în reţea
Clerambault – idei delirante pasionale (gelozie, erotomanie)
• idei de influenţă• idei metafizice
69
IDEILE DELIRANTE
Autismul = interiorizarea patologică a gândirii delirante cu pierderea contactului cu realitatea Autismul este de obicei sărăcit în conţinutul său delirant, apărând mai târziu în evoluţia psihozei
Alogia = pierderea legăturilor logice ale gândirii (schizofrenie)
70
TULBURĂRILE COMUNICĂRII VERBALE
Sunt consecutive tulburării de gândire
• DISLOGII
• DISFAZII
• DISLALII
71
DISLOGII DE FORMĂ
Hiperactivitatea verbală• Bavardaj = creşterea cantitativă a limbajului, care
devine redundant (în deteriorări involutive, isterie, stări anxioase)
• Tahifemie = creşterea ritmului şi debitului prin accelerare ideativă
• Logoree = creşterea ritmului şi fluenţei verbale până la pierderea sensului discursului bolnavului, care devine incoerent (în manie, schizofrenie paranoidă, alte psihoze, intoxicaţie acută cu etanol sau droguri)
72
DISLOGII DE FORMĂ
Hipoactivitatea verbală• Bradifemie (sau vorbirea laconică sau sărăcirea
vorbirii) răspunsuri scurte, neelaborate, care limitează comunicarea (în depresie, schizofrenie, tulburări organice)
• Negativism verbal (în schizofrenia catatonică)• Barajul vorbirii şi al gândirii întreruperea bruscă
a fluxului verbal cu reluarea apoi a discursului, dar fără legătură ideativă cu conţinutul anterior (în schizofrenie)
73
DISLOGII DE FORMĂ
• Tangenţialitatea = vorbire digresivă, reduce comunicarea sau o face irelevantă pentru că ocultează ideea principală (schizofrenie, simulare, tulburări factice)
• Vorbirea supraelaborată, digresivă, circumstanţială (manieristă) = vorbeşte mult, comunică puţin datorită supraelaborării discursului (schizofrenie, intoxicaţii uşoare, stări confuzionale)
• Solilocvia (criptolalia) = vorbeşte singur fără intenţia comunicării (schizofrenie)
74
DISLOGII DE FORMĂ
• Ecolalia = repetarea cuvintelor interlocutorului (schizofrenia catatonică, demenţe)
• Perseverarea = “autointoxicare” cu cuvinte (demenţe)– Palilalia = repetarea unui cuvânt– Logoclonia = repetarea ultimei silabe
• Psitacismul = culmea incoerenţei, sonorizarea mecanică a unor foneme lipsite de orice conţinut semantic (idioţie, demenţe avansate)
75
DISLOGII DE CONŢINUT(ale funcţiei semantice)
• alterarea sensului cuvintelor
• cuvintele apar ca trunchiate, modificate, fuzionate, rezultate prin inversarea fonemelor
• bolnavul conferă cuvintelor sale o accepţiunea particulară, proprie, inedită, diferită de cea comună
76
DISLOGII DE CONŢINUT
La nivelul cuvintelor• Paralogisme = atribuirea unui sens particular
unui cuvânt oarecare (schizofrenie)• Neologisme active, pasive = cuvinte inventate
cu scpul de a transmite o informaţie sau apărute întâmplător, prin asonanţă, fuzionare, contaminare
• Glosolalie = neologisme abundente, accentul unei limbi străine, limbajul luând aspect automat, bizar, incomprehensibil
• Jargonofazie = ca şi când ar fi o limbă nouă
77
DISFAZII
• Perseverarea (intoxicaţia prin cuvânt)
• Parafazia (înlocuirea cuvântului potrivit cu altul nepotrivit)
• Afazia receptivă (senzorială) Wernicke = incapacitatea de a înţelege vorbirea celorlalţi (sensul cuvintelor). Vorbirea spontană este fluentă dar fără sens.
• Afazia expresivă (motorie) Broca = înţelegerea este păstrată dar abilitatea de a vorbi este grav afectată.
