+ All Categories
Transcript
Page 1: Psihodinamica dezvoltării umane

Colecþie coordonatã deSimona Reghintovschi

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 1

Page 2: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 2

Page 3: Psihodinamica dezvoltării umane

Eric Rayner ºi Angela Joyce,James Rose, Mary Twyman & Christopher Clulow

Traducere din engleză de

Camelia Dumitru

Psihodinamica dezvoltãrii umane

Creºtere, maturitate, senectute

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 3

Page 4: Psihodinamica dezvoltării umane

Editori:SILVIU DRAGOMIRVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:MAGDALENA MÃRCULESCU

Coperta:FABER STUDIO (Magda Radu)

Redactor:RALUCA HURDUC

Director producþie:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:EUGENIA URSU

Corecturã:ELENA BIÞUEUGENIA URSU

Titlul original: Human Development. An Introduction to the Psychodynamics ofGrowth, Maturity and AgeingAutori: Eric Rayner, Angela Joyce, James Rose, Mary Twyman ºi Christopher Clulow

Copyright © 2005 Eric Rayner, Angela Joyce, James Rose, Mary Twyman &Christopher Clulow

Copyright © Editura Trei, 2012

C.P. 27-0490, BucureºtiTel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

ISBN: 978-973-707-581-9

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPsihodinamica dezvoltãrii umane : creºtere, maturitate,

senectute / Eric Rayner ºi Angela Joyce, James Rose, ... ; trad.: Camelia Dumitru. - Bucureºti : Editura Trei, 2012

Bibliogr.ISBN 978-973-707-581-9

I. Rayner, EricII. Joyce, AngelaIII. Rose, JamesIV. Dumitru, Camelia (trad.)159.9

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 4

Page 5: Psihodinamica dezvoltării umane

Cuprins

7 Mulţumiri9 Preambul

11 Capitolul 1. IntroducereEric Rayner

29 Capitolul 2. SarcinaMary Twyman

43 Capitolul 3. Primele șase luni de viaţă ale bebelușuluiAngela Joyce

78 Capitolul 4. Următoarele șase luni: bebelușul devine organizat Angela Joyce

112 Capitolul 5. Perioada 1–2 ani: antepreșcolarii miciAngela Joyce

149 Capitolul 6. Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani: antepreșcolarii mariAngela Joyce

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 5

Page 6: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

6 184 Capitolul 7. Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 aniEric Rayner

224 Capitolul 8. Primii ani de școalăEric Rayner

246 Capitolul 9. AdolescenţaJames Rose

271 Capitolul 10. Muncă, identitate și dragosteJames Rose

322 Capitolul 11. Parteneriat și căsătorieChristopher Clulow

348 Capitolul 12. Rolul de părinteEric Rayner

390 Capitolul 13. A fi singurMary Twyman

397 Capitolul 14. Vârsta mijlocieMary Twyman

414 Capitolul 15. SenectuteaEric Rayner

431 Capitolul 16. Moarte, durere și doliuEric Rayner

452 ConcluzieEric Rayner

455 Bibliografie

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 6

Page 7: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane �Mulþumiri

Mulþumiri

Au trecut mai bine de 30 de ani de când am început să scriula ceea ce a fost prima ediţie a acestei cărţi. De atunci, atât demulţi oameni m-au ajutat și m-au învăţat, încât nu pot mulţumifiecăruia în parte. Lista cu numele lor ar fi în sine o poveste deviaţă. Această a patra ediţie este, de fapt, un exemplu al Procesu-lui Vieţii. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am rugat persoanemai tinere să mi se alăture în scrierea prezentei ediţii. Faptulacesta a presupus ca toate contribuţiile noastre să fie reunite înforma solicitată de tehnologia modernă a informaţiei. Jim Rose afost cel care a realizat acest lucru pentru care îi mulţumim cu toţii.Alison Vaspe a editat textul meu și îi datorez mulţumirile mele.

Sper că toţi acești oameni tineri vor prelua în viitor în între-gime scrierea cărţii și o vor transforma în cartea lor. Noi toţi, au-torii, le mulţumim pacienţilor noștri, colegilor, prietenilor și, înspecial, familiilor noastre. Ei reprezintă elementele necesare vie-ţilor noastre.

