REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ENERGETICĂ
Ing.GLIGOR EMIL-TRAIAN
TEZA DE DOCTORAT
”Contribuţii la optimizarea energetică a
instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul
staţiilor de epurare a apelor uzate ”
REZUMAT
Conducător ştiinţific:
Prof.univ.dr. ing. Ionescu Gheorghe-Constantin
ORADEA
2011
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 2
CUPRINS Introducere ............................................................................................. 7
Capitolul 1 - Structura şi funcţiile staţiilor de epurare a apelor uzate . 13
1.1. Preliminarii .............................................................................................. 15
1.2. Reglementări suplimentare pentru protecţia apelor ................................ 16
1.3. Procese şi procedee de epurare a apelor uzate ........................................ 18
1.3.1. Procese caracteristice epurării apelor uzate …………........................ 18
1.3.2. Procedee de epurare ....…..….……..................................................... 19
1.4. Condiţii de deversare a apelor uzate în emisari ..................................... 21
1.4.1. Categorii de calitate ............................................................................ 21
1.4.2. Condiţii de calitate .............................................................................. 22
1.5. Scheme clasice de epurare a apelor uzate ............................................... 23
1.6. Concluzii ................................................................................................. 25
Capitolul 2 - Epurarea avansată a apelor uzate.................................. 27
2.1. Necesitatea epurării avansate a apelor uzate orăşeneşti ....................... 29
2.2. Impactul deversării apelor uzate epurate mecanico-biologic în
emisarii naturali ...................................................................................... 29
2.3. Procedee de eliminare a poluanţilor reziduali din apele uzate ............... 30
2.4. Tehnologii de epurare avansată .............................................................. 35
2.4.1. Strategii de control a nutrienţilor ...................................................... 36
2.4.2. Nitrificarea biologică ......................................................................... 38
2.4.3. Clasificarea procedeelor de denitrificare ........................................... 41
2.4.4. Îndepărtarea azotului prin procedee fizice şi chimice ....................... 45
2.4.5. Îndepărtarea fosforului pe cale biologică ........................................... 48
2.4.6. Îndepărtarea fosforului prin adiţie chimică ........................................ 51
2.4.7. Reţinerea simultană a azotului şi fosforului pe cale biologică .......... 56
2.5. Tehnologii de îndepărtare a micropoluanţilor organici .......................... 59
2.5.1. Absorţia de cărbune activ ................................................................. 59
2.5.2. Procedeul de epurare cu nămol activat, cărbune activ pulbere ......... 60
2.5.3. Oxidare chimică ................................................................................. 60
2.6. Tehnologii de îndepărtare a substanţelor anorganice dizolvate ............ 61
2.6.1. Precipitare chimică ........................................................................... 61
2.6.2. Schimbători de ioni .......................................................................... 61
2.6.3. Ultrafiltrarea ..................................................................................... 62
2.6.4. Osmoza inversă ................................................................................ 62
2.6.5. Electrodializa .................................................................................... 63
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 3
2.7. Exploatarea judicioasă a staţiilor de epurarea a apelor uzate ............... 64
2.7.1. Generalităţi ........................................................................................ 64
2.7.2. Optimizarea exploatării staţiilor de epurare a apelor uzate .............. 64
2.8. Concluzii ............................................................................................... 65
Capitolul 3 - Stadiul actual în automatizarea proceselor de epurare a
apelor uzate .................................................................... 67
3.1. Preliminarii …………………..........…………………......................... 69
3.2. Comandă şi reglare automată ............................................................... 70 3.2.1. Tehnica reglării automate .................................................................... 72
3.2.2. Componentele unei bucle de reglare ................................................... 73
3.3. Scheme de automatizare a conducerii SEAU ….................................... 77 3.3.1. Scheme folosite în automatică …….................................................... 77
3.4. Elemente de teoria sistemelor ................................................................. 78
3.5. Clasificări ale sistemelor dinamice ........................................................ 81
3.6. Principii generale de proiectare şi analiză a sistemelor de conducere
informatizate .......................................................................................... 82 3.6.1. Consideraţii generale .......................................................................... 82
3.7. Conducerea automată şi optimizarea funcţionării staţiilor de epurare ..... 88 3.7.1. Generalităţi .......................................................................................... 88
3.7.2. Traductori şi acţionări .......................................................................... 90
3.7.3. Procese chimice de neutralizare .......................................................... 92
3.7.4. Conducerea automată .......................................................................... 96
3.8. Conducerea avansată a proceselor de epurare ......................................... 97 3.8.1. Reglarea şi comanda avansată prin utilizarea logicii fuzzy …............ 98
3.8.2. Reglarea şi conducerea avansată prin utilizarea reţelelor neuronale
artificiale .............................................................................................. 105
3.9. Sistemul SCADA ………….......................................…………….......... 125 3.9.1. Descriere general ……....…........……………...............…………........ 125
3.9.2. Structura unui sistem SCADA …...….........…….......…………...….... 125
3.9.3. Funcţii realizate de sistemul SCADA ……….....….....………………...….... 129
3.10. Sisteme de comunicaţii utilizate pentru automatizarea unei staţii de
epurare a apelor uzate ……………........................................................... 132 3.10.1. Consideraţii generale privind reţelele de comunicaţii ….................... 132
3.10.2. Soluţii actuale de comunicaţii utilizate în procesul
de automatizare al unei SEAU …......................................................... 135
3.11. Concluzii .................................................................................................. 137
Capitolul 4 - Contribuţii la optimizarea funcţionării instalaţiilor şi
echipamentelor din cadrul S.E.A.U. Oradea ................. 141
4.1. Gestionarea durabilă a staţiilor de epurare a apelor uzate ……...……. 143
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 4
4.1.1. Strategii pentru reducerea masei de nămol …...…............................. 144
4.1.2.
Introducerea unui termen nou „staţiile verzi de epurare a apelor
uzate” …………………………………………………………………. 144
4.2. Studiu de caz: Staţia de Epurare a Apelor Uzate Oradea …….....…..… 145 4.2.1. Descrierea activităţii …………………...……….........................……. 146
4.2.2. Bilanţurile energetice ale posturilor de transformare ............................ 150
4.2.3. Consumul de energie electrică din SEAU Oradea ................................ 180
4.2.4. Consumul de energie termică din SEAU Oradea …......…................... 182
4.2.5. Calculul necesarului de căldură ………………...............................… 184
4.2.6. Calculul volumului de biogaz generat .................................................. 193
4.3.
