Banat 1­2, 2014

1

Banat 1­2, 2014

2

Banat 1­2, 2014

3

Banat 1­2

Banat 1­2, 2014

4

Redacţia:

Director: IosifCrăciunescuRedactor-şef: Dorin MurariuRedactor-şef adjunct: Simion DanilăRedactor-şef adjunct: Constantin-Tufan StanLugoj : Cristian Ghinea

Laurian LodoabăTimişoara: Dana Nicoleta Popescu

Graţiela BengaMircea Pora

Viena: Haiganuş Preda-SchimekMunster: Mihai MurariuParis: Denis Taurel

Concepţie grafică: Silviu Nopcea

Tehnoredactarecomputerizată: Claudia Corcheş

Dan Bortoc

Administrator site: Dan Bortoc

Redacţia şi administraţia: Lugoj305500, judeţul Timiş, str. Nicolae Bălcescu nr.1Site: http://www.revistabanat.blogspot.com/Telefon: 0256357631e-mail: revistabanat@yahoo.frFacebook: : facebook.com/revistabanatISSN-1584-3890

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine exclusiv autorilor.

Imprimat la: S.C. Bab Media S.R.L. - Lugoj

Editor: Casa de Cultură a Sindicatelor Lugoj

Numărul este ilustrat cu lucrarile artistului plastic Silviu Nopcea.Coperta I - Metamorfoze; coperta a IV-a - Origini. In interior, din ciclul Geneze.

Banat 1­2, 2014

5

Eminescu într-o nouă viziune. Poate cea mai amplă polemică din perioadapostbelică a celei de-a doua jumătăţi a veacului trecut a fost polemica numitădintre călinescieni şi anticălinescieni. Era cumva polemica dintre o viziuneoficializată şi una care susţinea o altă perspectivă în construirea unei istorii aliteraturii sau asupra scriitorilor emblematici. În acest context larg pot fi integratecele două ample exegeze asupra operei eminesciene aparţinând unor reprezentanţide marcă ai Cercului Literar: I. Negoiţescu (Poezia lui Eminescu) şi EugenTodoran (Eminescu).Studiul lui I. Negoiţescu are în vedere şi postumele eminesciene, iar perspectiva

nu mai este una a descrierii operei, ci a analizei profunzimilor ei. Versul „Deplânge Demiurgos, doar el aude plânsu-şi” este considerat un vers-cheie, cuimplicaţii existenţial-vizionare. I. Negoiţescu nu respinge analiza surselor,relaţionarea cu romantismul, dar transferă actul critic asupra vizionarismului poeticeminescian, accentul fiind pus pe tonul originar al poeziei. Este o coborâre şi oprivire spre zona plutonică a creaţiei eminesciene, spre lirismul profunzimilor.

Această aplecare spre „critica profunzimilor” vine şi pe filiera studiiloruniversitare, când s-a produs contactul cu opera unor critici şi teoreticieni literarica Marcel Raymond, Albert Béguin, Thyierry Maulnier, Friedrich Gundolf şi, fărăîndoială, opera teoretică a lui Lucian Blaga. Apoi, deschiderile spre filosofia luiMartin Heidegger şi spre psihanaliza lui Sigmund Freud.Pentru I. Negoiţescu, odată cu publicarea şi cunoaşterea postumelor, nu s-a

completat opera eminesciană, ci a apărut un alt Eminescu, între cele două faze – aantumelor şi postumelor – există diferenţieri care îl fac pe critic să vorbească dedouă aspecte cu autonomii depline. Sunt două tărâmuri poetice diferite, unulcunoscut, comentat, analizat, configurând o imagine a poetului care a trecut prinani, s-a clasicizat, şi un alt tărâm, care a stat ascuns decenii, necunoscut şi caredescoperit oferă cealaltă faţă a poetului. Ele nu se contrazic, dar se diferenţiază.„Faţa lui Eminescu e dublă: priveşte o dată spre noaptea comună a vegherii, anaturii şi umanităţii, iar altă dată spre noaptea fără început a visului, a vârsteloreterne şi a geniilor romantice. În timpul vieţii sale şi apoi decenii de-a rândul nu s-acunoscut decât prima lui faţă: probabil că nici el n-a cutezat s-o destăinuie pe cealaltă.

Banat 1­2, 2014

6

O teamă ciudată s-a înfipt în conştiinţa lui, încât tezaurul marilor vise a zăcutmereu ascuns în caietele depozitului de manuscrise: poetul fugea de umbreleacestor visuri, Erinii ale metaforei, spre ţărmul mai de fără primejdii al naturii. Înplanetariul romantismului, singularitatea lui Eminescu prinde figură din aceastăfaţă, cu două profiluri: unul neptunic, născut din spuma amară şi din ape tânjindspre orizonturile lumii, celălalt plutonic, învăpăiat de focul originar.” Aceastăpoezie mai enigmatică şi mai profundă, distanţată de imaginea mai uşor deperceput a naturii şi iubirii, o explorează criticul în lucrarea sa. Folosind, după cumspune el, termenii unei geologii estetice se poate numi neptunică acea parte alirismului oferit de antume care îşi are originea „în straturile mai tangibile alespiritului”, iar plutonică, acea poezie a convulsiilor creatoare de adâncime, aprofunzimilor, o poezie a straturilor genezice – „dorul imensităţii elementare,vârsta de aur, inconştientul beat de voluptate al somnului, umbra tragică peste untărâm de palori, decorul halucinant mirific, magia şi mitul, implicaţiile lor oculte,iată universul plutonic, metafora infernală”. Poezii ca Mureşanu, Demonism,Miradoniz, Memento mori, Povestea magului călător în stele, DiamantulNordului, Gemenii sunt considerate poeme ce se constituie în coloane ale poezieieminesciene.Raportul/relaţia cu filosofia. Criticul îşi clarifică poziţia faţă de o problemă

cheie a creaţiei eminesciene, aceea a relaţiei cu filosofia. În zona neptunică apoeziei filosofia este discursivă, devine o filosofie poetizată, fapt ce sterilzează„sâmburele de mit al lirismului eminescian” şi secătuieşte „substratul germinal deidei poetice”. Sensurile profunde, filosofia adâncă a operei eminesciene sedesoperă, consideră criticul, în tărâmul plutonic; aici se încheagă adevărataperspectivă romantică şi se dezvăluie sensurile poeziei. Poarta de pătrundere estesomnul, „activitate elementară a sufletului romanticilor, în care corpul şi spiritultrăiesc încă în crepusculul unităţii lor prime, natura respiritualizându-se şi spiritulredobândind organicitatea dintâi a cosmosului. În somn, romanticii cad ca într-oaltă trezie, mai grea, mai originală, în care sufletul îşi recâştigă unanima substanţă”.Versuri ca acestea: - „Când somnul, frate-al morţii, pe lume falnic zace/ Cugenele-i închise, cu visele-i de pace,/ Când palida gândire prin ţara morţii trece,/ Şimoaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece.. .” (IV, 58) - deschid o viziune de mareadâncime şi autenticitate romantică. Se observă uşor orizontul cultural larg în carese mişcă criticul, fapt ce îi permite relaţionări din spaţiul filosofiei şi literaturiiuniversale, de la Ptolemeu la Dante, de la Brentano la Hölderlin, de la Lenau laNovalis etc.Vizionarismul poetic. I. Negoiţescu urmăreşte mereu vizionarismul poetic, dar

văzut în specificul liric, în fiorul poetic şi incantaţia lirică. Povestea maguluicălător în stele este un poem vizionar. „Dar ceea ce dă totuşi poemului farmeculdeosebit, unicitatea în literatura noastră, rămâne puritatea de plângere genuină a

Banat 1­2, 2014

7

viziunilor, sunetul blând şi fin ostenit, adolescenţa toropită de venin, frăgezimeaunei imaginaţii care a încordat cea mai delicată liră din poezia română.” Conturateîn poemul amintit – Poetul, Călugărul, Monarchul/Voievodul – sunt figuri ce revinîn mitologia poetică eminesciană, intră în „schema unui mitos”, cu metamorfozeîn diferite poeme.Astfel, Călugărul din Povestea magului călător în stele devine în poemul

Mureşanu un bătrân profet, plutind cu luntrea pe ape, înfăşurat în manta-i, părândcă este „al mării Dumnezeu”. Mitosul voievodal a aprins întotdeauna imaginaţiapoetului, iar în marile poeme apare imaginea Voievodului. De la imagineamisterioasă, învăluită în umbre selenare, într-o lume astrală, tipic romantică, setrece la imaginea mai terestră, intrată în istorie a Monarchului, ca în poezia Sus lacurtea cea domnească. Ideea lui Negoiţescu este interesantă în ipostazierea celortrei figuri din poezia eminesciană, fiecare diferită, dar fiecare având în comunceva care poate duce spre o unicitate, spre o figură unificatoare. „Descinzând înmormântul subacuatic, Valhala, în mitos, la zâna mortuară a mării, poetul e Orfeuîntr-o natură de moarte albă, de gheţuri, de întroieniri sumbre şi viscole, saucântăreţul unei Elade dioniziace, întunecate, umbroase. […] În décor de insulă şiruină, practicând orfismul de magii al disperării, sau în natura cotropită desomptuoasa jale a morţii, Călugărul e imaginea contemplativităţii amare; el bea,din asceză şi mortificare, apa mării, ori se îmbată de muzica undelor – somnul şivisarea, noaptea integratoare desăvârşind această imagine. Monarchul eandroginul misterios, cu faţa ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiindmagica sa tristeţe sau puterea sa astrală.”Natura ca mitos. Zona plutonică a poeziei îi oferă criticului posibilitatea de a

supune exegezei motivele fundamentale ale poeziei văzute în adâncimea mitosuluieminescian. Motivul acvatic este prolific în creaţia eminesciană, întâlnit într-opluralitate simbolică pe un palier larg al poeziei. Valhala, tărâmul zeilor este înstrăfunduri de mări, („ Acolo în fundul mării, în înalte-albastre hale,/ Şed la meselungi de piatră zeii falnicei Valhale.”(IV, 143), bătrânul rege Nord trăieşte înpalatele apelor îngheţate („Miază-Noaptea-n visuri de-iarnă îşi petrece-a ei viaţă./Doarme-n valurile-i sfinte şi-n ruinele-i de gheaţă./ Însoţită de-ani o mie cubătrânul rege Nord.”)

Şi sensul naturii se reliefează ca mitos. Nu este natura cadru asociatăsentimentului, ci este o natură mitică. „ La acest nivel plutonic al imaginaţiei, totulapare bogat, copleşitor, fantastic, elementele revărsându-se într-o risipăsomptuoasă. Dacă între munţi şi stele există o comunicare ce, dincolo de puterealor materială, numai mitosul o poate da, sacralizarea naturii ia forme liturgice,smirna şi tămâia răspândindu-se cu aceeaşi risipă, ca toate în bogata matcă avieţii.” Motivul codrului domină şi mitosul naturii din zona plutonică. Criticulobservă aici unirea fabulosului cu sacrul. Codrul se asociază mării, este

Banat 1­2, 2014

8

un peisaj stihial, de începuturi, cu turme de cerbi şi zimbri, un peisajgenerator de melancolie romantică prin pierderea vârstei de aur, a vremurilorgenezice. Rătăcirea prin codri negri se suprapune peste sentimentul libertăţiineîngrădite. „De-aceea-n codri negri mă-ntorc să rătăcesc,/ În umbra loreternă eu umbra-mi mistuesc,/ Privesc cum peste frunze uscate fără urme/Aleargă zimbrii negri şi cerbii fug în turme,/ Iar lângă vechi fântâne de lumedate-uitării/ Privesc în iarba naltă sirepii albi ai mării.” (IV, 420)În interpretarea lui I. Negoiţescu zona plutonică este mai ataşată de marea

şi adevărata poezie. Atracţia poetului pentru elementaritate, pentruprimordial se suprapune peste „dorul de haos, de somnul originar, de plânsuldemiurgic”. Este păstrată aici viziunea genuină, pură a ideilor poetice.Versul sună aici mai natural, el nu are valenţele filosofării, nu este o punereîn versuri a unor concepte (chiar venite dinspre filosofia schopenhaueriană),aşa cum se întâmplă în Scrisori. Tragicul din poeziile de creaţie plutonicăeste de mai adâncă vibraţie decât pesimismul venit pe filiera filosofiei luiSchopenhauer. „Aici stă profunzimea durerii în viziunea eminesciană, odurere care-şi consumă văpăile în chiar aura lui Demiurgos, durere cestrăbate ca un curent de amar întreg lirismul lui Eminescu şi care se aude dinsunarea genuină a versului. Şi iată de ce ea trebuie considerată mai adâncă,mai originară, decât pesimismul schopenhauerian în opera poetului.”Studiul despre poezia lui Eminescu are destule valenţe polemice, nici nu

s-ar putea impune o altă faţă critică a operei eminesciene fără a pune subîntrebare alte interpretări. I. Negoiţescu a fost conştient de dificultăţi atuncicând a pornit la configurarea profilului plutonic al poetului, având în vederecă Maiorescu a „definitivat profilul neptunic al lui Eminescu, cu un condeide a cărui pregnanţă e greu să te liberezi.” Dacă faţa văzută a poezieieminesciene, care i-a configurat şi i-a transmis profilul prin timp, este aceeadin ediţia Maiorescu, la care s-au adăugat exegeze ulterioare, amintite chiarde I. Negoiţescu (Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu), nuînseamnă că este şi cea completă din punct de vedere valoric. I. Negoiţescudescoperă şi valorizează şi cealaltă faţă care dă un alt profil, ascunsă, rămasăîn poezia manuscriselor, publicate mai târziu. Este profilul plutonic alpoetului pe care postumele l-au configurat şi l-au întărit.

Banat 1­2, 2014

9

Scrisul domnului Ştefan Ehling trăieşte, în fiecare dintre volumele tetralogieidespre viaţa şvabilor bănăţeni, din puternica senzaţie de autenticitate pe care textulo întreţine în permanenţă, ceea ce dă cititorului interesat de o asemenea tematicăun bine meritat confort în privinţa raportului dintre document şi ficţiune. Pentru aobţine această ,,urzeală”, scriitorul pune în aplicare ideile unei complexe strategiinarative.

Mai întâi, textul îşi pune obrăzarul persoanei întâi, toţi indicii acesteia (,,Autrecut zece ani de când lucrez la scrierile mele şi cincisprezece de la moartea luiLeni. Dacă ar mai trăi, peste două zile i-am sărbători ziua de naştere. Era cu cinciani mai tânără decât mine.”) concurând la obţinerea unui ton confesiv, tipicmemoriilor, în al căror univers cititorul se poate lăsa purtat fără prea multeprecauţii defensive. Desigur, nu e decât o primă salvă de ,,fumigene”, dincolo decare se va da adevărata ,,bătălie” dintre grozăviile documentarului şi modalităţiilede expresie ale ficţiunii. Pendularea aceasta s-ar putea să intrige şi, în egalămăsură, să atragă, complementaritatea surselor asaigurând epicului o fluenţăremarcabilă, chiar dacă ,,apele” textuale întâmpină ,,zăgazuri”, se învolburează înpreajma ,,cascadelor” ori se liniştesc în albia largă pentru a ,,spumega” din noulângă ,,insulele” reflexive. În fond, parcursul epic nu este decât un reflex altrăirilor pe care protagonistul (Hansi Jung) le are în relaţie cu un dat referenţialagresiv, traumatizant.

Senzaţia de autenticitate este întreţinută şi prin convocarea mai multor vocinarative, care se referă la acelaşi segment temporal sau evenimenţial, asigurându-se o benefică polifonie. Desigur, personajul principal are ,,aria” cea mai extinsă şimai pătrunzătoare, fiind profesor universitar de istoria muzicii şi instrumentisttrăitor în Graz, pasionat de literatură, căruia pensionarea îi aduce chinuitoareapatimă a scrisului, un mijloc potrivit de exorcizare a unor tragice tinereţi trăite în-/tr-un gulag sovietic. Şvab din Giarmata şi absolvent al Liceului German dinTimişoara, nu a mai apucat să-şi susţină bacalaureatul fiindcă, alături de atâţia alţietnici germani, a fost deportat în URSS pentru ,,munca de reconstrucţie”, după cetrupele sovietice au ocupat România. Pentru el, timpul trăirii şi timpul mărturisiriise ciocnesc violent, fiind expresii ale unor lumi incompatibile. Alte voci au,,partituri” monocorde, mai scurte ori mai ample, dar esenţiale pentru realizareaspectacolului, fiecare fiind expresia tipică a unui fragment social: Kirsanov

Banat 1­2, 2014

1 0

– politrucul care conducea lagărul, Scheer – profesor de germană în URSS,translatorul deportaţilor, Olga Râbakova – lenjereasa transformată în opresivădirectoare de liceu, Nadejda Belaeva – inteligenta profesoară de rusă obligată săpredea, în cele din urmă, unor retardaţi, Gröber – fostul socru al lui Hansi, directorde liceu cu simpatii naziste ,,reciclat” de comunişti, Robert – fiul lui Hansi, şi încădestui alţii. Toţi aceştia se raportează la tema centrală şi, ca într-o lucrare muzicală,aduc anumite variaţiuni ce îngăduie deschideri imaginative, contribuind, în acelaşitimp, la organizarea fluxului epic.Scris într-un context existenţial particular, acest roman reprezintă intersecţia unor

surprinzătoare şi fertile ,,contaminări”, vectorii vârstelor aducând în text elementespecifice, uneori de semne contrare, dar benefice pentru universul ficţional vizat.Jocurile eului din pasajele memorialistice, viziunea obiectivă punând în valoareochiul balzacian, resursele introspecţiilor ori tonul documentar sunt schimbătoarelefaţete ale unor pagini având postmodernismul drept principiu unificator, chiar dacăpersonajul principal vede în această abordare un agent al destructurării: ,,Se parecă m-am molipsit de la postmodernişti. Ei au obiceiul ca pe măsură ce îşirealizează, să zicem romanul, să se pună mereu în lumină pe ei înşişi, ca artişti, săsuspende din când în când acţiunea, ca să reflecteze asupra procedeelor artei lor. Eca şi când un artist plastic lucrează simultan la portretul unei personalităţi istorice,să zicem, şi, uitându-se mereu în oglindă, la un autoportret, care sugereazăchinurile procesului de creaţie.”Şi totuşi, scrierea amintirilor exercită o permanentă fascinaţie, ceea ce aduce în

prim-plan o privire mereu întoarsă spre text, poate un tic al autorului-profesormăcinat de îndoielile teoretice induse de o târzie temă pentru acasă pe deplinasumată. Aruncându-se în marea textuală, personajul auctorial trăieşte vecinătateacopleşitoare a capodoperelor, dar şi miracolul constituirii propriului text: ,,Citeamdin aceste cărţi o frază sau două, după care mă repezeam la exemplaruldactilografiat al memoriilor. Şi în vremea când îmi redactam memoriile, comparammereu fraze din ceea ce scriam, cu fraze din marii maeştri literari. Acestecomparaţii erau pentru mine un instrument de autocontrol, cum polobocul, acelnivel cu bulă de aer, îl ajută pe zidar să verifice dacă peretele pe care îl înalţă edrept, pe orizontală şi verticală.” Romanul amintirilor, al scrierii (supralicitat,totuşi, prin prelungirea frământărilor şi a comentariilor dincolo de graniţeletextului chiar până pe copertă) şi al rinocerizării României se întrepătrund cu oanumită frenezie a relativizării pentru a obţine, în multe privinţe, o carteimportantă a spaţiului nostru cultural. .

Banat 1­2, 2014

11

În serialul nostru de până acum am tratat despre centrul din Naumburg şi despre Arhiva

Nietzsche din Weimar până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. În episoadele următoare

va fi vorba despre nedreapta incriminare a lui Friedrich Nietzsche ca autor moral al militarismului

german şi al nazismului, despre salvarea Arhivei, denazificarea lui Nietzsche, ediţia Colli-

Montinari ş. a.

Catastrofa germană – această expresie sintetiza, imediat după încheiereacelui de-al Doilea Război Mondial, situaţia disperată în care se aflaGermania ocupată de armatele ţărilor aliate. Ea a fost preluată de profesorulGeorg Müller în conferinţa Nietzsche und die deutsche Katastrophe, pe carea ţinut-o în ianuarie şi aprilie 1946 în faţa corpului didactic din districteleBielefeld, Halle şi Herford (din ţara încă nedivizată până în 1949, când s-acreat Republica Democrată Germană) şi a publicat-o în acelaşi an la C.Bertelsmann Verlag Gütersloh.

Conferenţiarul nu ezită să-l facă responsabil pe Nietzsche, a cărui operăa inspirat ideologia naşional-socialistă din interbelic, pentru întreguldezastru pricinuit poporului german. El aminteşte (p. 7) că încă în timpulPrimului Război Mondial s-a publicat într-un tiraj mare o ediţie de război acărţii Aşa grăit-a Zarathustra, cu patru pagini de vorbe mari în faţăpurtând titlul Pentru război şi pace. Între altele, găsim acolo o zicalăorientală, rămasă în însemnările postume ale lui Nietzsche (nefolosită de elîn niciuna dintre cărţile sale), şi anume: „paradisul de sub umbra săbiilor”(ceva asemănător se află însă în partea a IV-a a lui Zarathustra, în capitolulTaifas cu regii: „Când săbiile se încrucişau ca nişte şerpi cu pete roşii, dragăle era strămoşilor noştri viaţa; soarele oricărei păci li se părea lâncezit şi-ncropit, dar pacea lungă-i ruşina.”; vol. 5, Hestia, p. 234, 1 -3 ,). Se vizaobligaţia generală de a presta serviciul militar, şcoala dură a executăriiordinelor, ca antidot la moliciunea idealurilor democrate. Se prevestea

Banat 1­2, 2014

1 2

(graţie lui Napoleon) virilizarea Europei şi intrarea în perioada clasică arăzboaielor, în care depindea de tine dacă te dai la fund sau reuşeşti să teimpui.

Viaţa în pericol era cea glorificată. Nu lipsea, remarcă mai departeconferenţiarul (ib) , nici delicata vorbă măreţie, care ar trebui să conţină însine forţa şi voinţa de a pricinui mari dureri. Cu privire la omul german, careşi-ar proba ca soldat sănătatea germană, se recurge la un citat dinAvertisment germanilor, o scriere din tinereţea lui Nietzsche (1873): „[. . . ]germanul o să le apară celorlalte naţiuni demn de stimă şi providenţial abiaatunci când va fi arătat că este înspăimântător şi că totuşi, prin încordareacelor mai mari şi mai nobile forţe artistice şi culturale ale lui, vrea să facăsă se uite că a fost înspăimântător.” (vol. 2, p. 569, 1 7-21 )

Observatorii clarvăzători ai istoriei noastre contemporane, afirmă G.Müller (p. 7-8), au putut întrezări încă de pe atunci că, în străinătatea rivală,Nietzsche era perceput ca filozoful cel mai semnificativ pentru spiritulgerman. Chiar şi contemporanul lipsit de orice suspiciune trebuia să fi făcutanumite legături atunci când, spre sfârşitul lui iunie 1943, a citit în ziaredespre cadoul pe care Adolf Hitler i l-a trimis prietenului său BenitoMussolini la cea de-a 60-a aniversare: ediţia de lux a operelor lui Nietzsche,un gest care însemna mai mult decât o recunoaştere a interesului deosebit pecare fondatorul italian al fascismului l-a manifestat dintotdeauna faţă defilozoful german, în sistemul căruia voinţa de putere şi impunerea ei brutalăconstituiau punctul esenţial. Cu citate din scrierile lui Nietzsche, poporulgerman a fost împins în războiul total şi în ultima rezistenţă nechibzuită,sfârşindu-şi educaţia pentru voinţa şi capacitatea de autonimicire. Atât defrecvent uzitata expresie „a trăi primejdios” provine din Ştiinţa veselă a luiNietzsche (1882; vol. 4, § 283, p. 371 , 23), iar deviza numai relativ justă alui Goebbels: „Ce nu mă ucide mă face mai puternic” este din Amurgulidolilor, cap. Sentinţe şi săgeţi 8 (vol. 7, p. 46, 1 -3), şi nu, cum susţine G.Müller(p. 8), din Ecce homo, unde figurează totuşi, uşor modificată, în cap.De ce sunt eu aşa de înţelept 2 (vol. 7, p. 202, 23).

În preajma datei de 15 octombrie 1944, cu prilejul centenarului naşteriilui Nietzsche, se puteau citi în „Völkischer Beobachter” articolecomemorative scrise de Alfred Baeumler (profesor de filozofie, din 1933chemat la nou-înfiinţata Catedră de pedagogie politică de la Universitateadin Berlin şi, îndată după aceea, şef al serviciului principal dindepartamentul lui Rosenberg) şi Alfred Rosenberg (cunoscut pentru teoriilesale rasiste, numit de Hitler în 1934 responsabil cu educaţia spirituală şifilozofică a Partidului Muncitoresc Naţional-socialist German), principalii

Banat 1­2, 2014

1 3

ideologi ai nazismului, cărora li se alătură şi Ernst Krieck, susţinător al uneiantropologii politico-naţionaliste şi profesor de pedagogie la Heidelberg.Baeumler a mers până acolo, încât a formulat propoziţia: „Noi răspundemastăzi pentru el” (evident, pentru Nietzsche), şi apoi : „Ca luptător a trăitNietzsche, iar în cea mai solitară luptă a spiritului a căzut ca eroul germanizbindu-se de îndepărtata stâncă din mare. Vremea lui n-a vrut să-l asculte,fiindcă vremea noastră urma să-l asculte. . . Cu luciditatea lui, Nietzsche vaavea dreptate că pericolul este acela care urcă puterile omului înneverosimil(p. 8-9).”

Rosenberg intona cu o voce puţin mai scăzută(p. 9): „«Cultivareasuferinţei, a marii suferinţe – nu ştiţi oare că numai această educaţie aprodus până acum toate progresele omului?» [citat din Dincolo de bine şide rău 225, vol. 6, p. 110, 9-10] Numai o asemenea suferinţă comunăsporeşte încordarea sufletului, numai priveliştea unui destin mare şi generalîntăreşte inventivitatea şi vitej ia în luptă. Numai o asemenea suferinţă poatemobiliza la realizări mari oamenii, adică o întreagă comunitate care simte lafel. . . Noi îl salutăm pe Friedrich Nietzsche peste vremi ca pe o rudăapropiată, ca pe un frate spiritual în bătălia pentru renaşterea unei marispiritualităţi germane, pentru modelarea unei gândiri generoase şi largi, şi cape un vestitor al unei unităţi europene atât de necesare vieţii creatoare abătrânului nostru continent, care întinereşte astăzi într-o mare revoluţie.”

Mai tranşant se exprimă( p.1 0) un discipol al lui A. Baeumler, HeinrichHärtle, în cartea sa Nietzsche und der Nationalsozialismus (1 938):„Nietzsche este prevestirea, nu îndeplinirea. Geniului evaluării trebuia să-iurmeze în primul rând geniul modelării. Ca Nietzsche să nu se fi luptatzadarnic – trebuia să vină bărbatul din Războiul Mondial, filozoful dintranşee, gânditorul şi făptuitorul: AdolfHitler.”

Banat 1­2, 2014

1 4

Cartea Ninei Ceranu, Pulberea de sub piciorul tău / La polvere sottoil piede tuo (traducere, prefaţă şi note de Viorica Bălteanu), publicată laEditura Eubeea, Timişoara, 2012, se constituie într-un construct liric alinducţiei estetice, din care transpar un son meditativ, o simfonie a unui timpjurnalier, ce se proiectează într-un topos al inciziei, mai de fiecare dată,estompată în iluzie/himeră, în transgresarea unor spaţii, nuntite, sub tainaunei pseudo-spovedanii ori a unei rugăciuni a cotidianului. Existenţacondiţiei poetice este construct al devenirii unei forme, ce traverseazăcorporalitatea poemului, fiinţările tăinuirii sunt evocate şi meditative prinacel „a fi” al umanului, este acea percepţie a materiei, care se descoperădoar prin scrierea descriptivă cu „neagră cerneală”. Întregul devine unconglomerat de eroziuni în însuşi cotidianul marginal, în modelarea fictivă atoarcerii „cu mâna de ţărână”, pentru că, dincolo de mister, este excursul înlăuntricul propriei receptări, în artificiul creaţiei şi deziluziei, incapabile sătreacă prin jocul cu marea reprezentaţie a propriului timp, acela al figurilorcarnavalescului mundan, ce se rostuiesc în absenţă: „Încep poemul acesta /ca şi cum m-aş ruga. / Îl scriu cu neagră cerneală / şi cu mâna de ţărână / amuritorului ce sunt.”

