+ All Categories
Transcript
Page 1: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de inspiraţie pentru ţările din afara UE?

MO

Aplicarea principiilor, împărtăşirea lecţiilor învăţate, schimbul de experienţă

a Uniunii Europene Politica regională

Page 2: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

2

Cuprins

Introducere 4

Contextul dezvoltării regionale europene 5

Observaţii din experienţa europeană 10

În ce măsură această experienţă poate fi aplicată în afara Uniunii Europene? 13

Afl aţi mai multe 15

Manuscris fi nalizat în luna august 2009© Uniunea Europeană, 2009Reproducerea este permisă cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în Belgia

OFICIUL PENTRU PUBLICAŢII OFICIALEAL UNIUNII EUROPENEL-2985 Luxemburg

DOI: 102776/33335

Fotografi i: Mike St Maur Shell, Raphaël Goulet, Ramon Lopez Sanchez şi Charles White.Redactor: Raphaël Goulet, Comisia Europeană, Directoratul General pentru Politică Regională.Această broşură este tipărită în limbile engleză, chineză, franceză, rusă, spaniolă, portugheză, armeană, georgiană, moldovenească şi ucraineană. Opiniile exprimate în această publicaţie aparţin autorilor şi nu refl ectă neapărat viziunile Comisiei Europene.

Page 3: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

3

Politica de coeziune a Uniunii Europene, care susţine investiţiile regionale şi

sectoriale în dezvoltarea economică a fost un factor important pe parcursul

ultimilor 20 de ani în ajutarea regiunilor mai sărace să concureze pe piaţa

europeană unică şi să ajungă din urmă regiunile mai prospere. Acest succes a

atras atenţie şi comentarii favorabile, inclusiv din partea Organizaţiilor Naţiunilor

Unite şi a OCDE. Câştigătorul Premiului Nobel pentru economie, Michael Spence, a

declarat la închiderea Zilelor Porţilor Deschise la Bruxelles în 2006 că Europa are obligaţia

să-şi împărtăşească experienţa de dezvoltare regională cu celelalte părţi ale lumii. Şi, cu adevărat, am fost

contactaţi de mai multe ţări pentru a iniţia un dialog privind politica regională. Scopul este de a promova

schimbul de experienţă şi informaţii. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Chinei, Rusiei şi Braziliei, unde deja este în

desfăşurare un program de întâlniri la nivel înalt, seminare şi cursuri de instruire. În iulie, comisarul pentru

politică regională, Pawel Samecki, a semnat un nou acord în acest domeniu cu Ucraina. Interesul din afara

Europei este atât de puternic acum, încât Directoratul General pentru Politică Regională are, pentru prima

dată, o echipă specială (chiar dacă e mică) care gestionează dialogul privind politica regională cu ţările din

afara UE. Recunoscând importanţa politică şi practică a acestei activităţi, Parlamentul European, în anul 2009, a

alocat resurse fi nanciare pentru un proiect pilot cu denumirea “Intensifi carea cooperării regionale şi locale prin

promovarea politicii regionale a UE la scară mondială”.. Acest fapt a permis Comisiei şi în special Directoratului

General pentru Politică Regională, să organizeze noi acţiuni de cooperare, inclusiv conferinţe internaţionale,

vizite de schimb de experienţă, cursuri de instruire şi materiale informative speciale, atât în limbile Uniunii

Europene, cât şi în alte limbi. Această broşură nouă, “Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de inspiraţie

pentru ţările terţe din afara UE?”, stabileşte principalele acţiuni şi evidenţiază principiile fundamentale care au

fost elaborate pe parcursul ultimilor 20 de ani, care ar putea interesa regiunile şi economiile emergente din

afara UE. Sper că veţi găsi util acest ghid şi aştept cu nerăbdare extinderea pe viitor a dialogului nostru cu ţările

şi regiunile din afara Uniunii Europene.

Dirk AhnerDirector General pentru Politica RegionalăComisia Europeană

Prefaţă

Page 4: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

4

Din perspectivă globală, deşi Uniunea Europeană continuă să fi e centrul

unei averi şi forţe economice considerabile, modelul de dezvoltare este

foarte neomogen, astfel încât diferenţele economice şi sociale continuă

să fi e semnifi cative, în creştere după ultimele extinderi. De exemplu, cele

mai sărace regiuni înainte de 2004 erau aproximativ la nivelul de două

treimi (67%) din produsul intern brut mediu pe cap de locuitor. După

aderarea a zece state membre noi, cea mai săracă regiune era la nivel

de mai puţin de o treime (28%) din media pe UE. La fel, 43% din

produsul economic al UE este generat pe doar 14% din teritoriul

UE - pentagonul geografi c al producţiei cu valoare adăugată

înaltă format de Londra, Hamburg, Munchen, Milano şi Paris,

care reprezintă locul de trai a circa o treime din populaţia

UE. Luxemburg, cel mai bogat stat membru din perspectiva

veniturilor pe cap de locuitor, este acum de şapte ori mai

bogat decât cel mai sărac membru, România, iar la nivel

regional diferenţele sunt şi mai mari. Această situaţie nu

este foarte diferită de modelele urmate în China şi India,

unde regiunea cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor are

un nivel de şapte ori mai înalt decât cea mai puţin dezvoltată

regiune. În China, mai mult de 60% din PIB este generat în doar

4% din teritoriu.

Politica europeană de dezvoltare regională se bazează pe principiul

politic că ţările şi regiunile mai bogate trebuie să fi e solidare cu cele

mai sărace şi pe principiul economic că nivelurile de producere mai mici

din statele membre şi regiunile mai sărace, sau din cele cu o rată înaltă

a şomajului, reprezintă o pierdere de potenţial şi oportunitate pentru

întreaga UE. Investiţiile în infrastructura modernă şi afaceri inovaţionale,

o mai bună educaţie şi formare pentru persoanele din regiunile mai

slabe deschid noi pieţe de valoare şi extind potenţialul economic al

tuturor statelor membre. În acelaşi timp, politica de coeziune contribuie

la consolidarea consensului din spatele realizărilor istorice ale Uniunii,

în special crearea pieţei unice şi introducerea monedei unice, euro, care

acum (2009) este folosită de către 16 state membre.

