Politici macroeconomice în turismCuprins - 1

1. Curs 1. Considerații generale2. Curs 2. Orientările macroeconomice3. Curs 3. Obiectivele politicilor

macroeconomice4. Curs 4. Tipologia politicilor macroeconomice5. Curs 5. Clasificarea formelor de turism6. Curs 6. Fenomenul turistic – Factori determinanți7. Curs 7. Dimensiunile fenomenului turistic: economică, geografică-protecția

mediului, socio-culturală8. Curs 8. Dimensiunea politico-administrativă a fenomenului turistic. Rolul

statului în turism

Politici macroeconomice în turismCuprins - 2

9. Curs 9. Organizații internaționale de turism

10. Curs 10. Organizația Mondială a Turismului – OMT11. Curs 11. Acțiuni și măsuri în turism la nivelul Uniunii Europene12. Curs 12. Politici macroeconomice, acțiuni și măsuri în turismul românesc.

Master Planul turismului românesc 2007-202613. Curs 13. Politici corporatiste ale lanțurilor hoteliere14. Curs 14. Lanțurile hoteliere

Economia

Economia- ansamblul actiunilor umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor

Economia națională – entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activități între membrii unei comunități umane, pe ansamblul teritoriului unui stat național

Economia națională cuprinde următoarele sectoare:

- Sectorul primar – agricultura, silvicultura, ind. extractivă - Sectorul secundar – ramurile ind. prelucrătoare, construcții- Sectorul tertiar – servicii - Sectorul cercetării științifice

Macroeconomia – acea parte a teoriei economice care studiaza activitatea economică așa cum apare ea la scara economiei naționale, ca un întreg, unde se realizează agrearea cererii și ofertei individuale în cererea și oferta globală, a fluxurilor dintre agenții economici în circuite sintetice de ansamblu, care exprimă veniturile și cheltuielile, consumul intermediar și consumul final, economiile și investițiile, exportul net etc.

Macroeconomia se ocupă de studiul structurii, funcționalității și comportamentului în ansamblu al sistemului economiei naționale în strânsă legătură cu sistemul economiei mondiale și cu mediul înconjurător, în scopul determinării volumului total de bunuri și servicii necesar existenției societății.

Orientările macroeconomice• În țările capitaliste, macroeconomiștii au gravitat în jurul întrebării: Poate și trebuie guvernul să intervină în economie pentru a-i îmbunătății rezultatele?

→ principalele orientări: - Orientarea liberală - Orientarea intervenționistă - Orientarea neoclasică -

Orientarea liberala

- susține că piețele funcționează cel mai bine atunci când sunt lăsate libere- susține că piața alocă cel mai bine resursele pentru satisfacerea nevoilor- Adepții diferitelor variante de neoliberalism, monetarism sau ai teoriei

economiei ofertei atribuie dezechilibrele manifestate în economiile țărilor dezvoltate intervenției statului în domeniul veniturilor, prețurilor, creditului, economisirii etc

→ Rolul dominant în procesul economic revine banilor, iar stabilitatea monetară ar fi premisa esențială a stabilității economice. → Statul înregistrează o tendință de diminuare (Milton Friedman)

Orientarea intervenționistă

- consideră că intervenția guvernului poate îmbunătății în mod semnificativ funcționarea economiei, a pieței naționale (care este rigidă și netransparentă);

- Se pronunță pt. o apreciere nuanțată a ponderii cheltuielilor statului în produsul național brut, în funcție de nevoile și prioritățile țării, de condițiile existente etc

- Propune distincția între rolul macroeconomic și cel microeconomic al statului - Se pronunță pentru un rol activ al statului prin intermediul băncii centele de stat

și, pentru cazuri justificate – prin intermediul politicii fiscale

Orientarea neoclasică

- împărtășește atât idei liberaliste cât și intervenționiste, prin fundamentarea unei politici liberale în care statul intervine atât cât este necesar unei creșteri economice echilibrate

- reprezintă o conciliere între intervenționalism și liberalism, considerând că intervenția statului este necesară pentru asigurarea unei creșteri economice echilibrate

Orientări macroeconomice

• În țările socialiste – un mod specific de organizare, în care problemele economice se rezolvau prin planificarea centralizată și prin controlul administrativ → planificarea guvernamentală stabilea țelurile societății și apoi trasa directivele pentru atingerea acestor scopuri

Politica economică și politica macroeconomică

Politica economică reprezintă comportamentul statului față de funcționarea economiei unei țări.

Politica macroeconomică vizează stabilirea de obiective generale de către guvern și folosirea instrumentelor de control pentru atingerea acestor obiective.

Obiectivele politicilor macroeconomice

- maximizarea “bunăstării “ → obiective particulare:- atingerea unui nivel înalt și stabil de utilizare a forței de muncă - menținerea unui nivel stabil al indicelui general al prețurilor - evoluția crescătoare a venitului →creștere economică - atingerea echilibrului balanței de plăți externe

Utilizarea cât mai completă a forței de muncă = combaterea șomajului

Tipuri de șomaj:- Șomaj ciclic – apare cînd producția scade sub nivelul de ocupare totală - Șomaj structural – datorat schimbărilor structurale în ponderea și proporția

diferitelor sectoare de activitate- Șomaj fricțional – determinat de căutarea unei noi slujbe care corespunde mai

bine aspirațiilor personale - Șomaj sezonier – generat de un declin temporar al cererii pentru produsele

unei firme - Șomaj tehnologic – cauzat de impactul progresului tehnic în reducerea

timpului de muncă

Stabilitatea prețurilor și a inflației

Inflația – creșterea semnificativă și persistentă a nivelului prețurilor cuantificată cu ajutorul indicelui prețurilor consumatorilor

Tipuri de inflație:

- Inflația prin bani – orice creștere a cantității de bani superioară producției reale se va traduce printr-o ajustare în sensul majorării ansamblului prețurilor

- Inflația prin cerere – nivelul general al prețurilor crește deoarece cererea depășește oferta disponibilă la prețul existent

- Inflația prin costuri – provine dintr-o creștere a remunerării factorilor de producție superioară sporirii productivității lor

Creșterea economică echilibrată

Creșterea economică – proces complex de sporire a dimensiunilor economiei naționale pe baza combinării și folosirii din ce în ce mai eficiente a factorilor de producție, dimensiuni exprimate sub forma produsului intern brut sau a venitului național pe locuitor.

Tipologia politicilor macroeconomiceModalități de intervenție a statului:

- Politici structurale – se referă la stabilirea obiectivelor și strategiilor pe termen lung, planificarea macroeconomică și problema reglementării/dereglementării

- Politici de ajustare – politica monetară, politica fiscală, politica de prețuri, politica de venituri

- Politici de mediu – privesc mediul natural, mediul economic extern, mediul monetar extern

Tipologia politicilor macroeconomice

În funcție de efectul macroeconomic urmărit:- Politici orientate către cerere – se încearcă influențarea cererii agreate în

sensul creșterii (politici expansioniste) sau restrângerii (politici restrictive) – politica fiscală și politica monetară

- Politici orientate către ofertă – încearcă modificarea ofertei agreate astfel încât să se stabilească echilibrul general

- politici de perfecționare a funcționării eficiente a pieței - politici de eliminare a efectelor externalităților - politici de perfecționare a sistemului de impozite și taxe

În funcție de scopul politic urmărit:- Politici antișomaj - Politici antiinflație - Politici de stabilizare macroeconomică - Politici de creștere economică - Politici comerciale - Politici valutare

Clasificarea formelor de turism

Principalele categorii de resurse turistice din România generează şi formele de bază ale turismului românesc:

- -turism montan (odihnă, sporturi de iarnă, drumeţie, speoturism, alpinism, cunoaştere ştiinţifică etc.);

- -balnear (cură balneară, climatism, odihnă);- -de litoral (odihnă, balneo-medical, agrement, sportiv);- -vânătoare şi pescuit;- -turism sportiv şi de agrement;- -turism cultural (de cunoaştere, educativ-instructiv);- -de afaceri, ştiinţific, de congrese etc

Clasificări ale formelor de turism - realizate în funcţie

• provenienţa fluxurilor turistice: turism intern (naţional) şi turism internaţional (receptor, dat de sosirile de turişti străini în ţara noastră, şi emiţător generat de plecările de turişti români în alte ţări); • gradul de mobilitate a turismului: turism sejur (lung, de durată medie, scurt la sfârşit de săptămână); turism itinerant (cu valenţe culturale, ştiinţifice, cognitive,

tehnice, drumeţie etc.); turism de tranzit; • perioada anului în care se realizează acţiunea turistică: turism continuu, turism sezonier (de vară, de iarnă), ocazional şi la sfârşit de săptămână; • mijloace de transport folosite: drumeţie, turism rutier, feroviar, naval şi aerian; • momentul şi modul de angajare a prestaţiilor turistice: turism organizat, neorganizat (pe cont propriu) şi comercializant; • vârsta şi ocupaţia turiştilor: turism pentru tineret, pentru vârsta a treia, turism social etc.

Clasificarea formelor de turism

- realizată în raport cu locul de provenienţă a turiştilor turism intern sau naţional, practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale turism internaţional - rezultat al deplasării turiştilor în afara graniţelor ţării lor de reşedinţă.

- în funcţie de orientarea fluxurilor turistice, se subdivide în: turism emiţător (de trimitere sau pasiv) care cuprinde plecările turiştilor autohtoni peste graniţă; turism receptor (de primire sau activ) referitor la sosirile de turişti din alte ţări pentru petrecerea vacanţei în ţara primitoare.

Clasificarea formelor de turism – în funcție de modalitatea de angajare a prestaţiei turistice

• Turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestaţiei, respectiv a tuturor serviciilor legate de deplasare şi sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor sau a altor tipuri de angajamente încheiate de turist cu agenţiile de voiaj sau alte organisme de specialitate. În aceste angajamente sunt prevăzute categoriile de servicii pe care le solicită turistul, data plecării şi durata sejurului, mijloacele de transport, programul distractiv etc.

• Turismul neorganizat întâlnit şi sub denumirea de turism pe cont propriu nu presupune angajarea prealabilă a unor prestaţii turistice. Vizitatorul hotărăşte singur asupra destinaţiei, perioada de efectuare a deplasării şi mijlocul de transport.

• Turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin combinarea elementelor specifice formelor organizate şi neorganizate, o parte a serviciilor putând fi angajată în prealabil, iar altele direct, pe parcursul realizării călătoriei.

Clasificarea formelor de turism – dpdv al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii

• turism continuu practicat de-a lungul întregului an, • turism sezonier desfăşurat în anumite perioade ale anului, legat de anumite

manifestări sau condiţii naturale.

Particularizarea formelor de turism în funcţie de sezonalitatea activităţii turistice (1)

• - turism de iarnă -deplasarea fiind motivată de practicarea sporturilor de iarnă sau din dorinţa unor cure helioterapeutice montane; • - turism de vară -preferat de cea mai mare parte a turiştilor, este legat de litoral, în mod deosebit, dar poate avea ca destinaţie şi zonele montane; • - turism de circumstanţă sau ocazional -determinat de participarea la o serie de manifestări ocazionate de evenimente artistice, culturale, ştiinţifice, sportive etc.; • - drumeţia - cuprinzând excursiile pedestre cu scop recreativ şi de îngrijire a sănătăţii, excursiile montane şi alpinismul, vânătoarea şi pescuitul sportiv, acestea din urmă fiind predominant forme de agrement;

Particularizarea formelor de turism în funcţie de sezonalitatea activităţii turistice (2)

• turismul feroviar - una din cele mai vechi şi importante forme de turism, practicat în diverse variante de un număr mare de turişti datorită avantajelor pe linia comodităţii, siguranţei şi costurilor mai reduse;

• turismul rutier - incluzând o mare varietate de forme ca: cicloturismul, motociclismul şi mai ales automobilismul, se caracterizează prin creşteri rapide ca rezultat al dotării superioare cu autoturisme şi îmbunătăţirii reţelei căilor de comunicaţii;

• naval - practicat mai ales sub forma croazierelor şi în ultima vreme sub forma de turism nautic sportiv;

• turismul aerian - formă de turism în plină ascensiune, practicată pe distanţe lungi şi foarte lungi, ce câştigă tot mai mulţi adepţi ca urmare a vitezei mari de deplasare şi comodităţii călătoriei.

Clasificarea turismului – în funcţie de obiectivul urmărit de turist în realizarea călătoriei (1)

- de odihnă - caracterizat printr-un sejur mai lung în aceeaşi localitate- de tratament sau de cură balneo-medicală - este o formă specifică turismului

de odihnă, cuprinzând turiştii care se deplasează în staţiuni balneo-climaterice pentru îngrijirea sănătăţii sau prevenirea unor maladii,

- de agrement - specific turiştilor dornici de distracţie, de cunoaştere a cât mai multor locuri, oameni, obiceiuri etc.,

- sportiv - motivat de dorinţa practicării unor activităţi sportive, accentuată de sedentarismul cotidian este, într-un anumit sens, o variantă a turismului de agrement;

Clasificarea turismului – în funcţie de obiectivul urmărit de turist în realizarea călătoriei (2)

- cultural - vizând turiştii ce urmăresc, în principal satisfacerea necesităţilor spirituale, culturale, prin participarea la manifestări de această natură,

- tehnico-ştiinţific - ocazional şi în general neorganizat, se adresează specialiştilor din diverse domenii de activitate şi vizează completarea pe această cale a orizontului informaţional,

- de afaceri - priveşte călătoriile de interes oficial, comercial sau de altă natură, participările la târguri, sau expoziţii,

- de congrese - se referă la activitatea participanţilor la astfel de manifestări organizate pe plan naţional sau internaţional.

Gruparea formelor de turism în funcţie de caracteristicile social-economice ale cererii

- turism particular utilizat de turiştii care călătoresc pe cont propriu - specific segmentelor de populaţie cu venituri mai mari, cu exigenţă în domeniul călătoriilor

- turism social practicat prin intermediul organizatorilor de turism – beneficiază de o serie de reduceri şi facilităţi → se adresează categoriilor sociale cu venituri mici - turism de masă.

- turismul de tineret - o formă particulară a turismului social

Fenomenul turistic

- un proces, o evoluţie din societate referitoare la turism. - este deosebit de complex prin natura sa, cu adânci implicaţii economice,

sociale, politico-administrative, culturale etc - din întrepătrunderea componentelor sale eterogene se crează un fenomen cu

specific unic şi original.

Factori determinanţi ai fenomenului turistic

- grupați după conţinutul sau natura acestora:a) Factori de natură social- economică b) Factori de natură psiho- demograficăc) Factori de natură administrativ- organizatorică d) Factori de natură politică (internă şi externă)

Factori determinanţi ai fenomenului turistic - de natură social- economică

1. Factori economici:• nivelul de dezvoltare economico-socială, ilustrat de produsul naţional

brut/locuitor; • veniturile populaţiei şi disponibilul pentru turism; • preţurile şi tarifele produselor turistice; • oferta turistică.

2. Factori tehnici:• infrastructura generală şi turistică: autostrăzi, şosele modernizate, poduri,

mijloace de transport, telecomunicaţii, energie electrică şi termică, apă potabilă, canalizare, carburanţi etc.;

• dotările tehnice ale structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare, de alimentaţie.

3. Factori sociali:• gradul de urbanizare; timpul liber săptămânal şi anual; şomajul; protecţia

socială etc.

Factori determinanţi ai fenomenului turistic - de natură psiho- demografică

• Factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei; modificarea duratei medii a vieţii; structura pe sexe şi pe grupe de vârstă; structura pe categorii socio-profesionale a populaţiei etc;

• Factori psihologici şi de educaţie: dorinţa de cunoaştere; temperamentul; caracterul individual; moda; nivelul de instruire; motivaţia turistică în evoluţie; atitudinile; îmbogăţirea experienţei turistice etc.

Factori determinanţi ai fenomenului turistic - de natură administrativ- organizatorică

- formalităţile vamale;

- regimul vizelor; - siguranţa turiştilor, - diversitatea tipologică a aranjamentelor; - facilităţi sau priorităţi în turismul organizat; - participări la calendarul turistic mondial etc.

Factori determinanţi ai fenomenului turistic - de natură politică (internă şi externă)

- acordurile bilaterale între state; - tratatele generale; - conferinţele ONU pe temă turistică; - încheierea acordurilor regionale; asigurarea liberei circulaţii a turiştilor ca efect

al unei înţelegeri politice; - reconsiderarea semnificaţiei turismului ca “barometru al situaţiei politice

dintr-o ţară” şi ca “paşaport pentru pace”

Factori determinanți ai dezvoltării turismului

Cunoaşterea factorilor care determină şi favorizează turismul, sau dimpotrivă, au efecte de frânare relativă asupra acestuia, are o deosebită importanţă pentru dezvoltarea acestui domeniu - factori motivatori/stimulatori ai dezvoltării turismului- constrângeri/factori inhibitori (factori-cauză care pot obstrucţiona dezvoltarea fenomenului turistic)

Factori stimulatori ai dezvoltării fenomenului turistic

• factorii demografici: evoluţia numerică a populaţiei; modificarea duratei medii a vieţii; structura pe sexe, durate de vârstă şi categorii socio-profesionale;

• factorii economici: nivelul veniturilor populaţiei, oferta turistică, respectiv preţurile şi tarifele în consideraţia calităţii;

• factorii sociali: urbanizarea, timpul liber disponibil; • factorii psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivelul de instruire şi cultură,

interesul pentru cunoaştere şi cultură, caracterul individului, temperamentul acestuia, moda;

• factorii tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcţii, parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice;

• factorii politici şi administrativi: stabilitate socială, politici guvernamentale, formalităţile la frontiere, facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, regimul vizelor.