Nemărginirea se instituie drept element al proiecţiei într-un imaginarîn care fiinţa-eu materializează progresia în timp, în acel fior care cuprindeiluzia şi care rămâne să irumpă când „sfârtecăm / pântecele înnegurat”,pentru că intrarea într-un anume spaţiu, ale cărui coordonate sunt delimitate„ca-ntr-un plămân de fumător”, se face prin plasarea în expresia cenzurată anecunoscutului, a apropierii de „un neştiut şi mai mare”, paralaxă a puneriiîn abisul reflexivităţii/reflecţiei într-un exterior al ambivalenţei, „în Cruceanopţii”. Poezia Ninei Ceranu se doreşte o autocunoaştere în interiorulmimetic al unor mimi ai timpului, ai unei orânduiri citadine şi jurnaliere, dincare transpare acel complex al ficţiunilor neaşteptate, pentru că formelelirice nu se metaforizează, ci rămân să denumească/să definească, în spatelecortinei, măşti şi iluzii, prin intrarea în ceaţă, element ce pare a inciza,

Banat 1­2, 2014

1 5

fecund şi paradigmatic, într-un gest temporal, de sorginte meditativ-evocatăa organicului, „Ca o balenă / se lasă dezbrăcat”: „În Crucea nopţii /sfârtecăm / pântecele înnegurat. / Ca o balenă / se lasă dezbrăcat / deredingota-i cu bumbi de aur. // Intrăm în ceaţă – / ca-ntr-un plămân defumător –, / temător. / În spate-i necunoscutul, / în faţă un neştiut şi maimare, / şi-n întuneric / nemărginitul fără hotare.”

Tumultul estetic al poeziei timpului jurnalier se subsumează condiţieiunui cânt al profunzimii, al participării la o proiecţie în meditaţie, pentru cătransfuzia de natural se realizează în imaginea fluidă a ploii, „Plouă. /Cântecul stropilor, / cadenţat”, astfel, focalizarea, în acest spectru aldispunerii în imaginar, evidenţiază curgerea spre simfonia proprieisensibilităţi, spre acel sentiment al retrăirii şi al reamintirii, într-un demers alficţiunii poetizate, „preluată de simţurile mele / rebele”. Se manifestă o starede tensiune şi o agonie a eului plurivalent, care descoperă autumnalul prinperspectiva scindării umanului, ceea ce se trăieşte devine tăcere, însă otăcere organică, o facţiune ce dezintegrează spaţiul şi timpul, aşadar, cândplictisul se percepe prin intuiţie, atunci se coagulează stări, ce se desprind deîntreg, printr-un corpus cavernos/de tenebre cotidiene, pentru că doar astfel„începe viaţa acestei simfonii”: „Plouă. / Cântecul stropilor, / cadenţat, /cade-n inima mea. / Pare-o simfonie / auzită demult / preluată de simţurilemele / rebele / ori aşezate, / care o scot la iveală, / când nici nu te aştepţi. /Mai ales noaptea, / mă pomenesc cu ea. / Şi-n toamnele târzii. / Când totultace în jurul meu, / când şi câinii de prin vecini / s-au plictisit / lătrând lalună, / începe viaţa acestei simfonii.” În fapt, începutul altei simfonii nu estealtceva decât perpetuare a unei strategii a imaginii răstălmăcite, care uneşteeul poetic cu eul meditativ/reflexiv. Este continuarea în afară a fiorului, nutragic, ci acela al redescoperirii, este prelungire într-un areal al propriilorficţiuni şi măşti, este joaca de-a rotirea în aceeaşi sferă, în acelaşi centru, fiecelest, fie fluid, într-o solaritate stâmpărată, o silenţiozitate în aşteptare,prelungită în nocturnul propriului scurtcircuit jurnalier: „voi încerca să-mprietenesc / neantul albastru / cu potrivnicia mării, / răsăritul năvalnic / cucalmul înserării.”

Imaginea eului profan se integrează specificului developării poetice aparadigmei timpului jurnalier într-o formă ce sondează spaţiul citadin,„pătrund în universul acesta urban…”, prin imagini care desluşesctemerile/dorinţele unor deschideri spre ferestre/vitralii, în care „poate surâdesoarele”, astfel, prezumţia estetică şi faţetele imaginare sunt transmutate întoposul unei viziuni/unor orizonturi ale cunoaşterii, „Pământul secetei / s-amutat pe acoperişuri”. Prezenţa lirică se dezlănţuie printr-o dezmărginire ailuziei şi a golului, ambivalente şi evocatoare de intensitate ale trăirii

Banat 1­2, 2014

1 6

estetice, pentru că noutatea, care argumentează fatalitatea probabilei căutărişi recunoaşteri, ţine de o cădere într-un abis al reîntoarcerii la mereu aceeaşimatrice a fluidităţii/a fluidului, reflexivitatea fiind ermetizată într-un ceva„cald / roşcat” în mirarea/uimirea dejucată/apropiată, „Câte feţe are oraşulacesta! ”, care „astrânge în tranşee plânsetul ploii / al noii dorinţe de ploaie /care va veni / iar şi iar, ape-ape…”, criptic al memoriei developând,fragmentar, imaginile percepute ocular. Descriptivismul creativ propune înpoezia Ninei Ceranu armonia carnavalului profunzimii lirice, estesentimentul proiectat în sunetul clopotelor, din care se desprinde organizareanaturalului. Întregul spaţiu poetic se doreşte o anume prefacere, în cununăcu raze de lună, pentru „înnegurate frunţile lumii”, aşadar, lumina,recognoscibilă în trecerea printre gesturi ale statuilor memoriei prefabricate,înseamnă intrare şi pendulare în jocuri dispuse să rămână vide de combustie,de acea substanţă ce substituie transferul de fantast şi destin al spaţiului,reflectat în oglinda vizualului: „Memoria s-a pozat în mii de vitralii, / s-amultiplicat în toate melodiile vremilor, / a luat culoarea pustiului, / s-aalăptat din laptele / ce păstrează încă dorinţa viului.” Este o mişcare ritmică,prin care tensiunea descoperirii, a atenţiei şi a stupefacţiei estompate rămânesă elibereze, prin euforia noului paradis al mundanului/ citadinului,pregătirile (de)mascării timpilor statici „pentru balul nopţii”, când „un dafinse preface-n cunună”, când poezia reflecţiilor spectaculare şi somptuoase„S-a îndoit în trecătoarele făpturi / şi-a născut acest paradis”.

Festinul poetic al Ninei Ceranu se defineşte prin apropierea de stareamimetică de transcendere în arca vizuală a traversării unui topos impropriusinelui, este curgere gravă spre decriptarea jurnalieră, din care se detaşează oanume relaxare, invocată şi evocată, în însăşi materia trupescului, într-oorganicitate ce vizează tensiunea scindării divine, „A câta oară, / de cândCristos a venit pe Pământ / se-ncinge piatra?” Soluţia imaginară este intrareaîntr-un arhetip al decelării metaforice a obiectului-lut, care se coace/seredefineşte prin magma solară, într-un gest gratuit al poleielii cunecunoaştere, necuprindere şi neajungere la acel continuum al ireversibileimutaţii în static, lacrimi, ploaie şi rouă, într-un teluric redescoperit prinrod/renaştere: „S-a copt pământul acesta / ca o vatră sub soare, / poleit şide-a lunii ninsoare. // Lacrimile trudnicilor, / roua, / ploaia, / l-au făcutroditor / ca apa Iordanului.” Călătoria ascunde forme şi jocuri enigmatice şiparadigmatice, pentru că orizontul atotcunoaşterii se prelungeşte până la oidentitate paralelă, nimic nu este lăsat în afară, totul este reflectat şi provocatprin „apa izvoarelor” care „n-a mai curs”, pentru ca lumea decorticată să seînfăţişeze într-o regală deschidere într-un departe, care pare a-şi pierdenumele. Astfel, se produce efectul unei reveniri la aceeaşi stare iniţiatică,

Banat 1­2, 2014

1 7

programată să modeleze soarta/destinul, prin fictivă nuntire cu sensultrecerii calme/materiale spre extincţie/spre cădere în taina propriei rupturi defiinţa gravată în spiritul tutelar, „În aer stăruiau doar / fluturi de tămâie”,eterne suflecări de pe trup ale umanului, prin reflecţia asupra spaţiuluiiluzoriu, reprezentat şi imaginativ, ca punte peste trăirea în/sub logosulfiinţării în cotidianul reîntors la matca primordialului: „Şi s-a-ntrebat cineva:/ să fie oamenii aceştia aşa de deosebiţi / în ceea ce priveşte virtutea, / aşa desimpli / şi de măsuraţi / aşa de cereşti / şi de îngereşti, / încât aerul lor / sărespire cuvântul lui Dumnezeu?”

Exerciţiul poetic al timpului jurnalier devine simfonie a parcurgeriietapelor, ce nu ard în interiorul mascat al eufoniei, ci se produce un efect,care se defineşte printr-un „şirag de dinţi albi / cariaţi pe alocuri”. Astfel,condiţia umană, ce se încropeşte în cotidianul prezentului, ţine de omanifestă proiecţie în reflexul cunoaşterii, în comprehensiunea plurivalentăa mişcării şi a luminii, care purifică prin mirare şi îndestulare, prin ajungerela punctul care nu destramă, ci uneşte, „în universul acesta mirific, / ceresc”,imaginile şi sonurile/tonurile, care descind în focusul ce se imaginează, printrăire şi sentiment, în „mărgelele / la gâtul de piatră al timpului”. Drumeţiacătre eternitatea, vizuală şi opţională, se realizează în „excursuri profane”,pentru că actul creator al prefacerii artistice este o continuă toarcere în gol,aşadar, constructul spre treptele inverse ale lumii/ale cotidianului trece, maide fiecare dată, prin ceea ce se uneşte în Babilonul liric al imaginării, forjateîn lăuntrul fiinţei cereşti, prin eul ce se fiinţează acolo unde: „mâinipricepute / ridicat-au cetate de rugăciune / pentru Sfântul Andrei / către cer.”A călători intuieşte tensiunea acestui turnir printre statuile vizualului, înpiatra în care se recunosc singurătatea şi tăcerea, momentul transcenderii însimbolul sihastrului/sihăstriei evidenţiază tarele unei încercări de a delimitaintrarea în toposul poetic al elipsei de dinamism. Îngerii, care se recunosc încrucile pe care le poartă în spinare, nu sunt decât ecouri ale alterităţii şi aleduplicităţii, ce marchează vizualul, eul meditativ devine acum uverturasimfonică a perpetuării în identitatea statică, pietrificată în sublimulexistenţial, în acel departe, ce se învăluie în smirnă, evocare de episodbiblic, transmutat în trăirea prezentă/cotidiană a jurnalierului: „În piatră, / pepiatră, / chiliile inşilor singuratici / se-nşiră tăcute. / Într-acolo / îngerii şi-auluat în spinare crucile / mute. / Sub clopotul albastru, / sihastru, / piatra /le-nvăluie-n smirnă.”

Timpul mascării se construieşte în toposul ermetizat, în care eul se(re)simte captiv, în fapt, se asistă la o încercare de a fractura în interiorulidentităţii lui Iona, este o proiecţie într-un ceva ce se regăseşte numai prinrecunoaşterea tensională din „pântecele de fier”, acolo unde eterna

Banat 1­2, 2014

1 8

reîntoarcere prefabrică tarele ludice – jocurile cu măştile duplicitare –mereu destrămate „în stropii de ploaie albastră”, ce se înnoadă, în lumilenesigure, în care „Gândurile mele, cocori / plecaţi prea târziu, / se desprind /cu-nfrigurare / de-un fel de vis / sărăcit / de lumină.” Lirismul Ninei Ceranuse intensifică într-un strigăt al lăuntricului, ce se recuperează numai printimpul estetic şi plurivalent al încercării de a înţelege curgerea şi sintagmaexpresivă a apei „care se adună / şi se risipeşte / în hău”, precum şi iluzia carerescrie şi se rescrie prin ascensiunea într-un model al reprezentării, al harpei, cerecuperează fatalitatea dintre spaţiile ce se închid prin ajungerea la rodul naşterii,prin absenţă în artificiul celestului: „De-atunci, pe cer, / degetele lui Dumnezeu /nu mai lasă prea des urme.” Astfel, siguranţa se transformă într-un act artistic alpendulării între dorinţe şi împliniri, între spectacular şi imaginativ, toate acestea seascund uneori, fără să răspundă chemării în „talazurile neliniştite”, alteori sedezvăluie şi se întâlnesc în acel scenariu al mării care „aştepta / la porţiledimineţii”, irumpând în momentul poveştii/narării „în pântecele ei tainic”,pentru că specificul organicului este desemnat de efemeritatea şi reflecţia asupragolului, surprins în metafora fluidului/lichidului, ce rămâne suspendat în aceldeparte al imaterialităţii: „Marea aştepta / la porţile dimineţii. / Se lupta cunemărginirea. Aceasta din urmă / fără să-i răspundă. / Însă ea tenace / cu talazurileneliniştite, / ori cu lovituri discrete, / dureroase, / se bucura şi suferea, / dădeasemnale / celor ascunşi în pântecele ei tainic - / căci vreau să cred / că mareaare viaţă, / dacă nu proprie, / măcar prin ceva / din existenţa trecătoare.”

Poezia Ninei Ceranu din Pulberea de sub piciorul tău se dezvoltăîntr-un registru care decodifică traversarea/arderea în exterior a unor etape,ce se multiplică prin măştile subiacente ale vizualului, este un lirism alprofunzimii trăirii şi al revenirii la acelaşi timp al prezentului, rămas înfilmografia unor încercări de a reda ficţiunile şi imaginile, ce se cuprind într-un tot unitar, prin reflexivitate şi autocunoaştere, prin apropiere şi depărtare,într-un joc straniu şi meditativ al evocării. Poetica Ninei Ceranu nu seestompează brusc, ci se continuă la/în nemărginire, până la integrarea fiinţeieuforice în eufonia cântului vizualului, astfel, metaforele cotidiene sunt jurnaliereprin decelarea stărilor expresive, de apartenenţă la un ceva responsabil, lanecuprinsul ce ordonează sufletul, ca un sufleor în cercurile Poemului, în cuvinteleîncărcate de suspin şi iubire, de dorinţă şi reflecţie, în tarele memoriei şirememorării – matrice ale unduirii în dogma propriilor încercări, fireşti şi organice:„Deschideam toate ferestrele, / mai ales pe cea a sufletului, / doar-doar prin ele /avea să pătrundă suspinul mării, / şi-mi va scrie cu cuvintele lui / Poemul.” Unpoem al cuvântului, o imagine a poemului cuvântat, într-o arcă transcendentă sprepoezia figurilor reprezentate, într-o iluzie a proiecţiei într-un joc regizoral, reluatîn propriile trăiri şi sentimente, nuntite în estetic.

Banat 1­2, 2014

1 9

Negru şi Roşu, romanul lui Ioan T. Morar apărut sub auspiciile edituriiieşene Polirom, este o pledoarie pentru umanitate. Este o carte careresponsabilizează foarte mult cititorul, cerându-i un curaj cel puţin egal cual autorului, care a abordat subiecte întunecate şi prea puţin cunoscute dinistoria României: deportarea ţiganilor în lagărele din Transnistria şirepresaliile asupra populaţiei evreieşti din Odessa. „Negru şi Roşu” este şi ocarte care vorbeşte la modul inteligent şi nuanţat despre identitate şideclinarea acesteia – identitate etnică, la prima vedere, identitate umană, înplan mai profund. Şi de aceea, tema gravă a romanului este mereu actuală,invită la reflecţie profundă şi la abandonarea oricăror idei preconcepute.Altfel, nefastul ciclu al ideologiilor totalitare vor relua, la nesfîrşit,alternanţa „Negru şi Roşu”.. .Şansa ascensiunii eroului principal din „Negru şi Roşu” devine sinonimă

cu negarea identităţii. Georgian Nicolau încearcă să scape de şatra unde s-anăscut, făurindu-şi o identitate „de hârtie”, un trecut inventat din cărţilecitite şi din poveştile auzite, o fantasmă care devine noua conştiinţă a„omului fără amintiri”. Animat de bunele intenţii cu care este pavat oricedrum spre Iad, Georgian intră astfel, iniţial fără să-şi dea seama, înmecanismul diabolic, creat cu abilitate pentru a justifica orice dictatură. IoanT. Morar surprinde foarte bine această alunecare a conştiinţelor spre abis,momentul declanşator fiind acela în care minciuna devine convenabilă, fiecă ea este exprimată prin „logica războiului” fascist sau, mai târziu, prinimperativele care reclamau naşterea unui „om nou” în comunism. Ambeledictaturi au făcut recurs la aceeaşi cerinţă, aparent beningnă la început, şianume renunţarea la propria conştiinţă.Arta lui Ioan T. Morar este aceea de a arăta cum minciuna convenabilă se

umflă şi acaparează, treptat-treptat, eu-l lui Georgian. Fantasma „omuluifără amintiri” părea să reuşească aievea la Câmpina, la Liceul Militar, undetânărul era văzut ca un român de perspectivă. Minciuna, privită ca singuracale salvatoare, hrăneşte dorinţa desprinderii cu orice preţ din universulmizer al Tărtăşeştilor, unde a văzut lumina zilei. Ridicolul acestui „cu orice

Banat 1­2, 2014

20

preţ” e surprins de Ioan T. Morar într-un episod de ironie tăioasă. Întorsacasă pentru o scurtă vacanţă, Georgian se jenează să-şi mai facă nevoile înboscheţii din fundul grădinii, după obiceiul şatrei. Întrebat de ce nu seascunde şi el în tufe, ca toată lumea, răspunde ţâfnos: „Noi, elevii de laLiceul Militar, suntem antrenaţi să eliminăm dejecţiile prin lectură”. Ajunscorector la ziarul „Universul”, personajul nostru spune, cu aceeaşi fixitaterigidă împrumutată de la idolul său, mareşalul Antonescu: „eu nu am visuri,am obiective de îndeplinit”.Eliberarea, - o falsă eliberare, în fond – vine atunci când însăşi mama sa,

Nuţa, îi propune ruptura definitivă cu trecutul: „mi-ai luat o piatră de peinimă. Piatra mea de ţigan”. Rămasă la barieră, ea nu-şi mai conducebăiatul la tren, ca de obicei. Momentul marchează desprinderea de neam, defamilie, de acum încolo simbolul matern fiind înlocuit de „tatăl” ideologic,Antonescu. În fond, este o dramă tot acest proces care începe în clipa tăieriicordonului ombilical. Cu complicitatea mamei, Georgian poate crede că eliber, că e român, că a devenit alt om: „până la urmă, adevăruri sunt şiminciuinile pe care le crezi”.

Şi fantasma devine tot mai acaparatoare. În perioada stagiului la„Universul”, viitorul ofiţer de carieră descoperă lumea afectată, încrezută,linguşitoare, duplicitară şi superficială a intelectualităţii din Capitală, decare se dezice, simbolic, odată cu abandonarea unui alt idol – profesorulNae Ionescu. Prin contrast, ordinea, rigoarea şi disciplina militară i se parmult mai atrăgătoare.Să nu uităm că în epocă, pe lângă propaganda oficială, funcţionau o serie

de simboluri hipnotice, care aveau un caracter irezistibil pentru mulţi tinerişi care funcţionau în paralel cu ideologia fascistă. Piloţii invincibili aiautomobilelor Mercedes sau BMW, care făceau legea pe circuitele de curseerau văzuţi ca supereroi ai vremii. Italia lui Mussolini, ţara unde trenurile nuîntârziau niciodată, era un alt exemplu lăudat în presă. Mai târziu, în timpulrăzboiului, propaganda începută insidios a folosit aceeaşi idee a disciplinei,mecanicismului şi eficienţei fasciste. Doar atât, că în locul sportivilor, acumerau ridicaţi în slăvi aviatorii, tanchiştii şi căpitanii de submarine. Progresul,mecanicismul, disciplina, mergeau mână în mână şi anunţau zorii uneisocietăţi noi, „curate ca Soarele de pe cer” sau, mai târziu, cu simbolurilereşapate, ale unei lumi „mai bune şi mai drepte”. Mitul omului îngemănat cuoţelul, omul de oţel, elita din care Georgian tânjea să facă parte. . . Minciunaconvenabilă este legitimată acum de „raţiuni de stat”: doar un regim demână forte poate disciplina o Românie haotică, ineficientă şi balcanică,armata fiind sinonimă cu modernizarea.Puţini au fost aceia care s-au sustras unui asemenea miraj şi-l felicit pe

Banat 1­2, 2014

21

Ioan T. Morar că a adăugat în paginile cărţii simboluri ale unei astfel deatitudini rare, dar cu atât mai lăudabile. Prietenul avocat Ştefan Velescu, vocearaţiunii, înger protector şi glas al conştiinţei pierdute a lui Georgian, ca şiboierul Roznoveanu, înamorat la bătrâneţe de o ţigancă, sunt simboluri ale uneiumanităţi prigonite, care nu-şi mai găseşte locul între ororile războiului. În totacest context, Georgian, „omul fără amintiri” dă dovadă că nu este nici idealist,nici exaltat. Conştient că „nu poţi părăsi lumea prejudecatilor prin simplădorinţă”, el îşi dezvoltă propriul patriotism, făurit din „din ambiţie, frustrare şidorinţa de a fi cel mai bun”.Chiar şi în circumstanţele unui război absurd, care a împins linia frontului

prea departe de fruntariile ţării, pentru Georgian singura cale acceptabilă esteminciuna, care devine din nou convenabilă, acceptabilă, dacă îmbracă hainaspionajului, a deghizării, a decepţiei. În jocul incitant cu propria identitate,Georgian se deghizează în.. . ţigan pentru a descoperi punctele slabe dindefensiva Odessei.În romanul „Negru şi Roşu”, titlu care se poate citi „Fascism – comunism”,

Ioan T. Morar pare a ne atrage atenţia că există ceva mai periculos decâtimoralitatea, şi anume amoralitatea. Personajul principal al cărţii, un om dotatcu inteligenţă şi charismă, este aidoma unui fluid capabil să ia forma oricăreisticle: brav ofiţer român, apropiat şi translator al nemţilor, spion deghizat în. . .ţigan, complotist şi apoi trecut de partea sovieticilor. Interesant, Ioan T. Morar îiconstruieşte un destin fictiv chiar în paginile cărţii. În actul de naştere, numelei-a fost schimbat din ţigănescul Jurjan în Georgian, iar moartea „eroică” îi esteinventată într-un articol de ziar, unde e prezentat ca un viteaz ofiţer român, luatprizonier la ruşi şi executat. Într-una din puţinele sale confesiuni sincere,Georgian i se adresează prietenului Velescu: „Da, Ştefan, asta e drama mea, măadaptez prea repede, chiar fără să-mi propun, de acum. Singura mea calitateeste capacitatea de a mă schimba” (p. 254). Iar drama este excelent ilustratăchiar de titlurile celor trei capitole care compun volumul: Trădarea – Războiul –Trădarea.

„Negru şi Roşu” este, aşadar, şi o carte despre posibilele destine aleoamenilor „adaptabili”. După episodul îngrozitor al masacrului evreilor închişiîn cele patru magazii de la Dalnic, ajuns la apogeul dezumanizării sale,Georgian spune: „NU amesteci sentimentele cu războiul, că din combinaţia astapierzi. (. . .) Neînfricat însemna, în ultimă instanţă, nesimţitor”.

Episoadele semnificative ale finalului cărţii, eliberarea mamei Nuţa dinTransnistria şi moartea lui Antonescu, văzută ca şi condamnare definitivă a uneiideologii anti-umane, nu înseamnă neapărat şi mântuirea prin fapte bune a luiGeorgian. De fapt, epopeea lui abia începe, alături de tovarăşul Walter şi detovarăşa Ana, în comunism, noul paradis utopic promis popoarelor lumii. . .

Banat 1­2, 2014

22

Născut între cele două războaie mondiale, „fiu al păcii şi al războiului”,la fel ca şi personajul său, E. B., strămutat cu familia din Ardealul de Nord înBanat, în urma Pactului Ribentropp-Molotov, Nicolae Breban trăieşte încă din aniicopilăriei un acut sentiment al provizoratului şi al dezrădăcinării. Lugojul devineal doilea cămin şi acomodarea cu noile condiţii de viaţă, după terminarea mariiconflagraţii mondiale, reprezintă doar o scurtă şi iluzorie perioadă de stabilitate.Instaurarea regimului comunist, desfiinţarea bisericii greco-catolice bulverseazădin nou existenţa familiei, iar spectrul ameninţător al epurării „duşmanilor declasă” se concretizează într-un moment decisiv al formării personalităţii sale.Exmatriculat din liceu, pe criterii politice, Nicolae Breban se simte exclus dinrândurile generaţiei sale. Vinovăţia fără vină reală, concretă, devine o stareperpetuată apoi în institutele de învăţământ superior pe care a încercat să le urmezeîn acei ani de sălbatică dictatură stalinistă. Drama individuală, sentimentulnesiguranţei continue, dar şi absurdul unei istorii capricioase, imposibil decontrolat în plan existenţial, conferă multor tineri din generaţia sa nevoia destabilitate într-un plan paralel cu realitatea. Cum evadarea din lagărul comunist erailuzorie, literatura, arta devin spaţii compensatorii, lumi posibile, dar utopice.Pentru tânărul de atunci, arta scrisului şi mai ales spaţiul romanului ar fi pututreprezenta o alternativă soteriologică. „Am decis să atac pe frontul care atunci eracompromis, cel al romanului. Era compromis de dictatura proletcultă, servilă arteisovietice («artei» cu ghilimele! ), iar eu, în utopia mea, în utopia romanului, amcrezut că pot reabilita genul.”1 . „Autorităţile” în materie literară din acei aniformulau însă comandamente de altă natură. Romanul recomandat, de tip frescă,trebuia să conţină toate ingredientele reţetei proletcultiste: activistul dedicat,muncitorul devotat, burghezul sau chiaburul nemilos şi retrograd etc. Visul estetical „şaizeciştilor” se materializează în acel profitabil complex de relativădesprindere faţă de centrul de putere de la Moscova, ce se prefigura pe la începutuldeceniului şapte. Încă din anii debutului, scriitorul îşi conturează o strategie apartemenită să-i permită afirmarea şi să-i asigure supravieţuirea artistică.

În anii ’60, obsesia Europei iluminează cu un nou ideal tinereţea „grupuluimarginal” pe care îl alcătuieşte Nicolae Breban împreună cu Nichita Stănescu,Matei Călinescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu. În peisajul arid al prozei româneştidin deceniile cinci şi şase, subordonate în totalitate politicului, menite să reprezinte

Banat 1­2, 2014

23

un instrument propagandistic cu tematică şi metodă, ambiţia tânărului Brebanapărea aproape utopică chiar şi colegilor de generaţie. Adolescentul are ambiţiimari, chiar dacă, privind retrospectiv spre acei ani, Nicolae Breban este uimit deincapacitatea „acelui individ (N. B.) de a se coagula, de a-şi organiza calităţilenative, de a finaliza un proiect sau altul.”2. Vina pare să aparţină în totalitatesocialului „brutal şi aberant”. Acea sfâşiere lăuntrică dramatică între aspiraţie şirealizare a fost într-un fel benefică. Exclus din rândurile unei generaţii de tinericare scriau cu talent, uneori şi publicau volume bine primite, scriitorul este ferit dereverenţa servilă faţă de directivele politice ale epocii. Alţi tineri scriitori ai aceleiperioade, conştienţi că un roman bun nu era posibil, abordaseră genul scurt. Şi,după cum remarca criticul C. Ungureanu, Breban apare ca romancier aşteptat într-ogeneraţie de povestitori şi de poeţi: „Succesul fulgerător al lui Nicolae Breban nupoate şi nici nu trebuie a fi judecat independent de momentul literar 1965; ogeneraţie de povestitori şi de poeţi avea nevoie de un romancier pentru a consacradefinitiv strălucitoarea ei apariţie în literatura română”3. Începuturile stau însă subsemnul neîncrederii. Tânărul scriitor vroia roman, în ciuda scepticismuluicontemporanilor, care îl considerau nerealist şi fantast în acel început de deceniuşapte. În cercul îngust al grupului literar din care face parte, replica lui MateiCălinescu ar fi trebuit să fie descurajantă pentru tânărul care afirmă orgolios: „Vaapărea .. . şi va fi bun! În plus, am să fac un acceptabil activist de partid! ”4. Cumse explică totuşi această obstinaţie la un tânăr aproape necunoscut în mediileliterare bucureştene, descins de puţin timp în capitală din îndepărtata provinciebănăţeană? Proiectul său literar, programul estetic impus chiar de la începuturilecreaţiei poate fi subsumat efortului de racordare a literaturii române la fosta orbităa Occidentului. El îndeamnă la ieşirea prozei româneşti din habitudinile ei, lapărăsirea discursului naturalist şi a tematicii sociale. Pledoaria se face în favoareaanaliticului şi a psihologicului, iar abandonarea ruralismului pentru citadinismreconectează proza românească la valorile modernismului lovinescian. Autonomiaşi primatul esteticului într-o lume cotropită de morala proletară este centrul deforţă al programului literar pe care cei câţiva membri ai grupului din care faceparte încearcă să-l ilustreze.