Dezvoltarea regională este un proces care necesită instituţii efi cace şi

efi ciente, precum şi o cooperare strânsă între autorităţi publice, agenţi

economici şi grupuri sociale la toate nivelurile. Politica europeană

regională are drept scop transformarea problemelor în oportunităţi.

Una din principalele realizări ale dezvoltării regionale în Europa constă

în modernizarea şi dezvoltarea reţelei de transport. Actualele reţele de

transport asigură o mobilitate tot mai mare, efi cientă şi sigură, sporind

accesul către toate regiunile. Plasând aceste investiţii în contextul

eforturilor mai largi de promovare a dezvoltării şi competitivităţii

economice, scopul politicii regionale a UE este de a asigura ca aceste

reţele să ofere regiunilor şi şansa de a exporta, nu doar de a importa.

Din acest motiv programele de dezvoltare ale politicii de coeziune sunt

întotdeauna integrate. Alte evenimente revoluţionare au fost programele

de mediu, în care tehnologiile inovaţionale şi efi ciente sunt valorifi cate în

calitate de sursă de creştere economică, precum şi de păstrare a naturii şi

prevenire a daunelor ecologice ireversibile.

Principiile dezvoltării regionale au fost testate pe parcursul a mai

multor ani şi au fost ajustate de multe ori pentru a oferi un set larg de

politici, care abordează provocările sociale şi economice, precum şi

îndeplinesc obiectivele de mediu. Succesul acestei politici se bazează pe

parteneriatele din cadrul UE, planifi care şi bună guvernare. Dacă aceste

principii sunt aplicate, programele de dezvoltare pot fi gestionate într-o

modalitate descentralizată.

Anume această experienţă acum oferă baza pentru discuţii cu alte părţi

ale lumii, care se confruntă cu probleme similare.

Introducere

Comisarul Hübner şi dl Geddel Vieira Lima, Ministrul Integrării Naţionale al Braziliei, semnând Memorandumul de înţelegere între Comisia Europeană şi Brazilia privind cooperarea în domeniul politicii regionale, Brasilia, 29 noiembrie 2007.

Page 5: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

5

Înţelegerea trecutului pentru a crea prezentul

Diferenţele mari între state membre şi regiuni au existat de la începutul

procesului de integrare europeană şi s-au agravat cu fi ecare extindere.

În cadrul primelor modele de investiţii regionale, resursele erau orientate

spre proiecte majore de infrastructură, cum ar fi reţelele de transport şi

facilităţile comunitare. Angajamentul UE de a fi nanţa proiecte la niveluri

mai înalte decât regiunile reprezintă o demonstraţie practică a solidarităţii

în construirea Uniunii Europene.

Aceste proiecte au fost fi nanţate preponderent într-un cadru naţional şi nu

a existat o viziune la nivel de comunitate cu referire la problemele regionale

şi, de aceea, nu a existat de fapt nici o politică regională.

După aceasta, a început să se recunoască faptul că politicile trebuie să fi e

de o natură mai cuprinzătoare pentru a promova creşterea economică

şi oportunităţi de angajare durabile în regiunile mai puţin dezvoltate.

Infrastructura a rămas importantă în continuare, însă a existat şi necesitatea

de a investi în cercetări, inovaţii, instruire, dezvoltarea marketingului etc.

Mai multe programe inovaţionale au fost iniţiate în acea perioadă. Aceasta

a confi rmat şi angajamentul UE de a investi în resurse umane prin instruiri

şi înţelegerea schimbării cerinţelor pe piaţa muncii în lumina dezvoltării

tehnologice.

Pe parcursul anilor ‘90 a început să se conştientizeze tot mai mult necesitatea

de a combate consecinţele ecologice ale creşterii economice. Politica

de coeziune a trebuit să asigure coeziunea dintre generaţiile prezente şi

viitoare. Politicile regionale trebuiau să asigure compatibilitatea creşterii

producţiei şi oportunităţilor de angajare cu protecţia mediului ambiant şi

responsabilizarea directă a agenţilor economici şi altor actori economici

pentru daunele cauzate. Astfel, principiul “poluatorul plăteşte” a fost inclus

în legislaţie şi în condiţiile care reglementează oferirea sprijinului fi nanciar în

cadrul programelor regionale ale UE.

Anii ‘90 au reprezentat epoca când, după o perioadă lungă de restructurări

economice, disparităţile sociale între diferite grupuri de populaţie au

devenit şi mai evidente, cu efecte negative în special asupra grupurilor

marginalizate. Pentru a nu submina obiectivul coeziunii a apărut necesitatea

de a aborda problema excluderii sociale.

Drept rezultat, politica regională a fost ajustată pentru a recunoaşte faptul

că accesul neomogen la oportunităţi riscă să submineze procesul de

creştere. Factorii europeni de decizie politică au adoptat legislaţie menită

să soluţioneze problemele economice şi sociale, cu scopul de a asigura

o utilizare mai efi cientă a resurselor fi nanciare şi a ajuta UE să facă faţă

diversităţii largi de circumstanţe economice şi sociale după extindere.

Programele integrate au generat creşterea şi dezvoltarea unor abilităţi noi,

încercând în acelaşi timp să implice comunităţile, să le protejeze şi să le

îmbunătăţească mediul de trai.

Modelul actual de dezvoltare regională integrată a UE

IMAGINEA GENERALĂAstăzi, politica regională europeană are trei direcţii principale. În primul

rând, se pune accent pe promovarea convergenţei economice pentru

a ajuta regiunile mai puţin dezvoltate, reprezentate preponderent,

dar nu şi în exclusivitate, prin noile state membre, să se apropie

de ţările mai prospere. În al doilea rând, sunt aplicate varii măsuri

menite să promoveze competitivitatea şi ocuparea forţei de

muncă la nivel regional. A treia categorie de politici are drept

scop promovarea cooperării dintre regiuni şi ţări pentru a reduce

semnifi caţia economică a hotarelor naţionale.