Constrângeri ale dezvoltării fenomenului turistic

1. Cererea – constrîngerea prestatorilor de servicii de cererea consumatorilor raportată la cantitatea contractată funcţie de preţ, venit, putere de cumpărare2. Oferta de resurse turistice atractive - caracterul limitat cantitativ al resurselor turistice 3. Constrângeri de timp - timpul liber disponibil limitat al consumatorilor cât şi durata sezonului turistic 4. Constrângeri administrative - legislaţia în domeniul turismului şi politicile guvernamentale incoerente şi inadecvate 5. Constrângeri politice şi de securitate -instabilitatea internă a unei ţări, angajarea sa în conflicte armate 6. Constrângeri tehnice, de primire şi de mediu -existenţa unei infrastructuri necorespunzătoare, capacitatea de primire insuficientă a unei zone şi limitările numărul de vizitatori care se pot deplasa într-o zonă fără a cauza daune mediului înconjurător etc 7. Constrângeri complementare - comunicarea inadecvată şi conflicte care pot apare în desfăşurarea activităţii turistice, in interior, sau cu autorităţile administrative, lipsa de cunoaştere şi informarea necorespunzătoare în activitatea turistică, existenţa unor constrângeri individuale interne (limitarea resurselor financiare, umane, manageriale, tehnice ale prestatorilor)

Dimensiunile fenomenului turistic

- economică - geografică şi de protecţie a mediului - socio–culturală - politico-administrativă

Dimensiunea economică a fenomenului turistic - Efectele turismului asupra economiei

Studiile, realizate de Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) referitoare la efectele turismului asupra economiei, identifică şi grupează trei categorii de efecte:

1. efecte asupra strategiei globale a dezvoltării unei ţări sau zone;2. efecte parţiale asupra economiei naţionale -asupra agenţilor economici, sectoarelor de activitate, variabilelor şi macrodimensiunilor fundamentale ale economiei;3. efecte externe - în domeniul socio-cultural, al resurselor umane, cu rezultate economice indirecte

Dimensiunea economică a fenomenului turistic –Efectele turismului asupra economiei

Efecte globale

Tipuri de efecteObiective generale ale politicii

economiceEfecte asupra

Globale

1. Strategia dezvoltarii

1.1. Economiei nationale, in general(finantarea deficitului exterior, rol de motor etc.)1.2. Reamenajarii ordinii economice internationale

2. Cresterea in sectoarele de productie – eficacitatea

sistemului

2.1. Stimularii productiei2.2. Utilizarii fortei de munca

Efecte partiale

Tipuri de efecteObiective generale ale politicii

economiceEfecte asupra

Partiale

3. Sector extern – stabilitate si echilibru extern

3.1. Echilibrul balantei de pret3.2. Nivelul ratei de schimb si raportului real al schimburilor3.3. Masei monetare si circulatiei banesti

4. Sector public – gradul de interventie al statului

4.1. Veniturilor publice4.2. Cheltuielilor publice

5. Stabilitatea preturilor5.1. Nivelului inflatiei5.2. Speculatiei imobiliare

6. Echitatea sistemului6.1. Modului de distributie a veniturilor

7. Amenajarea teritoriului7.1. Dezvoltarii regionale7.2. Mediului rural7.3. Miscarii demografice

Efecte externe

Tipuri de efecteObiective generale ale politicii economice

Efecte asupra

Externe

8. Utilizarea corespunzatoare si protejarea resurselor naturale si umane

8.1. Calitatii mediului8.2. Formarii profesionale

9. Aspecte socio – culturale9.1. Obiceiurilor de consum9.2. Instruirii si educatiei

9.3. Schimbarilor sociale si culturale

Dimensiunea economică a fenomenului turistic –Impactul economic al turismului

Turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic global este un stimulator al producţiei, al dezvoltării altor ramuri ale economiei

naţionale (transporturile, agricultura, industria, comerţul etc) şi de asemenea generator şi utilizator de locuri de muncă, având şi capacitatea de atragere a excedentului de forţă de muncă din alte sectoare

poate fi privit ca o posibilitate de atenuare a dezechilibrelor interregionale reprezintă o sursă de bunăstare a persoanelor, a familiilor, a comunităţilor, a

lumii înconjurătoare. Turismul internaţional este considerat ca fiind cel mai mare exportator din lume.

Dimensiunea geografică şi de protecţie a mediului caracteristică fenomenului turistic (1)

dezvoltarea turismului are consecinţe asupra geografiei regiunilor și zonelor turistice - asupra urbanizării şi construcţiei de locuinţe, amenajării de drumuri, realizării de servicii publice etc turismul poate juca un rol important în protecţia mediului, conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a resurselor naturale vocaţia ecologică a turismului industria turistică poate proteja şi regenera avantaje naturale ca: parcuri, zone protejate, situri culturale şi naturale

Dimensiunea geografică şi de protecţie a mediului caracteristică fenomenului turistic (2)

Codul global de etică în turism – elaborat după reuniunea generală a Organizaţie Mondiale a Turismului (O.M.T.) din octombrie 1999, de la Santiago de Chile - semnificativ pentru evoluţia mentalităţii clienţilor Declaraţia asupra mediului şi dezvoltării – orientări ratificate la Summit-ul de la Rio de Janeiro din iunie 1992 - turismul trebuie să servească la înţelegerea durabilă între protecţia mediului, dezvoltarea economică şi lupta împotriva sărăciei; este vitală promovarea unui turism responsabil şi durabil.

Dimensiunea socio–culturală a fenomenului turistic

Turismul:

- un mijloc activ de educare şi ridicare a nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor,

- un mijloc de recreere, destindere, - mijloc de refacere a forţei şi potenţialului de muncă, prin odihnă, mişcare,

tratamente balneo-climaterice, → contribuie la menţinerea sănătăţii fizice a populaţiei.→ creează condiţii de accesibilitate la valorile culturale ale civilizaţie pentru

un număr sporit de oameni.

Dimensiunea socio–culturală a fenomenului turistic

Între turism, cultură şi civilizaţie există o relaţie de strânsă interdependenţă: 1. turismul este un act de cultură, datorită faptului că turistul acumulează pe

timpul călătoriei o cantitate apreciabilă de cunoştinţe din diverse domenii 2. gradul de cultură şi civilizaţie influenţează decisiv calitatea şi atractivitatea

produsului turistic oferit:- o societate civilizată asigură o calitate mai bună a serviciilor, - evoluţia culturii → obiective ale turismului cultural → diversificarea ofertei

turistice - cultura unei ţări poate reprezenta un mijloc de promovare a turismului din

acea ţară - o societate civilizată manifestă o preocupare mai atentă pentru conservarea

infrastructurii sale culturale şi turistice - turism – cultură → turism cultural

Dimensiunea socio–culturală a fenomenului turistic - efectele turismului asupra valorilor socio-culturale

1. Efectele turismului asupra zonelor si colectivităţilor emiţătoare:- întăreşte coerenţa comunităţii naţionale şi politice căreia turistul îi aparţine - permite evoluţia mentalităţilor în ţările emiţătoare- apariţia unei culturi turistice, în special la clasele mijlocii -> efecte pozitive

2. Efectele turismului asupra zonelor şi colectivităţilor receptoare creator de locuri de muncă → modificari în:

- structura socială a colectivităţilor vizitate de către turişti, - structura demografica şi profesională, - educaţie si venituri, - structura prestigiului şi puterii.

efectele turismului sunt global pozitive pe plan social şi cultural (OMT)

Important → turismul să fie controlat şi să nu devină un instrument de distrugere socială si culturală.Sub egida OMT:• Declaraţiile de la Manila din anul 1980 privind Turismul Mondial şi cele din

anul 1997 privind Impactul Social al Turismului, • Declaraţia Drepturilor Turistului şi Codul Turistic, adoptate la Sofia în anul

1985 sub egida OMT, → subliniază veritabilele dimensiuni umane ale turismului, definind responsabilităţile statelor în dezvoltarea turismului, în special necesitatea de a promova conştiinţa turistică, şi anume:• conservarea identităţii siturilor turistice; • crearea de produse specifice pentru a incita turiştii să aleagă şi pentru a le

provoca o atitudine activă şi de implicare în mod real, în raport cu vacanţa şi călătoria lor;

• accentuarea mizei pe viaţa locală.

Dimensiunea politico-administrativă a fenomenului turistic

• Turismul este o industrie extrem de complexă şi sofisticată, care cuprinde şi interconexează o combinaţie de sectoare şi domenii ale diferitelor industrii din întreaga lume → fenomenul turistic necesită coordonare şi cooperare, aspecte pe care numai administraţia publică, prin instituţiile sale, deţine autoritatea şi mecanismele pentru a le organiza.

• Ca orice alt domeniu de activitate, turismul, pentru a putea avea o evoluţie coerentă, unitară şi eficientă, necesită un cadru instituţional corespunzător de organizare şi funcţionare.

• Organizarea şi supravegherea industriei turistice şi protejarea drepturilor şi a securităţii turiştilor vizează interesul public şi intră în competenţa administraţiei publice, care are ca şi scop fundamental, realizarea interesului public.

Dimensiunea politico-administrativă a fenomenului turistic – Rolul statului în turism

- investiţiile private şi cele destinate turismului, nu se pot dezvolta decât într-un climat de încredere creat de guvernare

- intervenţia statului în domeniul turismului este necesară datorită următorilor factori:

o interesul naţional,

o complexitatea trăsăturilor specifice industriei turismului, o concurenţa internaţională în domeniu.

Statul, ca deţinător al puterii de comandă administrativă naţională, pentru a asigura cadrul unei bune şi corespunzătoare dezvoltări a turismului, exercită patru funcţii distincte:• funcţia de legiferare şi reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului

normativ şi instituţional în domeniul turismului → • funcţia de coordonare a domeniului turismului → • funcţia de reprezentare - prin care asigură, în numele statului, reprezentarea

pe plan naţional şi internaţional în domeniul turismului; • funcţia de administrare - prin care asigură administrarea fondurilor publice în

domeniul turismului• funcţia de legiferare şi reglementare:

→ Statul este implicat în domeniul turismului prin crearea cadrului legislativ şi instituţional de exercitare a activităţilor din turism, de stabilire a condiţiilor de derularea a liberei iniţiative în domeniu, de protejare a intereselor turiştilor.

• funcţia de coordonare a domeniului turismului:→ Rolul statului în domeniul turismului se concretizează în stimularea dezvoltării turismului, coordonarea, supravegherea şi controlul industriei turistice, furnizarea de servicii şi promovarea turistică.

Coordonarea politicilor de organizare, supraveghere, dezvoltare şi promovare a turismului este asigurată în general prin autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor.

Administrarea atribuţiilor din domeniul turismului, de către către un minister sau de către un alt organ de specialitate din administraţia ministerială, reprezintă o opţiune politică a partidului sau a coaliţiei de partide care se află la guvernare, decizia adoptată exprimând interese şi priorităţi politice.

În cadrul administraţiilor publice, în multe ţări, ca manifestare a principiului descentralizării, o parte importantă a competenţelor în domeniul turismului revine autorităţii publice locale – organisme (oficii) de turism cu caracter local sau regional (spre exemplu Direcţia Regională de Turism Madeira în Portugalia).

Rolul statului în turism

OMT → tipologie a “organismelor naţionale de turism”:• ministere de sine stătătoare; • ministere mixte sau combinate, • secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare

sau în cadrul unor ministere mixte; • departamente în cadrul unor ministere mixte;

• comitete de stat sau comisariate pentru turism; • oficii naţionale de turism (guvernamentale); • autorităţi naţionale de turism; • direcţii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor

departamente etc.

Exemple de autorităţi ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în turism în diferite state ale lumii:• România: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului; • Bulgaria: Ministerul Economiei; • Franţa: Ministerul Economiei, Finanţelor şi Muncii; • Croaţia: Ministerul Mării, Turismului, Transportului şi Dezvoltării; • Grecia: Organizaţia Naţională pentru Turism; • Irlanda: Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Turismului; • Portugalia: Direcţia Generală de Turism, la nivel central şi Secretariate

Regionale de Turism şi Cultură la nivel regional; • Slovacia: Ministerul Economiei; • Slovenia: Ministerul Economiei, prin Directoratul pentru Turism; • Israel: Ministerul Turismului; • Ungaria: Ministerul Afacerilor Economice; • Canada: Comisia de turism; • Egipt: Ministerul Turismului; • Cehia: Ministerul pentru Dezvoltarea Regională; • Austria: Ministerul Federal al Economiei şi Muncii, prin Departamentul turismului şi obiectivelor istorice şi Oficiul Naţional pentru Turism; • Malta: Autoritatea pentru Turism; • Lituania: Ministerul Economiei, prin Departamentul de Stat pentru Turism;• Thailanda: Autoritatea pentru Turism. • Spania: Ministerul Economiei, prin Secretariatul de Stat pentru Comerţ şi

Turism

Ancheta O.M.T. - 100 de autorităţi ale administraţiei publice naţionale ale turismului →aspecte referitoare la atribuţiile şi competenţele acestora în domeniul turismului:• toate au atribuţii în asigurarea cadrului instituţional corespunzător de

organizare şi funcţionare a turismului la nivel naţional şi de reprezentare pe plan naţional şi internaţional în domeniul turismului;

• toate au atribuţii de culegere şi prelucrare a datelor şi statisticilor legate de turism;

• 90% au competenţă în planificarea şi dezvoltarea turistică, în vederea integrării planurilor de dezvoltare turistică în planul general de dezvoltare

a ţării; • majoritatea asigură aplicarea reglementărilor legale şi controlul aplicării

acestora de către prestatorii din turism, ocupându-se de:→ elaborarea reglementărilor din domeniul structurilor de primire

turistice, controlul acestora, clasificarea structurilor de primire, autorizarea altor activităţi conexe structurilor de primire turistice, avizarea construcţiilor, modernizărilor şi extinderilor cu destinaţie turistică,

→ elaborarea reglementărilor în domeniul activităţii agenţiilor de turism, controlul acestora, acordarea de licenţe; • 70% întreprind acţiuni de încurajare a ţării pentru adererarea la convenţiile

internaţionale din domeniul turismului în vederea suprimării, reducerii sau simplificării formalităţilor de trecere a frontierei;

• 60% au competenţă fie în organizarea de cursuri de formare şi specializare profesională, seminarii sau studii în turism, fie în crearea de instituţii de învăţământ în domeniul turismului, ca şi în acordarea de burse de studiu;

• 67% participă la acţiuni având ca scop protejarea şi utilizarea resurselor turistice, culturale sau artizanale sau punerea în valoare a resurselor şi atracţiilor naturale ale ţării lor, participând la campanii pentru protejarea mediului sau crearea de parcuri şi rezervaţii natural

• 70% sunt implicate în promovarea ţării lor în străinătate (din care 55% dispun de birouri sau oficii de turism în străinătate);

• 62% sunt implicate în promovarea turismului în interiorul ţării; • 52 de autorităţi naţionale îşi asumă responsabilitatea organizării propriilor

servicii de asistenţă turistică, având ghizi turistici şi interpreţi naţionali; • cele mai multe îşi crează servicii de relaţii publice, organizează vizite de

documentare profesională pentru agenţii de turism şi ziarişti, publică broşuri, prospecte, ghiduri şi alte documente de informare turistică sau realizează campanii publicitare în mass-media.

Dimensiunea politico-administrativă a fenomenului turistic

Industria turistică are legături cu majoritatea sectoarelor economice, se impune menţinerea unei comunicări şi a unei legături continue între toate instituţiile publice, organizaţiile nonguvernamentale implicate şi interesate în dezvoltarea turismului. → în multe ţări, au fost înfiinţate consilii interdepartamentale de turism, în baza unor acte normative, în care sunt reprezentate ministerele, alte organe de specialitate din cadrul administraţiei publice centrale sau locale, organizaţii neguvernamentale, firme private a căror activitate are tangenţă cu industria turistică.

La nivel internaţional, în consideraţia faptului că activitatea turistică nu poate fi derulată la întâmplare, au fost înfiinţate organizaţii interguvernamentale, cu diferite competenţe:- generale (Organizaţia Mondială a Turismului),

- specializate într-un anumit sector al activităţii turistice (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - important finanţator al investiţiilor turistice în ţările în curs de dezvoltare etc),

- regionale (Uniunea Europeană, Organizaţia Statelor Americane, Comunităţile Africane etc).

Turismul în sfera de preocupare a organizaţiilor internaţionale – organizații interguvernamentale

La nivel internaţional, în consideraţia faptului că activitatea turistică nu poate fi derulată la întâmplare, au fost înfiinţate organizaţii interguvernamentale, cu diferite competenţe:

●generale - Organizaţia Mondială a Turismului,●regionale

-Uniunea Europeană,-Organizaţia Statelor Americane,-Comunităţile Africane etc.

●specializate → organizaţii interguvernamentale specializate într-un anumit sector al activităţii turistice - Organizaţia Internaţională a Muncii - angrenată în formarea profesională şi

angajarea în domeniul turistic, - Organizaţia Mondială a Sănătăţii – angrenată din consideraţia atribuţiilor în

ceea ce priveşte riscurile ce decurg din călătoriile turistice, - Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.) - important

finanţator al investiţiilor turistice în ţările în curs de dezvoltare, - U.N.E.S.C.O. – angrenată prin prisma relaţiilor directe între turism şi cultură

etc.