Soluţii de optimizare a necesarului de energie electrică şi termică prin
utilizarea surselor neconvenţionale de energie ........................................ 195 4.3.1. Generalităţi ............................................................................................ 195
4.3.2. Perspectivele surselor regenerabile de energie ..................................... 203
4.3.3. Energia co-generativă – Biogazul ........................................................ 213
4.3.4. Perfecţionarea instalaţiilor de automatizare a bazinului de
compensare a debitelor de ape uzate .................................................... 247
4.4. Propuneri de eficientizare energetică a instalaţiilor din cadrul SEAU
Oradea ...................................................................................................... 264 4.4.1. Iluminatul cu energie solară .................................................................. 264
4.4.2. Turbina eoliană WM-20000 .................................................................. 265
4.4.3. Instalaţie de cogenerare ........................................................................ 265
4.4.4. Instalaţii hidroelectrice ......................................................................... 267
4.4.5. Simulări de optimizare energetică ........................................................ 268
4.5. Optimizarea procesului de înlăturare a substanţelor periculoase din
deşeurile rezultate, prin incinerarea acestora ........................................ 284
4.6. Concluzii ................................................................................................. 285
Capitolul 5 - Concluziile tezei ............................................................... 291
Bibliografie ............................................................................................. 299
ANEXE ................................................................................................... 305
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 5
CAPITOLUL 1
STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE STAŢIILOR DE EPURARE A
APELOR UZATE
Rezumat
Acest capitol prezintă o sinteză bibliografică privind aspectele
referitoare la necesitatea epurării apei uzate pentru dezvoltarea unei
comunităţi umane, în actuala etapă de civilizaţie.
În prima parte sunt prezentate procese şi procedee de epurare a
apelor uzate.
Partea a doua face o trecere în revistă a condiţiilor de deversare a
apelor uzate în emisari. Urmează o prezentare a categoriilor de
calitate,condiţii de calitate, cu exemplificări privind cantităţile maxime de
suspensii posibile a fi evacuate în emisari, în funcţie de gradul de diluţie.
În încheiere sunt prezentate scheme clasice de epurare a apelor
uzate.
Preliminarii
Obiectivul principal al epurării apelor uzate îl constituie îndepărtarea
substanţelor în suspensie, coloidale şi în soluţie, a substanţelor toxice, a
microorganismelor etc. din apele uzate, în scopul protecţiei mediului
înconjurător (aer, sol, emisar etc.).
Evacuarea apelor uzate neepurate sau epurate necorespunzător poate
prejudicia, printre altele, în primul rând, sănătatea publică; în această ordine
de idei STAS 1481 prevede ca apele uzate să fie evacuate, întotdeauna, în
aval de punctele de folosinţă. De asemenea, STAS 4706 stabileşte o serie de
categorii de calitate a emisarului, care trebuie avute în vedere la evacuarea
apelor uzate.
Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii, în
care apele de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care
le modifică în aşa mod calităţile, încât să îndeplinească condiţiile prescrise,
de primire în emisar şi de îndepărtare a substanţelor reţinute din aceste ape.
În prezent, staţiile de epurare pot fi clasificate în două mari categorii:
orăşeneşti;
industriale.
Staţiile de epurare orăşeneşti [2], [3] primesc spre epurare ape uzate
menajere, industriale, meteorice, de drenaj şi de suprafaţă, în proporţii
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 6
variabile. O dată cu industrializarea puternică a centrelor populate, se poate
considera că nu mai există staţii de epurare care tratează numai ape uzate
menajere.
Staţiile de epurare industriale tratează numai ape uzate industriale.
Epurarea în comun a apelor uzate orăşeneşti cu cele industriale este
avantajoasă uneori, mai ales atunci când ultimele sunt în cantităţi mult mai
mari decât cele ce intră, în mod normal, în apele uzate orăşeneşti.
Dintre aceste avantaje, menţionăm:
desfăşurarea optimă a procesului de epurare, datorită
substanţelor nutritive conţinute în unele ape uzate industriale;
existenţa unei singure staţii de epurare, în care se tratează
ambele feluri de ape uzate, poate conduce la reducerea costului
de producţie al epurării apei şi la o cooperare mai eficientă între
industrie şi centrul populat, în vederea epurării apelor uzate;
existenţa unui singur responsabil pentru epurarea apelor uzate de
pe întreg teritoriul centrului populat, ceea ce asigură şi o
eficienţă mai mare a exploatării.
Epurarea în comun poate fi împiedicată de existenţa unor substanţe
inhibatoare, în suspensie, din apele uzate industriale; în numeroase cazuri,
acestea pot fi îndepărtate în staţii de preepurare, făcându-se astfel posibilă
epurarea lor în comun.
Concluzii Acest capitol prezintă o sinteză bibliografică privind aspectele
referitoare la necesitatea epurării apei uzate pentru dezvoltarea unei
comunităţi umane, în actuala etapă de civilizaţie.
În prima parte, după o trecere în revistă a obiectivului principal al
epurării apelor uzate şi al definirii staţiilor de epurare, sunt prezentate
procesele şi procedeele de epurare a apelor uzate.
Partea a doua face o trecere în revistă a condiţiilor de deversare a
apelor uzate în emisari. Urmează o prezentare a categoriilor de calitate,
condiţii de calitate, cu exemplificări privind cantităţile maxime de suspensii,
posibile a fi evacuate în emisari, în funcţie de gradul de diluţie.
În încheiere sunt prezentate schemele clasice de epurare a apelor
uzate.
Compoziţia apelor uzate determină, în mare măsură, atât
dimensiunile staţiilor de epurare, cât şi calitatea apelor de suprafaţă
(emisarii cei mai des folosiţi), care pot interveni la alegerea procedeului şi a
schemei de epurare.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 7
Ansamblul proceselor autonome, de natură fizico-chimică şi
biologică, ce redau unei ape infestate cu materii de orice fel (organice,
minerale, toxice etc.) puritatea iniţială – se numeşte autoepurare.
Prin autoepurare se completează, de cele mai multe ori, procesul de
epurare a apelor uzate.
Epurarea mecanică a apelor uzate vizează reţinerea corpurilor şi a
suspensiilor mari (în grătare, site etc.); flotarea suspensiilor mai uşoare
decât apa (în separatoare de grăsimi); sedimentarea suspensiilor floculente şi
a celor granulare (în decantoare, respectiv deznisipatoare).
Cea de-a doua fază de epurare a apelor uzate este cunoscută şi sub
denumirea de epurare biologică.
În prezent, realizarea ei a devenit necesară, aproape în toate staţiile
de epurare, datorită numărului mare de industrii şi creşterii numărului
populaţiei la oraşe.