Proza sa tinde să intre în dialog polemic, atât cu romanul tradiţional europeanal secolului al XIX-lea, cât şi cu multe dintre cele mai răsunătoare direcţii aleprozei secolului XX. Dorind obsesiv să-şi impună propriul proiect literarcontemporanilor, Nicolae Breban îl redefineşte la diverse intervale de timp,reluându-l în enunţuri tot mai nuanţate.

Persistenţa şi fermitatea formulărilor creează impresia unui programcoerent în toată articulaţiile sale. Scriitorul susţine cu argumente unitatea şiorganicitatea operei dată de fondul ideatic, de redundanţa temelor, de construcţie,structură narativă şi personaje.

Banat 1­2, 2014

24

Admirator deopotrivă al lui Tolstoi şi Dostoievski sau al lui Thomas Mann,autorul pare să-şi fi asimilat lecţia romanului de la „maeştrii săi de hârtie”, pentrucă el aparţine unei generaţii lipsite de dascăli şi de modele. Lectura imensă,capacitatea de selecţie şi sinteză fac din scriitor un autodidact, condiţie asumată cuorgoliu ca o privilegiere a destinului. Un alt posibil mentor, Nietzsche, seinfuzează uneori discret, alteori ostentativ, în toate elementele componente aleoperei sale. „În tinereţea mea, am avut doi mentori posibili: Nietzsche şiDostoievski, care dealtfel se ating în anumite zone. Nietzsche a citit Amintiri dincasa morţilor şi Crimă şi pedeapsă. Aceste două spirite m-au urmărit, şi măurmăresc şi astăzi. Am avut îndrăzneala să pun ca motto deja la a doua carte, în1966, o frază fundamentală din Nietzsche. La Îngerul de gips, a patra, la fel. IarDostoievski este răspândit aproape în toate cărţile mele.”5

Din aceste influenţe, dar şi din propria concepţie despre roman se nasc noiformule epice, structuri narative voit diferite de cele ale contemporanilor, în careraportul autor/narator/personaj este reconsiderat în scopul ilustrării fonduluiideatic. Are loc deci o mutaţie a domeniului epicului dinspre exterioritate spreinterioritate. Vocile epice de intensităţi diferite deschid noi perspective narative;motivul oglinzilor carnivore din romanul În absenţa stăpânilor, asociatprincipiului melodic al contrapunctului, devin mărci ale creaţiei sale romaneşti,deşi pentru foarte mulţi teoreticieni ai romanului modern conceptul este destul deneclar.

Acest nou tip de proză non-epică pare să-l fascineze pe Nicolae Breban,care îşi construieşte chiar cu primul roman publicat în 1965, Francisca, imagineaunui novator ce contestă realismul, inventând structuri narative descentrate,personaje neunitare, abordând o scriitură voit ambiguă şi acordând un spaţiu largeseului etico-moral. Breban deschide larg porţile modernităţii, fără a cădea înispitele stridenţelor avangardiste.

Debutul este pus sub semnul unei inovaţii romaneşti fundamentale, începând cuelementele de construcţie, de narativitate şi de stilistică, dar mai ales la nivelulconţinutului tematologic şi ideatic. Forţa romanului brebanian este dictată de temaobsesivă a puterii. Dispunerea substanţei epice într-un edificiu care să reziste timpuluieste rodul unui instinct special, a unei vocaţii interioare de constructor, dar şi de odinamică aparte a perspectivelor şi a unghiurilor de vedere. Nevoia de existenţă totală,proiectul ambiţios de a crea o lume după modelul celei balzaciene din care să nu lipseascăniciun element esenţial, nicio fiinţă caracteristică şi nicio pătură socială îl îndreaptă spreroman, cu mijloacele prozei secolului al XX-lea, cu toate victoriile, dar şi cu angoaselespeciei în discuţie. Încă de la primul volum, îşi asumă dificultăţile şi este conştient deimensa nevoie de racordare a literaturii române la evoluţia şi direcţiile de afirmare aliteraturii europene, prin inovare tematică, compoziţională şi stilistică. „Dar la Franciscagreutatea a fost nu stilistică, ci una de construcţie; intuiam că dacă voiam să spun

Banat 1­2, 2014

25

ceva nou în proză, trebuie să găsesc o altă formă a romanului, o nouă construcţie.Şi, mai mult instinctiv, am propus romanul făcut din două romane. În . . . Absenţa. . . , am încercat o structură triplă, dar la Animale. . . şi celelalte am revenit la primastructură. Dacă la Animale bolnave această structură dublă este juxtapusă, adică:romanul clasic, social, de moravuri, de tipologie clasică etc. şi «alături» cel oniric,axat pe Paul care distruge şi recreează continuu realitatea, dar şi «primul roman»,cel clasic, realitatea secundă, ca o boală, dar şi cu un vital astâmpăr al creaţiei, încazul Buneivestiri, aceeaşi structură, dublă, nu mai este juxtapusă, ci «interpusă»,încastrată, înglobată. Deşi al «doilea» roman îi succede «primului», la lecturaatentă sau la o a doua lectură, cel de-al «doilea», Grobei apare încă din primelepagini.”6 Pentru cea mai mare parte a criticii, inovaţia cea mai spectaculoasă estereceptată mai ales la acest nivel. Construcţia binară redistribuie nu numaisubstanţa epică, ci orchestrează într-o manieră aparte vocile romanului,valorificând atât experienţele narative ale romanului secolului al XX-lea, cât şipropriile achiziţii culturale preluate din muzică, cinematografie sau artele vizuale.Pe de altă parte, când e vorba despre abordări de tip macrostructural, influenţate depragmatică şi de analiza conversaţională, care implică o perspectivăcomunicaţională şi interacţională, acestea se bazează pe conceperea narativului caact comunicativ şi ca proces interactiv. În acest context, mai larg, temporalitatea şiperspectiva sunt categorii structurale ale narativului prin care viziunea desprerealitate şi ficţiune a naratorului poate deveni transparentă, chiar dacă autorul nu seopreşte explicit asupra acestor aspecte ale operei.

Proiectul său cvasi-utopic pare a promova, prin modelele recunoscute şiasumate ca atare, un intelectualism aparte pentru literatura română, o formă cemerge în altă direcţie decât cea a contemporanilor. În consens cu orientarea sa pro-modernistă, autorul Buneivestiri pare să accepte că resursele imaginarului artisticdin proză se concentrează în parabolă, mit şi simbol. Aceste modalităţi deexprimare convin şi din alt punct de vedere. Nicolae Breban scrie într-un regimtotalitar în care adevărurile nu pot fi rostite decât pe jumătate, iar spovedaniileincomplete nu par să-l tenteze, el preferând forma rezistenţei estetice şi a încifrăriimesajelor subtextuale în formele amintite.

Proiectul epic brebanian nu ar fi fost posibil, pe de altă parte, fără ocunoaştere a evoluţiei romanului românesc în contextul mai larg al romanuluieuropean. Autorul îşi însuşeşte bolile de creştere ale literaturii române, iar efortulşi ambiţiile sale converg spre sincronizare, prin arderea etapelor şi recuperareaunor secole de stagnare.

Orice abordare a operei romaneşti are în vedere diferitele paliere alestructurilor narative: tematică, structură compoziţională, perspectivă, personaj ,stilistică. Cu toate acestea, aspectul primordial al operei pare să fie, în opinia sa,tema, obsesiile de fundal, care se coagulează în jurul Ideii care l-a bântuit din

Banat 1­2, 2014

26

tinereţe şi care a generat, redundant, suma fixă de relaţii, pornind de la cuplulslugă-stăpân sau călău-victimă. Raporturile de putere, forţa şi seducţia, constituienu numai Ideea, ci şi axul în jurul căruia se înfăşoară epicul, se dispun sau se supunalte elemente constitutive ale discursului romanesc. Structura narativă a romanuluie dictată de această relaţie biunivocă de forţe aflate în tensiune, dar şi în acordtemporar, până la inversarea rolurilor. Ideea care devorează naraţiunea devi-nepunere în abis a operei romaneşti, dar şi principiu al poeticii brebaniene. Dialecticaautor-narator este contaminată de raporturile puterii. Autorul, învestit cu atributeregizorale, devine cu aceeaşi uşurinţă, spectatorul propriului spectacol narativ.

Polemizând cu tiparele clasice, Nicolae Breban ilustreazǎ în roman poeticarupturii. De la nivel structural, aceasta se deplaseazǎ asupra personajului, caresuferǎ o mutaţie radicalǎ. Prin Grobei, autorul inventeazǎ personajul fracturat.Acesta îşi pierde unitatea psihologicǎ. Noua sa creaţie este personajul prismatic,modular, construit din mai multe faţete, când divergente, când complementare.Originalǎ, tipologia sa înseriazǎ destui excentrici şi marginali, „ciudaţi sauinteresanţi”. Clasificarea tradiţionalǎ în personaje principale şi secundare este eaînsǎşi distorsionatǎ. O mai justǎ ierarhizare i-ar distribui în: personaje tari şipersonaje slabe, personaje „stǎpân” şi personaje „slugǎ”: napoleonienii şi ceilalţi.Pentru a surprinde mai bine dinamica şi tensiunea relaţiilor, autorul preferǎpersonajele în cuplu, ceea ce le permite sǎ se punǎ în valoare reciproc, sǎ secompleteze sau sǎ se defineascǎ contrastiv. Aproape niciodată nu se poate întâlni înopera scriitorului personajul solitar. Inflexibila opţiune pentru cuplul stǎpân - slugǎpare sǎ se lumineze de o altǎ prezenţǎ dostoievskianǎ: adolescenţii genealoizi şi răipână la cruzime. Inconştienta curiozitate malefică a micului Herbert, din bucataCopii a romanului În absenţa stăpânilor, devine o formă de manifestareprogramatică şi cu metodă la insul cu personalitate incertă, încă neformată.Contestatari şi dilematici, adolescenţii se află în conflict cu întregul univers şi, maiales, cu ei înşişi. Porniri latente spre crimă, elanuri vitaliste întunecate şinestăpânite fac din ei teritoriul instabil al tuturor posibilităţilor. Instincte distructivesau elanuri generoase deschid căi spre infernul propriului sine sau drumul spreorizontul plin de promisiuni al lumii ideilor. Dan Dabici, Rusul, Dan Andrei,Alexandra sau Graţian Porumb se circumscriu acestei tipologii. O altǎ paradigmǎnouǎ este cuplul complementar maestru-discipol, despre care Nicolae Brebanmǎrturiseşte cǎ l-a obsedat în toatǎ opera sa: „Relaţia ucenic-maestru are nevoie deani de zile de conspiraţie a tăcerii, de complicitate, de răbdare, de lărgire aspiritului.”7 Animale bolnave şi Bunavestire propun douǎ perspective posibileprin Krinitzki-Miloia şi Grobei-Farca, maestrul sǎu neîncarnat. În ambele situaţii,cel mai greu de gǎsit este termenul secund; adevǎraţii vasali, adevǎraţii ucenicisunt extrem de rari.

S-a vorbit şi despre „bovarismul” unor personaje brebaniene. De menţionat

Banat 1­2, 2014

27

însǎ, o anume particularitate a acestora: înscrierea în nişte scenarii ale voinţei. E. B. dinÎn absenţa stǎpânilor este o orgolioasǎ caracterialǎ. Sinuciderea sa pentru a-i pedepsi peceilalţi este generatǎ de trufie. Toate variabilele feminine din romanele scriitorului au casemn distinctiv această trăsătură de caracter. Orgoliul nemăsurat, mândria genereazăhybrisul, asumat uneori cu voluptatea împlinirii chemării interioare spre nefericire.Majoritatea femeilor din opera lui Breban îşi închid din proprie voinţă drumul spre vocaţiaadevărată cu sentimentul apartenenţei la scenariul unei piese tragice în care rolul le-a fostdistribuit de o instanţă superioară cu care nu au cum să se confrunte. Mai putem aminti înopera sa personajul hibrid. Doctorul Minda din Îngerul de gips este un superb amestec dearogant umil sau stǎpân slugǎ, personalitatea sa dizarmonicǎ fiind dezvoltatǎ şi deprietenia suspectǎ cu Ceea şi cu Medoia.

Imposturǎ, vocaţie, ratare, inadaptare sunt teme ce regleazǎ dialectica social-individualǎ în proza brebanianǎ. Evoluând aparent abrupt, paradoxal, marile sale personajenu întreprind decât mişcǎri circulare, concentrice în jurul propriului „eu” ascuns, aflat înlatenţǎ şi aşteptare. Pentru a le redeştepta conştiinţa de sine, autorul inventeazǎ personajulinutil. Este o apariţie mǎruntǎ, fǎrǎ anvergurǎ, care intersecteazǎ agasant viaţa personajelorde prim rang, incomodându-le, iritându-le. Apoi brusc, aproape fǎrǎ motiv, acesta disparedin preajma eroului care îi simte lipsa. Abia acum se reveleazǎ adevǎrata naturǎ aprotagonistului. Un astfel de personaj este „bǎtrânul şi corpolentul” domn Hergot din Ziuaşi noaptea. Moartea lui subitǎ declanşeazǎ procesul de autocunoaştere al prinţuluiCalimachi, eroul romanului.

Relaţia autorului cu naratorul şi cu personajele, extrem de complexă, cum am maiamintit, răstoarnă perspectivele. În timp ce personajele prind viaţă, autorul concret tinde sădevină un personaj , aspect deloc neglijabil, deconspirat nu numai de memorialistică, ci şide interviurile sau eseurile lui Nicolae Breban. „Sufăr alături de unele personaje ale mele.De pildă, am suferit atunci când am omorât-o pe Florica în finalul Drumului la zid. Dupăce am scris, m-am trezit noaptea şi am vrut să tai. Mi se părea că puteam tăia, doar euscrisesem aia.”8

Refuzul compoziţiei „organice”, unitare, opţiunea lui Nicolae Breban pentruartefact, pentru formule narative hibride, pentru structurile supraetajate, tensionate,oximoronice, pentru discursul ce proliferează pe mai multe planuri simultane,reprezintă amprenta originală, marca scriiturii brebaniene. Astăzi a devenitlimpede că, pentru deceniile şase şi şapte, scriitorul a câştigat partida cu critica. Înabsenţa stăpânilor şi Bunavestire, cele mai controversate romane, se numără, cusiguranţă, printre capodoperele sale. Poetica rupturii, plurivocitatea, personajul-kitsch fac din el un veritabil precursor al postmodernismului românesc.

Banat 1­2, 2014

28

1

Suferinţa o poţi definifoarte uşor.

E rana, desenată, înzigzag, pe picior,e stativul, perfuzia,

spasmul ce scutură fiinţaîn clipa injecţieiintravenoase,

e carnea, ea însăşi spasmodică,subţiată, de-atâta durere, pe

oase,suferinţa-i deliruldintre anestezie şi

veghe,e atacul de panică, esingurătatea de gheaţă

a eului,învelită în trupul strivit,

chinuit, ca într-otot mai străină şi

mai potrivnică zeghe.Suferinţa-i, pare-se, limfa

acelui primordial,genezic eşec,

suferinţa are, se zice, un metafizictemei.

Ci iat-o: E aici, e alături, etresărirea inconştientă

a mâinilor şi apleoapelor ei.

Banat 1­2, 2014

29

Mi se scurge, prin gânduri, caun negru culbec.

E privireacare mă-ntâmpinăcând intru pe uşasalonului 3,

e privirea ce mă-nsoţeşte,imensă,când plec.

2

Nici o grabă nu ai,creangă de brad,

de la un trunchi, la altul,prin negura cetinii,semne făcând.

În iarbăşi-n pănuşele verzi,

nevăzutul suflet al liniştiizburdă.

(1972)

3

Izvoditoru-acestor stihuri ştieCă, isprăvindu-şi truda, pune punct

La scriitură şi biografie,Că, deşi viu, de-acuma, e defunct.(Din milă şi dezgust, nu din trufie).Să nu vă mire, deci, că-nchide uşa

Spre lume, fericit şi solitar.Că îşi desface lanţul şi cătuşa

Ce l-au legat de semeni în zadar.Atât mai vrea: Să-i presăraţi cenuşaFie-ntr-un râu subcarpatin, solar

(În Sohodol, în Ibru sau Gomnuşa*),

Banat 1­2, 2014

30

Fie-ntr-un râu ce curge-n alt hotar(Verzui ca spânzul, reavăn ca scoruşa) –În Gange, Mississippi, în Isar…**

Chipul

În Facerea – Genesis, Bereshith – ,aşa cum bine ştie orişicare

din cei ce-n studiul ei s-au adâncit- că-i credincios de rând sau eremit – ,

în Facerea, capitolul cutare,se scrie clar, se spune desluşit

că Domnul Dumnezeu l-a plămăditpe-Adam din lut, după-al Său chip slăvit

şi după sfânta Sa asemănare.

Acestea două-s tot ce omul areîn timpul şi în spaţiul infinit.

Atâta numai: chip şi-asemănare.

Dar, vai, asemănarea s-a pierdut,prin ispitire şi neascultare,

încă de-atunci, de mult, de la-nceput!Iar chipul, sub cumplita-nsingurare,

a unui univers înduşmănit,s-a adunat în sine, s-a chircit,

a decăzut din slavă şi splendoare,a rătăcit, şi iar a rătăcit,

dar n-a găsit nici pace, nici uitare.Şi iată-l, piere-ncet, schimonosit,

iar moartea-l ia cu totul, şi dispare. . .

Defunctul n-are chip. S-a reunitcu lutul dintru care-a fost ziditşi care-i urcă, lent, prin capilare

sorbindu-i, în tărâmul nesfârşit

Banat 1­2, 2014

31

al pulberilor, vânăta paloare.

De fapt, cel mort e mort dintru-nceput,de când asemănarea s-a pierdut.

Chipul nu-i chip, când nu-i asemănare.

*Cât drept aceea-n sinea mea şi zic:Fiinţa întru moarte nu-i nimicdecât reminiscenţă şi-aşteptare.Fiinţa-i şansa ce s-a irosit

şi-acum reface-a erelor cărare,nădăjduind în Cel ce S-a jertfitîn semn de mântuire şi iertare.

Fiinţa-i drumul tragic, istovit,al chipului căzut spre-asemănare.

El hombre de cenizas

Îţi cer un lucru simplu: Când va fi(E şi uman, e şi divin să fie),

Să-mi schimbi uscatul trup într-o fãclieŞi-ntr-un căuş de pulberi cenuşii.

Să faci, încet, cu urna câţiva paşiPe malul unei ape (ştii tu care),Al unei ape repezi, sclipitoare,

Şi-n unda-i verde pulberea s-o laşi.

Astfel, va dispărea, pe veci, caducaFăptură care-am fost şi nu mai sunt:În volbura amnezicului prund,

Sub umbra Catedralei Sfântul Luca.Apoi, să uiţi, desăvârşit, aceste

Mici gesturi despre care ţi-am fost scris.Cãci totu-i mai nimic decât un visŞi mult mai trecător ca o poveste.

Noiembrie 2001

Banat 1­2, 2014

32

Nirvana

Pierduţi fiind, ca-ntr-un abis,În ziua sumbră şi vulgară,

Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,Cu glas timid şi indecis,

Ce-ţi spun acum să nu te doară.Dar am visat acelaşi vis

Azi-noapte, pentru-a treia oară.

Murisem. Şi-n văzduhul purAl celor care nu există,

Pluteam: un fluture de-azur,Fără esenţă şi contur.

Nici pomeneală să fiu tristă,Să simt regret, teroare, vină,Disarmonie, armonii. . .

Nimic din toate-acestea. CiO fericire genuină.

N-am întâlnit nici morţi, nici vii,Nici timp, nici spaţiu, noapte, zi. . .

Zburam, cu aripi străvezii,Precum lumina în lumină.

Nu erau ceruri, nici pământ.Dar nici nu le doream. O, nu !Mă stăpânea un singur gând:Să te găsesc, să fii şi tuCu mine, unde eu eram.

Un gând, ca un fuior de vânt,Un gând, ce mă purta vibrând.

Te căutam, te căutam,Zbor lângă dor adăugând.Te căutam. Şi-mi petreceam

Eternitatea căutând.

2011, decembrie

Banat 1­2, 2014

33

Cu siguranță că modernitatea lui Eugen Dorcescu constă și în faptul că autorulscrie o poezie de factură spirituală, despre ființă și existență, despre lucruri care îșiau originea de la începutul pământului într-o formă adaptată contemporaneității.Într-o lume în care nu se mai pune preț pe valorile creștinești, într-o societatecoruptă, Eugen Dorcescu se detașează și scrie fără ocolișuri despre Dumnezeu șisupremația Sa, despre om și nimicnicia sa.

Opera sa reprezintă un avertisment pentru societatea contemporană, pentrua se trezi și a privi înspre Dumnezeu și adevăratele valori. Iubirea față de aproape,mila, bunătatea, căința sunt condiții care facilitează drumul înspre divinitate.Imaginea divinității apare frecvent în versurile lui Eugen Dorcescu. Cu toateacestea, poezia pe care o scrie nu este una pur religioasă, după cum el însușiafirmă: „Eu, ca autor care știe ce scrie, spun că poezia mea nu este, pur și simplu,religioasă (ce comod ar fi! ), spre a nu zice că, de fapt, nu este deloc religioasă.”1Dumnezeu ia tot felul de forme, de la Cel care Se ascunde, la Cel care îi este

prieten omului. Câteodată, conviețuiește cu omul, El nu se ascunde și chiar poatefi văzut în grădină: „Totul se-amestecă. Totul e pur, ne-nceput, / în grădinileDomnului. / Am uitat cine sunt. Mi-am uitat pergamentul, / mica glorie, pana. /Stau în zori, plin de rouă, pe prag. / Şi privesc: Domnul străbate poiana.”(Abaddon)El este figura cea mai dorită și așteptată: „E atâta lumină! / Toată făptura / Îl

așteaptă pe Domnul / să vină.” (În Piața Centrală) Dar tot El poate fi Cel care stăascuns de fața omului: „Toate înoată, absente, golul imens. Toate par că nu /sunt… Și ai zice că sunt… / Numai Tatăl nu este.” (În Piața Centrală)Divinitatea este responsabilă pentru ce va urma după viața aceasta, și așa cum

este și crezul poetului, la sfârșitul vieții urmează o răsplată sau o pedeapsă: „N-ațicunoscut că trebuie să vină / Răsplata pentru merit, pentru vină? / Că într-o zi alJudecății Tron / Ne va zvârli-ntre cei care suspină?” (În Piața Centrală) Cândspațiul este demonizat și devine greu de trăit în lumea atinsă de păcat, totul moaresub privirile eului poetic: „spațiu-i mut. Timpu-i mort.” (În Piața Centrală)Salvarea poate apărea printr-un loc atemporal și nefixat în spațiu, „Poiana”copilăriei: „În Poiana ieșită din / spațiu și timp, / din al vieții / zadarnic tumult. / ÎnPoiana / de-acum, de / demult.” (În Piața Centrală)„Poiana” cea din Sub cerul Pustiei este o utopie, neatinsă de om, unde „Mâinile

Banat 1­2, 2014

34

Domnului, / verzi, străvezii / mângâie-ntinderea / plaiului. / Astfel încep, / zi de zi,/ diminețile raiului.” Totuși, Poiana nu reprezintă Paradisul, Edenul, căci„Paradisul e unul singur. Omul e incapabil să construiască paradisuri autentice (…)Încă de la începuturi, încă din Antichitate, a căutat mereu, pe Terra, primordialulEden.”2 Ea este un paradis artificial pentru eul poetic: „nu e nimic și / nici nu afost / vreodată / ceva mai frumos / decât fânul uitat / din Poiana / uitată.” (Subcerul pustiei)Atunci când lumea este murdară, coruptă, natura se schimbă și îmbracă haina

revoltei, declanșând un diluviu: „plouă urletul ploii a / umplut universul / valurileapele au luat / locul văzduhului / locul focului au / luat locul pământului” (drumulspre tenerife). Dacă ordinea firească a universului se răstoarnă, apardisfuncționalități chiar și în cazul elementelor primordiale. Astfel, apa ia rolulfocului: „nu focul, ci apa / licărește-n pervaz, / licărește-n firidă” (În PiațaCentrală). Cel ce redă normalitatea lucrurilor este Dumnezeu, Cel la care apeleazăeul poetic atunci când se află în impas: „mi-a pus drumul sub / pași / mi-a pus pașiipe drum / mi-a așezat dinainte / distanța lumina timpul / și spațiul / mi-a revelat /drumul” (drumul spre tenerife)Omul este format din trup, suflet și duh. Sufletul este cel care face legătura între

duhul nostru și Duhul lui Dumnezeu, este cel care ne apropie Dumnezeu, îndrumul nostru spre mântuire: „de fapt acesta e / drumul / de la trup către / suflet /de la suflet spre /duh / și de la duh / către Duhul” (drumul spre tenerife). La fel caîn cazul altor mari scriitori moderni (Lucian Blaga, Tudor Arghezi), se poate vorbidespre o poezie a sufletului. Sufletul e viu, e ființă care „s-a trezit. Aidomavântului ce / galopează-nsorit prin delirul câmpiei” (Omul din oglindă).Resemnat, poetul știe că fericirea înseamnă să fii mulțumit cu ce ai, să primești

totul cu bucurie. El nu face parte din categoria poeților răzvrătiți, care tânjesctotdeauna după altceva: „Aceasta-i cheia fericirii: / să știi a întâmpina / cu-n-credințarea și / inocența / unui prunc de o zi / tot ce binevoiește / a-ți da / -că-ssuferințe, că-s / bucurii- / Cel ce a fost, / Cel ce e, / Cel ce de-a pururi, / va fi.”(Elegiile de la Bad Hofgastein)

Nu știm unde duce drumul spre tenerife, cert este că descrie un drum cunenumărate valențe. Fiecare lector descifrează o parte din mister și interpreteazăîntr-un anumit fel: „drumul include / în uriașa-i structură / mulțimea tuturor /drumurilor reale / mulțimea tuturor drumurilor / posibile / ba chiar / mulțimea fărănumăr a / tuturor drumurilor / imposibile / drumul spre tenerife / generează alte șialte / drumuri / asimilează devoră / alte și alte drumuri” (drumul spre tenerife).Poate că drumul duce acasă, adică acolo unde ne simțim / ne vom simțiîntotdeauna perfect.Privitor la termenul „acasă”, autorul percepe mai multe forme pe care le ia ideea

de cămin: concretă (România- Timișoara- propria casă- familia), metafizică

Banat 1­2, 2014

35

(Împărăția cerului) și estetică și existențială- scrierile, poezia: „Acasă sunt scrierilemele, acasă este, mai cu seamă, poezia mea, dată fiind capacitatea textului artistic,în genere, de a exprima atât ființa în sine, cât și ființa în act.”3 În poezii, „acasă”înseamnă exact aceleași lucruri ca în mărturia autorului. Este locul unde luăm„cina conversații prelungite/ până târziu”- drumul spre tenerife; este „drumul însine / mărețul drum / drumul spre tenerife” sau este Împărăția cerului: „Nu mă maisimt în ţara mea acasă. / Nu sunt acasă nici printre străini. / Dă-mi Tu, Cel Veşnic,ţara luminoasă / În care fi-vom înşine lumini. (Sfârșit de veac 1999- Exodul)Moartea nu este privită cu frică în niciuna dintre poezii. În Omul din oglindă,

„moartea însăși e-o floare risipită între flori”, ea este văzută ca un fapt normal șieste tratată cu indiferență: „Fiinţe purtătoare de venin, / Murim incet şireproducem moarte.”Privită din perspectiva jocului, moartea este fenomenul ciudat, la care participă

multe „chipuri dizolvate”, iar cel mort „stă întins”. Viziunea este asemănătoare luicu cea din De-a v-ați ascuns, de Tudor Arghezi, iar imaginile prezentate sunttulburătoare. „Reprezentarea morţii devine cu atât mai tulburătoare în acestunivers ingenuu, cu cât cei ce au conştiinţa ei trebuie să joace în dublul plan alrealităţii dureroase şi al convenţiei epurate de orice nelinişte”4 : „[…] mama stă-ntinsă pe / catafalc. / Jur-împrejur, / chipuri dizolvate-n / penumbră, stinsă /rumoare, / […] Noi, cei rămași, îi / eram într-atât de străini, de / minusculi, depierduți și / neverosimili, / încât ne uitase.” (Elegiile de la Bad Hofgastein)Dacă la toate acestea adăugăm și scrierile inspirate din Biblie (Psalmii în versuri,Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Exodul, Biblice), atunci cu adevăratputem afirma că Eugen Dorcescu scrie poezie de factură spirituală. Singura soluțievine pe calea creștinismului, iar poetul știe foarte bine acest fapt. Poezia lui EugenDorcescu nu seamănă cu cea a înaintașilor săi, el se inspiră direct din Evanghelii,scrie din Cuvânt, traduce direct din cărțile Bibliei. Scrierile sale biblice au o nouăformă, sunt în versuri și cu accente proprii. Semnificațiile sacre sunt îmbrăcateîntr-o limbă literară actuală, nepierzându-se nimic din textul original. Fraza esteclară și limpede, versul ˗ construit cu migală și răbdare, iar cuvintele sunt alese cuprecizie.Scriitorul rămâne o voce demnă de a fi auzită, nefiind popularizată și valorificată

la nivelul la care ar trebui să fie. „Există scriitori care construiesc un modinconfundabil în literatură, care lasă o amprentă fundamentală, care configurează oipostază spre care te întorci sau la care raportezi literatura altora. Un asemeneascriitor este astăzi în literatura contemporană Eugen Dorcescu.”5

Banat 1­2, 2014

36

La Roumanie fait partie des pays assez faciles à dessiner. Avec le croissant desCarpates posé sur le 45ème parallèle, on a déjà l’ossature au pays, il suffit ensuitede placer la Moldavie verticalement à l’est, la Valachie horizontalement au sud,contre le Danube puis la Transylvanie au creux du croissant. On peut ajouter laDobroudja pour rejoindre la mer noire.Pour ce qui est de l’histoire, le visiteur français ne peut se défendre d’une

impression de déjà-vu. Primo, voici les conquêtes de l’empire romain : peu aprèsque César eut vaincu Vercingétorix à Alésia c’est Trajan qui conquit la Dacie faceaux armées de Décébale. Vient la révolution de 89 que les roumainsaccomplirent aussi pour capturer, juger et occire un tyran. (Il s’agit ici de 1989 etl’on a prétendu ultérieurement que cette révolution n’était qu’une sanglante miseen scène). Quoiqu’il en soit, la Roumanie a été admise à la table des démocratieslibérales d’Europe. Alléluia ! On peut désormais la fréquenter. Ceux qui y sontallés disent que ça vaut la peine. A en croire l’Unesco il y aurait même ça et làdes trésors classés au « patrimoine de l’humanité ».