De asemenea, există trei surse principale de fi nanţe, care au fost create

la diferite etape ale dezvoltării UE. Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR) se axează mai întâi de toate asupra iniţiativelor de

promovare a creşterii economice, creare a oportunităţilor de angajare

şi dezvoltare a competitivităţii, inclusiv investiţii în infrastructură. Fondul

de Coeziune se concentrează pe infrastructura de transport şi de mediu,

inclusiv pe sursele de energie regenerabilă. În al treilea rând, fi nanţarea din

Fondul Social European este orientată spre investiţii în capitalul uman din

domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Contextul dezvoltării regionale europene

Reducerea semnifi caţiei economice a hotarelor naţionale prin promovarea cooperării între regiuni şi ţări.

Page 6: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

6

Scopurile principale ale politicii regionale actuale

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR COMPETITIVE PENTRU A CONCURA CU RESTUL LUMIISusţinerea creşterii prin Strategia de la Lisabona

Aşa numita Strategie de la Lisabona, aprobată în anul 2000, stabileşte creşterea

economică şi crearea locurilor de muncă drept obiective prioritare pe agenda

de politici a UE. Miniştrii UE au aprobat această strategie cu viziunea de a

transforma UE în cea mai competitivă şi mai dinamică economie bazată pe

cunoştinţe din lume. Strategia a inclus un grafi c de examinare a politicilor

din diferite sectoare şi de verifi care a modului de aplicare a acestora pentru

a asigura că UE continuă să avanseze spre niveluri competitive de ocupare

a forţei de muncă, creştere economică şi cheltuieli pentru cercetări (printre

altele) până în 2010.

În anul 2005 s-a pus un nou accent pe promovarea inovaţiilor în rând cu

priorităţile de creştere economică şi creare a locurilor de muncă, fapt ce a

plasat politica regională în centrul eforturilor de îmbunătăţire a poziţiei

competitive a Uniunii. Intensifi carea inovaţiilor este fundamentală pentru

sprijinirea companiilor europene şi, în al doilea rând, pentru implicarea mai

multor cetăţeni europeni în angajare productivă .

Politica regională nu mai este percepută ca mijloc de a ajuta regiunile să

ajungă la nivelul mediu al UE, deşi acest fapt este foarte important. Pe piaţa

mondială concurenţa se dă între regiuni, iar economiile regionale de succes

sunt acelea care au devenit adevăraţi actori în reţelele globale de producţie.

Politica regională a UE este acum o politică ce identifi că şi se orientează spre

oportunităţile viitoare prin mobilizarea potenţialului subvalorifi cat, în loc de a

oferi compensaţii pentru problemele din trecut.

Reformarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor

pentru regiuni

Politica regională a UE se afl ă în proces permanent de revizuire şi ajustare

pentru a-i asigura relevanţa continuă în această lume mereu schimbătoare.

Ultima reformă, din anul 2006, s-a bazat pe patru teme principale:

dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere; descentralizarea

unui nivel mai mare al responsabilităţii pentru management şi

control fi nanciar către statele membre şi regiuni; simplifi carea

şi accelerarea procedurilor; dezvoltarea potenţialului fi ecărei

regiuni europene, orientând resursele spre cele mai

vulnerabile regiuni.

Soluţionarea problemelor ce ţin de schimbarea

climei şi durabilitate

Durabilitatea - obţinerea unui echilibru între priorităţile

economice, sociale şi de mediu - este de mai mult

timp considerată un principiu de bază al politicii

de dezvoltare regională a UE. Politica regională

prevede soluţionarea problemelor de mediu prin

patru modalităţi principale: investiţii directe în

infrastructura de mediu, cum ar fi staţiile de epurare

a apei; realizarea evaluării strategice de mediu (ESM)

pentru toate programele relevante; realizarea evaluării

impactului asupra mediului în procesul de pregătire a

tuturor proiectelor majore; încurajarea explicită a implicării

reprezentanţilor grupurilor şi agenţiilor de protecţie a mediului

în elaborarea şi supravegherea programelor. UE a oferit 105 mlrd

euro pentru investiţii în domeniul protecţiei mediului (directe şi

indirecte) pentru perioada anilor 2007-2013, ceea ce reprezintă 30,4% din

totalul investiţiilor.

Deşi este o problemă majoră, fenomenul schimbării climei reprezintă şi o

oportunitate de afaceri. Diversitatea reliefului şi condiţiilor climaterice între statele

membre este uimitoare. În timp ce 7% din populaţie locuiesc în regiuni expuse

riscului constant de inundaţii, alte 9% locuiesc în regiuni ameninţate de secetă.

Finanţarea combaterii efectelorschimbării climei

Page 7: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

7

Programele regionale prevăd o abordare echilibrată între

protejarea resurselor naturale prin utilizarea resurselor

de energie regenerabilă şi alternativă, inclusiv energia

eoliană, solară şi biomasa, pe de o parte, şi elaborarea

unor tehnologii de ultimă oră, care să ofere companiilor

europene avantaje în faţa concurenţilor internaţionali, pe

de altă parte. Investiţiile înţelepte în tehnologiile durabile de

mediu pot oferi Europei posibilitatea de a-şi atinge scopurile

cu privire la emisii şi a-şi moderniza capacităţile de producţie. O

inovaţie recentă în unele programe a fost realizarea unui audit de

mediu pentru a se asigura că impactul fi nal al acestora, din perspectiva

emisiilor de carbon, este neutru.

Valorifi carea resurselor şi abilităţilor regionale şi locale

Inovaţiile sunt deseori generate de companiile mai mici, care cunosc bine

situaţia locală, însă şi multe alte avantaje pot fi obţinute prin cooperare şi

comunicare mai largă. Iniţiativa “Regiunile pentru schimbarea economică”

(RSE) încurajează reţelele locale şi regionale din sectoarele publice şi private

să facă schimb de experienţe şi bune practici ca modalitate de studiere şi

realizare a schimbărilor. RSE a fost creată de Comisia Europeană în 2006 şi

urmăreşte să aducă un dinamism mai mare în reţelele inter-regionale şi

urbane pentru a testa noile idei de politici şi, după care, a le integra rapid în

programele politicii regionale.