Procesul de epurare biologică este un proces complex, pentru
dezvoltarea căruia intervin o serie de factori. Astfel, în momentul când apa
uzată întâlneşte o suprafaţă adecvată, pe suprafaţa de separaţie dintre apa
uzată şi cea de contact se dezvoltă bacterii şi alte multe microorganisme.
Acestea dau naştere la membrane biologice (în cazul filtrelor biologice, al
câmpurilor de irigare etc.) şi la flocoane biologice (în cazul bazinelor cu
nămol activ etc.), în care se dezvoltă microorganisme unicelulare sau
complexe, constituind biomasa.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 8
CAPITOLUL 2
EPURAREA AVANSATĂ A APELOR UZATE
Rezumat
Toate formele de epurare aplicate în mod suplimentar, după treapta
biologică de oxidare a substanţei organice, sunt acoperitoare sub
denumirea de „epurare avansată” a apelor uzate. Această denumire este
sugestivă, lăsând să se înţeleagă că este vorba despre o îmbunătăţire
substanţială a calităţii efluentului, peste cea asigurată de epurarea
secundară. În această denumire generală sunt cuprinse o varietate de tipuri
de procese şi procedee, variind de la simpla clorare sau filtrare, la
precipitarea chimică, adsorbţia şi oxidarea chimică, la osmoza inversă sau
alte forme de desalinizare.
Necesitatea epurării avansate a apelor uzate orăşeneşti
Obiectivele tradiţionale legate de epurarea apelor reziduale (orăşeneşti sau industriale) au fost iniţial legate de îndepărtarea materiilor în suspensie (sedimentabile sau flotabile), realizată prin ceea ce numim epurare primară sau mecanică, apoi de reducerea substanţelor organice în treapta biologică sau secundară. Problema a devenit mult mai complexă, datorită substanţelor reziduale existente în apele uzate care, extrem de puţin îndepărtate sau practic neschimbate prin treptele de epurare clasică mecano-biologică (detergenţi, fosfaţi, compuşi pe bază de azot, săruri anorganice, compuşi organici persistenţi, pesticide, diverşi compuşi chimici), creează probleme deosebit de grave mediului înconjurător [18], [21], [28], [29], [36].
În scopul reţinerii acestor substanţe rezistente, a fost nevoie de introducerea unei tehnologii de epurare care să completeze epurarea clasică în scopul protecţiei mediului şi al oamenilor, obţinând o apă care să poată fi utilizată în diverse alte scopuri. Această tehnologie se numeşte terţiară, avansată sau de finisare.
Încercările de a îndepărta poluanţii reziduali din efluentul epurat mecano-biologic, au fost iniţial denumite „epurare terţiară”. Numele s-a dovedit a fi nesatisfăcător, dat fiind că la fel era denumită, cu ani în urmă, filtrarea intermitentă pe nisip a efluentului secundar. A doua denumire, „recondiţionarea apei” a fost de asemenea folosită pentru o perioadă de timp şi are încă o utilizare restrânsă, limitată la cazurile în care este cerută recondiţionarea apei la o calitate corespunzătoare apei de alimentare. Termenul preferat la ora actuală este cel de „epurare avansată” a apei uzate.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 9
Denumirea este una generală şi acoperă toate formele de epurare suplimentară aplicate după treapta de oxidare biologică a substanţei organice. Denumirea este sugestivă, lăsând să se înţeleagă că este vorba despre o îmbunătăţire substanţială a calităţii efluentului, peste cea asigurată de epurarea secundară. În această denumire generală sunt cuprinse o varietate de tipuri de procese şi procedee, variind de la simpla clorare sau filtrare, la precipitarea chimică, adsorbţia şi oxidarea chimică, la osmoza inversă sau alte forme de desalinizare [22].
Concluzii Concluzia clară care se desprinde în urma parcurgerii acestui capitol, este necesitatea epurării avansate a apelor uzate orăşeneşti, datorită substanţelor reziduale existente în apele uzate care, extrem de puţin îndepărtate sau practic neschimbate prin treptele de epurare clasică mecano-biologică (detergenţi, fosfaţi, compuşi pe bază de azot, săruri anorganice, compuşi organici persistenţi, pesticide, diverşi compuşi chimici), creează probleme deosebit de grave mediului înconjurător.
O dată cu dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice a elementelor poluante găsite în apa uzată, precum şi disponibilitatea unei baze informaţionale extinse, provenită din studiile de monitorizare a mediului, cerinţele impuse pentru calitatea efluentului epurat descărcat în emisari, au devenit tot mai stricte. În cele mai multe situaţii, se impun condiţii severe în privinţa reţinerii substanţelor organice, a suspensiilor, a nutrienţilor şi a compuşilor toxici specifici, condiţii ce nu pot fi respectate numai cu ajutorul tehnologiilor clasice de epurare convenţională. În zonele în care emisarul ce preia efluentul staţiei de epurare, constituie sursă de alimentare cu apă potabilă pentru folosinţele din aval, în mod cert, cerinţele impuse prin standardele de calitate sunt extrem de severe.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 10
CAPITOLUL 3
STADIUL ACTUAL ÎN AUTOMATIZAREA PROCESELOR
DE EPURARE A APELOR UZATE
Rezumat
Capitolul de faţă are ca scop inventarierea problemelor legate de
stadiul actual în comanda şi reglarea automată a instalaţiilor şi
echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate. Autorul
recurge la o trecere în revistă a principalelor tipuri de scheme folosite în
automatică. Interacţiunile dintre diferitele procese unitare fac ca operarea
la nivelul unei staţii de epurare să nu fie una simplă. După cum am
remarcat deja, nu este suficient să iei în considerare o singură operaţiune
unitară la un moment dat. Principalul flux de ape uzate va influenţa lanţul
proceselor unitare. Reciclarea are o influenţă considerabilă asupra
complexităţii generale. Asta înseamnă şi că operarea unui proces unitar
trebuie să ţină cont de celelalte procese unitare.
Preliminarii
Automatizarea complexă a proceselor industriale, chemată să asigure
regimuri optime de funcţionare a acestora cu consum minim de energie şi
materiale, cu o siguranţă în funcţionare deosebită, s-a impus în aproape toate
domeniile industriale reprezentând astăzi nu o opţiune, ci o necesitate.