În sfârșit, aducând pe lume această a patra ediţie, trebuie să omenţionez pe soţia mea, Dilys Daws, care a fost cea mai impor-tantă moașă, făcându-ne să „împingem“ în momentele potrivite.

Eric Rayner

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 7

Page 8: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 8

Page 9: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Preambul

Preambul

Pe parcursul acestei cărţi, pentru simplificare, o persoană, fiecopil sau adult, va fi numită „el“, indiferent de sex. Ne ceremscuze pentru perpetuarea acestui uzanţe tradiţionale, dar, deo-camdată, cel puţin în limba engleză, nimeni nu a inventat unpronume care să se refere la fel la o persoană, indiferent de sex;înlocuirea lui „el“ cu „ea“ ar fi la fel de discriminatorie. De ase-menea, atunci când se face referire la bărbaţi sau femei în modcolectiv, ei vor fi numiţi „om“ sau „oameni“, „persoană“ sau„persoane“.

În plus, din moment ce legalizarea parteneriatului sub formamariajului nu mai este ceva sacru pentru multe persoane, ar tre-bui folosiţi termenii de „partener masculin“ și „partener femi-nin“, în loc de „soţ“ și „soţie“. Totuși, această terminologie estestângace și lungește textul în mod plictisitor. De aceea, termeniide „soţ“ și „soţie“ vor fi folosiţi pentru partenerii aflaţi într-o re-laţie stabilă, de lungă durată, fie că e vorba despre o căsătorie le-gală sau nu.

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 9

Page 10: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 10

Page 11: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

CAPITOLUL 1

Introducere

Eric Rayner

Scopul acestei cărţi este de a fi un manual pentru cei care aunevoie să înveţe despre complexele aspecte emoţionale și inte-lectuale ce pot apărea în vieţile oamenilor. Este o carte concepu-tă în special pentru studenţii profesiilor de ajutorare, dar lec-tura ei poate fi utilă oricui — de la părinţi la tineri aflaţi încăîn școală. Este un exerciţiu simplu, ce constă în îmbinarea obiec-tivităţii știinţifice reci și a căldurii înţelegerii pline de grijă a oa-menilor. Principalul punct de vedere al acestei lucrări este cănoi, oamenii, ne simţim cel mai bine unii cu alţii atunci cândne bucurăm de înţelegere reciprocă, iar o modalitate de a în-cepe să ne înţelegem este să fim interesaţi de trecutul uneipersoane.

Plăcerea noastră de a privi înapoi spre începuturile vieţii uneipersoane — în biografia ei — este probabil la fel de veche pre-cum însuși limbajul omenirii. După multe milenii de comunica-re orală a apărut cuvântul scris, iar apoi publicarea istoriilor oa-menilor. De exemplu, în urmă cu aproape 2 400 de ani, Xenofon,soldat și istoric grec, a scris una dintre primele biografii cunos-cute despre copilăria și tinereţea lui Cirus cel Mare, regele Persiei,

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 11

Page 12: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

12 un celebru mediator religios. Titlul acestei cărţi era „Ciropedia —Educaţia lui Cirus“.

Totuși, focalizarea asupra individualităţii unei persoane a apă-rut pe deplin, cel puţin în lumea occidentală, la aproximativ 2000de ani după Xenofon. Se pare că s-a manifestat în special odatăcu perioada Renașterii, în Italia. De pildă, în urmă cu aproape500 de ani, Michelangelo a scris fără pic de ambiguitate ce gân-dea în legătură cu propria sa dezvoltare timpurie: „Oricât demare sau de mic ar fi talentul meu, le sunt îndatorat vânturilorrăcoroase din Arezzo, laptelui doicii mele și mâinilor soţului ei“.De fapt, în primii zece ani din viaţa sa, părinţii lui Michelange-lo îl lăsaseră spre îngrijire unei doici și soţului acesteia, pietrar,undeva în apropiere de Arezzo.

