S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 22 februarie 2010
S U M A R
1. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 14 şi
119-121 2. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori:
- Petru Başa (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Mai bun un cartonaş galben decât unul roşu”;
- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,De ce trebuie să ne facem de râs şi pe plan internaţional?”;
- Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Domnul Boc nu mai are răbdare”;
- Corneliu Grosu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie politică având ca titlu ,,Despre starea generală a cercetării în învăţământul universitar”;
- Grupul parlamentar al PD-L – declaraţie politică prezentată de domnul senator Vasile Pintilie, având ca titlu ,,Un congres mai mult decât elocvent”;
- Lia-Olguţa Vasilescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca temă acordarea alocaţiilor pentru copii;
- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Pentru sănătatea bihorenilor”;
- Orest Onofrei (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politicieni care au în raniţă bastonul de dictator”;
- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea sistemului unitar de pensii şi practica de guvernare”;
14
2
- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică referitoare la declaraţia politică a domnului senator Orest Onofrei;
- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Naşterea unei noi Constituţii”;
- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Grigore Alexandrescu azi sau «Boul şi viţeii»”;
- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Economie în stil românesc”;
- Sorina-Luminiţa Plăcintă (PD-L) – declaraţie politică referitoare la relansarea industriei bunurilor de larg consum (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Importanţa Recensământului General Agricol din România” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Marius-Gerard Necula (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Politica de dreapta a alocaţiilor pentru copii” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Legea învăţământului, ameninţată de haosul legislativ” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Dumitru-Florian Staicu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Incoerenţa unor sisteme menite să funcţioneze” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Tudor Udriştoiu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Sănătate şi educaţie în condiţiile crizei economice” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Traian-Constantin Igaş (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Multipartidismul în România şi emergenţa clară înspre tripartidism” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Alexandru Mocanu (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Altă pălărie pentru Ion Iliescu!” (declaraţie politică neprezentată în plen);
3
- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică referitoare la dezbaterea în Parlament a proiectelor de lege vizând modificarea Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Mihai Niţă (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu ,,Situaţia albastră a României nu se rezolvă cu flacăra violet” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Gheorghe Bîrlea (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu „Divergenţe între categoriile de demnitari aleşi?” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,21 februarie – Ziua Internaţională a Limbii Materne” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Care este sensul guvernării actuale?” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Statul cămătar” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Ecaterina Andronescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Doctoratul devine o diplomă de «repetent»” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cineva care să ne apere” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Se impune înfiinţarea unui ghişeu unic pentru formularul E112” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Parlamentar versus autoritate locală” (declaraţie politică neprezentată în plen);
4
- Gabriel Berca (PNL) – declaraţie politică având ca subiect acţiunile Guvernului Boc, de la instalarea sa până în prezent (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Marian-Cristinel Bîgiu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Situaţie incertă a reformei statului” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ţara lui «Mircea, … fă-te că munceşti!»” (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Minerva Boitan (PNL) – declaraţie politică referitoare la legalizarea/interzicerea consumului de droguri uşoare în România şi la declaraţiile politice privind pensia de invaliditate (declaraţie politică neprezentată în plen);
- Cezar-Mircea Măgureanu (Grupul parlamentar mixt) – declaraţie politică având ca titlu ,,Măsurile nepopuliste de astăzi – cheia ieşirii din criză” (declaraţie politică neprezentată în plen).
3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare
a Curţii Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la
secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi
Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie
transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie
2009, şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar
Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de
intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi
121
5
aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar
Internaţional din 21 septembrie 2009;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.107/2009 pentru modificarea art. III alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii
a cetăţenilor români în străinătate;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 112/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului
nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a
infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural;
- Lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin
Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul
Guvernatorilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare;
- Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/2005
privind organizarea pieţei laptelui de vacă;
- Lege privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei
publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului.
4. Domnul senator Petru-Șerban Mihăilescu anunță demisia sa
din Grupul Parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, urmând
să activeze ca senator independent.
123
5. Aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului, la solicitarea
iniţiatorilor, a următoarelor iniţiative legislative:
- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea
140
6
Legii nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite. (L84/2010)
- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. (L87/2010)
- Propunerea legislativă privind reglementarea unor aspecte
financiare ale Programului “Utilităţi şi mediu la standarde
europene în judeţul Suceava”. (L98/2010)
6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici. (L99/2010)
141
7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi
gradaţilor voluntari. (L121/2008)
164
8. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de către doamna şi
domnii senatori:
Dumitru Oprea, Doina Silistru, Marius-Petre Nicoară, Gheorghe
David, Viorel Arcaş Emilian-Valentin Frâncu, Alexandru Pereş,
Florin Constantinescu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Pop,
Radu-Cătălin Mardare, Ion Rotaru, Petru Başa, Vasile Nedelcu,
Mircea Cinteză, Cezar-Mircea Măgureanu, Laurenţiu Florian
Coca, Alexandru Cordoş, Valer Marian.
Din partea Guvernului a răspuns:
- domnul Valentin Mocanu – secretar de stat în Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
168
7
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 22 februarie 2010
Şedinţa a început la ora 15.30.
Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator
Mircea-Dan Geoană, preşedinte al Senatului, asistat de domnii
senatori Gheorghe David şi Doina Silistru, secretari ai Senatului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi,
Aş dori să facem o citire a listei senatorilor pentru a putea să
încurajăm venirea colegilor către sala de plen.
Domnule secretar, vă rog să citiţi lista senatorilor.
Domnul Gheorghe David:
Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog, puţină atenţie pentru
citirea catalogului.
1. Albert Álmos prezent
2. Andrei Florin-Mircea prezent
3. Andronescu Ecaterina prezentă
4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent
5. Arcaş Viorel prezent
6. Ariton Ion prezent
7. Badea Viorel-Riceard absent
8
8. Banias Mircea-Marius prezent
9. Bara Ion prezent
10. Başa Petru prezent
11. Bădescu Iulian prezent
12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent
13. Belacurencu Trifon prezent
14. Berca Gabriel prezent
15. Berceanu Radu-Mircea prezent
16. Bîgiu Marian-Cristinel prezent
17. Bîrlea Gheorghe prezent
18. Blaga Vasile prezent
19. Boagiu Anca-Daniela prezentă
20. Boitan Minerva prezentă
21. Bokor Tiberiu prezent
22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent
23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu absent
24. Calcan Valentin-Gigel prezent
25. Câmpanu Liviu prezent
26. Chelaru Ioan prezent
27. Chirvăsuţă Laurenţiu absent
28. Chivu Sorin-Serioja absent
29. Cibu Constantin-Sever prezent
30. Cinteză Mircea prezent
31. Coca Laurenţiu Florian prezent
32. Constantinescu Florin prezent
33. Constantinescu Viorel prezent
9
34. Cordoş Alexandru prezent
35. Corlăţean Titus prezent
36. Crăciun Avram prezent
37. Cseke Attila-Zoltán Guvern
38. Daea Petre prezent
39. David Cristian absent
40. David Gheorghe prezent
41. Diaconescu Cristian absent
42. Diaconu Mircea prezent
43. Dobra Nicolae prezent
44. Dumitru Constantin prezent
45. Fekete-Szabó András-Levente prezent
46. Feldman Radu-Alexandru prezent
47. Filip Petru prezent
48. Fodoreanu Sorin prezent
49. Frâncu Emilian-Valentin prezent
50. Frunda György prezent
51. Găină Mihăiţă absent
52. Geoană Mircea-Dan prezent
53. Ghişe Ioan absent
54. Greblă Toni prezent
55. Grosu Corneliu prezent
56. Günthner Tiberiu prezent
57. Gyerkó László prezent
58. Haşotti Puiu prezent
59. Hărdău Mihail prezent
10
60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent
61. Ichim Paul prezent
62. Igaş Traian-Constantin prezent
63. Ion Vasile prezent
64. Iordănescu Anghel prezent
65. Jurcan Dorel prezent
66. Lazăr Sorin-Constantin prezent
67. Luca Raymond prezent
68. Mang Ioan prezent
69. Marcu Gheorghe prezent
70 Mardare Radu-Cătălin prezent
71. Marian Ovidiu prezent
72. Marian Valer prezent
73. Markó Béla prezent
74. Mazăre Alexandru absent
75. Măgureanu Cezar-Mircea prezent
76. Mărcuţianu Ovidius prezent
77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent
78. Mihăilescu Petru-Şerban prezent
79. Mitrea Elena prezentă
80. Mitrea Miron-Tudor prezent
81. Mîrza Gavril prezent
82. Mocanu Alexandru prezent
83. Mocanu Toader prezent
84. Moga Nicolae prezent
11
85. Mustăţea Vasile prezent
86. Mutu Gabriel prezent
87. Necula Marius-Gerard prezent
88. Nedelcu Vasile prezent
89. Nicoară Marius-Petre prezent
90. Nicoară Romeo-Florin prezent
91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent
92. Nicula Vasile-Cosmin prezent
93. Nistor Vasile prezent
94. Niţă Mihai prezent
95. Onofrei Orest prezent
96. Oprea Dumitru prezent
97. Oprea Mario-Ovidiu prezent
98. Panţuru Tudor prezent
99. Paşca Liviu-Titus delegaţie
100. Păran Dorin prezent
101. Pereş Alexandru prezent
102. Pintilie Vasile prezent
103. Plăcintă Sorina-Luminiţa prezentă
104. Pop Gheorghe prezent
104. Popa Cornel prezent
106. Popa Mihaela prezentă
12
107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent
108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent
109. Rasaliu Marian-Iulian prezent
110. Rădulescu Cristian prezent
111. Rădulescu Şerban prezent
112. Robu Nicolae prezent
113. Rotaru Ion prezent
114. Ruşanu Dan-Radu absent
115. Ruşeţ Ion prezent
116. Saghian Gheorghe prezent
117. Savu Daniel prezent
118. Sârbu Ilie prezent
119. Sbîrciu Ioan prezent
120. Secăşan Iosif prezent
121. Severin Georgică prezent
122. Silistru Doina prezentă
123. Staicu Dumitru-Florian prezent
124. Stănişoară Mihai prezent
125. Şova Dan-Coman absent
126. Tămagă Constantin prezent
127. Toma Ion absent
128. Ţopescu Cristian-George prezent
13
129. Ţuţuianu Adrian prezent
130. Udriştoiu Tudor prezent
131. Urban Iulian prezent
132. Valeca Şerban Constantin prezent
133. Vasilescu Lia-Olguţa prezentă
134. Verestóy Attila prezent
135. Voicu Cătălin absent
136. Voiculescu Dan prezent
137. Vosganian Varujan absent
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc şi rândurile se îngroaşă pe măsură ce avansăm.
Vă propun, ca de obicei, să începem cu segmentul de
declaraţii politice. Am un număr considerabil de înscrieri, de luări
de cuvânt.
Aş dori, de asemenea, să încercăm să ne ocupăm locurile în
sală şi să acordăm atenţie colegilor care vor prezenta aceste
declaraţii politice.
Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală pentru a putea să votăm
ordinea de zi şi programul de astăzi.
Avem 84 de senatori prezenţi, în acest moment suntem în
cvorum de şedinţă. Aveţi în faţa dumneavoastră ordinea de zi de
astăzi, pe care o cunoaşteţi, cu întrebări şi interpelări, la finalul
şedinţei de astăzi, transmise radiofonic.
Vă rog să votaţi ordinea de zi.
14
Cu 42 de voturi pentru, o abţinere şi niciun vot împotrivă,
ordinea de zi a fost aprobată.
Programul de lucru, pe care îl avem de acum până la ora 18,
declaraţii politice şi legiferarea actelor legislative, urmate de
întrebări, interpelări radiodifuzate, până la ora 19.30.
Vă rog să votaţi programul de lucru.
Cu 44 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,
programul de lucru a fost aprobat.
*
La declaraţii politice îl invit la cuvânt, din partea Grupului
parlamentar al PD-L, pe domnul senator Petru Başa.
Domnul Petru Başa:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Declaraţia politică de astăzi este intitulată „Mai bun un
cartonaş galben decât unul roşu”.
De câte ori nu ne-am spus în viaţă că se putea să ne fie şi mai
rău? De câte ori nu ne-am bucurat de o măsură punitivă,
comparându-o cu dezastrul ce putea să ni se întâmple, dacă nu eram
atenţionaţi apriori prin această măsură?
Tema declaraţiei mele politice de astăzi va face referire tocmai
la o astfel de atenţionare, pe care am primit-o zilele trecute,
atenţionare de care trebuie să ţinem cu toţii seama. Astfel, comisarul
european, Dacian Cioloş, a trimis o scrisoare României în care dă
un termen de două luni pentru a rezolva problemele legate de
15
fondurile structurale, în caz contrar România fiind ameninţată cu
blocarea fondurilor Uniunii Europene.
Ştim că avem astfel de probleme, că şi eu am ridicat în alte
rânduri problema accesului la credite şi garanţii pentru cofinanţarea
proiectelor, în general, şi pentru domeniul agricol, în special.
Există proiecte care au fost selectate, au fost aprobate şi care
nu-şi găsesc cofinanţare. Nu poţi vorbi de absorbţie dorită a
fondurilor structurale nerambursabile, fără existenţa surselor de
finanţare pentru partea proprie de contribuţie. Fără parteneriate mai
solide cu băncile, în contextul unor credite scumpe şi a unor bariere
în accesarea acestora, problema nu-şi va găsi soluţionare.
La sfârşitul săptămânii trecute, ministrul agriculturii, Mihail
Dumitru, a avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii Consiliului
Director al Asociaţiei Române a Băncilor, pe tema acestor proiecte
prioritare pentru România, cum ar fi creditarea investiţiilor în
agricultură şi dezvoltarea rurală, precum şi creşterea gradului de
absorbţie a fondurilor europene. Avem nevoie de bani pentru
cofinanţare şi aceşti bani nu-i putem obţine, dacă nu-i avem, decât
de la bănci. În momentul în care băncile nu ne ajută înseamnă că nu
putem obţine aceste fonduri. Este foarte periculos pentru că, prin
această metodă, băncile obstrucţionează cu sau fără intenţie, în
schimb, dacă nu atingem pragul dorit, atunci fondurile europene nu
vor mai veni deloc.
Cred că băncile au obligaţia de a ne sprijini în elaborarea
acestui mecanism necesar pentru funcţionarea agriculturii
româneşti. Avem nevoie de proiecte şi pentru aceasta investitorii
16
din diferite domenii au nevoie de sprijin în finanţare. Orice verigă
ruptă din acest sistem ne-ar putea aduce deservicii extraordinare,
somarea de blocare a fondurilor europene trebuind să fie luată în
serios de toţi factorii implicaţi.
Până când problema investiţiilor în agricultură, în speţă
problema creditării, în acest sens, nu a fost ridicată doar de
agricultori, ci de noi, clasa politică, băncile nu şi-au aplecat urechea
spre aceasta şi nici nu au dovedit flexibilitate.
Acum, problema devine mult mai gravă, odată cu
avertismentul dat de comisarul european, Dacian Cioloş.
Dragi colegi,
România a fost cunoscută altădată, ca şi grânar al Europei.
Ştim şi în sală cred că sunt specialişti care cunosc problema
agriculturii, şi este o cale foarte lungă de la ceea ce am avut şi ce
avem astăzi.
Dacă constatăm că agricultura României este departe de ceea
ce se practică în Europa atât ca producţie, cât şi ca tehnologie,
trebuie să milităm ca aceasta să se îmbunătăţească. Îmbunătăţirea nu
se poate aduce decât prin investiţii, investiţiile sunt coroborate cu
fondurile structurale, iar fondurile structurale au nevoie de finanţare.
Tocmai de aceea avem nevoie de aceste fonduri structurale,
avem nevoie de banii de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea
necesară în acest domeniu.
Datorită Politicii Agricole Comune, România beneficiază de
fonduri pentru agricultură în valoare de 14,5 miliarde de euro, în
17
perioada 2007 – 2013, după cum precizează Banca Mondială, în
Strategia de parteneriat cu România pentru 2009-2013.
Ca parte importantă a economiei româneşti, agricultura trebuie
să reprezinte o prioritate de finanţare, chiar şi pentru băncile străine,
care îşi au doar subsidiare în România, dar al căror rezultat anual
depinde şi de rezultatele economice ale ţării noastre.
E bine că, deocamdată, am primit doar cartonaşul galben.
Important este să fim atenţi să nu-l primim pe cel roşu.
Vă mulţumesc.
(Aplauze)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator, pentru ridicarea unei
probleme atât de importante.
Invit, în continuare, la cuvânt pe domnul senator Şerban
Valeca, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din
partea Grupului parlamentar al PNL.
Domnul Şerban Constantin Valeca:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Sper ca şi declaraţia mea să fie la fel de interesantă. De fapt,
titlul declaraţiei este o întrebare „De ce trebuie să ne facem de râs şi
pe plan internaţional?.”
Doamnelor şi domnilor senatori,
Observ cu mâhnire cum actuala putere, într-un exces de
populism şi cu un tupeu extrem, se autosituează în afara clasei
politice şi loveşte în aceasta cu mânie proletară. De parcă ar fi
18
prima dată când se află la putere, cei care reprezintă culoarea
portocalie, în frunte cu preşedintele lor de partid, lovesc în stânga şi
în dreapta, atacă pensiile şi salariile „nesimţite”, uitând că au fost şi
încă sunt parte a sistemului pe care îl critică acum atât de vehement
şi, probabil, ascunzând faptul că vor fi afectaţi milioane de
pensionari cu pensii mici.
Tot ca o măsură aberantă se poate aminti aici şi aceea de a
anula o parte din alocaţiile pentru copii. Vreau să vă spun de la
început că nu sunt susţinătorul unui sistem care să creeze clase
privilegiate, de la început, dar nu pot să nu constat faptul că
minimizând la maxim rolul clasei politice şi, în special, al
Parlamentului, clasă politică trimisă prin vot popular să ia decizii,
actuala putere nu face decât să slăbească rolul instituţiilor statului în
favoarea unor persoane sau grupuri de persoane, ceea ce va face ca
„marasmul economic” din România să nu dispară şi oamenii să o
ducă din ce în ce mai rău.
Dacă privim cu puţină atenţie, vom observa că toată această
campanie de denigrare şi minimizare a clasei politice şi, mai ales, a
Parlamentului a fost foarte bine pusă la punct, debutând cu atacuri
asupra activităţii şi rolului Parlamentului, continuând cu ideea
transformării acestuia din bicameral în unicameral şi mergându-se
până la ideea depersonalizării totale a instituţiei, începând cu
propunerea de demolare a gardului care înconjoară Palatul
Parlamentului şi culminând cu propunerea de transformare a clădirii
într-un fel de magazin universal sătesc sau, eventual, un cazinou.
19
Situaţia devine cu atât mai gravă cu cât acest lucru este sesizat
şi de presa străină, care a vorbit pe larg despre bizareriile politice
mioritice. Toate acestea le regăsim în European Election, în
New-York Times, Earth Times sau în Sunday Times.
Stimate colege şi stimaţi colegi,
Având în vedere faptul că toate aceste lucruri se întâmplă
într-o perioadă în care noi încercăm să atragem cât mai multe
fonduri europene, cred că această acţiune de decredibilizare a clasei
politice române, acţiune demarată şi încurajată, aşa cum spuneam,
chiar de actuala putere, nu va face decât rău ţării, deoarece va fi din
ce în ce mai greu să creăm parteneriate pentru fondurile
internaţionale într-o ţară cu o clasă politică în care nimeni nu mai
are încredere, acţiune la care, din păcate, au subscris destul de mulţi.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator. O declaraţie politică foarte
interesată a domnului senator Valeca.
Invit pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea
Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator Grosu
Corneliu, din partea Grupului parlamentar mixt, dacă nu cumva a
depus declaraţia în scris.
Domnul Mario-Ovidiu Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Distinşi colegi,
20
Declaraţia mea politică este intitulată „Domnul Boc nu mai
are răbdare”.
Stimaţi colegi,
Zilele trecute mi-a atras atenţia un articol, publicat într-un
cotidian românesc, potrivit căruia România ar avea nevoie de zeci
de miliarde de euro pentru a nu rămâne fără infrastructură, fără
căldură şi fără curent electric şi, dacă se va lucra în ritmul actual,
acelaşi articol ne avertiza că modernizarea acestor sectoare ar avea
nevoie de multe zeci de ani. Iată un pronostic care ar da fiori chiar şi
unui nespecialist.
Se pare însă că nici această situaţie catastrofală, nici sistemul
sanitar, aflat în prag de colaps, şi nici măcar cele două legi ale
sistemului de salarizare şi de pensii, cu impact dramatic asupra
nivelului de trai al majorităţii românilor, nu reprezintă un motiv de
nelinişte pentru premierul Boc. Nicidecum.
Domnia Sa are cu totul şi cu totul altă obsesie: trecerea de
urgenţă la Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de
parlamentari, conform rezultatului referendumului din 22 noiembrie
2009.
Constatăm că, de câteva zile încoace, ideea modificării
Constituţiei în direcţia amputării Parlamentului, susţinută, de altfel,
cu ardoare de Traian Băsescu şi materializată prin referendumul
care i-a adus voturi importante, a fost reluată cu o energie ieşită din
comun de către premierul Boc. Mai exact, Domnia Sa a găsit de
cuviinţă că aceasta este problema naţională de maximă importanţă
pentru România şi i-a somat pe parlamentarii opoziţiei să nu mai
21
tergiverseze în mod deliberat alcătuirea unei comisii pentru
revizuirea Constituţiei şi să treacă la treabă.
Stimaţi colegi,
Partidul Naţional Liberal consideră că revizuirea Constituţiei
trebuie să conducă la întărirea rolului Parlamentului şi la restabilirea
credibilităţii sale, ca principal pilon al democraţiei.
Acest Parlament, căruia i-au fost aduse, în mod constant,
prejudicii de imagine chiar de către actualul şef al statului, susţinut
de clientela politică cu o ardoare demnă de o cauză mai bună,
trebuie să-şi recapete funcţia de control asupra Executivului, care să
fie îndeplinită efectiv pentru a se evita derapajele de putere.
Totodată, Partidul Naţional Liberal susţine menţinerea
bicameralismului, dar cu diferenţierea atribuţiilor Camerei
Deputaţilor şi Senatului, astfel încât acesta din urmă să fie implicat
în stabilirea politicilor regionale, iar comunităţile locale să aibă o
reprezentare parlamentară.
Specializarea legislativă a celor două Camere trebuie să aibă
loc concomitent cu activarea unei politici a regiunilor de dezvoltare,
pentru că la ora actuală, din păcate, ele sunt incapabile să reprezinte
instrumentul eficient de care România are nevoie pentru derularea
fondurilor structurale.
În ceea ce priveşte premisa de la care se porneşte, aceea că un
Parlament unicameral este mai eficient, aceasta este falsă întrucât
reducerea numărului de parlamentari nu generează automat
creşterea calităţii prestaţiei acestora.
22
Pe de altă parte, stimaţi colegi, atrag atenţia că graba cu care
premierul doreşte aplicarea neîntârziată a rezultatelor
referendumului din 22 noiembrie 2009 are la bază ideea că un
Parlament unicameral poate fi mai uşor controlat. Acesta este scopul
real al presiunilor premierului şi nicidecum faptul că desfiinţarea
unei Camere a Parlamentului va aduce economii la buget.
De altfel, potrivit unui calcul al Revistei „Capital”, economiile
ar reprezenta mai puţin de 0,03% din produsul intern brut pe an. Cu
alte cuvinte, un procent ridicol.
În aceste condiţii, vă întreb, stimaţi colegi, ce urmăreşte
premierul Boc, care ne arată ameninţător degetul? Răspunsul este la
îndemâna fiecăruia dintre dumneavoastră. În locul unor soluţii
economice coerente anticriză, Domnia Sa aruncă fumigene în
spatele cărora se află tendinţa evidentă de a arunca definitiv în
derizoriu instituţia fundamentală a oricărei democraţii –
Parlamentul.
Aşa cum am declarat în urmă cu exact un an de la această
tribună, de la Parlament unicameral la zero cameral nu rămâne decât
un pas.
Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Corneliu Grosu, din partea
Grupului parlamentar mixt. Se pregăteşte domnul senator Vasile
Pintile, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
23
Domnul Corneliu Grosu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică este intitulată „Despre starea generală
a cercetării în învăţământul universitar”.
Reiau problema adusă în faţa dumneavoastră săptămâna
trecută, aceea a stării generale a învăţământului românesc, pentru a
mă opri asupra unui aspect particular, cel al reformelor din
învăţământul superior şi al rezultatelor lor dezastruoase, care
conduc la situarea universităţii româneşti în afara clasamentelor
internaţionale, la întârzierea adaptării acestora cererilor pieţei şi ale
studenţilor.
Am prezentat în declaraţia politică de săptămâna trecută
despre efectele pe termen lung ale deciziilor luate de administraţia
centrală sub imperiul crizei şi reflectarea lor asupra învăţământului
rural şi a vieţii culturale de la sate, aflate în real pericol. Acelaşi
pericol se extinde şi asupra învăţământului superior românesc.
Deciziile de finanţare sau mai precis de nefinanţare luate în prezent
influenţează negativ nu doar pregătirea universitară, ci şi calificarea
studenţilor pe piaţa forţei de muncă din România şi din celelalte
state ale Uniunii Europene.
Succesiunea reformelor a fost rapidă şi la nivelul
învăţământului superior. Lipsa coerenţei, lipsa unei dezbateri
publice reale, adoptarea unor modele prea puţin testate în practică
au condus în învăţământul universitar la tulburarea procesului de
24
învăţământ şi la situarea evolutivă a universităţii româneşti la
capătul clasificărilor internaţionale.
Nu ne putem bizui doar pe inteligenţa studenţilor şi pe munca
cadrelor universitare. Printre criteriile pe care universităţile
româneşti trebuie să le îndeplinească pentru a putea să se enumere
printre cele 500 de universităţi recunoscute drept cele mai bune din
lume în clasamentele oficiale, o atenţie sporită este arătată calităţii
procesului didactic, a formării acestuia. Este nevoie însă ca
învăţământul superior să fie susţinut de către administraţia centrală
a statului, dar, mai mult, este foarte necesar ca statul să nu mai pună
piedici în calea formării unui învăţământ superior capabil să
concureze sistemele de învăţământ avansate din Uniunea Europeană
şi din Statele Unite ale Americii.
Mă refer aici, în mod direct, la unele acţiuni care, pe fondul
crizei economice, au fost aplicate şi au influenţat şi asupra
învăţământului superior: îngheţarea angajării în sistemul bugetar,
îngheţarea avansărilor, scoaterea sporurilor pentru cadrele
universitare. Toate acestea duc, în mod direct, la stagnarea calitativă
a procesului de învăţământ.
Experienţa mea de cadru universitar într-o universitate publică
mică m-a adus astăzi în faţa dumneavoastră pentru a depune
mărturie directă asupra problemelor cu care se confruntă cadrele
didactice universitare în haosul generat de reformele continue,
răspunzând la nenumărate cerinţe de cercetare şi publicare. Eşecul
ministerului de a finanţa cercetarea la standarde minime, întârzierea
plăţilor care a condus la intrarea în grave disfuncţii financiare ale
25
universităţilor, care au suportat finanţarea programelor de cercetare,
a conferinţelor, a proiectelor internaţionale din fonduri proprii,
aşteptând în zadar ca finanţările câştigate de către universitari să fie
onorate de către statul român, conduce la degradarea graduală a
procesului didactic şi de cercetare în universităţi, aceeaşi cercetare
care este imperativă pentru funcţionarea cadrelor profesorale în
universităţi, aceeaşi cercetare care asigură de multe ori
supravieţuirea universitarilor în competiţia europeană.
Cerinţele ministerului depăşesc cu mult condiţiile create de
acesta pentru normala funcţionare a sistemului de învăţământ
universitar.
Nu cu mult timp în urmă, aflând că noua lege privind
salarizarea va desfiinţa sporul de 15% acordat pentru studiile
doctorale, un număr mare de cadre didactice, studenţi doctoranzi şi
tineri cercetători, au protestat în mod discret faţă de lipsa de respect
pe care statul o are faţă de specializare. Poate ar fi fost mai
productiv un protest deschis.
După un număr lung de ani pe care studentul îl petrece
dedicându-se cercetării, adesea în condiţii umile, sacrificând din
startul pe care colegii săi îl iau dedicându-se meseriei, fiindu-le
incertă poziţia viitoare şi calculând atent şi precaut beneficiile pe
care le are specializarea lor superioară, acest efort făcut, nu doar în
beneficiul individual, nu este recunoscut. Protestul semnat de mii de
intelectuali, cadre didactice universitare, cercetători, doctoranzi,
doctori vorbeşte de lipsă de respect. Personal, consider această
acţiune o lipsă de calitate managerială.
26
Adăugaţi la lipsa stimulului financiar şi lipsa resurselor,
închiderea programele de finanţare ale statului pentru proiecte de
cercetare, imposibilitatea recunoaşterii calitative a cercetătorului şi
cadrului didactic universitar prin îngheţarea avansărilor şi veţi
descoperi stimulentele majore pentru „emigrarea creierelor”, cum
plastic a fost numită emigrarea forţei de muncă supracalificate în
Occident.
O atenţie deosebită se cuvine să arătăm şi oamenilor calificaţi
care formează forţa de muncă specializată în România.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc mult, domnule senator.
Îi ofer cuvântul domnului senator Vasile Pintilie, din partea
Grupului parlamentar al PD-L. Urmează doamna senator Lia-Olguţa
Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC.
Domnule senator, vă rog.
Domnul Vasile Pintilie:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor colegi,
Declaraţia politică a Grupului parlamentar al PD-L din Senat
se intitulează „Un congres mai mult decât elocvent”. Asta pentru că,
în ultimele două săptămâni, scena politică românească, mass-media
şi oamenii interesaţi de fenomenul politic românesc au avut ca punct
central de interes Congresul PSD. Un congres al unui partid politic
nu reprezintă însă doar o simplă întrunire în care oamenii politici
27
importanţi se întrunesc pentru a dezbate sau pentru a-şi alege forul
de conducere. Congresul unui partid politic ne poate oferi o imagine
clară asupra manierei în care funcţionează partidul, asupra
grupurilor care influenţează organizarea acestuia.
Evident că nici congresul de sâmbătă al PSD nu a făcut rabat
de la această cutumă. Astfel, am putut vedea cu toţii care sunt
oamenii care decid în partid, cât de mare a fost interesul sau mai
bine zis dezinteresul delegaţilor pentru tot ce se petrecea acolo şi
maniera în care se raportau la ceva care le părea mai degrabă
decupat dintr-un tablou suprarealist.
Ce trebuie însă reţinut din acest congres este modul în care a
funcţionat cel mai important moment al evenimentului, şi anume
momentul votului. Nu a fost de ajuns că membrii organizaţiilor
judeţene au avut simpatii sau antipatii identice cu ale preşedinţilor
judeţeni, pentru că a trebuit să asistăm şi la un proces de transfer de
încredere.
Pentru cei care cunosc mai puţin modul în care funcţionează
acest partid politic a părut de neînţeles de ce majoritatea
candidaţilor pentru funcţia de preşedinte s-au retras din cursă exact
în ziua congresului. Important este că am putut vedea explicit care
este raţiunea ce ghidează acest partid.
Din punctul meu de vedere, jocurile de culise au făcut să
schimbe radical rezultatul final. Degeaba a fost clamată democraţia,
ca principiu fundamental, pentru că etapele importante ale
congresului s-au desfăşurat în camerele alăturate, altfel spus, din
spatele cortinei.
28
Tocmai o astfel de atitudine a generat un paradox prea puţin
subliniat. Preşedintele partidului este urmat de o suită de
vicepreşedinţi care, iniţial, îl susţineau pe contracandidatul său.
De asemenea, cred că nu trebuie să depăşim un alt detaliu
important în evoluţia acestui congres. Funcţia de secretar general al
partidului, o funcţie cheie în cadrul oricărei organizaţii era ocupată
de aceeaşi persoană. Astfel spus, avem o imagine bună asupra
oamenilor din fruntea acestui partid politic.
Aşadar, trebuie să reţinem că oamenii din conducerea acestui
partid nu au nici cea mai mică remuşcare să se situeze concomitent
pe poziţii antagonice. Reţinem astfel că principiile: moralitatea sau
etica sunt subsidiare în PSD funcţiilor.
Doamnelor şi domnilor,
Ambiţia celor care fac o politică modernă este de a fi
transparenţi. Tocmai de aceea apreciez că acesta trebuie să fie
principiul care să ne ghideze în relaţia pe care o avem cu cetăţenii.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc domnului senator şi sunt convins că toate
comentariile legate de viaţa partidelor reprezintă o temă pe care
cetăţenii o consideră foarte importantă.
Îi ofer cuvântul doamnei senator Vasilescu, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte
domnul senator Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al
PNL.
29
Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:
Poate ne mai repetaţi şi nouă, domnule preşedinte, cum îl
cheamă pe domnul senator dinainte, pentru că nu i-am reţinut
numele. Toţi colegii mei se întrebau cine este domnul senator; nu
l-am văzut până acum să ia cuvântul la dezbateri pe teme serioase.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Pintilie, dacă nu mă înşel.
Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:
Dacă nu vă înşelaţi, vă mulţumesc.
Este foarte important să ştim cine moare de grija noastră, a
PSD-ului, de la microfonul Senatului României.
Declaraţia mea politică se referă la ultima găselniţă a
Guvernului Boc, de săptămâna trecută, şi anume tăierea alocaţiilor
pentru copii, şi aş vrea să-i spun, de la tribuna Senatului României,
domnului prim-ministru Emil Boc care, din câte ştiu, este şi
profesor de drept constituţional, că nu cunoaşte de atâţia ani
Constituţia României, pentru că, altfel, ar fi ştiut art. 49 alin. (1) şi
(2) din Constituţia României şi, de asemenea, ar fi aflat că există
Legea nr. 18/1990 care ratifică Convenţia cu privire la drepturile
copilului. Aceste lucruri îl împiedică să facă astfel de comentarii şi
să ia astfel de decizii.
Pentru colegi de-ai noştri care poate nu cunosc aceste lucruri,
deşi mă îndoiesc, aş vrea să dau citire articolului 49 din Constituţia
României, alin. (1) şi (2), Capitolul „Protecţia copiilor şi a
tinerilor”. Alin. (1) „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special
de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”.
30
Alin. (2) „Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru
îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie
socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege”.
Aşadar, cred că este foarte clar, conform alin. (2), pe care
tocmai l-am menţionat, că nu se poate niciun fel de discriminare
între copiii României. Aceste drepturi sunt drepturi universale, sunt
drepturi ale copilului, nu drepturi ale părinţilor. Aşadar, alocaţiile
trebuie să fie aceleaşi pentru absolut toţi copiii României.
Cum spuneam, dacă există familii defavorizate, conform
alin. (2) „alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se
stabilesc prin lege”. Deci ele trebuie adăugate ulterior.
Mi-e teamă însă că Guvernul, prin această chestiune, nu
urmăreşte altceva decât să diminueze alocaţiile tuturor copiilor din
România.
Am aflat de la domnul ministru Şeitan că se urmăreşte să se
reducă doar acele alocaţii pentru copii ai căror părinţi au salarii mari
şi că, pentru cei care provin din familii defavorizate nu se vor tăia
aceste drepturi, dar Domnia Sa uită să ne spună ce înseamnă salarii
mari. Dacă ne luăm după ceea ce înseamnă salariul mediu în
România, peste salariul mediu ar fi doar 200 000 de copii din cei
4 000 000 de copii câţi sunt acum în România care beneficiază de
aceste alocaţii. Este vorba de doar 5% din copii. Chiar aşa de rău să
stea visteria statului încât să se preteze la reducerea alocaţiei care,
pentru cine nu ştie, este de 40 de lei, încât să recurgă la asemenea
gesturi? Mi se pare o chestiune totalmente neserioasă şi cred că
Guvernul trebuie să dea nişte explicaţii în faţa noastră şi, eventual,
31
să retracteze ceea ce spunea domnul ministru Şeitan săptămâna
trecută.
Domnul Şeitan care, aşa cum aţi aflat probabil, în limba arabă
înseamnă „diavol”, se pregăteşte să facă un mare „boc”. Nu vă spun
ce înseamnă în limba turcă. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc doamnei senator.
Dau cuvântul domnului senator Cornel Popa, din partea
Grupului parlamentar al PNL. Urmează domnul senator
Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Domnul Cornel Popa:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „Pentru sănătatea
bihorenilor”.
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea de astăzi se doreşte un semnal că lucrurile pot
să intre pe un făgaş normal dacă înţelegem cu toţii adevăratele
responsabilităţi şi priorităţi ale funcţiilor pe care le deţinem la un
moment dat.
Cunoaşteţi cu toţii sau vă amintiţi câte interpelări am făcut
Ministerului Sănătăţii, de-a lungul timpului, prin care solicitam
ajutor financiar pentru funcţionarea angiografului, adus la
insistenţele mele, în perioada ministrului Nicolăescu, la Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, care mult timp după aceea nu a
funcţionat.
32
Situaţia nu este diferită acum. Bolnavii plătesc scump, din
buzunarul lor, investigaţiile pe care le fac aici. Din acest an, însă
angiograful ar trebui să intre într-un program naţional de finanţare
prin care se vor suporta cheltuielile cu instrumentarul de unică
folosinţă.
Trebuie să ştiţi că cei care suferă de afecţiuni cardiovasculare
în Bihor şi în zonele limitrofe acestui judeţ au nevoie de aceste
investigaţii şi de diagnosticarea corectă pe care o fac medicii cu
ajutorul acestui aparat. Nu este un moft al bolnavilor şi nu este
exagerat ceea ce am cerut atâta timp.
Astăzi vreau să adopt un ton optimist şi aştept de la noul
ministru al sănătăţii înţelegere şi să aibă capacitatea de a gestiona
problemele sistemului sanitar din România. Aşadar, aştept de la
Ministerul Sănătăţii decizii înţelepte şi nu noi amânări ale unei
soluţii de care au nevoie bolnavii cardiaci din Bihor.
