Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
244
Inflaț ia reprezintă creș terea persistentă ș i generalizată a preț urilor
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
Stavre Ioan – Gabriel
Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci ţi Burse de Valori, anul II
Academia de Studii Economice din Bucureţti
Coordonatorul lucrării
Conf. univ. dr. Bogdan – Octavian Cozmâncă
Rezumat. Lucrarea de faţă descrie importanţa regimurilor de politică monetară în realizarea
obiectivului principal al unei bănci centrale, respectiv stabilitatea preţurilor. Astfel,
exemplificarea este făcută pe o perioadă destul de mare, tocmai pentru a putea înţelege
fenomenul inflaţionist ţi pentru a putea distinge între diferite moduri de conducere a politicii
monetare, prin adoptatea unor ancore nominale specifice fiecărui regim în parte. Stabilitatea
preţurilor este o cerinţă obligatorie pentre o ţară care doreţte să obţină creţtere economică
sustenabilă. În final, lucrarea se concentrează pe determinarea unei prognoze a inflaţiei
folosind metodologia Box-Jenkins ţi pe cuantificarea ţocurilor economice, printr-o funcţie de
reacţie.
Cuvinte – cheie: stabilitatea preţurilor, inflaţie, politică monetară, Box – Jenkins, funcţie de
reacţie.
Clasificare JEL: E17, E31, E42, E47, E52, E58.
Clasificare REL: 8C, 8F, 10H, 10I, 10G.
1. De ce avem nevoie de stabilitatea preţurilor?
Una din cele mai mari probleme cu care s-au confruntat autorităţiile, fie monetare, fie
fiscale, de-a lungul timpului este reprezentată de creţterea generalizată a preţurilor (inflaţia),
motiv pentru care aceasta nu este considerată bună la nivelul unei economii, deoarece este
prezentată ca o creţtere nominală de PIB, respectiv de erodare a economiei per ansamblu, ţi nu
în ultimul rând, de generare a dezechilibrelor macroeconomice.
Inflaţia a creat o presiune nu numai asupra planului monetar, cât ţi asupra planului
economic general, politic ţi social. Aceasta, pe lângă faptul că generează o scădere accentuată
a economiilor, descurajează investiţiile ţi favorireaza mutarea capitalurilor în active ce
generează venituri reale.
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
245
Stabilitatea preț urilor este definită de consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene,
ca fiind un ritm anual de creș tere a indicelui armonizat al preț urilor de consum pentru
zona euro, inferior nivelului de 2%.
În ultimii ani tot mai multe ţări au optat pentru ţintirea directă a inflaţiei, pentru orientarea
politicilor macroeconomice în direcţia asigurării stabilităţii preţurilor.
Imaginaţi-va un coţ de cumpărături plin cu diverse produse, preţul acestui coţ se verifică
periodic calculându-se creţterea, iar în cazuri mai rare scăderea anuală a preţurilor. Dacă
creţterea preţurilor se situează sub 2% avem, potrivit definiţiei cantitative, fenomenul de
stabilitate al preţurilor.
Astfel obiectivul Băncii Centrale Europene ţi a Eurosistemului este de a menţine preţurile
stabile, adică să menţină rata inflaţiei la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen
mediu. În cadrul băncii centrale se efectuează două tipuri de analize pentru a se putea vedea
care este nivelul ratei inflaţiei:
Monitorizarea unor serii de factori, cum ar fi creţtea economică ţi preţurile petrolului,
factori care ar putea duce la scumpiri pe termen scurt
Urmărirea circulaţiei banilor din economie deoarece aceţtia ar putea determina
creţterea preţurilor pe termen mediu ţi lung
Un alt lucru pe care îl face Banca Centrală Europeană este acela de a stabili rata dobânzii.