Au-delà des guides touristiques, avant ou après une visite, on peutavantageusement consulter des ouvrages qui, sans négliger la vulgarisation, nes’ interdisent point de mettre les évènements en perspective et ne craignent pas defournir des détails sur leur contexte. Voici deux livres de quatre à cinq cent pages,captivants à plus d’un titre, qui peuvent aider à débarquer avec confiance sur cette« insulă misterioasă”:

1-Histoire académique des roumainsLe premier livre, publié sous l’égide de l’Académie Roumaine, réunit une

douzaine d’études historiques. Les deux premières, dues à Alexandru Vulpe etStelian Brezeanu) couvrent respectivement la préhistoire et l’Antiquité. Malgréleurs efforts, on est saisi par le « silence qui s’est abattu sur le monde roman dunord du Danube » entre le départ des légions romaines en 271 , sous Aurélien, et laréapparition au XIème siècle d’une « ethnie néo-latine» mentionnée tardivement(au XIIIème siècle) dans la « Gesta Hugarorum ». Bien entendu, comme l’histoirefut écrite en latin par les « conquérants » hongrois, l’historiographie roumaine se

Banat 1­2, 2014

37

doit de lutter inlassablement pour défendre la préexistence et la persistance d’une« Romania » dans la zone carpato-danubienne. En ce qui concerne la «constitution des principautés de Valachie et Moldavie au XIVème siècle » ondispose enfin de sources écrites qui permettent à Stefan Andreescu d’éclairer enhistorien le déroulement des évènements. Ioan-Aurel Pop reçoit la charge de fairerevivre la présence roumaine au sein de la Principauté de Transylvanie entre leXIIème et le XVIème siècle. C’est à nouveau un sujet délicat : il s’agit pour lui demontrer que des institutions « Roumaines » précédaient la présence des magyarsnomades. Cela le conduit même, en enjambant quatre siècles, à conclure son étudesur la légitimité absolue de l’annexion (il n’emploie pas ce mot) de laTransylvanie par la Roumanie après la première guerre mondiale. Son texte,comme celui de Vasile Vesa sur la « réalisation de la grande Roumanie », sonnentun peu comme des fanfares patriotiques… Cependant le livre donne la parole àd’autres auteurs qui semblent plus équilibrés dans leurs analyses.Par exemple, Stephen Fisher-Galati traitant de « l’entre-deux-guerres », remarqueque « l’antagonisme roumano-magyare, résultant notamment de l’écrasement de larévolution communiste hongroise de Bela Kun par les armées roumaines, limitaitles possibilités de compromis ». Dans le même temps, « le renvoi massif desMagyars des postes gouvernementaux(…) et l’expropriation des terres appartenantà des étrangers en Transylvanie, Crisana, Maramures, et Banat, versèrent de l’huilesur des feux que le Traité de Trianon avait attisés ». Mais tout n’est pas noir : « Lapolitique de Bucarest (représentée par Bratianu et le roi Ferdinand) transcendacependant les vengeances nationalistes », si bien que « La période libérale 1923-1929 fut marquée par la croissance économique et une relative prospérité ». Cettepolitique économique était fondée sur « des droits de douane hautementprotectionnistes, la limitation des capitaux étrangers et les encouragements fiscauxà l’ investissement industriel » Toute cette étude rend intelligible la périodetroublée qui devait s’achever par la dictature de Carol II, l’ascension de la garde defer et l’avènement d’Antonescu.Malgré la diversité des auteurs et des points de vue, l’ouvrage pourrait à mon aviss’ intituler : « Défense et illustration de la continuité historique roumaine ». Ce quin’est d’ailleurs pas sans intérêt.

2-La Roumanie par Lucian BoiaSous titrée « un pays à la frontière de l’Europe » cette présentation de la

Roumanie, prétend s’affranchir des croyances et des idées reçues qui meublentl’ imaginaire de tous les peuples. Comme Boia s’est fait une spécialité del’ imaginaire et des mythes, il en connait un rayon sur les moyens de tordre le couaux opinions toutes faites. D’emblée, après une présentation succincte des troisprincipautés, il consacre un chapitre passionnant « une ile latine » à l’origine des

Banat 1­2, 2014

38

Roumains. C’est une habile confrontation des thèses en présence. Sont-ilsRomains, Daces ou Daco-Romains ces hommes qui parlent « une langue complexe» mais incontestablement latine ?Concernant le « sujet roi », la formation de la Grande Roumanie après 1918, Boiane craint pas de rappeler que les roumains n’osaient revendiquer, avant guerre, enTransylvanie, qu’une « égalité de droit avec les Magyars et les Saxons ».D’ailleurs il rappelle que des négociations étaient en cours entre le Parti NationalRoumain et les autorités hongroises. Après son entrée en guerre au côté des alliésen août 1916, la Roumanie est immédiatement en grand danger : après 4 mois decampagne elle a perdu 400 000 hommes et deux tiers de son territoire sont occupéspar les armées austro-germano-bulgaro-turques. Elle doit signer une paix séparéeavec l’Allemagne dans Bucarest occupée. Mais la petite Roumanie réorganise sonarmée en Moldavie (merci au brave général Berthelot), reprend la lutte et c’estainsi qu’elle se retrouve du côté des vainqueurs après l’armistice du 11 Novembre1918.Lorsqu’en août 1919 les troupes roumaines entrent dans Budapest c’est « une

revanche historique pour les roumains qui, jusque là, avaient toujours été enposition d’infériorité par rapport à la Hongrie et aux Hongrois ». Le traité deTrianon de 1920 est « Un succès extraordinairepour la Roumanie (…) elle reçoit la Bessarabie, la Transylvanie et la Bucovine ».Accusé d’avoir mal négocié, Petre P. Carp répond « La Roumanie est tellementchanceuse qu’elle n’a plus besoin d’hommes politiques ». Après ce triomphe, laRoumanie voit son territoire et sa population doubler, elle entre la tête haute dansune « Europe des états-nations ».Boia parle avec la même liberté de ton de l’entre deux guerre « entre démocratie

et totalitarisme », puis de l’avènement du communisme roumain une « copie del’Union Soviétique », du style Ceaucescu et de son obsession pour « l’unité et lacontinuité historique » : selon le conducator « La Roumanie modernecorrespondrait pleinement à la Dacie antique ». Les historiens furent donc priés detravailler dans cet axe, allant jusqu’à imaginer en 1980 de célébrer le 2050emeanniversaire de la fondation de l’état Dace par Burebista. C’est aussi dans lesannées 80 que le pain commença à manquer. L’auteur montre, non sans unecertaine délectation, la dégradation puis la déconfiture d’un système collectiviste etinternationaliste qui tourna à la quasi-monarchie nationaliste (et héréditaire). Puis,Lucian Boia propose par surcroît au lecteur de se familiariser avec nombre desujets importants pour la société roumaine. Voici quelques uns de ces courtschapitres :-Nationalisme et religion orthodoxe.-Communistes, membres de la « Securitate» et informateurs.-Les Juifs, les Hongrois, les Tziganes. Les roumains entre eux.

Banat 1­2, 2014

39

-Incursion dans le Panthéon roumain (Dracula, les princes, la reine Marie,Eminescu et Caragiale)Le livre se referme sur une indispensable « promenade à Bucarest », et offre un

précieux index des noms de lieus et de personnes. Enfin les illustrations sontnombreuses et bien choisies.Pour baptiser ce livre, je paraphraserais volontiers Woody Allen: « Tout ce que

vous avez toujours voulu savoir sur la Roumanie sans jamais avoir osé ledemander ».

Le langage pour résidenceSi j ’avais à conseiller un étranger visitant la Roumanie, je lui recommanderais delire en premier Boia pour l’abondance et l’exactitude des informations ainsi quepour le style enjoué du livre. Le recueil d’études critiques de l’académie, plusdifficile à lire d’une seule traite, serait à consulter pour approfondir telle périodeou tel évènement. Je conseillerais de le lire avec un carnet de note à portée de maincar l’ index des noms ne renvoyant pas aux pages, il faut donc situer soi-même ceque l’on juge important pour y revenir.Un coup d’œil aux cartes serait à recommander et c’est à mon avis le point faibledes deux ouvrages : les trop rares cartes sont peu lisibles car trop petites et en noiret blanc.Ultime conseil : se tenir à la plus grande réserve dans ses discussions avec desamis roumains. Presque tous les sujets pourraient blesser l’ interlocuteur. Surtout sil’étranger avait l’ impudence de prétendre en savoir plus long que l’habitant. Maiscette règle de politesse n’est-elle pas recommandable partout ?Après relu ces deux livres, j ’avoue un certain découragement : devant le manquede sources écrites qui amènent à une surabondance d’hypothèses divergentes(souvent présentées comme des évidences), je ne sais plus très bien d’oùproviennent ces surprenants roumains et leur langue. Pourquoi se sont-ils cachéspendant tant de siècles ? Etait-il plausible de retrouver un jour, par ici, quelquedialecte roman ? Un peu de patience. Il nous suffira d’attendre l’an 1521 , pourque, ô prodige, le boyard Neacsu de Câmpulung s’avisât d’écrire au maire deBrassov, Hans Bengner, lui signalant les mouvements des Ottomans. C’est lepremier texte rédigé en langue roumaine qui nous soit parvenu directement. Il estencore lisible par le Roumain d’aujourd’hui. Aussi improbable que cela puisseparaître, la langue roumaine n’avait donc pas disparu ! Aux XIXème et XXèmesiècle le dialecte Valaque modernisé c'est-à-dire un peu « dé-slavisé et re-latinisé »sera promu au rang de langue nationale et littéraire.Je vais me risquer à émettre une hypothèse non « scientifiquement » fondée:

pendant tout le temps où ils avaient « disparu des écrans radar » les roumainsn’était-ils pas une nation lyophilisée, pulvérisée, un peuple virtuel qui n’existait

Banat 1­2, 2014

40

plus que par la langue ? Si on ignorait leur adresse, n’était-ce passimplement parce qu’ils n’habitaient nulle part que « dans » leur langage ?Suivant en cela Ana Blandiana dont un joli poème s’ intitule « Nous sommesun peuple végétal », il me plait à imaginer des graines de « romanité »dispersées dans une vaste zone balkano-carpatique. Ces graines, douées decette patience végétale qui défie les siècles, auraient eu l’aptitude d’endurertous les revers de l’histoire : invasions, épidémies, guerres. Que surviennedes temps meilleurs, des vents plus favorables, le végétal aurait enfin trouvésa terre. Il aurait pu s’accomplir : germer, prendre racine, s’épanouir et semultiplier. C’est ainsi que les Roumains nous offrent ce présent: laquatrième grande langue romane, et-merveille- la plus latine de toutes.

Banat 1­2, 2014

41

După o consistentă monografie, dedicată prozatorului Paul Eugen Banciu(Umbra scribului. Eseu asupra prozei lui Paul Eugen Banciu, 2008), şidupă un număr de volume vizând literatura din Vestul României (Provincieşi valoare, 1 998; Biblioteca din Vest, 2005; Fragmentarium, 2008),criticul şi istoricul literar Dorin Murariu continuă seria evaluărilor sinteticecu acest ,,eseu monografic” (cum el însuşi îl califică), intitulat, simplu,Pora, şi consacrat profilului, uman şi estetic, al scriitorului omonim (EdituraEurostampa, Timişoara, 2013).Mircea Pora (n. Topolovăţ, Timiş 1944) a debutat editorial în 1985, fiind

prezent, potrivit tipicului vremii, într-o apariţie colectivă (Drumul celmare, Editura Facla, 1 985), cu textul Biblioteca Antiqua. Avea 41 de ani,experienţa unei prelungite perioade de studenţie, la Cluj , exerciţiulprofesorului de istorie, în mai multe şcoli rurale, şi un loc, cât de cât definit,în grupul unor tineri autori, ce clamau, printre altele, deschiderea literaturiispre orizonturile ,,noului roman” francez, ale ,,semioticii”, ori, în fine,alinierea la curentul, în plină devenire, al aşa-numitei generaţii optzeciste.

Cum consemnează ,,dosarul de receptare”, alcătuit de Dorin Murariu,Biblioteca Antiqua stârneşte încurajatoare aprecieri. De fapt, multe dinconsemnările critice de atunci îşi menţin actualitatea (pertinenţa) de-a lungulîntregii cariere literare a lui Mircea Pora. Radu Enescu, Radu Călin Cristea,Mircea Mihăieş, Ion Buduca, Ioan Groşan, Ion Arieşanu vorbesc despre,,modernismul asimiliat” al scriiturii ori despre epicul ,,pur, lipsit defabulaţie”. Remarcă jocul ,,excelent” al parodiei, sau abilitatea portretistică.Sunt trăsături recognoscibile şi mai târziu, şi reţinute ca atare de autorulmonografiei.În anii ce au urmat debutului, portofoliul scriitorului s-a îmbogăţit cu un

număr important de titluri, începând cu Indiile galante, 1 993, până laFranţa mea, 201 3. Ele formează un corpus cvasi-unitar, căruia DorinMurariu îi aplică o analiză atentă, minuţioasă, nuanţată, desfăşuratăşerpuitor, cu antrenarea unor metodologii critice diverse, congruente însă.,,Eseul monografic” al lui Dorin Murariu are două părţi distincte: prima,intitulată Sedimentele anilor (p. 5-61 ), selectând antecedentele biografice

Banat 1­2, 2014

42

ale operei; cea de a doua, Un puzzle în expansiune (p. 63-1 50), propunândun echivalent analitico-hermeneutic al acesteia din urmă. La final –cuvenita secţiune de Note şi Bibliografia operei.O lucrare, aşadar, închegată, structurată, după toate aparenţele, potrivit

normelor curente ale acestui tip de cercetare. În subtitlu, autorul adaugă,prudent, aşa cum ziceam, precizarea ,,eseu monografic”, atrăgându-neatenţia că nu avem a face cu o întreprindere ce urmează rigid exigenţele unuistudiu academic şi că, de multe ori, tentaţia prozei artistice, simpatia faţă deautorul investigat, poziţia în care comentatorul se situează faţă de scriituracercetată, anume aceea de empatie, de curiozitate binevoitoare, îl abat, cuvoia şi încântarea sa, de la tiparul consacrat. Aşa se face că monografiadespre Pora (cum s-a întâmplat, de altfel şi în cazul celei despre Paul EugenBanciu), respectând regulile demersului tradiţional (documentare exigentă,trimiteri atente la surse, informaţie bogată), îşi ia libertatea de a implantaenunţul riguros analitic, constatativ, într-un discurs vivace, aerat, construit,deseori, cu elemente ale stilului artistic. .Care sunt formulele ce aduc în cartea de critică/istorie literară a lui DorinMurariu asemenea ecouri?

Mai întâi, titlurile capitolelor, sintagme în care referenţialitateacomunicării este voit ambiguizată de adaosuri metaforizante, capabile săextindă şi să nuanţeze enunţul denotativ.Prima secvenţă a volumului (Sedimentele anilor) fotografiază, cum s-a

spus, momente importante din biografia scriitorului. Textul are o structurăcaleidoscopică. Crâmpeie autobiografice, culese din textele lui Mircea Pora,informaţii furnizate de scrierile unor confraţi, comentarii ale naratorului-autor, însoţite de câteva file, în facsimil, din dosarul de securitate alprozatorului alcătuiesc lumea în care a trăit şi a scris acesta: spaţiul şitimpul în care a început să-şi publice lucrările; în care temperamentul săuneliniştit, incapabil să accepte farsa diurnă, discrepanţele dintre realitate şiaparenţe, domnia tiparelor, ridicolul minciunii, i-a revelat funcţiadenunţătoare a ironiei, deliciul de a persifla; iar ochiul său, foarte devremesensibil la alcătuirea strâmbă, uneori apăsătoare, opresivă, alteori doarrizibilă, a societăţii, l-a modelat ca scriitor. Toate acestea ,,s-au sedimentat”,remarcă autorul monografiei: momente decisive din parcursul biografic,gruparea, alături de alţi confraţi, în jurul unor ,,programe” artistice (al unoratitudini) mai laxe, mai permisive faţă de înnoiri, dinamica căutării proprieipoetici.

În paralel, discursul critic dezvăluie configurarea unui anume programestetic: încrederea în virtuţile prozei scurte (pe care Mircea Pora apracticat-o cu fidelitate). Proza scurtă, susţine el, teoretizând, are capacitatea

Banat 1­2, 2014

43

de a comunica direct, clar, cu lectorul, are o putere de convingeresuperioară romanului. Aceste opinii ,,îl repoziţionează printre optzecişti, însăîn gruparea realiştilor”, conchide Dorin Murariu.A doua parte a volumului - Un puzzle în expansiune - are ca obiect

analiza operei, în ansamblul ei, din perspectiva câtorva direcţii şi trăsăturidefinitorii. Exegetul are în vedere şapte linii de orientare: Sub semnulfragmentarismului; Spaţii & timpuri; Scriitura istoriilor personale; Lumeamăruntă; Portretele istoriei burleşti; România pe varză; Final de portret.Aici istoricul literar îşi temperează, oarecum, vocea, pentru a lăsa loccomentatorului, analistului, criticului literar. Dorin Murariu ia în obiectivulsău opera de treizeci de ani a lui Mircea Pora, operă ce se formează, treptat,începând chiar cu debutul, prin adaosuri succesive de volume, extinzându-seşi, mai ales, devenind tot mai densă, de la un text la altul. Un tot, alcătuitdin segmente solidare, ca un puzzle în permanentă ,,expansiune”. Ceea cedeclanşează şi întreţine închegarea acestui bloc prozastic este, aratăcomentatorul, fragmentarismul de substanţă al prozei lui Mircea Pora,trăsătură frapantă a scrisului său. Macro-textul ni se prezintă asemenea uneiimense ţesături, ,,proliferând sens cu fiecare bucăţică juxtapusă, unsurprizător puzzle în expansiune, pe care prozatorul îl alimentează periodiccu câte o nouă carte în care, deloc întâmplător, vechi scene, întretăieriimagistice sau personaje pot reveni fără vreo reţinere, marcând absolutalibertate asociativă a fragmentelor, principiu fisurând canoanele narative”(p. 66).

Modernitatea prozei lui Mircea Pora constă şi în acest mecanism aledificărilor şi demolărilor textuale successive, care-i dau cititoruluisimţământul că este antrenat, el însuşi, în generarea textului (a sensului), cănu e doar un receptor pasiv: ,,astfel, deconstrucţia (subl. n, O. B.) estefolosită, paradoxal, pentru a ordona, a limpezi şi a şlefui nenumăratelenuclee puternic semnificative, abordare cu importante urmări pentruinstanţele implicate în acest proces. Putând începe lectura din orice ‘nod’ alţesăturii, cititorul dobândeşte un statut privilegiat şi are senzaţia, printrealtele, că el însuşi potriveşte pasul rotiţelor textului. Evident, se amăgeşte”(ibidem).

Dar exegetul nu rămâne doar la constatarea acestei caracteristici. Eladânceşte analiza, remarcând, în continuare, consecinţele, în plan artistic, alerespectivului sistem de structurare textuală, deopotrivă recuperator şicombinatoriu. Extinzând demersul, Dorin Murariu observă, cu fineţe, că,practicând respectiva tehnică, Pora ne duce cu gândul la formula proustianăa memoriei creatoare. Pe de altă parte, fragmentarismul îi lasă prozatoruluio mare suprafaţă de mişcare, de alunecare dintr-un mediu în altul, îi oferă

Banat 1­2, 2014

44

posibilitatea de a schimba brusc registrele discursive, de la gravitate lapersiflare, de a glisa, pe nesimţite şi cât se poate de firesc, de la o specieliterară la alta.

Dorin Murariu ştie să găsească semnificaţii multiple şi în felul cumMircea Pora rezolvă raportul dintre ,,spaţii” şi ,,timpuri”. Scoase din cadrulreferenţial, aşa cum se întâmplă de multe ori, cele două coordonate (spaţiu,timp), cele două entităţi, se încarcă şi se reîncarcă semantic, de fiecare dată,relativizând cronotopul textului. Potrivit cu mişcarea ,,labirintului lăuntric”,înclinat spre hiperbolizări, spre deformări caricaturale, timpul şi spaţiulreverberează în acelaşi puzzle atotcuprinzător (cf. p.79 şi urm.).Subcapitolul Scriitura istoriilor personale îi prilejuieşte lui Dorin Murariuîntocmirea unui interesant tablou al jocului identităţii, unde se poateurmări amestecul neîntrerupt dintre autobiografic şi fantastic, dintre tonulbuf şi cel sobru etc.Observator al ,,lumii mărunte”, portretistul iscusit al unei bogate game

de caractere, profesii, temperamente, năravuri sau apucături şi, în fine,semnatarul prozelor care duc oglindirea necruţătoare a realităţii până la celemai recente aspecte ale zilelor noastre (Băi profesore…, RepublicaMelcu’), Mircea Pora găseşte în istoricul şi criticul literar Dorin Murariu nudoar un profesionist şi un interpret atent, ci şi un însoţitor de drum, uncititor fidel, maleabil, al mişcărilor textuale. Să remarcăm doar titlul (altfelfrapant pentru o lucrare de acest tip) al penultimului capitol – România pevarză.

Încă de la primele rânduri ale acestui volum, din clipa când – urmândîndemnul conţinut în relatare – privirea cititorului îi surprinde pe cei doi,scriitorul şi comentatorul său, stând, ca nişte vechi prieteni, pe o bancăoarecare, şi punând la cale realizarea, împreună, a unui proiect, înţelegemcă monografia, pe care tocmai o plănuiau, va fi diferită de ceea cecunoşteam despre alte întreprinderi similare. De fapt, subtitlul, pe care l-amtot pomenit, acoperă doar parţial ceea ce conţine şi reprezintă cartea.Foarte ataşat de scrisul lui Mircea Pora, Dorin Murariu nu doar îidecodează opera, ci, în paralel, se scrutează, se decodează şi se exprimă şipe sine. El nu se plasează în afara textului, ca să-l contemple imparţial, larece, ci intră în text, i se predă, spre a fi mai intim informat, spre a fi elînsuşi autorul pe care-l iscodeşte cu nobil interes şi curiozitate. Aceastăîngemănare a celor două euri, această dialectică, lucidă, asumată, întrecreaţie şi analiză, dau monografiei originalitate şi farmec.