Mi se pare important de menţionat faptul că până la taxarea
pacienţilor pentru fiecare investigaţie, acest aparat, care a fost o
investiţie costisitoare, a stat multă vreme degeaba. Acest lucru a
fost, cu adevărat, revoltător. Imposibilitatea de a valorifica
angiograful şi de a-l folosi în beneficiul bolnavilor, totul din cauza
amânării şi pasării de responsabilitate între Ministerul Sănătăţii şi
Direcţia de Sănătate Publică Bihor. Toate aceste tergiversări au
făcut eforturile mele şi ale Guvernului PNL inutile văduvind
sistemul sanitar bihorean de o binecuvântare a tehnicii medicale de
vârf. Bolnavii erau trimişi la Timişoara şi la Cluj, cele mai apropiate
33
centre medicale care dispun de un astfel de aparat, în timp ce ar fi
putut fi trataţi cu uşurinţă acasă.
Închei prin a preciza că nu voi mai accepta scuze, de acum
încolo, pentru că sănătatea semenilor constituie, într-adevăr, o
prioritate pentru noi şi voi face tot posibilul să susţin aceste măsuri,
care vin în ajutorul bolnavilor. Mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumim domnului senator.
Dau cuvântul domnului senator Orest Onofrei, din partea
Grupului parlamentar PD-L. Urmează domnul senator Alexandru
Cordoş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC.
Domnul Orest Onofrei:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea de astăzi am intitulat-o „Politicieni care au în
raniţă bastonul de dictator”.
Un mare scriitor român spunea: „Când refuzi să gândeşti, dai
un citat”.
Declaraţia mea politică de astăzi este alcătuită preponderent
din citate, pentru că refuz să cred că ele pot fi adevărate, astăzi, la
20 de ani de la ieşirea din dictatură, dar seamănă izbitor de mult cu
citate celebre din dictatori pe cât de celebri, pe atât de malefici
pentru omenire, în general şi pentru popoarele lor, în special.
34
Zilele trecute, doi distinşi colegi senatori - cărora din respect
nu le citesc numele, dar le-am consemnat în declaraţie ca să fie
trecute în stenogramă - declarau:
Primul coleg (Gavril Mîrza, preşedintele PSD Suceava) –
„Trebuie să trimitem PD-L la lada istoriei”.
Al doilea coleg (Crin Antonescu, preşedintele PNL) –
„Strategia PNL în viitorul apropiat ar putea fi începerea unor
demersuri pentru desfiinţarea PD-L”. Continui citatul. „Năstase în
2003 a vrut să desfiinţeze Partidul Democrat pe cale administrativă.
Eu doresc să desfiinţez PD-ul pe cale politică şi democratică. Ca să
fie clar: ori ei, ori noi”.
Acestor doi respectabili colegi vreau să le reamintesc în primul
rând, dacă au uitat, că România este un stat democratic şi că are o
Constituţie din care citez: art. 1 alin. (3) „România este un stat de
drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile,
libertăţile cetăţeneşti, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme în spiritul
tradiţiei democratice a poporului român şi a idealurilor Revoluţiei
din decembrie 1989 şi sunt garantate”. Sigur că şi art. 8 din
Constituţie spune cam acelaşi lucru.
Alin. (1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie
şi o garantare a democraţiei constituţionale.
Alin. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară
activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea
35
naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile
democraţiei.
Vreau să întreb pe stimaţii noştri colegi, dacă cumva le sunt
cunoscute aceste citate din Constituţie. După afirmaţiile pe care
le-au făcut, probabil că nu.
Domnului senator, care dorea să desfiinţeze PD-L-ul, şi
stimatului nostru coleg, vreau să-i aduc aminte că au mai existat, nu
de mult şi nu departe de noi, un conducător şi un partid care
conform zicerii propriului lor şef de partid, spunea: „Nu sunt un
dictator. Doar am simplificat democraţia”, au desfiinţat toate
celelalte partide, sindicatele şi alte elemente ale opoziţiei. Aşa cum
am promis, vă mai dau şi alte citate din acelaşi conducător care ne
duc cu gândul la declaraţiile de mai sus ale distinsului nostru coleg.
„Vom dizolva Parlamentul în mod legal, prin resorturi legale.”
„Democraţia va fi restaurată cu uneltele democraţiei.” Acelaşi
onorabil coleg declara ritos,”ori noi, ori ei”, parafrazându-l pe
acelaşi conducător, cu care nu ştiu dacă îi face plăcere să fie asociat,
şi care decreta: „Acolo unde suntem noi nu mai este loc pentru
nimeni”.
Este o problemă de minim bun-simţ politic să-ţi respecţi
adversarul, dar, mai ales să ai puterea să-ţi ceri scuze public atunci
când, luat de val, te împinge păcatul să apelezi la bastonul bine
disimulat în raniţa aparent democratică.
Eu personal aştept aceste scuze, iar optimismul meu exagerat
îmi spune că ele chiar vor veni. În ipoteza deloc plăcută şi chiar
neaşteptată că acest lucru nu se va întâmpla, voi apela la alt citat,
36
dintr-un alt sinistru. „Dispreţuieşte-l pe inamic strategic, dar ia-l în
serios tactic!”.
Stimate coleg, din respectul pe care vi-l port nu sunt de acord
cu tizul dumneavoastră care declara că „persoanele nu contează,
contează doar ceea ce ele reprezintă”. Pentru mine, contaţi acum,
dar, mai ales, veţi conta când nu veţi mai reprezenta nimic.
Mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumim domnului senator.
Dau cuvântul domnului Alexandru Cordoş, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Urmează
domnul senator Puiu Haşotti, din partea Grupului parlamentar al
PNL.
Domnul Alexandru Cordoş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Legea
sistemului unitar de pensii şi practica de guvernare”.
Fiecare dintre noi poate constata că, de când a venit în fruntea
ţării, actualul Guvern o ţie într-una cu politica sa de cea mai cruntă
austeritate, cu sperietoarea unei crize venite de aiurea, cu reducerea
cheltuielilor bugetare, cu desfiinţarea instituţiilor publice şi
reducerea locurilor de muncă, cu trimiterea bugetarilor în şomaj, cu
amputarea salariilor, a pensiilor, precum şi a ajutoarelor cu asistenţa
socială.
37
M-am întrebat cine se bucură de pe urma acestei guvernări, în
afară de clientela PD-L sau de firmele care primesc lucrări, câştigă
licitaţii sau obţin comenzi de stat de la aceiaşi administratori
ordonatori de credite bugetare.
Incapabil să facă ceva pentru creşterea veniturilor şi a
bunăstării cetăţenilor, actualul Guvern nu găseşte altceva de făcut,
decât să se năpustească, plin de furie şi ură, împotriva standardului
de viaţă al românilor şi a înfundării sau a coruperii celor care se
opun acestor practici politice şi guvernamentale, a persiflării
organizaţiilor sindicale şi a societăţii civile. Deşi, prim-ministrul şi
şeful statului clamează ideea de popor, dumnealor se adresează doar
românilor, luaţi aşa la grămadă. Această guvernare, practic, este
împotriva românilor, mai exact, ei împart poporul pe categorii sau
clase, pentru ca, după aceea, să le asmută pe unele împotriva altora.
Aşa au procedat înaintea asumării răspunderii pentru legile
prin care se reducea numărul agenţiilor guvernamentale şi pentru
cea care instituia un aşa-zis, sistem unitar de salarizare, creându-şi
ocazia de a vorbi de salariile „nesimţite”, tot aşa procedează şi în
aceste zile când a venit rândul unor alte categorii de pensionari să
fie declarate „nesimţite”.
După asaltul împotriva bugetarilor, se propune trecerea la un
război civil între pensionari, între diferite categorii de pensionabili.
Un lucru este limpede: aşa cum niciun salariat nu a avut de câştigat
de pe urma deciziilor acestui Guvern, tot aşa, niciun pensionar, nici
măcar dintre cei cu pensii mici, nu are nimic de câştigat de pe urma
tăierii pensiilor, aşa-zise nesimţite. Nimeni nu a câştigat ceva din
38
reducerea numărului de agenţii sau de salariaţi bugetari. Nimeni nu
a câştigat din legea unică de salarizare. Nimeni nu va avea vreun
avantaj din eliminarea pensiilor speciale, dar în acelaşi timp, toţi am
avut şi vom avea numai de pierdut.
Demotivarea unor categorii de profesionişti cum sunt cadrele
militare, diplomaţi, demnitari, magistraţi, aviatori sau funcţionarii
puterii judecătoreşti şi cei ai celei legislative, nu se poate solda
decât cu o scădere a performanţelor profesionale şi a calităţii
serviciilor publice către cetăţeni. Nu întărim statul român prin astfel
de măsuri împotriva slujitorilor săi, nu-l reformăm, dimpotrivă îi
slăbim autoritatea, competenţa şi eficienţa. Şi ce-i mai grav, scade
încrederea cetăţeanului în lege, în statul de drept, în principiul unei
guvernări previzibile.
Se pune atunci întrebarea, de ce este atât de brutală această
guvernare? Răspunsul poate fi uşor de găsit: Guvernul actual nu se
preocupă de creşterea economică a veniturilor bugetare, de
bunăstarea românilor, ci are de îndeplinit nişte sarcini, din partea
FMI. Cu alte cuvinte, Guvernul administrează ţara cu faţa la FMI şi
cu spatele la cetăţenii săi. Realităţile politice din perioada în care
reprezentanţii FMI au început să vină periodic în Bucureşti ne arată
că această instituţie financiară internaţională este autorul principal
al Programului de guvernare a României.
Neavând viziune, neavând soluţii, actuala putere şi-a limitat
singură libertatea de decizie, spre deosebire, de exemplu, de
guvernanţii unei alte ţări membre a Uniunii Europene, Polonia, care
a refuzat ajutorul FMI şi a încheiat anul 2009 cu o creştere
39
economică, nu ca România, cu un deficit de 8%. Aceasta mi se pare
o explicaţie mai plauzibilă decât faptul că Guvernul ar fi fost prost
sfătuit sau rău intenţionat atunci când vedem nişte măsuri cu totul
aberante cum sunt cele din recentul proiect de lege a pensiilor. Mă
voi referi de această dată doar la două prevederi.
În primul rând, principiul de bază al acestui sistem de asigurări
sociale este cel al solidarităţii, solidaritatea cu cei care trăiesc după
vârsta de pensionare, solidaritatea cu urmaşii celor care nu au venit
şi sunt fie copii, fie persoane vârstnice, solidaritatea cu cei care, din
cauza unor invalidităţi intervenite în perioada activă, nu mai pot
munci. Nu contributivitatea este esenţa acestui sistem obligatoriu
pentru că destui contribuabili nu mai apucă pensia sau primesc
pensie câteva luni sau ani şi, deşi au contribuit foarte mult, nu
beneficiază decât în mică măsură sau deloc de pensie.
Principiul contributivităţii este specific şi esenţial în sistemele
private de pensii. Numai acolo beneficiezi în funcţie de cât ai
contribuit. Se face un transfer nepermis al unui principiu esenţial
dintr-un sistem în celălalt sistem. În sistemul public de pensii nu are
relevanţă contribuţia din primii ani de activitate, pentru că
standardul de viaţă al pensionarului este în corelaţie cu veniturile
sale din ultima parte a vieţii sale active. În tinereţea sa de acum 40
de ani, salariatul, actualul pensionar, era în apropierea salariului
minim pe ţară, pe când, spre vârsta de pensionare, acesta este în
jurul salariului mediu pe economie. De aceea, este raţional ca pensia
să fie corelată cu acest salariu.
40
Iată de ce consider că, în mod eronat şi manipulator, se scoate
în faţă din partea guvernanţilor principiul contributivităţii şi nu se
spune nicio vorbă despre principiul solidarităţii. În sistemul public
de asigurări sociale obligatorii de pensii, principiul contributivităţii,
aşa cum îl caracterizează susţinătorii proiectului de lege, ca fiind
corect, sănătos, echitabil şi care asigură sustenabilitatea sistemului,
are însă o hibă – nu este singurul valabil. Dovada: şi în actuala Lege
nr. 19/2000 este precizat şi acest principiu şi iată că nu a asigurat
autoreglarea şi sustenabilitatea sistemului, din moment ce trebuie
echilibrat cu miliarde de euro din bugetul de stat.
Baterea apei în piuă pe seama contributivităţii creează
aparenţa că i-ar ajuta pe promotorii noului proiect, în realitate nu
este decât o semnalizare mincinoasă spre stânga, reflectă un fals şi
demagogic populism, escamotează legea solidarităţii pe care
cetăţenii unui stat social, democratic şi civilizat şi-o datorează unii
altora.
Alte argumente în acelaşi sens: pensia minimă de 350 de lei
nu susţine principiul contributivităţii, ci al solidarităţii. Dacă ar fi
după contribuţie nu ar exista o pensie minimă legiferată şi fiecare ar
primi pensia în funcţie de contribuţie, ca la sistemul privat. Or, în
sistemul public, lucrurile nu stau aşa, doar se induce o confuzie
pentru a deruta lumea.
Acelaşi este mecanismul solidarităţii şi în cazul asigurărilor
sociale de sănătate obligatorii, acestea se bazează pe contribuţii, toţi
plătesc, dar beneficiază de servicii de sănătate doar cei care au
nevoie, care se îmbolnăvesc, iar tratamentul, valoarea acestuia nu
41
este în funcţie de cât ai contribuit, ci în spiritul solidarităţii celor
care fac parte din sistem, cei care au nevoie beneficiază mai mult,
iar ceilalţi mai puţin sau deloc. Prestaţia socială în sistemele
publice, aşa cum sunt cele de sănătate, pensia sau pensia minimă nu
rezumă mecanic din calculul contribuţiei personale.
Dacă ignorarea principiului solidarităţii este un atac la statul
social, anularea unor pensii în conformitate cu o serie de legi
organice printr-un alt algoritm de recalculare a pensiilor obţinute cu
ani în urmă este un atac la statul democratic de drept, de această
dată, un atac constituţional şi împotriva legalităţii din partea unui
Guvern şi a unei puteri arbitrare, abuzive, autoritare şi incapabile să
administreze statul în acord cu un cadru legal democratic şi de pace
socială obţinut cu eforturi considerabile în ultimii 20 de ani.
Stimaţi colegi, măsura privind recalcularea pensiilor în plată,
stabilite prin legi speciale cu scopul diminuării lor, nu se poate face
decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de
Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Este ştiut că, actualmente, pensiile de serviciu au fost acordate
în temeiul unor legi organice adoptate de statul român şi în vigoare
la momentul calculării. Afirmaţia unor guvernanţi sau susţinători de
serviciu ai lor, după care Constituţia garantează doar dreptul la
pensie – nu şi pensia! – exprimă tot un defect de judecată. După
mintea acestora, cetăţenilor României li se garantează doar un drept
abstract la pensie şi nu o anumită pensie stabilită legal. E ca şi când
se spune că se garantează dreptul la proprietate, dar nu şi o anumită
42
proprietate deţinută legal. La o adică, proprietatea şi pensia ni se pot
lua de către Guvern, arbitrar, dar ni se lasă să trăim cu dreptul de
pensie şi nu cu pensia. Ce mai rămâne din dreptul la pensie fără
pensie?
În încheiere, aş mai vrea să fac următoarele afirmaţii.
Prim-ministrul, în tandem cu ministrul muncii, spune că pensiile
speciale sunt nişte privilegii nepermise şi că aici găsim o
interpretare eronată, excesivă, populistă şi alături de principiul
legalităţii. Pensiile speciale ale militarilor, magistraţilor,
diplomaţilor, aviatorilor şi funcţionarilor puterii judecătoreşti şi
legislative, nu sunt un privilegiu, ci o compensaţie parţială a
riscurilor, inconvenienţelor, incompatibilităţilor şi răspunderii
deosebite ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să
se supună aceste categorii. Ele sunt un drept statutar, fac parte
integrantă din pachetul de beneficii şi constrângeri, prevăzute de
statutele după care au fost încadrate în muncă aceste persoane.
Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii îşi propune
să anuleze aceste pensii speciale, dar nu le acordă nimic în
compensaţie nici acelora care au lucrat în concordanţă cu statutele şi
legile speciale, nici celor care sunt în prezent activi în aceste
instituţii, nici celor care vor îmbrăţişa şi în viitor astfel de cariere
sau poate şi în aceste situaţii se va proceda conform aceluiaşi
principiu „pensiile se vor recalcula ca şi când aceste persoane ar fi
contribuit”.
Vă mulţumesc.
43
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Puiu
Haşotti, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte
domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al
PD-L.
Domnul Puiu Haşotti:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, eu, dintotdeauna de la această tribună, am
susţinut că declaraţiile politice programate, în mod nefericit, astăzi,
trebuie să aibă un moment în care să existe dezbatere politică, în
primul rând. Eu încerc să fac acest lucru, scurta declaraţie politică
fiind constituită într-un soi de replică la ceea ce a spus distinsul
nostru coleg, Orest Onofrei.
Vorbea Domnia Sa – şi pe bună dreptate – incrimina nişte
declaraţii prea abrupte ale unor oameni politici, cum că PD-L-ul
trebuie desfiinţat, cum că trebuie să ajungă la lada istoriei... De
acord. L-aş ruga pe domnul senator Orest Onofrei să rămână în sală
să asculte ceea ce doresc eu să declar, în replică, la ceea ce spunea
Domnia Sa. Din capul locului spun că a avut dreptate, că nu trebuie
să facem astfel de declaraţii exagerate, tăioase.
Ce ne facem însă că... Aştept ca domnul senator Orest Onofrei
să vină săptămâna viitoare – sper ca domnul lider de grup, Igaş, să-l
anunţe – să comenteze declaraţii ale liderilor politici ai PD-L, care
au spus, nici mai mult, nici mai puţin, că PNL trebuie desfiinţat.
Lista este foarte lungă: Emil Boc, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan,
Cezar Preda şi încă alţi trei senatori, pe care nu-i pomenesc, tot aşa
44
cum nu i-a pomenit nici Domnia Sa pe cei pe care trebuia să-i
pomenească.
Aş vrea însă să comenteze, în primul rând, ceea ce am mai
spus odată la o moţiune de cenzură, că pe 6 iulie 2006, la întâlnirea
pe care am avut-o cu domnul preşedinte Traian Băsescu au
participat 6 lideri ai PNL. La întâlnire ni s-a propus să-l aducem pe
Theodor Stolojan în fruntea partidului şi să fie numit prim-ministru.
Bineînţeles că a fost refuzat. La sfârşitul acestei întâlniri, domnul
preşedinte Traian Băsescu ne-a spus sec: „Am să vă distrug, am să
vă distrug pe toţi!”.
Aştept, aştept şi acest comentariu din partea domnului senator
Orest Onofrei. Poate domnul Pereş doreşte... (Discuţii.) Domnul
senator Orest Onofrei a folosit citate din contemporani de-ai noştri
mai mult sau mai puţin trecători, care, mai devreme sau mai târziu,
vor fi uitaţi. Eu am să-i spun domnului senator Onofrei şi
dumneavoastră deopotrivă, un citat al unui mare eseist,
La Rochefoucauld, care spune că „cele mai periculoase minciuni
sunt cele care conţin şi puţin adevăr”.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator. Se animă partea de
declaraţii politice.
Domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului
parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul senator
Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC, pentru următoarea intervenţie.
45
Domnul Gabriel Mutu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi „Naşterea unei noi
Constituţii”.
În ultimul an, ideea de modificare a Constituţia României a
devenit un subiect foarte comun pentru majoritatea oamenilor
politici. Punctul iniţial al discuţiei l-a reprezentat raportul Comisiei
Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din
România. Din păcate, acest proiect, asumat de preşedintele Traian
Băsescu, a fost analizat doar din prisma poziţionărilor faţă de şeful
statului. Altfel spus, membrii PNL şi PSD, care se situau pe poziţii
antagonice cu preşedintele, au minimalizat rolul acestui proiect, pe
care l-au apreciat ca fiind o creaţie după chipul şi asemănarea
preşedintelui.
Evident pentru toată lumea, inclusiv pentru cei ce clamau
astfel de idei, era că beneficiile unei Constituţii modificate sau ale
unei noi Constituţii nu aveau cum să-şi producă efectele decât după
mandatul actualului preşedinte. Este evident însă pentru oricine că
este foarte necesar un dialog între piesele care compun puzzle-ul
politic românesc. O viziune, care nu ar reuşi să contopească mai
multe viziuni, ar produce efecte negative neîntârziate. Nu am face
altceva decât să racordăm o nouă Constituţie la starea de lucru
actuală, fără a avea o viziune pe termen lung asupra amenajării
instituţionale a României. Cu alte cuvinte, am face exact ce a făcut
puterea din 1990 în cadrul Adunării Constituante de atunci.
46
O Constituţie nu trebuie să fie o simplă fotografie de moment.
Şi tocmai de aceea, doresc să trag un semnal de alarmă în acest
sens, pentru că, dacă fiecare partid politic vine cu proiecte care sunt
complet divergente, nu vom reuşi să realizăm nimic. Vom face
aceleaşi greşeli ca şi părinţii Constituţiei din 1991. Deja au trecut 20
de ani de când vorbim despre democraţie, despre drepturile
cetăţeanului sau despre separaţia puterilor în stat şi cred că trebuie
să fim mai responsabili şi să dăm dovadă de maturitate politică
atunci când propunem un proiect de modificare a legii fundamentale
a statului.
Spun toate acestea, pentru că, nu mai târziu de săptămâna
trecută, majoritatea membrilor PNL, indiferent de poziţionările lor
în interiorul partidului au susţinut la unison necesitatea creării unei
comisii în interiorul partidului al cărei rol să fie modificarea
Constituţiei. Ceea ce trebuie menţionat însă este că momentul
declanşator al acestei comisii l-a constituit proiectul „Constituţia
Libertăţii”, proiect care nu face altceva decât să se înscrie într-un
lung şir de poziţionări personale cu privire la Constituţie. Este
evident că atunci când ne asumăm un proiect constituţional, care
pune în fruntea sa nevoia desfiinţării funcţiei de şef al statului, avem
o problemă. Din acel moment, nu mai putem vorbi despre un proiect
care se vrea a fi de lungă durată, ci nu facem decât să dăm dovada
faptului că nu am fost capabili să învăţăm nimic din greşelile făcute
în trecut de artizanii actualei Constituţii.
Tocmai de aceea, apreciez că este foarte necesar să avem ca
punct de pornire pentru modificarea actualei Constituţii modificarea
47
structurii Parlamentului. Indiferent că suntem de acord sau nu, votul
popular trebuie respectat. În caz contrar, nu vom face altceva decât
să continuăm să ne lamentăm cu o prezenţă scăzută la urne şi cu o
lipsă totală de interes faţă de clasa politică. Ar fi o a doua mare
dezamăgire pentru români, după ce am modificat sistemul electoral
contrar dorinţelor acestora.
Consider că trebuie să pornim în demersul nostru de la această
idee şi să nu alterăm semnificaţia votului de la referendumul din
22 noiembrie, pentru că, dacă vom neglija acest vot sau vom
produce o modificare lipsită de substanţă, nu vom face altceva decât
să ne acordăm singuri un vot de blam.
În momentul în care enunţăm o serie de date nejustificate, în
momentul în care facem decupajele circumscripţiilor electorale de o
manieră ce poate fi caracterizată elegant ca fiind aleatorie, nu ne
putem aştepta ca oamenii pe care îi reprezentăm să ne ia în serios.
Fără o analiză temeinică a principalelor probleme pe care le-a
generat actuala Constituţie, nu facem altceva decât să producem
texte literare, acceptate în interiorul partidelor cu cât sunt în mai
făţişă opoziţie cu adversarii politici.
În aceste condiţii, vreau să fiu foarte explicit: Constituţia
trebuie să fie mai presus decât conflictele de pe scena politică
românească. Constituţia trebuie să fie un act întemeietor care să fie
clar, să acorde drepturi în egală măsură cetăţenilor şi care să le
confere acestora un set de garanţii. Prin urmare, orice discuţie
trebuie să pornească de la aceste principii şi să se înceteze să se mai
48
personalizeze instituţiile într-o optică strict revanşardă. Vă
mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Ţuţuianu, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul
senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Vreau să vă informez că în aproximativ 10 minute vom epuiza
timpul alocat declaraţiilor politice. Avem o agendă legislativă
extrem de încărcată.
Vă rog, domnule senator.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Grigore
Alexandrescu azi sau «Boul şi viţeii»”.
Stimaţi colegi,
Dacă în urmă cu trei săptămâni am avut onoarea şi bucuria de
a vă vorbi despre geniul şi opera lui I.L. Caragiale, vin astăzi în faţa
dumneavoastră cu un alt nume sonor al literaturii româneşti, apărut
tot pe plaiuri dâmboviţene.
În urmă cu 200 de ani avea să se nască la Târgovişte, în
Mahalaua Lemnului, al patrulea copil al vistiernicului Lixandrescu,
poetul şi fabulistul Grigore Alexandrescu, cel care a dăruit literaturii
române multe nestemate ale genului.
Continuând paralela, dacă, pomenind despre I.L. Caragiale, nu
am putut să nu observăm actualitatea scrierilor sale, acum, când
49
vorbim despre autorul unor fabule celebre, ne vin în minte
similitudinile dintre eroii săi reprezentativi şi personajele oferite cu
dărnicie de viaţa politică autohtonă. Ca să nu mai vorbim de morala
care li se potriveşte „mănuşă”!
Vorbind, bunăoară, despre principii nobile, despre egalitate şi
corectitudine, ne vine în minte, aproape instantaneu, celebra fabulă
„Câinele şi căţelul”. Transpusă în realitatea politică, morala acesteia
se poate traduce simplu prin aceea că cei aflaţi acum la putere sunt
„mai egali” decât cei din opoziţie. Ne gândim, de pildă, la
momentul aprobării bugetului, când am prezentat argumente peste
argumente, amendamente peste amendamente, ne-am chinuit zile
întregi să explicăm domnului Boc şi companiei cât de aberant este
proiectul, crezând, în naivitatea noastră, că suntem parteneri egali de
dialog. Şi el ce face?! Se face că ne ascultă, dă din cap aprobator şi
ne dă, pentru o secundă, impresia că părerea noastră ar conta un pic,
pentru ca, la sfârşit, să ne-o reteze scurt: „Da! Nu suntem de
acord”, de pe aceleaşi poziţii egale, fireşte, de parteneri de dialog.
Doar eram, de bună-seamă, căţeii din fabulă, iar dumnealui în
poziţia de veritabil dulău.
Intrând pe tărâmul aşa-zisei justiţii portocalii, ne izbim zilnic
de fapte strigătoare la cer, avându-i protagonişti, fireşte, pe
atotputernicii zilei. Auzim la tot pasul de lucrări de mântuială, de
contracte pe bani mulţi şi publici, de mişmaşuri prin care se fentează
justiţia. Cazurile Ridzi, Udrea au ocupat luni de zile prima pagină a
ziarelor. Lor li se adaugă altele, toate din ograda oranj. Aţi auzit să
fi păţit ceva? Ei, aş! Nici pomeneală de asta, atâta vreme cât puterea
50
şi decizia sunt la ei, adică în aceeaşi ogradă oranj. Aici se potriveşte
de minune morala fabulei „Dreptatea leului”: „Nu ştiu cum se
urmează, nu pricep cum se poate, / Dar văd că cei puternici oriunde
au dreptate.”
Stimaţi colegi, sunt însă şi mici excepţii care ne complică
teoria. De pildă, din fabula „Boul şi viţelul” aflăm cum, ajuns la
putere, mai-marele bou îşi uită apropiaţii, alungându-şi propria rudă
de la împărţeala prosperităţii. Ei bine, de data aceasta, morala
marelui Alexandrescu nu se mai aplică în actualitate. Şi asta pentru
că, proptiţi la Palatul Cotroceni ori la Palatul Victoria, în ministere
sau agenţii, mai-marii puterii au avut grijă să-şi răsplătească toţi
apropiaţii.
Vă mulţumesc mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc mult, domnule senator.
Domnul senator Marius-Petre Nicoară, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Vă rog, domnule senator.
Domnul Marius-Petre Nicoară:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi,
Declaraţia politică se numeşte „Economie în stil românesc”.
Credeţi-mă că fac tot posibilul să văd intenţiile bune ale
Guvernului actual, să intuiesc planul de combatere a efectelor crizei
sau măsurile de redresare economică. La fel, vreau să fiţi convinşi
de faptul că nu-mi face niciun fel de plăcere să vin în faţa
dumneavoastră săptămânal şi să critic în permanenţă câte o decizie
51
sau ordonanţă guvernamentală, însă sunt convins că sunteţi de acord
cu mine când vă spun că impozitarea pensiilor sau plafonarea
alocaţiilor de stat pentru copii sunt măsuri disperate şi atât. Chiar
cred guvernanţii noştri că ne vom baza pe marea economie la
bugetul de stat care se face prin aceste măsuri haotice? Adică putem
sta liniştiţi, vom folosi banii copiilor noştri şi pe cei ai
pensionarilor?!? Mi se pare incredibil. Îmi pare rău, dar domnul
Vlădescu a ajuns să mă sperie cu declaraţiile Domniei Sale şi nu ştiu
dacă vorbeşte serios, ca un ministru de finanţe responsabil, sau îi
place să se joace cu nervii noştri. După declaraţia, antologică deja,
cum că ministrul de finanţe nu scoate ţara din criză, ci e de datoria
românilor, în general, să facă asta, observ că recurge la puşculiţa
românului simplu ca să salveze economia.
Vă întreb, stimaţi colegi: au, oare, guvernanţii noştri în vedere
măsuri efective pentru crearea de locuri de muncă, pentru susţinerea
producţiei interne, pentru încurajarea investiţiilor? Mi-e teamă că
nu, altfel, ar ieşi în presă şi cu astfel de ştiri, nu numai cu idei de-a
dreptul ciudate, aşa cum fac acum.
În acest context, sunt perfect de acord cu cei care susţin un
control mai intens şi mai riguros al Parlamentului asupra activităţii
guvernamentale, ba chiar o prezenţă a prim-ministrului în plenul
reunit, o dată pe lună, pentru a ne lămuri în legătură cu toate aceste
decizii pe care le aflăm din presă şi care ne îngrozesc. În felul
acesta, nu vom mai fi puşi în situaţia de a trage câte un semnal de
alarmă în fiecare săptămână şi a reclama aici, în plen, fiecare
52
măsură pe care o dezaprobăm alături de societatea civilă şi alte
instituţii ale statului.
Oricât de exagerată v-ar părea această idee, mă văd nevoit s-o
iau în considerare. Guvernul Boc mă obligă să mă gândesc la aşa
ceva, Guvern care nu înţelege care-i sunt, cu adevărat, priorităţile.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult.
Stimaţi colegi, timpul acordat prezentării declaraţiilor politice
s-a încheiat aici.
Daţi-mi voie să prezint numele colegilor şi colegelor care au
depus declaraţiile politice în scris şi nu le-au citit astăzi, ce fac
parte integrantă din stenograma şi din fondul politic al discuţiei
noastre de astăzi.
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, doamna senator
Luminiţa Plăcintă, domnii senatori Gheorghe David,
Marius-Gerard Necula, Dumitru Oprea, Dumitru-Florian Staicu,
Tudor Udriştoiu, Constantin-Traian Igaş, Alexandru Mocanu,
Iulian Urban şi Mihai Niţă; din partea Grupului parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC, doamna senator Doina Silistru, doamna
senator Elena Mitrea, doamna senator Ecaterina Andronescu,
domnii senatori Florin Constantinescu, Nicolae Moga şi
Dan Voiculescu; din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna
senator Minerva Boitan, domnii senatori Emilian-Valentin Frâncu,
Gabriel Berca, Marian Bîgiu, Paul Ichim.
53
De asemenea, din partea Grupului parlamentar mixt, domnul
senator Cezar-Mircea Măgureanu a depus o declaraţie politică. Şi
domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al
PD-L, a depus declaraţia politică de astăzi.
Declaraţii politice neprezentate în plenul Senatului:
Doamna Sorina-Luminiţa Plăcintă:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Aduc în faţa dumneavoastră un proiect de construcţie şi
unitate pentru relansarea industriei bunurilor de larg consum. Este
un sector vital, care reuneşte mai multe ramuri, de la industria
alimentară la educaţie şi sănătate. Este un sector de pe urma căruia
trăiesc milioane de români şi care produce bunuri şi servicii pentru
alte milioane de oameni. Cei care mă cunosc ştiu că sunt un om
pragmatic şi că vin în faţa dumneavoastră cu propuneri concrete.
Am constatat din proprie experienţă că, la ora actuală, cel mai
mult se pierde din cauză că nu există o unitate şi o conlucrare
eficientă în interiorul domeniilor. În industria textilă, de exemplu,
industrie de care mă leagă zeci de ani de muncă, întreprinzătorii nu
sunt legaţi printr-un proiect comun, nu colaborează între ei şi în
acest fel rezistă doar operatorii foarte mari, care pot duce pe umerii
lor povara crizei. Însă piaţa nu mai cere produse segmentate,
separate, cere proiecte integrate, la care împărţirea inteligentă a
sarcinilor ar da de lucru şi celor mari, şi celor mici.
Trebuie să punem preţ pe inteligenţă şi reforma mentalităţilor.
Dacă vom găsi răspunsurile corecte, nu numai că vom putea
54
supravieţui, dar vom putea câştiga şi aduce plusvaloare în casele
oamenilor. Mediul privat a resimţit cel mai puternic efectele crizei.
A fost lovit chiar motorul economiei, întrucât întreprinderile mici şi
mijlocii hrăneau bugetul şi ofereau o pâine bună celor implicaţi în
activităţile acestor firme. Şi pentru a redresa acest sector este nevoie
de politici publice. Şi aici intervine rolul nostru.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Pe 23 februarie voi organiza la Bucureşti un forum care să
reunească toţi actorii implicaţi în industria bunurilor de larg
consum: senatorii şi deputaţii comisiilor de specialitate, miniştrii de
resort, reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, ai
patronatelor, sindicatelor şi ai mediului de afaceri. Vă voi pune la
dispoziţie toată documentaţia de rigoare. Îmi doresc ca dezbaterile
să se finalizeze cu proiecte, cu idei şi mai ales cu schimb de
informaţii. Aş vrea ca acest forum să nu fie doar o întâlnire la care
fiecare vine cu probleme şi pleacă având aceleaşi probleme.
Trebuie să reînviem spiritul de breaslă care a ridicat România
modernă. Acum ni se oferă ceva extrem de preţios: expertiza şi
finanţarea europeană. Ni se oferă parteneriate strategice cu ţări
puternice precum Franţa, Germania şi Spania. Trebuie să mizăm pe
industriile inteligente, pe industriile creative, cum ar fi IT-ul, pe
educarea spiritului antreprenorial şi pe gândirea unor strategii
coerente intersectoriale.
Doamnelor şi domnilor senatori, cred că împreună putem să
depăşim această perioadă. Deja nu mai este vorba de culoarea
politică pe care o reprezentăm sau de partidul din care facem parte.
55
Este vorba să punem umărul la ridicarea acestui important sector
industrial. Poate că gestul nostru va constitui un model şi pentru alte
domenii.
Vă invit să fiţi cu ochii pe forumul „România 2010. Reformă
şi Relansare” şi să ajutaţi cu idei şi mai ales cu proiecte publice
pentru implementarea soluţiilor de întărire a mediului de afaceri
privat.
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe David:
Declaraţia politică este intitulată ,,Importanţa Recensământului
General Agricol din România”.
Doamnelor şi domnilor senatori,
În preambulul declaraţiei mele reamintesc faptul că România,
ca stat membru, respectă legislaţia Uniunii Europene în domeniul
statistic, precum şi recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură – FAO, conform cărora fiecare
stat membru trebuie să efectueze un recensământ general agricol o
dată la 10 ani.
Prin urmare, în anul 2010, România va efectua, pe întreg
teritoriul ţării, atât în mediul urban, cât şi în cel rural,
Recensământul General Agricol. Culegerea datelor se va realiza în
perioada 1 decembrie 2010 – 31 ianuarie 2011. Această acţiune de
amploare înseamnă pentru ţara noastră:
- obţinerea de date statistice comparabile la nivel internaţional
şi indispensabile procesului de participare a României la Politica
Agricolă Comună;
56
- fundamentarea măsurilor pentru elaborarea Planului Naţional
de Dezvoltare şi a altor programe care vizează, în principal,
agricultura şi dezvoltarea rurală;
- consolidarea sistemului statistic agricol prin obţinerea de noi
date şi informaţii privind exploataţiile agricole şi caracteristicile
structurale ale acestora;
- actualizarea Registrului Statistic al Exploataţiilor Agricole,
baza de eşantionare necesară realizării celorlalte anchete statistice în
agricultură;
- furnizarea de date şi informaţii necesare dezvoltării Reţelei
de Informaţii Contabile Agricole şi a Sistemului Integrat de
Administrare şi Control;
- asigurarea de date comparabile privind activităţile agricole,
la nivel geografic, care să acopere întreaga Comunitate, conform
cerinţelor legislaţiei europene;
- stabilirea tipologiei şi dimensiunii economice a exploataţiilor
agricole, o clasificare unitară a acestora la nivelul Uniunii
Europene.
Baza legală pentru desfăşurarea acestei ample cercetări
statistice este asigurată de legislaţia europeană, prin Regulamentul
(CE) Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1166/2008
privind anchetele referitoare la structura exploataţiilor agricole şi
ancheta privind metodele de producţie agricolă, şi de legislaţia
naţională, prin Legea nr. 153/2008 privind efectuarea
recensământului general agricol din România.
57
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1370/2009 privind
organizarea şi efectuarea recensământului general agricol din
România şi Legii nr. 153/2008 privind efectuarea recensământului
general agricol din România, pentru îndeplinirea sarcinilor
complexe ce revin efectuării acestei cercetări statistice, se va
angaja personal suplimentar.
Domnul Marius-Gerard Necula:
Declaraţia politică se intitulează ,,Politica de dreapta a
alocaţiilor pentru copii”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
O nouă temă va deveni vedeta emisiunilor de analiză politică,
economică şi socială, în cel mai scurt timp: alocaţia pentru copii.