Cu cât este mai mare rata dobânzii cu atât va fi mai mică cererea de bani ceea ce conduce la o
stabilitate în timp a preţurilor, stabilind încrederea clienţilor ţi facilitând economisirea ţi
investiţiile; companiile investesc mai mult ţi astfel economia se dezvoltă creându-se implicit
ţi noi locuri de muncă.
În scopul atingerii acestor obiective, în special acela de stabilitate al preţurilor, stau la
bază o serie de strategii de politică monetară.
2. Cum implementăm stabilitatea prin politică monetară?
În cadrul acestei secţiuni vom detalia strategiile de politică monetară ţi le vom exemplica
prin evoluţia ratei inflaţiei pe o perioadă mai mare de timp (vezi graficele 1 – 5).
2.1.Ţintirea agregatelor monetare
Acestă strategie presupune utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar
pentru a ajunge la atigerea obiectului Băncii Centrale ţi anume acela de menţinere a stabilităţii
preţurilor.
Banca Centrală utilizează în acest sens agregatul monetar cel mai restrâns, ţi anume
M01, în calitate de obiectiv sau ca o ţintă intermediară ţi agregatul monetar mai larg M3
2 , în
calitate de obiectiv final al politicii monetare.
1 bază monetară.
2 masa monetară in sens larg.
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
246
Utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar impune aplicarea unei politici
monetare restrictive care să aibă ca scop controlarea nivelului agregatelor monetare, în sensul
eliminării excesului de lichiditate din economie, exces care ar conduce la reducerea puterii de
cumpărare a monedei naţionale.
Adoptarea strategiei de ţintire a agregatelor monetare are la bază teoria cantitativă care
enunţă că pe termen lung creţterea nivelului preţurilor este determinată de creţterea
înregistrată la nivelul ofertei de monedă. În acest sens se ţine seamă de:
Alegerea agregatului monetar reprezentativ
Stabilirea unui nivel de creţtere a agregatului ales
Stabilirea modalităţii de gestionare a agregatului monetar stabilit
Astfel se consideră că cel mai uţor de urmărit este agregatul M3, deoarece instrumentele
de politică monetară pot asigura o influenţa indirectă asupra componentelor acestui agregat.
2.2.Ţintirea cursului de schimb
Ţintirea cursului de schimb se utilizează pentru evitarea deprecierii monedei naţionale
în perioada de intrări masive de valută în economie.
În cadrul acestei strategii, Banca Centrală încearcă să asigure stabilitatea cursului
valutar nominal, prin intermediul utilizării instrumentelor proprii ce vizează modificări la
nivelul ratei dobânzii. Ţările ce pot adopta o astfel de strategie trebuie să aibă în vedere că
nivelul rezervelor internaţionale trebuie să fie suficiente cât să permită intervenţii promte pe
piaţa valutară ţi să menţină o credibilitate externă a ţării, inclusiv a stabilităţii politice ţi a
cadrului instituţional ţi legislativ.
Forma cea mai simplă a acestei strategii o constituie “ancorarea” cursului valutar al
monedei naţionale de una sau mai multe monede ce aparţin ţărilor cu un nivel redus al ratei
inflaţie ţi care să contribuie la diminuarea inflaţiei ţi în ţara care a adoptat această strategie.
O alternativă extremă este reprezentată de “consiliul monetar” în baza căruia moneda
naţională este pusă în circulaţie numai dacă sunt rezerve valutare disponibile, stabilindu-se
un curs valutar fix faţă de o monedă de referinţă, curs valutar care trebuie menţinut la nivelul
stabilit iniţial.
2.3.Ţintirea directă a inflaţiei
Ţintirea directă a inflaţie este legată de Noua Zeelandă care, a adoptat pentru prima
oară o asemenea strategie începând cu 1988.
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
247
Această strategie presupune stabilirea unei ţinte pentru nivelul ratei inflaţiei, pe o
anumită perioadă de timp, ţintă ce trebuie atinsă prin aplicarea măsurilor de politică monetară,
atfel încât să se asigure stabilitatea preţurilor.