Turismul în sfera de preocupare a organizaţiilor internaţionale – organizații neguvernamentale

Au ca şi scop reprezentarea intereselor diferitelor categorii socio-profesionale:- Consiliul Mondial al Călătoriilor (W.T.T.C.),- Consiliul Internaţional al Companiilor Aeriene (A.C.I.),- Federaţia Universală a Agenţiilor de Voiaj (F.U.A.A.V.),- Federaţia Universală a Agenţiilor de Turism (F.U.A.A.A.),- Federaţia Internaţională a Tour-Operatorilor (E.T.O.A.),- Federaţia Mondială a Bucătarilor (F.M.B.),- Comisia Europeană pentru Turism (C.E.T.),- Federaţia Europeană de Turism Rural (EUROGITES),- Asociaţia Internaţională de turism (A.I.T.),

- Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni (I.A.T.A.),- Asociaţia Internaţională a Hotelierilor (A.I.H.), - Asociaţia Internaţională a Hotelierilor şi Restauratorilor (IH&RA), - Asociaţia Europeană a SPA-urilor (E.S.P.A.), - Asociaţia Europeană a Târgurilor de Turism (E.T.T.F.A.), - Uniunea Internaţională a Maitres d’Hotel, - Asociaţia Internaţională a Circuitelor Turistice, - Federaţia Internaţională a Scriitorilor şi Jurnaliştilor din Turism (F.I.J.E.T.) etc.

Organizaţia Mondiala a Turismului

• La scară universală - singura organizaţie interguvernamentală îndrituită cu atribuţii turistice generale

• a fost creată în anul 1975, ca organizaţie interguvernamentală cu caracte tehnic, înlocuind Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism

• este un organism conex al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu sediu la Madrid • Scopul - asigurarea unei continuităţi în coordonarea acţiunilor turistice

internaţionale • Obiectivul fundamental - promovarea şi dezvoltarea turismului şi asigurarea

contribuţiei la expansiunea şi cooperarea economică şi a păcii şi prosperităţii, a înţelegetii internaţionale, toate acestea realizându-se cu respectarea drepturilor şi libertăţilor omului

• OMT participă la cooperarea cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

• Resursele OMT provin din contribuţiile membrilor, în funcţie de nivelul economic şi importanţa turismului internaţional

Membrii• Membrii O.M.T. pot fi grupaţi în următoarele categorii:

- membrii ordinari - statele care au ratificat statutul de constituire sau au aderat pe parcurs (România are statutul de membru ordinar),

- membrii asociaţi - reprezentanţi ai teritoriilor: Antilele Olandeze, Gibraltar şi Macao,

- membrii afiliaţi - organizaţii neguvernamentale publice sau private cu activitate importantă în domeniul turismului internaţional sau naţional,

• observator permanent – Vaticanul → patru categorii:- membrii efectivi (state suverane),- membrii asociaţi (teritorii nesuverane),- membrii afiliaţi (organizaţii interguvernamentale specializate în domeniul

turismului, organizații neguvernamentale)- un observator permanent (Vaticanul)

FunctionareFuncţionarea Organizaţiei Mondiale a Turismului este asigurată de patru

organe (care adopta rezolu ț ii ): 1. Adunarea Generală, care se reuneşte anual şi al cărei rol constă în

adoptarea regulamentelor interne şi formulează recomandări. Aprobă regulamentul financiar, regulamenentul personalului, programul de lucru general, raporturile de studiu, controlul bugetului, elaborează şi recomandă acorduri internaţionale,

2. Cele 6 Comisii regionale, care pun în aplicare deciziile Adunării Generale, 3. Consiliul Executiv, care execută deciziile Adunării Generale, examinează

programul, elaborează rapoarte şi face recomandări, având un rol administrativ şi tehnic în execuţia bugetară, reunindu-se de două ori pe an,

4. Secretariatul General, care execută directivele Adunării Generale şi a Consiliului Executiv, răspunzând în faţa acestora, elaborează rapoartele de activitate, programele, formulează propunerile de buget, având rol de reprezentare a organizaţiei.

Organizaţia Mondiala a Turismuluitipuri de activități

OMT iniţiază şi dezvoltă diverse tipuri de activităţi care acoperă ansamblul turismului mondial, după cum urmează:1. elaborează studii şi statistici ale evoluţiei sectorului turistic, referitoare la:• dinamica turismului, • pieţele turistice, • analiză economică şi financiară, • planificare şi amenajare turistică, • efectele sociologice ale activităţii turistice, • echipamante şi întreprinderi turistice etc; 2. furnizează informaţii referitoare la turismul naţional şi internaţional; 3. asigură asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare sau statelor aflate în proces de tranziţie,

- direct → prin resurse bugetare proprii, - indirect → prin delegare (P.N.U.D. - Programul Naţiunilor Unite

pentru Dezvoltare); 4. asigură consultanţă internaţională; 5. propune statelor membre programe şi acţiuni specifice; 6. elaborează proiecte de acorduri internaţionale; 7. joacă un rol activ în formarea profesională.

Masuri OMT - măsuri care au fost luate de către state şi de O.M.T.:• Declaraţia de la Manila din anul 1980 privind Turismul Mondial care

tratează problemele esenţiale ale viitorului turismului la nivel mondial,• Declaraţia de la Manila din anul 1997 privind Impactul Social al

Turismului• Declaraţia Drepturilor Turistului şi Codul Turistic, adoptate la Sofia în

anul 1985, care subliniază veritabilele dimensiuni umane ale turismului, definind totodată şi responsabilităţile statelor în dezvoltarea turismului, în special necesitatea de a promova conştiinţa turistică.

• Adoptarea de către Adunarea Generală a O.M.T. a Codului global de etică pentru turism în anul 1999 la Santiago de Chile → propune 10 articole cu subiecte şi abordări generice, care cuprind principii privind perspectiva turismului mondial:

1 .Contribuţia turismului la înţelegerea reciprocă şi respectul între popoare şi societăţi;2. Turismul, ca posibilitate de împlinire individuală şi colectivă; 3. Turismul, factor al dezvoltării durabile; 4. Turismul, utilizator al moştenirii naturale a omenirii şi factor de îmbogăţire; 5. Turismul, activitate avantajoasă pentru comunităţile şi ţările gazdă; 6. Obligaţiile participanţilor la actul turistic; 7. Dreptul la turism; 8. Libertatea de mişcare turistică; 9. Drepturile lucrătorilor şi antreprenorilor din industria turismului; 10. Implementarea principiilor Codului global de etică pentru turism.

Recomandările specialiştilor OMT

Reflectă necesitatea „reinventării” sectorului public în domeniul turismului, fiind esenţială:• retragerea acestuia din producţia de bunuri şi furnizarea de servicii• abordarea strategică a rolului său în cadrul societăţii, de generator de încredere în crearea capitalului social şi de mobilizator şi unificator al forţelor sociale şi a energiilor industriei turistice. • crearea unui Cod profesional pentru excelenţă în guvernarea turismului, cunoscut ca şi PROGOVT (Madrid 2006)• Elementele cheie pentru crearea unui astfel de cod PROGOVT:

• respectarea principiilor globale şi naţionale; • transparenţa în administraţia publică; • promovarea dezvoltării turismului; • angrenarea tuturor factorilor de decizie în turism;

• promovarea unui management al cunoaşterii şi educaţiei; • protejarea mediului şi promovarea dezvoltării durabile; • creşterea importanţei bogăţiei culturale.

PROGOVT → Conferinţa internaţională Excelenţa în guvernarea turismului (Madrid 2007)→ Concluzii: necesitatea imediată de accentuare a atenţiei asupra guvernării turismului, ca element foarte important pentru crearea valorilor în sânul organizaţiilor şi în consecinţă, inseparabil de procesele de producţie, metodele, politicile turistice, în general, de luarea deciziilor în cadrul organizaţiilor.

Turismul în sfera de preocupare a organizaţiilor internaţionale – organizații interguvernamentale regionale – U.E.

Institu ț iile UE :

• Parlamentul European • Consiliul European • Consiliul (Consiliul de Miniştri) • Comisia Europeană • Curtea de Justiţie a Uniunii Europene • celelalte instituţii ale Uniunii sunt: Banca Centrală Europeană

şi Curtea de Conturi. • organele Consultative ale Uniunii sunt: Comitetul Regiunilor şi

Comitetul Economic şi Social.

Turismul în sfera de preocupare a organizaţiilor internaţionale – U.E.

Instituţiile prezintă următoarele caracteristici:• Fiecare dintre ele ocupă un loc distinct în structura organizatorică a Uniunii;• Fiecare instituţie reprezintă un principiu determinat, exprimă o legitimare

proprie, are un fundament politic şi sociologic distinct; • Funcţiile acestora nu se suprapun schemei statice, astfel încât, similar puterii

legislative de la nivel naţional este Consiliul, puterea bugetară este împărţită, Comisia este o instituţie cu atribuţii executive.

Turismul la nivelul Uniunii Europene

• Turismul este o industrie dinamică, în plină dezvoltare: • generând peste 4% din PIB-ul Uniunii Europene, cu aproximativ 2 milioane

de întreprinderi, care cuprind aproximativ 4% din întreaga forţă de muncă (reprezentând aproximativ 8 milioane de locuri de muncă).

• atunci când sunt luate în calcul şi legăturile cu celelalte sectoare, contribuţia

turismului la PIB-ul Uniunii Europene este estimată la aproximativ 11%, furnizând locuri de muncă pentru mai mult de 12% din forţa de muncă (24 milioane).

• Uniunea Europeană este cea mai mare regiune turistică din lume, deţinând 53% din piaţa turistică.

• Cu toate că instituţiile Uniunii Europene şi multe ţări membre U.E. au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor, considerându-l ca fiind un sector de o importanţă vitală pentru Uniunea Europeană, turismul nu are la nivel european recunoaşterea pe care o merită, neexistând încă o bază legală specifică pentru măsurile comunitare în turism în tratatele U.E. pentru o politică comună în domeniul turismului.

• Tratatul de la Lisabona crează totuşi o nouă bază juridică dedicată turismului, menită să consolideze statutul Uniunii Europene de principală destinaţie turistică a lumii, conferind Uniunii Europeane competenţa de a lua decizii care afectează acest sector, cu o majoritate calificată. Tratatul CE nu permitea Uniunii să aplice o politică specifică în domeniul turismului, dar, articolul 3(u) al Tratatului, introdus o dată cu Tratatul de la Maastricht, autoriza Comisia să ofere linii directoare pentru dezvoltarea turismului, în cadrul altor politici. În acest mod, prevederile referitoare la libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, precum şi la micile întreprinderi şi la politica regională se aplică în aceeaşi măsură şi turismului.

• Comisia Europeană, pentru perioada 2009 – 2014, a inclus organismul specializat pentru turism în cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi şi industrie, coordonat de comisarul european pentru Industrie şi antreprenoriat, Antonio Tajani (vicepreşedinte al Comisiei Europene) → La nivelul Comisiei Europene există un organism specializat pentru turism – Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, E-Business şi IDA, care este inclus în cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi şi industrie. Direcţia Turism îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism, care are reprezentanţe în statele membre şi respectiv cu alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştrii, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

• Misiunea Direcţiei Turism este de a asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare, îmbunătăţirea cunoştiinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor şi stimularea cooperării transfrontaliere.

• Direcţia Turism din cadrul Comisiei are ca scop stimularea dialogului şi parteneriatelor cu factorii direct implicaţi în acest domeniu pentru beneficiul sectorului şi pentru promovarea unei mai bune înţelegeri a rolului pe care îl joacă turismul în cadrul Uniunii Europene.

• Acţiunile promovate au ca scop: • promovarea competitivităţii şi profesionalismului în domeniul turismului, • îmbunătăţirea cadrului legislativ din turism, • îmbunătăţirea înţelegerii şi imaginii turismului, • susţinerea promovării destinaţiilor turistice europene.

• La nivelul Consiliului European turismul a fost inclus la Consiliul Competitivităţii.

• La nivelul Parlamentului European există Comisia parlamentară pentru Transport şi Turism, care este competentă și în chestiuni privind turismul.

• Recunoscând rolul important al turismului în cadrul economiei europene, Comisia Europeană s-a implicat din ce în ce mai mult în turism începând cu anii ’80, în cooperare cu Consiliul, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European, precum şi Comitetul Regiunilor.

• Prima rezoluţie a Consiliului pe subiectul turism, în anul 1984, a constat în recunoaşterea importanţei turismului pentru integrarea europeană, respectiv invitând Comisia de a face propuneri pentru acest domeniu.

• înfiinţarea Comitetului de Consiliere pe probleme de turism în anul 1986, cu rol de a facilita schimbul de informaţii, consultarea şi cooperarea pe probleme de turism

• declararea anului 1990 - Anul European al Turismului • apariţia Cărţii Verzi cu privire la rolul Uniunii în domeniul turismului în anul

1995 • primul program multianual având ca scop sprijinirea turismului european

(Philoxenia – 1997-2000). • În anul 2002, Consiliul de Miniştri a adoptat o rezoluție specifică pentru

turism, pe baza comunicării Comisiei, în care: • se recomandă o mai atentă monitorizare a impactului legislaţiei europene în

sectorul turismului, • se sugerează examinarea în detaliu a popunerii de promovare a Europei ca

destinaţie turistică • este invitată industria turistică să sprijine eforturile Uniunii Europene şi

statelor membre. În anul 2005, Parlamentul European a adoptat două rezoluţii privitoare la

turism : 1. asupra noilor perspective şi provocări pentru un turism european durabil,

care trasează linii directoare privind următoarele subiecte: • Competitivitatea şi calitatea serviciilor; • Securitatea şi siguranţa turismului; • Noile iniţiative pentru un turism durabil; • Cunoaşterea şi promovarea turismului european; • Turismul şi transportul; • Intervenţia cofinanţărilor structurale ale Comunităţii; • Turismul şi coordonarea legislaţiei comunitare; • Turismul în tratatul de întemeiere a unei Constituţii pentru Europa

2. asupra turismului şi dezvoltării, punctând asupra următoarelor deziderate: • Turismul – factor de creştere economică; • Turismul – factor de democraţie şi echilibru politic;

• Turismul – factor de sănătate publică şi educaţie; • Turismul – factor de protecţie a mediului şi conservare a patrimoniului;

→ a determinat Comisia şi factorii direct implicaţi în activitatea turistică să lucreze la elaborarea Agendei europene 21 pentru Turism

Comisia propune în anul 2006 dezvoltarea unei noi politici europene pentru turism, cu obiectivul principal de îmbunătăţire a competitivităţii industriei europene de turism şi creare de noi locuri de muncă pentru o dezvoltare durabilă a turismului în Europa şi în lume.

Au fost identificate trei domenii principale de concentrare a noii politici: 1. Măsuri de integrare vizând turismul; 2. Promovarea unui turism durabil; 3. Îmbunătăţirea înţelegerii şi a vizibilităţii turismului.

Măsurile de integrare vizând turismul se vor concentra pe trei direcţii principale: • Îmbunătăţirea reglementărilor, atât la nivel naţional cât şi la nivel

european, accentuându-se asupra următoarelor puncte: • îmbunătăţirea şi extinderea utilizării analizelor de impact asupra noilor

propuneri, • examinarea propunerilor legislative similare, • simplificarea legislaţiei europene existente. • Coordonarea politicilor; • Îmbunătăţirea utilizării instrumentelor financiare europene disponibile

(fondurilor structurale şi a altor programe europene care se derulează pe perioada 2007-2013).

Promovarea unui turism durabil va avea ca obiective: • elaborarea Agendei 21 pentru un turism european durabil începând din

anul 2007;• acţiuni specifice pentru promovarea durabilităţii economice şi sociale a

turismului european.

Îmbunătăţirea înţelegerii şi a vizibilităţii turismului european - se va realiza prin• acţiuni de armonizare şi actualizare a informaţiilor statistice, • acțiuni de încurajare a parteneriatelor intre statele membre şi părţile implicate

pentru armonizarea conturilor satelit de turism, • crearea unui portal al destinaţiilor turistice europene.

Principalele organe ale Uniunii Europene implicate în domeniul turismului sunt următoarele: • Comisia Europeană, care are ca atribuţii elaborarea propunerilor către

Consiliu şi asigurarea respectării regulilor comunitare - dovedeşte o preocupare tot mai ridicată pentru problemele turismului;

• Consiliul Uniunii, în calitate de organ decizional, care a adoptat pentru domeniul turismului două directive importante, şi anume în privinţa practicării profesiei ghizilor de turism şi respectiv cu referire la comercializarea pachetelor turistice;

• Parlamentul European, care a adoptat numeroase rezoluţii privind turismul; • Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care asigură soluţionarea

conflictelor în spaţiul european şi care a adoptat decizii importante în privinţa circulaţiei turiştilor şi a profesiilor din turism;

• Comitetul de Consiliere pe probleme de turism, care are ca atribuţii punerea în discuţie a rapoartelor înaintate de statele membre cu privire la măsurile adoptate sau care urmează a fi adoptate în domeniul turismului.