Schimbările care au avut loc în ultimii ani privind modul de realizare a
proceselor tehnologice, legate de sporirea gradului de complexitate,
înăsprirea condiţiilor de siguranţă şi creşterea performanţelor impuse în
funcţionare, precum şi reducerea consumurilor energetice, au repercusiuni
importante în domeniul automatizării instalaţiilor industriale. În aceste
condiţii, a apărut necesitatea asigurării unor regimuri de funcţionare stabile
şi optime economic, acţionarea la distanţă asupra diverselor părţi
componente ale proceselor complexe, culegerea, transmiterea, memorarea şi
prelucrarea unor volume mari de informaţie, asigurarea unor relaţii de
interdependenţă între diverşii parametri ai procesului cu satisfacerea unor
criterii de performanţă globale la valori optime.
Explozia demografică, standardele de calitate tot mai ridicate
corelate cu preţurile de producţie şi desfacere în cădere liberă, fac ca
industria românească să se confrunte cu o competiţie dificilă - necesitatea
creşterii eficienţei şi a reducerii preţului de cost.
Controlul poluării apelor, se confruntă cu numeroase şi variate
probleme, de cele mai multe ori unice. Datorită acestui fapt conducerea unei
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 11
staţii de epurare trebuie să fie receptivă la orice noutate în domeniu.
Informaţiile dobândite pe baza unei bune cunoaşteri a ultimelor noutăţi în
domeniu, coroborate cu o bogată experienţă, trebuie utilizate pentru a obţine
cele mai bune rezultate.
Prin natura materialului prelucrat, staţiile de epurare a apelor uzate
constituie un mediu “ostil” atât pentru personalul de exploatare cât şi pentru
echipamentele tehnologice şi aparatura electrică şi de automatizare.
Concluzii Schimbările care au avut loc în ultimii ani privind modul de realizare
a proceselor tehnologice legate de sporirea gradului de complexitate,
înăsprirea condiţiilor de siguranţă şi creşterea performanţelor impuse în
funcţionare, precum şi reducerea consumurilor energetice, au repercusiuni
importante în domeniul automatizării instalaţiilor industriale.
Automatizarea complexă a proceselor industriale, chemată să asigure
regimuri optime de funcţionare a acestora cu consum minim de energie şi
materiale, cu o siguranţă în funcţionare deosebită, s-a impus în aproape toate
domeniile industriale reprezentând astăzi nu o opţiune, ci o necesitate [15].
În aceste condiţii, a apărut necesitatea asigurării unor regimuri de
funcţionare stabile şi optime economic, acţionarea la distanţă asupra
diverselor părţi componente ale proceselor complexe, culegerea,
transmiterea, memorarea şi prelucrarea unor volume mari de informaţie,
asigurarea unor relaţii de interdependenţă între diverşii parametri ai
procesului cu satisfacerea unor criterii de performanţă globale la valori
optime.
În condiţiile în care se doreşte realizarea unui sistem informatic care
să asigure anumite cerinţe, este necesar ca atât proiectarea, cât şi
implementarea lui să se facă într-un timp cât mai scurt, deci un ciclu de
realizare mic, cu o economie însemnată de resurse umane şi financiare.
Realizarea acestui deziderat impune, pe lângă o serie de măsuri
organizatorice, folosirea cu precădere a soluţiilor tipizate.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 12
CAPITOLUL 4
CONTRIBUŢII LA OPTIMIZAREA FUNCŢIONĂRII
INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR DIN CADRUL
S.E.A.U. ORADEA
Rezumat
Acest capitol are ca şi obiectiv esenţial oferirea unor soluţii moderne
pentru optimizarea funcţionării instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul
S.E.A.U. Oradea. După descrierea strategiilor pentru reducerea masei de
nămol, autorul vine cu propunerea introducerii justificate a unui termen
nou, şi anume „staţiile verzi de epurare a apelor uzate”. Toate analizele şi
contribuţiile aduse de autor, se bazează pe un studiu de caz efectuat pe
durata unui an de zile, la Staţia de Epurare a Apelor Uzate din Oradea. Au
fost evaluate caracteristicile echipamentelor şi obiectelor tehnologice,
aparatura de măsură şi control din S.E.A.U. Oradea şi s-a efectuat o
actualizare a calculului necesarului de căldură şi a volumului de biogaz
generat.
S-au căutat şi propus soluţii pentru acoperirea necesarului de
energie electrică şi termică din surse neconvenţionale a staţiilor de epurare
în general şi a Staţiei de Epurare a Apei Uzate Oradea în particular.
Gestionarea durabilă a staţiilor de epurare a apelor uzate
Termenul „durabilitate” trebuie asociat şi utilizat pe scară largă
astăzi, atunci când vorbim de dezvoltare a activităţilor umane, în special în
domeniul mediului, inclusiv atunci când vorbim de exploatarea staţiilor de
epurare şi de gestionare a nămolurilor.
Din 1987, când Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a definit
dezvoltarea durabilă ca fiind caracterizată prin acele acţiuni care au ca scop
"satisfacerea nevoilor actuale, fără a compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a satisface nevoile lor", o serie de alte definiţii au fost propuse,
dar concluzia generală care poate fi trasă este că durabilitatea este legată de
calitatea vieţii într-o comunitate şi se referă la sistemele economice, sociale
şi de mediu care alcătuiesc comunitatea, care oferă o piaţă sănătoasă, o
viaţă prosperă într-un procent semnificativ pentru rezidenţii comunităţii,
atât din prezent cât şi din viitor.
Cu toate acestea, deşi conceptul de durabilitate are direcţii clare şi
precise în teorie, problema apare la transferul lor în practică, care se
dovedeşte a fi o sarcină dificilă, deoarece soluţiile trebuie să fie special
concepute pentru fiecare domeniu de activitate, precum şi punctul de
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 13
plecare, adică nivele specifice sociale, economice şi tehnologice pentru
fiecare comunitate implicată. Deci, în cazul gestionării staţiilor de epurare
şi a materiilor rezultate, problema apare când se doreşte ca aceste sisteme
să îndeplinească cerinţele de durabilitate. Durabilitate în gestionarea
nămolului rezultat în urma procesului de epurare.
Strategia pentru recuperarea şi reutilizarea produselor reziduale de
valoare ar urma să devină o preocupare principală. Opţiunile convenţionale
şi tradiţionale de reciclare, cum ar fi folosirea directă în agricultură, sunt
limitate progresiv şi, în unele cazuri interzise, lucru care ne conduce, de
asemenea, spre căutarea de soluţii noi [32].