COEZIUNEAColaborarea statelor membre la toate nivelurile

Apropierea politică şi economică a ţărilor europene reprezintă esenţa

apartenenţei la UE. Deşi recunoaşte diversitatea, UE încearcă să valorifi ce noi

oportunităţi printr-o apropiere mai mare a comunităţilor. Multe probleme

nu sunt specifi ce doar teritoriilor din cadrul hotarelor administrative

standard şi, indiferent dacă sunt probleme de nivel naţional sau regional,

ele deseori necesită intervenţii comune coordonate din partea mai multor

regiuni sau ţări, precum şi noi forme de cooperare. În anul 2008, Comisia

a emis un nou document pentru discuţii privind coeziunea teritorială,

susţinând că diversitatea teritorială a UE este un punct forte, care poate

contribui la dezvoltarea durabilă a întregii UE.

Apropierea statelor membre prin legăturile de transport

Circa 22% din resursele politicii de coeziune a UE sunt alocate pentru

investiţii în proiecte de transport, refl ectând contribuţia enormă a legăturilor

moderne şi efi ciente de transport şi distribuţie la succesul economic şi

dezvoltarea socială. Programele regionale sunt menite să realizeze scopuri

ambiţioase de conectivitate în toate domeniile reţelei de transporturi,

asigurând noi investiţii pentru infrastructura rutieră, feroviară şi maritimă.

Ele au drept scop asigurarea durabilităţii sistemelor de transport public în

zonele urbane, oferind locuitorilor din regiune conexiuni mai bune. În cazul

ţărilor fără ieşire la mare, programele regionale ale UE au capacitatea unică

de a oferi soluţii mai largi decât din perspectiva unei singuri ţări şi a promova

investiţii în reţele de transport efi ciente din punct de vedere economic.

Echilibrarea dezvoltării urbane şi rurale şi includerea tuturor

regiunilor, indiferent de poziţie geografi că

Programele europene de dezvoltare regională recunosc problemele

specifi ce, cu care se confruntă regiunile urbane şi rurale, şi oferă soluţii

diferite, dar complementare.

În oraşe, la mijlocul anilor ‘90 a fost introdus un program european specifi c,

cunoscut sub denumirea de “Iniţiativa comunitară URBAN”, care a oferit

oportunitatea de inovare a politicilor. Aceste programe s-au axat pe

parteneriate locale puternice în regiunile urbane, asigurând o mai mare

responsabilitate locală şi soluţionând problemele care afectează negativ

calitatea vieţii în regiunile urbane. Ele au fost completate de activităţi de

colaborare în cadrul reţelei prin intermediul programului URBACT. Iniţiată

ca o acţiune-pilot de scară mică, această metodologie de dezvoltare urbană

durabilă a devenit o componentă a politicii generale începând cu anul 2007.

“Politica regională a UE este acum o politică ce identifi că şi se

orientează spre oportunităţile viitoare prin mobilizarea

potenţialului subvalorifi cat, în loc de a oferi compensaţii pentru

problemele din trecut.“

Investiţii în transportpentru a stimula economia

Page 8: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

8

“Politica regională a Europei oferă o sursă de fi nanţare, stabilă, sigură,

direcţionată, care poate fi utilizată pentru stimularea relansării economice.”

În regiunile rurale a existat o abordare, stabilită cu mult timp în urmă, de

susţinere a afacerilor şi comunităţilor în care perspectivele de viitor nu pot fi

garantate doar prin agricultură.

Una din provocările unei politici care tinde spre a îmbunătăţi coeziuniea

teritorială este asigurarea existenţei capacităţilor administrative şi

instituţionale corespunzătoare, conform nivelurilor şi scării teritoriale la care

aceste provocări trebuie abordate. Scara teritorială potrivită poate varia

de la un cartier urban deprivat până la zone metropolitane, de la bazinele

râurilor până la regiuni montane. Un factor general de care trebuie să se ţină

cont este faptul că există o cerere clară faţă de o consecvenţă mai mare între

politicile europene cu impact teritorial, inclusiv politica regională propriu-

zisă şi politicile din domeniul transporturilor, agriculturii, mediului, ocupării

forţei de muncă, concurenţei şi cercetărilor.

Demonstrarea solidarităţii în faţa calamităţilor naturale

Creat la iniţiativa Comisiei în anul 2002, Fondul de Solidaritate al UE oferă

ajutor statelor membre şi ţărilor în proces de aderare, pentru a le ajuta să-şi

restabilească infrastructurile şi serviciile în caz de calamităţi naturale majore.

De fapt, aceasta este una din cele mai concrete demonstrări de solidaritate

între statele membre în timpul unor necesităţi stringente. Între anii 2004 şi

2009, Fondul a intervenit de 34 de ori în 18 ţări membre, alocând 700 mln

euro pentru măsuri excepţionale.

INTEGRAREA NOILOR STATE MEMBREIntegrarea prin solidaritate fi nanciară

Ţările în proces de negociere a aderării la UE se pot aştepta să benefi cieze

de asistenţă în procesul de pregătire pentru aderare, în funcţie de situaţia

lor economică. O astfel de asistenţă urmează modelul politicii regionale a

UE prin susţinerea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea infrastructurii

şi instituţiilor administrative. În decembrie 2005 au fost alocate 160 mlrd

euro pentru programe de dezvoltare regionale în 12 state membre pentru

perioada anilor 2007-2013. Aceasta a reprezentat practic o majorare triplă

în comparaţie cu perioada anterioară şi o contribuţie bugetară echivalentă

cu aproximativ 3,2% din PIB-ul ţărilor respective. Noile state membre au

trebuit să muncească din greu pentru a-şi dezvolta capacitatea de utilizare

efi cientă a acestor resurse. Extinderea acestei sarcini este formidabilă, deşi

rezultatele iniţiale au fost încurajatoare.

Formarea unor administraţii / instituţii puternice

Creşterea economică depinde nu doar de investiţii, dar şi de

administrarea efi cientă a programelor de dezvoltare, cu

respectarea cerinţelor faţă de o bună gestionare a resurselor

publice. Pentru aceasta este necesar un sistem administrativ

competent şi sigur, precum şi un cadru legislativ transparent.