Ţintirea directă a inflaţiei impune 8 componente3 care asigură o bună implementare a
ei:
Independenţa băncii centrale;
Transparenţă ţi responsabilitate;
Lipsa dominanţei fiscale;
Stabilitate externă;
Stabilitatea ţi dezvoltarea sistemului financiar;
Alegerea unui indice de preţ adecvat;
Stabilirea explicită a unei ţinte cantitative, a intervalului de fluctuaţie acceptat ţi a
orizontului de timp în care se urmăreţte atingerea obiectivului;
Capacitatea de a prognoza inflaţia.
Pe seama acestor componente în practică s-a observant că adoptarea ţintirii directe a
inflaţiei poate fi eficientă în condiţiile în care banca centrală reuţeţte să asigure stabilitatea
procesului deflaţionist, stabilitatea sistemului financiar fiind o condiţie suplimentară în acest
scop.4
2.4.“Just do it”
Strategia “just do it” sau folosirea unei ancore nominale implicite este folosită de către
Fed5. În cadrul acestei strategii, banca centrală nu defineţte nicio ancoră ca ţintă intermediară,
ci doar aduce politica monetară din condei pentru a aduce stabilitatea preţurilor. Cu toate că în
trecut Fed-ul ţintea agregatele monetare, în prezent poltica dusă de ei prezintă urme de ţintire
directă a inflaţiei, cu toate aceste strategia lor este proprie ţi nu poate fi încadrată la niciuna
dintre ele.
Se pare care această strategie a avut succes în atingerea obiectivului de stabilitate
macroeconomică ţi cu toate că se poate pune problema unei transparenţe reduse, regândirea
acestei strategii va depinde de evoluţiile ei viitoare; dacă ceva merge nu trebuie schimbat doar
de dragul schimbării.
Sumarul acestor regimuri de politică monetară se prezintă în cadrul tabelului 1.
Tabel 1. Avantajele ţi dezavantajele strategiilor de ţintire a inflaţiei
Ţintirea agregatelor
monetare
Ţintirea cursului de
schimb
Ţintirea directă a
inflaţiei
“Just do it”
3 Bogdan – Octavian Cozmâncă (2008): Modele pentru fundamentarea politicilor monetare ș i valuare, Editura
Economică, colecț ia”Instantia Crucia”, pg 32. 4 Ionela Costică (2005): Ț intirea inflaț iei versus ț intirea agregatelor monetare. Strategii de politică monetară
alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE. 5 Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii.
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
248
A
van
taje
Banca Centrală poate
stabili ţinte pentru
inflaţie, diferite de ale
altor ţări ţi poate
influenţa agregatele
monetare
Simplitatea ancorei
nominale este uţor de
transmis publicului
Primirea imediată a
unui semnal în
momentul atingerii
ţintei
Scade inflaţia în ceea ce
priveţte bunurile
tranzacţionate la bursă
Simplitate ţi claritate
asupra ţintei
Obligă economia ce
adopta această strategie
să tindă către nivelul
inflaţiei manifestat la
nivelul economiei cu
care se face comparaţia
Simplitate ţi claritate
asupra ţintei
Nu se bazează pe relaţia
stabilă de bani-inflaţie
Transparenţa crescută a
băncii centrale
Reducerea efectelor
ţocurilor inflaţioniste
Posibilitatea
comunicării către public
nivelul inflaţiei către
care s-a orientat ţi pe
care trebuie să-l asigure
în perioada imediat
următoare
Politica monetară
independentă se
poate concentra pe
considerente interne
Nu se bazează pe
relaţia de dependenţa
dintre inflaţie ţi bani
D
ezav
anta
je
Se bazează pe relaţia
stabilă dintre bani-
inflaţie
Obligă ţara respectivă să
atingă performanţele
înregistrate de ţara cu
care se face comparaţia
ceea ce poate duce la o
suprasolicitare a
economiei reale
Deschiderea către atacuri
speculative
Semnal întârziat cu
privire la realizarea
ţintei
Ar putea impune reguli
rigide
Generează un grad de
instabilitate la nivelul
pieţei financiare
Lipsa transparenţei
Succesul depinde de
percepţia indivizilor
Sursa: Costică, I., Ţintirea inflaţiei versus ţintirea agregatelor monetare. Strategii de politică monetară
alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE, 2005; Mishkin ,Frederic S., The
Economics Of Money, Banking, And Financial Markets (7th Ed)
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
249
Figura 1 Evoluţia inflaţiei pe diferite regimuri de politică monetară6
Sursa: Banca Mondială, calcule proprii
2.5.Exemplificare regimurilor de politică monetară pe diferite ţări
Existând corelaţii puternice, de relaţie directă între rata inflaţiei ţi masa monetară,
Japonia a trecut la ţintirea masei monetare în jurul anilor 70. De-a lungul istoriei, rata inflaţiei
nu a avut tendinţe de hiperinflaţie, ci mai degrabă o inflaţie galopantă de 2 cifre maxim.