Oare de ce ce suntem atât de interesaţi de experienţele din co-pilărie? Răspunsul este că istoria dezvoltării este crucială deoare-ce noi, oamenii, avem creiere de o complexitate și capacitate re-marcabile, ceea ce ne oferă amintiri extraordinar de vaste șiflexibile. Învăţăm foarte mult din experienţă. În privinţa cărţilorde referinţă, Beckett (1981) este util pentru fiziologia generală,iar Pally (2000), pentru aspectele privind mintea și creierul.Hindle și Smith (1991); Rutter (1993); Sroufe (1996) și Sugarman(1986) tratează dezvoltarea personalităţii — toate tinzând să sefocalizeze asupra copilăriei. În colecţia Tavistock Clinic „Under-standing your Child“ (Cum să îţi înţelegi copilul) (publicată în2004/5), fiecare volum discută câte un an din dezvoltare, în or-dine cronologică. Creierul unui bebeluș începe să funcţioneze cucontrolarea mișcărilor musculare simple, dar, folosind memoria,combină și coordonează rapid activităţile în moduri tot mai com-plexe. Capacităţile de mai târziu depind adesea de experienţeleanterioare. Acest lucru înseamnă că e nevoie de mult timp pentru

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 12

Page 13: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

13dezvoltarea completă a abilităţilor, dar apoi putem avea adese-ori un comportament variat, putem fi adaptabili, putem cooperasocial, putem manifesta înţelegere, prin urmare putem fi adeseadiferiţi — chiar originali și creativi.

Dintre aceste caracteristici, înţelegerea și cooperarea sunt pro-babil cele mai de preţ daruri — și cele de care se abuzează celmai frecvent. Fiecare persoană are șansa de a avea în cele dinurmă propriul stil specific de a gândi și a simţi — propriul carac-ter sau, cu alte cuvinte, propria personalitate. Însă, până săajungem acolo, putem fi foarte vulnerabili. De obicei, fiinţeleumane înfloresc dacă sunt tratate cu blândeţe și dacă sunt îngri-jite cu afecţiune, în special atunci când sunt tinere și dependen-te. La acea vârstă, învăţarea are cel mai rapid ritm, dar copiiimici pot fi tulburaţi, cu consecinţe catastrofice și de durată, nunumai de pierderea cuiva drag, dar și de nedreptatea, neglija-rea, lipsa de predictibilitate, nebunia sau cruzimea celor careau grijă de ei.

Înþelegerea plinã de compasiune ºi ºtiinþa

Asemeni altor animale, noi, oamenii, suntem, prin naturanoastră, lacomi și competitivi; și, spre deosebire de cele mai mul-te animale, găsim plăcere adesea în omorârea celor din proprianoastră specie. Violenţa ne este la îndemână, dar suntem totoda-tă fiinţe care trăiesc în grup, strângându-ne familiile în sate, sub-urbii și orașe. În acest caz, înţelegerea plină de compasiune și ati-tudinea prietenoasă, precum cele ale părinţilor adoptivi ai luiMichelangelo, ne sunt vitale pentru supravieţuire. Aceste emo-ţii, fundamentale din punct de vedere social și moral, au fostadeseori profund consolidate de tradiţiile religioase — care, cu

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 13

Page 14: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

14 toate acestea, au sprijinit în mare măsură și prejudecăţile violen-te și tendinţele criminale.

În același timp, oamenii, asemeni tuturor animalelor, trebuiesă se hrănească pentru a trăi. Suntem nevoiţi să exploatăm me-diul, iar acest lucru necesită o înţelegere a sistemelor de elemen-te ce ne înconjoară. În prezent, cunoștinţele despre lumea fizicăreprezintă domeniul fizicii și al biologiei. Acestea sunt cele maiimportante știinţe, iar în spatele lor se află disciplina teoreticăsupremă a matematicii.