Banat 1­2, 2014

45

(La baza demersului stă o întrebare stas, pe care reporterii, mediocrii saunu, o adresează într-o anumită împrejurare mai multor domni şi doamne dindiferite medii sociale.)Reporter 1 : - Ştiu că sunteţi un apreciat scriitor de duzină, autor a vreo 15 romaneimposibil de citit. Ştiu, de asemenea, că aţi primit aproape anual premii pentru,,produsele dumneavoastră” şi că aţi fost declarat ,,cetăţean de onoare” a douăoraşe şi vreo câteva sate.Trecerea dintre ani, unde o să v-o petreceţi?-Vă felicit pentru curajul şi, pot să zic, ,,tupeismul”, de care daţi dovadă. Nu-i

uşor să-i trânteşti cuiva în faţă că e scriitor de duzină, un ,,caca-maca”, deţinător alunor premii ce nu valorează nici cât o pereche de ciorapi. Ce să vă zic, ca să vă arduna peste bot, cu 15 romane la activ, citibile sau nu, sunt considerat scriitor.Probabil, în esenţă, un grafoman, dar să ştiţi că nu sunt singurul. Anul acesta,pentru a lămuri întrebarea, împreună cu soţia mea, Fulga, pentru cine n-o cunoaşte,vom merge pentru noaptea dintre ani într-o staţiune montană, unde ne vom întâlnicu nu ştiu câţi mediocri. De altfel, ,,acolo” ,avem solide garanţii că totul va fimediocru: meniurile, muzica, antrenul, soliştii, surprizele. Se spune că în zonăpână şi animalele rag mediocru. Mai mult, sfârşitul nopţii şi începutul zilei au însine ceva iremediabil mediocru. Dacă voi mânca şi bea prea mult, am şansa de-amuri între mediocri. Cred că e cea mai plăcută ambianţă unde un om se poatestinge.. .Reporter 2: - Vă rog să ne iertaţi că suntem atât de plini de noroi. Am ajuns cugreu până aici, e plin de dulăi, pietroaie, peste tot. Unde vă veţi petrece revelionul?-Mă bucur de întrebare, nu mi-a pus-o nimeni, niciodată. Sunt un om simplu şi

fără prieteni. În fiecare noapte de revelion, asta e tradiţia, vă rog să scrieţi, după ce-mi bat nevasta şi beau zdravăn, mă pun pe depănat amintiri. Aici lângă sobă, încamera cu pământ pe jos în care ne aflăm. La ce, la cine mă gândesc?. . .La toţiplutonierii din armată, pe unde-or fi, ce-or face, care ne puneau să facem ,,târâş”,să furăm pepeni, prune de prin grădini, la învăţătorul meu care, pentru a mă trecedin clasa II-a în a III-a, m-a întrebat cu inspectorul de faţă. . . ,,Spune, mă, ce arecâinele, păr sau pene?”… ,,Pene, să trăiţi, am zis”. . . pe urmă, după miezul nopţii,mi-i aduc în faţă pe membrii primei noastre fanfare. Cântau toţi după ureche, fals,cum apucau. Erau greu de ascultat, dar lumea tot venea la program. Nu-l uit nici pe

Banat 1­2, 2014

46

,,domnul doctor”, unul venit în sat de nu ştiu unde, care scotea măsele ,,pe viu”…Apoi, spre dimineaţă, dacă nu-i cuminte, îmi mai bat o dată nevasta, sparg o oalăsă plece ghinionul şi mă culc pe unde apuc. Cred că sunteţi mulţumiţi deprogramul meu.. .Reporter 3: - Domnule academician, să ne scuzaţi de această buznă, de deranj , darvenim cu clasica, de acum, întrebare. . . unde vă veţi petrece Revelionul?-Nu-i nici o buznă, nici un deranj , aşezaţi-vă pe unde puteţi, iar de răspuns la

interogaţie am să vă răspund.. . Deja de o bună vreme, în noaptea unică de carevorbim, ne strângem la un loc şase, şapte academicieni, bineînţeles, cu doamnelenoastre.Ţin să vă spun că ,,doamnele” sunt tinere, căci, noi toţi, după primirea înAcademie, am divorţat de vechile soţii. Chestiune de aspect, educaţie, impresie laprima vedere. Anul acesta, spre exemplu, de Revelion, noi, bărbaţii, la un pahar deapă minerală sau o cană de iaurt, depinde de regim, ne-am propus să discutămdespre Napoleon. Vom desena planul bătăliei de la Austerlitz, cu punctele bune saumai puţin, vom analiza campania din Rusia, făcând referiri, de data aceasta, lanumărul de cai dispăruţi, la cei ce au suferit degerături, pe urmă, spre dimineaţă, ovom evoca pe împărăteasa care, la greu, s-a cam desolidarizat de împărat. Ce sepetrece în acest interval cu doamnele noastre?. . . Ne-am gândit şi la asta. . . Ele vorpleca cu nişte tineri plătiţi din fondurile de relaxare ale Academiei, la unrestaurant, la o cabană, pentru a se distra cât mai complex cu putinţă. Patinaj ,ceasuri romantice etc. Le vom revedea, în jur de şase dimineaţa, sperămmulţumite, când, conform înţelegerilor noastre, ne vom retrage cu toţii spre case. . .Reporter 4: - Ştim că peste un sfert de oră veţi pleca împreună cu doamna larestaurantul de cinci stele ,,Ella” pentru a vă petrece noaptea dintre ani. Cum v-aţidori să fie aceste ore speciale?-Luaţi loc, o să caut să vă răspund, dar până atunci serviţi o vişinată cu jumere, e

o combinaţie excelentă, n-o să regretaţi. . . Îndeletnicirea mea e grea, cu riscuri, cufamilii îndoliate, dintre noi, dintre dresori, nu puţini au plătit cu viaţa pentrupasiunea lor. Nu-mi va fi uşor, ca pentru şapte, opt ore să mă aflu, scuzaţi formula,cu tot felul de ,,papă-lapte”, în stânga şi în dreapta. Nu ştiu ce avocaţi, profesori,ingineri, manageri, cu soţiile lor. Căci una e să-ţi ragă un leu în urechi şi alta e săasculţi ce istorisesc nu ştiu câte găini şi curci coafate. Certuri cu soacra, torturiratate, copii cu zece pe linie. Norocul meu e că după două, trei ore de ,,plictisealăfestivă”, îmi apar în faţa ochilor, peste capetele celor din jur, cai în pas de vals,şerpi şuierând pe la urechi, urşi tăvălindu-se printre brazi, aruncând cu stânci, lei,leoparzi, sărind prin cercuri de foc. De regulă, când se aduc spre dimineaţăultimele sarmale şi borşuri, potroace etc, mă aflu cu totul într-o altă lume. Mai înspate cu vreo câţiva ani, cred că de pe urma acestor ,,transpuneri”, mi s-a schimbatşi chipul. Unul dintre vecinii de masă, un fost premiant la olimpiadele dematematică, chiar mi-a spus. . . ,,Domnule tigru, vă rugăm să ne iertaţi, dar eu şi cu

Banat 1­2, 2014

47

soţia mea plecăm ceva mai repede acasă”…Reporter 5: -Să trăiţi, să fiţi sănătos, domnule director de penitenciar. . . ce vaînsemna noaptea ce vine pentru dumneavoastră?-Să trăiţi la rândul vostru, cu împliniri, cu sănătate. . . Sincer vorbind, căci

altfel cum, nu prea sunt eu făcut să petrec revelioane. Spune şi figura meaasta. Nu poţi răcni, nu auzi acel ,,ordonaţi”… ,,apelul”. . . ,,adunarea”… suntspaţii goale în vocabularul meu.. .Totul e greu.. . te nimereşti la nu ştiu cerestaurant lângă o doamnă făcută parcă din beteală şi mătase, dincolo e odomnişoară ca o libelulă însoţită de prietenul ei, delicat şi el asemeni uneimici păsări tropicale. Se mai discută, pe urmă, literatură, dramaturgie,tehnici de regie, mai ştiu eu ce.. . Mi se spune şi mie ,,Să trăiţi, domnulecolonel, La mulţi Ani”…dar eu tot un temnicer rămân şi pe jumătate din ceicu care petrec i-aş încarcera. Poate că unii chiar şi merită asta. . . În tot cazul,în bileţelele surpriză care circulă prin cozonaci, torturi, chiftele, eu desenez,şi încă bine, gamele, cătuşe, costume ,,în dungi”… Ce să fac, profesia mi-aintrat în sânge, m-a denaturat. . .Reporter 6: - Maestre, doar două vorbe, ştiţi despre ce.. .-O, Doamne, e atât de plăcut să-ţi faci Revelionul singur, acolo unde

singurătatea e mai singură decât oriunde.. . N-ai cui să-i spui. . . ,,La mulţiani”. . . ,,Împlinirea tuturor dorinţelor”. . . ,,Când ne va fi mai rău, aşa să nefie”. . . Nici nu cânţi, anapoda, la grămadă.. . ,,Ş-altă dată. . . Ş-altă dată. . . o s-ofacem şi mai lată”. . .Te plimbi pe alei şi eşti lăsat în pace. Când ninge, totulpare făcut din plăci albe şi fire de vânt. Din când în când s-aude vecheamelodie ,,Mască bătrână, pe cine cauţi aici” sau una mai recentă - ,,Arăţi cao radiografie”… După miezul nopţii, sub forma unor bulgări, liniştea cadedin cer. Nimeni nu supără pe nimeni. Păsările nopţii, pe crengi, ca niştebuchete uscate de flori. Zâmbesc în trecere unor fotografii, privesc înprăpastia timpului, sprij inindu-mă de liniile reci ale unor umbre. Niciodatăun astfel de revelion nu m-a obosit. Spre dimineaţă, întotdeauna am văzut ovulpe cu coadă strălucitoare de argint. În spatele ei, pentru o clipă, un miccopil în costum de marinar. Uneori purta pe cap coroană ca un monarh.Acela eram eu.. .

Banat 1­2, 2014

48

Banat 1­2, 2014

49

Banat 1­2, 2014

50

Twelve Years a Slave (2013) a câștigat Oscarul la categoria Cel mai bun film,confirmând legendele ce susțin că există o legătură verificată între AcademyAwards, Golden Globes și BAFTA. Twelve Years a Slave ecranizează povesteaadevărată a unui negru liber care, în America dinaintea Războiului de Secesiune, erăpit, vândut și cumpărat ca sclav în Sud; doisprezece ani nesiguri, brutali șiumilitori, total diferiți de viața lui anterioară, în Washington. Un film chinuitor,greu de urmărit (în pofida tensiunii dramatice și a reușitelor actoricești), desprecare s-a spus că a fost conceput ca un rechizitoriu adus rasei albe. Cu toate că înrolurile acuzaților – stăpâni sau vânzători de sclavi, muncitori dominați de ură – aufost distribuite staruri ca Benedict Cumberbatch, Paul Giamatti, Paul Dano și, maiales, Michael Fassbender, personajul negativ perfect, care ar fi meritat un Oscar.

Mai interesant mi s-a părut The Butler (2013), de asemenea, inspirat de obiografie a unei persoane reale; de asemenea, despre segregația rasială – anul1926, așa cum este înfățișat în acest film, pare desprins dintr-o lume alternativă,care n-a cunoscut abolirea sclaviei. Totuși, regizorul-producător Lee Daniels șiscenaristul Danny Strong au ales o abordare diferită, evidentă, încă de la început,din citatul din Martin Luther King Jr.: „Întunericul nu poate izgoni întunericul.Numai lumina poate.” Nu cred că Lee Daniels, producătorul lui Monster’s Ball șiregizorul lui Precious, ar putea fi învinuit că nu susține intereseleafroamericanilor, printre care se numără.Protagonistul, Cecil Gaines (Forest Whitaker), născut pe o plantație de bumbac

din Georgia, a învățat, într-un hotel din Carolina de Sud, să se comporte ireproșabilși să folosească un limbaj sofisticat, calități care-i vor asigura un post la Casa Albătimp de treizeci și patru de ani. Personalul care-i servește pe liderii statului trebuiesă fie format din umbre eficiente, la fel ca slujitorii englezi din The Remains ofthe Day. Scenele cu studenți protestatari agresați și pregătindu-se de revoltă seîntretaie cu imagini de la un dineu de gală, unde Forest Whitaker, Cuba GoodingJr. și Lenny Kravitz întruchipează majordomi tăcuți, distinși, profesioniști.Cruzimea apare unilateral, personajele sunt împărțite maniheist, după culoareapielii. (Fanii lui Quentin Tarantino își amintesc, desigur, că regizorul și scenaristul

Banat 1­2, 2014

51

lor preferat a avut îndrăzneala să depășească clișeul încetățenit, inventând, înDjango Unchained, un majordom negru servil și malefic, interpretare demarcă a lui Samuel L. Jackson.)Cecil simte că trăiește în două lumi diferite: își neglijează soția și intră în

conflict cu fiii săi – ar fi existat toate condițiile pentru fericire familială; sesimte înstrăinat de albi, dar depune toate eforturile pentru a-i servi cât maibine pe locatarii Casei Albe. Personalul aparține, cu adevărat, reședințeiprezidențiale, sugerează statornicia, iar liderii sunt temporari. Cinefiliiamatori de istorie urmăresc cu plăcere cum vin și pleacă președințiiinterpretați de actori cunoscuți (unii dintre ei, alegeri neașteptate): RobinWilliams (un blând și înțelept Dwight Eisenhower), John Cusack (unpersuasiv Richard Nixon, care încearcă să obțină voturi în bucătărie, de laangajați), James Marsden (un tânăr și entuziast, dar marcat de probleme JohnF. Kennedy), Liev Schreiber (un dur Lyndon B. Johnson), Alan Rickman (unamuzant Ronald Reagan, ce se teme de formidabila Nancy – Jane Fonda). Înfinal, când Cecil, acum pensionar, e primit la Casa Albă ca invitat al nouluiales președinte Obama (nevăzut în film), The Butler își dezvăluie, din nou,implicațiile politice.Raisonneur ce-și relatează povestea așteptând o întâlnire importantă, Cecil

al lui Forest Whitaker amintește de Forrest Gump (1 994), un alt marginalinocent a cărui viață se întrețese cu istoria Statelor Unite în secolul al XX-lea,adeseori ușor de confundat cu istoria violențelor și atentatelor. Și în ForrestGump este vorba despre prefaceri dificile, mai ales în Sud, unde vechilefamilii se destramă și încep confruntările interrasiale. Câte un membru dinfamilia Taylor a murit în fiecare război – de Independență, de Secesiune,Primul și Al Doilea Mondial – în timp ce mama, bunica și străbunica luiBenjamin Beuford Blue au gătit creveți pentru stăpânii lor albi. Protagonistul,originar din Alabama, a fost botezat după un strămoș care a înființat Ku-Klux-Klan-ul. Forrest Gump (Tom Hanks), locotenentul Dan Taylor (GarySinise) și Benjamin, poreclit Bubba (Mykelti Williamson) au destine diferitede cele ale strămoșilor, simbolizând o Americă în schimbare. Forrest îșisfidează numele, la fel ca și coeficientul de inteligență: absolvă chiarfacultatea datorită selecționării sale în echipa de fotbal. Lt. Dan crede căForrest, salvându-i viața, „i-a furat destinul” de erou pe câmpul de luptă.Invalid devorat de resentimente, supus umilințelor, Dan se împacă, până laurmă, cu Dumnezeu pe vasul de pescuit creveți al lui Forrest. Bubba moare înVietnam, însă, prin cinstea și prietenia lui Gump, mama și frații săi se bucurăde o considerabilă avere.Credința în miracole le aduce la îndeplinire: băiatul care părea condamnat la

ratare dobândește capacitatea de a merge fără proteze, are performanțe

Banat 1­2, 2014

52

atletice deosebite, supraviețuiește serviciului militar în Vietnam, devinemilionar, o regăsește, de mai multe ori, pe adorata sa încă din copilărie,Jenny (Robin Wright). Ai impresia că tot universul conspiră să-i aducăfericire, chiar uraganul Carmen l-a ajutat să se îmbogățească.

Traseul lui Forrest este ascendent: star de fotbal și ping-pong, erou derăzboi, proprietar al unei flote de pescuit, acționar la Apple Computer.Multiplele lui reușite determină repetate vizite la Casa Albă, unde face gafeamuzante de fiecare dată când e primit de un președinte (John F. Kennedy,Lyndon B. Johnson și Richard Nixon în imagini de arhivă, alb-negru, în caree inserat Tom Hanks). Jenny, victima unui abuz sexual, în copilărie, dinpartea tatălui, e mereu în derivă: pozează pentru revista „Playboy”, participăla un spectacol într-un club de striptease, gustă din tentațiile epocii alături demișcarea flower-power, se asociază temporar cu grupul Black Panthers, areo încercare de sinucidere. Ca într-un basm, Forrest și Jenny vor rămâneîmpreună – chiar dacă pentru scurt timp – iar iubirea lui necondiționată va firăsplătită prin nașterea unui copil inteligent.Watchmen (2009), film cu supereroi de Jack Snyder, condensează, în șase

minute, cincizeci de ani în care realitatea e modelată de imaginație(președintele Nixon a fost ales pentru al treilea mandat). Secvențele de laînceput – pe acordurile lui Bob Dylan, The Times They Are a-Changin’ –descriu implicarea supereroilor la construirea istoriei americane, nu doar caautori ai unor fapte lăudabile: dacă Dr. Manhattan l-a sprij init pe Kennedy,The Comedian e prezentat ca adevăratul asasin al lui JFK. De această dată,America nu mai are inocenți.

Banat 1­2, 2014

53

Sala e mică, destul cât să adăpostească vreo treizeci de oameni care fac sportocazional. Ecranele negre, gânditoare, așteaptă supuse atingerea vreunui trecător.Texte cu pielea altor decenii sunt îngrămădite în fața mea, titluri înclinate,purtând în ele revolta și sângele diferitelor perspective în care științele sociale audegenerat cu timpul. La alte etaje, poți simți cum degete tastează febril,probleme sunt enunțate, statistici sunt blestemate discret printre dinți, iar ecuațiisunt întoarse pe toate părțile de către studenții aflați in diverse stadii de obosealăsau zăpăceală tâmpă. Aici însă e liniște. Doar eu, manuscrise îndărătnice și untânăr cu un aer vag de programator.

Deodată, cizme mov sună aspru cu fiecare lovitură de toc, iar privireapseudo-programatorului le urmărește cu precizia unei baracude zvâcnind cătrepradă. În același timp, reușește să reproducă în linii mari figura unui ofițersovietic care tocmai a fost sedus de un parfum capitalist dintr-o reclamăPalmolive politicizată. Aspect, ținută, și, în final, accent, totul strigă Est dinrăsputeri, probabil o ucranineancă rătăcită. Cizme înalte, ciorapi transparenți,fustiță scurtă, blăniță împodobind locuri strategice, păr blond, ochi albaștri-iscoditori, poșetuță, plus câțiva sclipici neîndeajuns de discreți. Toatezdrobitoare pentru pseudo-programator, care, iată, a devenit mai drept în scaun.Aceasta nu reprezintă atât o slăbiciune masculină pentru niște trucurielementare, cât o reacție a germanului obișnuit cu marșul victorios alemancipării femeilor din țara sa – un marș care tinde să afecteze formulele depolitețe, scrisul corect ideologic (de politic nu mai e vorba de ani buni) șimanuale de grădiniță care împrejmuiesc, cu brațe solide și coapse celulitice,bogăția diversității spectrului exprimării de sine. Dovada nu întârzie să apară.Mai tânără decât prima, înaltă, cu umeri relativ lați și o figură relativ simpatică,de amic, și cu ochii lui Ron Pearlman. Adidașii îi sunt mai puțin uzați decâtblugii, bucăți mate de stofă care au văzut, simbolic măcar, trecerea dintre secole.Fata care a sosit e un soldat conștiincios al lungului marș, care poartă, în aceeașiraniță, bastoanele de feministă și de sprij initoare a socialiștilor și Verzilorgermani, cu alte cuvinte, de ființă a cărei moralitate strălucește la o mie de wațipână în marginile șuvițelor blond-albite.

Ultima care a sosit e foarte liniștită, și are grijă să nu deranjeze penimeni. Analizează scurt totul din jur, plimbându-și privirea între cele două fete.Din geantă scoate o carte cu litere tremurătoare. Nu-i pot vedea ochii; doarburqa, de culoarea ecranelor stinse.

Banat 1­2, 2014

54

Scrie George Bacovia în poezia Liceu: „Liceu, - cimitir / Al tinereții mele - /Pedanți profesori / Și examene grele / Și azi mă-nfiori / Liceu, - cimitir / Al tinerețiimele! ” și nu îl credem. Dar lucrurile chiar stăteau așa. Citez din „Proces(ul)-verballuat în 15 decembrie 1925.. . Obiectul: Clasificarea semestrială a elevelor” (e vorbade un proces verbal luat într-o ședință a Școalii Normale de Fete din Lugoj – cumse numea Colegiului Național „Iulia Hasdeu” Lugoj pe vremuri):„Conform cataloagelor declară conferința următorul rezultat

Clasa I clasificate: 39 eleve, reușite: 8, nereușite: 31 și anume din un studiu 5eleve / . . . la două 5 / din mai multe 21 . În procente cu succes necorespunzător 80%,corespunzător 20 %”. Să traduc: din 39 de eleve, 31 au rămas corigente.Și nu e o situație izolată. La clasa a II-a, din 31 eleve, sunt 11 eleve reușite și 22

nereușite. „În procente cu succes necorespunzător 66%, corespunzător 34%. „Laclasa a III-a, din 25 de eleve, sunt declarate reușite 8 și nereuşite 17. În procente cusucces necorespunzător 68%, corespunzător 32%. „La clasa a IV-a, din 47 de eleve,sunt declarate reușite 11 și nereuşite 36.” „În procente cu succes necorespunzător77%, corespunzător 23%.” „La clasa a V-a, din 23 de eleve, sunt declarate reușite 4și nereuşite 19. În procente cu succes necorespunzător 83%, corespunzător 17%.”La clasa a VI-a, dezastrul e maxim. Din 39 de eleve, sunt declarate reușite 5 șinereuşite 34. „În procente cu succes necorespunzător 88%, corespunzător 12%.”

Din 204 eleve, sunt declarate reușite 47 și nereușite 1 57.

Toate-s vechi. . .

Banat 1­2, 2014

55

Se face primăvară și situația nu e mai bună. În 15 martie 1926, un altproces verbal ne face cunoscut faptul că: la clasa I din 39 eleve clasificate28 au obținut ,,rezultat insuf” (9 la un obiect și 1 9 la mai multe) – ,,în %insuf. 71 ”; la clasa a II-a, din 30 eleve clasificate, 20 au obținut ,,rezultatinsuf” (5 la un obiect și 1 5 la mai multe) – ,,în % insuf. 66”; la clasa a III-adin 25 eleve clasificate 17 au obținut ,,rezultat insuf” (11 la un obiect și 6 lamai multe) – ,,în % insuf. 68”; la clasa a IV-a din 46 eleve clasificate 30 auobținut ,,rezultat insuf” (7 la un obiect și 23 la mai multe) – ,,în % insuf.65”; la clasa a V-a din 23 eleve clasificate 1 5 au obținut ,,rezultat insuf” (9 laun obiect și 6 la mai multe) – ,,în % insuf. 65”; la clasa a VI-a din 38 eleveclasificate 28 au obținut ,,rezultat insuf” (8 la un obiect și 20 la mai multe) –,,în % insuf. 73”.

Care sunt cauzale acestui dezastru? Proces verbal din 19 ianuarie1926: ,,II. Directorul aduce la cunoștință corp. prof. că eleva Stoicanescu s’afăcut culpabilă de unele transgresiuni: anume a îmbrăcat pantalonii uneieleve din cl. I fără știrea și, ia fără avizul elevelor manual din bănci și învațădin ele, în sfârșit împrumutând un caet de note pentru copiere, numai dupămulte stăruințe și amenințări l’a dat înapoi. În urma acestora dir. cere avizulcorp. prof. Amintește că transgresiunile nu-i par mari, că eleva neavândmijloace necesare apucă ce poate și de unde poate ca să își învețe lecțiile,prin urmare crede, că numai lipsa de mijloace materiale o îndeamnă să facăce a făcut. . . Corpul profesoral e de părere apoi că să-i procure cărți gratuiteca să nu mai aibă motiv de a se folosi de lucrurile fetelor și deci la împărțireaajutoarelor de 4000 lei este trecută și dînsa pe tabel. ”

Pe lângă sărăcie, în procesul verbal din 15 martie 1926, ,,directorulconstată încă odată, că programa fiiind analitică e prea încărcată; elevelen’au timpul liber necesar de a se cultiva și particular, și nici măcar de a serecrea suficient fizicește". Ca de obicei, când elevii nu învață, de vină e,,programa”. Deci ,,cauzele neatârnând de voința profesorilor nu să ia nici omăsură în chestie, rămîne ca elevele să’și dea silința să învețe.” Ce bine!

Totuși, directorul prezintă și ,,. . .situația elevelor din Yugoslavia, carivenind de acasă lipsite de cunoștință l. română au fost puse de la început îninferioritate față de elevele venite de la școlile românești.” Aceste elevevenite din Yugoslavia ar putea fi unul din factorii care fac ca statistica să fieatât de proastă. Directorul ,,roagă deci corpul prof. să fie mai indulgent cuele. Profesoarele sunt de acord în a constata, că în afară de Căta, toate suntelemente foarte slabe și fără talent, la ce directorul atrage atențiunea corpuluiprof. că acestea acum fac și școala primară și normală. Conferința nu a luatnici o hotărâre în această direcție.”Ca să mai îndulcească situația, în 15 aprilie 1926, ,,a) directorul face în

Banat 1­2, 2014

56

sfârșit propunerea ca în ziua de Sf. Gheorghe elevele să facă o excursie laCoșteiul Mare în parte fiindcă atunci e și ruga în sat b) Amintește apoi, că în25 l.c. o delegație de italieni vor veni la Chizătău cu care ocazie ar fi bine săia parte și școala, orator festiv fiind la primire directorul.” După ruga de laCoștei și întâlnirea cu delegația din Italia, la 4 iunie 1926, clasa a VI-a seprezintă astfel: ,,din 39 de eleve înscrise se clasifică 37, din cari 33 sepromovează și se admit la examenul de capacitate; 2 se declară corigente pesesiunea din septembrie și 2 repetente.” Ei, așa mai merge. Hai că se poate!

Și restul? Restul (1 9 iunie 1926): ,,În clasa I au fost înscrise 41 , îndecursul anului sau retras 3, clasificate 37, din cari 1 2 repetente, 1 corigentă,se promovează 24 de eleve.” La două eleve promovate una e repetentă. ,,Înclasa II înscrise 32, retrase 3, clasificate 29, repetente 7, corig. 2, promovate20 eleve. În clasa III înscrise 25, clasificate 25, repetente 7, corig. 2,promovate 16. În clasa IV înscrise 49, retrase 3, clasificate 46, repetente 9,corig. 2, promovate 35. În clasa V înscrise 23 eleve, retrase 2, clasificate 21 ,din care 4 repetente și 2 corig. promovate 15.” Dacă nu luăm în calculrezultatele de la clasa a VI-a, la nivel de școală, în 1925, un sfert din eleverămân repetente.

Că lucrurile erau altfel, pentru școlerii lugojeni (și nu numai) din secolul trecutaflăm și dintr-o altă sursă. Într-o carte de mărturii orale (Conovici, Mariana,Iliescu, Silvia, Silvestru, Octavian, Țara, Legiunea, Căpitanul: mișcarealegionară în documentele de istorie orală, Ed. Humanitas, București, 2008, p.69) Nicolae Itul (elev la Colegiul Național ,,Coriolan Bredicianu”) povestește: ,,pe22 septembrie 1939, când au împușcat legionari, trei legionari din fiecare județ!Eu am văzut pe unul, Sârbu, în Lugoj… ne-au dus cu școala să-l vedem.

Banat 1­2, 2014

57

Era în cămașă și izmană țărănească albe, pătruns tot de sânge și cu o tablă la cap:,,Așa vor păți trădătorii de țară! ” Asta da excursie de studii!Și dacă asta nu te impulsiona să înveți mai bine… putea să fie mai rău. Domnul

Itu, pe vremea aceea elev de liceu, tânăr, se lasă acaparat de ideile mișcăriilegionare. Să-i ascultăm povestea în continuare(http://www.miscarea.net/w/?p=6726): ,,În vara lui ’42 o parte din colegii (careerau legionari) mei au făcut o excursie pe Retezat şi m-au rugat cu insistenţă să vinsă le aduc ceva de mâncare ei rămânând continuu în internat pentru că n-aveauunde se duce, fiind refugiaţi (din Ardealul de nord)… Şi m-am pregătit să le ducnişte pâine şi ce-aveam noi pe-acasă (Hațeg) de-ale mâncării, de sub Retezat. . . Tatam-a oprit… Şi iată aşa, în toamna când am mers la şcoală, deci în ’42… Nu, în ’41a fost excursia asta… Cert este că-ntr-una din zile – eu aveam legături cu alţicolegi, da’nu cu ei – într-una din zile, poliţia a arestat o grămadă de tineri. . . Şi, m-aarestat şi pe mine! S-au declarat unii pe alţii… M-a bătut de m-a rupt comisarul dela Lugoj , unul Repede – că aşa-l chema, i-am ţinut minte numele – ce am făcut şice ajutor legionar am dus eu la ăştia, la munte. ,,Dom-le, n-am dus nimic. Uite, amprimit o scrisoare” – am spus sincer tot ce discutasem. Finalul? M-a declarat că facparte din <<Frăţia de cruce>>!”

Trecând peste convingerile politice ale tânărului elev, rămâne mâna grea acomisarului Repede. Întăresc asta ca să le fie învățătură de minte celor care nuînvață și se ocupă cu alte prostii în timpul liceului. Căci mai urmează: ,,M-a dus laTribunalul Militar, la Timişoara. Am rămas un grup, că pe-o parte i-au scos prininfluenţe unul şi altul, şi noi, cei care n-am avut pe nimeni am rămas închişi. Ungrup de vreo 18 persoane între care erau şi elevi din clasa a VIII-a, a VII-a, a VI-a… Şi eram tocmai în a VI-a. A V-a erau, deci cursul superior. Am fost condamnatcinci ani, eu.. . Am fost transportaţi direct la Aiud. Şi acolo am cunoscut pe toţi ceiarestaţi din ’41 între care fostul prefect de la Lugoj , şeful poliţiei legionare dinLugoj ş.a.m.d. Şi-a venit pe la celule să ne vadă. ,,Bă, cum aţi intrat voi,mărunţişul?” ,,Păi, uite, dom’le cum, aşa-aşa…” ,,În toamna lui ’42 m-a adus laAlba Iulia la închisoare, unde am stat până-n ’44 şi de unde m-am eliberat înmartie.”Și atunci nu avea dreptate Bacovia scriind: ,,Liceu, - cimitir / Al tinereții mele”?

Banat 1­2, 2014

58

. . .

am găsit poza ta şi o vedere din Galveston's cu câteva rândurinu mai ştiu nimic despre tine o urmă ştearsă-i viaţa meaîntr-un tricou negru te sprij ineai de un zid melancolicîn stânga îţi atârna umbra mai încolo oceanulşi magnolii în floare un bărbat te-a filmat din când în cândpoate că te priveşte nu mai ştiu nimic despre tinemă cuprinde ciuda resemnarea şi doru

. . .

m-am tot gândit la serata franceză erau în costume de belle epoque amîntâlnit muze şi muze cu oferte-n mişcare pe buze doar uneia (ce greşeală) i-am spus să ne mai vedem era educatoare (urma să plece la Reims) poate amnotat adresa greşit poate am trimis mesaju-n eter poate n-am trezit-o eroticpoate n-am avut fler poate a venit să se distreze doar amintirea vrea s-opăstreze încă-i mai simt palma caldă cu care traversam aerul am ştiut că e eaînaltă specială făcută să te facă să simţi armonia universală mă prindevârtejul cu altă dulceaţă la dans ispititoru-i mijloc mă ţine-n suspans sânii cadouă fantezii mai mici mă îmbie hipnotic poftiţi pe la noi zăboviţi pe aici îifac să râdă totu-i la fel ascuns în noi se bucură El

. . .

stau în faţa unui afiş bob de orez împărţit în două afişele sunt frumoase chiardacă vrabia ciuguleşte un gândac (în stânga) nu-l poate-nghiţi îl învelescîntr-o frunză l-ascund o doamnă sub cerul năduşit al unei pălării plimbă uncâine se opreşte o zi să prind peste e cineva acolo sper să nu fie prea marepluralul faptei strânse-n cordonul lăsat mersul o scenă lobată în fond

Banat 1­2, 2014

59

. . .

cine ştie la ce se gândea a uitat uşa deschisă tigroaica a zbughit-o-n pădure(poate şi-a amintit copilăria-n bengal) au dat alarma toate fricile noastre s-au activat atunci poliţiştii au ţipat la portavoce intraţi în casă au creatpanică toate fricile noastre s-au activat atunci tăcută se-ndrepta spre loculde unde venise avea un pui acu suspină şi tresare la orice zgomot unvânător (n-au avut tranchilizante) a trimis-o-n lumea viselor (acu e cercetatpenal pentru portarmă fără permis) aşa ne-au împuşcat şi pe noi larevoluţie sibiul e trist poemul e trist copiii veneau la ea cu mâncare era odesfătare s-o vezi acu aleargă prin amintiri blana ei poate o poartă ococoană simandicoasă care face lobby pentru partidul aflat la putere carneaei a ajuns material de studiu la facultatea de medicină am văzut pediscovery călugări budişti care trăiau cu tigrii în templu turiştii îifotografiau sfântul serafim de sarov în fiecare dimineaţă era salutat de unurs iar sfântului gherasim de la iordan îi slujea un leu

Banat 1­2, 2014

60

Ca urmare a Dictatului de la Viena (1940), unele din importanteleinstituţii de cultură clujene, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică şiOpera Română, s-au refugiat la Timişoara, continuându-şi activitatea subtitulatura de Conservatorul din Cluj-Timişoara (la început, sub directoratullui Augustin Bena, apoi, între 1943 şi 1 945, sub cel al lui Sabin Drăgoi),respectiv Opera Română din Cluj-Timişoara (condusă, în perioada 1940-1944, de asemenea, de autorul operei Năpasta, apoi de Jean Rânzescu).