6 Notă: bara albastră simbolizează anul în care au trecut la respectivul regim de politică monetară.
-5
0
5
10
15
20
251
96
1
19
65
19
69
19
73
19
77
19
81
19
85
19
89
19
93
19
97
20
01
20
05
20
09
Grafic 1. Japonia
-200
0
200
400
600
800
1000
1200
19
86
19
88
19
90
19
92
19
94
19
96
19
98
20
00
20
02
20
04
20
06
20
08
20
10
20
12
Grafic 2. Bulgaria
0
5
10
15
20
19
61
19
65
19
69
19
73
19
77
19
81
19
85
19
89
19
93
19
97
20
01
20
05
20
09
Grafic 4. Noua Zeelanda
-2
0
2
4
6
8
10
12
14
16
19
61
19
63
19
65
19
67
19
69
19
71
19
73
19
75
19
77
19
79
19
81
19
83
19
85
19
87
19
89
19
91
19
93
19
95
19
97
19
99
20
01
20
03
20
05
20
07
20
09
20
11
Grafic 5. SUA
Prima criză
A doua criză
0
5
10
15
20
1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
Grafic 3. Bulgaria - dupa 1997
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
250
Efectul a fost de calmare a inflaţiei ţi de relansare economică. Trebuie remarcat faptul
că Japonia a experimentat ţi încă prezintă perioade de deflaţie.
Din aceste considerente, Japonia pe termen de 40 de ani a avut în linii mari stabilitate a
preţurilor după cum reiese din graficul 1.
În anul 1997, Bulgaria experimenta o inflaţie uriaţă (rata inflaţiei se situa la valoare de
peste 1000 de puncte procentuale) ţi a adoptat o particularitate a regimului de curs de schimb,
respectiv un Consiliu monetar. Astfel, leva a fost legată de marcă în primă fază, ulterior fiind
legată de euro.
Efectul a fost instantaneu. Rata inflaţiei a scăzut dramatic, la valori de aproximativ 60
de ori mai mici (vezi graficul 2)
După momentul 1997, inflaţia a avut 2 momente de creţteri rapide, 2000, respectiv
2008 după cum reiese din graficul 3. Atlfel, valorile inregistrate au fost de o singură cifră.
Prima ţară care a adoptat regimul de ţintire a fost Noua Zeelandă. Banca centrală
experimentase numeroase episoade de creţtere rapidă a inflaţiei, iar opţiunile începeau să se
repete ţi nu mai îţi dovedeau eficienţa.
Ca o ultima soluţie, banca centrală a adoptat regimul de ţintire directă a inflaţiei ţi a
avut succes. Inflaţia a fost adusă sub control ţi a lansat un nou trend în termeni de politică
monetară.