Probabil că dorinţa noastră de sistematizare a venit odată cuemergenţa acestor știinţe empirice, cu accentul pus de acestea asu-pra colectării de date. Totuși, deși istoria cunoașterii și a înţelep-ciunii reflexive sau a filosofiei este una îndelungată, dorinţa dea înţelege mintea celuilalt în mod sistematic a crescut abia în ul-timul secol. O direcţie de gândire în acest domeniu a apărut înurmă cu o sută de ani, în Franţa, odată cu interesul pentru co-lectarea datelor despre funcţiile intelectuale, ceea ce mai apoi adus în special la testarea inteligenţei. Aici se află unul dintre iz-voarele psihologiei; o altă sursă, apărută tot în Franţa, a fost psi-hiatria și investigarea tulburărilor psihice.

La Viena, Sigmund Freud a fost stimulat de această activita-te și, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, a început să-și dezvolteideile fundamentale despre dezvoltarea emoţională, conflict și psi-hopatologie. Freud nu a fost foarte interesat să-și petreacă timpulcolectând sistematic date empirice pentru a-și verifica ideile, cisă descopere noi modalităţi de cunoaștere a modului în care func-ţionează minţile oamenilor. A numit acest lucru psihanaliză și afost suficient pentru o viaţă de om.

Pornind de aici, a apărut probabil o nouă dimensiune privindmoralitatea umană. De exemplu, remarcabila poruncă morală

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 14

Page 15: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

15„Iubește-i pe copiii mici“ a fost explicită timp de cel puţin 2 000de ani, din vremea lui Hristos. Această poruncă e încă profundnecesară, dar nu mai este suficientă. Știm acum că numai dra-gostea singură poate sufoca un copil, dacă acestuia nu îi sunt re-cunoscute și nevoile ce ţin de dezvoltare. Același lucru este valabilde-a lungul vieţii. Acesta este un alt mod de a spune că, pentrua cunoaște cât mai multe posibil despre o persoană, e nevoie maiîntâi de înţelegere pentru acea persoană, iar apoi de obiectivitate.De aceea, sunt necesare cunoștinţe despre trecutul individului —unde și cum a crescut, iar în cele din urmă, despre cum va fi fostafectat el de acel trecut.

Gândirea știinţifică despre lumea fizică își ţine informaţiilelaolaltă folosind reguli logice și matematice solide. Gândirea re-feritoare la emoţii și compasiune este mai evazivă: aici, cunoaș-terea vine prin intermediul conștientizării sentimentelor despresine și ceilalţi. Îmbinarea dintre diferenţierea intelectuală pri-vind gândirea altei persoane și înţelegerea emoţională despresine și ceilalţi e numită de obicei empatie. Empatia presupuneacte mentale de identificare cu o altă persoană sau de a simţi lafel cu aceasta, cunoscând totodată ce ne diferenţiază de aceapersoană.

Știm acum că empatia, esenţială traiului împreună al oame-nilor, se conturează încă din primele zile, săptămâni și luni dupănaștere. Chiar de la început, mama și copilul pot fi văzuţi acor-dându-se unul la celălalt. Își copiază mișcările și expresiile, cuzâmbete reciproc relaxate, iar mai târziu cu râsete de încântare.Daniel Stern, psihiatru, cercetător și om de știinţă american, ascris despre acest acordaj și despre cum el este un precursor fun-damental al vorbirii și al limbajului în general (Stern, 1985). Acor-dajul e recunoscut acum ca fiind vital pentru legătura timpurie

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 15

Page 16: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

16 mamă–bebeluș și pentru atașament, subiect care a fost introdusși despre care a scris constant psihiatrul, psihanalistul și savan-tul englez John Bowlby (1969, 1973; 1980), cu mai bine de 30 deani înaintea cărţii clasice a lui Stern. În prezent există un interesștiinţific extins pentru importanţa vitală a atașamentului uman(Fonagy, 2001; Karen, 1994; Marrone, 1998).

În același timp, durerea, indignarea, anxietatea și suferinţapot fi comunicate cu ușurinţă — de pildă, ne înfiorăm când ve-dem pe cineva rănit, când un bebeluș începe să plângă la auzulunui alt bebeluș plângând sau când ne surprindem suspinânddin cauza tragediei altcuiva (Klein, 1987).