Competențele asupra dreptului de acțiune al U.E sau al statelor member

• Tratatul de la Lisabona cuprinde o clasificare generală a competenţelor, asupra dreptului de acţiune al Uniunii sau al statelor membre, pentru fiecare dintre domeniile de activitate, astfel:

a. Competenţa exclusivă - care atribuie Uniunii o competenţă excusivă într-un domeniu de activitate, de legiferare şi adoptare a actelor juridice cu caracter obligatoriu, statele membre în acest sens fiind în situaţia de acţiona doar cu abilitarea Uniunii, sau doar pentru punerea în aplicare a actelor adoptate de Uniune. b. Competenţa partajată – care atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre, într-un domeniu determinat. Astfel, într-un domeniu deteminat, Uniunea şi statele membre dispun de puterea de legiferare şi adoptare a actelor cu caracter obligatoriu, astfel încât statele membre îşi exercită competenţa, în situaţia în care Uniunea nu şi-a exercitat-o sau a decis cedarea exercitării competenţei. c. Acţiuni de sprijin, coordonare, acţiuni complementare – care reprezintă competenţa Uniunii de acţiune pentru sprijinirea, coordonarea şi respectiv suplimentarea acţiunilor statelor membre în unele domenii de activitate, fără o suprapunere a acestor competenţe, turismul fiind unul dintre aceste domenii.

Acţiuni şi politici europene în turism

Politicile Uniunii se clasifică în 3 categorii principale, din punctul de vedere al subiectului (UE şi/sau stat membru) căruia îi aparţine competenţa de reglementare în cauză:

• Politici comune – care înlocuiesc politicile naţionale ale statelor membre; • Politici comunitare – care susţin şi completează politicile naţionale în

sectoarele respective; • Politici de cooperare interguvernamentală.

În cadrul subiectului, se pot considera şi politicile de solidaritate (care vizează favorizarea dezvoltării armonioase a factorilor de producţie şi egalizarea condiţiilor concurenţei) şi politicile de acţiuni comune.

Turismul în politicile europene

Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona, domeniul turismului putea fi regăsi în cadrul altor politici europene, care au avut impact şi asupra acestui domeniu:

- prevederile cu privire la libera circulaţie a persoanelor, bunurilor şi serviciilor, precum şi cele referitoare la micile întreprinderi şi la politica regională, care se aplică în mare măsură şi turismului

- acţiunile privind activităţile şi manifestările sportive sunt sprijinite de programe ale Uniunii Europene, programe care includ şi susţinerea educaţiei, trainingului vocaţional, dezvoltarea tineretului, culturii, satisfacerea necesităţilor consumatorilor, elaborarea politicilor regionale, care de asemenea vizează şi turismul

- dezvoltarea Sistemului de informare a pieţei interne, un instrument de sprijin a cooperării administrative între statele membre - va fi utilizat în prima fază pentru Directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi Directiva privind serviciile

Turismul în domeniul de acțiune al U.E. și al statelor member

Măsuri pentru turişti: • libera circulaţie a turiştilor, care presupune un permis de conducere

comunitar, un paşaport şi un act de identitate european, respectiv eliminarea barierelor pentru libera circulaţie a persoanelor,

• protecţia şi informarea turiştilor pentru protejarea sănătăţii, siguranţei şi a intereselor directe ale acestora (Recomandarea Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la măsuri de protecţie împotriva incendiilor în hoteluri, Directiva 90/314/CEE din 13 iunie 1990 referitoare la comercializarea pachetelor turistice, Directiva 97/47/CE din 26 octombrie 1994 privind protecţia consumatorilor la anumite aspecte ale contractelor legate de obţinerea unui drept de utilizare a bunurilor imobiliare pe o anumită perioadă de timp – time-share, Directiva 97/7/CE din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în materie de contracte la distanţă, Directiva 2006/7/CE din 15 februarie 2006, cu privire la gestionarea calităţii apelor de baie utilizate în cadrul curelor balneare);

Măsuri pentru profesiuni din domeniul turismului şi afaceri: • referitoare la accesul pe piaţă, concurenţă şi IMM-uri (Directiva

2005/36/CE din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne)

• dezvoltarea armonioasă a turismului, care presupune posibilitatea extinderii turismului în spaţiu şi timp, dezvoltarea investiţiilor în turism în concordanţă cu protecţia mediului,

• libertatea stabilirii şi libera prestare de servicii, care presupune dreptul cetăţeanului european de a desfăşura, în ţările membre ale Uniunii, activitate profesională în domeniul turismului (în restaurant, hotelărie, camping), cu condiţia să fi practicat această meserie în ţara de origine, dreptul ghidului de turism de a presta servicii în alte state, atunci când însoţeşte un grup în străinătate (cu excepţia neoperării în locuri care necesită prezenţa unui ghid de turism specializat), liberalizarea transporturilor;

Măsuri pentru ţări şi regiuni: • care includ posibilitatea beneficierii de către acestea de sprijin pentru

dezvoltarea turismului prin fondurile structurale; • stimularea calităţii şi competitivităţii turismului european, cu scopul de

generare de locuri de muncă şi a creşterii economice, prin derularea Programului multianual Philoxenia 1997 – 2000 pentru turismul european;

• crearea unui sistem statistic comunitar pentru turism

Programe de finanțare a proiectelor din domeniul turismului din Fondurile Structurale ale U.E.

• Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) pentru a veni în sprijinul dezvoltării socio-culturale. Prin obiective precum Convergenţa, Competitivitatea şi locul de muncă şi Cooperarea din cadrul teritoriilor europene, FEDR va sprijini:

- practicile turistice profesioniste,-păstrarea patrimoniului natural şi cultural,-dezvoltarea unei infrastructuri care să permită o mai mare accesibilitate şi mobilitate,-IMM-uri cu profil turistic care să aibă diverse iniţiative,-reţele şi grupuri de firme cu profil turistic,-servicii de calitate superioară,-strategii comune şi schimbul de experienţă interregional.• Fondul de Coeziune - Infrastructuri legate de mediul înconjurător şi

transport, ambele de importanţă vitală pentru turism • Fondul Social - cofinanţează proiecte ce vizează programe şi traininguri cu

profil turistic pentru a stimula productivitatea şi calitatea activităţii din sectorul turismului

• programul Leonardo da Vinci - program de mobilitate pentru tineri şi cursanţi în domeniul trainingului vocaţional – turismul-potenţial sector pilot

• Fondul European pentru Dezvoltare Rurală specializat pe domeniul agriculturii va stimula:

-îmbunătăţirea calităţii producţiei şi produselor din domeniul agriculturii,

-protejarea mediului înconjurător şi dezvoltarea regiunilor rurale,-încurajarea activităţilor turistice ca parte integrantă a diversificării obiectivelor economiei rurale,-va sprijini studiile şi investiţiile asociate cu întreţinerea, restaurarea şi îmbunătăţirea patrimoniului turistic.• Fondul European pentru Pescuit - are ca scop diminuarea efectelor socio-

economice ale restructurării domeniului pescuitului şi regenerarea activităţilor legate de pescuit prin diversificare şi alternative de angajare, sprijinirea micilor pescării şi infrastructura turistică

• Programul privind Competitivitatea şi Iniţiativa - va stimula competitivitatea companiilor europene şi în special a IMM-urilor (inclusiv pt. turism).

• Iniţiativele comunitare ENVIREG (lupta împotriva poluării zonelor de coastă, în special al celor mediteraneene) şi LEADER (dezvoltarea turismului rural şi a agroturismului)

• al 7-lea Program European pentru Dezvoltare şi Aplicare Tehnologică poate avea efecte pozitive în domeniul tehnologiilor informaţionale, a celor de comunicare şi aplicaţiilor prin satelit.

Măsuri şi direcţii de acţiune pentru punerea în practică a principalul obiectiv al politicii europene pentru turism revizuite în anul 2006 , urmare a

Comunicării Comisiei Europene „O nouă politică europeană pentru turism: întărirea parteneriatului pentru turism în Europa”.

1. Finalizarea noilor reglementări statistice în domeniul turismului – desfăşurarea de acţiuni pentru promovarea introducerii Cadrului statistic de contabilitate în turism (TSA) - care va fi utilizat pentru comensurarea produselor şi serviciilor turistice (în conformitate cu standardele internaţionale conceptuale, de clasificare şi definire) şi care va asigura coerenţa comparaţiilor datelor statistice specifice diferitelor ţări. Acest TSA va conţine informaţii detaliate despre producţia şi produsele din domeniul turismului, legăturile cu alte industrii, date cu privire la forţa de muncă angajată, date despre formarea de capital şi informaţii adiţionale non-monetare despre turism.

2. Programul EDEN – concretizat prin lansarea acţiunii pregătitoare Destinaţii europene de excelenţă – lansat în vederea intensificării vizibilităţii

asupra turismului european, pentru a atrage atenţia asupra valorii, diversităţii şi

caracteristicilor specifice ale destinaţiilor turistice europene, pentru a promova destinaţiile care au ca obiectiv de creştere economică susţinerea socială, culturală şi ecologică a turismului. Acţiunile programului EDEN au fost lansate în anul 2006 şi concretizate în patru ediţii cu teme specifice, astfel: - Cea mai bună destinaţie europeană rurală în curs de dezvoltare – în anul

2007- Turismul şi patrimoniul local – în anul 2008- Turismul şi zonele protejate – în anul 2009- Turismul acvatic – în anul 2010- Turismul și regenerarea siturilor - in anul 2011- Turismul accesibil – în anul 2012

3. Programul Calypso – acţiune pregătitoare privind turismul social în Europa – lansat în scopul de a facilita schimburile turistice la nivel european în anul 2009, având finanţarea confirmată pentru a funcţiona cel puţin trei ani. Punerea în aplicare a acestui proiect constituie o oportunitate de promovare a parteneriatelor între partenerii sociali, între sectorul public şi privat. În acest sens, programele de schimb regional (spre exemplu INTERREG, care este cofinanţat prin fondul ERDF) reprezină o modalitate de extindere a bunelor practici regionale către alte regiuni europene, asigurând în acelaşi timp accesibilitate, prin schimburi turistice, pentru diferite grupuri ţintă, cu scopul de a cuprinde categoriile defavorizate ale populaţiei europene (pensionari, cetăţeni cu vâsta peste 65 de ani, tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, familii aflate în circumstanţe sociale dificile - financiare, personale şi/sau dizabilităţi - şi care sunt în evidenţa autorităţilor).

4. Asigurarea cadrului operaţional pentru organizarea unor evenimente, în scopul de a îmbunătăţii interfaţa cooperării între întreprinzătorii turistici europeni. Una dintre măsurile luate în acest sens este organizarea anuală a Forumului Turismului European, unde se reunesc lideri reprezentativi din industria turismului, societăţii civile, instituţiilor europene, autorităţilor publice naţionale şi regionale/locale cu competenţe în turism şi organizaţii internaţionale, pentru a dezbate provocările din domeniul turismului. 5. Portalul destinaţiilor turistice europene – proiect în derulare, lucrare desfăşurată de Comisiei Europeane împreună cu statele membre.

6. Site-ul oficial al Uniunii Europene „Călătorind prin Europa”, care este destinat persoanelor care călătoresc în cele 27 de state membre ale UE.

7. Inițiativa privind crearea unei etichete europene pentru sistemele de certificare a calităţii în turism, care ar putea îmbunătăţi transparenţa şi coerenţa evaluării calităţii la nivel european. Eticheta europeană ar urma să fie acordată acelor

sisteme de certificare a calităţii serviciilor turistice (prezente şi viitoare) care respectă criteriile comune europene. În acest sens in anul 2011 a fost efectuată consultarea publică.

8. Inițiativa europeană ref. ref. Turismul cultural – rute culturale europene

9. inițiativa europeană ref. tehnologii de informatizare și comunicare pentru turism – in vederea creșterii competitivității IMM care desfășoară afaceri pt. turism – I Business în sectorul turismului european si crearea de locuri de muncă

Linii de acțiune:- politica de dezvoltare (include analiza evoluției pieței)- tehnologizarea - operaționalizarea - crearea unui portal pentru asistența în afaceri a IMM.

10. inițiativa europeană: 50 000 turiști (proiect pilot in 2013 : U.E. și Argentina, Brazilia și Chile)

11. Cicloturismul – rute ciclistice în Europa (15)- EuroVelo.com portal

Turismul la nivelul administrației naționale

Prin Ordonanţă de urgenţă (sedința Guvernului din 22.12.2012) Guvernul a decis înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, instituţie care va funcţiona în subordinea Ministerului Economiei şi în coordonarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism.

"În subordinea Ministerului Economiei şi în coordonarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Turism, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, prin preluarea structurilor şi activităţilor în domeniul turismului".

Autoritatea Nationala pentru Turism implementează strategia natională de dezvoltare turistică, strategia de dezvoltare a produselor si destinatiilor turistice, strategia de privatizare si postprivatizare în domeniul turismului, elaborată la nivelul ministrului delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediul de afaceri si turism.

Atribuții A.N.T:- propune, în vederea aprobării de către ministrul delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediul de afaceri si turism, si aplică planurile de dezvoltare a infrastructurii turistice;

- realizează politica de promovare si dezvoltare a turismului pe baza planurilor si programelor de marketing al turismului aprobate de ministrul delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediul de afaceri si turism; - organizează si realizează activitatea de promovare turistică a României atât pe piata internă, cât si pe pietele internationale, prin activităti specifice reprezentantelor de promovare turistică; - autorizează operatorii economici si personalul de specialitate din turism, respectiv licentiază agentiile de turism, clasifică structurile de primire turistice, omologhează pârtiile, traseele de schi si traseele turistice montane, brevetează si atestă personalul de specialitate, avizează capacitatea institutională si eficacitatea educatională în domeniul formării profesionale, autorizează plajele turistice si activitătile din industria de agrement, acreditează centrele nationale de informare si promovare turistică; - atestă ca statiuni turistice de interes local sau national localităti sau părti de localităti, la solicitarea autoritătilor publice locale; - organizează evidenta, atestarea si monitorizarea valorificării si protejării patrimoniului turistic, conform legii; eliberează certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru societătile comerciale din domeniul turismului; - participă la manifestări expozitionale de turism în tară si în străinătate, organizează vizite educationale de informare, precum si evenimente si misiuni cu rol în cresterea circulatiei turistice în România sau cu impact în cresterea notorietătii României ca destinatie turistică, în tară si în străinătate, sau participă în calitate de coorganizator împreună cu asociatiile profesionale, patronale si organizatiile neguvernamentale cu activitate în domeniul turismului, autoritătile administratiei publice locale si centrale, cu alte entităti ce desfăsoară activitate în domeniul turismului, în cadrul cărora se pot organiza deplasări pentru reprezentantii mass-mediei; -organizează activităti de promovare prin productie sau coproductie de emisiuni TV si radio; - stabileste, împreună cu autoritătile administratiei publice centrale si locale care au atributii în domeniu, măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică, măsuri pentru valorificarea turistică, precum si măsuri pentru integrarea acestora în actiunile de modernizare a localitătilor si a zonelor aferente; - asigură urmărirea aplicării si controlul respectării reglementărilor în domeniile sale de activitate; - efectuează controlul activitătilor din turism si din industria de agrement, conform legislatiei în vigoare; - efectuează controlul calitătii serviciilor din turism; - asigură, cu aprobarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediul de afaceri si turism, reprezentarea pe plan intern si international în

domeniile sale de activitate; - îndeplineste rolul de autoritate natională responsabilă cu elaborarea, coordonarea si implementarea programului pentru definirea si promovarea brandului turistic national, în scopul creării unei imagini pozitive a României; - organizează evenimente/întâlniri cu reprezentanti ai institutiilor publice, private, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, nationale si internationale, precum si congrese, colocvii si alte actiuni similare, în tară si străinătate, în domeniul turismului; - monitorizează derularea investitiilor pentru proiectele din domeniile sale de activitate pe care ministerul le finantează; coordonează programele de asistentă acordată de Organizatia Mondială a Turismului si de alte organisme internationale; coordonează, împreună cu Ministerul Educatiei Nationale, procesul de instruire din institutii de învătământ în domeniul turismului; coordonează, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice, programe nationale si judetene de reconversie profesională în meseriile specifice activitătii turistice.

ANT - reprezentarea pe plan international în domeniul turismului

Pe plan extern, România desfășoară relații de colaborare turistică cu numeroase state ale lumii, cadrul juridic al acestora fiind asigurat de acorduri interguvernamentale.

De asemenea, România face parte din organizații internaționale și regionale de turism, cu statut de stat membru cu drepturi depline sau observator iar în majoritatea acestora încă de la înființarea lor, astfel: - Organizația Mondială a Turismului – www.unwto.org (anul aderarii

Romaniei:1975) - Comisia Europeană pentru Turism – www.etc-organisation.org (anul aderării României:anul 1998) - Comisia Dunăreană pentru Turism – www.danube-river.org (anul aderării

României: 1998) - Inițiativa Central Europeană – www.cei-net.org (anul aderării României: 1992) - Organizația pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră www.bsec - organization.org (anul aderării României: 1996) - Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare – www.oecd.org (anul aderării României 2007) – statut de observator - Comisia Europeană – Comitetul de Consultanță în Turism – www.ec.europa.en/enterprise/tourism/index_en.htm

- Asociația Internațională Itervitis- www.itervitis.org (anul aderării României : 2013) De asemenea, România susține Centrul Dunărean de Competență - www.dcc.org .

Organigrama ANT

În cadrul ANT funcţionează:• reprezentanţe de promovare turistică cu sediul în străinătate - Birouri de informare si promovare turistică ale ANT în alte state, aflate în coordonarea Direcţiei Management Brand• reprezentanţe şi unităţi teritoriale cu sediul în ţară, (structuri fără personalitate Juridică) - Reprezentanţe teritoriale, organizate în cadrul Compartimentului Reprezentanţe teritoriale, care funcţionează în cadrul Direcţiei de Dezvoltare Turistică

Raportat la domeniul turismului, există și funcţionează Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism – INCDT, instituţie publică cu personalitate juridică.