Cea mai controversată strategie de politică monetară, în care nu este precizată nicio
ancoră nominală se pare ca are parte de stabilitate a preţurilor ţi creţtere economică.
Singurele momente în care au existat scăpări au fost în perioada anilor 70 – 80. Însă
ţocurile au fost de natură externă, respectiv cele 2 crize ale petrolului din anul 1973, respectiv
1979 ( vezi graficul 5).
Făcând abstracţie de la acele momente care au afectat economia globală, strategia Fed-
ului are efecte vizibile (se pune întrebarea de ce să faci schimbări de dragul schimbării?).
3. Cum s-a manisfestat regimul de politică monetară în România?
Începând cu 1990 ţi până în 2005, BNR a adoptat regimul de ţintire al agregatelor
monetare, combinat cu o flotare a cursului de schimb. În acest sens, agregatul monetar M0 era
folosit în scop operaţional, iar pentru ţinta intermediară era folosit agregatul M2. Cu toate că
inflaţia a fost menţinută în limite normale, această strategie nu returna randament asemănător
regimului de ţintire directă al inflaţiei, pe care ţările Europei Centrale ţi de Est îl adoptaseră7.
Graficul 6 prezintă această evoluţie.
7 Este vorba despre ț ările fostului bloc comunist care au adoptat relativ imediat regimul de ț intire directă al
inflaț iei, respectiv: Republica Cehă (1997), Polonia (1998) ș i Ungaria (2001)
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
251
Făcând abstracţie de rezultatele obţinute, relaţia fundamentală pe care se bazează
regimul de ţintire al agregatelor, respectiv teoria cantivativă a banilor8, nu se mai verifica în
practică (vezi graficul 7). De asemenea, politica monetară trebuia calibrată pentru o ţintă a
inflaţiei ţi nu pentru o ţintă intermediară, deoarece aceasta din urmă nu se translata printr-un
interval precis al inflaţie ţi nu puteai să generezi credibilitate. Astfel, regimul de ţintire al
inflaţiei avea toate premisele să aducă stabilitatea preţurilor la nivelul economiei noastre, după
cum vom vedea.
În România rata inflaţiei a fost un indicator nefavorabil pentru economie, având
fluctuaţii considerabile imediat după perioada comunistă. Mai exact, în 1993 rata inflaţiei a
atins valoarea maxima pentru istoria ţării, de 256%. Un tred dezinflaţionist a apărut în anii
imediat anteriori, pentru ca mai apoi, să atingă o alta valoare extremă în anul 1997 de 155%
(vezi graficul 6).
Din anul 2000 a început procesul dezinflaţionist, astfel indicele preţurilor de consum
nu a mai atins valori hiperinflaţioniste, ci dimpotrivă ameliorarea instabilitaţii preţurilor a fost
susţinută de trecerea la regimul de ţintire directă a inflaţiei de către banca centrală a
României, la 1 august 2005 (graficul 8).
Din graficul 9 se observă faptul că rata inflaţiei a atins ţinta multianuală stabilită de
BNR în anul 2012. Cel mai important factor ce a determinat împiedicarea stabilitaţii preţurilor
ţi menţinerea ratei inflaţiei în intervalul de variaţie al ţintei stabilite de BNR a fost cadrul
crizei mondiale.
Corelaţia dintre rata inflaţiei, ROBID 3 luni ţi ROBOR 3 luni este puternică iar pe
măsură ce rata inflaţiei scade, ROBID si ROBOR se comportă la fel. De asemenea, variaţiile
extreme ale ROBID ţi ROBOR la 3 luni au fost înfrânate începând cu anul 2000, singura
fluctuaţie esenţială în ultima perioadă este explicată de criza de lichiditate apărută în sistemul
banca pe fondul crizei economice. După cum reiese din graficul 10.
Ca ţi ancoră nominală, rata dobânzii de politică monetară, este corelată cu rata
inflaţiei, efectul modificării ratei de dobânda fiind resimţit asupra indicelui de preţ cu un
anumit decalaj (vezi graficul 11).
