Universitatea Apollonia din Iasi, Facultatea de Medicina Dentara
Particularitățile morfologice şi de structură ale dinților temporari
Harja Georgiana Cristina MD, Anul 1, Grupa 2
Particularitățile morfologice şi de structură ale dinților temporari
Dinţii temporari se deosebesc de dinţii permanenţi prin număr, dimensiune, formă, culoare şi structură. Dentiţia temporară cuprinde un număr de dinţi mai mic decât cel al dentiţiei permanente, 20 de dinţi temporari, câte 10 pe fiecare arcadă. Seria dentară este formată din 4 dinţi incisivi, 2 canini şi 2 molari pe fieacare arcadă.
Dimensiune - dinţii temporari sunt mai mici, talia lor este cu o treime mai redusă decât talia dinţilor permanenţi.
Forma - Dinţii temporari sunt mai scurţi şi globuloşi. Forma coroanelor este mai rotunjită prezentând o strangulaţie la nivelul coletului datorită terminării smalţului în mod brusc, coroana este mai îngustă, acest fapt contribuie la punerea diagnosticului de dinte temporar. Forma molarilor este globuloasă, cu o proeminenţă mezio – vestibulară cervicală; această proeminenţă este mai accentuată la primul molar inferior - tuberculul Zukerkandel.
Culoare - Culoarea dinţilor temporari este alb - albăstruie, datorită smalţului foarte subţire şi opac.
Rezistenţa ţesuturilor dentare este mai scăzută, stratul de smalţ şi de dentină este mult mai subţire decât la dinţii permanenţi. Smalţul are o grosime uniformă pe toată suprafaţa dintelui (1 - 1, 5 - 2 mm); camerele pulpare ale dinţilor temporari par mai voluminoase decât la dinţii permanenţi, iar canaliculele dentinare mai largi; coarnele pulpare sunt mai proeminente şi mai ascuţite decât forma cuspizilor dinţilor temporari; cornul pulpar mezio - vestibular este cel mai apropiat de o suprafaţă. Rădăcinile dinţilor temporari au o culoare mai albicioasă şi sunt mai delicate; ele sunt astfel orientate încât să existe loc şi pentru dinţi permanenţi de înlocuire. Rădăcina frontalilor 2 prezintă o uşoară curbură către vestibular astfel încât in concavitatea orală a rădăcinii este găzduit mugurele frontalului de înlocuire; la pluriradiculari rădăcinile sunt mult mai divergente şi intre ele se află mugurele premolarului permanent de înlocuire şi există pericolul că în caz de extracţie precoce să se lezeze mugurele dintelui permanent; divergenţa rădăcinilor
este foarte pronunţată astfel încât perimetrul rădăcinilor este mai mare decât cel al coroanei; către zona apicală rădăcinile se adună.
Smalţul dentar, subţire şi cu grosime uniformă, prezintă un strat superficial de smalţ aprismatic (care nu a avut timp suficient să se matureze); prezenţa acestui strat are implicaţie directă clinică atunci când se foloseşte tehnica de demineralizare acidă in cazul obturaţiilor fizionomice (se face demineralizare timp de 2 minute). Dentina dinţilor temporari prezintă canicule dentinare mai numeroase, cu un diametru mai mare către joncţiunea smalţ - dentină; sunt mai puţin numeroase şi au un diametru mai mic către contactul cu camera pulpară şi ca urmare progresiunea cariei se face mai repede. Cercetările făcute de francezi arată că după iceperea resorbţiei radiculare apar modificări in structura minerală a dentinei. Cementul radicular este subţire, stratul de celule este redus. Grosimea cementului radicular este mai mică decât la dinţii permanenţi. Legătura dintre smalţul coronar şi cementul radicular se face astfel: - in 60% din cazuri cementul radicular acoperă smalţul coronar; - in 10% din cazuri smalţul coronar acoperă cementul radicular; - in 30% din cazuri dentina este dezgolită (intre smalţul coronar şi cementul radicular şi cementul radicular există un spaţiu). Mineralizarea acestor dinţi este deficitară postnatal, evidenţiindu-se linia neonatală care trece prin punctele de contact ale molarilor şi zona coletului la nivelul incisivilor. Această linie neonatală face separaţia dintre mineralizarea prenatală şi cea postnatală. Datorită mineralizarii mai reduse, şi a volumului mare a camerei pulpare capacitatea de apărare pulpară este foarte redusă.