Rezumând ideile de până acum, sensibilitatea plină de înţele-gere și obiectivitatea știinţifică trebuie îmbinate pentru a crea con-cepţii utile, sistematice despre experienţele oamenilor. Este nece-sar acest tip de reflecţie asupra unor aspecte abstracte extinse, depildă, atunci când avem o perspectivă socială asupra culturii, darși pentru a obţine o focalizare precisă, atunci când dorim să în-ţelegem o anumită familie. La modul cel mai intim, compasiu-nea este esenţială atunci când încercăm să înţelegem situaţia di-ficilă a oricărei persoane. Acesta este și interesul principal al cărţii.

În mod evident, înţelegerea plină de compasiune a continuatmii de ani, prin intermediul bârfelor și șuetelor cotidiene și al re-ligiei. Dezvoltarea ideilor umanitare prosociale din ultimeledouă secole, precum și încercările mai sistematice de a-i ajutape ceilalţi folosind înţelegerea au avut drept rezultat o multitu-dine de inovaţii: anchetele sociale și consilierea, psihoterapia,psihanaliza, terapia de grup, grupurile de întâlnire, terapia fa-milială și de cuplu și multe alte metode ce presupun reflecţia.

Această carte nu detaliază terapiile de mai sus. Ea se ocupăîn principal de unele dintre experienţele esenţiale ale oamenilor

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 16

Page 17: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

17pe măsură ce cresc, își asumă responsabilităţi și găsesc noi satis-facţii, până la momentul bătrâneţii și al morţii. Cartea se concen-trează asupra „sinelui individual“ și urmărește modul în care oa-menii pot dezvolta noi structuri de gândire, sentiment și acţiune(Piaget, 1998/1999) pe măsură ce trec prin viaţă. Adeseori, dez-voltarea psihologică pare a conţine câteva trăsături fundamen-tale ce ţin de inventivitate și creativitate — dar acestea pot fi ade-seori blocate sau distorsionate. Un nou domeniu fundamentalde cunoaștere (Beckett, 1981; Pally, 2000) ne demonstrează acumcă învăţarea chiar modifică tiparele structurale ale creierului șicăile neuronale.

Se pare că practicile culturale, cu atât mai mult relaţiile noas-tre personale, trebuie să fie profund acordate la ceilalţi indivizi.Dacă nu se întâmplă așa, atunci oamenii obișnuiţi pot deveni cuușurinţă marionete în visele unor oameni ambiţioși și fărăscrupule, care deţin puterea politică. Numai indivizii suferă sausunt fericiţi — niciodată sistemele sociale.

Evoluþia biologicã

Înţelegerea experienţelor individuale va fi probabil mai lim-pede dacă va fi plasată în contextul mai larg al evoluţiei biolo-gice. Prin digerarea mâncării din mediu și eliminarea excremen-telor în mediu, fiecare organism își transformă constituenţiichimici, dar, totodată, ca sistem viu și dinamic, își păstrează pro-pria formă caracteristică până moare. Unii ar numi acest lucru aavea un suflet propriu. Mai mult, fiinţele vii tind să-și perpetue-ze specia, adesea chiar în detrimentul lor și până la moarte. Separe că multe organisme vii au înclinaţii înnăscute pentru păs-trarea fondului genetic al speciei, mai degrabă decât a vieţii lor.

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 17

Page 18: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

18 Odată cu evoluţia fiinţelor vii de-a lungul a milioane de ani,diversitatea schimburilor cu mediul realizate de unele specii s-adezvoltat foarte mult. De exemplu, vertebratele pot vâna, se pothrăni, se pot odihni și pot fugi folosind modalităţi complexe, carele sunt imposibile fiinţelor vii mai simple. Această flexibilitate eîn mod special frapantă în cazul mamiferelor: combinaţia dintrecreierul mare și durata lungă a copilăriei, perioadă în care înva-ţă repede, le-a permis acestora să dezvolte o serie de activităţicare le depășesc de departe pe cele ale animalelor mai simple.Creierele lor sunt sisteme de control central. Complexitatea neu-ronală permite modificarea tiparelor de reflexe înnăscute și com-binarea lor în moduri aproape infinite, păstrându-și, totodată,coerenţa pentru animal ca întreg.