Începând cu ianuarie 2012 rata dobânzii de politică monetară practica un regim de
relaxare monetară, având valoarea de 5,75% iar începând cu luna următoare a scăzut treptat la
5,5% ţi mai apoi la 5,25% valoare ce a rămas constantă, mai bine de 1 an, din martie 2012
pâna în iunie 2013. În prezent contextul economic, lichiditatea de la nivel intern ţi extern,
valoarea moderată a indicelui de preţ încurajază relaxarea politicii monetare ţi menţinerea
ratei de dobândă la minimul istoric (3,5%), aceeaţi strategie fiind adoptată si de către Banca
Centrală Europeană (0,25%).
Cursul leu/ euro ţi leu/ dolar american nu au suferit variaţii, ci au înregistrat valori
constante per ansamblu, cursul leu/euro fiind cel mai stabil. Cu toate acestea, IPC-ul nu a fost
8 Creș terea ofertei de monedă peste un anumit prag se translatează într-o creș tere a preț urilor.
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
252
influenţat de modificările suferite de cursurile de schimb. Ritmul de creţtere ale cursurilor
leu/euro, leu/ dolar american au fost relativ constante (graficul 12).
Figura 2. Evoluţia inflaţiei, corelaţia cu masa monetară ţi încadrarea în ţintele anuale
-50
0
50
100
150
200
250
300
19
71
19
73
19
75
19
77
19
79
19
81
19
83
19
85
19
87
19
89
19
91
19
93
19
95
19
97
19
99
20
01
20
03
20
05
20
07
20
09
20
11
20
13
(%) Grafic 6. Evoluția ratei inflației (1971 - 2013)
256%
155%
Rata inflației
0
50
100
150
200
250
300
0
50000
100000
150000
200000
250000
300000
(%) (mil. RON) Grafic 7. Relația masă monetară - inflație (1994 - 2013)
M3
0
2
4
6
8
10
12
14
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
(%) Grafic 9. IPC și ținta multianuală IPC
Ținta staționară
plus 1%
minus 1%
Rata
inflaț iei
Sursa: INS, BNR, Calcule proprii
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
253
Figura 3. Evoluţia inflaţiei ţi a principalelor variabile macroeconomice
0
1
2
3
4
5
6
1 4 7 10 1
Grafic 13. Evoluția IPAC în ultimele 12 luni
EU28 CZ HU PL RO
>2%
<2%
0
10
20
30
40
50
60
70
1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012
(%)
Grafic 8. Inflația după anul
1997
Rata inflației
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
(%)
(%)
Grafic 10. Corelație cu ROBID, ROBOR
ROBID 3 luni ROBOR 3 luni rata inflației
0
5
10
15
20
25
30
35
40
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180(%) (%)
Graficul 11.Corelația inflație - rata
dobânzii (2000 - 2013)
Rata inflației (sc. stânga)
Rata dobânzii de politică monetară
(sc. dreapta)
2,0
2,5
3,0
3,5
4,0
4,5
5,0
Grafic 12. Curs de schimb mediu (2005 - 2013)
EUR mediu
USD mediu
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
254
4. Care sunt perspectivele acestui regim de politică monetară?
Banca Centrală Europeană defineţte stabilitatea preţurilor ca fiind o creţtere a preţurilor de
până la 2% pe termen mediu.
În aceste condiţii vom analiza evoluţia Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum
(IAPC), în ultimele 12 luni, pe ţările care au adoptat regimul de ţintire directă a inflaţiei ţi pe
media Uniunii Europene, aţa cum reiese din graficul 13.
După cum se observă Cehia, Ungaria ţi Polonia s-au încadrat în limita de 2 puncte
procentuale pentru o bună parte a anului, în timp ce România a intrat în ţintă după luna
septembrie a anului 2013; media UE se află în zona stabilităţii cantitative.