Prin urmare, am ajuns la concluzia că dezvoltarea unor proceduri
corecte şi durabile de gestionare a nămolurilor ar trebui să se orienteze, în
principal, spre reducerea cantităţii de nămol care urmează a fi eliminată,
prin aplicarea opţiunilor de reutilizare, care sunt destinate recuperării de
energie sau de produse utile, în loc de cele de eliminare simplă; dezvoltarea
de sisteme integrate, care se auto-susţin din punct de vedere energetic;
producerea de materiale rezultate în urma exploatării nămolului rezultat în
urma procesului de epurare să fie în condiţii de siguranţă din punct de
vedere al mediului şi convenabil pentru comercializare, precum şi prin
dezvoltarea unor sisteme operaţionale adecvate condiţiilor locale, inclusiv
cele sociale, adică interacţiuni cu publicul, prin informarea acestora cu
privire la eforturile depuse pentru o dezvoltare durabilă şi încurajându-i să
participe la protejarea mediului.
Putem spune că, amplasamentul unei staţii de epurare este locul ideal
pentru „tehnologiile verzi”, deoarece oferă toate tipurile de resurse: materie
primă pentru producerea biogazului, suprafeţe întinse pentru tehnologiile
eoliene şi solare, debit de apă necesar micro-hidrocentralelor, posibilitatea
amplasării unor pompe de căldură.
Totodată, datorită amplasării lor în zonele limitrofe localităţilor, au
marele avantaj că nu deranjează prin poluarea fonică rezultată de la
diferitele agregate (motoare de co-generare, turbine eoliene etc.)
Este necesară o încurajare a implementării de tehnologii mai
eficiente de co-tratament pentru a produce energie şi pentru a economisi
resursele naturale.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 14
CAPITOLUL 5
CONCLUZIILE TEZEI
Prezenta teză de doctorat conţine 138 figuri, 120 formule şi 27
tabele.
Studiul de caz pe care s-a conturat prezenta teză de doctorat, a avut
ca obiectiv principal, Staţia de Epurare a Apelor Uzate Oradea, care are rolul
de a epura mecano-biologic apele uzate intrate în staţie, de a stabiliza
nămolurilor rezultate în urma proceselor de epurare, şi de a elimina
deşeurile rezultate în urma proceselor de epurare [13, 31].
Staţia de epurare primeşte apele uzate din municipiul Oradea şi
comunele învecinate fiind racordata la cele doua colectoare principale:
ovoid 70/105 cm şi clopot de 165/260 cm. Apele uzate din zonele joase ale
municipiului sunt canalizate în cel 10 staţii de pompare, de unde sunt
pompate în colectoarele gravitaţionale. Amonte de staţia de epurare există
un bazin de compensare a debitelor în perioada de ploi torenţiale, debite ce
revin în colectorul principal şi sunt preluate în staţia de epurare. Pentru
compensarea lipsei de capacitate (Q>2200 l/s) şi prevenirea poluărilor
accidentale, aval de staţia de epurare exista iazuri biologice ~ 50 ha, de unde
apele se evacuează în râul Crişul Repede în mod controlat şi cu aprobarea
autorităţilor competente.
Staţia de epurare este de tip mecano-biologic, preia şi epurează apa
uzată menajeră şi industrială din municipiul Oradea şi din unele zone
limitrofe, efluentul staţiei fiind deversat în emisarul Crişul Repede, la 10 km
amonte de punctul de trecere a frontierei cu Ungaria.
Construcţiile şi instalaţiile care realizează prelucrarea nămolurilor
reţinute în staţiile de epurare se dimensionează pe baza unor parametri de
proiectare care diferă de la un obiect tehnologic la altul, nefiind întotdeauna
aceeaşi în toate ţările.
În aceste condiţii, a apărut necesitatea asigurării unor regimuri de
funcţionare stabile şi optime economic, acţionarea la distanţă asupra
diverselor părţi componente ale proceselor complexe, culegerea,
transmiterea, memorarea şi prelucrarea unor volume mari de informaţie,
asigurarea unor relaţii de interdependenţă între diverşii parametri ai
procesului cu satisfacerea unor criterii de performanţă globale la valori
optime.
Cercetările experimentale efectuate în Staţia de Epurare a Apelor
Uzate Oradea au pus în evidenţă următoarele concluzii:
1. influentul la intrarea în staţia de epurare are variaţii orare şi diurne
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 15
relativ mari (de la simplu la triplu), această variaţie conduce la mari
dificultăţi în exploatare, ale căror efecte se pot micşora prin
conducerea automată a proceselor tehnologice;
2. parametri de calitate ai apei la intrarea în staţie au, de asemenea,
variaţii mari ale concentraţiilor poluanţilor;
3. este utilă existenţa în schema tehnologică a unui bazin corect
dimensionat de egalizare a debitelor şi uniformizare a concentraţiilor
care permite intrarea în staţia de epurare a unui influent cu parametri
cvasiconstanţi. Acest bazin, existent în cadrul Staţiei de epurare
Oradea, este utilizat sporadic, doar când situaţia o solicită, adică, în
cazul unor variaţii mari ale parametrilor debitului influent.
CONTRIBUŢII ORIGINALE
În lucrarea de faţă se pot evidenţia o serie de contribuţii ale autorului
dintre care cele mai reprezentative sunt:
1. Având în vedere procedeele de îndepărtare a fosforului din apele
uzate prin adiţie chimică, descrise amănunţit în §2.4.6, pentru situaţia
concretă existentă la Staţia de Epurare Oradea, s-a propus un procedeu de
reducere a fosforului cu ajutorul clorurii ferice FeCl3(+H2O).
La Staţia de Epurare Oradea punctul de dozare cel mai favorabil este
la capătul bazinului de aerare, punctul de dinainte de decantorul secundar
(final). Astfel ne asigurăm că produsul chimic după dozare se amestecă
complet, acest lucru contribuind la formarea unei precipitaţii de nivel optim,
ajutând la depunerea nămolului, fapt care va reduce conţinutul de fosfor al
apei ce urmează să fie evacuate în emisar, sub valoarea de 1mg/l.
Pompele centrale pentru dozaj (un grup format din două pompe în
funcţiune + una de rezervă) vor fi controlate automat iar concentraţia de
fosfor din apa epurată va fi analizată on-line de un aparat de măsurare
înainte de evacuare în emisarul natural. În cazul creşterii concentraţiei de
fosfor, pompa de dozare va răspunde imediat şi va mări cantitatea de reactiv
dozată, iar în cazul în care concentraţia de fosfor se reduce, va scădea şi
cantitatea de reactiv chimic dozată.
Pentru optimizarea procesului, este necesară introducerea de clorură
ferică şi în supernatantul provenit de la centrifugele de dezhidratare, care, la
rândul lui este reintrodus în circuitul procesului de epurare.
