Problema „culte-secte” în atenţia
Securităţii din Bihor
Urmărirea greco-catolicilor
15 ianuarie 1947
Raport al Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea către
Direcţiunea Generală a Poliţiei în care sunt redate pasaje
din predica rostită de episcopul Alexandru Rusu în
catedrala din Baia Mare, la 25 decembrie 1946
În cadrul acestei predici episcopul reclamase îngrădirea
libertăţilor cetăţeneşti şi falsificarea rezultatelor alegerilor
din noiembrie 1946. Totodată, afirmase că preoţii greco-
catolici vor prefera să aleagă moartea ca martiri decât
compromisul. Predica episcopului avusese un ecou favorabil
în rândurile cetăţenilor, spusele sale fiind apreciate inclusiv
de muncitori, baza socială a Partidului Comunist.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 16-16v)
21 februarie 1947
Raport al Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea către
Direcţiunea Generală a Poliţiei în care este prezentată
activitatea anticomunistă a
episcopului greco-catolic Alexandru Rusu
Documentul este redactat cu precădere pe baza predicilor
rostite de episcopul Alexandru Rusu şi a mesajului de Anul
Nou tipărit în Buletinul Episcopiei Maramureşului nr. 1/
1947, care fusese confiscat de poliţişti înainte de a fi difuzat.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 17-19)
29 martie 1948
Memoriu adresat preşedintelui Prezidiului Marii Adunări
Naționale a Republicii Populare Române,
Constantin I. Parhon, de episcopii greco-catolici:
Valeriu Traian Frenţiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu,
Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie
În cadrul acestui document emblematic, episcopii greco-
catolici aduc o serie de critici, pe deplin justificate,
proiectului Constituţiei Republicii Populare Române. Cele
mai vii reacţii le-a stârnit Articolul 28, alin. 3, care le
interzicea cultelor să deţină instituţii de învăţământ, cu
excepţia celor destinate pregătirii personalului de cult.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 8792, ff. 359-367)
Iunie 1948
Notă a informatorului „Vespasianus” despre consfătuirea
episcopilor greco-catolici desfăşurată la Oradea,
la data de 16 iunie 1948
La această consfătuire au participat cei şapte episcopi greco-
catolici din România împreună cu principalii lor sfătuitori,
fiecare dintre episcopi raportând situaţia din dieceza sa. Cea
mai interesantă intervenţie i-a aparţinut episcopului Ioan
Suciu, care a vorbit despre evenimentele petrecute la 15 mai
1948, cu prilejul aniversării centenarului Adunării de la Blaj.
În opinia sa, apelul lansat atunci de mitropolitul ortodox
Nicolae Bălan în vederea unificării Bisericii Greco-Catolice
cu Biserica Ortodoxă Română se datorase presiunilor
exercitate asupra sa de guvernul comunist.
Înalţii ierarhi greco-catolici l-au desemnat pe episcopul Iuliu
Hossu să redacteze trei memorii (unul adresat clerului şi
credincioşilor, altul adresat primului ministru şi altul adresat
preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale) în care să
fie precizată poziţia Bisericii faţă de tentativele de unificare
cu Biserica Ortodoxă Română. Deşi s-au luat măsuri de
precauţie pentru ca instituţiile represive să nu cunoască
scopul întâlnirii sau conţinutul discuţiilor purtate de
episcopi, documentul de mai jos este dovada faptului că
Siguranţa avea un informator la cel mai înalt nivel, care nu a
pregetat să trădeze cauza Bisericii Greco-Catolice.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 64-65)
19 iunie 1948
Ordin trimis de Inspectoratul Regional de Siguranţă Oradea
către Biroul de Siguranţă Marghita prin care solicita să se
intensifice supravegherea ierarhilor greco-catolici
Inspectoratul Regional de Poliţie Oradea fusese informat că
episcopii greco-catolici pregăteau o circulară destinată
preoţilor şi credincioşilor, în care respingeau cu fermitate
ideea unificării cu Biserica Ortodoxă Română. Misiunea
trasată lucrătorilor Siguranţei era aceea de a împiedica
multiplicarea şi difuzarea acestei circulare.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 69)
31 iulie 1948
Telegramă trimisă de Inspectoratul Regional de Siguranţă
Oradea către Direcţia Generală a Siguranţei Statului cu
privire la activitatea episcopului Iuliu Hossu
La 19 iulie 1948 episcopul Iuliu Hossu participase la
pelerinajul greco-catolicilor de la mănăstirea din comuna
Strâmba, judeţul Cluj. În cadrul predicii rostite cu acest
prilej, el le solicitase preoţilor şi credincioşilor să-şi păstreze
credinţa, indiferent de presiunile la care vor fi supuşi.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 74-75)
16 august 1948
Raport al Serviciului de Siguranţă al judeţului Maramureş
către Inspectoratul Regional de Siguranţă Oradea despre