Minimul seriei în schimb o deţine Polonia. În luna iunie a atins valoare de 0,2 %, urmând
apoi o uţoară creţtere.
România a făcut eforturi pentru a reduce rata inflaţiei, iar inceputul de an a adus o
temperare a creţterii, evoluţiile fiind relativ stabile.
5. Modele de prognoză a inflaţiei
Capacitatea băncii centrale de a prognoza eficient inflaţia este o cerinţă obligatorie a
regimului de politică monetară adoptat de ţara noastră. În acest sens, autoritatea monetară a
ţării respective poate urmării ţintirea unui interval în jurul ţintei anunţate, pentru a putea
genera încredere sau poate urmării exact ţinta propusă, astfel se merge pe o ţintire a inflaţiei
restrictive. De asemenea, banca centrală se poate axa pe ţintirea unui indice al preţurilor
general sau pe o inflaţie de bază9, având în ultimul caz mai puţine motive de exonerare pentru
ratarea ţintei.
În cadrul acestei secţiuni vom detalia 2 modele de prognoză a inflaţiei pentru România,
respectiv un model ARMA fundamentat pe seria inflaţiei CORE210
ţi o funcţie de reacţie a
politicii monetare (FRPM), construită pentru măsurarea ţi cuantificarea a trei ţocuri
economice: în oferta agregată, în cererea agregată ţi în rata dobânzii.
5.1.Model ARMA
Modele autoregresive de medie mobilă (ARMA) sunt modele univariate, modele prin
care variabila dependentă este modelată în funcţie de propriile observaţii; ARMA combină
două tipuri de procese, respectiv procese autoregresive (AR) ţi procese de medie mobilă
(MA).
Modelul nostru de prognoză a fost constuit pe inflaţia CORE2 indice anual, seria de
date are frecvenţă trimestrială ţi cuprinde perioada 2001Q1 – 2013Q4, pornind de la serii
lunare. Am considerat că această abordare este mai benefică, pentru că simulează frecvenţa
9 Din inflaț ia totală se scade procentul aferent preț urilor administrate ș i a preț urilor volatile.
10 CORE2 = IPC – Preț uri administrate – Preț uri volatile (LFO ș i combustibili)
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
255
Raportului asupra inflaţiei publicat de BNR ţi pentru că ne interesează o prognoză pe termen
mediu (de la 4 trimestre la 12 trimestre).
S-a ales această măsură a inflaţiei de bază, deoarece s-a dovedit (prin teste de
staţionaritate) o serie mai omogenă decât IPC11
. IPC-ul a avut variaţii mari de o perioadă la
alta12
ţi a influenţat într-o măsură mare eroarea noastră de prognoză. De asemenea, inflaţia de
bază are o anumită inerţie a sa ţi nu se modifică semnificativ pe o perioadă mare de timp,
având consistenţa necesară acestei abordări.
Pentru a modela această serie de timp într-un proces ARMA s-a folosit metodologia
Box – Jenkins13
. În primă fază seria a fost logaritmată ţi s-a analizat sezonalitatea: dacă
analizăm figura 4 14
, seria noastră nu prezintă modificări substanţiale de o perioadă la alta,
deci nu este afectată de sezonalitate.
Din analiza grafică nu rezultă staţionaritatea seriei, însă după aplicarea testelor15
Augmented Dickey – Fuller (ADF) ţi Phillips – Perron (PP), ne rezultă că seria nu are o
rădăcină unitate, deci este staţionară. Probabilitatea asociată celor 2 teste (0.0000 pentru ADF
ţi 0.0005 pentru PP) este mai mică decât pragul de relevanţă de 1%.