Raportat la domeniul turismului funcţionează Consiliul Consultativ al Turismului.

Strategii/politici publice pentru turism la nivelul administrației naționale• Strategia în domeniul turismului - compusă din două programe: • Programul de marketing şi promovare turistică – care urmăreşte

îmbunătăţirea imaginii României ca destinaţie turistică pe piaţa internaţională şi are ca şi obiectiv, creşterea circulaţiei turistice către România şi a încasărilor din turismului internaţional;

• Programul de dezvoltare a produselor turistice – care urmăreşte constituirea de parteneriate pentru elaborarea cadrului strategic de urbanism la nivel naţional pentru dezvoltarea turismului şi are ca şi obiectiv susţinerea turismului intern în vederea îmbunătăţirii circulaţiei turistice în paralel cu conservarea patrimoniului natural şi cultural din România

→ Politica publică în domeniul turismului Promovarea potenţialului turistic. Promovarea vânzărilor la nivel naţional şi regional

Măsuri pentru turism la nivelul administrației naționale

• O importantă măsură - înfiinţarea comisiilor interministeriale (ex: Comisia interministerială pentru dezvoltare turistică în anul 2010, ca organ consultativ, fără personalitate juridică, în scopul coordonării şi promovării politicilor şi acţiunilor de analiză şi dezvoltare în domeniul turismului sau a grupurilor de lucru interministeriale (ex: Grupul de lucru interministerial pentru dezvoltarea ecoturismului în România). • O măsură benefică în dezvoltarea turismului este și Hotărârea Guvernului privind aprobarea Programului privind reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes judeţean şi de interes local clasate, alimentarea cu apă precum şi canalizarea şi epurarea apelor uzate la sate şi în unităţile administrativ-teritoriale unde există resurse turistice de interes naţional, respectiv aprobarea listei de investiţii cuprinzând programele şi proiectele de investiţii în turism şi a surselor de finanţare a documentaţiilor tehnice şi a lucrărilor de execuţie a programelor şi obiectivelor de investiţii în turism

Politici publice pentru turism la nivelul administrației naționale

• În privinţa politicilor publice în domeniul turismului, în România, perioada postdecembristă (până în anul 2006) este caracterizată de lipsă acestui tip de acţiune la nivel decizional; turismul nu a beneficiat de importanţa pe care o merita. • Putem evidenţia, înfiinţarea în anul 1998 a Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, fond special instituit de ministrul turismului, datorită lipsei resurselor la bugetul de stat pentru activităţi în domeniul turismului. Acest fond special a fost inclus în bugetul de stat în anul 2002

Programe naţionale guvernamentale în domeniul turismului

• Programul Steagul Albastru – Blue Flag, privind constituirea Comitetului naţional Steagul Albastru – Blue Flag în vederea implementării în România a programului Steagul Albastru – Blue Flag, (coordonat de Fundaţia de Educaţie pentru Mediu, din Marea Britanie), pentru acordarea mărcii de calitate

Steagul Albastru – Blue Flag, plajelor sau zonelor de plajă turistice de pe litoralul Mării Negre. Distincţia Blue Flag atestă calitatea nisipului, apei şi a amenajărilor plajelor. • A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 335 din 04 aprilie 2002 privind implementarea în România a programului Steagul Albastru – Blue Flag - Publicat în Monitorul Oficial nr. 268 din 22/04/2002• Programul naţional de creştere al calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii Q - a fost aprobat şi structurat pe 11 acţiuni şi de lansare a mărcii Q (simbol prin care se atestă faptul că în cadrul hotelului căruia i-a fost atribuită această marcă se prestează servicii hoteliere de calitate). • A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 668 din 05 iunie 2003 privind aprobarea Programului naţional de creştere al calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii Q - Publicat în Monitorul Oficial nr. 424 din 17/06/2006• Programul naţional de dezvoltare a turismului montan Superschi în Carpaţi, program de interes naţional pentru dezvoltarea turismului montan (program care se derulează şi în prezent), cu componenta principală - turism pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă – care este structurat pe acţiuni şi etape care au în vedere: - realizarea unui studiu integrat privind dezvoltarea turismului montan pentru practicarea schiului şi a altor sporturi de iarnă în zone şi localităţi stabilite,- stabilirea terenurilor care vor fi incluse pentru practicarea schiului şi a sporturilor de iarnă, - elaborarea şi avizarea planului de amenajarea a teritoriului şi de urbanism pentru zonele incluse în program, - amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea infrastructurii generale, - amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor de schi, cu instalaţiile de transport pe cablu aferente, instalaţii şi echipamante de producere a zăpezii artificiale şi de întreţinere a pârtiilor şi instalaţiile pentru iluminatul pârtiilor de schi, - amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor de schi destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă (bob, biatlon, sanie, sărituri la trambulină, a patinoarelor) şi echiparea cu instalaţiile şi echipamentele corespunzătoare, - construirea, dezvoltarea sau reabilitarea structurilor de primire turistică. A se vedea Legea nr. 526 din 11 decembrie 2003 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a turismului montan Superschi în Carpaţi, cu completările şi modificările ulterioare - Publicat în Monitorul Oficial nr. 901 din 16/12/2003

Sub-Programe naţionale guvernamentale de investiții în domeniul turismului • Schi în România, care are ca obiective modernizarea şi extinderea pârtiilor de

schi existente şi realizarea de noi pârtii de schi, în vederea asigurării condiţiilor pentru practicarea sporturilor de iarnă la standarde internaţionale, dezvoltarea turismului montan şi îmbunătăţirea calitativă a ofertei turistice a

staţiunilor montane pentru creşterea atractivităţii şi atragerea de turişti; • Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona montană înaltă, în cadrul căreia

sunt avute în vedere lucrări de dezvoltare a reţelei de cabane turistice montane în zona de creastă, refacerea infrastructurii de acces şi siguranţă pentru turişti, dezvoltarea reţelei de refugii salvamont şi a sistemului de semnalizare pe traseele turistice montane;

• Dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice, în cadrul căruia obiectivul general este acela de a îmbunătăţi infrastructura generală şi specifică turismului din staţiunile balneare;

• Dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta Dunării şi a staţiunilor de pe litoralul Mării Negre, care vizează ca obiective de investiţii amenajarea de miniporturi pentru agrement nautic în principalele zone de interes turistic şi de puncte (foişoare) de observare/filmare/fotografiere, realizarea unor lucrări de extindere a infrastructurii de utilităţi şi acces spre plaje, includerea tuturor facilităţilor necesare acordării distincţiei Blue Flag plajelor, amenajarea unei reţele de centre de informare turistică şi a unor centre de agrement pe plajă.

• Sibiu – capitală culturală europeană 2007, • Dezvoltarea turismului cultural. • Subprogramul naţional Investiţii în turism, lansat în octombrie 2004 şi

încheiat la 31 decembrie 2006, pentru susţinerea financiară (sprijin financiar nerambursabil, exclusiv de la Bugetul de stat – bugetul alocat acestui subprogram a fost de 27,2 mil. Ron - prin cofinanţarea în proporţie de 50% a proiectelor eligibile) a investiţiilor întreprinderilor mici şi mijlocii care îşi desfăşoară activitatea în staţiunile turistice de interes naţional şi local, a avut ca scop stimularea dezvoltării turismului prin investiţii în proiecte care contribuie la dezvoltarea staţiunilor turistice şi a avut în vedere atingerea următoarelor obiective:

- îmbunătăţirea infrastructurii de cazare din staţiunile turistice, - îmbunătăţirea calităţii serviciilor în turism, - diversificarea serviciilor în turism,- sporirea competitivităţii serviciilor în turism

A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1307 din 19 august 2004 privind aprobarea structurii, indicatorilor şi fondurilor aferente subprogramului Investiţii în turism - Publicat în Monitorul Oficial nr. 829 din 18/09/2004.

Strategii, măsuri și acţiuni guvernamentale în turismStrategia pentru dezvoltarea turismului în România 2006

• Obiectivul strategic general de dezvoltarea a turismului şi anume, crearea unei destinaţii turistice pe plan internaţional competitivă, la nivelul

valorii resurselor turistice de care dispune România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic naţional. Realizarea obiectivului stategic vizează următoarele direcţii de acţiune:

• Modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică; • Îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii de marketing şi promovare; • Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin

asigurarea cadrului legislativ simplificat şi eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia internaţională;

• Crearea unui mediu de afaceri competitiv, repectiv a unui regim fiscal care să încurajeze creşterea, exportul, investiţiile, infrastructura şi crearea de noi locuri de muncă.

Master Planul Turismului Naţional al României 2007-2026, pentru a pune bazele implementării unei abordări durabile a dezvoltării turismului din România, elaborat în anul 2007 de o echipă a Organizaţiei Mondiale a Turismului, a fost aprobat în septembrie 2007 în şedinţă de Guvern.

Master Planul Turismului Naţional al României a avut ca obiectiv formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea şi managementul durabil al industriei turismului în ceea ce priveşte resursele naturale şi culturale, cuprinzând planuri şi strategii de optimizare a contribuţiei sectorului turistic la economia naţională. Acesta cuprinde o perioadă de 20 de ani și reprezintă politica de umbrelă care include diferite planuri si strategii, descrise in asa fel incat să optimizeze contribuția sectorului la economia națională.

In anul 2009, la nivelul Ministerului Turismului, a fost elaborat, în cadrul realizării Strategiei de dezvoltare a turismului balnear, Master Planul pentru dezvoltarea turismului balnear şi Planul de acţiune al acestuia pe 3 ani.

Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România -2009

România este în acest moment printre primele țări (dacă nu chiar prima) care a dezvoltat un sistem de recunoaștere a destinațiilor de ecoturism pe baza Standardului European de Ecoturism (EETLS), primul sistem recunoscut la nivel global de Consiliul Mondial pentru Turism Durabil (GSTC) în septembie 2012, iar calitatea serviciilor și destinațiilor în ecoturism se raportează deja la acesta.

Lansarea oficială a criteriilor s-a făcut în cadrul Conferinţei Naţionale de Ecoturism, organizată de Asociaţia de Ecoturism din România, în luna noiembrie 2012, iar destinaţíile înscrise pentru evaluare sunt următorele:• Defileul Crişul Repede – Pădurea Craiului prin Centrul pentru Arii Protejate şi

Dezvoltare Durabilă Bihor

• Regiunea Târnava Mare din Transilvania prin Fundaţia ADEPT Transilvania • Băile Tuşnad şi împrejurimile prin Organizaţia GeoEcologică ACCENT • Ţara Dornelor – Parcul Naţional Călimani, prin Asociaţia de Ecoturism Ţara

Dornelor • Gheorghieni – Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş, prin Asociaţia

Turistică Pro Gheorghieni • Oraşul Zărneşti prin Primăria oraşului Zărneşti • Zona Mara – Cosău – Creasta Cocoşului prin Centrul de Ecologie şi Turism

Maramureş • Crişan – Chilia Veche – Murighiol – Sulina – Sfântu Gheorghe prin Asociaţia

“Ivan Patzaichin – Mila 23″• Zona Ţara Haţegului – Retezat prin Asociaţia de Turism Retezat

Măsuri și acţiuni guvernamentale în turism

Începând din anul 2007, au fost implementate în România de către ministerul de resort, programele europene pentru turism (Programul EDEN, Calypso etc).

O măsură importantă a Guvernului, iniţiată de către Ministerul Turismului, luată în favoarea angajaţilor şi a angajatorilor, dar care se adresează dezvoltării şi susţinerii turismului românesc, este introducerea în România a tichetelor de vacanţă (măsură care nu mai produce efectele scontate, odată cu intrarea în vigoare a propunerii proiectului de lege a Guvernului de modificare a Codului fiscal 2010 din cadrul măsurilor de austeritate pentru care Guvernul si-a asumat răspunderea în luna iunie 2010, prin care se prevede includerea în veniturile salariale a sumelor acordate ca şi contravaloare a tichetelor de vacanţă – ceea ce va conduce la impozitarea contravalorii acestor sume – aspect care va genera parţial pierderea atractivităţii utilizării tichetelor de vacanţă).

A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8 din 18 februarie 2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă - Publicat în Monitorul Oficial nr. 110 din 24/02/2009

Ministerul Turismului în anul 2009 a decis adoptarea unui nou slogan al turismului românesc „Romania, the land of choise”, campania de promovare a acestui nou slogan fiind însoţită de imnul turistic sub acelaşi nume – Come to Roumania the Land of choice.

În anul 2010 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a iniţiat proiectul de brand, finanţat din fonduri europene prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, lansând brandul turistic al României “Explore the Carpathian garden” în 29 iulie 2010 în cadrul manifestării Zilele României la Expo 2010 Shanghai.

Au fost identificate 6 produse cheie pentru construcţia brandului:• Turism rural • Natură sălbatică şi parcuri naturale • Sănatate şi wellness

• Activ şi aventură • Circuite • City breaks

Strategii, măsuri și acţiuni guvernamentale în turism

Întocmirea proiectului de lege Planului de amenajare a teritoriului naţional – secţiunea VI- Zone cu resurse turistice, pentru prima dată în România, în coordonarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, care are ca scop stabilirea valorii potenţialului turistic pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. După adoptarea sa, această lege va sta la baza strategiilor şi politicilor privind turismul şi a studiilor de marketing viitoare.

În fază de lucru - Strategia de turism durabil a Carpaților, 2013 Trei obiective majore ale Strategie de Turism Durabil: 1. Dezvoltarea unor condiții favorabile pentru produsele și serviciile de turism durabil, incluzând și promovarea Carpaților ca o destinație unică. 2. Dezvoltarea unui management turistic inovativ la toate nivelurile, integrând nevoile comunităților locale și menținerea capitalului natural și cultural 3. Dezvoltarea unui proces continuu de conștientizare, creștere a capacității instituționale, educare și formare pentru turism durabil la toate nivelurile.

Politicile publice/Programele de finanțare și Turismul

Politicile publice în domeniul turismului încep să facă resimţite odată cu adoptarea Planului Naţional de Dezvoltare al României pentru perioada 2007-2013, care are ca obiectiv general reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare între statele membre ale Uniunii Europene şi care a fost structurat pe mai multe programe operaţionale sectoriale (POS) şi programul operaţional regional (POR), unde turismul se manifestă ca un domeniu cu o prezenţă şi importanţă remarcabilă.

Astfel, politicile şi planurile de dezvoltare regională din ultimii ani iau în considerare sectorul turismului, ca sector strategic pentru asigurarea creşterii economice, pe o bază durabilă şi dinamică, a unor regiuni care deţin potenţial turistic. Strategia Naţională de Dezvoltare Regională, elaborată în baza Planurilor de Dezvoltare Regională şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013, au identificat dezvoltarea turismului ca o prioritate de dezvoltare regională (luând în considerare potenţialul turistic existent în toate regiunile).

In perioada 2007 – 2013 României îi sunt alocate importante contribuţii financiare din partea Uniunii Europene prin fondurile de aderare, respectiv programele operaţionale regionale şi sectoriale.

Programul Operaţional Regional – POR : Pentru atingerea obiectivului general al dezvoltării regionale, strategia

vizează atingerea următoarelor obiective specifice:• Creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, printr-o abordare policentrică, pentru a stimula o dezvoltare mai echilibrată a Regiunilor de dezvoltare • Îmbunătăţirea accesibilităţii în regiuni şi în special a acesibilităţii centrelor urbane şi a legăturilor lor cu ariile înconjurătoare • Creşterea calităţii infrastructurii sociale a regiunilor • Creşterea competitivităţii regiunilor ca localizări pentru afaceri • Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor

Programul Operaţional Regional a fost finanţat în perioada 2007-2013 din bugetul de stat şi bugetele locale, fiind cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)• Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării se va realiza printr-o abordare integrată, bazată pe o combinare a investiţiilor publice în infrastructura locală, politici active de stimulare a activităţilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale, pe următoarele axe prioritare tematice: • Axa prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de

creştere • Axa prioritară 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale • Axa prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale • Axa prioritară 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local • Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

Implementarea Axei prioritare 5 a POR, respectiv îmbunătăţirea infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor de cazare şi agrement şi o promovare susţinută a imaginii României pe plan intern şi internaţional → să determine creşterea calitativă, la standarde europene, a ansamblului condiţiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creşterii cererii de turism pentru România, ca destinaţie turistică europeană.

Principalele domenii majore de intervenţie ale axei prioritare 5 sunt:5.1. Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe 5.2. Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice 5.3. Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică cu următoarele operaţiuni: - Crearea Centrelor Naţionale de Informare şi Promovare Turistică (CNIPT) şi

dotarea acestora; - Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice şi a activităţilor de marketing specifice; - Crearea unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică prin definirea şi

promovarea brandului turistic naţional; - Crearea Centrelor Naţionale de Informare şi Promovare Turistică (CNIPT) şi dotarea acestora - Componenta: Instituirea unui sistem integrat şi informatizat a ofertei turistice româneşti.

In cadrul Programului Fondul European pentru Dezvoltare Agricolă Rurală FEADR, este disponibilă Măsura 3.1.3 „Încurajarea activitatilor turistice” care se încadreaza în Axa III –„Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale” şi are ca obiectiv general dezvoltarea activitatilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural. • Obiectivele specifice acestei măsuri se refera la: - Crearea şi menţinerea locurilor de muncă prin activităţi de turism, în special pentru tineri şi femei; - Creşterea valorii adăugate în activităţi de turism; - Crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice; - Creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor.