Acest drept este prevăzut în Constituţia ţării la art. 49 alin. (2):
„Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea
copilului bolnav ori cu handicap.”
În acest articol se face referire la dreptul copiilor de a primi
alocaţii, nicidecum la cuantumul acestora, Legislativul fiind acela
care poate stabili în ce condiţii se acordă aceste alocaţii.
Consider că politica de dreapta a unui Guvern nu presupune
îngreunarea vieţii celor care au venituri la sau sub limita sărăciei. Aş
fi de acord ca toţi copiii să primească, ca şi acum, aceeaşi sumă ca
alocaţie dacă statul poate asigura într-o normă acceptabilă accesul la
locuri de muncă şi servicii sociale minimale. Atât timp cât statul nu
poate gestiona în mod eficient resursele generale, pentru acordarea
unui minimum de protecţie socială, perioada fiind afectată şi de
58
măsurile economice dictate de criză, principiul solidarităţii, care nu
este un principiu exclusiv de stânga, este unul aplicabil.
„Organizarea politică trebuie să creeze condiţiile care să
asigure persoanei umane un anumit nivel de viaţă materială,
intelectuală, morală, cu scopul de a o ajuta să-şi câştige libertatea
spirituală. Oamenii participă la bunul comun, fiind parte din ordinea
socială, şi au obligaţii faţă de această ordine.” Acestea ar fi câteva
linii din gândirea lui Maritain, care se regăsesc în democraţia
creştină.
Pornind de la aceste adevăruri simple, problema alocaţiilor
ţine şi de o necesară rearanjare a politicilor de asistenţă socială.
Devine extrem de necesar ca în cel mai scurt timp să putem discuta
de un Cod al asistenţei sociale, care să statueze clar cine trebuie să
beneficieze de asistenţa statului. Cred că una din principalele
deosebiri de doctrină dintre stânga şi dreapta constă în aplicarea
generalizată, în cazul stângii, a acţiunilor de protecţie socială, în
timp ce dreapta trebuie să identifice grupurile care au nevoie de
ajutor şi susţinere din partea statului, ca o aplicare a unui alt
principiu fundamental drag creştin-democraţiei, subsidiaritatea.
Cred că limpezind faptul că din punct de vedere doctrinar
acordarea alocaţiilor de stat pentru copii, în mod diferenţiat, este o
politică eminamente de dreapta, mă voi referi şi la latura morală a
măsurii.
Pare a fi adevărat, la prima vedere, că cel ce are şi munceşte
este penalizat, primind o alocaţie mai mică pentru copil, dar
acordarea diferenţei poate fi sprijinită de condiţionări care să
59
rezolve probleme şi altele decât cele de ordin material. De exemplu,
s-a renunţat la condiţionarea acordării alocaţiei pentru copii de
vârstă şcolară de frecventarea cursurilor obligatorii. Măsura,
aplicându-se la nivelul întregii sume, era neconstituţională, drept
condiţionare. Dar statul şi Legislativul pot, tot în temeiul
art. 49 alin. (2) din Constituţie, să stimuleze prin acordarea unei
sume suplimentare, pentru familiile cu venituri sub un anumit
plafon, lupta împotriva abandonului şcolar. Chiar în Statele Unite
ale Americii, începând de anul trecut, s-a apelat la această metodă.
Astfel avem măcar certitudinea că cei care au venituri mari şi
contribuie într-o măsură mai mare la bugetul statului investesc în
educaţia generaţiei viitoare, într-o societate mai civilizată.
Există cazuri în care copiii din familii cu venituri scăzute nu
au suportul financiar minim de a-şi putea achiziţiona rechizitele
pentru un an şcolar. Un astfel de copil reprezintă o victimă sigură în
societatea viitoare, care va avea nevoie tot de ajutorul statului
pentru a se putea integra. Este de preferat să le acordăm acum o
şansă, preventiv, decât atunci când trebuie corectate obiceiuri şi
atitudini deja instalate.
Astfel, o măsură ce pare discriminatorie pentru o categorie
restrânsă, a celor cu venituri substanţiale, se dovedeşte a fi de fapt o
investiţie pe termen lung.
În concluzie, mă declar de acord cu diferenţierea acordării
alocaţiilor în funcţie de venitul părinţilor, sub rezerva ca această
diferenţiere să nu aibă doar o conotaţie materială.
60
Domnul Dumitru Oprea:
Declaraţia politică este intitulată ,,Legea învăţământului,
ameninţată de haosul legislativ”.
Domnule preşedinte al Senatului,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Stimaţi invitaţi,
Nu de puţine ori auzim despre haosul produs de intrarea în
vigoare a unor legi şi acte normative. În cele mai multe cazuri, pe
bună dreptate, vina este dată pe Legislativ. Este fenomenul care se
poate declanşa şi prin iniţiativa legislativă a unui coleg senator, cu
titlul „Lege pentru completarea art. 170 din Legea învăţământului
nr. 84/1995”. Până aici, nimic în neregulă. Se propune introducerea
unei noi categorii de burse. Însă o primă năstruşnicie apare chiar din
titlu, prin trimiterea la un articol din lege care reglementează cu
totul altceva decât şi-a propus iniţiatorul. Acesta solicită
completarea art. 170 alin. (2) cu expresia „burse sportive”, iar art.
170 din Legea învăţământului se referă la „Sistemul de finanţare a
învăţământului preuniversitar de stat…”, nicidecum la burse.
În spatele acestei probe de iluzionism legislativ se află un şir
de nereguli grave, cu efecte financiare, de discriminare şi de
discreditare a Legislativului. Dintre nereguli merită a fi menţionate
doar trei:
1. Diferenţă enormă între titlul iniţiativei şi conţinut.
Se înlocuieşte un text privind finanţarea învăţământului
preuniversitar, prin necorelarea articolelor de lege, cu un text
referitor la burse, subminând astfel atât art. 170 alin. (2) – despre
61
finanţare, cât şi situaţia burselor, pe care le afectează prin
redundanţă. Necorelarea articolelor este cu atât mai gravă cu cât
Camera Deputaţilor şi Consiliul Legislativ şi-o asumă, ba o şi
legitimează în mod aberant. O astfel de eroare poate să pună în
dificultate finanţarea învăţământului preuniversitar, care riscă să
rămână fără text de lege. Probabil, iniţiatorul dorea să facă o referire
la art. 172 alin. (2), care reglementează bursele pe bază de contract,
precum şi creditele de studiu acordate de bănci.
2. Legat de prima neregulă, vine şi cea de-a doua. Din garant
al legalităţii şi coerenţei normativelor, Consiliul Legislativ devine
acreditantul unei practici ilegitime la nivel de tehnică legislativă.
Contrar propriilor sale evidenţe, Consiliul Legislativ încearcă
să depăşească erorile din iniţiativă, făcând referire la o situaţie care
nu a existat niciodată, şi anume renumerotarea articolelor din Legea
învăţământului, în context de republicare ulterior lui decembrie
1999. Aceasta este o gravă eroare! Art. 170, respectiv art. 172 au
rămas nerenumerotate, indiferent de modificările survenite în lege.
Mai mult, art. 172 este printre puţinele care nu au suferit nicio
schimbare de conţinut din 1995, ceea ce înseamnă că nu a ridicat
niciun fel de probleme în aplicare.
Dacă această afirmaţie nereală a Consiliului Legislativ ar fi
avut doar consecinţe la nivel formal, şi nu de substanţă asupra
textului de lege, nu ne-ar fi preocupat situaţia. Însă, prin gestul său,
Consiliul Legislativ consolidează un abuz derivat din eroare,
superficialitate şi neştiinţă, de natură a periclita situaţia
învăţământului. Iniţiativa, indiferent de forma pe care o îmbracă,
62
conduce la multiple discriminări şi lezarea flagrantă a autonomiei
instituţiilor ce gestionează acordarea burselor.
3. În sfârşit, a treia neregulă este substituirea de către Comisia
pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru
administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului,
ambele din Senat, în competenţele reale ale Camerei Deputaţilor.
Comisiile, schimbând titlul legii, au modificat şi obiectul de
reglementare. În plus, tot textul iniţial este eliminat, iar comisiile
reglementează altceva. Astfel, comisiile se transformă în iniţiatori ai
unui nou text în cazul unui proiect adoptat tacit de Camera
Deputaţilor. După cum ştim, în sistem bicameral, în ambele Camere
trebuie să se analizeze acelaşi text de lege şi acelaşi obiect de
reglementare.
Toate acestea sunt forme evidente de agresare legislativă a
Legii învăţământului. Lor li se adaugă şi agresarea limbii române, în
speţă a cuvântului „performanţă”. Ea se înfăptuieşte prin includerea
în art. 172 alin. (1), nevizate de iniţiativa legislativă, alături de bursa
de performanţă, a burselor de performanţă sportivă şi a celor de
performanţă artistică.
În DEX, performanţa este definită ca „1) rezultat (deosebit de
bun) obţinut de cineva într-o întrecere sportivă (subl. ns); prin
extensiune, performanţa înseamnă o realizare deosebită într-un
domeniu de activitate (subl. ns)”. Dacă extrapolăm teoria
inteligenţelor multiple a lui Gardner, putem vorbi despre cel puţin
10 tipuri de performanţe. Ce ar însemna să le enumerăm pe toate?
De ce să o facem când cuvântul „performanţă” este definit atât de
63
generos în limba română? El nu limitează domeniile de activitate,
implicit de performanţă!
Oricum, concluzia este că avem de-a face cu o iniţiativă care
bulversează un întreg sistem, într-un punct în care simplitatea şi
claritatea articolelor din legea supusă completării sunt atât de
evidente. Ca urmare, consider că erorile înregistrate pe procedura
legislativă, discriminările şi problemele financiare pe care le poate
genera ar trebui să conducă nemijlocit la neaprobarea unui astfel de
text de lege. Mai mult, este un semnal de alarmă asupra
corectitudinii, legitimităţii şi rigurozităţii demersului legislativ.
Vă mulţumesc.
Domnul Dumitru-Florian Staicu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Incoerenţa unor sisteme
menite să funcţioneze”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Programe, măsuri, procese, reforme – sunt noţiuni pe care cu
toţii le cunoaştem şi aparent au aceeaşi semnificaţie pentru toată
lumea. Dacă românii s-au săturat să audă aceste cuvinte este pentru
că de fiecare dată când le-au acordat încredere rezultatul a fost
acelaşi: eşec, scuze, arătatul cu degetul şi transferul răspunderii.
Acum însă, după mulţi ani în care am văzut acelaşi clişeu, situaţia
începe să se schimbe şi, în loc să aducă satisfacţie, atrage după sine
reacţii dintre cele mai dure.
De-a lungul timpului, s-a creat o stare generală de
nemulţumire socială, de dezamăgire faţă de clasa politică şi de
64
previzibilitate a nereuşitelor. Cum ar fi fost posibil să nu se ajungă
în această situaţie când în România totul s-a făcut în ultimii 20 de
ani de pe o zi pe alta, fără viziune pe termen mediu şi lung, aşa cum
e normal în orice ţară civilizată? E greu să reparăm azi greşelile din
ultimii 20 de ani, dar identificând problemele şi analizând natura
lor, ne putem stabili obiective precise pentru viitor şi modalităţi
concrete de atingere a acestora.
Stimaţi colegi,
Am observat o tendinţă dominantă în rândul multor oameni
politici: instinctul de a imita şi de a copia anumite iniţiative
benefice, din dorinţa de a şi le însuşi, fără a se gândi la consecinţe.
Nu spun că măsurile bune adoptate pentru un anumit segment nu
trebuie să servească drept model şi pentru alte domenii, însă acest
proces se aplică doar după o cercetare prealabilă a situaţiei. Mereu
am considerat că nu cantitatea este semnificativă, calitatea este cea
care dă valoare oricărui lucru. Şi, după cum bine ştiţi, o copie nu se
va ridica niciodată la măiestria originalului.
Suntem evaluaţi prin intermediul numărului de iniţiative
legislative, numărul de declaraţii, numărul în general. Dar se
întreabă cei ce fac asta dacă numărul este cel care schimbă starea de
fapt din România?
Când mă gândesc la astfel de situaţii, îmi vine în minte un
exemplu foarte elocvent: completarea celebrului program „Cornul şi
laptele” cu miere. Toate bune gândindu-ne la beneficiile acestui
produs, dar zilele trecute la acestea s-a propus adăugarea şi a
fructelor. Poate că iniţiatorii acestor proiecte s-au gândit la sănătatea
65
copiilor, dar ei uită că laptele şi merele sunt o combinaţie
periculoasă pentru stomac, ca să nu mai spun că îşi găseşte deplina
aplicabilitate celebra frază: „Ce-i prea mult strică.”
Privite fiecare în parte, sunt bine-venite, dar în ansamblul lor
pot deveni dăunătoare. Cam aşa se procedează în general. Percepţia
cetăţenilor asupra clasei politice nu se măsoară în numărul
iniţiativelor, ci în rezultatul acestora. Reforma este un proces care se
aplică treptat şi eficienţa ei se reflectă în schimbările pe care le
aduce şi în programele pe care le promovează.
Stimaţi colegi,
O altă problemă pe care am remarcat-o şi mă macină este
comportamentul clasei politice atunci când se află la putere şi
atitudinea aceloraşi politicieni atunci când ajung în opoziţie. Este de
remarcat un fenomen caracterizat de constanţă şi repetabilitate: te
împăunezi când eşti la putere şi eşti foarte ofensiv în opoziţie. Nu
ştiu dacă e o modă sau un mijloc de exprimare, dar în mod sigur
reprezintă ideea de democraţie prost înţeleasă. Dacă ne dorim ca
sistemul să se schimbe şi să funcţioneze mult mai bine, nu ar trebui
făcută atât de rigid distincţia putere – opoziţie, pentru că avem cu
toţii acelaşi scop, şi anume de a apăra drepturile şi interesele celor
care ne-au ales. Conceptul libertăţii de exprimare trebuie interpretat
corect, fără a fi confundat cu lauda de sine şi vorba multă fără
substanţă.
Cu toate acestea, nu doresc să afirm că toată clasa politică este
la fel, nu vreau să generalizez şi să îi acuz pe cei care nu se
încadrează în această categorie de politicieni pe care am descris-o
66
anterior. Însă pot să remarc faptul că este nevoie de mai multă
personalitate şi demnitate măcar din partea noastră, a
parlamentarilor, pentru că numai aşa putem colabora mai bine şi
putem crea spiritul unei singure echipe: aceea aleasă de cetăţenii
României să le reprezinte interesele şi să adopte legi benefice pentru
ei.
Închei prin a vă transmite un gând sincer şi în acelaşi timp o
convingere personală: „O ţară se recunoaşte pe sine însăşi şi se
prezintă în faţa întregii lumi prin atenţia pe care o arată faţă de
propriii ei cetăţeni, mai ales faţă de aceia care sunt cei mai
dezavantajaţi.”
Domnul Tudor Udriştoiu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Sănătate şi educaţie în
condiţiile crizei economice”.
Departe de noi gândul de a fi împotriva măsurilor de reducere
a cheltuielilor bugetare în condiţiile crizei economico-financiare.
Din păcate, o serie de măsuri suferă de o generalizare excesivă, lipsă
de flexibilitate şi discriminare negativă a unor domenii cu
consecinţe serioase pe termen mediu şi lung. În aceeaşi ordine de
idei, se menţin şi se adâncesc diferenţele în reglementarea
obligaţiilor între stat, sectorul privat şi cetăţeni.
Mă voi referi la câteva aspecte din domeniile numite generic
sănătate şi educaţie.
a) Prelungirea blocării posturilor vacante pentru anul 2010,
măsură de altfel utilă, grevează calitatea activităţii în cel puţin două
sectoare: spitale şi universităţi medico-farmaceutice. Consider că
67
nuanţarea acestei măsuri în sensul creşterii raportului de 1 la 7 sau
exceptării pentru personalul medical calificat din spitale (medici şi
asistente) şi pentru personalul didactic din universităţile medico-
farmaceutice ar fi de natură a menţine, măcar la cote de avarie,
calitatea serviciilor medicale, precum şi a formării medicilor şi
farmaciştilor.
b) Asigurarea medicamentelor pentru populaţie pare a fi intrat
într-o suferinţă cronică, din cauza atât a subfinanţării, cât şi a unor
reglementări exclusiv economice, lipsite de transparenţă şi evaluare,
pe alocuri neargumentate şi incoerente.
Pentru început câteva date:
- ponderea din PIB alocată sănătăţii se situează la jumătatea
mediei ţărilor din Comunitatea Europeană;
- la cheltuielile globale pentru sănătate, România se află pe
locul antepenultim, înaintea Belarusului şi Ucrainei;
- la cheltuielile pentru medicamente, ne aflăm pe locul 28 din
32 de ţări europene, puţin peste Bulgaria şi destul de departe de
celelalte ţări din Comunitatea Europeană.
Nu sunt în posesia unor date exacte, dar sunt aproape convins
că în materie de birocraţie şi la cantitatea de hârtii utilizate ocupăm
un loc fruntaş în Europa.
În aceste condiţii, s-au luat câteva măsuri „speciale”: preţul
minim european, calculat la cursul de 4 lei/euro pentru tot anul 2009
şi decontare la minimum 6 luni (asta înseamnă de fapt 8-9 luni), în
condiţiile achitării lunare a TVA. Peste toate, Ordonanţa de urgenţă
68
a Guvernului nr. 104/2009 stabileşte o taxă pe vânzări de 7% - 11%,
intitulată pompos clawback.
Toate aceste reglementări au drept scop reducerea cheltuielilor
cu medicamentele şi a preţului medicamentelor, iar drept consecinţă
scăderea cantităţii de medicamente din piaţă. Mergând în această
direcţie, vom avea medicamente ieftine pe liste, dar care lipsesc cu
desăvârşire!
Principalele cauze ar fi, în ordinea importanţei, exportul
paralel, retragerea producătorilor, falimentul industriei farmaceutice
româneşti, închiderea farmaciilor.
Prin prisma celor afirmate la început, se naşte o serie de
întrebări:
De ce nu se pot aplica asemenea măsuri 1 euro egal 4 lei la
plata consumului de energie (gaze, termică, electrică) de către
cetăţeni?
De ce nu putem plăti impozitele către stat la 6 luni sau mai
târziu?
Mai există un alt domeniu comercial cu taxa pe vânzări? Şi
putem continua…
Sperăm că asemenea măsuri nu au ţinut seama de consecinţele
reale şi nicidecum că ar ţinti reducerea cheltuielilor prin eliminarea
medicamentelor de pe piaţă şi reducerea consecutivă a accesului
pacienţilor!
c) În sfârşit, proiectul privind medicina şcolară pune reducerea
cheltuielilor deasupra interesului pentru sănătatea preşcolarilor,
elevilor şi studenţilor. Normarea actuală de 2 500 de elevi la un
69
medic, precum şi alte prevederi ale actualului proiect de hotărâre nu
ţin seama de realitatea din teren, dacă ar fi să vorbim numai de
dimensiunile şcolilor şi de standardele egale de cost, indiferent de
forma de învăţământ.
Aşa cum spuneam la început, se manifestă aceeaşi generalizare
excesivă, cu lipsă de flexibilitate, cu elemente de discriminare
negativă pentru sănătate şi educaţie.
Fac un apel către Ministerul Sănătăţii şi către Guvern în sensul
celor arătate mai sus.
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Declaraţia politică se intitulează ,,Multipartidismul în
România şi emergenţa clară înspre tripartidism”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Vorbim din ce în ce mai des despre necesitatea transformării
partidelor, de necesitatea schimbării în interiorul partidelor. Pe
fondul alegerilor din cadrul Partidului Social Democrat, al
apropiatelor alegeri din cadrul Partidului Democrat Liberal şi
Partidului Naţional Liberal, se discută tot mai intens de o schimbare
mai mult sau mai puţin radicală a fiecărei formaţiuni politice.
Clivajul definitoriu al politicii postcomuniste din România nu
a fost nici urban-rural, nici proletari-proprietari ori vreunul
postmaterialist, per ansamblu nu a fost unul de natură socială, ci,
mai degrabă, clivajul dintre formaţiunea politică din jurul lui Ion
Iliescu şi celelalte partide, cele democratice.
70
Însă, odată cu alegerile parlamentare din 2008, am asistat la o
metamorfoză a sistemului de partide. Sfârşitul dominaţiei unui
singur partid mare şi o competiţie politică între trei partide mari
(PD-L, PSD şi PNL) care aduc dovada trecerii de la un pluralism
extrem la unul moderat. Şi nu în ultimul rând vorbim despre
trecerea de la multipartidism la tripartidism, bazat pe competiţia
politică şi electorală din trei partide mari.
Aceste transformări din sistemul de partide s-au petrecut
datorită schimbării ambelor variabile independente: sistemul
electoral şi tipul de conflicte din societate. În 2008, după mulţi ani
de controverse politice, alegerile parlamentare nu s-au mai
desfăşurat pe sistemul proporţional pe listă, ci în conformitate cu un
sistem mixt: tot un sistem proporţional, dar cu candidaturi
uninominale pe colegii.
Însă schimbarea sistemului electoral nu produce automat
reforma clasei politice, iar primele evaluări adevărate vor urma abia
la următoarele alegeri, care vor tranşa cu claritate tripartidismul din
România, în prezent vorbind doar de un model mai aparte de
tripartidism, unul pe regiuni (în 20 de judeţe din România doar cele
trei partide mari – PD-L, PSD şi PNL – au obţinut mandate în
consiliile judeţene).
În această perioadă, cele trei partide mari trec prin alegeri
generale din dorinţa de a se schimba radical sau nu, de a întruni
aşteptările doctrinei sub care s-au format, pentru a putea da
răspunsurile şi soluţiile pe care noi, cetăţenii români, le aşteptăm de
la cei care ne conduc.
71
Vă mulţumesc.
Domnul Alexandru Mocanu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Altă pălărie pentru Ion
Iliescu!”.
Sâmbătă seara, când începuse operaţiunea de numărare a
voturilor în cadrul mult prea televizatului congres al PSD, m-am
gândit că ar trebui să marchez evenimentul cu o declaraţie politică.
Nu era nevoie să aştept rezultatul votului. Se vedea de la o poştă
„mâna” bătrânului edec. Aşa că, zis şi făcut. De obicei pornesc de la
titlu, după care brodez textul. Ca niciodată, m-am blocat aproape
instantaneu: ce titlu să-i pun?
„Plastilina” a fost primul titlu care mi-a venit în minte,
gândindu-mă că „puştiul obraznic” – aşa cum îl… intitulează (sic!)
de multă vreme Cristi Diaconescu pe proaspătul preşedinte PSD –
nu va fi decât, cel mult, plastilina cu care se va juca de-acum înainte
bătrânelul Ion Iliescu, proaspăt autoeliberat de preocupările
executive cotidiene din viaţa „copilului” său politic. Şi, în clipele de
neatenţie ale bătrânului, Adrian Năstase nu va pregeta s-o modeleze,
că tare mai jinduieşte de vreo 5-6 ani s-o mai… frământe şi el niţel!
„Iluzia şi deziluzia” a fost al doilea titlu la care m-am gândit:
chiar dacă abia începuse numărătoarea voturilor, era limpede ca
lumina zilei că, după abandonurile programate ale lui Mazăre şi
Mitrea şi devoalarea „troianului” Diaconescu, delegaţii la congres,
cât ar fi fost ei de PSD-işti şi cu toate vrăjitoarele care roiau în jurul
sălii, nu putea alege în fruntea lor deziluzia, adică pe Mircea
Geoană! Aşa că, neavând altceva la îndemână, adicătelea pe listă,
72
era musai să-l voteze pe Ponta, adică iluzia că altfel, măcar la
ficsonomie, vor da „poporului PSD-ist” una bucurie! (Care bucurie,
doar la ei să fie!).
„Pilat din Pont(a)” a fost o altă variantă de titlu la care m-am
gândit şi pe care, mărturisesc, am găsit-o pe undeva cu ceva vreme
în urmă. În definitiv, de ce n-ar merge? La prima vedere, PSD s-a
spălat pe mâini de păcate. Ponta pare cel tânăr şi curat care va
renaşte partidul. Dacă în 2005, când i-au luat gâtul lui Iliescu, lupii
bătrâni s-au separat în două tabere, acum ei s-au reunit. Micul
Titulescu va sta la dreapta Tătucului Iliescu, adică „The boys are
back in town”, cum s-ar zice pe malurile Tamisei! În rest, ce mare
lucru s-a întâmplat? S-au spălat pe mâini – în public, ce-i drept –,
atâta tot! Nu m-am oprit însă nici la acest din urmă titlu pentru că,
în fapt, a fost ceva mai mult. Sau, mă rog, aşa au vrut ei să pară.
Semnalul „start joc” a fost dat de retragerea lui Năstase atunci
când, într-un prim rund, Geoană izbutea să se impună alegând locul
de desfăşurare a alegerilor pe teritoriul lui Vanghelie, iar alegerile
urmau să se facă pe liste închise. Picioarele vajnicului vânător
Năstase au început să tremure. Dacă va pierde? (Semn că nu mai are
sânge, cum ar zice Mazăre!) Şi atunci laşitatea l-a îndemnat să
renunţe. A urmat jocul de glezne, deloc anchilozate, al Tătucului
Iliescu, care a anunţat şi el că se retrage din toate funcţiile executive
din cauza listelor închise şi a prezumtivului preşedinte executiv.
Asta trebuia să producă şi a produs emoţie la baza piramidei PSD.
Geoană se sperie şi renunţă atât la liste, cât şi la preşedintele
executiv. 1-0 pentru Iliescu! Intră în teren „Guzganul mustăcios”,
73
alias Liviu Dragnea. Acesta, bărbat adevărat, plin de demnitate şi de
caracter – cel despre care câteva ore mai târziu Mitrea avea să
afirme că „e trădător din naştere” –, începe să joace la toate
capetele. Au urmat retragerile lui Mitrea şi Mazăre, semn că „ăi
bătrâni” au căzut la pace şi se strâng în jurul imaginii lui Victor
Ponta, pupilul lui Năstase, ginerele „garantat” de socrul Ilie Sârbu.
Ca urmare, Cristian Diaconescu, „troianul lui Geoană”, se retrage şi
el contra unor promisiuni ori a unor ameninţări, încă nu este clar!?
La acea oră târzie, părea că Hrebe joacă în tabăra lui Geoană. Dar,
lovitură de teatru – Hrebenciuc anunţă că-l susţine pe Ponta! 2-0
pentru Iliescu! Pacea cu Iliescu, Năstase şi Mitrea a fost făcută.
Astfel, „echipa de aur” a PSD intră în teren şi spulberă adversarul.
Decisive au fost trădările. Ele au defectat până şi maşinăria de vot a
PSD Bucureşti, condusă de Vanghelie, parte din delegaţii acestuia
votându-l pe Ponta, care câştigă la o diferenţă de 75 de voturi.
Geoană e distrus. Prostănacul pierde tot. 3-0 pentru Iliescu. Se strigă
„stop joc!”.
Pentru neavizaţi, la televizor, a părut că este mare democraţie
în PSD, că lupta internă a fost una cinstită şi că un tânăr politician a
triumfat în faţa unuia compromis. Numai că… „cine ştie cunoaşte!”
Ar fi culmea ca pe teritoriul lui Iliescu să fie democraţie adevărată.
Vor urma negocieri dure. Prin vocea lui Mitrea, astăzi se cer nişte
demisii de onoare. Mâine însă se va uita totul şi, în spatele lui Ponta,
se vor strânge toţi „greii” dintotdeauna ai PSD, pentru că nimic nu
se pierde, ci totul se transformă. Cu alte cuvinte, „aceeaşi Mărie, cu
74
altă pălărie”. Altă pălărie pentru Ion Iliescu, evident. Acesta este
titlul.
P.S. – Aţi observat că, de la o vreme, domnul Geoană are o
problemă.
Îi recomand să-l roage pe Florin Pandele, primarului oraşului
Pantelimon, să aducă înapoi vrăjitoarele ca să-i descânte, dar nu de
flacăra violet(ă), ci de… cifra 70! Asta pentru că mai întâi a pierdut
prezidenţialele la 70 şi ceva de mii de voturi! Apoi a pierdut
alegerile în partid la 70 şi ceva de voturi! Să nu cumva să piardă şi
funcţia de preşedinte al Senatului la 70 şi ceva de săptămâni de la
învestire! Deja au trecut 60 şi ceva… Puşchea pe limbă!
Domnul Iulian Urban:
Cu adevărat mi-am făcut extrem de mulţi prieteni în presă şi în
politică, întrucât mulţi au decis să se ridice şi să nu mai accepte
nedreptăţile şi abuzurile văzând încăpăţânarea şi determinarea mea.
Pe zi ce trece suntem tot mai mulţi.
Am aflat astfel că slugoii unor moguli media, care se ocupă cu
şantajul de presă, pregătesc un puci menit să ducă la desfiinţarea
acestei sule din coasta afacerilor pe care le fac cu banul public via
clasa politică, şi care este incomoda şi băgăcioasa Agenţie Naţională
de Integritate (ANI). Se uită însă că o asemenea lege trebuie să
treacă printr-un Parlament în care sunt încă mulţi deputaţi şi senatori
care au coloana verticală, plus că mai există şi „obstacolul”
Preşedintele României, care are la îndemână arma reexaminării unei
legi care ar dori desfiinţarea ANI.
75
În ceea ce priveşte cele două iniţiative legislative privitoare la
ANI care se dezbat luni în Senat. Astfel, dacă luni legea vizând
depunerea declaraţiilor de avere/interese pentru liderii de sindicat şi
depunerea declaraţiei de interese pentru jurnalişti va trece de Senat,
şantajiştii de presă vor „convinge” un grup de parlamentari să
depună un proiect de lege pentru desfiinţarea ANI.
Cum se va realiza „convingerea” lor? Simplu! Prin şantajul de
presă.
De altfel, mai mulţi senatori de la toate partidele politice din
Senat sunt contactaţi în acest weekend de către persoane misterioase
care le explică că luni, în plenul Senatului, vor trebui să voteze
contra Legii ANI, altfel, trecuturile lor dubioase, pline de tinichele,
vor apărea în presa locală sau centrală. Li se aduce astfel aminte
unor senatori de afacerile derulate cu statul român sau de lucruri pe
care aceştia le doreau îngropate şi ferite de ochii şi urechile
alegătorilor sau ale autorităţilor. Şantajul ordinar de presă se
practică la una din cele mai largi scale din istoria Parlamentului, şi
astfel avem ocazia să ne facem o idee despre cât de deranjantă este
această lege pentru cei care vor să rămână conectaţi la afacerile
murdare cu banul public pe relaţia clasa politică – baştimea din
presă – statul român. Li se mai recomandă senatorilor să facă
„eforturi” ca luni, 22 februarie 2010, dezbaterile la proiectele de
lege din ordinea de zi să se întindă cât se poate de mult (doar nu
degeaba vă gândiţi că cele două modificări ale Legii ANI au fost
puse întâmplător... ultimele pe lista de legi de votat!!!), astfel încât
să nu se ajungă să se dezbată aceste legi ce dau insomnii corupţilor
76
din presă, mişcarea sindicală şi politica românească. Sau li se
recomandă să găsească scuze şi să lipsească de la votul de luni din
plen!
Rămâne să vedem dacă luni, 22 februarie 2010:
- se va reaprinde speranţa faptului că Senatul României este cu
adevărat Camera Superioară a Parlamentului;
- senatorii vor arăta că doresc să rămână ceva cu adevărat
schimbat în urma trecerii lor prin Parlament;
- senatorii sunt dispuşi să aleagă calea reformei, a ruperii de un
trecut care a aruncat, deopotrivă, politica şi presa românească pe
ultimele locuri în topul încrederii românilor;
- senatorii vor demonstra că votul uninominal a adus cu
adevărat schimbarea în Senat şi se va da semnalul reformei clasei
politice româneşti şi a conştiinţei politicianului român.
Sau dimpotrivă:
- greutatea tinichelelor şi trecutul „încărcat” al unora din aleşii
naţiunii române va triumfa sub presiunea şantajului ordinar de
presă;
- micimea intereselor financiare sau politice ne va condamna
să rămânem ancoraţi fără şansă de scăpare în negura vicioasă a
Cartierului Fanar.
Dumnezeu să ajute România!
Vă mulţumesc.
Domnul Mihai Niţă:
Declaraţia politică este intitulată ,,Situaţia albastră a României
nu se rezolvă cu flacăra violet”.
77
Mai mult decât oricând, România are nevoie de specialişti în
toate domeniile, profesioniştii de elită fiind tot mai adesea racolaţi
de către ţările dezvoltate, printr-un proces normal de migraţiune a
forţei de muncă. În loc de asta, avem parte de tot mai mulţi analişti,
atotştiutori care au soluţii la orice problemă şi care dau sfaturi ore
îndelungate pe posturile de televiziune. Indiferent că este vorba
despre politică, economie, finanţe, armată sau jocuri de noroc,
aceiaşi indivizi se pricep la toate şi critică incompetenţa
guvernanţilor. Această epidemie se află în expansiune, printr-o
tentativă planificată, cu scenarii care tind să producă o isterie
generală, tentativă la care unii dintre oamenii politici sunt părtaşi.
Ceea ce consider că este incorect. Incorect atât faţă de noi înşine, ca
responsabili politici, cât şi faţă de românii care şi-au pus în noi
încrederea şi speranţele de mai bine.
Nu aceasta este soluţia ieşirii din criza economică în care ne
aflăm. Amplificarea artificială a unei crize sociale nu este de natură
a rezolva problemele actuale ale României. Substituindu-se
imaginar rolului guvernanţilor, o anumită categorie de „specialişti
(sau „specialiste”) care prestează activităţi în afara legii este
mediatizată insistent, după acelaşi scenariu, ca ocupându-se de
celebra flacără violet, invocată de unii membri ai opoziţiei drept
cauză a pierderii alegerilor prezidenţiale în 7 decembrie 2009.
Stimaţi colegi,
Nu aceasta este calea ieşirii din criză. Guvernul actual a
elaborat o serie de măsuri anticriză. Acestea pot fi amendate, pot fi
criticate, atunci când se consideră că sunt eronate, însă datoria
78
noastră este să ne conjugăm eforturile în lupta comună pentru
redresarea economiei naţionale, indiferent de obligaţiile doctrinare.
Înainte de a fi datori partidelor noastre, suntem datori poporului care
ne plăteşte pentru ceea ce facem aici, în Parlament.
Consider că aceasta trebuie să fie preocuparea noastră
primordială, nicidecum susţinerea, fie şi printr-o atitudine de
indiferenţă, a practicilor adoptate de unele grupuri de interese în
scopul determinării unei stări de instabilitate socială. România are
nevoie de oameni competenţi, inclusiv în politică, iar competenţa
lor trebuie concretizată în acte şi atitudini constructive de interes
major. Responsabilitatea noastră, a celor care hotărâm azi destinul
ţării, va fi judecată şi de urmaşii noştri, în faţa cărora nu vom mai
avea prilejul să ne justificăm că n-am făcut ce trebuia din cauza
iluzoriei flăcări de culoare violet.
România este reală, aşa cum reale sunt şi salariile noastre
plătite de contribuabili. Aşadar, să dăm României soluţii reale
pentru ieşirea din criză, iar nu iluzii, oricât ar fi ele de înflăcărate.
Domnul Gheorghe Bîrlea:
Declaraţia politică este intitulată ,,Divergenţe între categoriile
de demnitari aleşi?”.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Astăzi, la Bucureşti, are loc întrunirea anuală a Asociaţiei
Primarilor de Comune din România, eveniment care nu ne poate fi
indiferent, întrucât primarii, în calitate de aleşi şi de lideri
79
comunitari, reprezintă, cum le place să se autodefinească, coloana
vertebrală a administraţiei publice, dar şi a vieţii politice.
La rândul nostru, aleşi în colegii uninominale, pe lângă
atribuţia fundamentală de legislatori, ne considerăm şi reprezentanţi
ai comunităţilor locale, ai intereselor acestor şi, de ce nu?, ai
speranţelor multora şi mai ales ai primarilor, pentru că dorim şi
putem să oferim sprijin proiectelor de dezvoltare locală,
intercomunitară sau regională, ca interfaţă între administraţia locală,
instituţiile centrale, Guvern şi Parlament.
Este de remarcat că astăzi în fruntea administraţiilor locale se
află mulţi oameni competenţi, cu experienţă administrativă, care au
contribuit şi contribuie la schimbarea treptată în bine a imaginii
localităţilor, conferindu-le un plus de modernitate şi confort.
Gândesc strategic, construiesc proiecte, gestionează bugete şi
fonduri europene. Pentru unii pălăria este prea mare, pierzând
repede încrederea oamenilor.
Ca senator, îmi doresc să ne asumăm condiţia de parteneri
dedicaţi unor deziderate comune, în limitele competenţelor legale pe
care le avem, potrivit legii.
Dar ieri emisiunea moderată la Realitatea TV de scriitorul şi
ziaristul Mihai Tatulici, la care au participat un număr mare de
primari din aproape toate zonele ţării şi reprezentând toate forţele
politice, m-a făcut să reflectez la câteva probleme cu care se
confruntă administraţiile locale, primarii ca decidenţi executivi şi la
relaţiile dintre aceştia şi consiliile judeţene, inclusiv cu noi,
parlamentarii.
80
Primarii reclamă, aproape la unison, absenţa unei strategii
naţionale de dezvoltare a mediului rural, precaritatea resurselor
financiare pentru cofinanţarea proiectelor. Sunt făcute vinovate
toate guvernele ultimilor douăzeci de ani. Consideră, de asemenea,
că prea mulţi bani proveniţi din surse europene sunt orientaţi către
programe de reconversie şi formare profesională şi prea puţini spre
proiecte de infrastructură locală. „Trăim într-un stat atipic, bazat pe
haos şi minciună”, afirmase sentenţios unul dintre ei; regiunile de
dezvoltare sunt un fel de ONG-uri, spune altul; comunicarea cu
instituţiile guvernamentale şi cele judeţene este obturată şi
birocratizată; sunt îngrijoraţi în legătură cu posibile disponibilizări
de personal şi nemulţumiţi de salariile considerate modeste. Reţin şi
remarca mai realistă a unui primar care recunoaşte efectul negativ al
tendinţei de a înfiinţa fără discernământ noi unităţi administrative,
din sate, comune şi din comune-oraşe, mai ales după anul 2000, dar
şi observaţia încărcată de tristeţe că lumea din mediul rural este din
ce în ce mai săracă.