O experienţă similară vor trăi şi principalele instituţii de învăţământ şicultură din capitala Moldovei. Începând cu luna martie 1944, odată cudramatica retragere a armatei române de pe frontul sovietic, Liceul Naţional(urmaşul vechii Academii Mihăilene), Academia de Arte Frumoase,Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” şi Filarmonica„Moldova” din Iaşi, cuprinzând sute de profesori, artişti şi elevi, vor figăzduite de localitatea timişeană Făget. Rector al Academiei de Muzică şiArtă Dramatică era Radu T. Constantinescu (aflat în această funcţie din anul1938), reputat profesor şi pianist-concertist, membru fondator alFilarmonicii „Moldova”. Săptămânal, în fiecare duminică, în localul filialeiASTREI Bănăţene din Făget, erau prezentate programe artistice (în careerau implicaţi artişti lirici, instrumentişti şi actori), precedate de recitări şiconferinţe (susţinute de Al. Zirra, Constantin Georgescu, CosticăConstantinescu, Roman Simionescu – rectorul Academiei de Bele-Arte –ş.a.), iar în sala festivă a Hotelului „Dacia”, cu aceeaşi frecvenţă, concertesimfonice.

Făgetul devenise „o minusculă republică a artelor, o miniaturalăFlorenţă”. Martor sensibil al experienţei făgeţene a artiştilor moldoveni afost poetul, eseistul şi filozoful Gheorghe Alexandru Iancovici. Pentrufrumuseţea expresiei şi ineditul evenimentelor evocate, iată un text (publicatîn periodicul lugojean „Răsunetul”, XXIII, 34, 1 944, 1 ) în care cărturarulbănăţean surprinde, în tuşe fine, irizate de melancolia amintiriloradolescentine, atmosfera boemă din pitoreasca aşezare rurală timişeană:

Banat 1­2, 2014

61

„ Aspecte făgeţene

Cine a cunoscut Făgetul cu un an numai în urmă, nu l-ar mai recunoaşte,aproape, vizitându-l din nou.Casele au rămas aceleaşi, e drept, străzile străjuite de castani tot curate

sunt şi acum, Begheiul curge la fel de liniştit ca în trecut, printre sălciibătrâne, parcurile sunt tot aşa de umbroase, iar grădinile tot aşa de vesele –şi cu toate acestea s-a produs o schimbare. Pulsează acum o altă viaţă înliniştitul târg pe care-l ştiu din anii cruzi, apar feţe străine cu grai mai viupe uliţi, şi odată cu lumea nouă se nasc griji noi, gânduri noi, visuri noi.

De patru luni, Făgetul e reşedinţa Liceului Naţional, a Filarmonicii«Moldova», a Academiei de Bele-Arte, a Conservatorului de [Muzică şi]Artă Dramatică din Iaşi şi a ieşenilor pribegi.Trebuie să fac o mărturisire. Iaşul întotdeauna mi-a fost drag. Nu l-am

văzut niciodată, dar îl cunoşteam prea bine din romanele lui Teodoreanu.De aceea, Iaşul a fost pentru mine oraşul inimii.Îmi amintesc că odată ni s-a dat, în liceu, la o teză să ne descriem comuna

natală. A fost o adevărată invitaţie la reverie: toată copilăria, cu jocurile,prietenii şi candoarea ei fără de seamăn, mi-a trecut pe dinaintea ochilor.Dar curios, mi se părea că evocând-o, cu dealurile din apropiere, unduitedulce, cu râul leneş şerpuind prin lunca minunată, cu uliţi largi, mărginitede salcâmi şi de castani înfloriţi –, mi se părea că nu fac altceva decât săreproduc din memorie o pagină citită cândva. Înciudat, am întrerupt scrisulşi am privit afară pe geam. Şi atunci, încetul pe încetul, m-am lămurit: astfela scris şi Ionel Teodoreanu despre Iaşul lui. «Dacă-i aşa» – mi-am spus –«ce-ar fi atunci să scriu că Făgetul are ceva din Iaşi, că e un Iaşi înminiatură». Oricât ar fi fost de îndrăzneaţă comparaţia am riscat-o şi amdus-o cu curaj până la urmă.Dar iată că în anul Domnului o mie nouă sute patruzeci şi patru, Iaşul s-a

îndurat să vină la mine, răsturnând mitul lui Mahomed, care s-a dus lamunte.Am cunoscut un Iaşi tânăr, cu pasiune pentru artă – pictori, sculptori,

muzicanţi, poeţi – şi altele. Ieşenii ne-au devenit familiari, ne-am deprinssă-i vedem pe stradă, în casele noastre, pretutindeni, încât ni se strângeinima la gândul că într-o bună zi vor pleca. În trecutul război, Iaşul a fostlocul de refugiu al bucureştenilor; acum, Făgetul a oferit ospitalitateieşenilor. Făgeţenii nu-i vor uita niciodată – niciodată – pe ieşeni,fermecătoarele concerte dirijate de maeştrii Nosec şi Ciolan.Un lucru e însă cert: când vor pleca, îi voi urma, deoarece întâmplarea –

şi numai ea – a făcut să mă înscriu la o facultate ieşeană [Facultatea de

Banat 1­2, 2014

62

Medicină]. Aşa că-i voi vedea la ei acasă pe ieşeni.”Textul închinat de Gh. Alexandru Iancovici fostului său magistru de limba

română de la liceul lugojean „Coriolan Brediceanu”, Felician Brînzeu(1909-1949) – care şi-a încheiat cariera didactică la catedra de limba şiliteratura română a Universităţii din Istanbul, unde a elaborat traduceri înlimba turcă din Caragiale şi Blaga –, apărut în aceeaşi publicaţie lugojeană(XXIII, 39, 1 944, 2), se constituie într-o adevărată mostră de evocare literarăcu evidente virtuţi eseistice:

„ Profesorul nostru

Unii oameni numai plecând departe îşi dobândesc actualitatea; mi separe că morţii se bucură de aceeaşi favoare. Cu timpul, reminiscenţelestridente se estompează, şi imaginea se învăluie în penumbră. Aşa începeduioşia.

Ce-a rămas în noi, foştii elevi, după plecarea profesorului FelicianBrînzeu, acum doi ani, la Constantinopol. Doi ani! Şi ceasurile omului suntîncărcate de gânduri şi evenimente, dar anii! Totuşi, pe Lici – cum neîngăduiam să-i zicem între noi – nu l-am uitat. Ne-a rămas clară figura saelegiac-frumoasă de principe bizantin şi statura vrednică de armură. Treceameditativ pe străzi, cu servieta înţesată de cărţi, parcă intimidat de vuietulprozaic al vieţii. Cine trăieşte respirând din cărţi şi se coboară între oamenise îngrozeşte de duhoarea cloacei. E ca şi când ar trece dintr-o catedrală,unde-a ascultat armonii divine de orgă, la trâmbiţele iarmarocului. Iată deunde proveneau jena şi timiditatea sa. Căci Felician Brînzeu a fost unpasionat al cărţii şi un voluptuos al ideii. Absorbit de seninuri sublime,detesta mâzga abjectă. Mulţi nu l-au înţeles şi l-au privit ca pe un originalbizar, megaloman. În realitate, era conştient de superioritatea sa şi ca atareevita orice contact şi familiaritate cu realitatea grosolană. Avea o nobleţenaturală, care-i crea o atmosferă de respect, admiraţie şi invidie. Tinereţealui era grea de suflet, ca pomii primăverii de floare. De aceea, fruntea luicăta în jos. Numai când rostea nume mari – şi n-a fost unul, de laShakespeare la O. Goga, pe care să nu-l spună – numai atunci fruntea seînălţa iluminată. Şase ani, cât ne-a fost profesor şi diriginte, s-a zbătut să neîntărească braţele pentru forţa sa. Aşa ne spunea: «Eu vă arăt numai calealuminii, voi mergeţi singuri la izvorul ei». Şi într-adevăr, după ce ne da la oparte draperiile, îngăduindu-ne să vedem, ca într-o străfulgerare,frământările spiritului uman; după ce ne făcea să presimţim tainamelodiilor lui Grieg şi Chopin; după ce ne punea să jucăm pe Maeterlinck –la paisprezece ani! –; după ce ne cobora în adâncimile filosofiei

Banat 1­2, 2014

63

eminesciene şi ne impregna cu morbideţea plumbului bacovian; după ce nefăcea să discutăm cu Hamlet şi să ne cutremurăm în faţa spasmelor luiGoga – le lăsa să cadă iar, şoptind: «Nu poţi fi tu, până n-ai fost altul!».

Lecţiile sale n-o să le uităm toată viaţa. Îl aşteptam cu nelinişte şicuriozitate, fiindcă de fiecare dată era altfel. Superbă, lecţia ne răpea.Uitam că ninge la ferestre, că undeva, nu prea departe, într-o altă clasă,bate o inimă de fată şi că afară gâlgăie viaţa nebuneşte. Eram încremeniţi,ca în marele ceas de reculegere când vorbele Evangheliei umplu bolţilebisericilor ori vânturile curg din veacuri prin păduri de brazi. Asemeneaunui alt Dante, ne călăuzea prin Divina Comedie a minţii. De la el amdobândit metodă şi tact, iniţiativă şi elan, subtilitate şi profunzime. Tot ce-ientuziasm, sete de ştiinţă, cult al valorilor eterne şi năzuinţă către ideal înnoi, e de la dânsul.De aceea, pentru amintirea lui de mag al vorbei şi ideii, nu putem avea

decât sfânta bătaie de inimă a dragostei şi a recunoştinţei.”Superb omagiu adus fostului său coleg de la venerabilul liceu lugojean,

György Kurtág, corifeul muzicii de avangardă contemporane, membru deonoare al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, unul dincei mai titraţi compozitori europeni, a schiţat câteva secvenţe dintr-o paginăcorală viitoare pe versurile din Circulară.

Banat 1­2, 2014

64

Imaginaţi-vă că arhitectul la care apelaţi să vă proiecteze noualocuinţă v-ar apostrofa părinteşte: „Domnilor, metrul, aşa cum îl ştiaţidumneavoastră, e un concept depăşit, ca să nu mai spun că el a fostabuzat de vechiul regim şi nu putem face abstracţie, dar nici nu maiputem folosi astăzi încărcătura semantică pe care a dobândit-o atunci.Trăim în altă paradigmă, domnilor, trebuie să ne adecvăm la trendulrelativist actual, să gândim liber şi să acceptăm că au aceeaşilegitimitate conceptuală şi cei care cred că metrul are 110 centimetri, şicei care, cu mai multă toleranţă analitică, propun un metru de lungimevariabilă – 75 de centimetri în zilele curente, 88 peste weekend şinegociabil de sărbătorile legale. Aşa că iată planurile mele, vă previncă ele pot fi puse în practică numai de cineva care are mintea liberă şinu se cramponează de ideea desuetă a metrului de exact o sută decentimetri. . . şi, de asemenea, vă avertizez că orice eventuală plângererelativă la rezistenţa construcţiei va fi interpretată ca dovadă a faptuluică aţi rămas tributar dogmelor vechiului regim”. La capătul acestuimonolog sunteţi, desigur, liber să reacţionaţi potrivit temperamentuluipropriu: râzând în hohote, invocându-i apotropaic şi propiţiatoriustrămoşii, concediindu-l sau dându-l pe mâna protecţieiconsumatorilor. Un singur lucru vă recomandăm insistent să-l evitaţi:nu vă apucaţi să construiţi o asemenea casă nici măcar dacă aţi accesato finanţare nerambursabilă, iar dacă ea a fost totuşi construită, sub niciun pretext nu vă mutaţi înăuntru.

Exerciţiul de imaginaţie de mai sus nu este deloc gratuit. Esteadevărat, cu greu veţi găsi un asemenea interlocutor printre arhitecţi,ingineri, medici, avocaţi şi alţi exponenţi ai profesiunilor aflate subdictatul rigorii. În lumea ştiinţelor spiritului însă, mai cu seamă printreistorici şi filosofi, - deşi atât istoria, cât şi filosofia sunt ştiinţe-şi-ceva-în-plus, dar în primul rând ştiinţe – este mult mai răspândit sentimentulcă în joaca cu conceptele poate fi îngăduit orice. Iluzia că părţi alerealităţii pot fi schimbate doar schimbându-le etichetele a ispitit

Banat 1­2, 2014

65

spirite mai mult sau mai puţin hărăzite în toate epocile,configurându-se uneori în utopii, alteori în dogme şi nu o dată înmaladii societare – dar ea s-a risipit ca fumul atunci când oamenii auconstatat că oricât i-ai spune câinelui pisică, acesta nu se va apuca sămiaune. Einstein, cel atât de des (şi de abuziv) invocat în sprij inulîncăpăţânării unor fiinţe raţionale de a-şi ascunde mărginirea subfaldurile relativismului, a fost cel dintâi care a respins aceastăparadigmă calpă, decretând: E de ajuns un grăunte de fapte ca sărăstoarne un munte de teorie. Fatalmente, nici axioma einsteiniană n-a fost de ajuns de lămuritoare, şi asta pentru că, cel mai adesea,refugiul în relativism nu are de-a face cu căutările şi îndoielilespiritului, ba chiar nici măcar cu eşecurile acestuia – ci cu lipsa deonestitate a relaţiei dintre suflet şi raţiune, ori doar aprestidigitatorului conceptual faţă de seamănul său. Dovada se poateface uşor: cereţi-i celui care proclamă absolutismul relativismului ca,în acel moment din zi în care se află faţă în faţă cu el însuşi, să-şirepete cu glas tare presupusele convingeri, în timp ce se priveşte înoglindă: Totul este relativ, nu există realităţi imuabile, existenţa estedoar percepţie. Şi abia apoi să folosească aparatul de bărbierit.

Banat 1­2, 2014

66

Bucureşti, 2.XI.980

Stimate Coleg Luchescu

Scrisoarea Dtale m-a impresionat în mod deosebit; după ceFilarmonica din Timişoara a fost singura orchestră din ţară care nu agăsit de bine să-mi cînte măcar o singură lucrare cu prilejul împliniriivîrstei de 80 de ani, pînă la sosirea scrisorii Dtale am avut impresia căbănăţenii m-au uitat cu desăvîrşire. Te rog să primeşti călduroasele melemulţumiri pentru gîndurile atît de frumoase cuprinse în această scrisoare.

Am avut parte în cursul lunei trecute de, poate, nemeritate sărbătoriri,atît la Bucureşti[,] cît şi în alte oraşe, dar rîndurile pline de simţireaşternute de un confrate bănăţean m-au emoţionat mai mult decît toateomagiile care mi-au fost aduse. Regret că[,] din cauza obligaţi[i] lor, avîrstei, a bătrîneţei, îmi este atît de greu să mă deplasez la Lugoj , să mairevăd odată [sic! ] plaiurile natale, locurile frumoase ale copilăriei şiadolescenţei fericite. Poate primăvara viitoare!

Cu multe salutări cordiale şi sincere urări de bineal Dtale Zeno Vancea

Banat 1­2, 2014

67

Începând cu anul 1968, bagheta dirijorală a Corului „Ion Vidu” – cel maiautorizat simbol al Lugojului – cea mai veche alcătuire vocală urbanăromânească, a fost preluată de Remus Taşcău (7 noiembrie 1944, Margina, jud.Timiş), licenţiat al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1 967),unde a avut ca profesori mari personalităţi ale componisticii şi artei dirijoraleromâneşti: Tudor Jarda, Dorin Pop, Dan Voiculescu, Romeo Ghircoiaşu ş.a.După o perioadă de tranziţie, care a culminat prin abordarea unui repertoriu

vocal-simfonic (Orfeu şi Euridice de Chr. W. Gluck, în 1978, în companiaOrchestrei Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, sub bagheta lui NicolaeBoboc, Acis şi Galathea de G. Fr. Händel, în 1978, la Lugoj şi Timişoara, înaceeaşi viziune dirijorală, Simfonia a IX-a de L. van Beethoven, într-omemorabilă interpretare, pe scena Ateneului Român din Capitală, în 1987, subbagheta lui Mihai Brediceanu, Recviem-ul de Verdi, în 1988, cu concerte laTimişoara şi Lugoj , sub conducerea lui P. Oschanitzky, etc.), începând cu anul1990, corala lugojeană, structurată ca o formaţie vocală camerală (alcătuită, încvasiexclusivitate, din profesionişti), s-a dedicat abordării unui repertoriuromânesc şi universal reprezentativ pentru marile epoci şi arii stilistice, de lamuzica renascentistă la muzica psaltică bizantină, de la capodoperele muziciiclasice şi romantice la limbajul modal şi neomodal al creaţiei corale moderne şicontemporane (D. G. Kiriac, Sigismund Toduţă, Alexandru Paşcanu, Tudor Jarda,Adrian Pop, Valentin Timaru, Doru Popovici, Dan Voiculescu, Gheorghe Firca,Francis Poulenc, Paul Hindemith ş.a.), de la creaţiile de inspiraţie folclorică lamuzica de avangardă promovată de György Kurtág (maestrul a iniţiat, în urmă cucâţiva ani, compunerea unui opus pe versuri de Eminescu – Şi dacă… –, dedicatmaestrului Taşcău şi venerabilului său cor). Etalon al muzicii corale româneşticontemporane (Premiul Internaţional „Alexandru Paşcanu”, acordat de FundaţiaCorală „Madrigal” în anul 2000), Corul de Cameră „Ion Vidu” a dobândit o certărecunoaştere internaţională, cucerind laurii unor prestigioase concursuri corale laKarditsa (Grecia, 1 994), Montreux (1997), Llangollen (Ţara Galilor, 1 999) şi

Banat 1­2, 2014

68

Preveza (Grecia, 2000). În 10 decembrie 2007 a reprezentat România, într-un concertsusţinut în faţa altarului bisericii ortodoxe lugojene cu hramul „Adormirea MaiciiDomnului”, în cadrul unui proiect al Uniunii Europene de Radio, „Ziua Specială deCrăciun – 2007”, concert preluat şi difuzat de 25 de radiodifuziuni din Europa, Canada şiNoua Zeelandă, iar în 10 septembrie 2011 , ca un eclatant climax al carierei sale, RemusTaşcău şi corala lugojeană, invitaţi pentru întâia oară la cea de-a XX-a ediţie a selectuluiFestival Internaţional „George Enescu”, au concertat, în Capitală, pe scena Aulei Magna„Teoctist Patriarhul” a Patriarhiei Române.

Odată cu trecerea la Domnul a lui Remus Taşcău (22 februarie 2014), Cetăţean deOnoare al municipiului Lugoj , ia sfârşit cea mai fastă perioadă, întinsă pe aproape ojumătate de secol – o veritabilă epocă de aur –, din gloriosul istoric al vechii ReuniuniRomâne de Cântări şi Muzică, actualul Cor „Ion Vidu”. Demn urmaş al unei galerii deprovidenţiali dirijori care au marcat evoluţia cântului coral românesc lugojean (IosifCzegka, Ion Vidu, Filaret Barbu şi Dimitrie Stan), Remus Taşcău a atins culmileperfecţiunii interpretative, suprema măiestrie artistică. Sunetul diafan al corului său,înnobilat cu splendide irizări cristaline, era asemuit cu cel al unei viori Stradivarius. Erasupremul ideal al maestrului, care-i avea ca modele artistice pe Marin Constantin şicamerala sa, mirificul „Madrigal”. La rândul său, maestrul bucureştean îl considera peRemus Taşcău drept unul din urmaşii săi spirituali, un „hăruit al înălţimilor”, aşa cuminspirat îl numea într-un memorabil text omagial.

Numele dirijorului lugojean era sinonim cu cel al Lugojului, prestigiul săurăsfrângându-se şi asupra oraşului, citadela cu seculare tradiţii muzicale, care, periodic,îşi trimitea ambasadorii, maestrul şi coriştii săi, pe tot cuprinsul Europei, pentru atransmite mesajul unei cetăţi cu certă vocaţie muzicală.

Remus Taşcău, un om de o aleasă modestie, verticalitatemorală, demnitate şi intransigenţă, dar şi de odesăvârşită exigenţă profesională (aidoma marelui Vidu,astăzi pe nedrept uitat sau ignorat), trăia într-o lume de oînaltă idealitate. A fost omul generos care a dorit săofere, nu să primească, dăruindu-se, ardent, cupreaplinul sensibilităţii şi talentului său. Moştenirea saeste încărcată de cele mai preţioase sclipiri ale arteiadevărate. Cu greu se va încumeta cineva s-o preia,străduindu-se, în van, să-i adauge noi carate. Cel maifrumos omagiu adus maestrului, preţuit şi onorat înmarile centre culturale europene, dar şi în România dedinainte şi de după Decembrie 1989 – astăzi, din păcate,mai puţin decât s-ar cuveni! –, îl reprezintă efortulnostru de a păstra şi cultiva, cu sfinţenie, nepreţuita samoştenire.

Banat 1­2, 2014

69

Cu scriitorul reşiţean Gheorghe Jurma (n. 5.02.1 945, la Bobda, jud.Timiş) am stat de vorbă în mai multe rânduri, abordând teme diverse,potrivite preocupărilor intervievatului, dar şi din alte planuri culturale.Dintr-o viitoare carte am ales fragmentul de mai jos. (T.C.)

– Deşi de-a lungul întâlnirilor noastre am vorbit despre multe şi diverselucruri, nu am vorbit niciodată despre critica literară. Cum propui săîncepem dialogul despre critică?

–…

– Eu îţi propun să te provoc cu un paradox: Trebuie să-ţi placă să citeşti,sau doar să scrii despre cărţi, nu să le citeşti, ca să fii critic?

– Nu poţi să fii critic fără să citeşti, indiferent cât de profund sausuperficial, fără să citeşti cărţile despre care vrei să scrii. Paradoxul, celpuţin formulat oral, cum că sunt unii care scriu fără să citească se poateîntâmpla la începătorii cu sarcini de serviciu: ia şi tu cartea asta şi scriecâteva vorbe, îl cunoşti pe autor, te uiţi la sumar şi. . . gata, ai mântuit-o. Aapărut şi o lucrare despre cum să vorbeşti despre cărţile pe care nu le-aicitit. Dar li se poate întâmpla acest lucru şi marilor critici. Ajunşi la oanumită experienţă, ei pot să-şi dea seama şi să caracterizeze cât se poate decorect valoarea, originalitatea, capacitatea, toate coordonatele unei cărţi sauale unui autor chiar după două-trei pagini de lectură. Asta se petrece maitârziu, la început trebuie să citeşti cărţile ca să scrii despre ele, trebuie săurmăreşti evoluţia autorului etc. Un critic citeşte din obligaţia de a face unraport către publicul larg, de aceea, în practică, lectura unei cărţi esteînsoţită de haloul altor lecturi, din diferite etape de viaţă. NicolaeManolescu, cronicarul cu cel mai lung stagiu din critica românească, se

Banat 1­2, 2014

70

referă la asemenea aspecte în amintirile sale sau în articolele dedicate cărţii şilecturii. În fond, criticul analizează, compară, judecă, el nu citeşte pentrudelectarea personală, ci pentru alţi cititori şi pentru istoria literară, spre deosebirede cititorul obişnuit…

– Un cititor cât de cât avizat…

– Care cititor avizat?…

– Mă refeream la cel pasionat, cel care citeşte cu pixul în mână şi îşi subliniazăunele pasaje, la care poate să revină…

– În momentul când ai început să subliniezi, să adnotezi, să comentezi, înseamnăcă ai un scop şi nu mai e lectură de plăcere, ci de supraveghere. Cititorul obişnuit,naiv, să-i spunem, inocent, se lasă în voia poveştii, aşa cum făceam toţi încopilărie. Nu mai eşti tu. Ai dispărut. Eşti un participant la acţiunea din respectivacarte, nu te detaşezi de ea, de personaje, nu le analizezi din punct de vederestilistic, psihologic, sociologic sau mai ştiu eu cum; nu faci comentarii literare orifilosofice, te laşi dus de aventură şi când ai terminat-o te bucuri de nu ştiu ce, debiruinţa personajului pozitiv, bunăoară. Se poate spune că faci parte din carte, întimp ce criticul este din afara ei. Mai mult decât atât: cititorul naiv este doar uncititor care-şi consumă timpul, pentru propria plăcere, în timp ce criticul este înfapt un scriitor, unul care citeşte ca să scrie despre cărţi. Ceea ce nu înseamnă căun critic nu poate avea satisfacţii, din cele mai mari, însă din alte perspective,analizând, comparând, descoperind ceva nou în raport cu alte cărţi sau culiteratura. Pentru o aşezare concretă şi corectă a lucrurilor fac din nou trimitere lamărturisirile lui Nicolae Manolescu pe care nu-l putem bănui a fi un cititor naiv,ci, dimpotrivă, el însuşi e conştient că e un cititor critic, un om care tot timpul(pardon! de la momentul în care a devenit cronicar) a citit cu această apăsare înspate, pentru că un cronicar nu numai că trebuie să formuleze judecăţi de valoare,ci suferă diverse alte constrângeri de spaţiu şi de timp, pentru că e obligat săpredea cronica, recenzia, eseul până în data de.. . , conform ritmului de apariţie arevistelor – „Contemporanul”, de exemplu, sau „România literară”, de care seleagă destinul lui N.M. Aduc lămuriri în acest sens mai recentele lui cărţi dedicatescrisului, actului critic sau propriei biografii critice… Chiar aş dori să menţionezvolumul Viaţă şi cărţi (2009), o reluare a cărţii Cititul şi scrisul (2002). Ca să fiicritic, ne încredinţează el, trebuie să-ţi placă să scrii despre cărţi, nu să le citeşti.Deci nu a citi, pur şi simplu, ci a scrie. . .

– Bine, dar atunci, în ceea ce te priveşte, nu cred că eşti ceea ce se înţelege prin

Banat 1­2, 2014

71

termenul clasic de critic literar…

– Nici eu nu mă consider vreun critic literar, ci doar un cititor, mai mult sau maipuţin avizat, cum sugeraşi înainte. Adesea parcurg cărţi şi nu sunt în stare să scriunimic despre ele. Ori de la un critic profesionist – care este inevitabil un fel defuncţionar al literaturii – te aştepţi să scrie prompt şi relevant despre cărţi sauautori, indiferent, cum s-ar zice, dacă e frig sau plouă. Un critic profesionist emereu pe fază, în plină actualitate, în mijlocul bătăliilor, asta e meseria lui. Eadevărat că această situaţie e legată şi de o rubrică permanentă la o revistă. Mie mis-a întâmplat, nu o dată, ci de multe ori, cum am zis, să citesc cărţi, să-mi placărespectivele opere, dar să nu fiu în stare să scriu despre ele. Să fim înţeleşi: nu evorba de incapacitatea de a scrie un text banal într-un ziar, ci de asumareaproprietăţii, a semnăturii. Căci, asemenea oricărui scriitor, un critic nu scrie doardespre alţii, ci se scrie şi pe sine. Semnătura este întotdeauna garanţia unei viziuniproprii, a felului specific de a interpreta. Am văzut cândva, când Livius Ciocârlierealiza cronici la „Orizont”, cum se blinda cu opiniile lui Manolescu, Mircea Zaciuetc., pentru a formula apoi şi eventuale alte opinii. El e mai degrabă un scriitor sauun teoretician, decât un critic. De aceea, nu înţeleg de ce Nicolae Manolescu, înIstoria. . . sa, îl pune pe Ciocârlie înaintea altora, în timp ce lui Cornel Ungureanu îiface un portret sub valoarea sa. Ori e o intuiţie greşită ori e o greşeală voită, înambele cazuri pierzătorul e Manolescu. Prin urmare, când scriu despre o carte, nupot să spun aceleaşi lucruri pe care le-a descoperit Nicolae Manolescu, sau EugenSimion, sau Cornel Ungureanu, Cistelecan sau nu ştiu care critic. Ca editor şicomentator mă interesează să descopăr şi să afirm talente; fac deopotrivă critică deîntâmpinare şi de interpretare, identificând, într-o formă personală, ceea ce-icaracterizează pe scriitori. Sunt autori despre care am putut să scriu, să propunadică o viziune aparte, dar şi autori despre care n-am putut să formulez cevamemorabil, demn pentru ei şi pentru mine deopotrivă. Important e nu numai desprece sau despre cine scrii, ci mai ales cum scrii, ce aduci nou, ce ipoteză formulezi,ce descoperi şi ce afirmi în contextul literaturii, disociind adică ceea ce este unic şiinconfundabil, acel ceva nou, adăugat eternităţii, cum ar spune Sadoveanu,justificând scriitorul sau poporul care l-a dat în faţa istoriei şi a lui Dumnezeu.