78
DISFAZII
• Amnezia verbală = uitarea substantivelor
• Anomia = pacientul nu poate denumi obiectele deşi păstrază posibilitatea de a le recunoaşte şi utiliza
• Alexia = neînţelegerea limbajului scris
• Aprozodia = tulburarea intonaţiei (receptivă / executivă)
79
TULBURĂRILE EXPRESIEI GRAFICE
• Graforee, grafomanie (demenţe, schizofrenie, manie, paranoia)
Tulburări morfologice ale scrisului:• Grifonaj • Scris în ghirlandă, suprapus, în oglindă• Neografisme• Paragrafisme• Ermetismul grafic (semne neinteligibile)
80
AFECTIVITATEA
Proces psihic care reflectă raportul între trebuinţe (conţinutul afectivităţii) şi obiectele, fiinţele sau fenomenele lumii.
Se exprimă prin:
Stări afective elementare/starea de afect (debut brusc, participare neurovegetativă, însoţită în condiţii patologice de îngustarea câmpului conştiinţei)
Emoţii (spontane, de scurtă sau lungă durată)
81
AFECTIVITATEA
Dispoziţii (stări afective de fond, de mică intensitate, reflectând starea de moment, rezultanta tuturor impulsurilor extero-interoceptive, proprioceptive, conştientizate doar parţial)
Sentimente (durată mai lungă, mai intense, implicând şi o participare a proceselor de motivaţie)
Pasiuni (modificări intense de lungă durată ale dispoziţiei, cu participare afectivă şi cognitivă stabilă, au valoarea unei dominante voliţionale)
82
TULBURĂRI CANTITATIVE ALE AFECTIVITĂŢII
HIPERTIMII
HIPOTIMII
LABILITATE AFECTIVĂ
83
HIPERTIMII
NegativeNegative
1. depresia = diminuarea patologică a pragului dispoziţional
2. anestezia psihică dureroasă = suferă pentru că nu poate suferi
3. anxietatea = teama fără obiect (anxietate generalizată, atacul de panică, fobia)
Apar în: sindroame nevrotice din boli somatice, tulburare bipolară, depresivă, anxioasă schizofrenie, sevraj, boli endocrine, psihopatii
84
HIPERTIMII
PozitivePozitive1. dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi
siguranţă de sine, stimă de sine crescută, sentiment de bună dispoziţie
2. euforia = stare subiectivă de veselie excesivă şi nemotivată, în care individul devine indiferent faţă de evenimentele din jur, care nu îi mai pot modifica buna dispoziţie
3. hipomania (elaţia) = creşterea patologică a pragului stării subiective de bine
Apar în: hipomanie, manie, ASC, HTA, PG, intoxicaţii uşoare, demenţe
85
ANXIETATEA
• teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de pericol, pot apare pe acest fond obsesii şi fobii
• teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie concrete, resimţită subiectiv ca o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o ameninţare necunoscută care ar putea proveni din interiorul / exteriorul corpului
• anxietate liber flotantă (generalizată), atacul de panică, anxietatea focalizată (fobică), angoasa
86
FOBIA
Teamă patologică, obsesivă, de intensitate disproporţionată cu obiectul precizat (obiect, fenomen, fiinţă).
Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli inofensivi, care nu suferă procesul normal de estompare şi obişnuire, ci dimpotrivă devine din ce în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul cu obiectul / situaţia fobică• pantofobii (fobii difuze) • monofobii (sistematizate)
87
HIPOTIMII
• Detaşarea = distanţarea în relaţiile interpersonale datorită absenţei implicării emoţionale (în: schizofrenie, tulburarea antisocială de personalitate, demenţă, stări de obtuzie, obnubilare)
• Anhedonia = absenţa păcerii în existenţa cotidiană• Alexitimia = dificultatea de a descrie sau
conştientiza propriile emoţii şi sentimente• Indiferentism afectiv = scădere foarte accentuată a
tonusului afectiv şi capacităţii de rezonanţă• Atimia (apatia) = lipsa totală a intersului faţă de
sine şi ambianţă
88
LABILITATEA AFECTIVĂ
• Labilitatea afectivă = variaţii afective între polul pozitiv şi cel negativ (în manie, tulburări de personalitate)
• Poikilotimia = modulare afectivă univocă conform stării afective a celor din jur (în PGP, demenţe, oligofrenii)
• Incontinenţa afectivă = trecere incoercibilă de la o stare emoţională la alta opusă (demenţe)
• Disforia = stare de disconfort deosebit combinată cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj la alcool, tulburări de personalitate)
89
TULBURĂRI CALITATIVE ALE AFECTIVITĂŢII
PARATIMII
INVERSIUNEA AFECTIVĂ
AMBIVALENŢA AFECTIVĂ
90
TULBURĂRI CALITATIVEALE AFECTIVITĂŢII
• Paratimia = afectivitate paradoxală, reacţii afective inadecvate faţă de situaţii sau evenimente (în stări reactive, schizofrenie)
• Inversiunea afectivă = sentimente negative, aberante faţă de persoane iubite sau pe care firesc ar trebui să le iubească
• Ambivalenţa afectivă = coexistenţa unor stări afective opuse calitativ faţă de aceeaşi persoană sau situaţie
91
VOINŢA
Funcţie a psihicului orientată spre atragerea unor scopuri propuse conştient, pentru a căror realizare sunt necesare:
- deliberarea, - planificarea şi - organizarea forţelor şi acţiunilor
Trecerea conştientă de la o idee la o activitate socială determinată prin învingerea unor obstacole şi prin mobilizarea resurselor psihologice şi morale ale individului.