Sursa: Enamel Defects of Human Primary Dentition as Virtual Memory of Early Developmental Events Asl Aminabadi N, Ghertasi Oskouei S, Pouralibaba F, Jamali Z, Pakdel F - J Dent Res Dent Clin Dent Prospects (2009)
Pulpa dinţilor temporari Când dinţii temporari şi-au închis apexul şi devin funcţionali structura pulpei este asemănătoare cu a dinţilor permanenţi. Pe măsură ce dintele temporar îmbătrâneşte in pulpa se instalează modificări regresive, cu atât mai intense cu cât resorbţia radiculară este mai avansată.
Caracterele individuale ale dinţilor temporari Primele aspecte ale dezvoltării morfologice ale dinților temporari au loc în aproximativ a 11 săptămână de viață intrauterină odată cu apariția incisivilor centrali. Incisivii laterali încep să dezvolte caracteristici morfologice în săptămânile 13 - 14 de viață intrauterină iar caninii în săptămânile 14 -16. Mineralizarea acestora se realizează astfel: incisivul central săptămâna 14, incisivul lateral în săptămâna 16 iar caninii în săptămâna 17. Molarii temporari pot fi observați macroscopic la 12 săptămâni și jumătate de viață intrauterine iar mineralizarea coronară a acestora începe la aproximativ 15 săptămâni și se finalizează la 34 de săptămâni. Molarul al doilea se conturează în aceeași perioadă cu primul molar (Ash MM, 1993).
A. INCISIVII TEMPORARI 1. Trăsături de grup: - Sunt în număr de 8 (4 superiori și 4 inferiori), poziții: 1 sau 2 de la linia mediană; - Forma coronară asemănătoare celor permanenți,dar dimensiuni mult mai reduse; forma coronară este mult mai constantă, iar variațiile de dimensiuni ale lateralilor sunt extrem de rare. - Pe fața orală: - cingulum mai puțin accentuat; - Fața vestibulară este ușor convexă, iar cea palatinală este concavă;
- Marginea incizală este netedă, unghiul mezial este mai ascuțit iar cel distal mai rotunjit; - Centralii inferiori au unghiuri inegale; - Incisivii temporari nu prezinta lobi de crestere; - Camera pulpara : voluminoasa in raport cu dintele, are forma de evantai cand este privita dinspre vestibular, zona de pulpa mezio-vestibulara este foarte aproape de suprafata; - Radacini : monoradiculari, in zona apicala, radacina prezinta o inclinare spre V si D in concordanta cu deplasarea intraosoasa a succesionalilor, exista un singur canal radicular larg, ovalar , care se termina cu foramenul apical larg. Incisivul central superior - diametrul mezio - distal al coroanei este mai mare sau egal cu înălţimea cervico-incizală a coroanei - muchia incizală este aproape dreaptă chiar înainte ca abrazia sa devină evidentă dar are şi o uşoară ascendenţă spre distal, prezintă creste cervicale vestibulare şi palatinale, unghiul mezio-incizal este drept iar cel disto-incizal este rotunjit - liniile de dezvoltare nu sunt de obicei evidente pe coroană; astfel suprafața vestibulară este netedă - pe suprafața linguală sunt creste marginale bine definite și un cingulum distinct, ce se extinde până aproape de muchia incizală - rădăcina este conică, înclinată cu apexul către distal şi convexitatea către vestibular - zona apicala se termină cu numeroase canale accesorii.
Incisivul central inferior: - cei mai mici dinti din dentiția temporară; - coroana are mai puține angulații și un aspect simetric; - zona mezială a camerei pulpare este cea mai superficială unde se deschide cp precoce de carie sau terapeutic - creste marginale şi cingulum atenuate coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-cervical faţă de mezio-distal - unghiuri incizale simetrice; - Rădăcina este mai rotunjită decât a omologului permanent și este înclinată distal și este de aproximativ doua ori mai lunga decat coroana.
Incisivul lateral superior - forma incisivului maxilar lateral este similară celui central, dar coroana este mai mică pe toate dimensiunile. - marginea incizala este netedă, cu unghiul disto-incizal mai rotunjit decât la incisivii centrali - lungimea cervico-incizală a coroanei este mai mare decat diametrul mezio – distal
- cingulum-ul este mai puțin proieminent și nu prezintăniciodată foramen coecum - rădacina are aceeasi forma cu a centralului, dar este mai lunga comparativ cu coroana. Incisivul lateral inferior - Forma incisivului lateral mandibular este similara celui central mandibular dar este mai mare in toate dimensiunile cu exceptia dimensiunii vestibulo-linguale. - Fata linguala poate prezenta o concavitate mai pronuntata intre crestele marginale. Cingulum mai proieminent decât IC inferior. - Marginea incizală este ușor înclinată spre distal. - Rădăcina mai lungă decât IC inferior.