– Divinul critic Călinescu mai este actual, mai este modelul criticului român?

– Astăzi, când multe valori sunt contestate, sigur că şi lui i se aduc multe reproşuricare să-i diminueze statura monumentală. Dar G. Călinescu rămâne reperul nr. 1pentru critica şi istoria noastră literară, în ciuda impresionismului său. Pentru el,critică şi istorie sunt două înfăţişări ale criticii în sensul cel mai larg. Ca să citez:„Istoria literară este forma cea mai largă de critică.” Istoria, pentru el, nu este un

Banat 1­2, 2014

72

grup de fapte, ci interpretarea lor, sensul pe care-l dă interpretul. Iar în legătură cuce spuneam mai înainte, Călinescu susţine că istoricul literar trebuie să creezepuncte de vedere, să descopere (sau să inventeze) acele structuri proprii, specificeunui autor sau altul (vezi Eminescu, Caragiale, Creangă etc.), să le pună apoi înmişcare într-un scenariu plauzibil. În măruntele mele cercetări, am încercat să ţincont de sugestia că pentru fiecare scriitor trebuie să găsesc – să descopăr, săinventez – o structură, un sens, o viziune care să-l aşeze în lumina cea maifavorabilă. Literatura e un tărâm inepuizabil în măsura în care fiecare criticschimbă perspectiva, descoperă alte faţete ale operelor.

– Banatul a dat mulţi şi importanţi critici, să-i amintim doar pe Mircea Martin,Cornel Ungureanu, Livius Ciocârlie. Cum îi apreciezi?

– Îi aşez, fără îndoială, printre numele de referinţă. Fie că e vorba de criticaestetică, practicată de Mircea Martin, de dicţiunea ideilor şi de felul cu totulelegant şi expresiv în care se manifestă acesta, fie că e vorba de un proiect temerarde geografie literară propus de Cornel Ungureanu. De la Mircea Martin am reţinut,încă din anii debutului său, respectiv prima carte despre Generaţie şi creaţie, din1969, ce rol are intuiţia critică. Capacitatea criticului reşiţean de a descoperi, încăde la prima ieşire în arena literară a celor din generaţia ’60, notele fundamentale şievoluţia fiecărui autor mi se pare de-a dreptul uluitoare. Se vede, încă o dată, că nupoţi fi critic fără simţ, fără intuiţia talentului (cum zice M.M.: „tonul«inconfundabil» al scriitorului”), fără buna ierarhie a valorilor, chiar dacă nu faciistorie literară.

– Urmăreşti şi criticii mai tineri?

– Într-o oarecare măsură, în funcţie de preocupările mele. L-aş cita pe DanielCristea-Enache, atât pentru cronicile din reviste şi cărţile sale de critică, solidaşezate în istoria literară, cât şi, neaşteptate, dar bine-venite, cele de interviuri. Oradiografie profundă a literaturii române.

– Care dintre criticii de azi îţi sunt mai apropiaţi?

– Am citat deja multe nume. Dar vreau să preţuiesc neapărat contribuţia lui EugenSimion, în plan critic, prin cărţile sale de altădată (gen Scriitori români de azi) şiprin tomurile extraordinare din ultimii ani (despre Eliade, Ionescu, jurnalul intimş.c.l.), ca şi prin iniţiativele susţinute de pe când era preşedinte al AcademieiRomâne pînă azi. Dicţionarul general al literaturii române şi ediţiile de operedin marii scriitori români sunt gesturi esenţiale, care exprimă cultura română pe

Banat 1­2, 2014

73

termen lung, oricâte scăpări li s-ar găsi (şi ele există! ). Cred că trebuie să ne fieun model în planul susţinerii autentice a culturii române. Mai apropiaţi îmi sunt,desigur, cei care sunt. . . mai aproape: Cornel Ungureanu şi timişorenii – de laLucian Alexiu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăeş – care au publicat cărţideosebite, Marian Odangiu, care revine spectaculos – toţi grupaţi la revista„Orizont”, apoi Adrian Dinu Rachieru, Livius Ciocârlie, dar şi cei din„provinicie”, gen Ionel Bota, din Oraviţa, sau Dorin Murariu, din Lugoj – oraşunde sunt multe forţe interesante, fără să uit de Radu Cernătescu, din Reşiţa, celmai bun cunoscător din România al literaturii esoterice. Nume – la care seadaugă şi altele, de la Olimpia Berca la Ada Cruceanu – cu preocupări, orientărişi formule diferite, care nu prea au numitor comun, deşi îmi place să cred că celpuţin seriozitatea muncii şi valoarea scrisului îi uneşte.

– Dar Mircea Martin, care la începuturi era un teoretician…

– L-am citat printre repere. Dar într-o discuţie despre critică trebuie să revenimla el, fiindcă, dincolo de exerciţiul practic de cronicar, la începuturile afirmăriisale, Mircea Martin, într-adevăr este un teoretician. Unul care ştie căfoiletonistica sau critica de întâmpinare poate aduce notorietatea, dar critica areo varietate de manifestări, la fel de valabile şi actuale, cum conchide într-o carte(Singura critică, 1 986, cu o a doua ediţie apărută nu de mult): „Critica literarăe una singură, indiferent de formele ei.” Nu există vreo diferenţă calitativă întrecronică, eseu, monografie sau studiu teoretic, chiar dacă fiecare critic îşi apărăformula practicată de el. „Important este cum scrii, nu despre ce sau desprecine.” Mircea Martin e optimist: „Superioritatea unui critic n-are cum să fiedată de superioritatea temelor alese ori a metodelor practicate, iar dificultateaacestora se cere măsurată în termeni de calitate şi intensitate intelectuală, ca şi –în primul rînd – rezultatele obţinute.” Totuşi, eu, când mă întorc spre temelemele bănăţene, mă simt adeseori cuprins de o irepresibilă melancolie. . .

Banat 1­2, 2014

74

Împodobit sau neîmpodobit, numele coniferului brad face parte dinfondul autohton traco- dacic, ca şi sinonimul său parţial molid (molift,molidv) (cf. I. I. Russu, Etnogeneza românilor, p. 268-269) şi includepeste 25 de denumiri şi derivate, la care se adaugă alte zeci de toponime şiantroponime.

În mito-folclorul românesc, bradul reprezintă arborele cu cele mai multetrăsături simbolice, evidenţiate de mai mulţi cercetători şi exegeţi aidomeniului (Nicolae Densuşianu, Vasile Pârvan, Constantin Daicoviciu; I. I.Russu, Romulus Vulcănescu, Ion Ghinoiu, I. Evseev, Ion Taloş ş.a.). Osinteză şi relevare a acestor atribute realizează Romulus Vulcănescu în douălucrări fundamentale: Coloana cerului (Editura Academiei, Bucureşti,1 972) şi Mitologia română (Ed. Acad., 1 985), care stau şi la bazainvestigaţiei noastre. Dintre aceste funcţii şi însuşiri ale bradului vom reţinepe cele mai importante, unele cu destinaţii multiple pentru existenţa umană.

• Prin rădăcinile înfipte către inima pământului şi ramurile avântate spreînaltul cerului, bradul exprimă atribuţiile cosmicităţii, ipostaziate în treifuncţii mito-poetice primordiale ale mitologiei noastre:

a) ca arbore cosmic este reprezentat liric cu rădăcinile în pământ şicoroana înfiptă în cer, sub o înfăţişare impresionantă: „Sus în vârfulmuntelui / Creşte bradu’ brazilor, / de mare şi înfoiat / tot ceru’ 1 -aîmbrădat, / soarele în cetini, / luna între ramuri / mii şi mii de stele / întrerămurele.”

b) ca arbore ceresc este înfăţişat, sub aceeaşi reprezentare lirică, încentrul sau axa lumii pentru a susţine bolta cerească; în acest sens, bradulsprij ină Cerul pe Pământ şi Raiul pe Iad: „Sus la munte ce-mi vedere? / leruiDoamne / îmi vedere-ncetinat / brad cu stele încărcat, / brad cu neguriîmbrăcat; / şi în vârfu-i ce-mi vedere? / Cerul leagăn de mătase, / dar înleagăn cine-mi şade? / şade luna sfântă / şi cu bradul precuvântă.”

c) ca arbore al vieţii (apare în varianta colind) care domină peisajulmiraculos din grădina Paradisului biblic, cu fructe care conţin elixirul vieţiişi remediul tuturor bolilor sau infirmităţilor umane; în această ipostază,bradul este simbolul fertilităţii terestre şi cosmice şi, deopotrivă, al vieţii

Banat 1­2, 2014

75

nemuritoare prin culoarea veşnic verde: „Junelui bun, / cică-n dalb derăsărit / răsare-un soare strălucit. / Da nu-i soare strălucit / Ci-i un pommândru-nflorit.”

• Aceste trei funcţii ancestrale îi conferă un spectru de calităţi: elsimbolizează viaţa veşnică sau nemurirea, tinereţea şi vigoarea, mândria,curajul şi verticalitatea masculină, dar şi tristeţea, prin funcţia de copacfunebru, pe care o vom releva în rândurile de mai jos.

• Caracterul lui sacramental derivă din isprăvile legendare săvârşite. El i-a ascuns de urmăritori pe Maica Domnului şi fiul ei Iisus, fapt pentru care afost binecuvântat să rămână mereu verde şi frumos şi să aibă vârful în formăde cruce. Sacralitatea i-a fost accentuată de Spovedania la brad, de faptul căleagănul lui Iisus a fost atârnat de o ramură de brad, iar ciobanii obţin „foculviu” prin frecarea a două bucăţi uscate din lemnul lui.

• Rămăşiţele cultului său s-au prelungit până în zilele noastre: ciobaniidin Vrancea se mărturisesc la brazi, iar mugurii lor ţineau loc deîmpărtăşanie: „Făceau o cruce în coaja copacului (cu toporul sau cubriceagul) şi-şi mărturiseau în faţă păcatele, ca la preot, în timp ce băteaumătănii [. . . ] . Ciobanii susţineau că spovedania aceasta este mai bună decâtcea făcută la preot.” (cf. Traian Herseni, Forme străvechi.. . , p. 1 84).

• O legendă afirmă însă că „bradul molid se crede a fi arbore blestematde Domnul Hristos, ca să fie noduros, fiindcă cuiele bătute în mâinileMântuitorului ar fi fost făcute din molid”. (V. Aga, Simbolica biblică, p.63).

• Bradul oferă cuib vieţuitoarelor sacre din Panteonul românesc: şarpeluişi vidrei la rădăcină şi păsării suflet în vârf.

• Fiind arbore din familia pinaceelor (înalt până la 50 de m., cu tulpinădreaptă şi lemn moale), serveşte ca material de construcţie pentru adăpostulomului în lumea de aici (casa) şi în cea de dincolo (sicriul).

• Este prezent în ceremoniile din ciclul familial, ilustrate prin cele trei„rituri de trecere”: naşterea, nunta, moartea:

a) la naştere este prezent ca arbore sau brad de naştere, personificat înînfrăţirea simbolică dintre nou-născutul şi un brăduţ sau ilustrat prindăruirea nou-născutului în grija simbolică a brăduţului mitic care să-iasigure protecţie magică: „Pe fruntea brăduţului / scrisu- i şi sorţii finuţului /scrisu-i pe fruntea finuţului.” Închinatul copilului la brad devenea onecesitate imperioasă dacă existau indicii că pruncul a fost ursit nefavorabilde către ursitoare: „Brade, mări Brad, / Nu te mânia, / Nu te-nfiora / Rogu-mă Brad ţie / Să-1 primeşti pe Ion / Făt să-ţi fie / Făt iubit / Rupt din tine / Şicât trăieşti / Să-1 ocroteşti.”

b) la nuntă – bradul de nuntă, întruchipat de „bradul mirelui”, substitut

Banat 1­2, 2014

76

al mirelui într-o prenuntă simbolică („nunta la bra”) ori ca instrument al unei nunţiconcrete, reale: este gătit şi împodobit ca un mire. În această ipostază esterespectat, păzit şi venerat de nuntaşi, iar un flăcău falnic îl joacă la începutul horei.El are oraţii speciale numite „Vorbele Bradului” sau „Cântecul Bradului” şi undans ritual intitulat „Hora sau jocul Bradului”, care este jucat în jurul unui bradfrumos împodobit. În unele zone ale ţării (Transilvania şi Banat), Bradul de nuntăa fost înlocuit cu Steagul de nuntă, iar în Bucovina şi Moldova cu Băţul înflorat.Prin înfăţişarea sa şi prin modul cum este jucat, Bradul de nuntă semnificăhotărârea, bărbăţia şi virilitatea viitorului soţ.

c) la moarte are funcţia de arbore funerar sau funebru şi este reprezentat subdouă aspecte: ca „brad al mortului”, înfipt la capul celui decedat ori ca ajutor alsufletului în marea trecere peste Apa Sâmbetei, în lumea de dincolo, dar şi ca„brad de pomană” sau „stolnic”, figurat printr-un trunchi de brăduţ desfrunzit,înfipt într-un colac mare şi dat de pomană pentru sufletul morţilor.

În cazul morţii unui tânăr/unei tinere necăsătorit/-e, bradul funerar reprezintăsoţul sau soţia tânărului necăsătorit, fiind sinonim cu Suliţa şi Steagul Braduluicare, împreună cu Stâlpul (crucea) de la căpătâiul mortului, reprezintă o perechepostumă. Funcţia de mire sau mireasă postumă este relevată de textele funerarecântate în anumite momente ceremoniale: înainte de tăierea lui din pădure de cătrefeciori, la coborârea lui în sat, în timpul împodobirii de către fete, în drum sprecimitir şi în timpul aşezării la căpătâiul mortului. Împodobirea lui cu steag denuntă, cu inelul mortului şi o batistă ornată cu flori, panglici şi clopoţei îi atribuiefuncţionalitatea de soţ sau soţie postumă a mortului; apoi, perechii postume(mortului şi bradului) le sunt adresate cântece rituale emoţionante (cf. I. Ghinoiu,Substitute funerare, în vol. Lumea de aici, lumea de dincolo, p. 295-305).

Ritul de trecere al morţii este evidenţiat şi de Cântecul bradului, carereproduce dialogul dintre soţul/soţia tânărului necăsătorit, substituit de brad, şi uncor de fete. Acest dialog dintre brad şi corul de fete se referă la soarta tristă abradului care a trebuit să părăsească muntele pietros pentru o câmpie mlăştinoasă.

• În vechime, bradul se mai punea în ferestre ori la poarta casei unde a decedatun om.

• Împodobit cu poame şi zaharicale (dulciuri), se aşază pe masa de pomană capom al mortului.

• Bradul se plantează şi pe morminte ca simbol al veşniciei.Pe lângă prezenţa în aceste rituri de trecere, care ţin de ciclul vieţii, bradul

figurează şi în ciclul activităţilor calendaristice şi al sărbătorilor fixe ori mobile depeste an, ca:

• arbore fertilizator, plantat între pomii fructiferi;• arbore de bun augur (favorabil), apare în colindele de Crăciun şi de Anul

Nou;

Banat 1­2, 2014

77

• arbore de judecată, personificat în două ipostaze:a) ca brad de jurământ în care vătaful Căluşarilor îşi înfige sabia pentru a jura

pe ea;b) ca brad de judecată sau instrument al sancţiunii divine, sub ramurile căruia

se judecau conflictele dintre oameni în dreptul cutumiar (consfinţit prin tradiţie)din trecut.

• stâlp de sec, ipostaziat printr-un brad înalt, împodobit cu panglici şi cu flori decâmp şi incendiat în noaptea de Lăsatul Secului pentru a simboliza sacrificiulvegetal din cultul uranic al Soarelui;

• stâlp de Armindeni sau maial, curăţat de ramuri, scrijelat cu motivegeometrice şi împodobit cu panglici colorate, era înfipt de 1 mai, la poarta fiecăreigospodării, unde se ţinea până la coacerea grânelor şi a primei pâini, simbolizândfertilitatea ogoarelor;

• stâlp de Sâmedru – întruchipat de un brad falnic, curăţat de ramuri, împodobitcu panglici viu colorate şi incinerat în bătătura horei, iar cărbunii aprinşi seîngropau sub pomii fructiferi care nu rodeau, pentru a le reda fertilitatea; face partedin ritul fertilizării vegetale cu ajutorul focului sacru;

• stâlp de pluguşor – era numele bradului cu care colindătorii „împodobeau"plugul în timpul colindului şi urărilor de Anul Nou (Pluguşorul îmbrădat, cf. R.Vulcănescu, Coloana cerului, p. 1 04-108).

Bradul este nelipsit şi în diverse activităţi magico-religioase:a) la ridicarea unei case se pune în apropiere un brad sau o creangă de brad în

credinţa că va aduce noroc şi bucurie viitorilor locatari;b) ciobanii obţin „focul viu” prin frecarea a două bucăţi de lemn de brad. Ca

stihie purificatoare şi izvor de viaţă, „focul viu” se aprinde în mod ritualic la celemai importante ceremonii religioase şi sărbători calendaristice. Pe lângă funcţiapurificatoare, el are puteri magice pentru stimularea fecundităţii oamenilor şi avitelor, precum şi a fertilităţii solului. Cu cărbunii stinşi de la „focul viu”, „poţilecui oameni, vite bolnave sau păşind peste ei nu ai grijă că ţi se va prinde boalasau farmece de trup. Focul acesta e pentru gospodărie”. (E. N.- Voronca, Datinile,p. 1 202);

c) un brad mitic uriaş, numit „bradul zânelor” s-ar găsi în marea care înconjoarăpământul; mortul ajunge în apropierea lui şi îl roagă să-şi întindă vârfurile pentru aputea trece pe ele în lumea cealaltă.

Bradul întruchipează mai multe trăsături simbolice şi legendare servind catermen de comparaţie:

• feciorul de însurat este voinic sau înalt ca bradul;• bradul este „copac al voinţei de a trăi” (Schopenhauer);• prin forma coroanei, a cetinii şi a fructelor (conurilor) este un simbol falic.A. Gorovei consemnează (în vol. Credinţi şi superstiţii.. . , p. 26-27) şi câteva

Banat 1­2, 2014

78

interdicţii referitoare la brad:• Să nu răsădeşti brad, căci când rădăcina lui va fi cât capul tău, vei muri.• Bradul de la nuntă, în unele localităţi, se pune sus pe casă, ca să nu-1

poată lua cineva şi duce la răspântii, căci atunci se risipeşte casacăsătoriţilor.

• Să nu baţi cu bote de brad, că te îmbolnăveşti ori tu, ori bătutul.Pe lângă reflexele sale în zecile de toponime (Bradu, Brazii, Brădet,

Brădeşti, Brădeanu, Brădeanca, Brădăţel, Brădiceni, Brădişoara etc.) şiantroponime (Bradu, Bradea, Bradulici, Brădescu, Brăduţ, Brădeanu,Brădilă, Brăduceanu, Brăduşă, Brădăţeanu etc.), bradul denumeşte şi alteelemente:

a) casnice: „brădoaică”, „brădie” – vase de lut;b) utilitare: „brădulă” – ciomag de brad;c) de ornament: „brăduţ” – motiv ornamental; „îmbrăduit” – cu broderii,

în Oaş; şi chiar două preparate: apă de brad – amestec de apă şi ulei, extrasdin frunze de pin, folosită pentru odorizarea încăperilor; şi o băuturăalcoolică, aromată cu esenţe din seminţe de jneapăn.

d) prin Steagul de nuntă sau Băţul înflorat, din ceremonialul nupţial,reprezintă simbolul virilităţii.

e) începând din Evul Mediu, un brad împodobit cu daruri (globuri,bomboane, jucării şi lumini) serveşte ca Pom de Crăciun, simbol alreînnoirii anului.

Prin toate aceste funcţii magico-mistice, rituale şi ceremoniale pe care leilustrează, bradul este prezent şi în diverse genuri şi specii ale literaturiipopulare: basme, legende, balade, colinde, strigături, ghicitori etc.

(Comunicare ţinută la ediţia a 2-a a Colocviului Naţional de Folclor„ Sabin V. Drăgoi”, Belinţ, jud. Timiş, 13 octombrie 2013. )

Banat 1­2, 2014

79

Ritual cu cal

Nu de la cal s-a luat păr să se legenoduri pe funie,nu din coama lui înnebunită de vânt,ci din pletele tale,

să-ţi numere anii şi zilelecâte ţi-au mai rămasstrânse într-o singură mână.

Te-au ales cel care ţine calulşi cu calul împreună te-au dusîn ţarcul de nuiele de mesteacăn,numindu-te cel care ţine capul.

Nu peste cal s-a fluturatcrenguţa de mesteacăn,ca să-i îndemne aburul alb să iasădin trup,nu peste coama lui înnebunită devânt,ci peste umerii şi pletele tale,ca aburul alb să-ţi iasă din piept,să zboare de pe limbăpiatră vie –

fii capul şi calul coada!

– Dintr-o singură lovitură mi-aufrânt coloana,mi-au despărţit vertebrele fără săcurgă sânge,m-au jupuit fără ca picătură desânge

s-atingă pământul,oasele, unul câte unul, mi le-au scosşiaşezat pe propria-mi piele,carnea şi sângele mi le-au împărţit,până în zori mi le-au mâncat şibăut.

Vântul mi-a învelit oasele cu piele,calul m-a purtat peste ape şi noricu daruri uşoare şi grelepentru părinţii bătrâni,spatele lui m-a adus înapoi.

În ţarcul de nuiele de mesteacăn,pentru cel care ţine calul,cu calul împreună s-a întorscel care ţine capul.

Hybris

Pe măsură ce vulturul devoră ficatul,ficatul sporeşte să înece vulturul;

pe măsură ce şarpele bea sângele,sângele sporeşte să înece şarpele.

Numai prin oasele scoase,vântul sălbatic sporeşte şi cântă.

Între gemeni

– Dacă un şarpe te muşcăcu colţii săi otrăvitori

Banat 1­2, 2014

80

de călcâi – se spune –singura cale a supravieţuirii estesă faci altul din bronz,asemănător,pe care să-l pui în vârful uneiprăjinicât mai aproape de soare.

Două stanţe şi încă una

Mâna are puteresă spargă vasul,ca rădăcinile planteisă poată să crească.

Mâna n-are puteresă spargă vasul,ci rădăcinile planteiîl sparg ca să crească.

Rădăcinile planteinu au să spargă vasul,ci mâna singură faceplanta să crească.

Mai bătrâni decât omul

Vulturul şi şarpele sunt nemuritori:unul se-ascunde dincolo de nori,celălalt, sub pieile pământului.Amândoi se feresc de privirileoamenilor.

Cel ce zboară printre nori şi cerse hrăneşte cu leşuri de animale;cel ce se târăşte prin ţărână,cu animale iuţi, cu sângele cald.

Şi unul, şi altul iubesc creştetulpleşuval munţilor aprinşi în soare:

şarpele păstrează în amintirecăldura primei perechi de oameni;vulturul, doar strălucirea oaselordin singurătatea de pe munte.

Când vulturul planează şi doarme,umbra lui cade peste şarpe;când şarpele joacă în soare,umbra lui o întoarce pe cer.

Piatra băută

Trei zile s-a căutat piatra căzută,piatra din cer cu vine roşii oricolorată,până s-a găsit pe-un şarpe încolăcit.

Piatra i se pune bolnavului pe limbăşi cu sânge lăsat de la sine o bea.

Trei zile se-aşteaptă să iasă din om:

dacă piatra iese plină de sânge –trei zile bolnavul mai are de trăit;

dacă piatra iese curată,cum i-a fost dată să o înghită,după trei zile bolnavul vorbeşteîn limba pietrei căzută din cer,cu sunete roşii ori colorate.

Şarpele, şi el l-ascultă, nu doaromul!