N-au lipsit nici atitudinile radicale: „Haideţi să ieşim în stradă,
să ne dovedim unitatea, indiferent de culoarea politică, să obligăm
Guvernul să ne asculte.”
Despre parlamentari opinia este mai mult decât frustrantă:
„Senatorii şi deputaţii, după ce îşi iau votul şi mandatul, nu-i mai
vede nimeni (?!); suntem buni doar ca maşini de vot.”
Doamnelor şi domnilor senatori,
În mare măsură diagnosticul negativ este întemeiat, pe fondul
acumulărilor negative în administraţia publică nu doar în ultimii
81
douăzeci de ani, ci chiar mai demult: descentralizarea s-a făcut lent,
precaritatea resurselor este o realitate, ratăm oportunităţi oferite de
instituţiile şi programele internaţionale.
Sunt convins că membrii actualului Cabinet se vor întâlni cu
Asociaţia Primarilor în aceste zile şi vor fi mult mai receptivi la
problemele lor, vor oferi soluţii menite să reformeze administraţia
publică şi să dinamizeze modernizarea dezvoltării mediului rural.
Dar nu pot să nu constat că puţin dintre ei au curajul asumării
propriilor erori de management, după cum alţii sunt beneficiarii
politicii eronate de înfiinţare a unor noi unităţi administrative.
Astăzi, mulţi cetăţeni regretă că din comună au devenit oraş şi, pe
cale de consecinţă, trebuie să plătească taxe şi impozite de tip urban.
Eludează premeditat principiul economic ce trebuie asumat şi la
nivelul administraţiilor publice: sunt astăzi în România aproape o
mie de comune care îşi pot acoperi din venituri proprii între 10% şi
50% din cheltuieli, în condiţiile în care Uniunea Europeană
recomandă înfiinţarea de unităţi administrative locale care să
înceapă de la 10 000 de locuitori, pentru o mai bună atragere şi
gestiune a resurselor. Spre cinstea lui, moderatorul Mihai Tatulici
le-a amintit critic această situaţie. Principiul este valabil, in
integrum, pentru actuala împărţire administrativ-teritorială şi din el
decurg responsabilităţi ce ne privesc şi pe noi, parlamentarii. Cu atât
mai justificată este strategia actualului Guvern care, prin teza
modernizării instituţiilor şi a statului în ansamblu, vizează şi
problemele funcţionalităţii şi eficienţei administraţiei locale, având
ca finalitate, mai presus de orice, interesele cetăţeanului.
82
Discutabil este şi avântul unora de a se lansa în ultimii ani în
proiecte pentru care nu aveau surse de finanţare, animaţi de raţiuni
electorale locale, şi nu numai, şi care a generat efecte negative
pentru mulţi agenţi economici.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Nu mi-am propus să fac inventarul critic al tuturor punctelor
de vedere exprimate în emisiunea menţionată, dar opinia că între
diferitele categorii de aleşi, între primari şi consiliile locale şi
preşedinţii consiliilor judeţene, pe de o parte, şi, pe de altă parte,
între aceştia şi parlamentari, nu există comunicare şi relaţii oneste şi
eficiente – poate fi o temă de meditaţie şi de reflecţie. Probabil la fel
gândesc şi cei din Asociaţia Primarilor de Oraşe şi Municipii sau
din Asociaţia Preşedinţilor Consiliilor Judeţene.
Iată de ce consider că Parlamentul şi parlamentarii avem
obligaţia de a revizui cadrul legislativ în sfera administraţiei
publice, înlăturând formalismul relaţional actual în beneficiul unei
mai corecte înţelegeri a statutului pe care îl avem de demnitari locali
sau parlamentari, aleşi de acelaşi electorat. Am ales preşedinţi de
consilii judeţene prin vot uninominal, dar nu am operat modificări
de substanţă în Legea administraţiei publice locale pentru a le
preciza mai corect prerogativele. Am ales parlamentarii prin vot
uninominal, pe colegii deputaţi şi senatori, dar nu ne regăsim
condiţia de parteneri cu celelalte categorii de aleşi în unităţile
administrativ-teritoriale, consilii locale sau judeţene. Comisiile de
administraţie publică din Senat şi Camera Deputaţilor au activitate
de legiferare extrem de încărcată şi de aceea meditez la posibilitatea
83
unei iniţiative legislative pentru înfiinţarea unei comisii comune
Senat – Camera Deputaţilor care să aibă ca obiect de activitate
relaţiile cu structurile administraţiei publice locale şi judeţene şi cu
organizaţiile lor neguvernamentale. Am instituţionalizat astfel un
cadru nou de comunicare în măsură să elimine hiatusul acuzat de
primari în raport cu membrii Legislativului, în măsură să inspire
multe amendamente şi proiecte legislative utile perfecţionării
legislaţiei din sfera administraţiei publice. Am preveni astfel
reproşurile şi am restaura încrederea reciprocă necesară între
instituţiile fundamentale ale statului, între reprezentanţii legitimi ai
acestora cu efecte benefice pentru cetăţeni şi comunităţile locale.
Doamna Doina Silistru:
Declaraţia politică este intitulată ,,21 februarie – Ziua
Internaţională a Limbii Materne”.
Comisia Naţională a României pentru UNESCO a sărbătorit
pe 21 februarie, împreună cu toate statele lumii, Ziua Internaţională
a Limbii Materne.
Această zi mondială, sărbătorită prima dată la 21 februarie
2000 şi instituită de UNESCO în toamna anului 1999 (17 noiembrie
1999), promovează recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne în
lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare, având ca
scop promovarea diversităţii lingvistice şi multilingvismul.
UNESCO acţionează la nivel local, naţional, dar şi regional
pentru a obţine susţinere în elaborarea politicilor legate de limbi.
Anul 2008 a fost proclamat „Anul Internaţional al Limbilor” de
către Adunarea Generală a ONU.
84
2010 este ,,Anul Internaţional al Apropierii între Culturi”,
temă extrem de incitantă pentru instituţiile şi organizaţiile
preocupate de diversitatea etnică, lingvistică, religioasă şi culturală
a lumii actuale. Ziua Internaţională a Limbii Materne este
sărbătorită prin diverse expoziţii, concerte şi prezentări organizate
de sediile UNESCO din lumea întreagă.
Limba reprezintă naţiunea care o vorbeşte, iar naţiunea se
identifică cu limba vorbită. Fiecare limbă de pe lumea asta îşi are
istoria ei şi propriul ei rost, fiecare limbă conţine un ceva specific
numai ei şi niciunei alte limbi de pe lumea aceasta.
Limba maternă, prima limbă învăţată de un individ, reprezintă
identitatea naţională şi culturală a individului şi este una dintre
dimensiunile fundamentale ale fiinţei umane. Comunicarea în limba
maternă reprezintă capacitatea de a exprima şi interpreta concepte,
idei, sentimente, fapte şi opinii, atât în forma scrisă, cât şi orală, şi
de a interacţiona lingvistic în toate situaţiile generate de viaţa
socială şi culturală. Comunicarea în limba maternă impune
individului să posede cunoştinţe de vocabular, de gramatică
funcţională şi de funcţii ale limbii. Folosirea adecvată a limbilor în
educaţie are un efect benefic în ceea ce priveşte accesul la
învăţământ, mai ales a limbii materne ce are un impact pozitiv în
prezenţa copiilor la şcoală şi asupra performanţelor şcolare.
Salvarea cunoştinţelor şi meşteşugurilor locale şi autohtone
pentru asigurarea unei gestiuni durabile a mediului înconjurător este
legată de limbile locale şi autohtone. Pe parcursul a câtorva
generaţii, peste 50% dintre cele 7 000 de limbi vorbite în lume pot
85
dispărea. Acest lucru este consecinţa utilizării mijloacelor moderne
de comunicare în masă, care militează pentru unificarea lingvistică
şi globalizare. Mai puţin de un sfert din aceste limbi sunt în prezent
folosite în şcoli şi în spaţiul virtual, celelalte doar ocazional. Deşi
bine stăpânite de populaţiile locale, aceste limbi lipsesc din sistemul
educaţional din domeniul public sau mass-media.
Diversitatea lingvistică este un instrument pentru realizarea
unei mai bune înţelegeri între culturi şi un element cheie pentru
păstrarea patrimoniului cultural al continentului nostru. Diversitatea
lingvistică a devenit mai vizibilă, deoarece, acum, oamenii au
contacte cu cetăţenii străini mai mult ca niciodată. Din ce în ce mai
des, cetăţenii europeni se confruntă cu situaţii în care sunt nevoiţi să
vorbească în altă limbă decât cea maternă. Toate aceste limbi sunt
importante ca păstrătoare de valori, ca liant între oameni.
Multilingvismul poate să contribuie la o înţelegere şi la o
apropiere mai mare între diferite popoare şi comunităţi. Limbile
străine pot stimula dialogul intercultural şi înţelegerea reciprocă.
Pentru imigranţi, limba personală adoptivă trebuie în mod normal să
fie limba ţării în care aceştia au ales să trăiască. Ţările ar trebui să
înfiinţeze un organism comun, însărcinat cu misiunea de a promova
cunoaşterea celorlalte limbi şi culturi, pentru a se asigura că această
diversitate lingvistică este menţinută. Doar dacă multilingvismul
este complet acceptat limbile îşi vor putea găsi locul în lumea
aceasta.
Formarea limbii române este asociată cu cea a formării
poporului român. Limba română se aseamănă cu celelalte limbi
86
romanice, dar are şi particularităţi ce demonstrează formarea sa în
spaţiul carpato-danubiano-pontic. Limba română este limba folosită
ca limbă maternă de 91% din populaţia ţării. Suntem români pentru
că vorbim româneşte. În momentul în care vom înceta să mai
vorbim această limbă, nu vom mai avea identitate.
Sub denumirea de „limbă moldovenească”, limba română se
bucură de statutul de limbă de stat în Republica Moldova, fiind
limba maternă pentru 80% din populaţie. Limba română este limbă
oficială sau administrativă în câteva comunităţi şi organizaţii
internaţionale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de
la 1 ianuarie 2007). În România trăiesc alături de comunităţile de
români diferite alte comunităţi etnice, cu tradiţii culturale,
lingvistice şi religioase specifice. Regiunile cu cea mai mare
diversitate etnică din România sunt Transilvania, Banatul, Bucovina
şi Dobrogea.
Minorităţile etnice au reprezentat întotdeauna un procent
semnificativ din populaţia României. Minorităţile etnice cele mai
importante sunt cele reprezentate de maghiari, romi, germani,
ucraineni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi,
croaţi, slovaci, cehi, polonezi, greci, albanezi, italieni.
În general, cu unele excepţii, minorităţile etnice s-au bucurat
în România modernă de drepturi şi libertăţi care le-au permis să-şi
conserve şi promoveze specificul etnic sau cultural. Statul
recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Persoanele aparţinând
87
minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba maternă, de a
beneficia de educaţie şi învăţământ în unităţi şi instituţii de stat cu
predare în limba maternă la toate nivelurile, formele şi tipurile de
învăţământ, în condiţiile legii. România are legi care sancţionează
aspru discriminarea, permite minorităţilor să devină politicieni
profesionişti, acceptă învăţământul în limbile diferitelor etnii şi
universităţile multiculturale.
Minoritatea maghiară din România beneficiază de învăţământ
în limba maternă de la grădiniţă până la facultate, au reprezentanţi
în administraţia locală, în Parlament şi chiar în Guvernul ţării.
Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) s-a
implicat puternic atât în problematica minorităţilor naţionale, cât şi
în buna guvernare a ţării.
Comunitatea romă este mai prost văzută şi adeseori
marginalizată, în ciuda eforturilor Guvernului de a o integra în
societate. Multe dintre problemele pe care le au sau le provoacă
romii pleacă de la faptul că nu au educaţie. Pentru alfabetizarea
romilor, statul român a finanţat locuri speciale în şcoli, în licee şi în
facultăţi. Imaginea negativă a romilor în societatea românească pare
să se amplifice şi din cauza percepţiei că ei sunt cauza pentru care
românii sunt prost văzuţi în străinătate.
Potrivit Societăţii Naţionale pentru Geografie din Statele
Unite, la ritmul actual de dispariţie, aproape 3 500 de limbi, peste
jumătate din cele vorbite astăzi, vor fi moarte până în anul 2100.
Daca 80% din populaţia globului vorbeşte una dintre cele circa
80 de limbi de circulaţie internaţională, doar 0,2 dintre oameni
88
comunică în peste 3 500 de dialecte sau limbi rare. Cele mai
afectate vor fi zonele cu cea mai mare diversitate lingvistică, ca
Noua Guinee, Caucazul şi Siberia. Dispariţia unei limbi echivalează
cu pierderea unei întregi culturi, iar această afirmaţie este întărită de
numărul mare şi viteza cu care dispar idiomurile actuale. Odată cu
micşorarea numărului de persoane care vorbesc o anumită limbă,
dispar şi cuvintele, respectiv naţiunile îşi pierd identitatea devenind
un trecut istoric şi se mai găsesc doar în focarul experţilor
preocupaţi de arheologia lingvistică.
Motivele pentru care o limbă încetează a mai fi folosită sau o
comunitate renunţă la o limbă sunt complexe. Fenomenul are de
multe ori explicaţii de ordin economic şi politic. Activitatea
economică este, în general, dominată de limba vorbită de grupul
majoritar dintr-o societate şi este asociată cu progresul
socioeconomic, acumularea bogăţiei. Limbile dominante sunt
folosite pentru suprimarea celor minoritare, văzute ca mijloc de
disidenţă. Ca să nu moară, o limbă are nevoie de vorbitori. Soluţia
ar fi încurajarea şi dezvoltarea politicii lingvistice care să faciliteze
fiecărei comunităţi utilizarea limbii sale primare sau materne şi cât
se poate mai frecvent, inclusiv în învăţământ, stăpânirea deopotrivă
a unei limbi naţionale sau regionale şi a uneia internaţionale. Atunci
când un popor îşi pierde limba, îşi pierde şi legătura cu trecutul.
Limbile materne au un rol important pentru identificarea
grupurilor şi a oamenilor, ca suport pentru cultură şi educaţie.
Trebuie să fim conştienţi de importanţa conservării limbii materne,
ca parte esenţială a identităţii naţionale. Felul în care se dezvoltă
89
lumea astăzi exercită presiuni imense asupra comunităţilor
lingvistice mici şi numai dacă se produce o schimbare radicală în
felul cum funcţionează lumea această presiune poate să dispară. Se
doreşte încurajarea şi dezvoltarea ,,politicii limbilor”, care îndeamnă
fiecare comunitate lingvistică să folosească limba sa maternă cât
mai des posibil în educaţie, stăpânind în acelaşi timp şi o limbă la
nivel naţional şi o limbă de circulaţie internaţională. UNESCO
invită guvernele, organizaţiile Naţiunilor Unite, organizaţiile
societăţii civile, instituţiile de învăţământ să creeze propriile
activităţi de promovare şi protecţie pentru toate limbile şi în special
pentru acele limbi aflate pe cale de dispariţie în contextul individual
şi colectiv.
Ziua Internaţională a Limbii Materne are ca scop promovarea
diversităţii lingvistice în contextul diversităţii culturale, al
respectului faţă de toate limbile de pe mapamond şi faţă de
multilingvism. Limbile constituie o strategie de progres către o
dezvoltare durabilă şi o relaţie armonioasă, atât în context global,
cât şi local.
Obiectivul nostru comun trebuie să fie recunoaşterea la nivel
naţional, regional şi internaţional a importanţei diversităţii
lingvistice şi a multilingvismului în cadrul sistemelor de
învăţământ, administrativ şi juridic, în expresiile culturale, în mass-
media, în spaţiul cibernetic şi în schimburile comerciale.
Doamna Elena Mitrea:
Declaraţia politică se intitulează ,,Care este sensul guvernării
actuale?”.
90
În numeroasele sondaje de opinie se pune adesea o întrebare
privind direcţia în care se îndreaptă România. Mi s-a părut mult prea
pretenţios să pui o astfel de întrebare grea, cu ramificaţii complexe,
unor intervievaţi care să aleagă spontan răspunsul satisfăcător
dintr-o grilă de soluţii gata formulate de sociologii care întocmesc
chestionarul. Aceasta nu numai pentru că „trecătorul” obişnuit prin
faţa celui care-i solicită opinia nu este pregătit să dea un răspuns
întemeiat, dar şi pentru că întrebarea nu este adecvată la chestiune,
deoarece direcţia de evoluţie a unei ţări se exprimă printr-o tendinţă
ca rezultat al unei sinteze de factori multipli, factori care afectează
într-un mod diferit populaţia la un moment dat. De exemplu, o
politică de austeritate afectează oamenii într-un mod negativ, ceea
ce-i va îndemna să răspundă că direcţia este greşită, dar în fond să
fie o strategie politică corectă pe termen mediu şi lung.
Alta este însă problema dacă am întreba oamenii despre
direcţia guvernării societăţii. La o întrebare astfel formulată, fiecare
poate găsi fapte, decizii, acţiuni guvernamentale care ne arată clar
direcţia sau sensul, cui folosesc şi cui dăunează acele măsuri. Dacă
aplicăm această regulă la situaţia actuală a guvernării României, nu
va fi prea greu să descifrăm sensul acţiunii guvernamentale.
De exemplu, atunci când suntem într-o criză a veniturilor, şi
este vorba de diminuarea veniturilor bugetare, a veniturilor
angajaţilor şi angajatorilor, dacă Guvernul ia măsuri de stimulare a
creşterii veniturilor, am vorbi de o direcţie bună. Dar, în loc de
aceasta, vedem la actualul Guvern doar o acţiune de tăiere a
veniturilor, ceea ce evident este o direcţie greşită. Această reducere
91
a veniturilor marii mase a poporului prin taxe şi preţuri mărite, prin
scăderea salariilor cu aplicarea noii legi a salariilor bugetarilor, a
legii pensiilor, ca şi prin legile bugetelor pe anul 2010 nu face decât
să accentueze efectele crizei, să conducă la sărăcire, şi nu la bună
stare. Direcţia este greşită şi ne arată un Guvern producător de criză,
nu o soluţie la criză. Înclinaţia şi preferinţa Guvernului de reducere
a cheltuielilor, şi nu de a creşte veniturile exprimă o direcţie
contraproductivă din punct de vedere social şi economic. Guvernul
nu este solidar cu poporul la ceas de vreme grea, ci acţionează
împotriva lui.
O altă dimensiune dureroasă a actualei crize economice este
reducerea locurilor de muncă.
Ce face Guvernul în faţa acestui proces? Reduce şi comasează
agenţii, reduce şi blochează ocuparea locurilor de muncă vacante
din serviciile publice şi structurile bugetare, nu plăteşte la termen
agenţii economici care au efectuat lucrări publice, punându-i în
situaţia de a restrânge activitatea sau a închide firma, şi prin aceasta
generând şomaj şi în mediul privat.
Statul este dator la firmele care i-au furnizat servicii şi nu
plăteşte pentru această întârziere, în schimb pretinde dobândă
cămătărească de 36,5% pe an de la agenţii economici care nu
plătesc la timp sau îi împing în incapacitate de plată. S-a ajuns la
situaţia hilară ca o companie să fie executată silit de fisc pentru 5
milioane de lei, în timp ce avea de încasat 10 milioane de lei
rambursări de TVA. În loc să ofere noi locuri de muncă şi să
exploreze noi pieţe de desfacere, Guvernul generează şi
92
administrează un şomaj în creştere. Este aceasta o direcţie de
guvernare adecvată situaţiei? Nicidecum!
Se pune şi aici întrebarea: pentru cine şi împotriva cui lucrează
Guvernul? Pentru cei în căutare de lucru, pentru tinerii ultimelor
promoţii de absolvenţi care nu şi-au găsit de lucru nici în
specialitatea absolvită, nici în munci mai puţin calificate?
O ultimă preocupare a Guvernului Boc o constituie pensiile de
invaliditate. Din reverificarea acestora speră primul-ministru să
aducă zeci de milioane de euro la bugetul asigurărilor sociale. Chiar
aceasta să fie sursa de creştere a veniturilor bugetare? De ce nu s-a
ocupat de blocarea pensionărilor frauduloase? Este lupta cu
pensionarii invalizi noua direcţie de acţiune guvernamentală aceea
de la care aşteptăm ieşirea din criza economică şi din climatul de
corupţie tot mai agresiv? Nicidecum!
În loc să angajeze tineri competenţi, Guvernul le blochează
intrarea pe piaţa muncii şi prin creşterea vârstei de pensionare a
femeilor.
Din păcate, exemplele pot continua. Obligând salariaţii să se
asigure pentru riscul de boală, obligându-i atât pe ei, cât şi pe
angajatori să contribuie la fondul caselor de sănătate, Guvernul s-a
angajat prin acelaşi contract să garanteze, în schimbul contribuţiilor,
condiţii decente de îngrijire a sănătăţii. În loc să se ocupe de
aceasta, Guvernul procedează la reducerea listei medicamentelor
compensate, reducerea fondurilor alocate medicilor de familie, se
arată indiferent faţă de calitatea serviciilor din aşezămintele sanitare,
reduce numărul de spitale, al posturilor pentru medici şi asistenţi
93
medicali, al salariilor din acest domeniu, aşa încât cetăţenii sunt
nevoiţi să plătească tot mai mult pentru nişte servicii tot mai
precare. Şi în acest sector Guvernul aplică o lozincă abstractă: se
garantează dreptul la sănătate, nu condiţiile decente de reproducere
a stării de sănătate.
Cu alte cuvinte, statul, Guvernul, garantează dreptul la
sănătate, obligă oamenii să contribuie, dar fără medicamente, cu
vaccinuri neacreditate ştiinţific, fără personalul medical necesar, pe
care îl pregătim, dar care pleacă la muncă în străinătate, cu spitale
îngheţate, subfinanţate şi prost administrate de directori-manageri
numiţi după criterii şi apartenenţă politică.
De asemenea, se vorbeşte mult în ultimele zile de reducerea
alocaţiei de stat a copiilor din familii înstărite şi creşterea celor din
familii sărace. Copiii s-au născut egali şi nu ei au ales familia. Este
o discriminare. Oferiţi alternativă părinţilor prin acces pe piaţa
muncii, compensaţi neajunsurile celor cu venituri mici, dar nu
împărţiţi copiii în bogaţi şi săraci, şi aşa simt cu tristeţe lipsurile
zilnice, nu le oferiţi şi mai multă umilinţă.
Din datele de mai sus rezultă clar concluzia generală: criteriul
de bază după care se poate evalua acţiunea guvernamentală este
măsura în care aceasta sprijină şi foloseşte populaţiei. Nu este cazul
acestei guvernări, care reduce poporul la clientela sa politică,
singura avantajată de puterea actuală, şi care ia măsuri doar pentru a
fi bifate ca îndeplinite de FMI, fără a-i păsa de soarta şi viaţa reală a
poporului.
94
Domnul Florin Constantinescu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Statul cămătar”.
Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,
Am reclamat de nenumărate ori lipsa de interes a statului
vizavi de întreprinzătorii privaţi. Statul i-a exclus de pe piaţa
creditării şi tot statul le percepe o dobândă anuală de 36,5% dacă
apelează la creditul fiscal.
Multe dintre firmele din România au dus greul acestei crize. Şi
încă îl mai duc. Statul este singurul căruia nu-i pasă de
contribuabili. El nu duce lipsă de lichidităţi aşa cum duc lipsă
întreprinzătorii.
Din lipsa acestor lichidităţi, plătitorii de taxe şi impozite din
mediul privat apelează la creditul fiscal. Şi, pentru că le creează o
astfel de facilitate, statul se crede îndreptăţit să le perceapă
contribuabililor dobânzi cu vârf şi îndesat. Drept urmare, multe
firme, pentru a face faţă nevoilor de lichidităţi şi puse în faţa
îngheţării creditării ca urmare a setei extraordinare de bani a
Ministerului Finanţelor Publice, preferă să-şi amâne plata
impozitelor.
Dacă firmele ajung în această situaţie, dobânzile penalizatoare
sunt incredibile, sunt absurde! Practic, niciun stat UE nu are o
asemenea politică de jupuire a întreprinzătorilor privaţi. Firmele au
datorii la stat, deşi statul, la rândul lui, are datorii infinit mai mari
către firme. Nu am cifre exacte, dar pot să vă spun că sumele pe
care statul le datorează contribuabililor sunt de ordinul miliardelor
95
de lei. Firmele se comportă fairplay faţă de stat şi caută să-şi
plătească datoriile, pe când statul profită de poziţia sa de forţă şi
secătuieşte firmele private cu dobânzi penalizatoare absurde.
Dobânzile s-au majorat înfiorător de mult, ajungând la 36,5% pe an,
în condiţiile unei inflaţii de 4% sau puţin peste 4%. Vorbim de o
afacere pe care statul o cultivă şi o reglează în funcţie de bunul plac
al guvernării actuale.
Dacă ne referim la alte state ale Uniunii Europene, cum ar fi
de exemplu Germania, unde nivelul dobânzilor penalizatoare este de
12% pe an, în condiţiile în care inflaţia este de 2,8%, sau Franţa,
unde nivelul dobânzilor este de 14,8%, în condiţiile unei inflaţii de
3,2%, am constata că la noi este ca la nimeni.
Mai am un exemplu: în Letonia, ţară cu o rată a inflaţiei de
15%, se achită penalităţi de 0,05% pe zi, adică 18,25% pe an. Deci
iată că în alte ţări se poate mult mai bine.
Guvernul PD-L-ist se laudă cu ajutorarea firmelor, cu
încurajarea lor. Cred că încurajează, de fapt, sinuciderile!
Guvernanţii aduc de fiecare dată argumentul că o micşorare a
penalităţilor ar duce la o reducere a gradului de colectare a
veniturilor fiscale. Dar cum în România acest grad este extrem de
redus, multe companii se reorganizează judiciar: îşi schimbă numele
sau domeniul de activitate, pierzându-şi urma.
Cred cu tărie că dobânzile ar trebui cel puţin reduse la
jumătate. E vorba de doar 0,05% pe zi. Dacă vom realiza acest
lucru, pot să vă garantez că, dintre firme, puţine vor mai fi datoare
la stat, iar statul nu va fi nevoit să caute urma datornicilor.
96
Stimaţi colegi,
Există nenumărate cazuri în care statul este dator firmelor şi
companiilor cu rambursarea TVA. La aceste datorii ale statului,
dobânzile penalizatoare sunt doar de aproximativ 3%. Oare nu ar
trebui aceste firme şi companii să ceară dobânzi mai mari atunci
când statul nu-şi onorează plăţile? Întreprinzătorul privat nu este
însă în poziţia statului atotputernic, adică nu poate să ceară, şi el,
dobândă la datorie.
Să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu încurajez astfel de practică!
Dar din acest motiv mă gândesc că ar fi bine ca legislaţia să
prevadă acelaşi tip de dobândă penalizatoare în cazul în care un
datornic nu-şi plăteşte datoria. Şi în cazul firmelor, dar şi în cazul
statului. Pentru că multe firme dau faliment tocmai din cauza lipsei
de lichidităţi şi tocmai pentru că, deşi depun cerere pentru
rambursarea TVA, aceste cereri sunt onorate cu întârzieri, nu de
zile, ci de ani. Termenul legal de 45 de zile de rambursare a TVA
este depăşit fără scrupule de fiscul român.
Legislaţia privind colectarea de taxe şi impozite pentru
datornicii privaţi trebuie schimbată. Îmi propun să schimbăm
această legislaţie comunistoidă. O promit alegătorilor mei şi tuturor
celor care ştiu din propria lor experienţă că statul roman este în
acest moment cel mai mare cămătar.
Vă mulţumesc.
Doamna Ecaterina Andronescu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Doctoratul devine o diplomă
de «repetent»”.
97
Nu credeam să revină în actualitate vreodată, cu atâta
pregnanţă şi lipsă de respect pentru cei care se străduiesc să obţină
titluri ştiinţifice, cuvintele cinice şi ameninţătoare ale lui Goebbels:
„Când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol!”
Parafrazându-l pe locotenentul lui Hitler, am putea spune că
astăzi guvernanţilor noştri le-a revenit aceeaşi sarcină, de a
„suprima”, cu stiloul pe post de armă de foc, prin calculele lor
meschine, tocmai sporul de doctorat, corolarul eforturilor unor ani
buni de muncă susţinută a multor persoane care s-au dedicat
studiului.
Asist cu stupefacţie la o cădere în deriziune, sub egida
statului, a tot ceea ce înseamnă cultură, ştiinţă, educaţie. Părem mai
preocupaţi de „copaci”, riscând să nu mai vedem în curând nimic
din „pădure”. Vorbim pe toate canalele media despre efectele
insurmontabile ale crizei economice, despre reducerea drastică a
cheltuielilor din sectorul bugetar (victimă sigură a tuturor măsurilor
„reformiste”), despre disponibilizările din administraţie publică sau
din învăţământ. Dar nu vedem cum sunt pe faţă umiliţi tinerii
supradotaţi care întâmpină atâtea probleme aici sau în Occident nu
numai pentru obţinerea diplomei de doctorat, pentru unii rămasă
„fata morgana” din cauza posibilităţilor materiale reduse, dar până
şi pentru diploma de masterat.
Ştim cu toţii cu câte chinuri s-a născut Legea educaţiei, lege
pentru al cărei caracter neconstituţional s-a pronunţat şi Curtea
Constituţională, la vremea respectivă, şi cu câte eforturi digerăm
astăzi Legea salarizării unitare din sistemul bugetar. Şi prima, şi cea
98
de-a doua sunt perfectibile şi mă rog să dea Dumnezeu să nu
producă „monştri” prin aplicarea lor discriminatorie. Rolul nostru,
de parlamentari în opoziţie, este acela de a observa şi de a amenda
încercările de deviere de la regula „bunului-simţ” şi de conducere a
destinului acestei naţii după regula de aur a politicienilor duplicitari,
aceea a „bunului plac”.
Una dintre abaterile de la normal a început deja să-şi facă
simţite efectele. Sporul de doctorat de 15% a fost „mazilit” ca şi
cum nu ar fi existat niciodată din Legea educaţiei, cu toate că în
proiectul din 14 august figura în proiect. Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 1 din 2010 nu mai lasă nicio umbră de speranţă celor
care şi-au câştigat acest titlu ştiinţific după 31 decembrie 2009.
Articolul 5, alin. (1) lit. b) susţine fără echivoc că „sporurile,
indemnizaţiile şi alte drepturi salariale prevăzute în anexele la
Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază,
solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de
încadrare se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009,
numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi
desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea
prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009”.
Cu alte cuvinte, cine nu a avut norocul să îi fie recunoscut
doctoratul înainte de intrarea în vigoare a legii nu mai poate primi
un drept pe care ceilalţi îl menţin, desigur, în limitele articolului 23
din legea-cadru: alin. (1) – „Suma sporurilor acordate cumulat pe
total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate
99
depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază
sau a indemnizaţiilor lunare de încadrare, după caz.”
Dincolo de faptul că înlăturarea sporului de doctorat mi se
pare, din partea guvernanţilor actuali, un gest de o iresponsabilitate
greu de egalat, nu pot să nu mă gândesc că el este dublat de o
sfidare a încercării de autoperfecţionare puse tot în slujba interesului
naţional a atâtor tineri care trec prin privaţiuni inimaginabile pentru
a-şi vedea visul împlinit.
Cu alte cuvinte, statul roman, prin guvernanţii lui, îşi permite
să sfideze însăşi Declaraţia de la Bologna şi să nu recunoască ciclul
al treilea de studii din programul de la Bologna. Considerat un
veritabil titlu de recunoaştere a meritelor reale ale generaţiei cu
deschidere spre viitor, cu pretenţii justificate de „generaţie
europeană”, doctoratul trebuie repus de urgenţă în drepturi. Prin
faptul că se aduc prejudicii de imagine şi, nu în ultimă instanţă,
pecuniare celor care au muncit pentru recunoaşterea acestui drept,
România îşi periclitează statutul de ţară membră a Uniunii
Europene. Nu trebuie să fii absolvent de drept ca să ştii că principiul
neretroactivităţii legii operează în toate ţările civilizate, când e
vorba despre un drept o dată câştigat. Numai la noi acest principiu
este încălcat indiferent de ceea ce decide chiar şi Curtea
Constituţională. Atât în ceea ce priveşte salariile, cât şi pensiile.
Studiile ar trebui să fie cele care dau măsura valorii, care
diferenţiază absolventul de facultate şi, cu atât mai mult, pe cel cu
diploma de doctorat de cei care au optat doar pentru încadrarea pe
studii medii. Asistăm însă la o răsturnare totală a valorilor mai ales
100
în sectorul bugetar, unde sistemul acesta „egalitarist” nu este decât
un ruşinos afront adus celor care doresc să demonstreze performanţă
în domeniul lor.
Domnilor guvernanţi, mai gândiţi-vă o dată la această măsură
discriminatorie şi remediaţi-o cât nu este prea târziu şi cât
eminenţele acestei ţări, puse de dumneavoastră sub obroc printr-o
măsură prost inspirată, nu se vor adresa, pe bună dreptate,
instanţelor juridice în măsură să le repună în drepturi. Cât priveşte
instanţele morale cărora ar trebui să li se adreseze, aici ar fi cu
adevărat nevoie de un efort prea mare de imaginaţie!
Domnul Nicolae Moga:
Declaraţia politică este intitulată ,,Cineva care să ne apere”.
Nu întâmplător am parafrazat din debut, stimaţi colegi, titlul
unui film celebru, intitulat „Cineva care să mă apere!” Acolo era
vorba de un detectiv care primise o sarcină dificilă de care se achită
cu succes, aici, la noi, în lumea reală, avem nevoie de „Cineva care
să ne apare” cu adevărat de lumea interlopă, de hoţi, infractori şi,
mai nou, de ucigaşi plătiţi care iau viaţa copiilor fără nicio
remuşcare.
M-a şocat, la fel ca şi pe dumneavoastră, sunt sigur, cazul
terifiant în care au fost ucise o mamă şi fetiţa ei, în localitatea Siret,
din judeţul Suceava. Nici măcar în filmele cu mafioţi nu am văzut
aşa ceva, să ucizi un copil din răzbunare împotriva părinţilor.
Cu vocea gâtuită de emoţie şi de frică, apropiaţii familiei
îndoliate spun că ar fi asasini plătiţi, şi încă unii care nu se încurcă
în sume mărunte când e vorba de plată. Mai ales în acest caz, atipic
101
până şi pentru ei, care nu ucid copii decât în cazuri excepţionale,
sumele care se vehiculează în lumea criminală sunt imense, de cel
puţin 5 000 de euro pentru „o execuţie”. Cinic şi cutremurător, dacă
până şi viaţa unui copil este scoasă la mezat de asasini plătiţi.
Aşadar Camelia, în vârstă de 39 de ani, şi Raluca, fiica ei, de
doar 6 ani, au fost executate miercurea trecută, cu sânge rece, la
comandă, într-un mod care aminteşte cunoscătorilor de amprenta
racheţilor ucraineni şi basarabeni.
Cred că sunteţi la curent, cu toţii, şi cu ecourile pe care le-a
lăsat această teribilă crimă asupra comunităţii locale, ca să nu mai
vorbim de întreaga opinie publică. Dar colegii de grădiniţă ai fetiţei
ucise, care ne mai priveşte cu ochii ei inocenţi doar dintr-o
fotografie, au avut nevoie de consiliere psihologică. La fel ca şi
părinţii lor, nemaivorbind despre drama care a şocat restul familiei,
pe tatăl disperat şi pe băiatul cel mare. Cei doi nu au nevoie doar de
şedinţe îndelungate de consiliere psihologică, ei vor fi bântuiţi
probabil toată viaţa lor de imaginile şocante care le-au schimbat
destinul într-o clipă.
Stimaţi colegi,
În aceste condiţii, când nu mai putem fi protejaţi de criminalii
plătiţi nici în propriile noastre case, vin şi îl întreb, nu numai în
calitatea mea de senator, membru al Comisiei pentru apărare, ordine
publică şi siguranţă naţională din Senat, dar şi în calitate de părinte,
de simplu cetăţean al acestei ţări, pe domnul ministru Blaga: ce are
de gând să facă pentru a descuraja intenţiile criminale ale Mafiei
organizate, cu ce mijloace are de gând să lupte cu aceasta, în afară
102
de pix, carneţel şi statistici pe hârtie în care ne povesteşte cum s-a
redus fenomenul infracţional de la un an la altul?
Domnule ministru,
Ştiţi şi dumneavoastră că duşmanul cu care vă luptaţi nu este
unul oarecare, că aveţi un adversar redutabil în aceste grupări
criminale cu un nivel înalt de profesionalizare, care au adoptat şi
perfecţionat principiile de organizare şi regulile de acţiune ale
structurilor de tip mafiot. De asemenea, ştiţi, la fel de bine ca şi
mine, că toate afacerile ilegale de amploare, cum ar fi contrabanda,
evaziunea fiscală, traficul de armament, de droguri, de materiale
radioactive, taxa de protecţie şi, nu în ultimul rând, „recuperările de
debite”, nu se pot desfăşura şi finaliza fără constituirea unui
„parteneriat” bazat pe cointeresare între infractorii autohtoni şi cei
ce acţionează dincolo de graniţele noastre.
Probabil că şi în cazul de la Siret este vorba tot despre aşa
ceva. Măcar Poliţia Română a făcut un pas înainte şi, din realizarea
portretelor-robot ale prezumtivilor asasini a reieşit că aceştia s-ar
afla în continuare pe teritoriul ţării. Dacă este aşa, fără ajutor din
interior nu pot rezista prea mult fără să fie prinşi.
În numele familiei care cere dreptate şi al întregii opinii
publice care doreşte rezolvarea acestui caz fără precedent prin
cruzimea sa, vă rog, domnule ministru, lăsaţi birocraţia deoparte şi
scoateţi-vă toţi oamenii în teren. Pe lângă inundaţiile catastrofale, ne
confruntăm şi cu un fenomen criminal de amploare.