Noul sistem de punere în aplicare a politicii regionale a

UE în anii 2007-2013 include susţinerea unor programe

specifi ce, cu unicul scop de a crea condiţii pentru reforma

administrativă şi pentru instruirea funcţionarilor publici în

domeniul celor mai recente tehnici de management.

Finanţare combinată cu asistenţă tehnică (JASPERS)

O altă modalitate de a ajuta noile state membre este

asistenţa oferită pentru elaborarea unor programe solide

şi trecerea lor prin toate etapele fi nanciare şi tehnice până

la aprobare. JASPERS (Asistenţă comună pentru susţinerea

proiectelor în regiunile europene) este un instrument care

combină contribuţiile din partea Comisiei Europene sub formă

de fonduri pentru recrutarea experţilor şi contribuţiile de personal

din partea Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi Băncii Europene pentru

Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Ofi cialii de la DG Dezvoltare Regională şi DG Dezvoltare se întâlnesc cu sătenii din Song Naba, Burkina Faso, la fântâna din sat, construită cu asistenţa UE.

Page 9: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

9

INVESTIŢII PENTRU RELANSARE ECONOMICĂPolitica regională europeană oferă investiţii vitale

la nivel local şi regional. Acestea au fost deosebit de

oportune în condiţiile recesiunii care a început în anul

2008. Unul din activele principale ale politicii regionale

a UE constă în fl exibilitatea de a se ajusta la modifi carea

condiţiilor.

În contextul crizei economice mondiale actuale,

durabilitatea dezvoltării economice şi necesitatea unor

politici ajustabile, orientate spre viitor, este mai clară ca

niciodată. Politica regională a Europei oferă o sursă de fi nanţare

stabilă, sigură, direcţionată, care poate fi utilizată pentru stimularea

relansării economice.

Utilizarea unor forme de fi nanţare fl exibile şi inovatoare pentru a

susţine IMM

Dezvoltarea regională în Europa benefi ciază de o gamă largă de opţiuni de

fi nanţare. Principalele surse de fonduri sunt Fondul European de Dezvoltare

Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European, dar există şi alte

mijloace suplimentare de obţinere a capitalului şi atragere a diferitor tipuri

de fi nanţe. Proiectele, în special cele capabile să genereze venituri, sunt tot

mai mult fi nanţate printr-o combinaţie de granturi şi împrumuturi, sau alte

instrumente fi nanciare de tipul participaţiilor de capital.

Jeremie (Resurse europene comune pentru micro-întreprinderi şi

întreprinderi mici şi mijlocii) este un instrument pe care îl pot folosi

autorităţile de management pentru a obţine asistenţă în sarcina complicată

de operare a tehnicilor de inginerie fi nanciară. Plasând managementul

fi nanciar în mâinile unei instituţii fi nanciare separate, cum ar fi Fondul

European de Investiţii, autorităţile de management pot aduce în regiune

experienţă externă privind fi nanţarea dezvoltării afacerilor, cum ar fi

împrumuturi, inclusiv capitalul mixt sau iniţial.

Jessica (Sprijin european comun pentru investiţii durabile în zonele

urbane) este un alt instrument de inginerie fi nanciară care funcţionează în

domeniul programelor integrate de dezvoltare urbană. Practic jumătate din

programele susţinute de UE pentru perioada anilor 2007-2013 vor include

prevederi pentru activităţi de tip JESSICA. Jessica reprezintă un parteneriat

cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Consiliului Europei.

Autoritatea de management contribuie cu resurse proprii, dar poate apoi

solicita un împrumut sau capital suplimentar de la alte instituţii fi nanciare,

acţionând prin intermediul schemei Jessica şi, în acelaşi timp, benefi ciind de

cunoştinţele lor specializate.

Jasmine (Acţiune comună în sprijinul instituţiilor de microfi nanţare din

Europa) este inspirată din activităţile lansate într-o ţară în curs de dezvoltare,

Bangladeş, pentru a oferi fi nanţare la scară mică persoanelor care, din cauza

lipsei studiilor sau apartenenţei unei anumite clase sociale, nu au acces la

sistemul bancar privat.

“Politica regională a Europei oferă o sursă de fi nanţare, stabilă, sigură, direcţionată, care poate fi

utilizată pentru stimularea relansării economice.“

Kiev, Ucraina. Ţara a semnat un Memorandum de înţelegere cu Comisia în iulie 2009.

Page 10: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

10

1. Este crucială importanţa condiţiilor-cadru economice

Pe de o parte, experienţa europeană demonstrează clar că condiţiile egale

pentru companii şi alţi actori economici, asigurate la nivel european de

piaţa unică, sunt fundamentale pentru succesul economiei europene.

O altă constatare este faptul că succesul politicilor de promovare a

creşterii depinde mult de interacţiunea lor cu mai multe politici naţionale

(politici sectoriale, fi scale, privind piaţa forţei de muncă). Condiţiile

macroeconomice efi ciente şi cadrul microeconomic favorabil (cadru

normativ, mediul de afaceri) reprezintă premisele necesare pentru politici

efi cace de ajutorare a regiunilor mai puţin dezvoltate. Dacă politicile

naţionale încurajează regiunile să rămână imobile, atunci dezvoltarea este

o luptă anevoioasă.

2. Sunt necesare strategii personalizate cu o combinaţie potrivită de politici

Experienţa din EU a demonstrat că cunoaşterea situaţiei regionale şi

locale este crucială pentru a înţelege cum poate fi obţinută o dezvoltare

durabilă. Programele trebuie ajustate cu atenţie la specifi cul regiunii

vizate, în baza necesităţilor şi aspiraţiilor. Există o diversitate largă de

acţiuni potenţiale ce pot fi întreprinse, de aceea este vital să se determine

combinaţia corectă de la bun început.

Deşi proiectele prestigioase de investiţii îşi au locul lor şi ar putea fi un

punct esenţial de început sau chiar un catalizator pentru viitoarele

realizări, experienţa UE tinde să susţină viziunea că cea mai importantă

forţă motrice a creşterii economice sunt investiţiile şi inovaţiile în

întreprinderile mici şi mijlocii.