Banat 1­2, 2014

81

Cu mare repeziciune, pe nesimţite, parcă, au trecut zece ani de când ŞtefanPătruţ nu mai este printre noi. S-a topit, parcă într-un seif al nostalgiei,vremea pe când strădania sa proverbială aduna şi însufleţea spiritelebănăţenilor pe tărâmul literaturii dialectale, creând o adevărată emulaţieculturală printre creatorii, recitatorii şi consumatorii de grai din multelocalităţi ale Banatului istoric. Au trecut zece ani de când spiritul său aîncetat să se mai manifeste în acest domeniu deosebit al „paradoxuluibănăţean”, iar fenomenul, parcă, încorsetat şi de factorii externi ai tranziţieişi globalizării, a scăzut din intensitate, s-a mai domolit din elan, atrofiindu-şi patosul, ritmicitatea, diversitatea şi spectaculozitatea întâmplărilor, cât şiorizontul de interes. Pentru că interesul a devenit unul mult mai actualizat,pragmatic, sofisticat, la modă cu vremea şi cu cerinţele cetăţeanului recent,alienându-se şi alienându-ne, totodată, opturând zarea tradiţiei şi specificulnaţional sau regional.La cei 75 de ani, pe care i-ar fi împlinit anul acesta, cărturarul de obşte

Ştefan Pătruţ ar fi putut încă să trăiască şi să activeze, cum ne-a obişnuit, cuînsufleţire şi pricepere, la susţinerea şi impunerea fenomenului dialectal, aşacum a făcut-o, fără rezerve, cu hărnicie şi risipă de sine, timp de peste 20 deani. În vremea aceea a sa, se derulau de ani buni, în multe localităţi aleBanatului, într-un ritm susţinut şi cu un entuziasm nedisimulat, activităţi şimanifestări diverse dedicate graiului paorilor bănăţeni, acţiuni pe care el leconcepea, le proiecta, le coordona şi organiza cu euforia binefăcătorului saula care participa cu bucuria şi priceperea omului de cultură (intelectualului,dascălului, cărturarului), a celui care ştie cântări importanţa şi semnificaţiaimplicării sale în asemenea acţiuni. Şi atâta cât le-a putut provoca, promovaşi organiza, ele s-au aşezat constant şi benefic în orizontul de aşteptare aliubitorilor de frumos, creatori, recitatori, intelectuali sau oameni simpli dinmediul rural sau urban, constituindu-se într-un fenomen demn de luat înseamă de către oficialităţi, instituţii, uniuni şi asociaţii de creaţie, cercuri şicenacluri literare. Mai puţin de către sponsori. . . El însuşi, prin puterea sa demuncă, prin dăruire şi sacrificiu, prin felul său de a fi, prin priceperea şialtruismul său, prin creaţia sa, a devenit în timp un individ – instituţie, fiind

Banat 1­2, 2014

82

intelectualul (cărturarul) model al unor comunităţi încă sălăşluind înnostalgia graiului şi tradiţiei. S-a alăturat, astfel, păstrând proporţiile, princrezul şi scrierile sale, unor iluştri înaintaşi (Titu Maiorescu, CamilPetrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Gabriel Ţepelea etc.) înrecunoaşterea idiomului bănăţean, ca potenţial expresiv şi creator,confirmând teoria unităţii în diversitate. L-am petrecut, atunci, în 3 august2003, pe ultimul drum pe Ştefan Pătruţ, în localitatea sa, Sinersig, unde şi-adus traiul şi şi-a desfăşurat activitatea, ca dascăl, peste 40 de ani, o mulţimeimpresionantă de oameni, din comuna Boldur şi din toatepărţile Banatului,cu multă durere şi compasiune, până în zariştea din tâmpla dealului, subpoala unor stejari falnici, foşnitorii protectori ai tăcerii sale veşnice, acolounde îşi are locul în Lumea de Dincolo. L-am petrecut, atunci, pe cel desprecare credeam că este, şi chiar era, nucleul energetizant al tuturor activităţilorşi manifestărilor noastre de suflet din zarea cuvântului neaoş bănăţean, pecel care a reprezentat mulţi ani modelul creator, coagulant, de entuziasm,continuitate, statornicie şi crez în valorile perene ale bănăţenismului: grai,port, cântec, poezie, credinţă, obiceiuri, datini şi îndeletniciri specifice.Valori pe care Ştefan Pătruţ le-a promovat cu sfinţenie, spornic, prinactivităţile şi creaţiile sale…Deşi l-am preţuit enorm ca om şi creator, nu-mi pot explica nici astăzi ce a

gândit cărturarul de obşte Ştefan Pătruţ, mai marele prieten al meu, atuncicând mi-a înmânat, cu un gest parcă uşor ezitant, un caiet gros de 100 defile, cuprinzând o seamă de poezii în limbă literară, scrise de mână, cuscrisul său rotund şi îngrij it, dar cam nesigur, purtând pe copertă titlulCelule de soare. În fapt erau două cicluri de poezii: Celule de soare(cuprinzând 50 de poeme) şi Rondeluri şi Sonete (cuprinzând doar 34 derondeluri). Au trecut de atunci mai bine de zece ani, timp în care am totmutat caietul dintr-un loc în altul, răsfoindu-l, din când în când, cu drag, cugândul că vine vremea să-mi fac datoria de prieten, dând litera sa scrisă cumâna tremurândă, măcinată de boala necruţătoare, luminii mântuitoare atiparului. Iată că a venit şi vremea aceea… Pentru că am dorit să apară viu şireceptiv, aşa cum a fost o întreagă viaţă, la modul propriu, nefalsificat şi fărăenfază, în activitatea sa de zi cu zi şi în relaţie cu oamenii, cu prietenii, cuscriitorii în grai. Cele mai multe materiale din prezenta carte omagială aufost scrise şi publicate în revista trimestrială a Asociaţiei Scriitorilor în GraiBănăţean „Tăt Bănatu-i fruncea”, nr. 1 5/2003, număr dedicat în întregimememoriei lui Ştefan Pătruţ, de către prietenii şi admiratorii săi, cu ocaziatrecerii sale în Lumea fără dor.Ar mai rămâne să fie adunate într-o carte nenumăratele articole, cronici,

prefeţe, postfeţe, colaborări diverse la câteva publicaţii bănăţene, care ar

Banat 1­2, 2014

83

împlini, alături de minunatele sale volume, efigia de cetăţean al comunităţiirurale, de rostitor şi creator de grai bănăţean, de veritabil intelectual şicărturar de obşte. Ziditoarele sale gânduri, cuvinte şi fapte dedicate graiuluibănăţean sunt evidente la tot pasul, în tot ce a realizat, organizat şi creat,cât şi în intuiţia, viziunea, dăruirea şi sacrificiul său pentru o idee.Pilduitoare exemple, care să mă mobilizeze, pentru că, dacă nu era el, şi,mai apoi, prietenul şi poetul Ion Ghera, la fel de ocrotitor, altruist şifilantrop precum cărturarul de obşte Ştefan Pătruţ – modelul nostru, aş firămas mult mai departe de acest fenomen atât de specific bănăţenilor. Afost bine, a fost rău?! . . .Numai timpul mai poate să dea un răspuns…

Banat 1­2, 2014

84

Se întâmpla la 1850. Se năştea ceea ce urma a se numi, în formula luiConstantin Noica, omul deplin al culturii româneşti. Apoi, în „imediataapropiere” a sfârşitului, la 1 883/1 884, era adusă la lumină, prin grija şi„dintr’un simţimĕnt de datorie literară”1 ale lui Titu Maiorescu, ceea ce vafi să fie Cartea de Poezie a românilor.Apoi, „trecut-au anii”. Trecut-au şi cărţile. Iar timpul a adus cu sine atât demulte titluri, încât s-ar putea constitui cu uşurinţă o foarte bogatăbibliotecă numai din titlurile axate pe tematica eminesciană. Parcurgândanii zi cu zi, idee cu idee, ajungem la 2009, când Adrian Dinu Rachieruîmbogăţeşte bibliografia eminesciană, dar şi pe cea proprie, cu volumulEminescu după Eminescu. Texte şi contexte (Editura Augusta,Timişoara), iar mai apoi, în 2012, când Gheorghe Jurma reediteazăvolumul Cartea care deschide lumea. Note eminesciene (Editura TIM,Reşiţa), carte ce îmbogăţeşte colecţia Eminescu iniţiată de editorul-autor.

Puternic ancoraţi în critica literară, în istoria lieraturii române şi însociologia culturii, autorii aduc, pe rând, titluri demne de a fi luate înseamă, titluri care nu numai că îmbogăţesc cultura română, însă, maiimportant de atât, îmbogăţesc spectrul analitic al operelor construite întimp. Printre aceste titluri, trebuies amintite: Pe urmele lui LiviuRebreanu (1 986), Scriitorul şi umbra. Eseu despre proza lui SorinTitel (1 995), Marin Preda. Omul utopic (1 996), Alternativa Marino(2002), Nichita Stănescu - un idol fals? (2006), Ion Creangă,spectacolul disimulării (2012), în cazul Adrian Dinu Rachieru, iar încazul Gheorghe Jurma, Banatul şi Eminescu (1 989), Eminescu. Gînd şicînt (1 998), Mircea Eliade şi modelul tinereţii (f.a.), Vreme trece,vreme vine. Note eminesciene (2007), Nicolae Iorga şi Banatul (2010),Nichita. O carte gîndită şi realizată de Gheorghe Jurma (în trei ediţii,1 996, 1 998 şi 2003), la acestea adăugându-se, amintită mai sus, colecţiaEminescu a editurii TIM, plus o serie de dicţionare realizate individual sau

Banat 1­2, 2014

85

în colaborare, dar şi o serie de monografii dedicate unor aşezări cărăşenesau importante instituţii ale Banatului.Făcând această trecere în revistă a preocupărilor culturale ale celor doi

autori, este lesne de observat cum o importantă serie de scriitori români esteadusă în actualitate şi analizată prin noi prisme, prisme care la rândul lordenotă multilateralitatea autorului analizat, multilateralitate care şi ea larândul ei se desprinde din multitudinea de unghiuri din care poate fi privităşi expusă opera şi gândirea acestuia. Existând, bineînţeles, o sumedenie devolume monografice, volume de analiză literară, volume de ficţiune şi aşamai departe, volume ce au adunat în interiorul lor „păreri” pozitive, dar şinegative, „păreri” obiective, însă şi din cele subiective, cele subiectivebazându-se (poate) pe criterii „pur comerciale” (şi îmi asum aceastăindirectă „acuză”), este deloc uşor a se găsi şi construi noi coordonate încadrul acestei teme, iar aici referinţa este făcută strict la tema eminesciană,însă nici tematica celorlalţi autori, amintiţi sau nu, nefiind mai prejos.În mai toate domeniile existente vor fi întotdeauna de găsit două poziţii:

poziţia pro si poziţia contra sau, mai simplu, apărătorii si detractorii. În ceeace priveşte clasa scriitoricească, de asemenea. Bineînţeles, părerile suntîmpărţite pe diferite criterii, însă principalul criteriu rămâne cel alsubiectivităţii, fiinţa fiind extrem de greu, imposibil aproape, de a fi detaşatăde propriu-i subiectivism şi de a fi transformată într-una pur obiectivă.Aşadar, s-a reuşit şi în literatură plantarea şi creşterea acestui fruct alseparării, iar aşa cum au existat calomniaţi în cazuri, de exemplu, politice,aşa au existat, şi încă există, şi în cazul semănătorilor de cultură, printre carenu trebuiesc uitaţi îndeosebi Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ioescu,Mihai Eminescu şi aşa mai departe. Spre exemplu, printre detractori, pot fiamintiţi Alexandru Posescu (în cazul Eliade), Anghel Demetriescu (în cazulEminescu), autor căruia în 1937 îi apărea (postum) un volum, Opere, laeditura Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” în colecţia„Scriitorii români uitaţi”, Marta Petreu (în cazul Nae Ionescu), etc. Însăechilibrul trebuie menţinut, luând astfel fiinţă poziţia pro, aceastaconstituindu-se din, printre mulţi alţii, Mircea Handoca (în cazul Eliade),Liviu Bordaş (în cazul Nae Ionescu), iar în cazul Eminescu, o listă ar fi multprea lungă, însă mă voi rezuma nominalizând numai pe Constantin Noica şiAmita Bhose, dar şi pe cei doi autori amintiţi mai sus, Adrian Dinu Rachieruşi al său volum, dintre multe altele, Eminescu după Eminescu. Texte şicontexte şi Gheorghe Jurma, prin nu puţinele volume dedicate poetuluinaţional şi prin colecţia ce îi poartă numele.Despre geniul lui Eminescu, despre geniul operei eminesciene, s-a vorbit

şi s-a scris, se va vorbi şi se va scrie în continuare. . . fie în favoarea lui

Banat 1­2, 2014

86

Eminescu şi a operei sale. . . fie în detrimentul acestora, însă mărturie pentrugeniul eminescian stau manuscrisele eminesciene, după cum ConstantinNoica consemnează întru neuitare: „Înainte însă de a socoti un creatorgeniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-şislujească geniul. Şi înainte de a te scuza că tu nu eşti un geniu – sau alteoride a da vina pe împrejurări că n-au favorizat genialitatea ta ascunsă –, estebine să vezi care-ţi sînt răspunderile, în spiritualitatea şi chiar înanimalitatea omului de cultură din tine. În amîndouă privinţele, caietele luiEminescu sînt o binecuvîntare. Cu un cîştig în plus: acela de a demitiza peEminescu.”2

În ceea ce priveşte împroşcarea cu noroi a poetului naţional, IulianCostache subliniază foarte bine latura calomniată, precizând următoarele:„Ceea ce se observă în privinţa imaginii lui Eminescu este faptul că aceastacapătă un dinamism sporit în condiţiile în care iniţiativa creării de imagineeste preluată, la un moment dat, de o serie de evenimente extra-literare, ceau aparenţa de a se alinia în cascadă”3, continuând apoi prin subliniereaaceleiaşi laturi calomniate, a laturii extra-literare, latură ce produce senzaţiela scară largă şi, cum bine specifică acelaşi Iulian Costache, ivindu-se „oextindere a impactului de la publicul specific al jocului literar la un publicne-specific, situat în afara circuitului cultural”4, argumentând acestea prinreferinţe asupra unor aspecte precum îmbolnăvirea poetului, evoluţia boliiacestuia şi aşa mai departe.Mergând în continuare în direcţia începută mai sus, continuând această

„modă” de a calomnia, ar trebui ca toată (sau măcar o bună parte din) elitaculturală existentă astăzi să înceapă să calomnieze autori sau opere dindiferite puncte de vedere, dar cu precădere erotic (asta pentru a avea o maibună „priză” la publicul neavizat), cum ar fi episodul Maitreyi al lui MirceaEliade, opera realo-fictivă a lui Henry Miller, episodul iubirii târzii –Friedgard Thoma – al lui Emil Cioran, descris de autoare în volumulPentru nimic în lume, crizele de nebunie ale lui Friedrich Nietzsche,autori precum Georges Bataille, Leopold von Sacher Masoch sau DonatienAlphonse-François Marchiz de Sade, iar lista ar mai putea mult continua.Mă voi opri însă la contemporanul Emil Brumaru şi la o sumedenie descriitori ai generaţiei tinere actuale, care atacă subiecte şi limbaje care maide care cu „click” la public.Foarte frumos subliniază Adrian Dinu Rachieru spunând: ,,Bineînţeles,

Eminescu nu poate controla devenirea imaginii sale. Dosarul Eminescuinclude serii de <<incendiatori>>, învocând – mai nou – <<dreptul>> de anu-l priza. Chiar de a nu-l citi. Îngropaţi în stricta contemporaneitate, juniide azi, prea convinşi că literatura începe cu ei, cred că poezia eminesciană

Banat 1­2, 2014

87

este <<datată şi neinteresantă>>. În curs de devalorizare, deci.”5, iarGheorghe Jurma vine în sprij inul acestei idei, accentuând tendinţa cu care seacţionează, aceea de a se vorbi în necunoştinţă de cauză, precizândurmătoarele: „De aceea, diversiunea creată în anii din urmă, încercînd sănege rolul, importanţa, geniul sau modelul lui Eminescu, nu schimbă soartaistoriei. Se cunosc încercările unor tineri de a-l denigra şi renega. Nu putemcondamna, din principiu, tendinţa firească a tinerilor de a gîndi altfel, de aschimba reperele, de a dărîma idoli, fiecare generaţie putîndu-se orientadupă alte stele. Lucrul acesta s-a mai întîmplat. Dar dacă, aşa cum ei înşişideclară, nici măcar nu l-au citit pe poet, nu merită luaţi în seamă.”6Latura iubirii eminesciene faţă de carte, iubire ce astăzi se lasă tot mai

rece, aducând în prim plan „greul fizic”, dar totodată „gest aducător debucurie sufletească” suportat de poet în peregrinările-i, este consemnată înurmătoarele spuse: „Pe unde l-a aşezat viaţa, a purtat după el geamantanelecu cărţi, pînă la moarte”7 şi „în ieslele grajdului, la o parte, era ungeamantan – biblioteca băiatului – plin cu cărţi nemţeşti.”8 Aşadar, mai potfi întâlnite, conceptual, astăzi asemenea gesturi din partea celor implicaţi încultură pentru cultură? Mă îndoiesc. Probabil mi se va reproşa că sunt„demodat” şi că la ora actuală o întreagă bibliotecă poate fi arhivată şitransportată într-un comod şi rapid E-reader şi nu mai este nevoie de„geamantane” şi „iesle” sau pereţi plini cu cărţi, însă nu asta este problema.Problema este tipul argumentării prin care este susţinută o anumităafirmaţie, cu precădere de gen calomniator, iar când aceasta este susţinută„de pe Internet” şi mai ales pentru obţinerea unor anumite beneficii,materiale sau de imagine, (îmi asum din nou această indirectă „acuză”),atunci aceasta devine murdară şi lipsită de orice valoare, în special devaloare culturală, şi, prin urmare, nu îşi are locul între paginile de literatură,ci mai degrabă în paginile ziarelor şi revistelor ce au puterea de a limitagândirea unor bipezi mult prea comozi într-ale documentării direct de lasurse verificate şi dovedit-veridice sau, dintr-un alt punct de vedere, alacelor subiecţi axaţi pe teme ce ţin de latura umană, al unor evenimentefericite sau nu ce nu ţin direct de alegerile noastre ca indivizi, teme răsuflateîntr-o vară care nu au nici un punct comun cu latura creaţionistă, latură cucare unii dintre noi nu am avut norocul a ne naşte, „comedianţi” care, dinmotive de complexitate, se grăbesc orbeşte a o arunca în prim-plan poate-poate primesc o clipă de celebritate.

Fără a mai enumera multitudinea de argumente aduse de scriitorii AdrianDinu Rachieru şi Gheorghe Jurma, cele două cărţi pro Eminescu solidificăcertitudinea că Eminescu trebuie citit şi cel puţin într-o mică măsură înţeles,dar şi faptul că Eminescu a fost, atunci, în vremea lui, pentru mult după anii

Banat 1­2, 2014

88

2000, după cum frumos, într-un articol datat 1935, Mircea Eliade observa:„Eminescu rezistă vremii, opera lui creşte cu cît trec anii, viaţa lui ne ajungemai scumpă cu cît se împuţinează amănuntele inedite.”9

Pornind la drum cu un bagaj bibliografic deloc neglijabil, Adrian DinuRachieru şi Gheorghe Jurma întocmesc adevărate documente literare asuprapersonalităţilor ce dau culoare istoriei literaturii, adevărate eseuri asupraoperelor literare ce fac cinste limbii în care au fost scrise, eseuri ce, laîntocmirea unei noi Istorii a literaturii române, ar trebui extrem de bineconsultate, analizate, comparate şi citate în paginile şi bibliografia acesteia.Cât despre Eminescu.. . „Ce este Eminescu dacă nu conştiinţa mai bună a

românilor?”10

Banat 1­2, 2014

89

Meridiane literare

Goce Smilevski este prozator şi dramaturg, născut în 1975 la Skopjie,Macedonia. În 2010, romanul Sora lui Freud a primit Premiul Europeanpentru Literatură, fiind tradus în treizeci de limbi.

,,O bătrână închide ochii în faţa morţii şi, dinaintea ei, în locul umbrei spaimei, îiapar trei amintiri: momentul când multe lucruri de pe lume n-aveau încă nume, iarun băieţel i-a întins un obiect ascuţit şi i-a zis cuţit; momentul când încă maicredea în basme, iar un glas i-a şoptit despre pasărea care şi-a despicat pieptul cupropriul cioc şi şi-a smuls inima; momentul când comunicarea se făcea mai multprin gesturi, decât prin vorbe, iar o mână s-a întins spre chipul ei, mângâindu-iobrazul cu un măr. Băieţelul din amintirile cu mărul, care i-a şoptit poveşti, care i-a dat cuţitul, e fratele său, Sigmund. Iar bătrâna care îşi aminteşte sunt eu,Adolfine Freud.”Sora lui Freud, de Goce Smilewski, este o carte asemenea unei tragedii antice.

O carte despre iubire, nebunie şi moarte, în care o vină tragică ancestralăcuprinde, ca într-un vârtej , familia lui Sigmund Freud, Europa, lumea.În 1938, Germania nazistă a ocupat Viena, iar Sigmund Freud primeşte aprobareasă plece la Londra şi să întocmească o listă cu toţi cei pe care vrea să îi ia cu el. Pelângă familia sa, pe listă se află sora soţiei, servitoarele, doctorul familiei,grădinarul şi chiar căţelul, dar nu şi Adolfine, Pauline, Maria şi Rosa, surorile lui.Scris ca o confesiune a disperării, parcă în clipa dilatată a morţii din lagărul deconcentrare de la Terezin, unde cele patru surori ale lui Freud au fost gazate,romanul spune povestea unei femei, dar şi a unei lumi.Adolfine Freud este naratorul personaj şi reflector, aflat într-o amplă retrospecţie

şi introspecţie a sinelui şi a vârstelor, povestind cu sensibilitate curgerea timpului,dar în sens invers, de la momentele dramatice ale sfârşitului în camera de gazare,alături de celelalte surori, la primele amintiri ale copilăriei, şi apoi ale tinereţii.Prin confesiunea ei, recreează mediul vienez din primele decenii ale secolului alXX-lea, un spaţiu al culturii, dar şi al conflictelor mocnite, în care pluteşte aripanebuniei şi se naşte psihanaliza. Pe lângă acest plan narativ construit asemenea

Banat 1­2, 2014

90

unui mozaic de fundal, ca într-un basorelief, se profilează viaţa Adolfinei,imagine a condiţiei femeii în societatea vieneză. Ea trăieşte mereu în umbra luiSigmund, pe care l-a idolatrizat din copilărie, şi sub povara urii şi a ironiilormamei, care a respins-o din copilărie, şi a cărei replică obsesivă devine unlaitmotiv al romanului: ,,Mai bine nu te-ai fi născut! ”. Pierderea unei iubiri şiexperienţa traumatizantă a unui avort, batjocura continuă a mamei, o aruncă peAdolfine, pentru o vreme, într-o casă de nebuni, unde află spaţiul protector care ise refuză afară. Aici, o reîntâlneşte pe feminista Klara, sora pictorului GustavKlimt, care era cunoscută în Viena pentru discursurile despre emancipareafemeilor şi dreptul la educaţie. Însă tot aici, tânăra sensibilă şi inteligentă refacemetafora corabiei din sticlă, ,,apărată de furtuni, dar care nu poate naviga”.

Un miniroman este dedicat acestei clinici de psihiatrie din inima Vienei,numite, surprinzător, Cuibul. Deschis de împărăteasă în 1888, ,,când păsărilemigratoare nu s-au mai întors la Viena”, Cuibul devine un microcosmos întors, olume paralelă, amintind de infernul dantesc, ale cărui cercuri cuprind : calmii,neputincioşii, maniacii, senilii, periculoşii sau cei care miros a moarte. . . Aici cad,din paradisul normalităţii, (,, Toţi oamenii sunt normali în acelaşi fel, fiecarenebun e nebun în felul lui”) oameni care transformă realitatea, insuportabil dedureroasă, într-un vis lăuntric, cale spre o lume imaginară protectoare. Treptat, înpaginile romanului, se construieşte o istorie a nebuniei, a dezagregării eului. Însocietăţile arhaice, nebunia era tratată prin sfredelirea craniului, pentru exorcizareade forţele malefice, în textele sfinte este o pedeapsă divină, iar oamenii Renaşteriio considerau o crimă, construind adevărate închisori pentru cei care îşi pierdeauminţile. Abia în secolul al XIX-lea, nebunii au fost încredinţaţi psihiatriei, viaţaacestora fiind considerată o şansă pierdută, căci ,,o viaţă de nebunie este ogreşeală, o investiţie ratată, a naturii şi a lui Dumnezeu”. Tot aici, sunt evocaţi şimari nebuni ai omenirii, ca Fr.Nietzsche, Vincent van Gogh, poetul romanticfrancez Gérard de Nerval. . .Cuibul devine un topos straniu, un suprapersonaj , careo face pe Adolfine să înţeleagă dureros cuvintele lui Nietzsche: ,,Iar de priveştiîndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează sufletul”.

Cartea lui Goce Smilewski poate fi citită din multiple perspective: condiţiaevreului din intelectualitatea vieneză, viaţa social-culturală a Vienei, relaţiile dinfamilia lui Freud, statutul ingrat al femeii, relaţia omului cu propriul eu. Planulsimbolic al romanului este însă foarte puternic şi transpare continuu, aşezândpersonajele între jertfă şi speranţă, durere şi iubire, poli ai existenţei umaneplăsmuiţi în două tablouri contemplate de Adolfine şi Freud, la Veneţia: Fecioaracu Iisus pe cruce şi Fecioara care îşi alăptează pruncul. De altfel, un simbol maternde semn negativ revine obsesiv, de la început: este mama Adolfinei, care alege săurască, deşi ,, îmbrăţişarea ei ar stinge toată durerea lumii”; este dâra de sânge dindormitor, tot ce a mai rămas din copilul nenăscut al Adolfinei, o pecete definitivă

Banat 1­2, 2014

91

peste o viaţă irosită; este camera din clinica de psihiatrie în care se refugiază(,,Camera asta a noastră este ca un uter.”). Cuibul însuşi devine un uter monstruos,din care se naşte doar nebunia, disperarea şi moartea.

În final, reîntorcându-se în lume, Adolfine rememorează carnavalul de laVeneţia şi creaturile lui groteşti, descriind un univers straniu, o lume pe dos, privităprintr-o oglindă tulbure, în care pilonii par a fi Cuibul şi Războiul. Peste acestea, seînalţă, însă, luminoasă, ultima imagine a cărţii, în care o femeie sărmană îşialăptează pruncul, o speranţă în potenţialitatea vieţii, a bunătăţii şi a iubirii,minunata speranţă a fiecărui început.

Banat 1­2, 2014

92

Repertoriul Operei Naționale din București ne-a adus sâmbătă, 1 7ianuarie, una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite creații verdiene.Astfel, prima operă prezentată publicului în această iarnă a fost LaTraviata, poate chiar în ideea celebrării noului an prin renumitul duet alactului întâi - ,,Libiamo ne' lieti calici".

În rolul curtezanei Violeta am avut-o invitată de data aceasta pesoprana Diana Bucur, din Iași. Deși intonația ei a sunat pe alocuri puțin maisus decât ar fi trebuit, nu am putut neglija sensibilitatea și delicatețea pecare le-a dobândit în interpretarea acestui rol. Alături de ea, s-a aflat tenorulLucian Corchiș, cu o voce caldă și pătrunzătoare, având un spirit vulnerabilși plin de viață în interpretarea lui Alfredo. Iordache Basalic este baritonulca a interpretat rolul lui Giorgio, tatăl lui Alfredo. Prestația sa nu a fosttocmai la nivelul așteptărilor. Interpretul a cântat nazal, oferind o sonoritateînfundată, iar atitudinea lui a fost statică în interacțiunea cu celelaltepersonaje. Alături de cei care au avut rolurile aflate în prim plan, au evoluatşi Mihaela Işpan ( Flora Bervoix), Cristina Eremia (Annina), Andrei Lazăr(Gaston, vicontele de Letorières ), Vasile Chişiu (Baronul Douphol), DanielFilipescu (Marchizul d’Obigny), Paul Basacopol (Doctorul Grenvil ),Constantin Negru (servitorul Giuseppe ), Alin Mânzat (Comisionarul).

Orchestra condusă de către dirijorul Adrian Morar, alături de corulîndrumat de Stelian Olariu, a răsunat concomitent pe diferite grade denuanțe în actul I și în finalul celui de-al doilea tablou al actului II. Totuși,au existat și decalaje, acestea fiind destul de pregnante în actul II, cândintervin momentele coregrafice (Ioan Tugearu). La rândul lor, dansatorii nus-au sincronizat, unele mișcări fiind repezite și inexacte din pricina acestuifapt. Scenografia a fost realizată de către Viorica Petrovici, personajeleavând costume specifice perioadei romantice; Violeta purta o superbă rochielungă albă cu valuri de dantelă sclipitoare, celelalte doamne purtau rochiilungi, colorate, dansatoarele aveau o ținută roșie de voal, iar bărbații erauîmbrăcați în costume. Decorul a fost, de asemenea, specific epocii, cu dra-

Banat 1­2, 2014

93

perii în nuanțe închise de vișiniu și albastru atârnate de niște pereți-paravane, astfel încât se vedeau umbrele celor ce dansau de cealaltă parte.Câteva elemente de mobilier, un candelabru, și o oglindă imensă (în care sereflecta imaginea lui Alfredo, sau a ambilor îndrăgostiți) reflectau astfellumea nobilă în care se desfășura acțiunea.

Un lucru puțin exagerat, în privința regiei ( Cristian Mihăilescu) aavut loc în ultimul act; înainte ca Violeta să cedeze din cauza bolii, apar doiindivizi care, prin mișcările mâinilor, sugerează încercarea lor de a o atragepe tânăra curtezană spre tărâmul aflat dincolo de moarte. Faptul că aceștiindivizi poartă măști negre poate sugera ideea unor demoni. Consider însăcă acest lucru nu era necesar, întrucât atenuează planul real pe care sedesfășoară opera, starea de delir a Violetei putând fi subliniată și fărăprezența lor. Acest lucru însă nu pare să fi avut vreun impact asuprapublicului. Având în vedere faptul ca sala a fost arhiplină, este evident căaceastă capodoperă a lui Giuseppe Verdi va avea mereu un loc privilegiat întopul preferințelor iubitorilor de operă.

Banat 1­2, 2014

94

Alexandru Ruja: Destine frânte – destine împlinite. I. Negoiţescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Dorin Murariu: Ficţiune şi document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9Simion Dănilă: Centre nietzscheene de studii şi documentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11Petru Hamat: Simfonia timpului jurnalier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 4Cristian Ghinea: Ioan T. Morar – Negru şi Roşu sau drama omului , , adaptabil .1 9Mihaela Roşu Bînă: O nouă poetică a romanului. Nicolae Breban – 80 . . . . . . . . . . . . . .22Eugen Dorcescu: Scrisori din Samsara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28Nicoleta Onica: Eugen Dorcescu şi poezia de factură spirituală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33Denis Taurel: Tout ce que vous avez toujours voulu savoir sur la Roumanie . . . . . . .36Olimpia Berca: Creaţie şi analiză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41Mircea Pora: Text inactual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45Dana Nicoleta Popescu: America inocenţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50Mihai Murariu: Trei femei şi un programator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53Horaţiu Suciu: Succesul necorespunzător şi cauzele lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54Marian Oprea: Poeme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58Constantin- Tufan Stan:Gheorghe Alexandru Iancovici–90 de ani de la naştere. . . .60Laurenţiu Nistorescu: Relativismul şi lama de barbierit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .64Farmecu l arhivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66C. T. Stan: Remus Taşcău şi momentele de graţie ale muzicii corale lugojene . . . . .67Titus Crisciu: Interviu cu Gheorghe Jurma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69Vasile Pistolea: Valenţe spirituale ale bradului în cultura noastră tradiţională . . .74Dumitru Velea: Poeme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79Ion Căliman: Modelul creator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81Cristian – Paul Mozoru: De la Eminescu la Adrian Dinu Rachieru şi Gheorghe Jurma .84Anca Murariu: Povestea Adolfinei Freud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .89Eliana Zah: La Traviata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92

Cuprins

Banat 1­2, 2014

95

Banat 1­2, 2014

96