103
Domnul Dan Voiculescu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Se impune înfiinţarea unui
ghişeu unic pentru formularul E112”.
Daniel Mădălin Răduţă este un tânăr român de 29 de ani care,
în octombrie 2009, a fost diagnosticat cu leucemie acută
limfoblastică. În cazul unui asemenea diagnostic, unica soluţie o
reprezintă un transplant medular. Şi pentru că în România, din
motive ce ţin, în egală măsură, de sărăcie şi incompetenţă
administrativă, nu există nici tehnică medicală ultramodernă, nici o
bază de date solidă de donatori de celule stem, singura şansă a
acestui tânăr o reprezintă un transplant la o clinică din străinătate,
costul acestei intervenţii depăşind 100 000 de euro. Printr-o
excepţională mişcare de solidaritate, desfăşurată în principal în
mediul electronic, suma necesară va fi strânsă din donaţii.
Acest caz repune în discuţie incapacitatea statului român de a
asigura dreptul la viaţă şi la asistenţă medicală de specialitate.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetăţeni europeni le
oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela
de a-şi trata afecţiunile în altă ţară membră UE.
Conform art. 22 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (CEE) nr.
1408171, o persoană are dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale
în alt stat membru al UE decât statul competent (de afiliere), pe
cheltuiala acestuia din urmă, în cazul în care această persoană a fost
autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat
membru pentru a primi tratament medical corespunzător stării sale
de sănătate. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţenii români
104
trebuie să îndeplinească formalitatea completării formularului
E112.
Însă, ca în atâtea alte cazuri, statul român, prin
iresponsabilitate şi birocraţie, a reuşit să anuleze şi acest drept. Nu a
desfăşurat o campanie publică de informare referitoare la formularul
E112 şi a creat proceduri extrem de complicate, ce descurajează
orice bolnav care are nevoie acută de tratament.
Pentru a schimba această situaţie care descalifică statul român
şi pe toţi demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare
completării formularului E112 după sistemul ghişeului unic şi
stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care,
în opinia mea, nu ar trebui să depăşească 10 zile. În acest sens,
solicit public premierului Boc, ministrului sănătăţii Attila Cseke şi
preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Nicolae Duţă
să facă demersurile necesare organizării ghişeului unic pentru
formularul E112. Sper că avem toţi înţelepciunea de a lupta pentru
viaţă, dincolo de orice rivalităţi politice.
În ultimă instanţă, diferenţa dintre populism şi responsabilitate
o reprezintă faptele noastre.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Parlamentar versus
autoritate locală”.
În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr. 2,
Circumscripţia electorală nr. 40, judeţul Vâlcea, am cerut în instanţă
dizolvarea Consiliului Local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea
(localitate aflată în colegiul pe care îl reprezint în Parlament), pe
105
motiv că respectivul Consiliu nu s-a întrunit două luni consecutiv,
fiind îndeplinite dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001,
coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Vâlcea mi-a dat câştig de cauză, însă Consiliul
Local Goleşti a făcut recurs, care a fost admis, unul dintre motivele
invocate fiind lipsa calităţii procesuale active a subsemnatului.
După cum este cunoscut, una din condiţiile pentru a fi parte în
procesul civil sau pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea
procesuală, reglementată juridic prin art. 41 şi urm. din Codul de
procedură civilă. Sarcina indicării calităţii procesuale revine
reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să
expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptăţit să-l
cheme în judecată pe pârât.
Aşa cum am arătat în acţiunea intentată împotriva Consiliului
Local Goleşti, atât primarul comunei, cât şi Consiliul Local, în
calitate de aleşi locali, sunt garanţii legalităţii autorităţilor publice
locale. La rândul meu, în calitate de parlamentar ales de locuitorii
cu drept de vot ai localităţilor care alcătuiesc Colegiul uninominal
nr. 2, din cadrul căruia face parte şi comuna Goleşti, consider că
sunt mai mult decât îndreptăţit să veghez la buna funcţionare a
consiliilor locale, în aşa fel încât hotărârile adoptate de acestea sau
neîntrunirea timp de două luni consecutiv, cum a fost în cazul de
faţă, să nu aducă prejudicii intereselor cetăţenilor.
Nu doresc să pun în discuţie soluţia juridică adoptată,
completul de judecată a precizat că orice persoană interesată se
poate adresa instanţei cu condiţia „să existe vătămare în dreptul său
106
în interesul legitim”, ci doar ideea că un parlamentar ales
uninominal nu ar putea să se adreseze justiţiei în contencios
administrativ în calitate de parte interesată de bunul mers al
activităţii.
Verificarea respectării legii în colegiul pe care îl reprezintă, ca
parte a activităţii în circumscripţie, este la fel de importantă pentru
un senator ca şi activitatea în plenul Parlamentului.
Din aceste considerente, din punctul meu de vedere, un
parlamentar are dreptul să se considere într-un proces cu autorităţile
locale „parte vătămată în interesul său legitim” atunci când acestea
prejudiciază, prin acţiunile lor, interesele celor care i-au ales.
Comunitatea locală trebuie să ştie că atât aleşii locali, cât şi
parlamentarii au obligaţia să vegheze la respectarea legii, dar,
evident, ideal este să nu se ajungă aici.
Domnul Gabriel Berca:
Nu ştiu ce este mai grav pentru o ţară: să fie administrată de un
guvern incompetent sau de unul care îşi bate joc de propria
populaţie?
Din păcate pentru noi, România are parte de un Guvern care
duce aceste două cusururi la extrem. Cum altfel pot fi descrise
acţiunile Guvernului Boc, de la instalarea sa şi până acum? Aproape
că nu există categorie socială care să nu fi fost afectată de măsurile
luate de administraţia PD-L în ultimul an: oamenii de afaceri,
personalul din învăţământ, personalul medical şi, mai ales,
pensionarii.
107
Actualii guvernanţi sunt pur şi simplu incapabili să rezolve
problemele economice ale României şi nu fac altceva decât să ne
afunde (câteodată cred că absolut intenţionat) şi mai mult în criză.
Asumându-şi, practic, rolul de prim măcelar al ţării, primul-ministru
nu ştie să facă altceva decât să taie cheltuieli, fără nicio strategie
prealabilă. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât Emil Boc
loveşte categoriile sociale afectate deja de criză, cum ar fi
pensionarii.
După o viaţă în câmpul muncii, aceştia se trezesc la limita
subzistenţei. După ce au fost târâţi în lupta politică în campania
electorală, când gaşca Băsescu – Boc le-a promis marea cu sarea,
acum, aceeaşi echipă de la conducerea României pare să fi uitat de
acele promisiuni şi, cu un cinism de invidiat, îşi bate joc tocmai de
cei pe care ar trebui să-i protejeze. Prin noua lege a pensiilor se
încalcă flagrant prevederile constituţionale, pentru că recalcularea
pensiilor stabilite prin legi speciale nu respectă principiul
neretroactivităţii legii. Ca să nu mai vorbim de cea mai nouă idee a
ministrului finanţelor publice: impozitarea pensiilor, pe motiv că în
toate statele civilizate toate veniturile se impozitează.
Dar ce uită domnul Vlădescu este că, în aceleaşi state
civilizate, cetăţenii nu sunt bătaia de joc a autorităţilor şi sunt
ocrotiţi de acestea, lucru stipulat şi în Constituţia României. Dar
atâtea lucruri sunt stipulate în Constituţia României, încât
Guvernului Boc îi e prea greu să ţină pasul…
Totodată, mărirea vârstei de pensionare ar trebui să ţină cont în
primul rând de speranţa de viaţă. Or, să stabileşti vârsta de
108
pensionare la 65 de ani, când speranţa de viaţă în România este de
71 de ani (femei) şi 68 de ani (bărbaţi), este aberant.
La fel de aberantă este şi măsura luată de ministrul muncii
săptămâna trecută: tăierea alocaţiilor copiilor ai căror părinţi au
venituri mari. Nu încalcă astfel domnul Şeitan chiar promisiunile
din Programul de guvernare al PD-L? Alocaţiile se acordă tuturor
copiilor, indiferent de categoria socială. Măcar ei sunt egali în faţa
legii. Mai mult, cum va stabili Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale care sunt veniturile mari?
Legea salarizării unitare, noua lege a pensiilor, scăderea
economică din trimestrul patru al anului trecut sau perspectiva ca
şomajul să depăşească 10% în 2010 sunt doar câteva dintre temele
pentru care Guvernul Boc ar trebui să dea nişte explicaţii. În loc să
promoveze clientela politică în posturi cheie, în loc să cheltuiască
milioane de euro pe proiecte fără nicio finalitate, actuala putere ar
trebui să se concentreze pe rezolvarea problemelor (nu puţine şi în
niciun caz mărunte) cu care se confruntă România.
Domnul Marian-Cristinel Bîgiu:
Declaraţia politică este intitulată ,,Situaţie incertă a reformei
statului”.
Stimaţi colegi,
Vă mărturisesc că de la preluarea mandatului de senator mi-am
propus să sprijin ideea de reformă a statului, de modernizare a lui şi
de regândire a unor priorităţi pe care le impune realitatea curentă.
Chiar dacă fac parte dintr-un partid aflat în opoziţie, am vrut să
privesc cu încredere măsurile guvernamentale, gândindu-mă că
109
situaţia specială pe care o traversează România va lămuri urgent
măsurile care se impun, fără a ne împiedica de divergenţele
doctrinare.
Nu m-am gândit nicio clipă că va fi nevoie de intervenţia
noastră, a Partidului Naţional Liberal, la fiecare ordonanţă
neconstituţională, că va trebui să urmărim pas cu pas fiecare decizie
a Guvernului Boc, pentru că s-ar fi ajuns la aberaţii legislative, pur
şi simplu. Noi jucăm acum rolul unui poliţist, stimaţi colegi, un
poliţist care din păcate nu are puteri foarte mari pentru a stăvili valul
de propuneri cel puţin ciudate.
Reforma sistemului salarial a bulversat pur şi simplu România,
pensionarii stau cu frica în sân pentru că nu ştiu cum va arăta pensia
lor conform proiectului legislativ propus de Guvern, părinţii sunt
supăraţi că se vor tăia şi alocaţiile, iar mai nou aud că se vor
impozita pensiile.
Îmi cer scuze, dar nu văd nimic reformator şi de bun-simţ în
toate aceste măsuri. Din contră, mă văd nevoit să dezaprob fiecare
măsură, fără excepţie, pentru că efectul acestora este unul
îngrijorător, cu adevărat.
Nu mai pot crede în sintagma „strângem cureaua!”, aşa cum
nu mai cred în ideea Guvernului de reformă a statului. Spun asta în
contextul în care instituţiile sunt bulversate de imixtiunea politică,
au câte doi sau trei directori, din cauza disponibilizărilor ilegale şi a
câştigării posturilor de conducere în instanţă… şi lista poate
continua.
110
Aşadar, fac apel de la tribuna Parlamentului, către prim-
ministrul şi miniştrii Cabinetului Boc, să îşi restabilească priorităţile
şi să înceapă să gândească în termeni economici şi tehnici viitorul
României, pentru că nu ne putem baza în continuare pe banii de la
FMI şi atât.
Vă mulţumesc
Domnul Paul Ichim:
Declaraţia politică se intitulează ,,Ţara lui «Mircea, … fă-te că
munceşti!»”.
De la Revoluţia din decembrie 1989 pare că suntem în zodia
lui „fă-te că munceşti!”. De 20 de ani facem, şi luptăm să facem,
reformă. Unul dintre sectoarele cele mai reformate este cel al
învăţământului. De preferinţă, criticăm şi reformăm învăţământul
preuniversitar.
Am făcut atâtea experimente cu examenele, fie ele de
capacitate sau de bacalaureat, încât nu mai ştie nimeni ce se doreşte.
Ce am realizat în domeniu?
Profesori prost plătiţi care, de necesitate, au inventat instituţia
meditaţiei extraşcolare a propriilor elevi.
Elevi care termină liceul şi uneori chiar facultatea şi nu ştiu să
înveţe.
Manuale alternative care se contrazic şi nu-ti oferă un suport
unitar.
Cel mai mare număr de analfabeţi funcţionali dintre ţările
europene (semnal de alarmă tras de instituţiile europene, de câţiva
ani).
111
Distrugerea învăţământului profesional, dar şi a hibridei
încercări cu şcolile de arte şi meserii. În prezent firmele private
solicită, când mai apucă, strungari, matriţeri, fierar betonişti etc., pe
care şcoala nu-i poate oferi la un nivel de calificare optim. Cât
despre meseriaşii buni, aceştia ori s-au pensionat, ori au emigrat, iar
cei rămaşi se caută, permisă fie-mi exprimarea, ca iarba de leac.
Generaţii de copii care nici nu citesc şi nici nu ştiu să utilizeze
un calculator în mod constructiv, ca instrument de lucru, ci doar pe
post de player media, consolă de jocuri sau mijloc de comunicaţie.
Este de acum încetăţenită şi aproape acceptată afirmaţia că, dacă
vrei să-ţi vezi copiii evoluând, plăteşti.
Peste toate se adaugă banii cheltuiţi cu nemiluita în reabilitarea
şi modernizarea şcolilor, bani care parcă nici nu se mai văd (bani
cheltuiţi în bătaie de joc, în dispreţul profund al legii şi pentru care
nu mai răspunde nimeni, de cheltuirea cărora s-au „ocupat” absolut
toţi factorii de răspundere, indiferent de partid).
Am menţiona aici latrinele făcute în curţile şcolilor rurale cu
costuri de câteva miliarde, despre care presa a vorbit, dar nimeni nu
a fost găsit nici rău intenţionat şi nici măcar în eroare.
Cât despre învăţământul universitar, analizând Hotărârea
Guvernului nr. 749/24.06. 2009, una din şirul hotărârilor anuale care
precizează unităţile de învăţământ superior acreditate sau autorizate
din ţară, constatăm că avem mai mult de 100 de instituţii
universitare de stat sau particulare.
O situaţie similară nu există niciunde în Europa, ţările
comunitare preocupându-se cu adevărat de învăţământul universitar
112
(a se vedea exemplul Germaniei referitor la raportul universităţi –
populaţie).
Noi avem o situaţie asimilată ţărilor sud-americane.
Anul trecut au fost raportaţi 90 000 de absolvenţi în instituţiile
de învăţământ superior de stat.
Locurile cu plată depăşesc în unele cazuri de 4-5 ori locurile
bugetate, iar aproximarea poate fi eronată în sens minim, deoarece o
statistică corectă nu apare pe site-ul Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului.
De unde această explozie de instituţii universitare? Simplu,
există cerere pe piaţă, iar singura producţie în continuă cerere, de la
Revoluţie până în prezent, este cea de diplome universitare.
Dacă mergem în această cadenţă, vom deveni o naţiune de
intelectuali. Iar în acest caz te întrebi de ce ne merge atât de rău
într-o ţară cu atâţia intelectuali.
De câţiva ani, obţinerea de diplome de masterat a devenit un
scop în viaţă, mulţi dintre masteranzi optând pentru studiul fără
frecvenţă. Din nefericire, după absolvirea cu note maxime, în cele
mai multe dintre cazuri, nu cunosc nici măcar numele specialităţii în
care şi-au făcut studiile.
Despre inflaţia de doctoranzi şi de doctori, în toate domeniile,
să nu mai vorbim. Sunt tare curios cum iau doctoratul oameni care
abia au terminat o facultate şi nu au niciun pic de experienţă
profesională. Şi toate acestea în circumstanţele în care ţara noastră
şi-a distrus, cu o încercare demnă de cauze nobile, cercetarea, la
toate nivelurile şi în toate specialităţile.
113
Probabil aceşti ultimi doctori au avut ca atu filiaţia, fiind ruda
cui trebuie, membru marcant al partidul de conducere, iar adesea
şi-au obţinut titlul pe bani buni, după cum, fără ruşine, se mai şi
laudă.
Dat fiind faptul că numărul absolvenţilor de liceu este în
continuă scădere, solicitarea către universităţi scade, iar pentru a nu
avea norma didactică periclitată, nu se va creşte nivelul de exigenţă
şi calitatea actului educaţional, ci se va coborî ştacheta, accesul facil
la diplome universitare devenind regulă.
Dar cum totul este o afacere şi doar banii sunt cei care
contează, nu ne îngrijorăm că la bursa locurilor de muncă se caută,
la nivel naţional, între 600 şi 700 de absolvenţi cu studii superioare
săptămânal, din care doar 120 – 150 sunt locuri pentru ramuri direct
productive.
Atât timp cât o să fie destui cei ce vor „un carton universitar”
şi sunt dispuşi să plătească, nu mai contează cine şi cum va absolvi.
Am să dau un exemplu concludent din învăţământul
universitar medical.
Când am absolvit medicina, erau doar câteva centre
universitare de referinţă la o populaţie uşor mai mare decât cea din
prezent, iar acest fapt a condus la obţinerea de profesionişti în
adevăratul sens al cuvântului. Acum am mărit cifra de şcolarizare la
aceste universităţi şi am autorizat provizoriu încă 11 facultăţi noi.
Nu contează că aceste noi facultăţi nu au profesori
experimentaţi şi nici laboratoare utilate la standarde minimale
114
măcar. Iar în acest caz mă întreb la ce sunt bune controalele
ARACIS.
Examene de admitere s-au organizat şi la facultăţi ce nu erau
prinse în hotărârea de guvern din anul respectiv, dar s-au încasat
taxe de la studenţi, fără ca nimeni să se sesizeze, fiindcă protecţia
politică s-ar părea că era asigurată.
Profesorii universitari, apăruţi pe bandă în ultimii cinci ani,
obţinând chiar şi coordonare de doctorat fără a avea măcar un
minimum de cercetare în „portofoliu”, fără a fi publicat vreun tratat
de referinţă în domeniu, nu mai reprezintă de mult excepţii
condamnabile.
S-ar părea că doar la medicină ajungi conferenţiar într-o
specialitate şi profesor coordonator de doctorat în altă specialitate
sau publici articole necesare CV-ului de promovare în reviste pirat
de care nu a mai auzit nimeni după ce PSD-ul a ieşit de la
guvernare.
Însă problemele din învăţământul universitar medical necesită
o abordare separată, deoarece în 20 de ani nu numai că nu a fost
reformat, ci a fost aproape iremediabil distrus.
Închei prin a spune că dacă nu se va face ordine în
învăţământul universitar, continuând să fie abordat doar ca o afacere
adaptată la cererea pieţii sau ca un mod de a satisface orgoliul
unora, nu trebuie să ne mirăm că vor pleca din ţară toţi potenţialii
studenţi valoroşi.
Doamna Minerva Boitan:
Domnule preşedinte,
115
Doamnelor şi domnilor senatori,
În ultimele săptămâni, Guvernul Boc a reacţionat foarte rapid
şi, sper eu, eficient prin modificarea Legii nr. 339/2005 privind
regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante
şi psihotrope. Este regretabil că această reacţie a venit în urma unor
accidente tragice, intoxicaţii şi internări de urgenţă după consumul
unor substanţe asimilate drogurilor uşoare, dar şi mai regretabil este
faptul ca acelaşi Guvern nu a avut nicio reacţie în urmă cu aproape
un an când o candidată la Parlamentul European, în prezent
europarlamentar, a susţinut legalizarea drogurilor uşoare în
România. Adevărul e că atât ea, cât şi susţinătorii ei – pe câţiva îi
regăsim şi în Parlamentul României – nu cunoşteau efectele reale
ale acestor produse narcotice şi psihotrope sau, de fapt, nu îi
interesau ce impact pot să aibă aceste substanţe asupra
adolescenţilor şi tinerilor uşor de manipulat.
Stimaţi colegi, am abordat aceasta temă pentru a atenţiona
clasa politică asupra riscului că unele declaraţii pot să genereze
prejudicii personale, uneori incomensurabile, chiar dacă singurul
scop este acela de a obţine voturi sau simpatie. Orice declaraţie ar
trebui să ţină cont de contextul social românesc, aşa cum este el la
momentul respectiv.
În acelaşi „registru”, nu pot face abstracţie de declaraţiile
domnului ministru Mihai Constantin Şeitan privitoare la pensia de
invaliditate, conform cărora 25% – 30% dintre acestea sunt ilegale.
Sigur, cifrele sunt impresionante atunci când te adresezi unui
auditoriu nemulţumit şi dornic să înţeleagă de ce trăieşte din ce în ce
116
mai rău. În acest fel ai găsit vinovaţii pentru 3% dintre pensionari,
aruncând anatema asupra unui corp medical aproape obişnuit că
fiecare guvernare, în loc să aloce bani pentru sănătate, le aduce
medicilor mai multe acuzaţii. Aceşti profesionişti în halate albe,
care de cele mai multe ori fac trotuarul condiţiei umane, v-ar putea
povesti multe despre profilul pacientului român într-un sistem
sanitar bolnav de lipsuri, aproape el însuşi în stare de invaliditate.
Ca profesionist de elită în domeniul muncii, domnul Şeitan
ştie că există o relaţie directă între statusul economic şi starea de
boală, între starea de boală şi incapacitatea temporară de muncă şi
invaliditate.
Atunci când cresc bolile invalidante, singurul domeniu la care
suntem fruntaşi în Europa, cum ar fi cele cardiovasculare, tumori,
TBC, accidente, când unul din 10 români suferă de depresie, când
este demonstrată relaţia dintre stres şi depresie, când posibilităţile de
recuperare şi locurile de muncă protejate sau adaptate sunt în
documente, oare ce miracol ar putea reduce invaliditatea?
Oare statutul de pensionar de invaliditate să fie de invidiat?
Oare cine îl poate recupera pentru muncă, unde şi-n ce perioadă?
Odată recuperat, cine îl va prelua? Cele câteva sute de firme închise
în ultimul an? Şi dacă se recuperează somatic, nu se va îmbolnăvi
psihic tot căutând un loc de muncă?
Oare de ce este scăzută speranţa de viaţă în România? Pentru
că suntem sănătoşi, pentru că avem un sistem de sănătate
performant, pentru că nu avem listă de aşteptare pentru intervenţiile
cardiovasculare şi dispozitive medicale, pentru că ne putem hrăni
117
conform indicaţiilor, pentru că avem acces la cele mai performante
şi rapide proceduri terapeutice şi recuperatorii sau dimpotrivă?
E adevărat că nu toate bolile te omoară imediat, dar nici
tratamentul făcut în limitele bugetului nu te vindecă întotdeauna,
astfel că cei mulţi devin bolnavi cronici, candidaţi la pensii de
invaliditate şi de multe ori la deces, mai repede decât în alte locuri.
Se spune că înainte de fi terapeut ar trebui să fim pacienţi şi
doar atunci „a înţelege”, „a rezona”, „a accepta” devin cuvinte pline
de sens.
Am pus retoric o serie de întrebări nu pentru că nu le cunosc
răspunsul, ci pentru că doresc să atenţionez că pensia de invaliditate
nu poate fi exclusă nici declarativ din contextul socio-economic
românesc. Poate că abordându-le în profunzime, de la cauză la efect,
vom afla mult mai multe despre viata adevărată a românilor, aşa
cum ne place sa declarăm în emisiuni televizate şi în campaniile
electorale.
În ultima perioadă, o succesiune de declaraţii a reuşit să
învrăjbească o naţiune, salariaţi contra pensionari, salariaţi contra
instituţii, pensionarii între ei, copii din familii diferite între ei,
populaţie contra instituţiilor statului etc.
Oare încotro ne îndreptăm? Sper că nu spre droguri
omologate.
Sau poate drogurile reprezintă totuşi o soluţie? De ce nu?
Ţinând cont de bugetul actual… cred că ar rezolva multe probleme,
mai ales cele legate de pensii. Nu-i aşa, stimaţi colegi?
Vă mulţumesc.
118
Domnul Cezar-Mircea Măgureanu:
Declaraţia politică se intitulează ,,Măsurile nepopuliste de
astăzi – cheia ieşirii din criză”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
De câteva săptămâni mass-media nu mai conteneşte să arunce
cu pietre în Guvernul Boc. Fie că e vorba de Legea pensiilor, de
Legea salarizării unitare ori de tăieri ale unor venituri nesimţite,
Executivul este criticat, aşezat la colţ şi împroşcat cu tot felul de
cuvinte grele. Cu largul concurs al reprezentanţilor opoziţiei,
populaţia este dezinformată cras şi intră în panică.
Doamnelor şi domnilor, trebuie să înţelegem o dată pentru
totdeauna că ţinta Guvernului Boc este ieşirea României din criză.
Iar acest lucru nu este posibil cu măsuri populiste, menite să atragă
voturi. Guvernul nu a promis niciodată 25 000 de euro pentru
românii care se întorc în ţară, de exemplu, ci şi-a luat angajamentul
de a duce ţara la liman. Premierul Emil Boc chiar a avertizat faptul
că procesul de reformă şi cel de ieşire din criza economică va fi
unul dur.
În loc să găsească soluţii concrete, să-şi ofere sprijinul pentru
ieşirea ţării din criză, membrii PSD şi PNL se bat cu pumnul în
piept şi nu se mai satură să ofere, din scaunul studiourilor de
televiziune, imagini ale unui film în care ei ar fi fost la putere – cum
ar fi aruncat ei cu banii în stânga şi în dreapta.
Domnilor, e timpul să fim chibzuiţi! A trecut vremea în care
banii erau cheltuiţi după bunul plac al celor care se aflau la putere, a
119
trecut vremea în care clientela politică trăia împărăteşte din banii
statului. E timpul să strângem cureaua, oricât de greu ar fi!
Ştiu, riscul este enorm, ţinând cont că peste doi ani de zile vor
fi din nou alegeri. Riscul este şi mai mare pentru liberali şi social-
democraţi, a căror singură promisiune electorală a fost îndreptată
spre „băieţii deştepţi”, spre cei din grupul restrâns ale clientelei de
partid. Însă noi, cei care am făcut promisiuni numai alegătorilor din
colegiile noastre şi sprijinim actualul Cabinet, ne asumăm în
totalitate acest risc, pentru binele acestei ţări. Veţi vedea, în timp, că
aceste măsuri pe care unii le critică astăzi îşi vor arăta în timp
roadele. Veţi vedea că salariile şi pensiile nesimţite vor deveni, în
timp, doar o amintire, la fel ca şi criza economică.
Vă mulţumesc.
*
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi, am rugămintea de a modifica ordinea de zi pe
care am propus-o. Ţinând cont de faptul că domnul ministru Blaga
este prezent în plen şi pentru a putea să profităm de prezenţa
Domniei Sale, doresc să fac plenului o propunere de modificare a
ordinii de zi, şi anume proiectul de lege de la punctul 9, Proiectul de
lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici – să fie „promovat” la...
Şi al doilea, domnule ministru?
Şi proiectele de lege privind înfiinţarea unor comune – sunt
câteva proiecte privind înfiinţarea comunelor – să le aducem la
120
punctul 5 din ordinea de zi, pentru a putea să ascultăm toate
argumentele în prezenţa ministrului de resort.
Prin vot deschis, vă propun această modificare a ordinii de zi.
(Domnul senator Liviu Câmpanu solicită cuvântul.)
Domnule senator Câmpanu, aveţi o propunere pentru ordinea
de zi de azi? Vă rog, microfonul 2.
Domnul Liviu Câmpanu:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi,
V-aş ruga să aveţi amabilitatea, la aprobarea ordinii de zi, să
acceptaţi mutarea punctului 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind
statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari, pe poziţia a doua, ca o
compensare a faptului că este vorba de un proiect de lege care a
circulat în Parlament aproape trei ani de zile şi este susţinut de
parlamentari din toate grupurile parlamentare. Am înţeles că la
susţinerea acestui proiect de lege va fi prezent şi domnul ministru
Oprea.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Nu-l împiedică nimic pe domnul ministru Oprea să fie prezent
aici. Proiectul de lege este pe poziţia 8, este o poziţie suficient de
avansată. Dacă domnul ministru Oprea a ajuns – şi îl văd intrând în
sala noastră de plen – vă propun ca imediat după punctul 5 şi după
proiectele de lege privind înfiinţarea unor comune să avem ca
dezbatere proiectul de lege de la punctul 8 din ordinea de zi,
121
Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.
384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.
Cu aceste două modificări, aceste două mici rocade, vă supun
votului, prin vot deschis, ordinea de zi de astăzi pentru a putea să
optimizăm şedinţa.
Vă rog să votaţi.
Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri.
În unanimitate, propunerea s-a aprobat.
Vă mulţumesc.
*
Aş dori, de asemenea, ca înainte de a intra în partea de
legiferare, să îndeplinesc obligaţia de comunicare publică în plenul
Senatului a notei pentru exercitarea de către senatori a dreptului de
sesizare a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu prevederile art. 17 alineatele (2) şi (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului,
în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a
Curţii Constituţionale, următoarele legi:
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre
România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea
de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la
24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului
Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii
suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de
122
8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului Director al
Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009;
- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 107/2009 pentru modificarea art. III alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a
cetăţenilor români în străinătate;
- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 112/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006
privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a
unor baze sportive din spaţiul rural;
- Lege pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii
Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin
Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul
Guvernatorilor Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare;
- Lege pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 48/2005
privind organizarea pieţei laptelui de vacă;
- Lege privind darea în administrarea autorităţilor
administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public
al statului.
Această notă a fost adusă la cunoştinţa senatorilor în şedinţa
noastră de astăzi şi vă rog să vă sesizaţi dreptul aşa cum veţi
considera de cuviinţă.
*
123
(Domnul senator Petru-Şerban Mihăilescu solicită cuvântul.)
Domnule senator Şerban Mihăilescu, doriţi să interveniţi pe
partea de procedură? Vă rog, microfonul 3.
Domnul Petru-Şerban Mihăilescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
În conformitate cu prevederile Regulamentului Senatului,
trebuie să fac un anunţ public. După 15 ani de activitate în cadrul
Grupului parlamentar al PSD din Parlament, din acest moment, voi
activa ca senator independent.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc şi eu pentru acest anunţ important.
*
Trecem la punctul 3 din ordinea de zi şi aş vrea să vă rog să vă
ocupaţi locurile în sală, inclusiv Grupul parlamentar al UDMR.
Este vorba de aprobarea procedurii de urgenţă pentru
dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind sistemul unitar
de pensii publice.
Este un subiect, evident, de... Rog toţi senatorii să-şi ocupe
locul în sală, iar pe cei care nu sunteţi membri ai Senatului să
părăsiţi sala de urgenţă.
Am fost sesizaţi de către Guvern cu solicitarea de procedură
de urgenţă...
(Domnul senator Adrian Ţuţuianu solicită cuvântul.)
Domnule senator Ţuţuianu, vă rog, microfonul 3.
124
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi,
Guvernul ne propune să adoptăm printr-o procedură de
urgenţă Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice.
M-am consultat cu colegii mei şi vreau să exprim o poziţie oficială a
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC şi să spun că
suntem de acord să discutăm rapid această lege, dar s-o discutăm
temeinic, pentru că, daţi-mi voie să vă spun, avem câteva proiecte
de lege pe ordinea de zi a Senatului, cum este Proiectul de lege
privind responsabilitatea fiscală, discutat săptămâna trecută,
proiecte de lege importante, care au mari lacune, mari probleme în
redactare şi sunt convins că şi Proiectul de lege privind sistemul
unitar de pensii publice va genera dispute foarte mari.
Ca să dau un exemplu, în tot spaţiul public, şi domnul Boc, şi
domnul Şeitan vin şi ne spun că legea nu retroactivează şi că a tăia
pensiile unor categorii întregi, începând cu anul viitor, este o
chestiune care nu ţine de neretroactivitatea legii, iar eu vin şi le spun
că, de la dreptul roman, de acum 2500 de ani, neretroactivitatea
constituie un principiu înscris în toate Codurile civile, de ieri şi de
astăzi, şi în toate Constituţiile moderne ale Europei. Şi tot de la
romani, de exemplu, vine un principiu numit Tempus regit actum,
adică fiecărei situaţii îi aplici reglementarea în vigoare la momentul
respectiv. Consecinţa, dacă legea trece aşa şi nu discutăm serios,
este că vom avea 27 000 sau 30 000, sau 50 000 – nu ştim exact câţi
sunt – de oameni care vor da în judecată statul român şi aici în
125
instanţele naţionale, sau la CEDO și vă asigur, de acum, că vor avea
câştig de cauză.
Tocmai de aceea, pentru a nu greşi în legiferare, eu cred că
această lege trebuie discutată serios în comisii.
Trebuie să avem o largă dezbatere pe marginea acestui text şi
să o adoptăm în aşa fel încât ea să nu creeze dezordine socială şi să
afecteze grav drepturi câştigate ale unor oameni.
Rugămintea este să avem procedură obişnuită.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti, pentru un punct de
vedere din partea Grupului parlamentar al PNL.
Microfonul 2.
Domnul Puiu Haşotti:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
În primul rând, vreau să întreb, la banca ministerială, cine este
reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale?
Domnul ministru Valentin Iliescu, da. Nu ştiu ce v-aţi face
fără domnul Valentin Iliescu!
Cea de-a doua întrebare: nu credeţi, domnule ministru pentru
relaţia cu Parlamentul, că, pentru acest proiect de lege, ministrul
muncii trebuia să facă un minim efort, pentru a solicita procedura de
urgenţă? Evident, da!
126
În al treilea rând, dacă această lege intră în vigoare la
1 ianuarie 2011, de ce se solicită procedura de urgenţă?
Avem timp, har Domnului, să o dezbatem în procedură
normală şi să dăm o lege mai bună. Mult mai bună decât proiectul
de lege pe care ni-l înaintează Guvernul! Să avem o procedură
normală în Parlament.
Îmi pare rău, s-ar putea să-l pun în dificultate pe domnul
ministru Valentin Iliescu totuşi de ce domnul ministru al muncii nu
a venit să prezinte necesitatea procedurii de urgenţă la acest proiect
extrem de important?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimaţi colegi,
Înainte să dau cuvântul reprezentantului Guvernului pe o temă
atât de importantă, menţionez că aşa cum alţi reprezentanţi ai
Guvernului sunt prezenţi astăzi, aici, prezenţa ministrului de resort
ar fi fost necesară. Doresc doar să informez faptul că în Biroul
permanent al Senatului am stabilit termene pentru dezbaterea acestei
legi, cred că 16, respectiv 17 martie a.c.
Acest lucru, în mod evident, este un termen suficient de strâns
sau poate chiar prea strâns pentru o temă atât de complexă şi care
afectează viaţa a peste 6 milioane de cetăţeni ai României şi,
probabil, mai mulţi prin ceea ce reprezintă familiile acestora.
De aceea aş dori ca această temă să aibă, într-adevăr, o
derulare şi o dezbatere publică şi politică extrem de sănătoasă
pentru că, altfel, aşa cum spunea şi un distins coleg senator, riscăm
să facem, aşa cum s-a făcut de prea multe ori în ultimii ani, să se ia
127
decizii care, după aceea, să fie contestate în justiţie şi care să creeze
efecte secundare extrem de complicate.
Poate reprezentantul Guvernului ne spune care este punctul de
vedere al Guvernului.
Vă rog, domnule ministru Valentin Iliescu. Microfonul 10.
Domnul Valentin Adrian Iliescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori,
Mă bucură şi apreciez extrem de mult interesul exprimat de
grupurile parlamentare. Sunt convins că, nu numai cei care au luat
cuvântul, absolut toţi membrii Senatului consideră că este o lege
extrem de importantă asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu foarte
multă atenţie. Aşa cum apreciez şi mulţumesc şi Biroului permanent
al Senatului care, într-o discuţie foarte lungă, săptămâna trecută,
marţi, a stabilit un termen pentru elaborarea avizelor şi, respectiv, a
raportului de fond, care este data de 16 aprilie 2010.
Doresc să-i răspund domnului senator Puiu Haşotti că am
făcut în şedinţa de Guvern de săptămâna trecută o prezentare asupra
participării miniştrilor, pentru că declaraţia prim-ministrului Emil
Boc, făcută acum o lună de zile, la începutul sesiunii parlamentare,
nu dorim să fie o vorbă în vânt, că, prin prezenţa miniştrilor şi a
secretarilor de stat dorim să dăm toată atenţia parteneriatului cu
Senatul şi Camera Deputaţilor.
Vreau să vă informez, domnule senator şi stimaţi domni
senatori, că la şedinţa de comisie de miercuri a Comisiei pentru
muncă, familie şi protecţie socială, ministrul muncii, domnul Mihai
128
Şeitan, va fi prezent pentru a prezenta acest proiect de lege şi,
implicit, pentru a prezenta, legat de întrebările care, în mod
inevitabil, vor fi puse, răspunsurile ministerului.
Vă asigur, de asemenea, că dezbaterea în plen, inclusiv la
comisiile avizatoare, va fi asigurată de prezenţa domnului ministru
Mihai Şeitan.
Pe de altă parte, despre necesitatea adoptării în procedură de
urgenţă, un termen de şapte săptămâni până la elaborarea raportului,
mie mi se pare un termen suficient pentru a purta o discuţie
aprofundată.
Din această perspectivă, trebuie să vă fac afirmaţia că
Guvernul s-a angajat în raporturile cu instituţiile financiare
internaţionale ca textul acestui proiect de lege să fie finalizat până la
data de 31 mai a.c., urmând ca până la 1 ianuarie 2011, dată la care
să fie pusă în aplicare această lege, să se creeze toate condiţiile ca ea
să poată produce efecte.
Repet, tocmai procedura de urgenţă pentru dezbaterea acestui
proiect de lege este o instanţă care pune în valoare şi amendează,
aşa cum dumneavoastră veţi considera, textele care nu satisfac
exigenţele dumneavoastră.
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule ministru, ce aş vrea să clarificăm aici?
Dumneavoastră aţi venit cu un punct de vedere identic, similar cu
cel pe care l-aţi prezentat în faţa Biroului permanent al Senatului şi
am stabilit de comun acord un calendar, într-adevăr, 15 aprilie, nu
129
martie, cum am spus eu iniţial, 15 – 16 aprilie, avize, plus raportul
final, încadrându-ne într-o obligaţie internaţională a României. Nu
avem o obligaţie cu privire la conţinutul legii. Aici, sunt convins că
vor fi opinii diferite.