Avantajele utilizării clorurii ferice sunt următoarele: precipitarea
fosforului, neutralizarea legăturilor reduse de sulf care inhibă nitrificaţia,
eliminarea materiei în suspensie, reducerea consumului chimic de oxigen,
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 16
eliminarea facilă a sulfizilor producători de gaze toxice şi corodante,
scăderea consumului de oxigen din bazinul de aerare şi totodată, al
consumului de energie al turbosuflantelor, întârzierea proliferării
formaţiunilor filamentoase, precum şi desulfurarea biogazului cu un factor
mai scăzut de coroziune asupra motoarelor care utilizează acest gaz.
Rezervorul de unde se face dozare va fi din polietilenă de înaltă
densitate (PEHD) cu capacitate de aproximativ 30m3, iar sorbul pompelor să
fie prevăzut cu filtru pentru a împiedica colmatarea pompelor de dozaj cu
eventualele impurităţi.
Se estimează că dozele de clorură ferică folosite se vor situa între 2
şi 10% din substanţă uscată iar pentru Staţia de Epurare Oradea acesta ar fi
de aproximativ 80l/h.
S-a propus o schemă de principiu cu marcarea locurilor de amplasare
a senzorilor şi a punctelor de descărcare a clorurii ferice.
Schemă de principiu privind amplasarea senzorilor şi a
punctelor de descărcare pentru clorura ferică
I-influient; CI-cameră intrare; GR-grătare rare; GD-grătare dese; D-deznisipator;
SG-separator de grăsimi; DP-decantor primar; SPAD-staţie pompare ape decantate;
BA-bazin de aerare; DS-decantor secundar; E-emisar; G-gazometru; C-cogenerare;
M-metantanc; B-biogaz; NAP-nămol cu adios de polimeri; N-nămol uzat;
CH-centrifugă de hidratare/dezhidratre; ND-nămol dezhidratat; DP-depozitare pe paturi;
AN-apă de nămol; ÎN-îngroşător nămol; NE-nămol în exces; PD-pompă dozatoare;
R FeCl3-rezervor clorură ferică; PLC-controlor de programare;
RSS-receptor semnal senzor.
Aplicarea acestei tehnologii în vederea optimizării proceselor de
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 17
epurare, este recomandată staţiilor de epurare moderne care au un
randament scăzut privind eliminarea nitrogenelor, principalul scop este
găsirea echilibrului între nitrificare şi denitrificare. Condiţia denitrificării
eficiente este potenţialul redox scăzut într-o parte şi prezenţa unei proporţii
mai mari de CCO dizolvat, pe cealaltă parte. În cazul nitrificării se aplică
opusul acestuia, deci lângă potenţialul mare de redox nu este nevoie de CCO
dizolvat sau dacă există, atunci este nevoie de un nivel minim. Această
tehnologie doreşte să coordoneze aceste două condiţii diferite dar cu toate
acestea, realizarea sa practică, rămâne în sarcina operatorului staţiei.
Majoritatea nămolurilor rezultate în urma epurării apelor uzate nu pot fi
condiţionate cu succes fără a asocia clorura ferică cu varul. Varul este folosit
pentru corectarea pH-lui care trebuie să aibă valoarea mai mare de 6.
Clorura ferică trebuie introdusă în nămol înaintea varului iar punctele de
injecţie a celor doi reactivi trebuie să fie separate.
2. Au fost identificate următoarele surse de energie neconvenţională
care ar putea conduce la optimizarea energetică a staţiei de epurare din
Oradea şi nu numai:
Energia solară – cu panouri solare care dau direct energie termică şi
panouri fotovoltaice care furnizează direct energie electrică;
Energie eoliană - prin intermediul turbinelor eoliene – grup eolian
mai corect – se obţine direct energie electrică;
Energie geotermică – pompa de căldură care generează energie
termică folosind căldura extrasă din pământ;
Energia co-generativă – folosind biogazul produs în staţia de epurare
a apelor uzate în grupuri care dau direct energie electrică şi termică
simultan cu randamente superioare (peste 70%) în funcţie de
mărimea grupului.
Energia hidraulică – prin montarea unei centrale hidroelectrice de
mică putere (CHEMP) în punctul de deversare a apei epurate în râul
Crişul Repede, pentru a utiliza o cădere de apă de aproximativ 4 m.
3. A fost întocmită diagrama Sankey pentru bilanţul orar real al
Staţiei de epurare Oradea, iar din tabelul cumulativ şi tabelul centralizator al
rezultatelor, se constată că utilajele şi implicit Staţia de Epurare
funcţionează la o încarcare normală, la randamente care se încadrează în
intervalul optim 60 - 74 %.
Energia consumată în intervalul orar aferent bilanţului real al Staţiei
de epurare Oradea se încadrează în consumul lunar orar, cu o valoare medie
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 18
orară între 450 şi 650 kWh. S-a constatat faptul că posturile de transformare
sunt subîncarcate, în consecinţă puterea reactivă necesară pentru
magnetizarea transformatoarelor este mare şi chiar dacă bateriile de
compensare limitează această putere, ponderea ei în factura platită la
Electrica S.A., este totuşi semnificativă.
Pierderile de energie electrică activă în transformatoare este de 0,74
% - PT 1, respectiv 1,87 % - PT 2, în cazul unei încărcări apropiate de
valoarea nominală de încărcare a utilajelor. Efectul important al
subîncărcării trafo este dat de creşterea ponderii puterii reactive la scăderea
încărcării transformatoarelor.
În mod evident, pe parcursul unei zile şi în cursul fiecărei luni sunt
intervale când stația de epurare funcţionează cu un consum sub 300 kW
putere activă (vezi lunile martie, aprilie, mai 2010), caz în care energia
reactivă vehiculată de trasformatoare este şi mai mare.
Consumurile orare în oricare din lunile 2010, nu au depăşit valoarea
de 900 kWh.
Ţinând cont de acestea, s-a sugerat reanalizarea schemei de
alimentare a staţiei şi optimizarea acesteia, analizându-se posibilitatea
înlocuirii unui transformator de 1600 kVA în PT 2 cu unul mai mic - 1000
kVA şi regruparea consumatorilor pe cele două posturi asfel încât încărcarea
lor să fie optimă.
În concluzie a fost întocmit un plan de măsuri pentru mărirea
eficienţei enegetice a staţiei de epurare Oradea;
4. Au fost analizate curbele de sarcină lunare zilnice şi orare în
vederea stabilirii necesarului de energie electrică cu maximă precizie.
Aceste date se regăsesc în Anexa 2.
5. Au fost date soluţii pentru perfecţionarea instalaţiei de
automatizare a bazinului de compensare a debitelor de ape uzate şi s-a
întocmit atât schema de reglare automată pentru umplerea rezervorului
precum şi schema de ansamblu a unei instalaţii de cogenerare.