Primatele funcţionează la un nivel mai complex al controlu-lui central decât orice alt mamifer. Se pare că, în urmă cu sute demii de ani, primii strămoși ai fiinţelor umane au fost niște pri-mate cu creierul mare, care mâncau carne, trăiau în grup și aveauo postură aproape verticală. Erau vânători și culegători, inteli-genţi în privinţa mediului, vicleni cu prada și precauţi în faţaameninţărilor (Dunbar, 1996).

Deoarece trăiau în grupuri, oamenii au evoluat spre a fi înţe-legători într-un mod sensibil — adică prietenoși și deschiși spre co-operare unul cu celălalt. De obicei, aceia care supravieţuiau tre-buie să fi reușit acest lucru, pentru că puteau să se acordeze cuușurinţă și să se supună deciziilor grupului, păstrându-și în ace-lași timp abilităţile individuale, hotărârea și mândria. Creieruluriaș al omului, cu vasta sa memorie, face de asemenea posibi-le gândirea reflexivă și conștiinţa de sine. Acest lucru este vitalpentru cooperarea umană și esenţial atunci când oamenii trăiesclegaţi într-o dependenţă reciprocă.

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 18

Page 19: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

19A avea grijã de celãlalt

Deoarece suntem fiinţe care trăiesc în grup, trebuie să se ma-nifeste nevoia de a-i ajuta pe alţi oameni. Grija prietenească —din partea amicilor, a părinţilor, profesorilor, colegilor, manage-rilor, consilierilor, lucrătorilor sociali și a terapeuţilor — trebuiesă fie în prim-plan. Abstractizările și generalizările conceptua-le sistematice — necesare matematicienilor, filosofilor și cerce-tătorilor în procesul de teoretizare — trebuie să treacă în planulsecund. Totuși, vom gândi abstract destul de mult despre sen-timentele și caracteristicile emoţionale.

„A fi de ajutor la nivel personal“ este o idee centrală aacestei cărţi. Noi, cei cinci autori, suntem profesioniști spe-cializaţi în lucrul cu indivizii. Angela Joyce și Mary Twymanau fost iniţial lucrători sociali, în timp ce Jim Rose și cu mineam lucrat ca psihologi. Chris Clulow a început ca ofiţer deprobaţiune înainte de a se specializa în terapia de cuplu. Per-spectiva noastră fundamentală va fi psihanalitică, deși nevom baza constant pe observaţii din alte discipline. Prin ur-mare, cartea se bazează în mare măsură pe cunoștinţelestrânse dintr-o înţelegere verbal-emoţională intimă, amănun-ţită; din terapie, studii de caz și prieteniile cu persoane in-dividuale.

Așa cum am văzut, Freud a găsit la psihiatrii francezi unpunct de pornire pentru propriile reflecţii sistematice — și a luatnaștere psihanaliza. De atunci, gânditori din întreaga lume i-aumodificat ideile. Aprofundarea acestor teorii nu este necesarăacum, dar e important să fie clar că această carte este, cel puţinîntr-un fel, asemănătoare psihanalizei. Ambele sunt interesatede un mod detașat, lipsit de prejudecăţi de a-i acorda atenţie unei alte

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 19

Page 20: Psihodinamica dezvoltării umane

ERIC RAYNER ªI ANGELA JOYCE, JAMES ROSE, MARY TWYMAN & CHRISTOPHER CLULOW

20 persoane și apoi de a simţi alături de acea persoană, de a reflec-ta la spusele, acţiunile, emoţiile și gândurile ei.