• Obiectivele operationale se referă la:- Creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistice la scară mică; - Dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică;- Crearea facilităţilor recreaţionale în vederea asigurării accesului la zonele

naturale de interes turistic

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POS DRU), este elaborat în concordanţă cu cea de-a patra prioritate tematică din Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 („Dezvoltarea şi utilizarea eficientă a capitalului uman din România”) pentru obiectivul „Convergenţă” şi cu politicile şi strategiile naţionale în domeniul dezvoltării resurselor umane.

Pentru creşterea calităţii serviciilor turistice, prin îmbunătăţirea calificării resurselor umane angajate în domeniu, prin POS DRU sunt disponibile fonduri în cadrul Axei prioritare 5, în următoarele domenii majore de intervenţie: 5.1 - Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare a forţei de muncă; 5.2 - Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă.

Proiecte naționale/internaționale A.N.T.

• Desemnarea destinaţiilor ecoturistice ale României • Proiectul EDEN - “Destinaţii Europene de Excelenţă” – EDEN, a fost lansat

de către Comisia Europeană;

Administrațiile naționale de turism organizează un concurs național de proiecte pentru desemnarea destinației de excelență a țării respective, conform unei teme stabilite anual în cadrul Comitetului Consultativ pentru Turism şi a criteriilor de selecţie agreate de Comisie.

Destinaţiile EDEN – winner din România sunt următoarele: - Depresiunea Horezu, în anul 2008, pentru tema turismul şi moştenirea locală intangibilă - Parcul Natural Apuseni, în anul 2009, pentru tema turismul şi ariile protejate - Staţiunea Geoagiu – Băi, în anul 2010, pentru tema turismul acvatic - Municipiul Alba Iulia, în anul 2011, pentru tema turismul şi regenerarea siturilor

fizice - Ţinutul Buzăului, în anul 2012, pentru tema turismul rural - Jurilovca, în anul 2013, pentru tema turismul accesibil

• Proiectul Sagittarius – Lansarea antreprenoriatului patrimoniului la nivel local: strategii şi instrumente pentru unificarea forţelor, salvarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, realizarea schimbului de experienţă. Proiectul este aprobat în cadrul Programului de Cooperare Transnaţională

Sud-Estul Europei – SEE, ANT participând ca partener asociat strategic alături de INCDT. • Obiectivele proiectului sunt următoarele: - creşterea atractivităţii turistice a zonei incluse în proiect prin medierea

conflictelor dintre protejarea, conservarea şi utilizarea turistică a patrimoniului cultural şi natural;

- înfiinţarea de incubatoare de afaceri la nivel local pentru valorificarea durabilă a patrimoniului, prin instruirea de grupuri ţintă relevante;

- punerea la dispoziţia întreprinzătorilor locali de instrumente şi metode pentru elaborarea şi implementarea cu succes a produselor şi serviciilor turistice de patrimoniu, cu scopul regenerării economice la nivel local;

- comunicarea valorii patrimoniului local comunităţii, prin implicarea tinerilor în procesul de planificare şi de management.

• Proiectul Rute culturale în zona inferioară şi de mijloc Dunării (2012-2013) Proiectul este co–finanţat de Comisia Europeană, prin Programul Trans-

national cooperation projects on European Cultural Routes, având ca obiectiv principal diversificarea ofertei turistice europene şi creşterea vizibilităţii zonei Dunării inferioare şi de mijloc ca o destinaţie atractivă şi durabilă, prin dezvoltarea a două rute culturale: Ruta împăraţilor romani şi Ruta dunăreană a vinului.

Într–o primă fază, următoarele obiective au fost incluse în cadrul rutelor: • Ruta împăraţilor romani

• Sarmizegetusa Ulpia Traiana • Adamclisi • Histria • Apulum • Roşia Montana • Ruta dunăreană a vinului: • Dealurile Dobrogei: Alcovin, Murfatlar, Clos des Colombes • Dealurile Munteniei şi Olteniei: Galicea Mare, Segarcea, Starmina, Vânju

Mare, Oprişor.• Terasele Dunării: Ostrov, Zimnicea.

• Proiectul Transdanube Proiectul Transdanube – Mobilitate şi transport durabil în regiunile

turistice de-a lungul Dunării, este aprobat în cadrul Programului de Cooperare Transnaţională Sud- Estul Europei – SEE, ANT participând ca partener asociat rtrategic alături de INCDT.

Proiectul vizează următoarele obiective: • dezvoltarea accesibilităţii regiunilor de-a lungul Dunării prin oferte de

mobilitate durabilă; • dezvoltarea mobilităţii durabile în Regiunea Dunării; • creşterea contribuţiei turismului în cadrul economiei în regiunile dunărene,

prin intermediul pachetelor de marketing referitoare la mobilitate şi turism; • promovarea mobilităţii durabile în Regiunea Dunării; • stimularea utilizării de sisteme de mobilitate ecologice; • evidenţierea avantajelor mobilităţii durabile pentru regiune precum şi

implementarea măsurilor propuse prin proiecte pilot.

• Proiectul LIMES – Large Scale Innovative and Mobile European Services for Cultural Tourism in Rural Areas, co –finanţat de Comisia Europeană Limesul roman este singurul element de patrimoniu european care conecteaza

10 ţări europene: Marea Britanie, Olanda, Germania, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România şi Bulgaria. Deşi există atracţii turistice în zona limesului acestea nu sunt conectate printr –o imagine unitară. De asemenea, limesul roman este aflat în zone rurale care nu sunt dezvoltate corespunzător pentru turism.

Conectarea obiectivelor turistice situate în zona limesului roman, prin aplicaţii pentru dispozitive mobile, oferă o ocazie deosebită pentru creşterea vizibilităţii acestora şi a numărului de turişti, concomitent cu dezvoltarea economică a zonelor rurale parcurse de rută.

Obiectivele proiectului • Conectarea obiectivelor turistice situate de – a lungul limesului roman din 10

ţări europene,

• Dezvoltarea şi implementarea de aplicaţii inovative pentru dispozitive mobile, • Susţinerea antreprenoriatului în zona rutei, • Crearea de venituri şi locuri de muncă în zonele rurale, • Creşterea vizibilităţii şi accesibilităţii cu privire la identitatea şi istoria comună

europeana pentru vizitatorii din întreaga lume.

Turismul în cadrul Programului de guvernare 2012 - 2016Obiectivul general al strategiei în domeniul Turismului, IMM şi Mediului

de afaceri implică, pe de o parte, un efort de reconstrucţie, promovare şi creştere a numărului de turişti şi, pe de alta parte, în implementarea de politici privind sporirea competitivităţii economice și refacerea încrederii investitorilor şi, în general, a clasei antreprenoriale în mediul de afaceri românesc.

Aceste activităţi vizează promovarea României ca destinaţie turistică prin realizarea unei strategii turistice naţionale, îmbunătăţiri aduse în plan legislativ, facilităţi fiscale şi o serie de soluţii sectoriale în domeniul turistic.

În ceea ce priveşte IMM-urile şi sprijinirea mediului de afaceri, se are în vedere o serie de facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă, stimularea şi dezvoltarea sectorului IMM şi consolidarea instrumentelor de garantare şi contragarantare pentru stimularea sectorului IMM.

Strategie în turism

Preluarea modelului de organizare din tari cu experienta in turism, referitoare la Sistemul de Turism Local pe zone omogene din punct de vedere natural si antropic, pentru a valorifica, intr-un sistem integrat, resursele locale culturale, agricole, mestesugaresti etc.;

Consolidarea experientelor si traditiilor din turismul romanesc (turismul montan, de litoral, de tineret, circuitele culturale, turismul rural etc.) prin racordarea lor la tendintele si practicile europene si mondiale;

Dezvoltarea si promovarea produselor turistice cu valoare adaugata (turismul eco, de sanatate, de conferinte si congrese, cultural etc.);

Introducerea standardelor de calitate in activitatea turistica, care devin principal instrument de control al statului in domeniul turismului; Descentralizarea activitatii de autorizare si avizari;

Promovarea si valorificarea avantajului competitiv al unor produse si servicii romanesti (medicale, agricole, IT, industrii creative etc.).

Cooperare instituţională în sprijinul promovării turistice

Aşezarea unor noi relaţii între Ministerul Turismului şi Ministerul Educaţiei,Tineretului şi Sportului pentru promovarea unor programe comune privind taberele şcolare şi studenţeşti organizate în extrasezon;

Cooperarea între Ministerul Turismului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale privind creşterea numărului de pensionari beneficiari ai programelor de îngrijire a sănătăţii în staţiunile de turism balnear;

Dezvoltarea unor programe comune cu Ministerul Sănătăţii privind recuperarea forţei de muncă în staţiunile de turism balnear; Colaborarea cu Ministerul de Externe pe linia creşterii numărului de turişti care ne vizitează ţara (un regim mai facil pentru acordarea de vize pentru turişti);

Colaborarea cu Ministerul Culturii pe linia punerii in valoare a patrimoniului cultural si istoric al României.

Măsuri instituţionale şi legislative în domeniul turismului

Adoptarea Legii Turismului, care să prevadă: legislaţia cu privire la pregătirea profesională şi învaţământul de specialitate; legislaţia privind activitatea de facilităţile fiscale pentru investiţiile în turism şi politica tarifară; legislaţia privind parteneriatele public-private în domeniul promovării turistice pe plan extern;

Extinderea sistemului pentru colectarea şi analiza regulată a statisticilor şi studiilor de piaţă;

Dezvoltarea unei reţele de centre de informare turistică în principalele zone turistice.

Măsuri fiscale pentru stimularea turimului românesc

Scutirea de impozit pe profit pe o perioadă de 3 ani pentru investitii noi în cluburi de turism (hoteluri, spa, agrement, restaurante etc.), precum si pentru parcuri tematice, de distractie si echitatie;

Scutirea de impozit pe profit pe o perioadă de 5 ani pentru investitii în turismul balnear;

Scutirea de impozit pe profitul reinvestit, cu conditia efectuării de investitii pentru îmbunătătirea structurii de cazare, alimentatie publică, agrement, porturi turistice si parcuri de distractie;

Cresterea de 10 ori a taxelor si impozitelor pentru structurile hoteliere privatizate si nefolosite sau răscumpărarea de către stat a structurilor hoteliere privatizate si lăsate în paragină, modernizarea si reprivatizarea lor;

Transformarea litoralului românesc în Zonă cu statut special, cu limită teritorială de 10 km pe uscat si 10 km în largul mării. Acest statut se aplică si regimului fiscal pentru cazinouri si jocuri de noroc;

Oferirea de facilităti fiscale operatorilor din turism care obtin eticheta ecologică pentru pensiunile si capacitătile de cazare pe care le detin.

Turismul pe litoralul românesc

Reglementarea juridică a situatiei plajelor printr-un nou act normativ. Plajele vor rămâne în proprietatea Consiliilor Locale si vor fi date hotelurilor în regim de

comodat;Agentii economici vor fi obligati să întretină plajele conform clasificărilor

hotelurilor si prin respectarea standardelor de calitate aferente; Organizarea irigării spatiilor verzi din statiuni, a iluminatului si rezolvarea

problemei câinilor vagabonzi; Reglementarea poluării fonice şi amplasarea de bariere in larg pentru

oprirea algelor; Crearea de cât mai multe parcări pe Litoral; Introducerea, în normele de clasificare a obligativitătii reabilitării exterioare

a hotelurilor; Extinderea sezonului estival, precum şi obligativitatea, prin metode

stimulative si mai putin corective, a deschiderii tuturor unitătilor de la data de 1 Mai, până la 30 Septembrie;

Reluarea proiectului Statiunii Europa.

Turismul la munte

Continuarea programului “Superschi în Carpati”, cu lărgirea si îmbunătătirea domeniului schiabil;

Continuarea programului “Domeniul schiabil Predeal – Azuga”. Acordarea de facilităti pentru investitorii care doresc să realizeze noi pârtii şi realizarea de noi pârtii prin parteneriate stat – privat;

Agrement în zona Montană prin „Aqua parcuri” (Baden halle) în statiunile mari, piscine acoperite prin parteneriate comunitate locală – administratie centrală – investitor privat;

Valorificarea durabila a capitalului natural unic in UE reprezentat de padurile virgine impreuna cu fauna, flora si peisajul aferent pentru turism “ECO”.

Turismul balneo

- Un program national de refacere a infrastructurii statiunilor de tratament; - Promovarea si reluarea relatiilor externe în legătură cu acest tip de turism; - Promovarea turismului medical.

Agroturismul

Valorificarea locală a traditiilor, a atelierelor de mestesugari, promovarea zonelor mai putin cunoscute si a activitătilor specifice;

Rezolvarea problemei privind obtinerea avizelor de functionare în domeniul turistic rural. Trebuie facută diferentierea între operatorii cu activităti mici si cei cu activităti mari, ca si între pensiunile turistice si cele agroturistice;

Un program pentru valorizarea si conservarea satelor cu un deosebit caracter natural, arhitectural, monumental sau agrar-ecologic;

- Programul Tradeco – Traditional si Ecologic.

Turism tematic si de divertisment

Reînvierea si identificarea unor festivaluri, carnavaluri, târguri si alte evenimente traditionale, specifice diferitelor zone si regiuni din România;

Dezvoltarea unor parcuri tematice (acvatice, educative sau culturale) în parteneriat public privat.

Turismul cultural

Cooperare institutională între Ministerul Turismului, Ministerul Culturii si autoritătile locale, pentru ameliorarea calitătii, diversificării si promavării ofertei turistice culturale;

Căi de acces moderne spre obiective. Interzicerea activitatilor si amenajarilor care afecteaza integritatea siturilor arheologice.

Turismul în Delta Dunării

Valorificarea potentialului „eco-turistic” al Deltei; Dezvoltarea turismului în Deltă ca sursă de finantare pentru programele de

reconstructie ecologică, prezervare a capitalului natural si subzistentă a populatiei locale;

Promovarea si diversificarea activităţii de vânătoare si pescuit; Promovarea unui turism de cunoaștere, cu valente știintifice, profesionale

pentru diferiti solicitanti (naturalisti ornitologi, ecologi, geografi etc.); Extinderea excursiilor - forma specifica de practicare a turismului in Delta –

cu hidrobuze, hoteluri plutitoare si pontoane dormitor; Promovarea unor forme de agrement sportiv si nautic localizat in zonele

localitatilor Sulina, Sf. Gheorghe, Crisan, Murighiol si Jurilovca; Promovarea turismului tematic, ca turismul apicol in zona Caraorman, turism

hipic in Padurea Letea; Promovarea turismului ecologic in zone protejate ca Letea, Matita-Merhei,

Fortuna; Derularea tuturor programelor se va face in contextul protejarii si conservarii întregului ecosistem al Deltei Dunării;

Drum expres care sa lege judetul Tulcea de Coridorul IX de transport care leaga orasele Bucuresti de Kiev si Moscova prin Orasul Focsani-Galati-Braila-Tulcea- Constanta de autostrada A2 si conexiunea cu accesul si tranzitul rutier de marfuri si persone catre sudul şi nordul Europei;

Reabilitarea si modernizarea conditiilor de trafic naval maritim Tulcea şi Sulina, respectiv traficul fluvial de marfuri si de calatori pe Dunare; Reabilitarea si imbunatatirea conditiilor de mediu in ecosistemul administrat de A.R.B.D.D (proiecte de reconstructie ecologica si renaturare a tuturor zonelor ce sunt necesare pentru biodiversitate, imbunatatirea circulatiei apei in Delta Dunarii)

cat si pe litoralul Marii Negre; Dezvoltarea sectorului de turism in Delta Dunarii prin masuri concrete de

actiune precum reabilitarea si realizarea unor trasee turistice in Judetul Tulcea cat si a Deltei Dunarii – Brand National; reabilitarea si modernizar a falezelor localitatilor amplasate pe malul Dunarii: Tulcea,

Mahmudia, Sulina pentru accesul navelor de agrement, croaziera şi yachting; realizarea unei retele de centre de informare turistica a Judetului Tulcea cat si a Deltei Dunarii; dezvoltarea sectorului privat de turism si marirea numarului de locuri de cazare; realizarea unei piste olimpice de caiac canoe in judetul Tulcea.

CONCLUZIE La momentul actual, turismul cunoaşte un trend ascendent în România,

relansarea acestuia constituind un domeniu de importanţă naţională.

Master Planul pentru turismul na ț ional al Romaniei 2007 - 2026

Cadrul general si obiectivele: Master Planul dezvoltării turismului cuprinde o perioadă de 20 de ani, pană

in 2026, respectiv un program de acțiune pe sase ani (2007-2013).Obiectivul imediat - formularea unui cadru general al politicilor pentru

dezvoltarea si managementul durabil al industriei turismului in ceea ce priveste resursele naturale si culturale, si prezentarea acestui obiectiv in forma unui Master Plan al dezvoltării turismului pe termen lung, cuprinzand perioada 2007-2026.

Acest plan reprezintă politica de umbrelă care include diferite planuri si strategii, descrise in asa fel incat să optimizeze contribuția sectorului la economia națională.