6. S-a stabilit modelul matematic al elementelor componente ale
buclei de reglare principale;
7. A fost folosit Softul de analiză „Retscreen software” pentru
proiectele de energie curată. Acesta este utilizat la nivel mondial pentru
evaluarea producţiei şi economiilor de energie, costurile ciclului de viaţă,
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 19
reducerea emisiilor, date financiare şi riscul diferitelor tehnologii de
eficienţă energetică şi energie regenerabilă. Softul mai include produse,
preţuri şi date climatice şi un manual detaliat de utilizare.
Obiectivul este atins prin: dezvoltarea instrumentelor de luare a
deciziilor (ex.) care reduc costurile studiului de fezabilitate popularizarea
cunoştiinţelor; pregătirea personalului pentru o mai bună analiză a
viabilităţii tehnice şi financiare a proiectelor posibile.
Programul retscreen a fost folosit în prezenta teză de doctorat, pentru
dezvoltarea unei serii de noi modele de evaluare a măsurilor de eficientizare
energetică a instalaţiilor ce deservesc Staţia de epurare a apelor uzate din
Oradea.
8. Deoarece problema deşeurilor provenite de la Staţia de Epurare a
Apelor Uzate Oradea nu este rezolvată la ora actuală, au fost propuse două
soluţii care pot fi luate în considerare.
Prima soluţie ar fi transportul acestor deşeuri la socetatea Holcim
Chistag care se află la aproximativ 40 de km de staţia de epurare, unde
funcţionează o instalaţie de condiţionare, a deşeurilor combustibile
lichide şi solide, periculoase şi nepericuloase, necesare coincinerării în
cuptorul de clincher de ciment. Dar pentru a se putea realiza acest
procedeu deşeul biologic trebuie transformat din starea vâscoasă pe
care o are la colectare într-o formă mai uscată, eventual amestecarea
lui cu nămol dezhidratat provenit de la centrifugile de dezhidratare.
Aceasta operaţie necesitănd echipamente speciale şi resurse financiare
pentru efectuarea transportului până la incinerator.
De menţionat că în cuptorul de clincher se realizează inclusiv
valorificarea termoenergetică a deşeurilor de ambalaje coincinerabile
improprii pentru reciclare sau reutilizare.
Instalaţia de coincinerare figurează ca alternativă la depozitarea
deşeurilor combustibile sortate şi face parte din fluxurile necesare
reducerii cantitaţii de deşeuri depozitate definitiv.
A doua soluţie şi ceea mai viabilă presupune achiziţionarea unui
incinerator care să fie amplasat în interiorul staţiei cu posibilitatea să
fie racordat la reţeaua de biogz produs în staţia de epurare reducând
asfel costurile, totodată ar da posibilitatea prestări de servici de
neutralizare a deşeurilor periculoase produse de agenţi economici
(spitale, frizerii, farmacii, etc.) de pe raza judeţului Bihor realizând
astfel un venit suplimentar la bugetul companiei.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 20
9. Ca element de noutate, pentru creşterea cantităţii de biogaz
produs în S.E.A.U. Oradea şi obţinerea unui biogaz de calitate superioară, a
fost propusă elaborarea unor proceduri şi condiţii minime pentru
fermentarea, îngroşarea şi deshidratarea nămolurilor.
Dacă se vor implementa aceste proceduri, se obţine o optimizare a
producţiei de biogaz, care se va situa astfel, în parametri prestabiliţi, iar
biogazul pompat în gazometre va atinge nivelul de umplere de 90% iar
unitatea de cogenerare va porni corect şi va creşte puterea generată în mod
continuu până la atingerea pragului maxim setat. În acelaşi timp, se va
deschide valva către sistemul de încălzire, iar unităţile de cogenerare vor
furniza energie termică printr-un schimbător de căldură.
Dacă există suficient gaz în fiecare gazometru (mai mult de 90%), a
doua unitate de cogenerare va porni automat şi va funcţiona până când
nivelul dintr-un gazometru va scădea cu 60%.
În cazul în care ambele unităţi de cogenerare funcţionează, puterea
curentului generat va fi automat echilibrată pe cele două unităţi de
cogenerare de către sistemul SCADA.
10. Un alt element de noutate din prezenta teză, îl constituie
introducerea unui termen nou şi anume acela de “staţii verzi de epurare a
apelor uzate”.
Exact ca în domeniul construcţiilor unde viitorul îl reprezintă casele
pasive, adică acele case, cu transfer termic zero, care asigură un climat
interior confortabil atât vara cât şi iarna, fără însă a fi nevoie de o sursă
convenţională de încălzire, tot aşa putem spune că viitorul îl reprezintă
„staţiile verzi de epurare a apelor uzate” care trebuie să folosească în
procesele lor sisteme şi tehnologii care vor micşora degajările emisiilor de
gaze cu efect de seră şi încercarea de a obţine o independenţă energetică
prin valorificarea biomasei şi a resurselor energetice naturale. S-a ajuns la
concluzia că, amplasamentul unei staţii de epurare este locul ideal pentru
„tehnologiile verzi”, deoarece oferă toate tipurile de resurse: materie primă
pentru producerea biogazului, suprafeţe întinse pentru tehnologiile eoliene şi
solare, debit de apă necesar micro-hidrocentralelor, posibilitatea amplasării
unor pompe de căldură.
Totodată, datorită amplasării lor în zonele limitrofe localităţilor, au
marele avantaj că nu deranjează prin poluarea fonică rezultată de la
diferitele agregate (motoare de co-generare, turbine eoliene etc.)
Este necesară o încurajare a implementării de tehnologii mai
eficiente de co-tratament pentru a produce energie şi pentru a economisi
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 21
resursele naturale.
DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE
Lucrarea de faţă este un început în ceea ce priveşte tendinţa
mondială de producere şi utilizare a energiei regenerabile în scopul
optimizării proceselor de epurare. Această direcţie de îmbunătăţire a
producţiei de biogaz ar putea fi una dintre tendinţele anticipate, în
managementul viitor, privind gestionarea nămolurilor.
Nămolurile din epurarea apelor uzate reprezintă o problemă serioasă
de mediu, care necesită tehnologii şi soluţii de management, pentru a
garanta că acesta este procesat într-o manieră sigură pentru sănătatea
populaţiei şi, evident, cu eficienţă economică.
Deoarece calitatea nămolului nu poate fi respectată întotdeauna,
nefiind îndeplinite, în totalitate, cerinţele de calitate necesare pentru
refolosirea acestuia în domeniile agricole, cu diminuarea efectelor negative
asupra mediului, ca urmare a depozitării, producerea de biogaz şi
neajunsurile legate de depozitarea levigatului pe termen lung pun serioase
probleme de acceptare socială şi de protejare a mediului.