3. Importanţa bugetelor stabile şi programării coerente

Nu poate fi exagerată importanţa perspectivei de şapte ani a bugetului

Uniunii Europene pentru succesul politicii regionale. Aceasta oferă

stabilitate pentru a promova investiţii în proiecte pe termen

lung conform unei viziuni strategice, care este relativ imună la

schimbarea circumstanţelor politice.

4. Necesitatea cooperării trans-frontaliere

O trăsătură a politicii regionale a UE de la bun

început a fost încurajarea cooperării trans-frontaliere,

trans-naţionale şi inter-regionale, care a generat

benefi cii considerabile. Pe de o parte, abilitatea de

a promova contacte constructive între regiunile din

afara frontierelor externe ale UE a ajutat mai multe ţări

candidate să se pregătească pentru responsabilităţile

apartenenţei la UE şi a ajutat să convingă populaţia cu

privire la benefi ciile concrete, obţinute din apartenenţa

la UE. Pe de altă parte, cooperarea între regiunile din cadrul

UE a consolidat relaţiile dintre comunităţile relativ divizate

sau izolate, iar cea mai evidentă demonstraţie am văzut-o în

cazul procesului de pace din Irlanda de Nord. Şi, tot mai mult,

abilitatea de a apropia regiunile din mai multe ţări care se confruntă

cu aceleaşi probleme, de exemplu regiunea Mării Baltice, încurajează o

abordare practică şi constructivă în jurul unei viziuni comune.

Dezvoltarea unor reţele de transport efi ciente este unul din cele mai clare

exemple al unui domeniu de politici, în care o viziune supranaţională

depăşeşte hotarele naţionale.

Studierea experienţei Europei

Plasarea politicii regionale în centrul eforturilor de îmbunătăţire a poziţiei

competitive a UE.

Page 11: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

11

5. Economia aglomeraţiilor şi urbanizarea

În Europa, ca şi peste tot, aglomeraţiile urbane

sau zonele metropolitane mari sunt percepute ca

forţe motrice principale ale creşterii economice.

Experienţa europeană arată impactul spaţial mixt

al concentrării economice. Europa, cu o reţea relativ

densă de localităţi şi preţuri mari pentru terenuri,

se confruntă cu astfel de probleme cum ar fi supra-

aglomerarea, suprapopularea, poluarea şi criminalitatea.

În special în economiile mature benefi ciile economice

ale urbanizării trebuie măsurate în comparaţie cu costurile

aferente problemelor menţionate mai sus.

6. Rolul oraşelor mici şi mijlocii şi centrelor locale

Europa a învăţat că nu doar oraşele mari sunt “motoare” de creştere

în Europa. Experienţa unei politici regionale în Spania şi în alte ţări

demonstrează importanţa conectivităţii în contextul oraşelor mici şi medii

(dezvoltare policentrică), precum şi rolul centrelor locale în regiunile rurale.

Oraşele de dimensiuni medii sunt importante pentru conectarea centrelor

urbane, oraşelor mici şi regiunilor rurale îndepărtate şi de asemenea au

un rol important în promovarea integrării, legăturilor şi economiilor de

scară. În acelaşi timp, ele joacă un rol esenţial în moderarea fenomenului

depopulării rurale.

7. Iniţiative locale de ocupare a forţei de muncă şi de consolidare a capacităţilor

Dezvoltarea locală are un rol major în promovarea creşterii economice în

regiunile mai puţin dezvoltate. De asemenea, există un interes puternic în

reducerea sărăciei şi aici accentul s-a reorientat către rolul oportunităţilor

de angajare pentru reducerea riscului sărăciei.

Mai mult decât atât, Europa este caracterizată de o mobilitate geografi că

relativ mică a forţei de muncă. Prin urmare, toţi recunoaştem existenţa

unui consens relativ puternic privind necesitatea promovării iniţiativelor

locale de creare a locurilor de muncă şi consolidare a capacităţilor pentru

a permite regiunilor mai puţin dezvoltate să benefi cieze de oportunităţile

de integrare în fl uxul economic general.

“Strategiile de dezvoltare reuşite trebuie să fi e “responsabilitatea”

grupurilor de persoane împuternicite la toate nivelurile.“

Ronnie Hall, Director pentru informare, comunicare şi relaţii cu ţările terţe se întâlneşte cu preşedintele ales al Paraguayului, Fernando Lugo, la Asuncion, în iunie 2008.

Page 12: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

12

8. Susţinerea instituţională puternicăCu fi ecare extindere a UE necesitatea unor instituţii puternice a devenit

tot mai mare. Diversitatea largă a atuurilor economice, prosperităţii şi

tendinţelor sociale, mediilor naturale, moştenirii culturale, contextelor

etnice ... contribuie la o uniune geografi că diversifi cată unică.

Dezvoltarea regională în UE a demonstrat astfel necesitatea unui liderism

instituţional puternic la toate nivelurile, care merită şi benefi ciază de

respectul tuturor părţilor societăţii. La nivelul UE trebuie să existe un

raţionament politic sănătos, o analiză economică puternică, un proces

robust de elaborare a politicilor, şi cunoştinţe tehnice adecvate pentru a

îndruma managerii de proiect “din teritoriu”. La nivel naţional, instituţiile

trebuie coordonate în mod corespunzător.

9. Guvernanţă cu mai multe niveluriStrategiile de dezvoltare reuşite trebuie să fi e “responsabilitatea” grupurilor

de persoane împuternicite la toate nivelurile. Politica regională a UE este

gestionată astfel încât să se maximizeze integrarea verticală şi orizontală.

Pe verticală, diferite niveluri ale autorităţilor europene, naţionale, regionale

şi locale sunt încurajate de sistemul de planifi care şi programare, elaborat

pe parcursul a mai multor ani, să comunice şi să meargă în aceeaşi direcţie

pentru a obţine realizări concrete. Pe orizontală, companiile, grupurile

sociale şi organizaţiile societăţii civile sunt la fel implicate activ în acest

proces şi participă la activitatea autorităţilor de conducere. Aceasta

înseamnă că ele au posibilitatea să infl uenţeze şi să modeleze strategia de

dezvoltare în propriile sectoare şi domenii.