Guvernul Romaniei a decis intocmirea Master Planului de către Organizația Mondială a Turismului

ANALIZA SITUA Ț IEI :

1 VOLUMUL SI VALOAREA TURISMULUI PANĂ IN ANUL 2006 1.1 Turismul internațional in Romania 1.2 Turismul intern in Romania 1.3 Romania in comparație cu alte destinații

2. ATRACȚII TURISTICE SI UTILIZARE 2.1 Atracții naturale 2.2 Patrimoniu Cultural 2.3 Spectacole 2.4Alte atracții

3. Produse turistice 3.1 Turismul de litoral 3.2 Turismul balnear 3.3. Turismul activ 3.4 Turismul rural 3.5 Croazierele pe Dunăre 3.6Conferințe si Expoziții (MICE)

4 Acces si Transport 4.1 Rețeaua strategică 4.2 Rețeaua de sosele 4.3 Infrastructura aeriană 4.4 Infrastructura feroviară 4.5 Marea si fluviul 4.6 Căi de acces turistic

4.6.1 Zone de dezvoltare potențială a turismului• City Break in Bucuresti– Cultură, MICE si Divertisment • Circuit turistic in Transilvania – Cultură, Natură, Ecoturism, Sănătate si tratament, Schi si Turism de aventură• Litoralul Mării Negre – Plajă, Divertisment, Cultură, Sănătate si tratament, Croaziere pe Marea Neagră • Bucovina – Cultură, Ecoturism, Natură, Tratament, Schi si Turism de aventură • Maramures – Cultură, Natură, Ecoturism, Schi si Turism de aventură • Delta Dunării – Natură, Ecoturism, Croaziere pe fluviu, si Divertisment

5. Alte Elemente de Infrastructură 5.1 Telecomunicații 5.2 Serviciile de canalizare 5.3 Evacuarea deseurilor solide 5.4 Furnizarea apei 5.5 Incălzire si alimentare electrică 5.6 Centralele de termoficare

6 Cazarea 6.1 Categoriile si oferta de unități de cazare 6.2 Caracterul sezonier al ofertei de cazare si gradul de ocupare

7 Facilități si servicii turistice 7.1 Agenți de turism si tur operatori

7.2 Ghizi de turism 7.3 Centrele de informare turistică din Romania si birourile din străinătate ale ANT

8 Resurse umane si formare profesională 8.2 Calitatea serviciilor 8.3 Oferta de forță de muncă 8.4 Locurile de muncă din sectorul ospitalității si turismului 8.5 Pregătirea practică instituționalizată in sectorul ospitalității si turismului 8.6 Formarea profesională continuă neinstituționalizată si specializarea 8.7 Standarde referitoare la forța de muncă pentru sectorul ospitalității si turismului 8.8 Constientizarea turismului 8.9 Necesarul viitor de instruire 8.10 Necesarul de pregătire pentru personalul ANT

9. Marketing 9.1. Performanțele si evaluarea pieței 9.1.1 Baza de date statistice 9.1.2 Intrările de turisti străini 9.1.3 Analiză comparativă:

O comparație cu concurenții regionali arată faptul că Bulgaria, țară vecină cu Romania cu deschidere la Marea Neagră, primeste aproape de patru ori mai mulți turisti in unitățile de cazare decat Romania; de asemenea a obținut o crestere medie anuală de 11%. Intre 2000 si 2006 Ucraina si Turcia – precum si concurenți mai mici precum Serbia Muntenegru – depăsesc de departe rata de crestere a turismului romanesc. Cresterea turismului din Croația – desi mai modestă, de 8% pe an – a atras de 6 ori mai mulți turisti străini in unitățile de cazare comparativ cu Romania.9.1.4 Segmente de piață si profilul vizitatorilor 9.1.5 Cererea de produse turistice din Romania:

Segmente principale de piață pentru vacanțele din Romania:Mai preten ț ioase - elitiste:

• Vanătoare • Vacanțe impreună cu prietenii pe Valea Prahovei, Rezervația Biosferei

Deltei Dunării • Degustarea vinurilor (Transilvania, Moldova, Crisana, Maramures)

Tineri profesionisti – turism cultural combinat cu ecoturism : • Transilvania

• Maramures • Bucovina • Litoralul Mării Negre • Delta Dunării

Familiile din pătura medie: • Valea Prahovei • Litoralul Mării Negre • Vizite in zonele invecinate pentru petrecerea timpului liber in natură, de ex.

cu ocazia zilei de 1 mai • Vizite la părinți de Crăciun si de Paste

Clasa muncitoare: • Litoralul Mării Negre • Vacanțe la țară – fie la rude fie in pensiuni • Vizite in zonele invecinate pentru petrecerea timpului liber in natură, de ex.

cu ocazia zilei de 1 mai • Vizite la părinți de Crăciun si de Paste

Cupluri în vârstă: • Vizite la copii la oras • Programe sociale de ex. „o săptămană de recuperare”, „o săptămană pe litoralul Mării Negre” • Vizitarea mănăstirilor – local sau mai indepărtate (de ex. Bucovina) • Muzee, castele

Tineri – de obicei în grupuri: • Litoralul Mării Negre, in special Costinesti, 2 Mai, Vama Veche • Turism activ in Carpați • Delta Dunării • Tabere cum ar fi cele de la Eforie Nord, Năvodari, cetățile din Transilvania, Ranca in munții Parang etc

9.1.6 Percepția pieței si concurența

• 9.2 Eficiența Strategiei si a Activităților de Marketing ale Autorității Naționale pentru Turism

10. Impactul asupra mediului

B. Politica, conducerea si organizarea turismului na ț ional

B.1 Politica activității de turism - este analizată politica turismului si legislația existentă

B.2 Conducerea si organizarea – este analizată ANTB.3 Politici si constrangeri privind investițiile

C. Punctele forte si slabe ale Romaniei ca destina ț ie turistică

1. Punctele forte ale Romaniei ca destinație turistică • Geografie si mediu

• Biodiversitatea Deltei Dunării (Rezervație a Biosferei, aflată in Patrimoniul Mondial al UNESCO)

• Diversitatea parcurilor naționale si a ariilor naturale protejate – 7% din suprafața țării – cu păduri, lacuri si rauri nepoluate

• Litoralul si plajele Mării Negre • Munții Carpați • Fluviul Dunărea • Număr mare de pesteri • Diversitatea florei si faunei, din care numeroase specii unice sau cu cea mai

mare densitate din Europa, in special carnivore mari • 35% din izvoarele de ape minerale din Europa si de mofete, care oferă

o gamă largă de tratamente balneare • Climat temperat continental • Condiții naturale bune pentru activități de turism – schi, drumeții

montane, hipism, ciclism, sporturi nautice etc

• Cultură si patrimoniu cultural • Diversitatea obiectivelor de patrimoniu – mănăstiri, santiere arheologice, asezări fortificate etc, inclusiv 7 obiective/areale care se află in patrimoniul mondial al UNESCO • Cetăți medievale • Asezări rurale in care se poate experimenta stilul de viaŃă tradiŃional • Muzee – pe diverse tematici • Spectacole muzical-artistice de talie mondială – atat clasice, cat si moderne • O gamă largă de festivaluri de tradiții si folclor • Legende – Dracula etc. • Sibiu – Capitala Culturală a Europei in 2007

• Infrastructură, transport si comunicații • O rețea bună de aeroporturi • O rețea feroviară mare – a patra ca mărime din Europa • Rețea de drumuri amplă, cu numeroase puncte de trecere a frontierei • Companii de transport aerian cu o rețea amplă de destinații si prezența a

numerosi alți transportatori

• Autocare de inaltă calitate pentru transportul interurban si alte mijloace de transport prin tour-operatori

• Un sistem de transport fluvial bine pus la punct • Rețele de telecomunicații bine dezvoltate – telefon, radio, GSM, satelit • Furnizarea energiei electrice pentru 95% din țară

• Resurse umane • O țară cu oameni primitori si cu ospitalitate tradițională • Populație tanără cu abilități lingvistice, ce oferă un potențial pentru resursele

umane din turism • A fost inființat Centrul Național pentru Educație Turistică care

monitorizează pregătirea profesională din industria hotelieră • Cursuri de turism asigurate de către numeroase instituții de educație auxiliare • Numerosi tour-operatori calificați si experimentați

• Cadrul legal si organizarea • Sistemul de autorizare a activității turistice si a furnizorilor de servicii

turistice este funcțional, insă este supus presiunilor • Cadru juridic solid pentru gestionarea ariilor protejate (parcuri naționale,

rezervații ale biosferei) si pentru protecția mediului • Specialisti ai Autorității Naționale pentru Turism cu o bogată experiență, cu

rol de coordonare in dezvoltarea turismului

• Marketing si Promovare • Sector dinamic al operatorilor din turism • Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare in Turism (INCDT) • Rețea de birouri de promovare si informare turistică ale Autorității

Naționale pentru Turism in străinătate • Program amplu de promovare a turismului in străinătate – publicitate,

targuri, mass-media si vizite ale operatorilor de turism • Mărcile de turism existente – Dracula si Transilvania, altele • Interesul crescut al investitorilor străini in dezvoltarea turismului

2. Punctele slabe ale Romaniei ca destina ț ie turistică

• Geografie si mediu • Poluarea industrială • Unități industriale dezafectate si poluante cu un impact vizual negativ • Puncte de colectare si reciclare a deseurilor slab răspandite sau insuficiente • Poluarea Dunării, a Mării Negre si a raurilor • Eroziunea si poluarea plajelor

• Schimbarea climei reprezintă o amenințare la adresa stațiunilor montane de schi

• O slabă implementare a legislației de mediu ca urmare a lipsei resurselor umane si materiale

• Densitatea excesivă a unităților turistice in anumite zone • Utilizarea abuzivă a bazei forestiere

• Cultură si patrimoniu cultural • Starea de degradare a numeroase clădiri si monumente istorice • Legislația privind conservarea clădirilor si păstrarea caracteristicilor

arhitecturale nu este implementată • Calitatea prezentării si traducerii in muzee este, in general, de slabă calitate • Lipsa investiților statului in dezvoltarea si promovarea obiectivelor culturale –

muzee, monumente etc. • Lipsa unei baze de date a festivalurilor si a evenimentelor culturale care să

permită o promovare eficientă pentru turisti (interni si străini) • Lipsa susținerii față de tradițiile locale si folclor

• Infrastructură, transport si comunicații • Slaba dotare a aeroporturilor locale si a gărilor • Este necesară, in unele cazuri, extinderea pistelor aeroporturilor pentru a le

transforma in noduri de transport aerian regionale si pentru a facilita dezvoltarea turismului

• Calitatea slabă a trenurilor si a autobuzelor • Calitatea slabă a drumurilor • Lipsa autostrăzilor si drumuri trans-europene nefinalizate • Lipsa soselelor de centură in jurul oraselor istorice • Lipsa indicatoarelor turistice la obiectivele si atracțiile turistice –

indicatoare turistice convenționale internaționale de culoare maro • Electrificarea insuficientă a rețelei de căi ferate • Acces limitat pentru persoanele cu dizabilități la numeroase hoteluri si

puncte de atracție turistică • Lipsa sistemelor de canalizare si de alimentare cu apă, in special in zonele

rurale• Folosirea slabă a surselor de energie alternativă • Numeroase unități de cazare necesită modernizare • Facilități de campare adesea de slabă calitate • Dotări depăsite in numeroase stațiuni balneare • Lipsa parcărilor si a grupurilor sanitare in numeroase obiective turistice • Rețea redusă si incorect răspandită a centrelor de informare turistică

• Rute de transport aerian național si orare de zbor necoordonate • Slabe facilități de transport terestru la aeroporturile regionale • Lipsa unui centru internațional de conferințe special destinat acestui scop

• Cadrul legal si organizarea • Normele de acordare a autorizărilor in turism necesită o revizuire pentru a

satisface cerințele curente ale pieței • Lipsa structurilor instituționale de dezvoltare regională a turismului • Lipsa planurilor de dezvoltare turistică integrată a oraselor/stațiunilor • Lipsa stimulentelor si a mecanismelor de sprijin pentru investitori • Nesoluționarea problemelor juridice privind proprietatea asupra terenurilor si

a proprietăților imobiliare care limitează dezvoltarea • Consultarea la nivel interguvernamental inaintea elaborării noilor legi este

slabă • Implementarea legislației curente este adesea inadecvată – este necesară

stabilirea de priorități • Trebuie să se stabilească prioritatea de circulație pe anumite drumuri

• Marketing si Promovare • Lipsa unei imagini puternice, pozitive a Romaniei in străinătate ca

destinație Turistică • Lipsa unui plan de marketing oficial al destinațiilor turistice la nivel național • Cercetarea insuficientă a pieței • Număr insuficient al personalului din birourile Autorității Naționale pentru

Turism din străinătate, fapt ce limitează pătrunderea pe piață • Rețea necoordonată de centre de informare turistică in Romania care să

ofere servicii la diferite niveluri • Insuficienta utilizare a mijloacelor informatice si a internetului pentru

informare, marketing si rezervare • Colaborare redusă a sectorului public/privat pe probleme de marketing

• Altele • Sezon turistic scurt al stațiunilor de pe litoral si al stațiunilor pentru

practicarea sporturilor de iarnă

D. Impactul Economic al Turismului 2 Castigurile din operațiunile valutare si Balanța de Plăți 3 Veniturile si cheltuielile in turism

3.2Estimări privind cheltuielile vizitatorilor 3.3Estimări ale cheltuielilor vizitatorilor pentru perioada 2005 – 2026 3.4 Estimarea contribuției turismului la PIB

3.4.1 Contribuția castigurilor din operațiunile de schimb valutar la PIB 3.4.2 Contribuția castigurilor totale din turism la PIB: Castiguri totale estimate din turism ca procent in PIB României: 2005 -3,5; 2011 -4,3; 2016 -4,9; 2021 -5,9; 2026 -6,9 3.4.3 Contribuția castigurilor nete din turism la PIB

4 Estimarea contribuției turismului la veniturile autorităților centrale si locale

Cea mai importantă sursă de contribuție a turismului la veniturile autorităților centrale si locale o reprezintă impozitele in diferite forme, printre care: • TVA / impozitul pe vanzări • Impozitul pe veniturile personale • Impozitul pe profitul societăților comerciale • Taxa de imbarcare din aeroporturi • Taxe de aterizare a aeronavelor • Tarife de intrare la muzee • Taxe municipale • Taxe vamale pentru import

5 Forța de muncă din turism 5.1 Situația actuală 5.2 Cererea viitoare de personal

Estimarea cererii suplimentare de personal pentru diferite standarde de calitate pentru 2011, 2016, 2021 si 2026:

• Standard calitate/an: 2011 2016 2021 2026

• Inalt (4 si 5 stele) 2.500 4.900 7.400 9. 900

• Mediu (2 si 3 stele) - - 11.790 30.960

• Scăzut (1 stea si neclasificate) - - - -

• TOTAL 2.500 4.900 19.190 40.860

E. VIZIUNE, OBIECTIVE SI ȚINTE Viziunea - să transformăm Romania intr-o destinație turistică de calitate

pe baza patrimoniului său natural si cultural care să corespundă standardelor Uniunii Europene privind furnizarea produselor si serviciilor pană in 2013 si să

realizăm o dezvoltare durabilă din punct de vedere al mediului a sectorului turistic intr-un ritm de dezvoltare superior altor destinații turistice din Europa.

F. Inițiative strategice • Abordare strategică

1. Statistică si cercetare – îmbunătățire colectare și prelucrare date statistice (Contul satelit al turismului etc) , realizare cercetări de marketing și piață

2. Politicile, organizarea si legislația în turism 2.1 Structuri ale unui parteneriat public-privat (PPP)

2.1.1 Rolul guvernului în turism 2.1.2 Rolul si funcțiile ministerului în a cărui responsabilitate se află turismul 2.1.3 Organizația Națională a Turismului 2.1.4 Rolul si funcțiile administrațiilor locale în domeniul turismului 2.1.5 Rolul si funcțiile întreprinderilor din sectorul privat sau comercial 2.1.7 Confederația asociațiilor din industria turismului

2.2 Organizații de turism propuse;ONT – funcții, organigrama, organizare

2.3 Acordarea licențelor si clasificarea 2.4 Regimul vizelor 2.5 Unificarea legislației – noua lege a turismului

3. Dezvoltare si instruire resurse umane 3.1. Strategia recomandată: - In vederea restructurării Sectorului Ospitalității si Turismului din Romania si al intăririi competitivității sale viitoare, sunt recomandate trei programe strategice de ac ț iune : • Programul de Constientizare in sectorul Ospitalității si Turismului

(“ROMWELCOME”) • Programul de ImbunătăŃire a Serviciilor din sectorul Ospitalității si

Turismului (“ROMSERVICE”) • Programul de Restructurare a Pregătirii Profesionale Instituționalizate din

sectorul Ospitalității si Turismului (“ROMSKILLS”)3.2. Constientizarea în sectorul ospitalității si turismului:

3.2.1 Programul de Constientizare în sectorul Ospitalității si Turismului (“ROMWELCOME”)

3.3. Educația instituționalizată în sectorul ospitalității si turismului – Rețele regionale ale instituțiilor de pregătire în sectorul ospitalității

• 4. Propuneri de planificare si dezvoltare • 4.1 Planificarea utilizării terenurilor turistice • 4.2 Cazarea • 4.3 Atracții: peșteri, saline, • 4.4. Turism de afaceri • 4.5 Stațiuni balneare • 4.6 Turismul rural • 4.7 Turismul de litoral • 4.8 Turismul cultural • 4.9 Turismul activ: ciclism, drumeții, sporturi de iarnă • 4.10 Turism "city break" – Bucuresti si alte orase • 4.11 Croaziere pe Dunăre • 4.12 Transport • 4.13 Circuite turistice

5 Servicii de informare 5.1 Centre de Informare Turistică (CIT) 5.2 Indicatoare

6 Politica de investiții 7 Marketing 7.1 Adaptarea produsului la piață

7.1.1 Necesitatea de a baza marketingul pe produs 7.1.2 Strategia si oportunitățile de dezvoltare a produselor 7.1.3 Produs cheie: Oportunitățile segmentului de piață:→

7.1.3.1 Stabilirea principalelor oportunități 7.1.3.2 Sănătate si tratament 7.1.3.3 Litoralul 7.1.3.4 Cultură/Patrimoniu – Circuite turistice/regiuni turistice din

Transilvania 7.1.3.5 Geotourism vs. Ecotourism 7.1.3.6 Vizite scurte 7.1.3.7 Turismul de afaceri si de conferințe 7.1.3.8 Sporturi de iarnă 7.1.3.9 Aventură / Sporturi 7.1.3.10 Recreere/parcuri tematice

7.1.4 Strategiile si procedurile de marketing si de distribuție din sectorul privat

7.2 Strategia de Marketing si Promovare

7.2.1 Abordarea strategică 7.2.2 Procesul CIDA - Marketingul si promovarea oricărui produs sau serviciu parcurge etape care pot fi denumite procesul CIDA – Constientizare – Interes – Dorință – Acțiune 7.2.3 Dezvoltarea brandului si a imaginii 7.2.4 Priorități si etapizare a piețelor si segmentelor 7.2.5 Organizarea marketingului destinației turistice

7.3 Programul de acțiune de marketing si promovare de cinci ani 7.3.1 Activități imediate, pe termen scurt si pe termen lung: 7.3.2 Studiul de piață 7.3.3 Conceptul de brand si imagine 7.3.4 Mixul de marketing si de promovare 7.3.5 Dezvoltarea electronică/siturilor web 7.3.6 Publicitate si promovare dedicate industriei călătoriilor 7.3.7 Publicitate si promovare orientată către consumator 7.3.8 Centre de informare turistică 7.3.9 Reprezentare internațională 7.3.10 Bugetul de Marketing 7.3.11 Asistență tehnică ulterioară de marketing

• 8. Mediu: - deșeurile, - apele reziduale, - Poluarea mediului, - Concursurile florale- Animale fără stăpân

G. Strategia de implementare: • Grupul de implementare • Planul de acțiune – Măsuri:

- Imediate, - Termen scurt (inițiate pană la finele lui 2008), - Termen mediu (inițiate inainte de 2013).