92
TULBURĂRILE CANTITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pozitive, active)
• Hiperbulia = creşterea forţei voliţionale (în toxicomanie este o hiperbulie „defensivă” dar şi o hiperbulie activă, dar cu scopuri negative, şi în paranoia este o hiperbulie ,,activã”, pozitivã)
• Hipobulia = indecizie, ezitare, ineficienţă sau ineficacitatea capacităţii de a acţiona (în stări nevrotice, manie, toxicomanii, psihopatii, oligofrenie)
93
TULBURĂRILE CANTITATIVE ALE VOINŢEI
• Negativismul, opoziţionismul = scăderea voinţei active (în schizofrenie)
• Abulia = scăderea voinţei active, pozitive, lipsa de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona (în catatonie, depresii profunde)
• Sugestibilitatea = scăderea voinţei active şi a voinţei defensive, lipsa atitudinii personale, a consecvenţei în anumite scopuri
94
TULBURĂRILE CALITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pasive, defensive)• Parabulia (scădere a voinţei defensive) =
implicare voliţională însoţită sau determinată de anumite pulsiuni sau acte paralele, parazite
• Impulsivitatea = dezechilibrul dintre tendinţa impulsivă şi controlul voluntar
• Raptusul = scăderea voinţei defensive, deci o creştere extremă a impulsivităţii (în epilepsii, stări confuzionale, melancolie, catatonie, psihopatii, intoxicaţii cu amfetamine, delirium tremens)
95
TULBURĂRILE ACTIVITĂŢII MOTORII
96
ŢINUTA
• Dezordinea vestimentară non-conformism subcultural oligofreniestare confuzională demenţe
schizofrenie manie depresie
• Rafinament vestimentar exagerathistrionism bizareria din schizofreniepedanterie caracteriala megalomanie
• Bizarerii / excentricităţi vestimentare• Travestitism utilizarea hainelor sexului opus
• Cisvestitism utilizarea veşmintelor propriului sex dar nepotrivit cu vârsta.
97
MIMICA
• Mimica = expresie verbală şi nonverbală• Privirea redă în mod spontan conţinutul
afectiv al vieţii psihice.
Modificări cantitative• Hipermimii - localizate
- generalizate• Hipomimii• Ecomimii• Neomimii
98
MIMICA
Modificări calitative (paramimiile)
• mimica de împrumut
• ecomimia
• hemimimia
• neomimia
• jargonomimia
99
DIMINUAREAACTIVITATĂŢII MOTORII
Hipokinezia = inhibiţie psihomotorie: lentoarea mişcării scăderea cursului ideativ, hipomimie, bradilalie
AkineziaBaraj motorFading motorStuporCatalepsie = imobilitate completă, flexibilitate
ceroasă Negativism motor = rezistenţa activă/pasivă
100
EXAGERAREA ACTIVITĂŢII MOTORII
Hiperexpresivitatea mimico-gestuală (relatează exagerat, teatral simptomele)
Neliniştea psihomotorie
Excitaţia psihomotorie
Agitaţia psihomotorie
101
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
Impulsurile = pulsiuni extrem de bruşte şi irezistibile, deseori violente; lipseşte lupta anxiogenă împotriva lor (ca în compulsiune), consumarea actului impulsiv are loc înainte de a se realiza critica lui.