modul cum s-a desfăşurat pelerinajul greco-catolicilor
de la mănăstirea Moisei
Pelerinajul a fost organizat în data de 15 august, cu prilejul
sărbătorii de Sfânta Maria şi a beneficiat de prezenţa
episcopului Alexandru Rusu. Principalele idei ale predicii
rostite atunci de episcop în faţa pelerinilor au fost:
• obiectivul major al credincioşilor trebuie să fie
mântuirea sufletului;
• legătura cu Roma trebuie păstrată în pofida
denunţării Concordatului cu Vaticanul de către
autorităţile comuniste la 17 iulie 1948;
• credinţa greco-catolică trebuie menţinută cu orice
risc.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 79-80)
29 august 1948
Ordin telefonic al Inspectoratului Regional de Siguranţă
Oradea către Biroul de Siguranţă Marghita prin care se
solicita întocmirea unui raport privind starea de spirit a
greco-catolicilor după discursul ţinut de
patriarhul Justinian Marina la 6 iunie 1948,
cu prilejul ceremoniei de instalare
Printre obiectivele pe care şi le fixase noul patriarh se
numărau inclusiv desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice şi
integrarea credincioşilor acesteia în Biserica Ortodoxă
Română.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 83)
30 august 1948
Raport al Biroului de Siguranţă Marghita către
Inspectoratul Regional de Siguranţă Oradea prin care se
comunica impactul discursului ţinut de patriarhul ortodox la
6 iunie 1948 în rândurile clerului şi credincioşilor din zonă
În general, ideea unificării Bisericii Greco-Catolice cu
Biserica Ortodoxă Română, fusese bine primită doar de
clerul şi credincioşii ortodocşi. Chiar dacă nu toţi se
manifestau deschis, cei mai mulţi dintre preoţii şi credincioşii
greco-catolici respingeau această iniţiativă.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 84)
31 august 1948
Raport al Biroului de Siguranţă Beiuş către Inspectoratul
Regional de Siguranţă Oradea prin care se comunica
impactul apelurilor de unificare lansate de înalţii ierarhi
ortodocşi în rândurile clerului şi
credincioşilor greco-catolici din zonă
În acest raport, elaborat pe baza datelor primite de la
informatorii din rândul preoţilor greco-catolici, se arăta că
principala reacţie venise din partea episcopului Traian
Valeriu Frenţiu. După discursul mitropolitului Nicolae Bălan
de la Blaj din 15 mai 1948, acesta trimisese preoţilor greco-
catolici o circulară în care respingea categoric ideea
unificării şi le solicita parohilor să le vorbească enoriaşilor de
necesitatea menţinerii credinţei.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 85)
31 august 1948
Raport al Serviciului de Siguranţă al Judeţului Maramureş
către Inspectoratul Regional de Siguranţă Oradea prin care
se comunica impactul discursului ţinut de patriarhul
ortodox, la 6 iunie 1948, în rândurile clerului
şi credincioşilor din zonă
În cadrul documentului se menţiona că, în general, preoţii şi
credincioşii greco-catolici erau împotriva unificării cu
Biserica Ortodoxă Română.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, ff. 87-87v)
24 septembrie 1948
Ordin al Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Oradea
către Biroul de Securitate Salonta prin care se solicita
întocmirea unei sinteze privind situaţia catolicilor şi
a uniţilor din raza sa de activitate
Mai precis, Direcţia Regională a Securităţii Poporului Oradea
dorea să primească informaţii despre:
• numărul credincioşilor diferitelor culte din regiune;
• data şi locul pelerinajelor organizate de catolici şi
uniţi;
• mănăstirile catolice şi unite din zonă şi personalul
acestora;
• preoţii uniţi şi catolici din zonă şi atitudinea lor faţă de
regimul comunist;
• preoţii catolici şi uniţi arestaţi.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 108)
10 octombrie 1948
Raport al Direcţiunii Regionale a Securităţii Poporului
Oradea către Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului
despre modul cum s-a desfăşurat programul religios în
Catedrala Greco-Catolică din Oradea
La slujba ţinută în dimineaţa zilei de 10 octombrie luaseră
parte episcopul Valeriu Frenţiu, canonicul Augustin Maghiar
şi canonicul Coriolan Tămâianu. Discursul ţinut de episcop
i-a emoţionat pe credincioşii prezenţi, care au simţit că
acesta îşi ia rămas bun. Într-adevăr, Valeriu Frenţiu avea să
fie arestat, la 28 octombrie 1948.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1222, vol. 2, f. 144)
21 iulie 1949
Referat despre impactul Decretului papal din 1 iulie 1949 în
rândul preoţilor şi credincioşilor greco-catolici din Oradea
Conţinutul acestui decret prin care erau excomunicaţi ipso
facto (automat) creştinii înscrişi în partidul comunist, fusese
popularizat de Radio „Vatican”, în zilele de 13-14 iulie 1949.