Altă soluţie, cum ar fi piroliza, nu este considerată, încă, un proces
complet dezvoltat, cu alternative fiabile şi economice.
Un exemplu în acest sens ar fi problema critică din Asia, unde se
caută soluţii şi metodologii alternative pentru a elimina practica deversării
nămolului în ocean, soluţie care produce grave probleme faunei acvatice.
În concluzie, gestionarea corectă a nămolurilor necesită dezvoltarea
strategiilor cu opţiuni multiple şi diversificate, fiind o provocare atât pentru
edilii oraşului, cât şi pentru cetăţenii şi agenţii economici din arealul
acestuia. În acest sens, trebuie găsite şi implementate atât metode pentru
reducerea cantităţii de nămol care urmează a fi eliminată, cât şi tehnologii
competitive pentru obţinerea nămolului de calitate superioară, necesar
producerii de biogaz.
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 22
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. BLAGA A.C., GLIGOR E. – “Recovering heat from discharged
water from the emissary of the treatment plant from Oradea ”,
Analele Universităţii din Oradea, Fascicula de Energetică, vol. XV,
2009, pg. 176-180 – iunie 2009.
2. FRANK W., Industrial Waste Treatment Handbook, 2001.
3. GLIGOR E., BLAGA A.C. – “Techniques for removing Nitrogen
and Phosphorus through chemical addition”, Analele Universităţii
din Oradea, Fascicula de Energetică, vol. XV, 2009, pg. 232-239 –
iunie 2009.
4. GLIGOR E., IONESCU G.L. – “Consideraţii privind tratarea
nămolului şi obţinerea biogazului în cadrul staţiei de epurare a
apelor uzare din Oradea”, A 44-a Conferinţă Naţională de Instalaţii
– Instalaţii pentru începutul mileniului trei – Creşterea
performanţelor energetice a clădirilor şi a instalaţiilor aferente, vol. I,
2009, pg. 221-228 – Sinaia, octombrie 2009.
5. GLIGOR E., IONESCU Gh.C., DAN F., IONESCU G.L.,
SÂMBETEANU Aurora – „Mud treatment processer and biogas
production at Oradea wastewater treatment plant”, Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula Construcţii şi instalaţii
hidroedilitare, vol. XIII, 2010, pg. 295-305 – iulie 2010.
6. GLIGOR E., DAN F., IONESCU G.L., BLAGA C.A. –
„Considerations relating to the integrated control of water station”,
Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Construcţii şi instalaţii
hidroedilitare, vol. XIII-2, 2010, pg. 349-359 – noiembrie 2010.
7. IANCULESCU S., IANCULESCU D., Utilizarea filtrelor de nisip
la epurarea avansată a apelor uzate, Editura Matrix Rom, 2008,
Bucureşti.
8. IONESCU G.L., GLIGOR E., IONESCU G.C., BLAGA C.A.,
DAN F. – „Aeration control and dissolved oxygen at Oradea
wastewater treatment system”, Analele Universităţii din Oradea,
Fascicula Construcţii şi instalaţii hidroedilitare , vol. XIII, 2010, pg.
339-349 – iulie – 2010.
9. IONESCU G.C, GLIGOR E., IONESCU G.L, BLAGA C.A.,
DAN F. – „Observation regarding the chemical precipitation at
Oradea wastewater treatment system”, Analele Universităţii din
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 23
Oradea, Fascicula Construcţii şi instalaţii hidroedilitare, vol. XIII,
2010, pg. 349-359 – iulie – 2010.
10. IONESCU, Gh. C., IONESCU Daniela – Smaranda; Phisycal and
Chemical Techniques for Removing Nitrogen and Phosphorus from
Residual Waters – International Symposia Risk Factors for
Environment and Food Safety & Natural Resources and Sustainable
Development, Faculty of Environmental Protection, Nov. 6-7
Oradea, 2009
11. IONESCU, GH. C., Analiza factorilor de risc în funcţionarea
staţiilor de epurare a apelor uzate – Conferinţa Naţională cu
participare Internaţională „INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢII
ŞI CONFORTUL AMBIENTAL” Ediţia a 17-a – 17-18 aprilie 2008,
Timişoara.
12. IONESCU, GH. C., IONESCU Daniela – Smaranda; Advanced
Water Treatment Technologies – International Symposia Risk
Factors for Environment and Food Safety & Natural Resources and
Sustainable Development, Faculty of Environmental Protection, Nov.
6-7 Oradea, 2009.
13. IONESCU, Gh. C., Sisteme de epurare a apelor uzate, Editura
MatrixRom – Bucureşti, 2010.
14. IONESCU, Gh. C., Gligor Emil, Ionescu George - Lucian, Tratarea
nămolului şi producţia de biogaz la Staţia de epurare Oradea –
Revista Română de Inginerie Civilă, Volumul I (2010) nr. 2.
15. ROBESCU, Diana. ş.a., Modelarea şi simularea proceselor de
epurare, Editura Tehnică Bucureşti, 2004.
16. ROBESCU, Diana. – Modelarea proceselor biologice de epurare a
apelor uzate, Editura Politehnica Press Bucureşti, 2009.
17. ROBESCU, Diana, ILIESCU, S., ROBESCU D. ş.a., Controlul
automat al proceselor de epurare a apelor uzate, Editura Tehnică
Bucureşti, 2008.
18. ROBESCU, D. ş.a. – Fiabilitatea proceselor, instalaţiilor şi
echipamentelor de tratare şi epurare a apei, Editura Tehnică
Bucureşti, 2002.
19. RUSU, T., BEJAN, M. Deşeul - sursa de venit, Editura Mediamira,
Cluj, 2006.
20. Indicativ NP 118 – 2006 "Normativ pentru proiectarea construcţiilor
şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti - partea a V-a:
Prelucrarea nămolurilor”
REZUMAT
Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şi echipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate 24
21. NTPA – 001/2005 – Normativul privind stabilirea limitelor de
încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la
evacuarea în receptorii naturali (HG nr. 352/2005). 22. NTPA – 002/2005 – Normativul privind condiţiile de evacuare a
apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare (HG nr. 352/2005).
23. NTPA – 011/2005 – Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti (HG nr. 352/2005).
24. ***, Regulament de exploatare şi funcţionare a S.E.A.U. Oradea.
25. Capturi ecran (Print Screen) de pe computerul camerei de comanda a Staţiei de epurare a apelor uzate Oradea.