Raptusul = manifestare impulsivă paroxistică Apare în: stări confuzionale, epilepsii, melancolie,
catatonie, stări stuporoase, la nevrotici sau la isterici ca urmare a unei emoţii, psihopaţi, debili mintali, heboidofrenie, paranoiaci stenici, intoxicaţii (amfetamine, psihedelice), alcoolism cronic
102
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
Stereotipii = mişcări repetitive, adesea bizare, fără scop, întotdeauna aceleaşi, identice cu ele însele
Bizareria = gesturi şi mişcări ilogice, ininteligibile, care frapează prin ciudăţenia lor
Manierisme = gesturi / mişcări simple artificiale, caricaturale, flagrant nepotrivite persoanei respective şi situaţiei în care se află
Ticurile = mişcări intempestive, repetitive, rapide, fără control voluntar
103
SINDROMSINDROMOLOGIEOLOGIE
104
SINDROMUL DEMENŢIAL
Sunt afectate toate funcţiile psihice de cunoaştere: orientarea auto- şi allo-psihică, atenţia, memoria de fixare şi de evocare, învăţarea, gândirea şi inteligenta
Pierderea abilităţilor de rezolvare a problemelor curente ale vieţii de zi cu zi, uită convenţiile sociale uzuale.
105
SINDROMUL DEMENŢIAL
Diagnosticul demenţei se bazează în mare măsură pe examinarea clinică a pacientului şi pe informaţiile obţinute de la familie.
În general, modificări ale personalităţii survenite după vârsta de 40 de ani trebuie să ridice problema debutului unui sindrom demenţial.
106
SINDROMUL DEMENŢIAL
Funcţiile psihice elementare afectate major de demenţă sunt:
memoria, orientarea, limbajul, personalitatea, percepţia gândirea.
107
SINDROMUL DEMENŢIAL
În stadiile iniţiale: oboseală dificultăţi în susţinerea unor activităţi probleme în rezolvarea sarcinilor ce implică
activitate intelectuală mai complexă sau modificarea strategiilor curente de rezolvare a problemelor.
În stadiile tardive pacientul necesită supraveghere permanentă.
108
SINDROMUL DEMENŢIAL
Afectarea memoriei (amnezia) precoce mai ales in demenţele de tip cortical iniţial pentru evenimente recente se agreaveaza cu evoluţia bolii
Apraxia = imposibilitatea de a efectua activităţi motorii, cu ciuda funcţiei motorii intacte
Agnozia = pierderea capacităţii de a recunoaşte obiecte
109
SINDROMUL DEMENŢIAL
Afectarea orientării afectată mai ales în formele corticale de demenţă
se manifestă în special prin dezorientare de tip spaţial
Afectarea limbajului afazia (criteriu de diagnostic)
forme mai subtile (limbajul circumstanţial, stereotip, vag sau anomia)
110
SINDROMUL DEMENŢIAL
Afectarea personalităţii modificările de personalitate sunt uneori primele
simptome semnalate de familie. accentuarea unor trăsături premorbide de
personalitate modificări în sensul introversiei şi apatiei. în demenţa fronto-temporală modificările de
personalitate sunt foarte proeminente.
111
SINDROMUL DEMENŢIAL
Tulburări de percepţie la 20- 30% din pacienţii halucinaţii auditive, olfactive sau vizuale. modificările perceptuale însoţesc frecvent
tulburările de gândire (deliruri paranoide)
Reacţia catastroficăIzbucniri anxioase, coleroase disproporţionate la
contrarieri minore datorită realizării ca nu poate rezolva probelme noi sau să modifice stratgiile aplicate anterior pentru rezolvarea problemelor.
112
Sindromul apusului de soare: somnolenţă, ataxie, stare confuzională care apar la diminuarea stimulilor exteriori (de ex. lumina)
Simptome depresive, anxioase (40% - 50%)
Crize convulsive (10%-20%)
Reflexe primitive
Simptome neurologice de focar (în demenţa vasculară)
SINDROMUL DEMENŢIAL