Vă întreb: în condiţiile în care noi am fost suficient de
flexibili, ca Birou permanent, cu stabilirea unor termene care au fost
satisfăcătoare pentru Guvern, de ce veniţi în faţa noastră astăzi cu o
procedură de urgenţă? Nu mai sunt bune termenele? S-au schimbat
condiţiile cu Fondul Monetar Internaţional? Ce s-a schimbat? Am
crezut că am ajuns la un punct de vedere rezonabil, echilibrat, cu
privire la sesizarea comisiilor avizatoare şi de fond, ca să-şi facă un
raport. Deci procesul a început.
De ce suntem sesizaţi astăzi cu o astfel de solicitare în
condiţiile în care am arătat deplină dorinţă de colaborare? Repet, nu
pe fond, avem opinii diferite faţă de fond, dar cu privire la calendar
avem o obligaţie pentru finanţarea externă a României. Şi aici toată
lumea a înţeles că este o obligaţie. De ce suntem astăzi sesizaţi cu
această procedură? Este întrebare pe care o pun.
Domnul Valentin Adrian Iliescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte pentru întrebare.
Demersul, aşa cum a fost făcut la Biroul permanent, are un
obiectiv foarte precis. Să încercăm să ne încadrăm cu adoptarea
legii în cele două Camere până la 31 mai a.c.
Eu trebuie să vă spun, ca unul care particip şi la lucrările din
Senat, şi la cele din Camera Deputaţilor, că, întotdeauna – e vorba şi
de comisii, dar şi de plen – dezbaterile în Senatul României sunt
130
extrem de serioase, de profunde şi, întotdeauna, nu cred că eu, cel
puţin, şi colegii pe care îi aveţi în faţă, au venit şi au încercat să
impună termene foarte scurte.
Chiar şi termenul de 16 aprilie, pe care aş dori, domnule
preşedinte şi stimaţi senatori, să încercăm să-l respectăm, mie mi se
pare că, în funcţie de importanţa şi responsabilitatea acestei legi,
reprezintă o procedură de urgenţă.
Sigur, în mod regulamentar, o procedură de urgenţă înseamnă
un termen mult mai scurt, dar am încercat să raportez importanţa
legii cu termenul pe care dumneavoastră l-aţi stabilit şi pe care vă
rog din toată inima să încercăm să-l respectăm, pentru ca, la
momentul 16 aprilie, legea să treacă de comisii şi să ajungă în
plenul Senatului.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Pentru că avem o agendă încărcată, eu v-aş sugera să recurgem
la procedura de vot, pentru că, până la urmă, prin vot se rezolvă
această chestiune, reconfirmând că avem în faţa noastră nişte
termene pe care deja le-am stabilit.
Deci, într-un fel, este o chestiune, mai degrabă, oarecum
formală. Oricum, trebuie să procedăm la vot. Suntem sesizaţi în
mod oficial, am dori doar să auzim argumentele pro şi contra pentru
o astfel de chestiune.
De aceea pentru a putea să intrăm şi pe faza de legiferare
propriu-zisă, vă supun votului aprobarea procedurii de urgenţă
131
pentru dezbaterea Proiectului de lege privind sistemul unitar de
pensii publice, L124/2010.
Suntem sesizaţi, în mod regulamentar, cu o procedură de
urgenţă, iar votul plenului va trebui să rezolve acest subiect.
Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti. Microfonul 2.
Domnul Puiu Haşotti:
Procedură, domnule preşedinte.
Dragi colegi,
Biroul permanent al Senatului a stabilit termene pentru
depunerea avizelor şi a raportului. Termenul este 15 aprilie şi
16 aprilie. Or, procedura de urgenţă care se solicită astăzi presupune
ca Senatul să înainteze acest raport în termen de 30 de zile. Noi,
acum, ce trebuie să facem? Să puneţi la vot dumneavoastră
procedura de urgenţă, iar mâine, în Biroul permanent al Senatului,
să visăm alte termene? Ar fi o premieră! Şi nu este în regulă acest
lucru. Devreme ce Biroul permanent al Senatului a repartizat acest
proiect de lege către comisii, nu mai putem reveni asupra acestei
chestiuni, vă repet, în baza art. 110, care spune că Senatul se
pronunţă în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau
propunerilor legislative prevăzute la art. 108.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Vă rog, domnule senator Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
132
Răspund colegului meu, domnul senator Haşotii. Întotdeauna,
plenul este suveran. Sigur că noi am făcut procedura de rutină pe
care o facem întotdeauna în Biroul permanent, am dat nişte termene
pe o procedură obişnuită, deoarece nu se ceruse procedură de
urgenţă.
Plenul însă dacă va decide ca această procedură să fie de
urgenţă, vom stabili noile termene pentru întocmirea raportului de
fond, şi încă ceva: procedura de urgenţă înseamnă şi o dezbatere
într-un alt ritm. Or, acesta este lucrul care se cere în momentul de
faţă.
Voi completa ceea ce a spus reprezentantul Guvernului. El a
fost consecvent. El nu a cerut 16 aprilie şi i s-a dat 16 aprilie, şi
acum vine în faţa noastră cerând altceva. El a atras atenţia acolo, din
partea Guvernului, cerând un termen mult mai apropiat,
reprezentantul comisie, respectiv eu, ca preşedinte, am spus că
suntem în stare, noi, comisia de fond, să dăm raportul gata până pe
data de 24 aprilie. Au fost însă şefi de comisie care au spus că ei nu
pot să dea avizul decât pe termenul de 15 aprilie. Noi i-am invitat la
un efort mai susţinut pentru a-l da cu trei săptămâni mai devreme.
În final, însă, sigur că a primat majoritatea din Biroul
permanent.
Reafirm în faţa dumneavoastră că avem posibilitatea să ne
înscriem cu raportul în termenele prevăzute de procedura de urgenţă
şi, pe de altă parte, după aceea ştiind ce presupune dezbaterea unei
legi de o asemenea importanţă, pe care toţi o recunoaştem în plen,
vrem şi la dezbatere procedură de urgenţă, pentru ca să ne putem
133
încadra în termenele care au fost condiţionate de către acordul cu
instituţiile internaţionale.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Problema este că intrăm într-o fază de creare de precedente
care cred că sunt periculoase. Nimic nu împiedica solicitarea
procedurii de urgenţă, în primă instanţă, din partea Guvernului.
Deci ne trezim că dăm drumul la o procedură şi ne
reîntoarcem, asta înseamnă că, de fiecare dată, orice dăm ca sarcină
unor comisii permanente ale Senatului României va putea fi
schimbat, solicitându-se apoi de procedură de urgenţă. Cred că este
o chestiune nesănătoasă. Efectiv, nu înţeleg, pentru că a existat toată
deschiderea şi toată dorinţa de colaborare pentru o lege atât de
importantă ca aceasta. Mi se pare nefirească solicitarea Guvernului
de a reveni asupra unui astfel de punct de vedere.
Vă rog, domnule preşedinte al Comisiei juridice, de numiri,
disciplină, imunităţi şi validări, domnul senator Toni Greblă.
Microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
După o discuţie îndelungată în Biroul permanent, s-a stabilit
termenul pentru avizare şi termenul pentru raport. Fiecare comisie
şi-a stabilit, de asemenea, un program, ca avizul să fie definitivat
până când venim cu raportul în ziua de 16 aprilie.
Nu-l mai putem schimba acum, dar eu cred că este mai
degrabă dorinţa de semnal politic al Guvernului, pentru că dacă
134
astăzi am hotărî, prin absurd şi încălcând uzanţele Senatului,
procedură de urgenţă este inutil şi nu ajută cu nimic Guvernul în
angajamentele pe care le-a luat pentru că termenele de 15 şi,
respectiv, 16 aprilie se încadrează în termenul de 30 de zile, în
sensul Regulamentului, timp în care ar trebui elaborate avizele şi
rapoartele, astfel încât nu e de niciun folos schimbarea caracterului
acum, ci, mai degrabă, să luăm act de rugămintea Guvernului pentru
a trata cu prioritate acest proiect de lege, astfel încât imediat după
raport proiectul să intre în dezbaterea plenului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc.
Vă rog, domnule Iliescu.
Domnul Valentin Adrian Iliescu:
Doresc să le spun colegilor senatori, care nu au fost prezenţi la
acea dezbatere, că, iniţial, eu am propus un termen mult mai scurt,
dacă vă aduceţi bine aminte, data de 31 martie, şi, până la urmă, aşa
cum bine spunea domnul preşedinte Cristian Rădulescu, datorită
deciziei majoritare a membrilor Biroului permanent s-a decis acel
calendar cu 15 – 16 aprilie 2010. Repet, Guvernul are câteva
obiective precise pe care doresc să le subliniez: o dezbatere cât se
poate de serioasă în comisii şi în plenul Senatului şi un termen care
să fie respectat aşa cum trebuie.
Am dorit această procedură de urgenţă pentru a avea
certitudinea că ne încadrăm în termenul angajat de Guvern.
Din punctul meu de vedere – este, repet, un punct de vedere
personal – nu ar fi nicio problemă dacă, până la urmă, nedorind să
135
acceptaţi varianta procedurii de urgenţă, ne-am încadra totuşi în
termenele pe care le-a propus Biroul permanent al Senatului. Este
dreptul Guvernului să solicite procedura de urgenţă. Sunt convins că
tocmai aceste motive, care au determinat şi necesitatea acestui
proiect de lege, şi dezbaterea în procedură de urgenţă, au iscat atâta
interes din partea dumneavoastră. Repet, daţi-ne această mână de
ajutor pentru a ne încadra şi să facem, la modul cel mai serios,
dezbaterea în plenul Senatului.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Stimate domnule ministru,
Ţinând cont de faptul că sunt şi alţi reprezentanţi importanţi ai
Cabinetului aici, vă propun o soluţie care să ne permită să nu creăm
un precedent dintr-o situaţie care va fi invocată la nesfârşit, de-a
lungul anilor care urmează. Aş dori să vă propun soluţia următoare:
înţelegem preocuparea Guvernului pentru accelerarea, în limita
posibilului, a dezbaterilor cu privire la acest proiect de lege.
Înţelegem obligaţiile internaţionale ale României, înţelegem şi
preocupările faţă de o lege atât de importantă. Vă propun ca mâine,
la Biroul permanent al Senatului, să reluăm subiectul acestor
termene. Dacă putem, eventual, să mai comprimăm sau să mergem
pe o formulă de dialog consensualizat, aş prefera şi aş încuraja o
astfel de formulă. Îmi este teamă că vom crea un precedent atât de
puternic astăzi, încât ne vom trezi cu această situaţie invocată la
nesfârşit.
136
Deci cred că, în momentul în care a plecat un proiect de lege
pe o procedură de avizare şi de raportare, este foarte greu să ne
întoarcem şi să reluăm o astfel de discuţie în plenul Senatului
României.
Vă asigur de toată disponibilitatea noastră pentru a putea găsi
o formulă care să permită încadrarea în termenele şi obligaţiile
României, dar ne punem în faţa unei situaţii de a crea un precedent
fără precedent, dacă-mi permiteţi un joc de cuvinte. Vom fi în
situaţia aceasta la nesfârşit şi vom da peste cap tot ce înseamnă
calendarul de dezbateri al Senatului României. Vreau să fac apel şi
la experienţa unor colegi care sunt senatori în multe mandate şi care
sunt astăzi şi în Guvernul României. Cred că suntem în faţa unei
situaţii pe care o putem rezolva pe cale amiabilă. Şi aşa este foarte
politizat acest subiect şi nu aş vrea să dăm senzaţia că ne jucăm cu
viaţa a milioane de pensionari doar pentru un joc de imagine în
Senatul României.
Suntem o Cameră a Parlamentului, care este echilibrată şi
rezonabilă, nu suntem o cutie de rezonanţă politică.
Vă rog, domnule ministru.
Domnul Valentin Adrian Iliescu:
Da, domnule preşedinte, repet, din respect pentru modul corect
în care cred că toţi suntem interesaţi să adoptăm această lege atât de
importantă, orice măsură care să asigure sprijinul tuturor grupurilor
parlamentare este acceptabilă pentru Guvern. Mai mult, vă
informez, şi pe domnul senator Puiu Haşotti, liderul Grupului
parlamentar al PNL, că prezenţa domnului ministru Şeitan va fi
137
asigurată la toate şedinţele din comisii avizatoare, în comisia
sesizată pe fond şi în plenul Senatului pentru a da toate explicaţiile
la o lege atât de importantă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Mulţumim şi noi pentru înţelegerea pe care Guvernul o acordă
acestei teme importante.
Mâine, în Biroul permanent al Senatului, vom relua acest
subiect. Cu aceasta am epuizat punctul 3 din ordinea de zi.
*
(Discuţii la prezidiu)
Programul de lucru pentru săptămâna viitoare îl vom aproba în
plenul de miercuri, 24 februarie 2010.
*
(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator
Dumitru Oprea)
Domnule senator Oprea, doriţi să luaţi cuvântul pe procedură
privind punctul 3 din ordinea de zi? Vă rog, domnule senator.
Domnul Dumitru Oprea:
Este o neînţelegere. Punctul 3 din ordinea de zi nu a fost trecut
prin Biroul permanent al Senatului? Dacă da, înseamnă că ceea ce
dumneavoastră solicitaţi a avut deja loc şi Biroul permanent şi-a
exprimat votul, plasând acest proiect de lege în ordinea de zi de
astăzi pe poziţia 3. Dacă s-a mers pe procedură normală, şi am fost
la acel Birou permanent când s-au stabilit termenele, astăzi, practic,
este dreptul Guvernului de a cere procedură de urgenţă, care să fie o
138
certitudine că acele termene vor fi respectate. Termenele pe care noi
le-am aprobat în Biroul permanent sunt maximale, dar asta nu
înseamnă că ele nu pot fi şi mai rapide.
Există posibilitatea, în cazul acesta, ca Guvernul să se teamă
că Biroul permanent, conform Regulamentului, poate să amâne
aceste termene şi termenul stabilit de noi în Biroul permanent al
Senatului să se ducă mult mai departe.
Or, la întrebarea domnului Haşotti: de unde aceste termene? –
răspund că în plenul Senatului, în urmă cu două săptămâni, cu toţii
am votat acel termen de 31 mai 2010. Nu aţi votat Acordul stand-by
cu Fondul Monetar Internaţional? Acolo erau, la sfârşit, şi tabelele
cu desfăşurătoarele …
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule senator, subiectul a fost deja depăşit în dezbaterea
noastră. Am consumat aproape o jumătate de oră. Argumentul
dumneavoastră a fost evocat şi, printr-o înţelegere, cred eu mai mult
decât rezonabilă, am decis să reluăm acest subiect în Biroul
permanent de mâine al Senatului. Lucrurile sunt clare.
Domnul Dumitru Oprea:
Asta are totuşi un vot astăzi, pentru că dacă ne ducem mâine,
înseamnă că încălcăm ordinea de zi de astăzi. Să supuneţi la vot că
se amână şi se votează mâine sau poimâine.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am decis amânarea acestei rezolvări după discuţia Biroului
permanent al Senatului de mâine, care se va găsi o formulă
înţeleaptă, ca de fiecare dată.
139
Domnul Dumitru Oprea:
Nu aţi supus la vot nimic, asta este obiecţiunea.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule senator Haşotti, vă rog.
Domnul Puiu Haşotti:
Stimaţi colegi,
Cred că lucrul acesta trebuia să se încheie. Avem toată
disponibilitatea de a da chiar şi termene mai scurte decât 16 aprilie,
dar Guvernul trebuie să înţeleagă că noi hotărâm acest lucru, nu
hotărăşte el. (Intervenţie neinteligibilă din sală)
Noi hotărâm, dar hotărâm după ce Biroul permanent, care a
făcut o dată … Deja este un precedent periculos, stimaţi colegi.
Deja este un precedent periculos. Biroul permanent a stabilit ceva.
Ca lider de grup, avem toată disponibilitatea să venim în
întâmpinarea propunerii pe care a făcut-o domnul preşedinte şi să
stabilim mâine, la Biroul permanent, chiar un termen mai scurt. Ce
nu este bine?
Deja Parlamentul, prin această decizie, Senatul face un pas
înapoi, dar Guvernul trebuie să înţeleagă că, totuşi, Parlamentul nu
este chiar aşa, la dispoziţia lui, dacă aveţi această onoare şi mândrie
de parlamentari?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Haideţi să nu redeschidem o polemică politică pe acest
subiect. Iniţiatorul, reprezentantul Guvernului, a acceptat o formulă
amiabilă de a putea găsi o soluţie necontroversată. De aceea, în
140
aceste condiţii, practic, suntem desesizaţi cu această solicitare de la
punctul 3 din ordinea de zi.
Mâine, la Biroul permanent, vom găsi o soluţie ca să ieşim în
întâmpinarea preocupărilor legate de calendarul dezbaterii pe care
Guvernul le-a precizat.
*
Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Aprobarea solicitării de
retragere a unor iniţiative legislative. Acest tip de procedură se
rezolvă prin votul majorităţii senatorilor prezenţi.
1. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
Vă rog să votaţi cu privire la retragerea acestei propuneri
legislative.
Cu 95 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi nicio abţinere,
propunerea legislativă a fost retrasă.
2. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Vă rog să votaţi.
Cu 98 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere,
plenul a aprobat retragerea acestei propuneri legislative.
3. Propunere legislativă privind reglementarea unor aspecte
financiare ale Programului „Utilităţi şi mediu la standarde europene
în judeţul Suceava”.
Vă rog să votaţi şi asupra acestei propuneri legislative.
141
Cu 101 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, şi
această propunere legislativă a fost retrasă.
*
Conform deciziei noastre anterioare, vă supun să dezbatem
acum punctul 9 din ordinea de zi, Proiect de lege pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici.
Este şi o procedură de urgenţă. Îl rog pe domnul preşedinte
Filip să-şi ocupe locul la microfonul 7 şi să ne prezinte raportul
comisiei cu privire la acest proiect de lege.
Înainte de aceasta, poate domnul ministru Blaga doreşte să
aibă o intervenţie de la microfonul 9, pentru a ne prezenta punctul
de vedere al Guvernului, urmând să avem şi punctul de vedere al
comisiei de specialitate.
Vă rog, domnule ministru.
Domnul Vasile Blaga – ministrul administraţiei şi
internelor:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
În cursul anului 2009 au fost emise două ordonanţe de urgenţă
ale Guvernului: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37 şi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105 prin care au fost
introduse unele reglementări în domeniul funcţiei publice,
operându-se astfel modificări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici. Prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii
Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a
142
legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009. Ulterior, prin Decizia nr. 1629 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 punctele: 1, 2, 3, 4, 5 şi 26,
art. 3, art. 4, art. 5, art. 8 şi Anexa Guvernului nr. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor atacate.
Pentru remedierea acestor aspecte, prin proiectul de act
normativ aflat în dezbatere, propunem:
1. Transformarea funcţiilor de conducere de natură
contractuală, de director coordonator şi de director coordonator
adjunct la instituţiile publice deconcentrate, în funcţii publice de
conducere, conform Legii nr. 188/1999, sub denumirea de director
şi director adjunct;
2. Delimitarea competenţelor de organizare a concursurilor
pentru ocuparea funcţiei publice, în sensul în care aceasta este
realizată de către autorităţile şi instituţiile publice în a căror stat de
funcţii se află funcţia publică de conducere: şef serviciu, şef de
birou şi cele asimilate acestora, dar şi toate funcţiile de execuţie,
urmând ca la ANFP să se organizeze numai examenele pentru
ocuparea funcţiilor de director şi de secretar al consiliului local;
3. Reglementarea dreptului ANFP-ului de a suspenda
organizarea şi desfăşurarea unui concurs sau a unui examen, dacă se
constată că nu au fost îndeplinite condiţiile legale;
4. Stabilirea unor reguli procedurale pentru detaşarea,
transferul şi exercitarea cu caracter temporar a funcţiilor publice
143
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi
funcţionarilor publici cu regim special;
5. Stabilirea expresă şi limitativă a situaţiilor în care este
nevoie de avizul ANFP privind funcţiile publice;
6. Reglementarea excepţiei potrivit căreia, în 2010, intrarea în
categoria înalţilor funcţionari publici se poate realiza pe orice
funcţie publică vacantă, corespunzătoare categoriei.
Suntem de acord cu amendamentele admise formulate de
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi
protecţia mediului şi vă rog să fiţi de acord cu adoptarea proiectului
de lege în forma propusă.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule ministru.
Domnule preşedinte Filip, aveţi cuvântul.
Domnul Petru Filip:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului
şi protecţia mediului a adoptat un raport de admitere, cu trei
amendamente admise şi un amendament respins. Am primit avize
favorabile din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi
minorităţi, cu trei amendamente. Am să-l rog pe domnul senator
György Frunda, preşedintele comisiei, să comenteze cele trei
amendamente, pentru că termenul la care au venit aceste
amendamente şi raportul comisiei este în data din 18.02.2010,
Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi
144
protecţia mediului având dezbaterea în data de 15.02.2010. De
asemenea, există un aviz favorabil din partea Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări. În cadrul Comisiei juridice,
de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a fost discutat un
amendament care a fost respins de către comisie. Există aviz
favorabil din partea Consiliului Legislativ.
În cadrul comisiei am avut discuţii cu doamna secretar de stat
Alexe de la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi, respectiv,
domnul Andras Szakal, preşedinte al ANFP. Încercând să intrăm în
sensul modificării Legii nr. 188/1999, respectiv elementele ce
privesc înalţii funcţionari publici pe de o parte, modul în care
aceştia pot fi mutaţi dintr-o parte în alta, dar şi problema legată de
funcţionarii publici de conducere, care, de fapt, din acest moment
revin pe funcţiile publice conform Legii nr. 188/1999. Considerăm
că în felul acesta se pune cât de cât ordine în ceea ce înseamnă toată
discuţia legată atât de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 , cât şi de ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009 , de aceea, comisia, cu majoritate de voturi a dat acest
aviz favorabil. Mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Vă consult dacă sunt intervenţii din partea grupurilor
parlamentare, sau dacă iniţiatorii amendamentelor...
Dau cuvântul domnului senator Berca. Urmează domnul
senator Frunda, dacă va dori. Vă rog, microfonul 2.
145
Domnul Gabriel Berca:
Mulţumesc mult, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Nu aş vrea să mai reiau discuţia cu privire la ordonanţele
neconstituţionale care şi-au produs efecte în administraţia publică
românească. Aş vrea, doar, să fac un apel la domnul ministru Blaga
în sensul în care încă, la ora actuală, sunt o serie de inspectori
guvernamentali detaşaţi dintr-un judeţ în altul, la distanţe foarte
mari, care, din punctul meu de vedere şi în scopul reducerii
cheltuielilor bugetare, cred că ar trebui să revină la matcă. Discutăm
de oameni care au ocupat funcţii de prefecţi, subprefecţi, care au o
pregătire în acest sens, o experienţă administrativă şi, indiferent de
coloratura politică, cred că aceşti oameni ar trebui să revină în
judeţele lor, pentru că eficienţa lor poate fi demonstrată acolo unde
cunosc situaţiile cel mai bine.
Aş mai ridica o problemă, poate că voi ieşi eu din politică până
atunci, dar de fiecare dată o voi ridica, poate în fine, vom avea
suficientă maturitate, toată clasa politică, să definim odată pentru
totdeauna care sunt oamenii care vin şi pleacă odată cu administraţia
şi să lăsăm funcţionarul public să-şi vadă de treabă, să nu mai facem
schimbări politice de dragul schimbărilor politice pentru a reliefa
camarila electorală din fiecare judeţ. Poate şi noi am greşit în
anumite momente din acest punct de vedere. Va trebui să existe
odată pentru totdeauna un moment zero al administraţiei publice
româneşti.
146
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule senator.
Dau cuvântul domnului senator Frunda.
Domnul Frunda György:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
În primul rând aş continua ideea domnului senator Berca.
Acest punct a fost ridicat de Comisia pentru drepturile omului, culte
şi minorităţi. Comisia noastră, în integralitatea ei, a acceptat exact
aceeaşi idee pe care am transmis-o domnului director, ca, pe de o
parte, la dezbaterile comisiei să fie prezenţi secretarii de stat şi, pe
de altă parte, dorim o inventariere, o listă a funcţiilor publice cu
caracter politic. Dacă în Statele Unite ale Americii este posibil ca să
existe fix trei mii de funcţii care vin şi pleacă odată cu noul
preşedinte, cred eu că, într-o ţară de mărimea României, putem
defini cele aproximativ 500 de funcţii până unde trebuie să meargă
schimbarea de Guvern, schimbarea politică, dar în niciun caz la
nivelul instituţiilor descentralizate, în niciun caz la nivelul judeţelor
unde aceste instituţii trebuie să aibă caracter profesional, şi nu
caracter politic.
În ceea ce priveşte amendamentele noastre. Noi am propus la
art. 92 ca mutarea înalţilor funcţionari publici să se facă cu acceptul
scris al acestora. Din cuprinsul legii, deducţia logică juridică este că
pentru mutare este nevoie de încuviinţarea, acordul scris al
funcţionarului respectiv.
Întrucât noi ne-am îndeplinit obligaţia de a redacta avizarea în
ziua în care a trebuitsă o facem, dar,în paralel,Comisia pentru
147
administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a
redactat raportul final şi nu a avut timp ca să dezbată amendamentul
nostru, fiind conştienţi de faptul că toţi membrii comisiei au
acceptat amendamentul respectiv, fiind conştienţi că în Camera
Deputaţilor acest amendament va putea fi rediscutat, şi sper ca
ministerul să aibă un punct de vedere pozitiv, vă rog să consideraţi
amendamentul nostru retras şi acceptul nostru tacit pentru
dezbaterea acestuia în Camera Deputaţilor. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Dau cuvântul domnului preşedinte Toni Greblă.
Domnul Toni Greblă:
Înţelegând perfect raţiunile pentru care această propunere
legislativă a fost înaintată spre dezbatere Parlamentului totuşi există
puternice argumente pentru a vedea că majoritatea parlamentară nu
a înţeles necesitatea adoptării unor amendamente care ar fi făcut şi
din punctul nostru de vedere acceptabilă propunerea legislativă. Mă
refer în primul rând la confuzia care s-a făcut între director executiv,
director executiv adjunct, respectiv director şi director adjunct, în
cadrul instituţiei prefectului, aparatului propriu şi,respectiv,
instituţiilor de deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organisme. Aici trebuie analizate cu atenţie situaţiiile tranzitorii
prin hotărâri judecătoreşti, din păcate foarte multe foşti şefi ai
acestor servicii cu diverse denumiri au obţinut reintegrarea pe
posturi, iar prin prezenta modificare titulatura acestor posturi nu se
mai regăseşte în cuprinsul Legii nr. 188/1999 cu modificările de
148
astăzi, astfel încât, un funcţionar care a obţinut o hotărâre de
reintegrare, în momentul în care se va prezenta, va constata că
postul lui nu mai este prevăzut de Legea funcţionarilor publici astfel
cum ea doreşte să fie modificată.
A doua observaţie de fond este că se instituie procedura
mobilităţii funcţionarului public de conducere şi, dacă vrem să
scăpăm politic de un funcţionar public de conducere, inventăm şi
legiferăm instituţia mobilităţii funcţionarului public, în acest fel
dăm frâu liber arbitrariului care a existat şi există tendinţa de a
menţine în continuare această practică.
A treia observaţie se referă la faptul că facem să fie confuze
categoria de înalt funcţionar public şi de funcţionar public. Pentru
funcţiile publice specifice înalţilor funcţionari publici dăm
posibilitatea ca din motive obiective, fără să fie justificate, şi pentru
şase luni funcţionarii publici să poată ocupa temporar posturi de
demnitatea celor de înalt funcţionar public.
Aceste argumente şi lipsa de receptivitate a colegilor de la
putere ne determină să nu putem accepta în această variantă cele trei
domenii pe care le-am specificat cu menţiunea că înţelegem şi
suntem de acord cu restul textelor care reglementează materia.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult. (Discuţii aprinse în sală)
Domnule senator Onofrei, domnule senator independent
Mihăilescu, domnule senator Haşotti şi ceilalţi colegi, am o
rugăminte la dumneavoastră, aceea de fi extrem de concentraţi şi
să avem o dezbatere cu privire la această temă, încercând să
149
ascultăm cu respect pe toţi colegii care iau cuvântul. Este una
dintre cele mai importante legi. Cu toţii ştim ce semnificaţii şi
consecinţe au aceste legi pentru administraţia publică românească.
Dau cuvântul domnului senator Ţuţuianu.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Domnule ministru,
Vreau să pun în discuţie câteva lucruri şi să înţeleg foarte
exact care este politica Guvernului în domeniul funcţiei publice,
pentru că avem un exemplu acum despre ce înseamnă să încercăm,
şi scuzaţi-mi expresia, să băgăm pe gâtul Parlamentului în proceduri
de urgenţă reglementări fundamentale.
Prima chestiune este că nu a fost timp să discutăm serios
această lege nici în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi
şi validări, iată că nici măcar în cadrul arcului guvernamental din
moment ce domnul senator Frunda György are amendamente care
nu au fost discutate în comisia de fond.
A doua chestiune este că şi noi suntem vinovaţi. Am spus
câţiva dintre noi la grupurile parlamentare că cele două ordonanţe
sunt neconstituţionale. Nimeni nu a vrut să ne asculte. Acum ne
grăbim iar şi venim cu o reglementare care nu rezolvă, domnule
ministru câteva probleme de fond: Prima problemă este aceea cum
rezolvăm situaţia la doi sau trei directori care se află pe aceeaşi
funcţie. Avem unii care se aflau pe funcţii înainte de ordonanţe şi
care au fost înlocuiţi, avem alţii numiţi în baza ordonanţelor şi avem
150
numit un al treilea director în baza ultimului act normativ, şi nu am
venit să reglementăm această problemă. A doua problemă este că
avem foarte multe cazuri de oameni care au lucrat în serviciile
publice respective, care au fost numiţi pe funcţii de director sau
director adjunct şi, din cauza modului în care a ieşit reglementarea,
ei nici măcar nu se mai pot întoarce pe posturile pe care le-ai deţinut
acolo.
A treia chestiune, domnule ministru, am încredere în echilibrul
dumneavoastră, dar daţi-mi voie să vă spun că în teritoriu se
întâmplă altceva, de aceea vreau să vă întreb dacă vi se pare normal
ca funcţionari publici care lucrau în instituţii publice din
Dâmboviţa, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. ??? să
fie mutaţi doar pentru că au avut altă opinie politică, unul la Bacău
şi altul la Botoşani, dacă vi se pare normal ca secretari de unităţi
administrativ teritoriale să fie mutaţi dintr-o comună unde primarul
avea ceva de împărţit cu el, tot de natură a disputei politice, într-o
localitate unde nu exista secretar, aflată la 80 de km, lăsând fără
secretar comuna de la care a fost mutat, şi dacă credeţi că pe
asemenea lucruri noi putem chiar să discutăm de stabilitate în
funcţia publică. De aici vine şi discuţia, nu reiau toate celelalte
lucruri despre acel principiu al mobilităţii. Vreau să vă rog să
gândim ca acest principiu al mobilităţii să nu creeze lucruri de genul
acesta. Oameni mutaţi din judeţul Dâmboviţa, unul la Bacău şi altul
la Botoşani, şi să gândim cum facem ca această mobilitate să nu se
transforme în abuz, cum facem ca Agenţia Naţională a
Funcţionarului Public să nu mai avizeze mutarea secretarilor doar
151
pentru că vrea un primar. Din păcate, vă dau exemplu comuna
Tărtăşeşti din judeţul Dâmboviţa, unde cu avizul Agenţiei Naţionale
a Funcţionarului Public, aţi mutat, în urmă cu o lună şi jumătate, un
secretar doar pentru că aşa a dorit un primar, întâmplător, trecut din
banca PNG în banca PD-L la alegerile prezidenţiale. Nu cred că aşa
putem discuta. Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale trebuie
să fie profesionişti, apărătorii legalităţii în orice primărie, de aceea,
şi eu mă alătur celor care au cerut retrimiterea la comisie şi haideţi
să discutăm serios despre această lege o săptămână în plus, nu cred
că deranjează pe nimeni. Vă mulţumesc, foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru. După ce domnii
senatori se pronunţă, îl voi ruga pe domnul ministru să aibă, poate, o
replică, o intervenţie.
Vă rog, doamna senator.
Doamna Doina Silistru:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Cred că este corectă retrimiterea la comisie pentru că,
uitându-mă în planificări, această iniţiativă legislativă avea termenul
de depunere a raportului pe 17 februarie, iar avizele pe 16 februarie.
Nu ştiu cum s-a depus raportul pe 15 februarie, înainte de data
depunerii avizelor. Cred că este corect să se respecte termenele
stabilite de către Biroul permanent. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Filip, microfonul 7.
152
Domnul Petru Filip:
Mă văd obligat să fac o precizare tehnică. În cadrul şedinţei de
Birou permanent al Senatului, termenul pentru avize a fost data de
16 februarie. Rapoartele din partea comisiei au fost primite – şi le
am notate cu ora la care au intrat – în data de 18 februarie ora 15.00.
Termenul pentru raport a fost în data de 17 februarie. Deci
oricum – dacă e să luăm stricto senso, dacă vrem să facem pe
neamţul, deşi noi suntem altceva decât nemţi – tot nu se încadrează
aici. Dacă este să o discutăm stricto senso.
Legat de propunerea de trimitere la comisie, părerea mea este
că, sigur, se poate trimite, deşi, repet, proiectul de lege al
funcţionarilor publici şi toată istoria din 2008 cu ordonanţele – sunt
cunoscute mai mult Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009
şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, respectiv Legea
nr. 188/1999 a funcţionarului public – sunt subiecte cunoscute. Cine
avea de depus amendamente şi de discutat amendamente o putea
face.
Deci punctul meu de vedere, evident, ca preşedinte al
comisiei, este că dezbaterea trebuie să aibă loc acum şi să se voteze
acum. Sigur că, până la urmă, dumneavoastră sunteţi cei care veţi
decide. Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnul senator Frunda, vă rog, dacă mai doriţi să interveniţi
o dată. Deşi mi-a plăcut propunea cu cei 500 pentru România. Mi
s-a părut interesantă. Microfonul 2.
153
Domnul Frunda György:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. O susţin. Nu pot spune ca
John F. Kennedy la Berlin „Ich bin ein Berliner!”, dar ca
punctualitate, domnule senator, pot spune că „ich bin ein bißchen
deutsch”. Noi v-am trimis raportul pe 16 februarie a.c., nu pe 18
februarie. Pe 16 februarie. Faptul că birocraţia senatorială întârzie
înregistrarea amendamentelor sau a avizelor este o altă treabă care
trebuie rezolvată în Biroul permanent. Dar pentru onoarea, cinstea şi
corectitudinea informaţiei, noi v-am trimis raportul pe 16 februarie.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc pentru această precizare. Und ich bin ein
bißchen rumäner”.
Domnule ministru Blaga, aveţi cuvântul.
Domnul Vasile Blaga – ministrul administraţiei şi
internelor:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Nu aş vrea să mai fac o istorie, pentru că tot eu am propus şi
acum patru ani de zile, după o amplă discuţie cu opoziţia de atunci
şi de astăzi, cu PSD-ul, cu privire la legile care au trecut cu 90%
prin Parlament, dar am atras atenţia, în 2007, că - de fapt, noi
discutăm mai mult despre înalţi funcţionari, aici ne învârtim în
discuţii – în momentul în care Guvernul Tăriceanu a dat prefecţii
afară că s-a încheiat etapa, din păcate, bună, înalţilor funcţionari
publici şi s-a deschis Cutia Pandorei.
154
În ceea ce priveşte mutarea înalţilor funcţionari, absolut de
acord cu propunerea domnului senator Berca – şi voi face toate
diligenţele – ca oamenii să-şi desfăşoare activitatea cât mai aproape
de casă, sigur, cu funcţii şi cu responsabilităţi aşa cum prevede
legea.
Sunt de acord întru - totul cu propunerea domnului senator
Frunda cu privire la stabilirea unui nomenclator, şi o vom putea face
şi cred că toate partidele politice vor fi de acord, după ce vom trece
de toate etapele de descentralizare, care vedeţi că sunt tot mai ample
şi în învăţământ, şi în sănătate, şi în poliţia locală, deja legea este la
Camera Deputaţilor. Pe urmă sunt absolut de acord să stabilim un
nomenclator de funcţii, fiindcă şi eu cred că, din păcate, doar aşa ne
facem bine.
În ceea ce priveşte funcţiile de director executiv, directori
executivi adjuncţi, care se numesc acum, în propunerile noastre
numai directori şi directori adjuncţi, nu avem ce face, discutăm
despre legea unică a salarizării şi în deconcentrate astea sunt
funcţiile. Trebuie să respect o lege.
În ceea ce priveşte faptul că sunt doi-trei pe o funcţie, conform
propunerii legislative, art. 111, toţi intră în funcţii de execuţie şi pe
urmă se organizează concurs pentru a accede într-o funcţie de
conducere.
Nu cunosc situaţia cu secretarii de comună din Dâmboviţa –
mi-aţi spus despre cel din Tărtăşeşti. Eu am propus în momentul
respectiv – şi mă bucur că aţi aprobat – ca să scot secretarul de sub
155
prefect. Ştiţi foarte bine, ei sunt în coloana primarilor. Dar dacă s-a
întâmplat acest lucru, îl vom corecta.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru comentarii. Domnul
senator Haşotti. Microfonul 2.
Domnul Puiu Haşotti:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Nu este neapărat o procedură, ci un drept la replică. Această
Cutie a Pandorei, domnule ministru, domnule senator, a fost
deschisă demult. Dar dacă tot a deschis-o Guvernul Tăriceanu,
daţi-mi voie să-mi amintesc cine era ministrul administraţiei şi
internelor atunci. Atâta spun.
Domnul Vasile Blaga (din sală):
David!
