PROPRIETĂȚILE CORDULUI
(1)
Proprietățile cordului
1. Automatismul (ritmicitatea)2. Conductibilitatea (funcția
dromotropă)3. Excitabilitatea (funcția batmotropă)4. Contractilitatea (funcția inotropă)5. Tonicitatea
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
• Definiție: automatismul reprezintă proprietatea inimii (cordului) de a se contracta ritmic ca urmare a unor impulsuri contractile, generate la nivelul sistemului excitoconductor
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
• NODULUL SINOATRIAL (Keith – Flack) NSA
• Situat în peretele atriului drept, lângă locul de vărsare al venei cave superioare
• Format din celule P (PACEMAKER)• Rata de descărcare a impulsului cardiac este
de 70 – 80 impulsuri/minut = RITM SINUSAL (fiziologic)
• NSA 0,8 – 1 m/s NAV
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)• NODULUL ATRIO-VENTRICULAR (ASCHOFF –
TAWARA) NAV• Situat în septul interatrial• Prezintă 3 zone: atrionodală (superioară)
nodală (mijlocie) nodohisiană (inferioară)
• Zona nodohisiană = singura dotată cu proprietatea de automatism; ritmul de descărcare este de 40 – 60 impulsuri/minut = RITM NODAL (patologic)
• NAV 0,02 – 0,1 m/s Fasciculul His
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
• FASCICULUL HIS• Situat în septul interventricular• Descarcă impulsuri cardiace cu o frecvență de 20 – 40
impulsuri/minut = RITM IDIOVENTRICULAR (patologic)
• Fasciculul His 3m/s Rețeaua Purkinje
• REȚEAUA PURKINJE• Situată în miocardul ventricular• Prezintă automatismul cel mai scăzut: 10 – 20
impulsuri/minut • Rețeaua Purkinje 4 m/s miocardul
ventricular
• Frecvența cardiacă NORMALĂ (FC) =
70 – 90 bătăi/minut
• FC › 100 bătăi/minut TAHICARDIE
• FC ‹ 60 bătăi/minut BRADICARDIE
AUTOMATISMUL (RITMICITATEA)
• Factori care influențează automatismul cardiac:1. Temperatura: temperaturii determină
automatismului2. Cantitatea de oxigen: cantității de oxigen
determină automatismului3. pH-ul sanguin (7,3-7,4): alcalinității determină
automatismului (tahicardie), acidității determină automatismului (bradicardie)
• Factori care influențează automatismul cardiac:1. Temperatura: temperaturii determină
automatismului2. Cantitatea de oxigen: cantității de oxigen
determină automatismului3. pH-ul sanguin (7,3-7,4): alcalinității determină
automatismului (tahicardie), acidității determină automatismului (bradicardie)
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)
• Definiție = proprietatea miocardului de a transmite impulsul (unda de excitație) generat la nivelul NSA. Unda de excitație se propagă din aproape în aproape, sub forma unui front de unde radiare ce cuprinde toate celulele, transmiterea fiind un fenomen pur electric.
• Transmiterea impulsului de la nivelul NSA se răspândește în AD și apoi în AS cu o întârziere de aprox. 0,02 sec prin masa miocardului atrial ”ca pata de ulei” cu o viteză de 0,8 – 1m/sec, încât după 0,04 sec impulsul ajunge la nivelul NAV pe calea tracturilor internodale (căi de conducere preferențială):
Tractul internodal anterior• Tractul internodal
anterior, ce pleacă din porțiunea stângă a vârfului NSA și după o distanță scurtă se divide în două ramuri: fasciculul Bachmann merge de-a lungul părții dorsale a tractului, ramificându-se în tot AS, iar cealaltă se curbează în jos spre septul interatrial, terminându-se la NAV
Tractul internodal mijlociu• Tractul internodal
mijlociu (Wenkebach), pleacă din porțiunea postero-dorsală a NSA, trece posterior de VCS (vena cavă sup) spre vârful septului interatrial, trimite câteva ramuri în AS, iar majoritatea ramurilor merg spre septul interatrial, în partea supero-posterioară a NAV
Tractul internodal posterior
• Tractul internodal posterior (Thorel), merge din porțiunea posterioară a NSA către septul interatrial, terminându-se în porțiunea superioară dreaptă a NAV
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)
• La nivelul NAV impulsul cardiac suferă o întârziere fiziologică în zona atrio-nodală (chinga inimii), impulsul străbătând nodulul după 0,11 – 0,12 sec.
• În acest mod se permite contracția atrială și golirea conținutului lor înainte de începerea contracției ventriculare
CONDUCTIBILITATEA (FUNCȚIA DROMOTROPĂ)
• Fasciculul His realizează viteze mari ale conducerii impulsurilor (1,5 – 3 m/sec).
• Rețeaua Purkinje, realizează deasemenea mari viteze ale conducerii impulsurilor (1 – 4 m/sec). În jumătatea dinspre epicard a musculaturii ventriculare, conducerea se efectuează din aproape în aproape cu o viteză de 0,5 m/sec, ultima regiune depolarizată fiind prima repolarizată.
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
• Definiție: proprietatea miocardului de a răspunde specific printr-o contracție (sistolă) la stimuli adecvați.
• Excitantul electric poate determina o contracție cardiacă numai dacă nu produce leziuni ireversibile și are o anumită intensitate denumită PRAG. Excitanții cu intensitate mai redusă decât valoarea-prag (excitanți subliminari) nu provoacă contracții.
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
• Când potențialul de repaus scade până la valoarea critică denumită prag, se produce o contracție maximală, iar excitanții care depășesc valoarea-prag (supraliminari) determină tot o contracție maximală, indiferent de intensitatea lor. Această particularitate poartă denumirea de ”legea tot sau nimic”
• Gradul de excitabilitate variază în timpul fenomenelor electrice cardiace. Celulele cardiace sunt absolut refractare la orice stimul în faza de depolarizare și cea mai mare parte a fazei de repolarizare.
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
• Se deosebesc 3 faze sau perioade ale excitabilității miocardului:
• 1. PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ (PRA) cu durată de 250-300 ms, până ce potențialul atinge valoare de -55 mV. Această perioadă se datorește faptului că, la sfârșitul potențialului de acțiune, ușurința cu care Na+ traversează sarcolema (membrana fibrei musculare cardiace) este maximă, (iar aplicarea unui nou stimul depolarizant nu poate mări în plus permeabilitatea membranei pentru Na+) și cordul este total inexcitabil;
FAZELE EXCITABILITĂȚII CARDIACEFAZELE EXCITABILITĂȚII CARDIACE
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
• 2. PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ (PRR) cu durată de 50 ms, până ce potențialul se apropie de valorile de repaus. Pe parcursul acestei faze scade permeabilitatea membranei pentru Na+, iar aplicarea unui nou stimul depolarizant poate determina o nouă creștere a permeabilității membranei pentru Na+ și, ca urmare, un nou PA (dar de amplitudine mai mică);
• 3. PERIOADA SUPRANORMALĂ (PSN) sau a excitabilității exagerate (PE) , cu durată de 50 ms; pe parcursul acestei perioade, chiar și stimulii subliminari pot determina o contacție cardiacă.
• Timp de 300 ms (0,3 sec), miocardul este inexcitabil.
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
EXCITABILITATEAEXCITABILITATEA
• Existența PRA lungi menține ritmul cardiac, împiedicând apariția unei noi sistole înainte de a se fi scurs timpul necesar pentru refacerea potențialului contactil cardiac (la nivelul inimii, nu se face sumația stimulilor și contacțiilor și nu poate apărea un tetanos).