Haideţi să ne imaginăm un exemplu cotidian al unui tip simi-lar de atenţie detașată, dar într-o manieră nonprofesională. Săspunem, de exemplu, că bem un ceai acasă la o veche prietenădin școală, care a devenit de curând mamă. În timp ce ea curăţăcâteva legume și le pune într-o tigaie, comentează cu o notă deexasperare în voce: „Trebuie să fac blestemata asta de chestie îna-inte de trezirea lui Jo. Nu va fi gata la timp dacă va trebui mai în-tâi să mă duc să îi iau eu pe ceilalţi de la școală, iar Bill spune în-totdeauna că îi e foame atunci când ajunge acasă“. În camera desus, bebelușul se trezește; tânăra femeie pare extenuată și-și strân-ge buzele. Nu spune nimic, dar apoi mâhnirea pare a-i dispăreade pe chip și spune: „Îţi amintești prima reprezentaţie a piesei dinclasa a șasea, oh, aplauzele alea! Nu o să le uit niciodată. Eramcineva pe-atunci. Și vaca aia batrână de profesoară de teatru carenu făcea altceva decât să ne spună când ne ratam replicile“.

Am observat în acest caz mișcările mamei prin bucătărie, ex-presia figurii ei ș.a.m.d. De asemenea, am empatizat cu ea. Amsimţit alături de ea graba ei, epuizarea ei, afecţiunea și simţul da-toriei, precum și furia ei. Ne-am identificat cu ea. Am observat șicum a trecut de la prezent la amintirile plăcute ale trecutului,probabil într-un moment de ușurare.

Ne putem întreba în continuare dacă melancolia ei era trecă-toare sau dacă ea devenea tot mai deprimată în mod cronic? Amobservat că amintirea a reprezentat un moment de odihnă, poatechiar de evadare din faţa epuizării și frustrării actuale. Am puteapresupune că, acaparată de familie, nu simte că în prezent ar maifi o persoană importantă public sau profesional și că tânjește dupărecunoaștere și câteva aplauze din nou. Ne-am spune atunci,

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 20

Page 21: Psihodinamica dezvoltării umane

Psihodinamica dezvoltãrii umane � Introducere

21înţelegători: „Trebuie să fie al naibii de greu să fii doar o sclavăpentru ei toţi“. Ea ar putea răspunde: „O, sigur că da — dar nimicnu se compară cu a-ţi vedea copiii crescând fericiţi — iar Bill e undrăguţ — și e conștient că are un serviciu mai ușor la birou decâtam eu aici!“, situaţie în care probabil am respira ușuraţi pentru ea.Pe de altă parte, ar putea spune: „Oh, nu, copiii sunt atât de dră-guţi, iar Bill e un bărbat minunat“. În acest caz, ne-am putea în-treba dacă nu cumva este cu adevărat furioasă și deprimată, darneagă acest lucru — trecând la adorarea sau idealizarea familiei șia nimic altceva. Asta ar însemna că nu este conștientă sau evită in-conștient — cu alte cuvinte, se apără — de unele aspecte emoţio-nale importante ale vieţii ei, probabil negative.

Acest mod de reflecţie în legătură cu tiparele emoţionale alefiecărui individ în parte — cu cât mai puţine preconcepţii posi-bil — se află în centrul disciplinelor psihanalitice. Am conside-rat totuși esenţial să folosim și alte puncte de vedere. De pildă,informaţiile despre contextul social și cultural al unei persoanesunt fundamentale; la fel este și înţelegerea naturii reflecţiilorintelectuale și a emoţiilor, care își au sursa în funcţiile organice.Această carte trebuie să se bazeze și pe psihologia cognitivă și fi-ziologie — în special pe fiziologia creierului. Nu vom avea spa-ţiu pentru a detalia aceste subiecte deosebit de importante, dareste esenţial să le înţelegem într-o oarecare măsură prin inter-mediul altor lecturi (Beckett, 1981; Pally, 2000; Sroufe, 1996; Su-garman, 1986).

La fel, vom fi interesaţi în special de sentimente și emoţii, daracestea sunt lipsite de sens fără recunoașterea dezvoltării intelec-tuale. Începând mai ales cu marele pionier Jean Piaget (1929,1980/1935, 1951, 1973/1953, 1998/1999), psihologii din cerceta-re au fost cei care au contribuit cel mai mult în acest domeniu.

Psihodinamica_23 martie_pt BT.qxp 3/23/2012 4:00 PM Page 21


Top Related