“Programele trebuie să fi e ajustatecu atenţie la specifi cul regiunii vizate,

în baza necesităţilor reale“

LEGEND:

State Line

Brazilian Semi-Arid

Border Strip

Alto Solimões

Chapada do Araripe

Jequitinhonha and Mucuri Valleys

Grande Fronteira do Mercosul

Metade Sul do Rio Grande do Sul

State Line Brazilian Semi-Arid Border Strip Sub-regions selected for cross-border action by the Federal Government;Selected meso-regions:

Border Strip:• Selected twin cities

Selected Semi-Arid Sub-regions:

São Raimundo NonatoBaixo e Medio JaguaribeVale do AçuSousa PiancóSertão do MoxotóSantana do IpanemaSergipana do Sertão do São FranciscoSerra Geral (Janaúba)Brumado/Bom Jesus da Lapa/Guanambi

Page 13: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

13

Formularea unor concluzii în baza experienţei europene, care ar putea

fi direct aplicabile în alte părţi ale lumii, nu este o sarcină uşoară. Cu

toate acestea, unele aspecte ale experienţei noastre pot fi o sursă

de inspiraţie. Diferenţele în unele economii emergente sunt

mult mai mari decât cele din Europa. În plus, comparativ cu

regiunile subdezvoltate din alte părţi ale lumii, regiunile mai

puţin dezvoltate ale Europei, parţial datorită participării

pe piaţa unică, tind să fi e mai integrate în economia

mondială.

Lecţiile învăţateO modalitate de valorifi care a experienţei UE în

domeniul politicii regionale este de a încerca să

se extragă din această experienţă întrebările sau

aspectele esenţiale, de care ar fi trebuit să se ţină cont în

procesul de elaborare şi gestionare a politicii pe parcursul

ultimilor 20 de ani. Mai jos sunt prezentate zece astfel de

considerente.

În primul rând, o politică regională necesită o viziune

strategică pe termen lung a obiectivelor care urmează a fi

realizate. Acestea ar putea include dezvoltarea principalelor sectoare,

cum ar fi transporturile, sau a regiunilor geografi ce, cum ar fi susţinerea,

în mod prioritar, a regiunilor mai puţin dezvoltate în cadrul politicii UE. În

UE, programele s-au bazat atât pe abordări sectoriale, cât şi geografi ce.

În cazul transporturilor, merită menţionat faptul că s-a acordat prioritate

proiectelor care contribuie la realizarea reţelelor trans-europene, o

strategie de transport pentru conectarea teritoriului Uniunii Europene,

defi nită de către statele membre.

În al doilea rând, trebuie să existe o metodă obiectivă, sau

“nepolitică” de colectare şi alocare a resurselor. Cu alte cuvinte,

modalitatea de colectare şi alocare a banilor pentru diferite programe

sau regiuni trebuie să fi e clară. Acest exerciţiu trebuie să fi e susţinut

de indicatori statistici şi, de aceea, implementarea politicii regionale

presupune existenţa unui serviciu de statistică şi investiţii pentru

dezvoltarea acestuia. Necesitatea unei abordări excluzive sau incluzive

faţă de benefi ciari a fost întrebare fundamentală, abordată în cadrul

dezbaterilor politice în Europa. În prezent politica UE se bazează pe

o abordare incluzivă faţă de benefi ciari, toate regiunile fi ind eligibile

pentru anumite forme de suport, însă, în acelaşi timp, a existat un nivel

foarte înalt de concentrare a resurselor în regiunile mai puţin dezvoltate.

În al treilea rând, am văzut că un sistem care combină cofi nanţarea

cu parteneriatul, îmbunătăţeşte responsabilitatea. Autorităţile de

management, care vin cu o gamă largă de interese, trebuie să acopere

15 - 50% din costurile proiectelor specifi ce din surse locale (publice

sau private). Nu are sens ca proiectele să fi e impuse de autorităţile de

vârf, prin urmare este necesar ca proiectele să aparţină cu adevărat

comunităţilor care benefi ciază de ele.

În ce măsură această experienţă poate fi o sursă de inspiraţie pentru ţările din afara UE?

Comisarul Hübner şi dl Vladimir Yakovlev, Ministrul Dezvoltării Regionale al Federaţiei Ruse, semnează Memorandumul de înţelegere între Comisia Europeană şi Federaţia Rusă privind cooperarea în domeniul politicii regionale, Moscova, 23 mai 2007.

Page 14: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

14

În al patrulea rând, este important să se diferenţieze

cadrul legal, care stabileşte regulile generale ce

reglementează implementarea întregii politici,

de deciziile luate pe marginea unor proiecte

separate. În UE, această divizare este asigurată

de arhitectura instituţională, conform căreia

nivelul politic, statele membre şi Parlamentul

European defi nesc baza legislativă, iar sarcina

de selectare a proiectelor este delegată

autorităţilor de management de nivel naţional

şi regional, care sunt separate şi diferite de

nivelul instituţional european.

În al cincilea rând, trebuie să se hotărască dacă

se optează pentru susţinerea programelor

integrate (care susţin acţiuni complementare în

domenii de tipul infrastructurii, resurselor umane

şi dezvoltării afacerilor) sau pentru susţinerea unor

proiecte aparte. În prezent, UE le face pe ambele, prin

fonduri diferite. S-ar putea spune că programele integrate

necesită capacităţi instituţionale mai dezvoltate în regiuni. În mod

corespunzător, atunci când capacităţile instituţionale se consideră a fi

slabe, este recomandabil să se înceapă cu proiecte separate.

În al şaselea rând, există problema dependenţei de granturi sau de

o combinaţie de granturi şi forme rambursabile de susţinere.

Politica UE tot mai mult se orientează spre o mai mare implicare

a formelor rambursabile de asistenţă în încercarea de a majora

volumul de resurse disponibile, de a crea stimulente suplimentare

întru îmbunătăţirea efi cienţei benefi ciarilor şi a aduce cunoştinţe şi

experienţe suplimentare din partea sectorului bancar şi fi nanciar.

În al şaptelea rând, în UE acum se recunoaşte faptul că existenţa

capacităţilor instituţionale ofi ciale şi neofi ciale adecvate este

crucială pentru o bună gestionare a programelor. Aceasta include

capacităţi în astfel de domenii cum ar fi managementul şi controlul

fi nanciar, planifi carea dezvoltării economice şi identifi carea şi motivarea

partenerilor potriviţi. Capacităţile instituţionale reprezintă un aspect

foarte important pentru implementarea programelor trans-frontaliere,

care presupun conlucrarea structurilor administrative ce ar putea avea

experienţă limitată de cooperare.