B. CANINII TEMPORARI
1. Trăsături de grup: - Sunt în număr de 4, 2 superiori si 2 inferiori; pozitie 3 pe arcadă; - Au forma clasică de canin cu coroane mai mici și mai globuloase și un cuspid agresiv până la 4-5 ani când apare abraziunea fiziologică; - Dupa 4-5 ani, caninul devine globulos, scurt, fără cuspid; - Prezintă un cuspid ascuțit ce se abrazează în timp, cu 2 pante cuspidiene de obicei inegale; La caninul superior este mai afectata de abraziune panta M, iar la caninul inferior este mai afectata panta D; - Prezintă creastă longitudinală pe fețele vestibulară și orală; - Fata orala: - cingulum, ce se continua spre incizal cu o creasta de smalt ce imparte suprafata orala in 2 suprafete concave; - Camera pulpară este voluminoasa, are forma romboidala și prezintă un singur corn pulpar.
C. MOLARII TEMPORARI 1. Trăsături de grup: - sunt mai mici decât cei permanenti; - diametrul M-D mai mare decât al premolarilor care îi înlocuiesc; - au între 3 si 5 cuspizi cu șanțuri intercuspidiene care se prelungesc pe fața vestibulară și orală printr-un șant scurt și puțin adânc și se termină cu o gropiță (M2); - suprafețele vestibulare și orale coronare sunt convergente spre ocluzal, începând de deasupra curburii cervicale, astfel perimetrul suprafeței ocluzale fiind mai mic. În general suprafața vestibulară este mai convergentă decât cea orală, aspect mai evident la primul molar inferior; - prezintă numeroase canalicule accesorii în podeaua camerei pulpare; - rădăcinile sunt divergente și pornesc direct de sub coroană; - sunt pluriradiculari, având 2 și 3 rădăcini cu 3-4 canale; - între rădăcini se găsesc mugurii dinților succesionali; - rădăcinile sunt lungi și subțiri cu pereții radiculari subțiri; - canalele radiculare sunt înguste și sinuoase, adesea sub formă de panglică; - orificiile de pătrundere în canalele radiculare sunt dispuse în mod constant la periferia podelei camerei pulpare;
Diferente morfologice intre dintii temporari si cei permanenti * Coroanele dintilor temporari sunt mai mari in sens mezio-distal in comparatie cu lungimea coroanei decat la dintii permanenti.
* Radacinile dintilor temporari anteriori sunt mai subtiri si mai lungi in comparatie cu latimea si lungimea coroanei .
* Radacinile molarilor temporari sunt relativ mai lungi si mai suntiri decat radacinile dintilor permanenti. De asemenea se gaseste o mai mare prelungire mezio-distala a radacinilor dintilor temporari. Aceasta evazare permite o spatiere mai mare intre radacini pentru dezvoltarea coroanelor premolarilor.
* Creasta cervicala de smalt din treimea cervicala a coroanelor dintilor anteriori este mult mai proieminenta vestibular si oral la dintii temporari decat la cei permanenti.
* Coroanele si radacinile molarilor temporari sunt mai subtiri mezio-distal in treimea ceervicala decat cele ale molarilor permanenti.
* Coroanele dintilor temporari sunt mai mari in sens mezio-distal in comparatie cu lungimea coroanei decat la dintii permanenti.
* Radacinile dintilor temporari anteriori sunt mai subtiri si mai lungi in comparatie cu latimea si lungimea coroanei .
* Radacinile molarilor temporari sunt relativ mai lungi si mai suntiri decat radacinile dintilor permanenti. De asemenea se gaseste o mai mare prelungire mezio-distala a radacinilor dintilor temporari. Aceasta evazare permite o spatiere mai mare intre radacini pentru dezvoltarea coroanelor premolarilor.
* Creasta cervicala de smalt din treimea cervicala a coroanelor dintilor anteriori este mult mai proieminenta vestibular si oral la dintii temporari decat la cei permanenti.
* Coroanele si radacinile molarilor temporari sunt mai subtiri mezio-distal in treimea ceervicala decat cele ale molarilor permanenti.
Bibliografie:
1. Ash MM. Development and Eruption of the Teeth. In: Ash MM (ed). Wheeler's Dental Anatomy, Physiology and Occlusion, 7th Ed. 1993, Philadelphia: W.B. Saunders Company, pp. 24-45. 2. Bratu Elisabeta, Glăvan Florica- Practica pedodontică. Ed Orizonturi Universitare-Timişoara, 2005. 3. Luca Rodica Dinţii temporari Vol I, Ed Cerma Bucureşti, 2003 4. Irina Totolici, Dinţii temporari, Ed ExPonto, Constanţa 2006.