H. Proiecte demonstrative • 1. Proiect demonstrativ Mamaia • 2. Proiectul demonstrativ Sighisoara

I. Anexe

• 1 Sistemul educațional romanesc • 2 Conceptul de bază al Institutului roman de formare in domeniul

ospitalității • 3 Program de perfecționare profesională “ROMSERVICE” • 4 Funcții si standarde profesionale de performanță pentru industria

ospitalității si turismului• 5 Urmărirea etapelor corecte pentru o carieră in domeniul ospitalității si

turismului

Politici corporatiste ale lan ț urilor hoteliere

• Dezvoltarea societăților transnaționale • Etapele aplicării strategiilor corporatiste:

- stabilirea obiectivelor strategice, - analiza strategică, - alegerea strategiei, - Implementarea.

Politici corporatiste ale lanțurilor hoteliere – stabilirea obiectivelor strategice• Varietate de presiuni provenite de la stakeholderii săi:

1. acționarii 2. managerii 3. furnizorii 4. clienții 5. angajații 6. autoritățile publice

→ procesul de stabilire a obiectivelor strategice este de natură politică – presupune reconcilierea tuturor intereselor → important ca obiectivele strategice să fie clar exprimate, în vederea optimizării procesului de alegere strategică, implementării politicilor și obținerii adeziunii.

Politici corporatiste ale lanțurilor hoteliere – analiza strategicăEvaluarea obiectivă a macro și micromediului în care își desfășoară activitatea 1. evaluarea mediului intern – analiza SWOT 2. evaluarea mediului extern – analiza macromediului firmei și estimarea industriei turismului – în ansamblul său, a pieței și a mediului competițional - pt. Turismul internațional sunt semnificative:

- schimbările în natura cererii, - tendințele determinate de globalizare,

- schimbările politice, - dezvoltarea noilor tehnologii, - schimbările sociale,

- exigențeledezvoltării durabile și etice.

Politici corporatiste ale lan ț urilor hoteliere – alegerea strategiei Instrumente de analiză pt. alegerea variantei strategice:• matricea BCG (Boston Consulting Group), • matricea de analiză General Electric, • analiza structurală a lui Porter, • Modelul ciclului de viață al produsului turistic, • Modelul alternativelor strategice internaționale. Modelul lui Porter – consideră că factorii cheie ai alegerii strategice sunt legați de analiza structurii industriei turismului și a comportamentului și a avantajelor competiționale (gradul de unicitate al ofertei – perceput de consumator și nivelul scăyut al costurilor) → 3 strategii generice:• 1. diferen ț ierea = produsul firmei este perceput ca unic în industria turismului

– de regulă presupune renunțarea la o cotă considerabilă de piață • 2. concentrarea = vizează un segment particular al cererii, o arie geogreafică

specifică sau o anumită linii de servicii • 3. strategia costului redus = abilitatea firmei de a controla costurile (hoteluri

clasa economic).

Politici corporatiste ale lan ț urilor hoteliere – implementarea strategiilor

• Implementarea strategiilor presupune: - planificarea alegerilor - aplicarea mecanismelor de control

- motivarea personalului. În companiile transnaționale presupune → integrarea unor mecanisme de planificare corporatistă.

Lan ț urile hoteliere

De-a lungul timpului, pe plan mondial, s-au consacrat două forme fundamentale de operare în domeniul hotelier: • hotelurile independente • lanțurile hoteliere integrate.

Există doua categorii principale de lanțuri hoteliere: - lan ț urile voluntare , care grupează hoteluri independente;

- lan ț urile integrate , constituite din unități omogeneDistinc ț ia dintre un lan ț voluntar si unul integrat pornește, în esență de la

noțiunea de strategie: daca strategia comună se reduce doar la o serie de acțiuni concentrate (în cazul unui lanț voluntar), lanțurile hoteliere integrate au drept caracteristică adoptarea unei strategii comune, impusă la nivelul grupului, cu multă strictețe de către centrul unic de decizie.

Lanțul hotelier poate fi definit, în general, ca un ansamblu de unități operaționale (hoteluri), care se adresează unui segment de clientelă determinat, sub aceeași marca și în cadrul unei logistici comerciale comune.

Lanțurile hoteliere voluntare = asociații de hoteluri independente

De regulă, inițiativa de a crea un lant voluntar aparține unui grup de hotelieri din aceeași regiune și care îsi propun să ofere un produs relativ tipizat, definind un număr de criterii obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească hotelurile aderente. Lanțurile hoteliere respective se pot extinde, primind aderenți, din aceeași țara sau chiar din mai multe țări, căpătând astfel un caracter internațional.

Aderenții unui lant voluntar își păstrează independența juridică și financiară. Sunt adaptate și aplicate strategii promoționale și comerciale comune → lanțurile hoteliere voluntare = lan ț uri de publicitate.

De regulă, hotelurile aderente la un lanț își păstrează numele initial, dar își adaugș, la vedere, noua emblemă.

La nivelul fiecarui lanț voluntar se creeaza o persoană juridică nouă (ca societate comercială, sau ca asociație fara scop lucrativ), distinctă de fondatori.

Un aspect important privind lanțul hotelier îl constituie faptul că, asa cum pot să adere noi hoteluri, la fel, altele pot să se retragă din lanț, iar altele pot fi excluse - ca urmare a rezultatelor necorespunzatoare constatate în urma controalelor.

Aceste controale severe asigură, de fapt, succesul obiectivelor unui lanț. Exista situații în care, hotelurile aderente fac parte, concomitent, din mai

multe lanțuri voluntare. Exista însă și lanțuri voluntare care creează produse cu temă și desfasoară o

activitate asemănătoare cu cea a lanțurilor hoteliere integrate: impun norme obligatorii, întreprind acțiuni de marketing direct, întocmesc și utilizează fișiere de clienți, dispun de agenți de vânzări, efectuează controale riguroase, pun la dispoziția turiștilor produse cu sigla proprie a lanțului (produse cosmetice etc.)

Un principiu de baza al structurilor de lant este utilizarea în comun a serviciilor specializate.

Dintre principalele avantaje, respectiv servicii ce pot fi oferite hotelurilor

aderente de catre un lant voluntar, pot fi mentionate urmatoarele : - realizarea de campanii promotionale si editarea de ghiduri cuprinzând toate hotelurile aderente, aceste materiale fiind difuzate pe scara larga în hotelurile aderente, aceste materiale fiind difuzate pe scara larga în hotelurile lantului, prin agentii de voiaj etc.; - birou de rezervari informatizat; - asocierea la lantul hotelier a unor societati furnizoare de echipamente sau de produse alimentare si obtinerea de preturi preferentiale în relatiile cu furnizorii agreati; constituirea de liste cu furnizorii agreati; - acordare de asistenta tehnica si de consultanta de gestiune din partea specialistilor angajati la nivelul lantului; - obtinerea de finantari în conditii mai avantajoase; - spalarea lenjeriei etc.

LANŢURILE HOTELIERE INTEGRATE

● au drept scop dezvoltarea si comercializarea unor produse hoteliere coerente și omogene, existând un control direct sau indirect asupra hotelurilor ce poarta firmele (mărcile) lanțurilor, fie prin proprietatea totală a hotelurilor componente, fie prin contracte de gestiune sau prin contracte de franciză. ● O coordonată principală a strategiilor comerciale adoptate de marile grupuri hoteliere o reprezintă segmentarea ofertei, prin care se urmarește satisfacerea mai multor segmente de clientelă.În funcție de specificul lor, precum și de numarul de hoteluri destinate, grupurile hoteliere pot fi împărțite în 3 mari categorii:

a) grupuri hoteliere ce reunesc mai multe lanțuri; b) grupuri hoteliere ce dezvoltă un singur lanț independent; c) grupuri ce și-au creat o rețea de unități cu activitatea hotelieră de tip "club" (cel mai cunoscut și mai important fiind Club Mediteranée).

Există și cazuri în care, un lanț hotelier cuprinde două sau mai multe mărci, care beneficiază însă de o logistică unică.

Lanțurile hoteliere integrate oferă un produs coerent și omogen, sub conducerea unui "stat major" unic, care planifică extinderea lanțului, elaborează strategia de extindere a acestuia prin înființarea de noi hoteluri, planifică structura organizatorică, asigură un sistem comun de gestiune și coordonează angajarea și pregatirea profesională a personalului.

Lanțurile hoteliere de clasă economică realizeaza o multiplicare "la indigo" a arhitecturii ți amenajarii, a capacității și a tarifului, care devine astfel o normă de produs,

în cazul hotelurilor de clasă superioara se înregistrează o eliminare a standardelor rigide, în special în privința concepției arhitecturale și a amenajării interioare, particularizată pentru fiecare hotel în parte. → se asigură, astfel, o

identitate proprie, fiecărui hotel, lanțul hotelier devenind mai interesant pentru potențialii asociați, aceștia nemaifiind nevoiți să modifice arhitectura și amenajarea hotelurilor lor.

Între primele 20 de lanțuri din clasamentul celor mai mari lanțuri hoteliere integrate, numai Best Western este lanț unic în cadrul grupului cu acelasi nume, toate celelalte locuri din acest clasament evidentiind o strategie de segmentare a ofertei din partea grupurilor hoteliere respective.

Astfel, Grupul Cedant Corp detine trei lanțuri din clasamentul primelor 20 (lanțurile Days Inn, Super & Motels și Ramada Hotels) la acestea adaugându-se și marcile Howard Jonhson (50 de mii de camere), Travelodge (48 mii de camere) etc.

LANŢURILE HOTELIERE INTEGRATE – în RomâniaLanțurile hoteliere internationale care au deschis deja hoteluri în România,

apartin grupurilor: • Six Continents, • Mariott Intl., • Accor, • Best Western Intl. • Hilton Group.

In România - prezente 14 lanturi hoteliere internationale, dintre care: Best Western, Golden Tulip, Ibis, NH Hotels, Marriot, Hilton, Crowne Plaza, Howard Johnson, InterContinental, Sofitel, Rin, K+K, Novotel, Ramada.

Grupul Six Continents regrupează, în prezent, mărcile care au aparținut grupurilor Holiday Hospitality Corporation si Inter-Continental Hotels & Resorts. Din prima categorie fac parte Crowne Plaza (49 mii camere, hoteluri de lux, pentru sejururi de afaceri), Holiday Inn (pentru turistii cu buget mediu destinat calatoriei), Holiday Inn Select (pentru calatoriile de afaceri si reuniunile de peste 250 de persoane),

Holiday Inn Sunspree Resort- în America si Holiday Inn Resort - în Europa (pentru vacante), Holiday Inn Garden Court (piata afacerilor la pret mediu, în Europa si Africa de Sud, având un stil personalizat), Holiday Inn Expres serviciu rapid. La acestea se adauga Holiday Inn Family Suites Resorts si Staybridge Suites by Holiday Inn (cu apartamente). Majoritatea acestor marci sunt reunite în cadrul lantului hotelier Holiday Inn.

În România, hoteluri care utilizeaza marci apartinând grupului Six Continents: • Inter - Continental Bucuresti, aflat sub contract de franciza, • Crowne Plaza Bucuresti (fost Flora), aflat sub contract de management. • În anul 2000, a fost deschis la Bucuresti hotelul Mariott Grand (prin contract

de management) facând parte din lanțul Mariott Hotels Resorts & Suites, principala componentă a grupului Mariott International.

• Lanțul Best Western, prezent în cca 30 țări, este prezent și în România, prin intermediul unor contracte de franciză, și sunt incluse hoteluri: Best Western Parc Bucuresti (din anul 1999), Savoy Mamaia si Central Arad (din 2000), precum si Bucovina - Club de munte Gura Humorului (din 2001). Categoria acestor hoteluri trebuie să fie cel puțin 3 stele.

• Hotelul Athénée Palace Hilton din Bucuresti (5 stele) funcționează printr-un contract de management cu grupul Hilton Hotels:.

• Hotelul Sofitel Bucuresti (4 stele) are încheiat un contract de management, din anul 1994, cu lanțul Sofitel component al grupului ACCOR.

• Hotelul Ibis București, deschis în iunie 2001 este proprietate a grupului Continental, făra a face parte însă din lanțul Sofitel -component al grupului ACCOR.

• În anul 2003, fostul hotel Dorobanți din Bucuresti a fost inaugurat sub numele Howard Johnson Plaza, ca primul hotel din Romania(franciză a lanțului Howard Johnson) apartinând grupului Cedant Corp-cel mai mare grup hotelier din lume.

LANŢURILE HOTELIERE INTEGRATE

Contractul de management este un act juridic prin care o persoană (mandant) îi acorda alteia (mandatar), puterea de a produce, în contul său, unul sau mai multe efecte juridice. Printr-un astfel de contract, mandatarul este împuternicit să acționeze în numele mandantului și să-l reprezinte din punct de vedere juridic. În practica însă, mandatarul actionează în nume propriu, pe contul (riscul) mandantului, dar fara să îl reprezinte cu adevărat. Termenii utilizati în România pentru cele doua parti în cadrul contractului de management sunt cei de "proprietar", respectiv "manager".

Astfel de contracte de management hotelier, între proprietari independenți ai unor hoteluri și societăti specializate ale unor mari grupuri internaționale, functioneaza, de câtiva ani, și în România - exemple: Athenee Palace Hilton, Crowne Plaza, Mariott Grand Hotel, Ibis , Sofitel.

Franciza hotelieră. Contractul de franciză este o variantă a contractului de concesiune, prin care, o întreprindere producătoare sau prestatoare de servicii, denumită francizor sau cedent, îi cesionează - în schimbul unei remunerații - unei alte întreprinderi, denumită francizat sau cesionar (ori beneficiar), marca sa de produs sau de serviciu, împreună cu asistența tehnică și ansamblul mijloacelor și metodelor de comercializare, apte să asigure gestiunea în cele mai bune condiții de rentabilitate.

În România, unul dintre lanțurile hoteliere internaționale care utilizeaza formula francizei este Best Westen.

Lanțuri hoteliere cu unități bazate pe contracte de management

Lanțuri hoteliere cu cele unități în sistem franciză

Caracteristicile principale ale contractului de franciză hotelieră : - autonomia juridică și financiara a beneficiarului (hotel independent) și a francizorului ; - utilizarea, în interesul său, de către beneficiar, a mărcii apartinând francizorului, cu toate atributele acesteia (sigla, slogan etc) ; - beneficiarul își desfasoară activitatea pe baza cunoștințelor practice ("know-how" în limba engleza sau "savoir - faire", în limba franceza) concepute și verificate de către francizor ; - de regulă, franciza este însoțită de o garanție de neconcurența (exclusivitate teritoriala a beneficiarului), precum și de punere la dispoziție a serviciilor comune specifice la nivel de lanț ; - remunerația francizorului constă într-o taxă de afiliere, urmată de redevențe de exploatare a hotelului.

Concluzii• Marile corporații hoteliere își întăresc pozițiile și devin tot mai puternice de

la un an la altul, aceasta în detrimentul concurenților de dimensiuni mai mici.

• Se estimează ca, viitorul aparține marilor lanțuri și corporații hoteliere, care au atât capacitatea cât și interesul să ofere clienților o gamă variată de beneficii și standarde ridicate de calitate.