Cum era de aşteptat, el era interpretat în mod diferit de
clerul şi credincioşii din România.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, f. 11)
17 august 1949
Notă-informativă a sursei „F.I.” despre modul de
organizare şi obiectivele rezistenţei
greco-catolice din nord-vestul României
Potrivit autorului notei, rezistenţa greco-catolică era
condusă de ierarhi care nu fuseseră atinşi de persecuţii până
atunci, fiind deja pensionaţi sau comprimaţi în momentul în
care începuseră arestările în rândul celor ce nu acceptau
„unificarea” cu Biserica Ortodoxă.
Rezistenţa fusese inspirată de Nunţiatura Apostolică din
Bucureşti şi era susţinută financiar de aceasta.
Principalul obiectiv al conducătorilor rezistenţei greco-
catolice era recâştigarea preoţilor care trecuseră la Biserica
Ortodoxă Română.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, f. 30)
19 septembrie 1949
Fragment din ordinul nr. 132/112347 trimis de Direcţiunea
Generală a Securităţii Poporului către Direcţiunea
Regională a Securităţii Poporului Oradea în care se semnala
intensificarea rezistenţei greco-catolice
Principalul obiectiv al membrilor rezistenţei greco-catolice
era recâştigarea preoţilor şi credincioşilor care acceptaseră
să treacă la Biserica Ortodoxă Română. Pentru facilitarea
acestui demers, ei nu mai erau obligaţi să facă publică
decizia lor.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, f. 50)
30 septembrie 1949
Adresă trimisă de Direcţiunea Regională a Securităţii
Poporului Oradea către Serviciul
Judeţean de Securitate Satu-Mare
Documentul a fost întocmit pe baza ordinului nr.
132/112347 primit de la Direcţiunea Generală a Securităţii
Poporului în data de 19 septembrie 1949 şi a parvenit
tuturor unităţilor subordonate Direcţiunii Regionale a
Securităţii Poporului Oradea. Pornind de la constatarea că
rezistenţa greco-catolică se intensificase în ultimele luni, se
solicita elaborarea unor situaţii şi sinteze care să faciliteze
lupta instituţiilor represive cu clerul şi credincioşii ce
rămăseseră fideli Bisericii Unite.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, ff. 63-64)
3 aprilie 1950
Ordin trimis de Direcţiunea Regională a Securităţii
Poporului Oradea către Serviciul Judeţean de Securitate
Satu-Mare prin care se solicita schema de organizare a
fostei Episcopii Greco-Catolice de Baia Mare
Documentul urma să fie folosit pentru identificarea şi
anihilarea vicarilor şi protopopilor clandestini care animau
rezistenţa Bisericii Greco-Catolice.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, f. 139)
30 august 1950
Ordin trimis de Direcţiunea Regională a Securităţii
Poporului Oradea către Serviciile Judeţene de Securitate
Satu-Mare, Sighet şi Zalău prin care li se solicita să acorde
mai multă atenţie problemei greco-catolice
În document se prezentau amploarea şi implicaţiile majore
ale rezistenţei greco-catolice şi se solicita crearea unei reţele
informative capabile să sprijine acţiunile demarate de
Securitate în vederea anihilării acesteia. Nici o posibilitate
de obţinere a informaţiilor nu era exclusă. Astfel, se avea în
vedere chiar şi eliberarea din detenţie a unor clerici dispuşi
să colaboreze cu instituţiile represive.
(ACNSAS, fond Documentar, dosar nr. 1192, vol. 7, ff. 172-174)