Domnul Puiu Haşotti:
În privinţa... În 2005? Nu. Exact în 2005, domnule ministru. Şi
în 2007 a fost domnul ministru David. Şi în 2000 a fost alt ministru,
şi în 1996 alt ministru... Chestia asta este demult. Nu este din 2005
sau din 2007. Au fost nuanţe.
În privinţa altor chestiuni pe care le-aţi spus cu această mare
reformare, că sunteţi de acord cu ce a spus domnul senator Berca şi
că veţi lua măsuri, dacă tot am spus la declaraţii politice un citat de
La Rochefoucauld, am să vă spun unul acum din Machiavelli:
„cuvântul i-a fost dat omului pentru a-şi ascunde gândurile”. Se pare
că este un autor pe care nu ştiu dacă PD-L-ul l-a citit, dar aplică
teoria din plin. (Discuţii.)
156
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule ministru Blaga, microfonul 9.
Domnul Vasile Blaga:
Doar două precizări. Îl ştiu demult pe domnul Haşotti şi îmi
plac uneori poziţiile Domniei Sale, dar ştie precis că nu are dreptate.
La 1 ianuarie 2006, am menţinut în funcţie pe absolut toţi
înalţii funcţionari, existenţi în acel moment, şi vă readuc aminte că
majoritatea proveneau de la PSD, pentru că erau toţi secretarii de
atunci ai prefecturilor, toţi directorii generali din ministere drept cea
mai mare pondere, o au şi acum, cei care au pornit din PSD ca înalţi
funcţionari şi pe urmă prefecţii şi subprefecţii care erau în funcţie în
acel moment. Eu cred – şi vă spun încă o dată! – că este nevoie să
stabilim nomenclatorul clar al funcţiilor care se schimbă odată cu
puterea. Şi cred că partidele parlamentare pot face acest lucru.
Domnul Puiu Haşotti (din sală):
Când? În 100 de ani?
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc. Domnul senator Greblă. Microfonul 4.
Domnul Toni Greblă:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Dacă s-ar institui o ordine şi un premiu ale celor mai puţin
abuzivi miniştri, probabil domnul Blaga ar primi premiul cel mare.
Sub acest aspect, noi intenţionăm să protejăm funcţionarii publici de
abuzurile unor miniştri tentaţi să abuzeze de funcţia lor, nu
împotriva dumneavoastră neapărat, domnule ministru, care ştim că
157
aveţi o acţiune echilibrată asupra administraţiei. Legea trebuie să o
facem acum pentru ca, în eventualitatea în care cineva ar vrea să
abuzeze în aplicarea ei, să fie apărat de lege funcţionarul public.
Mai am două argumente. Indiferent de lista care ar fi bine să
fie întocmită, să vedem şi noi cine este menţinut şi promovat pe
criterii politice şi cine pe criterii profesionale. Dacă lăsăm libertate
totală în aplicarea principiului mobilităţii funcţionarului public, toţi
funcţionarii publici vor putea fi şantajaţi cu astfel de prevederi. Nu
vreau să te mai menţin, chiar dacă tu eşti pe altă listă, atunci eu te
detaşez 6 luni la Bacău şi după 6 luni la Bacău vei cere tu să pleci
acasă. Sub acest aspect este important să legiferăm şi, mai ales, mă
refeream – şi, în mod sigur, dumneavoastră înţelegeţi foarte bine –
la situaţiile tranzitorii. Dacă nu reglementăm şi nu ţinem cont de ele,
ne vom trezi ani în şir de acum încolo cu câte doi-trei directori pe
aceeaşi funcţie, unii printr-o hotărâre judecătorească, alţii printr-o
altă hotărâre, alţii în urma refuzului de a fi integraţi acolo unde s-a
dispus printr-o hotărâre judecătorească.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc. Eu cred că toate argumentele au fost enunţate.
Interesul este legitim, este o lege importantă.
Aş dori să întreb, înainte de a avansa în dezbaterea noastră,
dacă, din punctul de vedere al amendamentelor respinse, iniţiatorii
doresc să le susţină în plen conform procedurilor noastre.
Domnul senator Belacurencu. Microfonul 4.
158
Domnul Trifon Belacurencu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, dacă s-a lecturat cu mare atenţie proiectul de
lege iniţiat de Guvern – şi sunt convins de acest lucru, pe lângă
problemele rezolvate, mă refer la prevederile celor două ordonanţe
de urgenţă ale Guvernului, neconstituţionale – eu am sesizat că el
încearcă a da o creştere excesivă rolului Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, sens în care – şi cu ajutorul colegilor din
comisie – am reuşit să promovez patru amendamente, din care două
erau de fond, vizau ceea ce spun aici, o reducere a rolului excesiv al
Agenţiei, al treilea amendament pe fond pe această observaţie a fost
respins.
Vreau să vă reamintesc faptul că, prin proiectul de lege, se
introduce un nou articol (art. 211), prin care se spune că „Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici dispune suspendarea organizării
şi desfăşurării concursului sau, după caz, a examenului în
următoarele cazuri” şi sunt enumerate trei. Am propus
eliminarea lit. a). După aprecierea mea, rămânerea lit. a) ar da
posibilitatea unor hotărâri subiective pe care Agenţia le-ar putea lua
în legătură cu anumite examene de promovare în funcţiile publice.
Legea nr. 188/1999, dar şi proiectul de lege iniţiat de Guvern,
specifică în foarte multe cazuri în ce condiţii poate interveni
Agenţia şi să suspende un examen. De aceea, insist ca acest alineat
să fie eliminat, să rămână celelalte două, care explicitează condiţiile
în care poate interveni Agenţia. Vă mulţumesc.
159
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Vă mulţumesc. Vă propun să încercăm să intrăm în faza de
votare. Avem o primă propunere pe care au făcut-o doi senatori, de
a retrimite la comisie. După acest vot, dacă nu va întruni votul
majorităţii, vom intra în procedura de vot cu amendamentul respins,
amendamente acceptate şi votul final.
Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la
comisie. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.
Cu 41 de voturi pentru, 69 de voturi împotrivă, nicio abţinere,
propunerea a fost respinsă.
Supun votului dumneavoastră amendamentul susţinut de
domnul senator Belacurencu care se referă la singurul amendament
respins.
Cine este pentru amendamentul domnului senator
Belacurencu? Vă rog să votaţi.
Cu 40 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă şi 3 abţineri,
amendamentul a fost respins.
În continuare, vă supun votului raportul comisiei, cu
amendamentele adoptate pe care le aveţi deja în faţa dumneavoastră.
Vă rog să votaţi.
Cu 68 de voturi pentru, 42 împotrivă şi o abţinere, raportul nu
a primit numărul de voturi necesare.
(Domnul senator Traian-Constantin Igaş solicită cuvântul.)
Domnule senator Igaş, vă rog.
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
160
Vreau să vă anunţ că aparatul colegului din stânga nu a
funcţionat şi, pentru asta, vă rog să avem un vot... (Discuţii în sală)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Dacă solicitaţi listă de vot, fără probleme.
Vă rog să dispuneţi prezentarea listelor de vot către liderii
de grup.
(Domnul senator Puiu Haşotti solicită cuvântul.)
Domnule senator Haşotti, vă rog.
Domnul Puiu Haşotti:
Domnule preşedinte şi stimaţi colegi, este imposibilă
solicitarea Grupului parlamentar al PD-L.
(Intervenţii neinteligibile din sală)
Dacă solicitaţi listă, ce demonstraţi cu asta? Ce demonstraţi cu
asta? Poate că domnul senator nu a vrut, poate nu a putut, poate...
dar niciodată, niciodată nu s-a întâmplat să se reia votul pentru că
nu a funcţionat aparatul unui senator. (Proteste în rândurile
senatorilor din Grupul parlamentar al PD-L)
Dacă faceţi aşa...
Domnule preşedinte, vă rog să nu încălcaţi Regulamentul,
pentru că, dacă repuneţi la vot, voi solicita pauză de consultări şi
trecem de ora 18.00.
(Domnul senator Gheorghe Bîrlea solicită cuvântul.)
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule senator Bîrlea, vă rog.
161
Domnul Gheorghe Bîrlea:
Vă rog să respingeţi propunerea domnului senator Haşotti. Nu
este îndreptăţit să-mi refuze un drept de a vota. Este o chestiune
tehnică şi ea poate fi verificată. În consecinţă, solicit reluarea
votului.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Oricum, vreau să vă informez că suntem prima Cameră
sesizată şi că, în condiţiile în care vom vota imediat, în câteva
secunde, textul proiectului respectiv, domnul senator Bîrlea va putea
să se pronunţe. Deci, din punct de vedere al fondului problemei,
cred că prelungirea acestei discuţii este contraproductivă.
Domnule senator Frunda, vă rog.
Domnul Frunda György :
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Foarte pe scurt. Haideţi să privim lucrurile absolut corect, fără
party-pris-uri politice. Oricare senator care susţine că aparatul său
nu a funcţionat, în oricare parlament, din orice ţară, are dreptul să
ceară reluarea votului. Trebuie verificată lista.
Deci dacă lista confirmă cele susţinute de domnul senator, este
o obligaţie deontologică să supunem din nou la vot.
(Intervenţie neinteligibilă din sală; rumoare)
Poftim? De pe listă, dacă apare sau nu.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Am rugămintea...
162
Domnul Frunda György :
Şi încă ceva. Cu prietenia pe care i-o port domnului senator
Haşotti, trebuie să spun că de mai multe ori am revotat în asemenea
situaţii.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Domnule Frunda, dacă, într-adevăr, listingul confirmă că
domnul Bîrlea nu a votat, cred că este, până la urmă, colegial...
Deci vă rog să confirmaţi dacă domnul senator Bîrlea
figurează sau nu pe lista de vot.
(Domnul senator Traian-Constantin Igaş solicită cuvântul.)
Domnule senator Igaş, microfonul 2, vă rog.
Domnul Traian-Constantin Igaş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Am intrat în posesia listei de vot. Aşa cum spuneam şi mai
devreme la intervenţia mea, domnul coleg Bîrlea, pe care eu l-am
urmărit şi am văzut că încerca să voteze, dar nu a reuşit, nu apare pe
această listă şi vă rugăm, domnule preşedinte, să reluăm votul.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
În aceste condiţii, cred că este corect şi colegial... Nu cred că
ne putem bucura de mici victorii procedurale. Este o lege mult prea
importantă. Vă rog să reluăm votul cu privire la raportul cu
amendamente.
Vă rog să votaţi raportul.
O secundă, vă rog. Întrerupeţi procedura de vot. Se pare că
există o problemă.
163
Domnule senator Bîrlea, mergeţi, de exemplu, unde stătea unul
din... Eu v-aş sugera să mergeţi la Grupul senatorilor in dependenţi,
pentru că se poartă.
Doamna Olguţa Vasilescu, cred că vă puneţi în calea
procedurii de vot. Poate mergeţi la locul dumneavoastră, ca să nu
fiţi pusă în situaţia de a ocupa locul ministrului de interne.
Putem relua votul, domnule senator Bîrlea? Sunteţi confortabil
în noua poziţie? Să ştiţi că este un scaun care poate să vă provoace
neplăceri. Nu cred că este un lucru neapărat bun.
Vă rog să votaţi raportul cu amendamente. Vă rog să vă
pronunţaţi.
Cu 70 de voturi pentru, 44 de voturi împotrivă şi nicio
abţinere, raportul a fost adoptat. (Aplauze)
Acum vă supun votului proiectul de lege, cu amendamentele
pe care le-aţi aprobat în urmă cu câteva secunde.
Vă rog să votaţi.
Se pare că avem o problemă. Vă rog să reluăm procedura de
vot pe proiectul de lege.
Vă rog să votaţi.
Cu 69 de voturi pentru, 44 de voturi împotrivă şi o abţinere,
proiectul de lege a fost adoptat.
(Aplauze)
*
Aşa cum am discutat anterior, aş sugera, pentru a profita şi de
prezenţa domnului ministru Oprea, să ne aplecăm...
(Discuţii în sală)
164
Domnule ministru Blaga, aveţi o propunere? (Intervenţie
neinteligibilă din sală) Nu, nu. După aceea, o să reluăm celelalte
iniţiative legislative.
(Discuţii în sală)
Vreau să vă adresez rugămintea respectuoasă să aveţi răbdare
să mai staţi câteva minute în plen. Este o lege importantă, este o
lege pentru militarii acestei ţări şi este o lege organică.
La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 384/2006 privind
statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.
A fost adoptat tacit de Camera Deputaţilor şi se află în atenţia
noastră.
Îl rog pe domnul ministru Oprea, la microfonul 8, să ne
prezinte, pe scurt, punctul de vedere al Guvernului, urmând ca
domnul senator Meleşcanu să prezinte punctul de vedere al
comisiilor.
Domnul Gabriel Oprea – ministrul apărării naţionale:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Stimaţi colegi,
Supun atenţiei dumneavoastră completarea Legii nr. 384/2006
privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari.
Această categorie de militari, soldaţi şi gradaţi voluntari, a fost
înfiinţată în anul 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 1030 din 18
septembrie.
165
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1030/1990, limita de vârstă era
de 35 de ani pentru militarii luptători şi de 45 de ani pentru militarii
profesionişti. În anul 2006 a apărut Legea nr. 384 privind statutul
soldaţilor şi gradaţilor voluntari, prin care s-a reglementat statutul
acestora în armata română şi aceştia au primit unele drepturi. Vârsta
până la care aceştia puteau fi menţinuţi în activitate a fost limitată la
40 de ani.
În prezent, soldaţii şi gradaţii voluntari sunt în număr de
aproximativ 31 000, aproximativ 40% din totalul personalului
militar. Deşi îndeplinesc misiuni specifice atât pe timp de pace, cât
şi pe timp de război, inclusiv prin participarea la misiuni de
menţinere a păcii în teatrele de operaţii în afara teritoriului statului
român, potrivit legislaţiei existente, nu sunt asimilaţi cadrelor
militare. În consecinţă, în prezent, nu pot beneficia de unele drepturi
acordate acestora, constituind un corp distinct de personal militar cu
statut propriu.
În data de 9 februarie a.c. am participat la şedinţa Comisiei
pentru muncă, familie şi protecţie socială din Senat, în cadrul căreia
am dezbătut acest proiect de lege. În urma dezbaterilor din comisie
şi a propunerilor, toţi politicienii şi-au dat acordul pentru
reglementarea statutului şi a obligaţiilor militare la nivel
profesionist ale soldaţilor şi gradaţilor voluntari. Aceste propuneri
s-au bucurat de toate voturile formaţiunilor politice – PNL, PSD,
UDMR şi Grupul senatorilor independenţi. Aş vrea să-i menţionez
pe domnii senatori Teodor Meleşcanu, Cristian Rădulescu,
166
Alexandru Cordoş şi pe domnii deputaţi Adrian-George Scutaru,
Eugen Bejinariu şi Marian Sârbu.
Stimaţi colegi,
Din sală mi se spune să grăbim acest vot. Având în vedere
toate elementele prezentate, considerăm necesare şi benefice, pentru
această categorie de personal, propunerile cuprinse în raportul
comun al Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială şi
Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Este
vorba de militari tineri, de familii tinere, cu copii mici, pe care nu
trebuie să-i abandonăm, ci să-i ajutăm.
Vreau să vă mulţumesc tuturor senatorilor, tuturor
parlamentarilor de la toate formaţiunile politice pentru că, pe o
problemă de interes naţional, ne-am dat mâna şi putem să rezolvăm
această problemă a unor familii tinere care au mare nevoie de acest
lucru.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule preşedinte Meleşcanu, vă rog să ne prezentaţi
punctul de vedere al comisiilor sesizate pentru raport.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Domnule preşedinte,
Este un raport suplimentar comun, care confirmă raportul
favorabil pe care noi l-am adoptat deja pentru dezbaterile din
şedinţa Senatului din 17 septembrie 2008.
167
Aveţi în mape textul, nu vreau să vă citez din el. Vreau doar să
folosesc acest prilej pentru a mulţumi, în mod cu totul deosebit,
domnului preşedinte Cristian Rădulescu pentru colaborarea
excelentă şi sprijinul pe care l-am primit din partea Comisiei pentru
muncă, familie şi protecţie socială şi mai ales domnului ministru
Gabriel Oprea, pentru că Domnia Sa a fost primul care a reuşit să
vină cu un punct de vedere favorabil din partea ministerului, care a
reprezentat singura noastră dificultate în procesul legislativ.
Vreau să vă spun că este un raport favorabil. Sper să-l votaţi
cu toţii, cu conştiinţa că faceţi o dreptate pentru cel mai important
corp numeric din armată, soldaţii şi gradaţii voluntari, al căror regim
era departe de regimul care ar trebui să fie, inclusiv prin aprobarea
măririi vârstei contractului până la 45 de ani.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc foarte mult.
În condiţiile în care constat un punct de vedere comun din
partea Guvernului şi din partea comisiilor de specialitate, vă supun
votului raportul comun, cu amendamente. Vă rog să vă pronunţaţi
cu privire la acest raport.
Vă rog să votaţi.
Cu 105 voturi pentru, niciun vot împotrivă, două abţineri,
raportul a fost adoptat.
Vă supun acum votului proiectul de lege, cu precizarea că este
o lege organică.
Vă rog să votaţi.
168
Cu 105 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere,
Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari a fost
adoptat de plenul Senatului.
*
În condiţiile în care timpul alocat dezbaterilor legislative a fost
epuizat, trecem la ultimul punct din ordinea de zi, întrebări,
interpelări şi răspunsuri, mulţumind reprezentanţilor Guvernului
care au fost prezenţi la această dezbatere a Senatului României.
*
Vreau să vă informez că programul pe această săptămână este
programul obişnuit de lucru, cu şedinţă în plenul Senatului
miercuri, 24 februarie, între orele 9.00 – 13.00.
*
Îl invit pe domnul vicepreşedinte Meleşcanu la prezidiu.
(Din acest moment, conducerea lucrărilor este preluată de
domnul vicepreşedinte Teodor-Viorel Meleşcanu.)
Teodor-Viorel Meleşcanu:
Stimaţi colegi,
O să vă rog să luaţi loc.
Trecem la partea a treia a şedinţei noastre, dedicată
întrebărilor, interpelărilor şi răspunsurilor la întrebări şi interpelări.
Îl invit la microfon pentru a adresa întrebările pe domnul
senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.
Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
169
Vă rog, pentru domnul senator Oprea, microfonul central.
Domnul Dumitru Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Prima întrebare este adresată doamnei ministru Elena Udrea,
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnule senator Oprea, numai un moment, vă rog.
Stimaţi colegi, am rugămintea la dumneavoastră să faceţi
linişte. Astăzi, întrebările şi interpelările, precum şi răspunsurile la
întrebări şi interpelări, sunt radiodifuzate în direct.
Vă adresez, respectuos, rugămintea, chiar dacă doriţi să
vorbiţi, să treceţi în foaierul Senatului.
Invitaţia este valabilă chiar şi pentru miniştrii senatori.
Vă rog, domnule senator Oprea.
Domnul Dumitru Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Obiectul şi motivarea întrebării: Consolidarea clădirilor de
locuinţe cu risc seismic ridicat.
Deşi a intrat în vigoare de foarte mulţi ani, Ordonanţa
Guvernului nr. 20/1994 privind punerea în siguranţă a fondului
construit existent nu produce efecte.
Se constată, pe de o parte, probleme de natură financiară şi de
comportament din partea proprietarilor de locuinţe, în special, şi, pe
de altă parte, o lipsă de implicare a autorităţilor locale. Este şi cazul
Primăriei municipiului Iaşi, care nu a făcut demersuri pentru
realizarea proiectelor de expertizare tehnică şi proiectare a lucrărilor
170
de intervenţie. Mai mult, în anul 2008, primăria a returnat
2 milioane de lei la bugetul de stat, bani destinaţi pentru acoperirea
costurilor de expertizare şi proiectare.
Ţinând cont de faptul că întregul proces de consolidare este
deosebit de scump, iar cei mai mulţi oameni nu au suficiente
venituri pentru acoperirea costurilor, vă rugăm, doamna ministru, să
ne comunicaţi măsura în care se poate demara un program similar
celui de reabilitare termică, astfel încât procesul de consolidare să
fie unul cu rezultate vizibile.
Vă mulţumesc.
Solicit răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog să prezentaţi şi a doua întrebare.
Domnul Dumitru Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
A doua întrebare este adresată preşedintelui Comisiei de
supraveghere a asigurărilor, doamna Angela Toncescu.
Obiectul şi motivarea întrebării: Neasigurarea locuinţelor cu
risc seismic.
Se întâmplă, doamna preşedinte, ca, la producerea unor
calamităţi naturale, care distrug locuinţe, să acuzăm proprietarii că
nu au asigurări şi nu pot fi despăgubiţi sau ajutaţi din lipsa lor.
Deşi ar putea părea surprinzător, unii cetăţeni, proprietari de
apartamente în blocuri cu risc seismic ridicat, reclamă
imposibilitatea asigurării locuinţei prin faptul că sunt singurii
171
exceptaţi de Legea nr. 260 din 2008, printr-o modificare ulterioară
promulgării ei.
Ca urmare, ei nu pot să se asigure nici prin opţiunea
facultativă, dar nici prin asigurarea obligatorie, chiar dacă ar fi
dispuşi să plătească prime de asigurare ceva mai mari.
În contextul dat, doamna preşedinte, vă rugăm să ne
comunicaţi soluţia prin care aceste locuinţe ar putea să reintre sub
incidenţa legii sus-menţionate şi, de asemenea, ele să fie asigurate
împotriva dezastrelor naturale.
Aştept răspuns în scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Folosesc acest prilej pentru a reînnoi apelul de a păstra liniştea
necesară pentru ca toţi colegii noştri să poată adresa întrebările şi
interpelările şi să audă răspunsurile la întrebări şi interpelări.
Vă rog, doamna senator Doina Silistru, aveţi cuvântul.
Microfonul central.
Doamna Doina Silistru:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru faptul că
încercaţi să stabiliţi liniştea, dar colegii, niciunul dintre ei, cred că
nu vă aud.
Întrebarea mea este adresată domnului Cătălin Marian
Predoiu, ministrul justiţiei.
Domnule ministru,
În şedinţa Senatului din data de 6 aprilie 2009, v-am adresat o
întrebare referitoare la situaţia doamnei Eftodi Stella, cetăţean al
172
Republicii Moldova, care a depus la Ministerul Justiţiei dosarul
înregistrat cu numărul de intrare 1561 din 22 martie 2004, repet,
22 martie 2004, în vederea obţinerii cetăţeniei.
Conform răspunsului dumneavoastră, în care se specifica
necesitatea completării dosarului de către petentă cu acte pe care
trebuia să le mai depună, aceasta s-a conformat în timp util.
În aceste condiţii şi în contextul actual, când statul român a
redus termenul de acordare a cetăţeniei pentru persoanele din
Republica Moldova, doamna Eftodi Stella se află în imposibilitatea
de a cunoaşte situaţia dosarului, neprimind în acest sens niciun
răspuns.
Revin şi vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi care este
stadiul lucrării cu numărul amintit, privind solicitarea doamnei
Eftodi Stella şi care sunt demersurile necesare, conform
prevederilor legii, pe care persoana în cauză trebuie să le întreprindă
pentru soluţionarea acestei cereri într-un termen rezonabil.
Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Marius-Petre Nicoară,
din partea Grupului parlamentar al PNL.
Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David, din partea
Grupului parlamentar al PD-L.
Domnul Marius-Petre Nicoară:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
173
Mă bucur că îl avem în sală şi pe domnul ministru Vasile
Blaga, adresez interpelarea chiar către ministerul pe care dânsul îl
conduce.
Obiectul interpelării: Strategia ministerului în privinţa
traficului de fiinţe umane şi a crimei organizate.
Conform celui mai recent raport anual al Executivului
european, prezentat pe 22 iulie 2009 şi care va fi publicat în
februarie 2010, România nu depune încă suficiente eforturi pentru a
combate corupţia şi crima organizată.
Traficul de fiinţe umane şi droguri, alături de fraudele bancare
reprezintă „specializările” prin care se remarcă reţelele de crimă
organizată din România.
Experţii EUROPOL consideră că mafioţii români au profitat
din plin de aderarea la Uniunea Europeană şi operează de la egal la
egal cu confraţii din alte state membre. Grupările criminale
provenite din ţara noastră, potrivit oficialilor europeni, nu sunt, de
regulă, de mari dimensiuni, dar prezintă o tendinţă de extindere a
acestor dimensiuni şi a activităţilor pe care le întreprind.
Ca urmare, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi care
este strategia ministerului în combaterea traficului de fiinţe umane
şi ce măsuri au fost luate până în prezent pentru combaterea acestui
flagel şi, implicit, pentru îmbunătăţirea imaginii României?
Vă solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
174
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din
partea Grupului parlamentar al PD-L.
Se pregăteşte domnul senator Viorel Arcaş, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Gheorghe David:
Vă mulţumesc.
Am două întrebări, dar am să prezint o singură întrebare.
Ea este adresată Ministerului Sănătăţii.
Domnule ministru,
Prin Hotărârea de Guvern nr. 1521 din 2 decembrie 2009, s-a
aprobat înfiinţarea Institutului Regional de Oncologie Timişoara,
unitate sanitară publică cu paturi şi personalitate juridică, având
sediul în municipiul Timişoara, în subordinea Ministerului Sănătăţii.
Este un obiectiv de investiţii în curs de finalizare. Acest obiectiv de
investiţii este compus din teren şi construcţie nefinalizată şi va
deservi judeţele din partea de vest a ţării.
Art. 3 al acestei hotărâri prevede că, în cazul în care lucrările
de construcţie la Institutul Regional de Oncologie Timişoara nu
demarează în termen de maxim 3 ani de la data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, imobilul, compus din teren şi construcţie
nefinalizată, va reveni în domeniul public al municipiului Timişoara
şi în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Respectuos, din aceste considerente, vă solicit, domnule
ministru, să-mi comunicaţi dacă, pentru anul 2010, se vor aloca cel
175
puţin sumele de bani necesare pentru studiul de fezabilitate şi
proiect. Vă mulţumesc.
Vă solicit răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaş, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea
Grupului parlamentar al PNL.
Domnul Viorel Arcaş:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,
ministrul finanţelor publice.
Care este suma împrumutată de statul român de pe piaţa
internă şi internaţională, exclus împrumuturile FMI şi UE, în cursul
anului 2009 şi în primele două luni ale anului 2010? Care sunt
termenele de rambursare şi dobânzile de plătit?
Încă o întrebare: care este suma pe care estimaţi că o veţi
împrumuta de pe piaţa internă şi internaţională, exclusiv tranşele
FMI, în cursul anului 2010?
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din
partea Grupului parlamentar al PNL.
176
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Întrebarea mea este adresată domnului ministru Vasile Blaga.
Obiectul şi conţinutul: Serviciile oferite de firmele de
dispecerat de taxi.
Domnule ministru,
În calitate de co-iniţiator al Legii privind transporturile în
regim de taxi şi în regim de închiriere, consider că un transportator
autorizat poate beneficia, conform prevederilor legii în cauză, de
serviciile, subliniez, oricărei firme de dispecerat care, din punctul
meu de vedere, are obligaţia de a-l primi.
Conform art. 15 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 265/2007,
serviciile de dispecerat sunt obligatorii şi se desfăşoară în baza
încheierii unui contract de dispecerizare, în condiţii
nediscriminatorii.
De asemenea, consider că nu există niciun temei legal pentru
ca un dispecerat să refuze cererea unui taximetrist autorizat pentru
că, altfel, ar risca să-şi piardă autorizaţia de funcţionare care este
acordată tocmai pentru a desfăşura servicii de dispecerizare
transparente, echitabile şi utile comunităţii.
În cadrul audienţelor acordate, mulţi taximetrişti independenţi,
care au obţinut autorizaţia de funcţionare şi vor să-şi desfăşoare
activitatea legal, mi s-au plâns că sunt refuzaţi de anumite
dispecerate pentru a fi arondaţi sau sunt trataţi diferenţiat, alţi colegi
de-ai lor primind majoritatea comenzilor şi, în cazul în care
177
taximetriştii au reclamat acest lucru, nu au mai fost primiţi la nicio
formă de dispecerat din zonă.
Consider că ar trebui, în mod expres, prevăzută obligaţia
firmelor de dispecerat de a oferi serviciile oricărui solicitant,
transparent, echitabil şi spre buna servire a comunităţii, iar
diferendele ulterioare s-ar putea rezolva în justiţie.
Vă rog să-mi explicaţi dacă, în interpretarea dumneavoastră,
serviciile de dispecerat sunt obligatorii sau nu şi dacă există intenţia
de a clarifica legislativ această eventuală scăpare a legii.
Solicit răspuns verbal şi scris.
Pot să prezint şi pe a doua?
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog, prezentaţi şi a doua întrebare.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vă mulţumesc.
A doua întrebare este adresată tot domnului ministru al
administraţiei şi internelor Vasile Blaga.
Obiectul ei se referă la: Problema radarelor fixe din judeţul
Vâlcea.
Domnule ministru,
În data de 8 mai 2009, Poliţia Română a retras avizul de
funcţionare pentru 77 de radare fixe, amplasate în 18 judeţe, printre
care şi judeţul Vâlcea, ca urmare a unor contracte încheiate de
primării cu societăţi particulare.
În acelaşi timp, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi
Monitorizarea Achiziţiilor Publice solicită în justiţie anularea
178
contractelor privind amplasarea radarelor fixe care nu respecta
legislaţia de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
În data de 12 august 2009, reprezentanţii ANRMAP au cerut
Tribunalului Vâlcea să se pronunţe asupra nulităţii contractului de
asociere dintre firma Codec Spot SRL şi Primăria Bujoreni.
La 26 ianuarie 2010, instanţa a hotărât că prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, invocate de
reclamant, nu se aplică prezentei cauze, întrucât comuna Bujoreni
nu avea posibilitatea legală de a exploata serviciul de monitorizare
şi control al traficului rutier, ţinând cont de faptul că acest serviciu e
dat prin lege în competenţa exclusivă a unei alte instituţii – Poliţia
Română.
Astfel, prin contractul de asociere în participaţiune, nu se
putea urmări execuţia acestui serviciu, fapt care să determine
încadrarea contractului respectiv în categoria contractelor de
concesiune de servicii publice, se arată în hotărâre.
Având în vedere cele mai sus menţionate, vă rog să-mi
precizaţi, domnule ministru, ce decizie veţi lua în acest caz
controversat.
Solicit răspuns verbal şi scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Pereş,
vicepreşedintele Senatului, pentru a adresa o întrebare.
Vă rog, microfonul central.
179
Domnul Alexandru Pereş:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată Ministerului Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri, domnului ministru Adriean
Videanu.
Stimate domnule ministru,
Fabrica de arme Cugir, o instituţie a statului aflată în
componenţa ROMARM şi în subordinea Ministerului Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri, are o tradiţie de peste 200 de ani
în industria de apărare şi a fost una dintre cele mai importante
societăţi comerciale din judeţul Alba.
Majoritatea activelor şi utilajelor folosite de această unitate
sunt însă vechi şi multe nu mai dau randamentul cerut de
standardele actuale.
Printre acestea se află şi staţia de epurare, care trebuie
modernizată pentru a se alinia noilor reglementări europene în
probleme de mediu.
Legat de această problemă, doresc să vă solicit ajutorul şi să
vă adresez următoarele întrebări:
Care sunt soluţiile Ministerului Economiei, Comerţului şi
Mediului de Afaceri pentru ca Fabrica de Arme Cugir să intre în
legalitate din acest punct de vedere?
Ce soluţii propun factorii de decizie ai ministerului pe care-l
conduceţi pentru redresarea Fabricii de Arme Cugir?
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
180
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu,
din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Florin Constantinescu:
Domnule preşedinte,
Întrebarea mea este adresată domnului Cseke Attila-Zoltán,
ministrul sănătăţii.
Stimate domnule ministru,
În anul 2009, cu adresa nr. 2939/6.03.2009 emisă de Spitalul
Municipal Paşcani, s-a depus la Ministerul Sănătăţii documentaţia
privind Modernizarea Secţiei de Prosectură, precum şi dotarea cu
două agregate frigorifice, mese pentru prosectură, precum şi alte
elemente necesare activităţii specifice. Menţionez că Secţia de
prosectură din cadrul Spitalului Municipal nu a fost modernizată
până acum, iar în cadrul spitalului funcţionează o altă secţie de
„Îngrijiri paleative”, care este prima secţie cu acest specific din
sistemul public, din ţară.
De la înfiinţare, în anul 2008, şi până în prezent, în cadrul
Secţiei de paleaţie s-au înregistrat 484 de decese şi au fost externaţi
1892 de pacienţi.
Având în vedere cele de mai sus, vă rog, domnule ministru, să
dispuneţi înscrierea pe lista de investiţii a dotărilor prevăzute în
Proiectul nr. 9018/2009 privind Modernizarea Secţiei de prosectură
din cadrul Spitalului Municipal Paşcani.
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
181
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Stimaţi colegi,
Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC a epuizat
timpul. Vă rog, cu mult respect, să citiţi întrebările pe scurt, fără a
mai face introducerea.
Până atunci, îl invit la microfon pe domnul senator Ion Ariton,
din partea Grupului parlamentar al PD-L. Nu este prezent în sală.
Dacă Domnia Sa nu este prezent, următorul pe listă este domnul
senator Augustin-Daniel Humelnicu. Nici dumnealui nu este prezent
în sală.
Îi ofer cuvântul domnului senator Alexandru Mocanu. Vă rog,
domnule senator, microfonul central.
Domnul Alexandru Mocanu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată doamnei Crinuţa Nicoleta
Dumitrean, preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Restituirea
Proprietăţii şi vizează: Plata unor despăgubiri în baza Legii
nr. 290/2003.
Stimată doamnă preşedinte,
Urmare audienţei acordate doamnei Pană I. Rodica,
domiciliată în satul Beuca, judeţul Teleorman, vă rog să-mi
comunicaţi data până la care Direcţia financiar-administrativă şi
resurse umane din cadrul autorităţii pe care o conduceţi va efectua
plata compensaţiilor cuvenite în baza Hotărârii nr. 118/4 decembrie
182
2007 a Comisiei Judeţene Teleorman de aplicare a
Legii nr. 290/2003.
Vă reamintesc faptul că, în temeiul legii, la 3 martie 2008, sub
nr. 6935, doamna Pană I. Rodica, în calitate de unic beneficiar, v-a
transmis pe adresa autorităţii documentele menţionate de lege, în
vederea efectuării acestei plăţi.
Profit de ocazie pentru a vă reaminti că aştept încă răspunsul
dumneavoastră şi la întrebarea pe care v-am adresat-o în data de
1.02.2010, cu privire la despăgubirile cuvenite, în baza
Legii nr. 10/2001, doamnei Stavarache Marioara din Roşiorii de
Vede, strada Rahovei, bloc 103.
În încheiere, vă aduc la cunoştinţă, stimată doamnă preşedinte,
sesizările multor cetăţeni care susţin că, în mod constant, la
telefoanele autorităţii nu răspunde nimeni. Spre convingere, vineri,
12 februarie 2010, în intervalul 9.30 – 13.00, am încercat în zadar,
preţ de trei ore şi jumătate, să iau legătura cu dumneavoastră.
Indiferent de cât de obiective vor fi fost motivele care au
generat această situaţie, ca preşedinte al unei instituţii publice aflată
în slujba cetăţenilor, vă cer să luaţi măsurile necesare astfel încât
asemenea situaţii să nu se mai repete.
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc mult, domnule senator Mocanu.
Toate grupurile parlamentare şi-au epuizat timpii.
Mai au de adresat întrebări domnii senatori: Gheorghe Pop,
Radu-Cătălin Mardare şi Ion Rotaru, din partea Grupului
183
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Reînnoiesc rugămintea să
prezentaţi întrebările foarte pe scurt.
Vă rog, domnule senator Gheorghe Pop, microfonul central.
Domnul Gheorghe Pop:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
O să fiu foarte scurt. Întrebarea este adresată doamnei Elena
Gabriela Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului.
Obiectul întrebării este: Derularea Programului de construcţii
de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, în comuna Nuşfalău.
Stimată doamnă ministru, în data de 11 august 2009, Agenţia
Naţională a Locuinţei şi Consiliul Local al comunei Nuşfalău,
judeţul Sălaj, au încheiat contractul, înregistrat cu nr. 20544 din
11 august 2009, prin care Consiliul Local al comunei Nuşfalău a pus
la dispoziţie suprafaţa de 900 de metri pătraţi, în folosinţă gratuită,
Agenţiei Naţionale a Locuinţei, cu scopul realizării unui bloc ANL
în comuna Nuşfalău. De la semnarea contractului şi până în prezent,
nu s-a realizat nicio măsură din obligaţiile prevăzute la art. 6 din
contract, respectiv cele ale Agenţiei Naţionale ale Locuinţei.
De aceea, doamnă ministru, vă rog să-mi răspundeţi în scris la
următoarele întrebări:
Când consideraţi posibilă începerea lucrărilor la blocul
ANL–Nuşfalău?
Care sunt proiectele pentru anul 2010 privind construcţiile de
locuinţe prin Programul ANL din judeţul Sălaj?
Solicit răspuns în scris. Mulţumesc.
184
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Radu-Cătălin Mardare.
Aveţi cuvântul, microfonul central.
Domnul Radu-Cătălin Mardare:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea este adresată doamnei Elena Gabriela Udrea,
ministrul dezvoltării regionale şi turismului.
Obiectul întrebării: Programul intitulat: „10 000 de kilometri
de drumuri judeţene”, anunţat de domnul prim-ministru Emil Boc şi
de alţi lideri ai PD-L în a doua parte a anului trecut.
Vă aduc la cunoştinţă faptul că, în judeţul Bacău, au fost
întocmite documentaţii tehnico-economice pentru accesarea de
fonduri externe şi interne nerambursabile pe diferite programe de
finanţare, pentru obiective deosebit de importante, cum ar fi
reabilitarea şi modernizarea drumurilor judeţene: Moineşti – Zemeş
– Bolătău; Dumbrava – Gura Văii; Răcăciuni – Dumbrava şi a
drumului judeţean Bacău – Fundu Răcăciuni.