În al optulea rând, este necesară monitorizarea şi evaluarea acţiunilor

pentru a putea demonstra benefi ciarilor şi contribuabililor ce valoare

adăugată s-a obţinut. Aceasta necesită includerea unor capacităţi

tehnice în administrarea programelor, deşi unele sarcini specializate,

cum ar fi modelarea macroeconomică, pot fi contractate de la instituţii

de cercetare sau universităţi.

În al nouălea rând, aspectul de condiţionalitate ataşat programelor

a fost important în UE. Condiţiile principiale impuse pentru primirea

susţinerii UE includ necesitatea de a: respecta pieţele deschise din

Uniune (regulile de concurenţă privind ajutorul de stat, regulile de

achiziţii publice deschise); respecta politicile şi regulile de protecţie a

mediului; respecta principiul de egalitate a oportunităţilor; activa în

bază de parteneriat şi democraţie participativă. Nerespectarea deseori

a dus în UE la impunerea unor penalităţi fi nanciare.

În al zecelea rând, transparenţa în implementarea politicilor şi

programelor este considerată componentă esenţială a bunei guvernări

în secolul douăzeci şi unu. În mod corespunzător, în administrarea

programelor trebuie incluse sistemele efi ciente de comunicare şi

informare, care să indice, spre exemplu, proiectele care au benefi ciat

de asistenţă şi rezultatele exerciţiilor de monitorizare şi evaluare, şi să

explice potenţialilor benefi ciari modalitatea de a obţine ajutor public.

Pe 15 mai 2006 a fost semnat un Memorandum de înţelegere cu China pentru a face schimb de informaţii şi bune practici privind elaborarea şi implementareapoliticii de coeziune.

Page 15: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

15

Mai multe detalii şi informaţii despre politica regională şi ţările din afara UE

sunt disponibile pe următoarele pagini web.

Pagina web a Directoratului General pentru Politică Regională

privind afacerile internaţionale

http://ec.europa.eu/regional_policy/international/index_en.htm

O privire generală asupra actualei politici regionale - “Lucrând

pentru regiuni”

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/presenta/

working2008/work_en.pdf

Impactul politicii regionale în perioada anilor 2004-2009

http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/impact/pdf/legacy_2009_

en.pdf

Date statistice suplimentare şi tendinţe

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffi c/offi cial/reports/

interim6_en.htm

Contextul istoric al politicii regionale

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/

mag26/mag26_en.pdf

Afl aţi mai multe

Provocări comune

Regiunile lumii se confruntă cu mai multe provocări comune. Cu scopul de

a aduna informaţii despre intervenţii şi experienţe, în anul 2006 UE a hotărât

să creeze parteneriate sub formă de “memorandumuri de înţelegere”, cu

mai multe ţări din afara UE. Au fost semnate patru memorandumuri de

înţelegere privind cooperarea în domeniul politicii regionale cu China,

Rusia, Brazilia şi, din iulie 2009, cu Ucraina. Acestea se bazează pe experienţa

UE privind reducerea diferenţelor regionale, îmbunătăţirea guvernării şi

crearea unor politici dinamice bazate pe reţele locale de informare. În mod

similar, UE poartă dialoguri privind aceste aspecte şi cu alte grupuri de ţări

din afara UE-27, cum ar fi ASEAN (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est),

ţările din America Centrală sau Uniunea Economică şi Monetară a Africii de

Vest (acronimul în franceză - UEMOA).

În mai 2009, Directoratul General pentru Politică Regională a organizat, sub

conducerea fostului comisar pentru politică regională, Danuta Hübner, o

conferinţă la Bruxelles, care s-a axat pe “Guvernarea regională în context

global”. Fiind primul eveniment de acest tip, conferinţa a adunat împreună

preşedinţii regiunilor europene şi reprezentanţii multor ţări din afara

Europei. Comisarul Hübner a spus: “Ţările din întreaga lume se confruntă

cu provocări similare, cum ar fi criza economică mondială, îmbătrânirea

demografi că, riscurile generate de schimbarea climei şi preocupări referitoare

la securitatea energetică. În Uniunea Europeană, dezvoltăm parteneriate cu

ţările din afara UE, ceea ce aduce benefi cii pentru ambele părţi”.

Pentru a soluţiona problemele cu care ne confruntăm în prezent trebuie să

planifi căm la nivel global şi să acţionăm la nivel local. Principalele probleme

cu care se confruntă regiunile lumii au o dimensiune puternică “teritorială”,

care necesită acţiuni la nivel local şi regional. Ar fi greşit să ne imaginăm că

Uniunea Europeană poate găsi soluţii pentru aceste probleme acţionând

de una singură. Iată de ce considerăm că dialogul nostru cu ţările din afara

UE este atât de important, în interesul nostru al tuturor.

Page 16: Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de...să-şi ...

Politica regională a Uniunii Europene, o sursă de inspiraţie pentru ţările din afara UE?

Aplicarea principiilor, împărtăşirea lecţiilor învăţate, schimbul de experienţă

Politica regională a Uniunii Europene a fost elaborată şi ajustată pe parcursul ultimelor decenii pentru a atinge o gamă largă de obiective. Această broşură oferă o scurtă privire asupra principalelor aspecte ale politicii regionale a UE şi

analizează modul în care această experienţă poate fi împărtăşită cu regiunile din afara UE. Împărtăşirea informaţiilor despre modalitatea de soluţionare a problemelor globale aduce benefi cii atât pentru UE, cât şi pentru vecinii ei.

KN-30-09-120-M

O-C

Comisia Europeană, Directoratul General pentru Politică RegionalăUnitatea B.1 - Comunicare, informare şi relaţii cu ţări terţeRaphaël GouletAvenue de Tervuren 41, B-1040 BrusselsFax (32-2) 29-66003E-mail: [email protected]: http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.htm

Ofi ciul pentru Publicaţii


Top Related