Vă adresez respectuoasa rugăminte de a preciza când va fi
lansat acest program şi care vor fi criteriile de finanţare.
Solicit răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rotaru, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Aveţi cuvântul,
microfonul central.
185
Domnul Ion Rotaru:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,
ministrul finanţelor publice.
Domnule ministru,
În conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 91/1998 privind
acoperirea şi restituirea diferenţelor de curs valutar pentru sumele în
valută depuse de cetăţenii români în contul Băncii Române de
Comerţ Exterior, aprobată prin Legea nr. 634/2001, cetăţenii români
care au depus sume în valută provenite din salarii erau îndreptăţiţi
să li se restituie sumele nedecontate până la data intrării în vigoare a
ordonanţei.
Deşi mulţi dintre aceştia au solicitat în termen legal restituirea
sumelor depuse, nici până la această dată sumele solicitate nu au
fost decontate. Într-o astfel de situaţie se află şi domnul Gagu Ion,
domiciliat în Brăila, Cartier Obor, bloc 39, apt.29, care a solicitat,
încă din data de 14 septembrie 1998, restituirea sumelor depuse,
dar, după peste 10 ani de la solicitare, sumele nu au fost încasate,
deşi a făcut nenumărate intervenţii la toţi factorii implicaţi:
COMTURIST S.A., fostul BANCOREX, Ministerul Turismului,
Ministerul de Finanţe, Banca Comercială Română, Parlamentul
României – Camera Deputaţilor.
Vă rog, domnule ministru Sebastian Vlădescu, să analizaţi
această nedreptate ce i s-a făcut unui om care a muncit şi a depus
aceşti bani la o bancă a statului român, care avea obligaţia, în
186
conformitate cu legea, să restituie sumele nedecontate tuturor
solicitanţilor în termen legal.
Solicit răspuns scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnule senator.
Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că au mai depus, în scris,
întrebări, fără să le citească în şedinţa de plen: domnul senator
Iulian Bădescu, doamna senator Anca-Daniela Boagiu, domnul
senator Ion Ariton, domnul senator Dobra Nicolae şi domnul
senator Augustin-Daniel Humelnicu, din partea Grupului
parlamentar al PD-L.
A depus o întrebare în scris, fără să o citească în plen, domnul
senator Mihăiţă Găină, din partea Grupului parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus întrebări în
scris, fără să le citească în şedinţa de plen: domnul senator
Dan-Radu Ruşanu, domnul senator Cornel Popa şi doamna senator
Minerva Boitan.
Din partea Grupului parlamentar al independenţilor, au depus
întrebări în scris: domnul senator Ovidius Mărcuţianu şi domnul
senator Sorin-Serioja Chivu.
Vă mulţumesc.
Trecem acum la interpelări.
Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD-L,
care are în total 11 minute, pe domnul senator Petru Başa.
Vă rog, domnule senator.
187
Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Petru Başa:
Domnule preşedinte,
Am o interpelare adresată domnului Borbély László, ministrul
mediului şi pădurilor.
Obiectul interpelării: Problema gestionării deşeurilor în judeţul
Mureş.
Conform angajamentelor, România are termene pentru
închiderea depozitelor de deşeuri, respectiv a gropilor de gunoi care
nu sunt conforme. Astfel, până în 16 iulie 2010, celor 101 gropi de
gunoi închise li se vor mai adăuga încă 30 de gropi. Printre acestea
se numără şi groapa de gunoi de la Târgu-Mureş. În aceste condiţii,
singura groapă de gunoi ce corespunde cerinţelor europene este cea
de la Sighişoara –m vorbesc de judeţul Mureş. Aceasta însă nu este
dimensionată pentru a prelua deşeurile din mai multe localităţi ale
judeţului sau chiar din tot judeţul.
Anul trecut, preşedinta Consiliului Judeţean Mureş,
Lokodi Edita Emöke, a promis consilierilor locali că se vor face
demersuri la Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru găsirea unor
soluţii pentru construcţia de noi alveole la groapa ecologică de la
Sighişoara, în schimbul depozitării deşeurilor din mai multe
localităţi în depozitul de deşeuri de la Sighişoara.
În cazul în care noile alveole, respectiv celulele 3 şi 4, nu se
vor construi, depozitul de deşeuri din Sighişoara îşi va umple
capacitatea până la sfârşitul acestui an.
188
Întrucât şi în momentul de faţă există divergenţe în ceea ce
priveşte construcţia unui depozit judeţean de deşeuri, cu soluţia
propusă Vălureni, la rândul său depozitul de la Târgu-Mureş
urmând a se închide în luna iulie 2010, necesitatea extinderii gropii
de la Sighişoara, singura euroconformă, cu alte două alveole, este
mai mult decât stringentă.
În concluzie, în situaţia în care gestionarea deşeurilor în
judeţul Mureş devine o problemă destul de gravă, vă solicităm,
domnule ministru, să ne precizaţi în scris ce soluţii se vor lua pentru
ca măcar depozitul de deşeuri de la Sighişoara să-şi extindă
capacitatea de depozitare.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din
partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se
pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului
parlamentar al PNL.
Doamna Doina Silistru:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată tot domnului Borbély László,
ministrul mediului şi pădurilor.
Domnule ministru,
Deşeurile din judeţul Vaslui sunt transportate în judeţele
Galaţi şi Neamţ cu costuri foarte mari din partea autorităţilor locale,
deoarece, după închiderea platformelor de gunoi din judeţ, nu s-a
189
finalizat amenajarea unui depozit ecologic în Vaslui, potrivit
normelor impuse de Uniunea Europeană. În condiţiile de
subfinanţare a autorităţilor locale, acestea se confruntă cu grave
probleme de ordin financiar care se răsfrâng şi asupra problemei
gestionării deşeurilor, existând posibilitatea ca acestea să nu mai
poată fi colectate şi transportate, iar judeţul să se transforme într-o
imensă groapă de gunoi.
Având în vedere această situaţie dificilă în care se găseşte
judeţul Vaslui, vă întreb, domnule ministru, care va fi soluţia pe
care o va adopta Administraţia Fondului pentru Mediu, împreună cu
autorităţile locale, pentru reducerea efectelor negative ale gestionării
deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului şi, implicit,
pentru respectarea normelor Uniunii Europene?
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, doamna senator Silistru.
Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din
partea Grupului parlamentar al PNL.
Se pregăteşte domnul senator independent Vasile Nedelcu.
Vă rog, întrucât senatorii independenţi au la dispoziţie doar 3
minute şi are o interpelare şi domnul senator Cezar-Mircea
Măgureanu, să vă înscrieţi în cele 3 minute, domnule senator
Nedelcu, dar nu numai dumneavoastră, mai lăsaţi-i ceva şi
domnului senator Măgureanu.
Mulţumesc.
Vă rog, domnule senator Frâncu, microfonul central.
190
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Domnule prim-ministru,
Atunci când s-a discutat Legea bugetului de stat, foarte mulţi
parlamentari au insistat asupra unei propuneri venite de la opoziţie,
prin care se reglementa într-un mod transparent ordinea în care să se
efectueze plăţile în următorii ani:
1. Plata facturilor restante;
2. Plata cofinanţărilor titularilor de proiecte, aprobate cu
finanţare europeană, în special unităţile administraţiei locale;
3. Continuarea unor investiţii începute;
4. Începerea unor noi investiţii.
Răspunsul dat de dumneavoastră atunci, citez: „Ar putea exista
pericolul unor plăţi care nu sunt prioritare”, nu m-a mulţumit. De
aceea, vă rog să precizaţi, domnule prim-ministru, de ce nu vi se
pare corectă ierarhizarea de mai sus şi dacă intenţionaţi într-un
viitor apropiat să propuneţi o modalitate de rezolvare a acestor
probleme, care să nu ţină seama de elemente subiective.
Solicit răspuns verbal şi în scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnule senator Frâncu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Nedelcu. Aveţi
cuvântul, microfonul central.
Domnul Vasile Nedelcu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
191
Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul interpelării: Restructurarea Agenţiei Naţionale de
Consultanţă Agricolă şi a Oficiilor Judeţene de Consultanţă
Agricolă.
Domnule prim-ministru,
Restructurarea agenţiilor guvernamentale prin Legea privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, asumată de către
Guvernul pe care-l conduceţi, în cele mai multe situaţii s-a rezumat
doar la schimbarea unor denumiri sau la trecerea unora dintre aceste
instituţii în subordinea altor ministere ori a altor structuri centrale şi
locale.
Un exemplu în acest sens este şi restructurarea Agenţiei
Naţionale de Consultanţă Agricolă şi a oficiilor judeţene de
consultanţă agricolă, prin schimbarea denumirii acestora din urmă
în „camere agricole”. Acest lucru nu a determinat îmbunătăţirea
activităţii unor structuri absolut necesare în agricultură, cum sunt
camerele agricole, ci, mai degrabă, a creat confuzie în rândul
agricultorilor şi a îngreunat foarte mult activitatea acestor oficii,
întrucât primesc subvenţii tot de la Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, ca şi înainte de restructurare, şi au acelaşi obiect
de activitate, singurul câştig fiind un stăpân în plus, adică consiliul
judeţean.
Având în vedere situaţia creată în urma emiterii Hotărârii de
Guvern nr. 1609/30.12.2009, privind înfiinţarea camerelor agricole
judeţene şi trecerea acestora în subordinea consiliului judeţean,
faptul că fermierii au nevoie tot mai mult de sprijin concret din
192
partea specialiştilor de la camerele agricole, agricultorii nefiind
reprezentaţi în aceste camere agricole, vă rog să analizaţi situaţia şi
să-mi comunicaţi următoarele:
1. Dacă se poate discuta de revenirea la subordonarea
iniţială a oficiilor judeţene de consultanţă agricolă care, într-o formă
restrânsă, să facă parte din consiliile de administraţie ale camerelor
agricole înfiinţate de fermieri.
2. Dacă nu se poate reveni, care este pasul următor în ceea
ce priveşte restructurarea acestor instituţii şi cum vor fi sprijiniţi
fermierii şi grupurile de producători agricoli?
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc, domnului senator Vasile Nedelcu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Mircea Cinteză, din
partea Grupului parlamentar al PD-L. Vă rog, domnule senator.
Microfonul central.
Domnul Mircea Cinteză:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Interpelarea mea se adresează Ministerului Transporturilor şi
Infrastructurii.
Domnul ministru,
Ieşirea din Bucureşti spre Târgovişte şi Piteşti, prin Chitila, se
face în jurul unui sens giratoriu în care DN 7 se intersectează cu
linia de centură denumită DJ 100 A. În acea zonă asfaltul este de
bună calitate şi nu a avut de suferit în cursul acestei ierni. În schimb,
lângă sensul giratoriu se găseşte podul peste calea ferată
193
Bucureşti-Ploieşti, respectiv Bucureşti-Târgovişte-Piteşti, pod care
şi-a stricat asfaltul, cu gropi de jumătate de metru pe toate cele patru
benzi de circulaţie. Lungimea podului este de 200 de metri. În
săptămânile precedente, circulaţia în zona respectivă dura câte trei
ore şi chiar mai mult în timpul săptămânii, din cauza unei porţiuni
de drum de numai 200 de metri.
În calitate de locuitor al oraşului Chitila am solicitat
directorului general al Administraţiei Drumurilor o explicaţie pentru
faptul că nu se intervine în acest loc. Explicaţia a fost că s-a căutat
vinovatul, s-a găsit vinovatul şi se va interveni. Cu toate acestea,
între 19 – 21 februarie 2010, practic, s-a închis jumătate de pod şi
nu s-a făcut nimic. Pentru 200 de metri, timp de zece zile, locuitorii
din zonă, ca şi toţi cei care au tranzitat zona, au trebuit să piardă
câte 4 - 5 ore şi mai mult, cozile în direcţia cartierului Militari se
întindeau pe 6 km, în condiţiile în care lucrul la acest pod nu ar
trebui să dureze mai mult de 4 - 5 ore.
Vă solicit să-mi comunicaţi ce măsuri se pot lua pentru ca
astfel de întâmplări, care, practic, umilesc cetăţenii în zona
respectivă, să poată fi reparate la timp, în condiţiile în care există
solicitări şi atenţionări în această direcţie.
Vă solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Dacă îmi permiteţi, mă asociez şi eu acestei interpelări, pentru
că şi eu am stat şase ore în trafic, pe aceeaşi porţiune.
194
Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu,
din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnule senator Coca, îmi pare rău, aţi ratat intervenţia.
Domnul Laurenţiu Florian Coca (din sală):
Eram aici.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Eraţi aici, în sensul de instituţie, dar pe culoar.
Domnul Laurenţiu Florian Coca (din sală):
Sunt mereu aici.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Ştiu, sunteţi alături de noi tot timpul. Vă propun la turul
următor, dacă mai rămâne din timpul alocat PSD, pentru că mai
sunteţi încă 15. Mulţumesc mult.
Dau cuvântul domnului senator Constantinescu.
Domnul Florin Constantinescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Adrian Videanu, ministrul
economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
Obiectul interpelării: Finalizarea lucrărilor la Complexul
Hidroenergetic Lunca-Siret, obiectiv strategic pentru municipiul
Paşcani şi comunele din avalul barajului.
Stimate domnule ministru,
În anul 1986 au început lucrările de investiţii la Complexul
Hidroenergetic Lunca-Siret, situat în apropierea municipiului
Paşcani.
195
În perioada 1986-1989 lucrările de investiţii au mers într-un
ritm accelerat, ajungând, în 1989, să fie realizate în proporţie de
80%. După revoluţie, între anii 1989-2008, fondurile alocate de la
bugetul de stat pentru această investiţie au fost foarte mici,
suficiente doar pentru conservarea lucrărilor executate până în anul
1989. Schimbarea proprietarului, printr-o hotărâre de Guvern în
anul 2008, a fost benefică, întrucât noul proprietar,
S.C. Hidroelectrica S.A. a redeschis lucrările de investiţii pentru
acest obiectiv.
Având în vedere următoarele: stadiul lucrărilor de investiţii
este realizat în proporţie de aproximativ 85%, importanţa energiei
verzi, obţinute în urma finalizării investiţiei, complexul având o
capacitate de 12 Mw, schimbările climaterice manifestate în ultima
perioadă fac ca acest obiectiv să fie de importanţă strategică de
apărare împotriva inundaţiilor pentru locuitorii municipiului Paşcani
şi locuitorii a 15 comune situate în avalul barajului. Prin realizarea
barajului se va crea o cale de comunicaţie directă între municipiul
Paşcani şi comunele situate dincolo de râul Siret. Vă rog, domnule
ministru, să analizaţi posibilitatea finalizării lucrărilor într-un timp
cât mai scurt şi să-mi comunicaţi graficul de finalizare a investiţiei.
Solicit răspuns scris şi oral.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
(Domnul senator Adrian Ţuţuianu discută cu domnul Vasile
Blaga, ministrul administraţiei şi internelor).
Domnule senator Ţuţuianu doriţi să prezentaţi interpelarea?
Aţi discutat, este rezolvată.
196
Îl invit la microfon pe domnul senator independent
Cezar-Mircea Măgureanu. Dumnealui are o interpelare foarte
importantă la care a dat şi răspunsul: Proasta întreţinere a DN 5
Giurgiu-Bucureşti, probabil un drum pe care îl parcurge zilnic.
Vă rog, domnule senator.
Domnul Cezar-Mircea Măgureanu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul
transporturilor şi infrastructurii.
Obiectul: Proasta întreţinere a DN 5 Giurgiu-Bucureşti.
Domnule ministru,
Componenta ramurii sudice a Coridorului IX – Paneuropean,
DN 5, reprezintă mai mult decât un drum naţional, fiind o cale de
acces spre Bulgaria, Turcia, Albania, Grecia, dar şi spre Europa
Centrală şi Europa de Vest. Eforturile făcute de statul român pentru
modernizarea acestei importante rute europene sunt umbrite, din
păcate, de proasta întreţinere a drumului, astfel că, celor care se
deplasează pe această rută le este oferit aspectul dezolant al unui
carosabil deteriorat în multe locuri, asezonat cu un acostament plin
de gunoaie şi pet-uri împrăştiate pe toată lungimea drumului.
Din informaţiile mele, câştigătoarea licitaţiei privind
întreţinerea multianuală a DN 5 este firma GECOR S.R.L., cu sediul
în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu, care este evident că nu se
asigură de obligaţiile contractuale, deşi încasează sume importante
pentru această activitate.
197
În aceste condiţii, vă solicit, domnule ministru, verificarea
acestei societăţi şi, în cazul în care se constată lipsa de interes
pentru achitarea obligaţiilor contractuale, să fie plătită după
serviciile prestate sau chiar să se recurgă la rezilierea contractului.
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult.
Invit la microfon pe domnul senator Alexandru Pereş, din
partea grupului parlamentar al PD-L.
Urmează domnul senator Coca.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Alexandru Pereş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea se referă la un subiect ridicat deja şi în
declaraţia politică a unui coleg senator. Este adresată domnului
Mihail Dumitru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.
Domnule ministru,
Noul comisar european pentru agricultură, domnul Dacian
Cioloş, v-a adresat o scrisoare prin care atenţionează în legătură cu
deficienţele constatate în funcţionarea APIA, cu predilecţie în
aplicarea Sistemului Integrat de Administrare şi Control, pe scurt,
IACS.
A nu elimina inadvertenţele constatate, ar putea duce la
blocarea finanţărilor europene pentru suprafeţele deţinute de
proprietarii de terenuri agricole şi probabil şi pentru alte programe şi
proiecte.
198
Din presa centrală am aflat că s-au luat unele măsuri pentru
rezolvarea acestei situaţii. Doresc însă să aflu de la dumneavoastră
care sunt acestea şi ce anume intenţionaţi să mai faceţi pentru
eliminarea în totalitate a suspiciunilor şi a deficienţelor constatate
de către reprezentanţii Uniunii Europene.
Solicit răspuns scris şi oral. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.
Invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu Coca. Vă rog,
microfonul central.
Domnul Laurenţiu Florian Coca:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru
al Guvernului României.
Domnule prim-ministru,
Prin prezenta interpelare doresc să vă aduc la cunoştinţă
situaţia gravă a plăţilor restante ale statului referitoare la salariile
aparatului propriu al primăriilor, ajutoarele sociale şi drepturile
salariale ale asistenţilor persoanelor cu handicap grav.
Pot să documentez această situaţie pentru Consiliul Judeţean
Vâlcea, dar problema are o răspândire, în proporţii mai mici sau mai
mari, în toate judeţele ţării.
Revenind la datele problemei, pentru localităţile din judeţul
Vâlcea, acestea ne arată următoarele:
1. Din 78 de localităţi comunale, în 21 nu s-au putut acorda
salariile aparatului propriu mai multe luni la rând, în anul 2009,
199
unele chiar din martie şi aprilie. Suma totală restantă de plată la
acest capitol este de 1 818,11 mii lei. La aceasta se mai adaugă
251,44 mii lei sume restante pentru două oraşe. Menţionez că toate
aceste localităţi nu dispun de veniturile necesare pentru plata
salariilor restante din anul 2009 şi pentru plata lunară în anul 2010.
2. La ajutoarele sociale, 40 de localităţi comunale au restanţe
de plată în sumă de 2 281,36 mii lei, iar în ce priveşte localităţile
orăşeneşti suma restantă este de 70,72 mii lei.
3. O sumă şi mai mare avem de plătit pentru drepturile
asistenţilor persoanelor cu handicap grav. La nivelul localităţilor
comunale, suma este de 2 292,89 mii lei, iar la nivelul oraşelor, se
mai adaugă încă 197 mii lei. La acest capitol chiar şi municipiul
Râmnicu-Vâlcea a înregistrat o restanţă, începând cu luna noiembrie
2009, de 217 mii lei.
Recapitulând, la nivelul Consiliului judeţean Vâlcea, suma
totală restantă şi aferentă anului 2009 se ridică la 7 128,51 mii lei,
compusă din: 2 069,55 mii lei - restanţe la plata salariilor aparatului
propriu al primăriilor, 2 352,08 mii lei - pentru ajutoarele sociale şi
2 706,98 mii lei - pentru drepturile asistenţilor sociali pentru
persoanele cu handicap grav.
Domnule prim-ministru,
Având în vedere că în bugetul Consiliului Judeţean Vâlcea pe
anul 2010 nu sunt prevăzute resurse financiare pentru plata acestor
restanţe şi a celor aferente anului 2010 şi pentru a nu mai crea în
continuare astfel de restanţe, vă solicit să daţi o soluţie acestei
situaţii a cărei gravitate bănuiesc că o înţelegeţi.
200
Solicit răspuns scris. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al Alianţei Politice
PSD+PC şi-a epuizat de mult timpul alocat pentru interpelări.
Având în vedere că mai sunt totuşi câţiva colegi înscrişi, vă adresez
rugămintea să concentraţi foarte serios interpelările, să nu depăşiţi
un minut.
Aş vrea să-l invit la microfon pe domnul senator Cordoş, dacă
a terminat de vorbit la telefon. Dacă nu, îl voi invita la microfon pe
domnul senator Gheorghe Pop. Microfonul central.
Domnul Gheorghe Pop:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului ministru Petru Funeriu,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Obiectul interpelării: Stadiul implementării Proiectului
privind realizarea de campusuri şcolare în comunele Hida şi Sîg.
Stimate domnule ministru,
Cu maxim respect, ţin să vă aduc la cunoştinţă faptul că în
anul 2008 a fost aprobată începerea lucrărilor pentru cele două
campusuri şcolare din comuna Hida şi comuna Sîg, judeţul Sălaj, în
cadrul Proiectului privind realizarea de campusuri şcolare, derulat
prin ministerul pe care îl conduceţi. După contractarea, efectuarea şi
plata parţială a lucrărilor, fondurile au fost sistate.
Consiliile locale ale celor două comune se găsesc în situaţia de
a fi executate, pe de o parte pentru neplata lucrărilor efectuate de
201
către societatea constructoare şi, pe de altă parte, răspund pentru
deprecierea construcţiilor nefinalizate atât în faţa cetăţenilor, cât şi,
cu siguranţă, în faţa Curţii de Conturi.
Este posibil să consideraţi că am tendinţa de a dramatiza
consecinţele ce decurg din neefectuarea acestor plăţi, însă sunt sigur
că doar am accentuat nu am pus şi punctul pe i, deoarece campusul
din comuna Hida deserveşte întreaga vale a Almaşului, iar cel din
comuna Sîg pe aproximativ 660 de elevi, care sunt elevi sălăjeni şi
consider că sunt în egală măsură îndreptăţiţi a beneficia de condiţii
decente şi moderne de învăţare.
La contractul de execuţie de lucrări pentru comuna Hida
restanţa de plată este în valoare de 1 264 941 de lei, consiliul local,
în prezent, fiind somat pentru neplată. Restanţa pentru lucrările
executate în comuna Sîg este de 1 767 022 lei, consiliul local, în
prezent, fiind somat pentru neplată.
Vă solicit, domnule ministru, în numele sălăjenilor, să luaţi
atitudinea legală, necesară şi onestă pentru a duce la îndeplinire
angajamentul ministerului faţă de aceste două comunităţi, cu privire
la cele două proiecte, şi a-mi aduce la cunoştinţă atât stadiul,
demersurile întreprinse, cât şi un raport cât mai complet în ceea ce
priveşte posibilitatea efectuării plăţilor restante.
Cu toată încrederea şi consideraţia. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Domnul senator Cordoş, Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC. Microfonul central.
202
Domnul Alexandru Cordoş:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil
Boc şi ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,
domnul Daniel Petru Funeriu.
Obiectul interpelării: Comasarea Şcolii „David Prodan”, cu
Colegiul Naţional „George Bariţiu” din municipiul Cluj-Napoca,
judeţul Cluj.
Domnule prim-ministru Emil Boc,
Domnule ministru al educaţiei,
Şcoala „David Prodan” şi Colegiul Naţional „George Bariţiu”
din Cluj-Napoca derulează un proiect social numit „Şcoală după
şcoală”, proiect aflat în etapa a treia de evaluare, având o valoare de
finanţare de 5 milioane de euro, fiind primul proiect din oraşul
Cluj-Napoca în care sunt implicaţi peste 250 de elevi şi părinţii
acestora.
Derularea acestui proiect în condiţiile optime şi în modul în
care acest proiect se va realiza poate servi drept un model-pilot
pentru învăţământul social, conform strategiei de la Lisabona.
Proiectul este destinat copiilor proveniţi din familii
defavorizate, cu tendinţe accentuate de abandon şcolar, specific
cartierelor din zona industrială – spre exemplu, în situaţia Clujului,
cartierul Iris-Clujana – având prevăzută o masă gratuită, asigurarea
supravegherii temelor, educaţie remedială, consiliere, precum şi
activităţi formatoare de deprinderi de viaţă, în acest scop, având
203
prevăzute 12 săli de clasă, un laborator multimedia, 2 săli de
relaxare, o sală de mese, o sală de sport.
Menţionez că echipa care se ocupă de formarea profesorilor
din proiectul sus-menţionat, precum şi de părinţi, funcţionează în
spaţiul şcolii menţionate, aici fiind alocate şi cele 7 săli necesare
pentru reuşita proiectului în care sunt implicate încă două şcoli din
România şi o şcoală din Marea Britanie.
Prin comasarea Şcolii „David Prodan” cu Colegiul Naţional
„George Bariţiu” vom avea următoarea situaţie, sperăm să nu fie
cazul:
Întreg personalul actual, atât al şcolii, cât şi al colegiului, va fi
evaluat, iar personalul aferent nomelor pierdute prin comasare va
intra automat în restrângerea activităţii. Elevii Şcolii „David
Prodan” din Cluj-Napoca se vor reorienta asupra altor şcoli din zonă
şi nu numai, fiind în imposibilitatea de a-şi plăti transportul la o
distanţă atât de mare.
Proiectul în evaluare „Şcoală după şcoală” nu poate fi
implementat, deoarece nu vor exista clase şi elevi în grupul-ţintă,
iar, dacă totuşi unele clase vor exista, acestea vor funcţiona doar
după-amiază.
Nu se cunoaşte destinaţia bazei materiale a actualei Şcoli
„David Prodan”, deoarece Colegiul Naţional „George Bariţiu” nu
dispune de spaţiul necesar asimilării întregii baze materiale a şcolii.
Domnule prim-ministru,
Domnule ministru,
204
Dată fiind situaţia prezentată, vă rog să analizaţi posibilitatea
renunţării la comasarea celor două şcoli menţionate şi să luaţi în
calcul faptul că sunt afectaţi de această comasare un număr de 45 de
angajaţi, peste 250 de elevi, în total peste 1000 de persoane dintr-o
zonă aflată în situaţie de pauperizare, care cu greu îşi vor permite
asigurarea plăţii transportului către şcoală şi pentru care accesul la
proiectul „Şcoală după şcoală”, în mod special, proiect care ar putea
rezolva şi problema socială a zonei Clujana-Iris, ar reprezenta o
soluţie.
De asemenea, vă rog să luaţi în considerare că, deşi suntem
acuzaţi permanent de lipsa fondurilor europene, acest proiect nu
poate fi decât o soluţie viabilă şi un exemplu pozitiv în perioada
imediat următoare şi pentru celelalte judeţe.
Cu speranţa că veţi răspunde favorabil solicitărilor celor
implicaţi în derularea proiectului, şi că veţi ţine cont de interesul
superior al copiilor, beneficiari de drept ai acestui proiect, domnule
prim-ministru, domnule ministru, vă asigurăm de întreaga noastră
recunoştinţă.
Aştept răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îl invit pe domnul senator Marian Valer, cu o interpelare
privind pensiile militare. Microfonul central.
205
Domnul Valer Marian:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Interpelarea mea este
adresată domnului ministru al apărării naţionale Gabriel Oprea şi
are ca obiect pensiile militarilor.
Militarii pensionari sunt profund revoltaţi de prevederile
Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice,
considerându-se jigniţi de calificarea pensiilor lor drept „pensii
nesimţite” şi fiind nemulţumiţi de intenţia de reducere a acestora de
către actuala guvernare PD-L – UDMR, susţinută şi de Grupul
parlamentarilor declaraţi independenţi.
Militarii pensionari consideră că pensiile lor nu sunt pensii
privilegiate, ci pensii legale, acordate în baza Legii privind statutul
militarilor şi sunt justificate ţinând cont de privaţiunile pe care le-a
implicat şi le implică serviciul militar.
Pensionarii militari solicită să se ţină cont şi de aportul
substanţial pe care l-au avut înainte de 1989 la crearea avuţiei
naţionale prin participarea Armatei române la realizarea
unor mari obiective naţionale: Canalul Dunăre-Marea Neagră,
Transfăgărăşanul, Casa Poporului, a unor mari complexe
hidroenergetice şi a unor mari platforme industriale, precum şi la
recoltarea producţiei agricole.
De asemenea, solicită să se ţină cont şi de faptul că o parte
dintre ei a fost obligată să se pensioneze anticipat pentru
îndeplinirea de către ţara noastră a criteriilor de aderare la NATO.
Având în vedere sensibilitatea şi acutizarea problemei, în contextul
în care Asociaţia Pensionarilor Militari ameninţă cu depunerea
206
gradelor militare la sediul Comandamentului NATO pentru Europa,
vă solicit să-mi comunicaţi care este poziţia oficială a Ministerului
Apărării Naţionale şi a Marelui Stat Major în problema pensiilor
militarilor, inclusiv care este poziţia dumneavoastră, în calitate de
ministru al apărării naţionale şi ca militar de carieră, ajuns la gradul
de general.
Vă solicit să-mi comunicaţi care este numărul militarilor
pensionari ce vor fi afectaţi de Proiectul legii privind sistemul unitar
de pensii publice şi cu ce sumă este degrevat bugetul naţional prin
reducerea pensiilor militarilor?
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Am încheiat interpelările.
În afară de colegii care au prezentat oral interpelările, au mai
depus interpelări în scris:
Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori:
Gheorghe Bîrlea, Iulian Urban.
Din partea Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,
domnii senatori: Ilie Sârbu, Dan Voiculescu, Gheorghe Marcu,
Adrian Ţuţuianu şi doamna senator Ecaterina Andronescu.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori:
Puiu Haşotti, Marius-Petre Nicoară, Dan-Radu Ruşanu, Romeo-
Florin Nicoară, Raymond Luca, Vasile Mustăţea şi doamna senator
Minerva Boitan.
207
Din partea senatorilor independenţi, a depus, în scris, o
interpelare domnul senator Laurenţiu Chirvăsuţă.
De asemenea, pentru stenogramă, aş vrea să vă informez că la
lista întrebărilor urmează să fie adăugată şi întrebarea domnului
senator Orest Onofrei, adresată domnului Sorin Blejnar,
preşedintele ANAF, întrebare care ne-a parvenit mai târziu.
Trecem acum la partea cea mai importantă – şi mă bucur
foarte mult că avem o prezenţă masivă în sala de plen – pentru că
vom beneficia de răspunsurile Guvernului la interpelări.
Din multitudinea de răspunsuri care urmează să fie date, îl
invit pe domnul secretar de stat Valentin Mocanu să răspundă la o
interpelare a domnului senator Emilian Frâncu, în legătură cu
creşterea numărului de şomeri.
Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat. Microfonul 8.
Domnul Valentin Mocanu – secretar de stat în Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Domnule senator Emilian-Valentin Frâncu,
În acest moment, prioritatea majoră a Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale este aceea de a-şi focaliza eforturile în
direcţia asigurării măsurilor legislative în vederea menţinerii
locurilor de muncă şi diminuării concedierilor colective.
Ce pot să vă spun este că, încă din anul 2009, s-au luat măsuri
speciale, ţinând cont de situaţia creată de apariţia şi prelungirea
crizei economico-financiare şi în România şi, din acest set de
208
măsuri, vreau să citez, în primul rând, scutirea de la plata
contribuţiilor sociale pe perioada suspendării contractului colectiv
de muncă din iniţiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare
a activităţii pentru salariaţii ale căror contracte sunt suspendate şi
care beneficiază de o indemnizaţie de minim 75% din salariul de
bază corespunzător locului de muncă ocupat, precum şi scutirea
angajatorilor pentru plata aceloraşi contribuţii sociale pentru
salariaţii respectivi.
Ţinând cont de succesul pe care l-a avut această măsură şi de
solicitarea partenerilor sociali, în special a angajatorilor, de a
continua acest tip de intervenţie, a fost adoptată Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 4/2010 care prelungeşte această măsură.
Ea se aplică începând cu luna februarie, dar nu mai târziu de
31 decembrie 2010, pe o perioadă de maxim 90 de zile.
Ceea ce vreau să vă spun este că, în acelaşi timp, Guvernul
pregăteşte un alt normativ, este în fază de proiect şi va fi adoptat de
Guvern cât mai curând posibil, prin care angajatorii care, în cursul
anului 2010, încadrează în muncă şomeri ar putea beneficia de
scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente
şomerilor încadraţi, pe o perioadă de 6 luni. Este vorba de locuri de
muncă nou-create, cu condiţia de a le menţine în activitate pe o
perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării. Insist, nu este
vorba despre locuri de muncă vacante, ci de locuri de muncă nou-
create.
209
În acelaşi timp, continuăm promovarea măsurilor stipulate de
Legea nr. 76/2002. În răspunsul scris ele sunt menţionate în detaliu,
nu insist acum, în răspunsul oral, asupra acestor elemente.
Vreau să mai subliniez că, deşi la sfârşitul lunii ianuarie 2010
rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost de 8,1%, mai mare
cu 3,4 puncte procentuale faţă de cea din ianuarie 2009, totuşi
această creştere este într-un fel explicabilă prin dimensiunea,
intensitatea şi perioada în care criza economico-financiară s-a
manifestat în România.
Există şi anumite măsuri, pe care le-am luat şi asupra cărora
am insistat, cu privire la pregătirea profesională a celor care sunt în
căutarea unui loc de muncă, a şomerilor. Noi am intervenit şi
rezultatul acestor măsuri este menţionat în răspunsul scris. Vă rog
să-mi permiteţi să nu-l mai citesc acum. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Domnule senator Frâncu, doriţi să comentaţi? Microfonul 2.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Vreau să mulţumesc domnului secretar de stat pentru
răspunsul complex pe care l-a formulat. Mă bucur în special de
faptul că am văzut acolo că sunt şi măsuri proactive, în sensul
încurajării creării locurilor de muncă.
Îmi permit o sugestie – pentru că interpelarea a pornit de la
acest 8,1% la care s-a ajuns şi care este oricum o cifră alarmantă –
pe care v-o supun atenţiei: să găsim poate o soluţie prin care, pentru
perioada în care un angajator ia din şomaj un cetăţean, ajutorul de
210
şomaj respectiv să fie preluat într-un fel ca un sprijin pentru
angajatorul respectiv şi sigur că atunci se vor crea numeroase locuri
de muncă, implicit şi plata tuturor contribuţiilor respective, iar
bugetul statului nu ar fi păgubit, ar fi, într-un fel, ajutat.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Mai vreau să fac două observaţii.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog, domnule senator.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Am, să zicem aşa, o apreciere pozitivă şi una extrem de
negativă la adresa celor care astăzi erau trecuţi în listă ca fiind în
măsură să-mi acorde anumite lămuriri la întrebările puse.
Am primit de la Ministerul Mediului şi Pădurilor un răspuns la
interpelarea mea, iar acest lucru mă mulţumeşte. Vreau să le spun
tuturor celor din zona Călimăneştiului că s-a găsit o rezolvare, prin
dialog, asupra unei probleme: o suprafaţă de 5 000 de metri pătraţi
de teren forestier să treacă din zona Parcului Naţional Cozia într-o
zonă de comasare durabilă, deci să se permită înfiinţarea acolo de
mici pensiuni turistice şi, zic eu, că este o veste foarte bună pentru
petenţi.
Îmi exprim regretul, pentru a doua oară – şi vă rog, de data
aceasta, prin secretariatul tehnic, să atenţionaţi Ministerul Finanţelor
Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor –
211
că nu au venit, din nou, să-mi dea răspuns la o întrebare foarte
simplă, pentru care am primit felicitări din toată ţara, deci nu numai
din judeţul Vâlcea, ci din toată ţara. Rar am fost contactat în aşa
măsură. Ceream să mi se spună, simplu, la ce număr de ordine s-a
ajuns în rezolvarea cererilor celor care trebuie să primească bani din
acest fond. Şi nimeni nu doreşte să dea acest răspuns oamenilor.
Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor văd că fug a doua oară de răspundere.
Deci este o revenire la întrebare şi nici azi nu s-a prezentat
nimeni. Vă rog să dispuneţi o atenţionare scrisă şi fermă din partea
dumneavoastră.
Dacă-mi permiteţi, în spirit de glumă, pe finalul întâlnirii de
astăzi, cred că ar trebui să nu-i mai atenţionaţi pe vorbitorii care
oricum vorbesc peste timpul acordat grupului, pentru că se pare că
ei se ambiţionează şi, în loc să vorbească un minut, vorbesc cinci
minute, şi atunci, mai bine nu le mai atrageţi atenţia şi poate, de la
sine, vor avea acest sentiment de a scurta intervenţiile lor.
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult. Este o sugestie foarte interesantă,
m-ar bucura să fie aşa. Am şi eu propriile mele îndoieli, dar, sigur,
voi reflecta.
Sunt convins că şi domnul secretar de stat Mocanu şi-a notat
sugestia făcută de dumneavoastră şi o va analiza în contextul
măsurilor pe care ministerul intenţionează să le ia în viitor.
Vreţi să reacţionaţi cumva, domnule secretar de stat Mocanu?
212
Vă rog, microfonul 8.
Domnul Valentin Mocanu:
Foarte scurt. Vă mulţumesc foarte mult. Am mai primit
această propunere şi, într-adevăr, reflectăm la ea. Este vorba de a
evalua şi impactul financiar, dincolo de sumele transferate din
fondul de şomaj către angajatori. Poate fi o măsură bună.
Vă mulţumesc foarte mult pentru sugestia dumneavoastră.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Şi eu vă mulţumesc.
Vă mulţumesc tuturor pentru participare şi declar închise
lucrările şedinţei în plen de astăzi a Senatului României.
La revedere!
Şedinţa s-a încheiat la ora 19.20.