Analizând corelograma seriei16
obervăm că primele 14 valori ale funcţiei de
autocorelaţie (AC) sunt pozitive ţi descresc exponenţial, iar funcţia de autocorelare parţială
(PAC) are prima valoare diferită semnificativ de zero, celelalte fiind negative sau având valori
foarte mici. Astfel, corelograma se prezintă ca un proces AR(1) clasic, însă trebuie testate mai
multe modele pentru a construi o imagine cât mai fidelă a fenomenului. Mergând pe această
idee, au fost testate un număr de 12 modele, din care au fost validate 817
; criteriul de
departajare a fost testul White pentru heteroscedasticitate.
Criteriile de departajare, pentru a alege cel mai bun model au fost: raportul de
determinare ajustat, criteriile informaţionale Akaike info criterion (AIC) ţi Schwarz criterion
(SC) ţi testul LM18
, cu menţiunea că toţi parametrii testaţi au fost semnificativ statistic diferiţi
de zero pentru un prag de 1%.
Cu toate că modelul numărul 8 are criteriile informaţionale mici, prezintă fenomenul
de autocorelare al reziduriilor, la fel ţi modelul numărul 1, 2, 7 ţi 6. Avem de ales între
modelele 3, 4 ţi 5.
Potrivit tuturor criteriilor selecţionate, modelul ales pentru prognoză este modelul
numărul 5, care admite o reprezentare ARMA (1,2) de forma:
11
S-au facut simulări ș i pentru inflaț ia totală, dar nu a fost validat niciun model. 12
Vezi graficul 6 din secț iunea 3. 13
Vezi Anexa 1 pentru etape. 14
Vezi Anexe 1 15
Vezi Anexe 1, figura 4 16
Vezi Anexe 1, figura 4 17
Vezi Anexe 1, tabelul 2 18
Testul h a lui Durbin, pentru 10 lag-uri
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
256
Pentru a testa eficienţa modelului am realizat o prognoză statică pe aceeaţi perioadă
pentru care avem datele disponibile (perioada 2001Q1 – 2013Q4) ţi ne-a rezultat graficul 14.
Sursa: Calcule proprii
Se poate observa că eroriile se află în intervalul -3 ţi 3 puncte procentuale, ceea ce
înseamnă că inflaţia prognozată nu se abate foarte mult de la valoare efectiv înregistrată. În
baza acestor rezultate putem face o prognoză pe următoarele 12 trimestre19
(vezi graficul 15).
Sursa: Calcule proprii
19
Intervalul de variaț ie este de +/- 1%.
-3
-2
-1
0
1
2
3
100
105
110
115
120
125
130
135
140
145
I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
(%) (%) Grafic 14. Eroarea de prognoză a modelului ARMA (1,2)
Eroare de prognoză (sc. Dreapta) CORE2_Prognoză CORE2
-2
-1
0
1
2
3
4
5
I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV
2013 2014 2015 2016
(%) Grafic 15. Prognoză asupra CORE2 pe 12 trimestre
marjă superioară
prognoză
marjă inferioară
CORE2
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
257
Inflaţia va scădea spre sfârţitul trimestrului al doilea din anul 2014, atingând o valoare
negativă, urmând apoi un trend ascendent până la sfârţitul perioadei pentru care s-a facut
prognoza.
5.2.Funcţia de reacţie a politicii monetare
În secţiunea anterioară am văzut o metodă eficientă de prognoză a inflaţiei20
, însă
această abordare este foarte rigidă din mai multe motive:
A fost folosit un indice care nu încorporează toata informaţia inflaţiei;
Variabilele macroeconomice nu au fost luate în calcul21
;
Modelul nu poate fi ajustat în funcţie de abordările băncii centrale;
Capacitatea de a prognoza inflaţia se rezumă la o acţiune pasivă, de observare din
partea băncii centrale.
Autoritatea monetară este interesată de acţiunea tuturor factorilor asupra inflaţiei: ce
factori acţionează, cum acţionează acei factori, pot fi influenţaţi, au efecte temporare care se
pot anula reciproc sau prezintă persistenţă etc. Pe lângă aceste observaţii, banca centrală are
intrumente pe care le foloseţte, în principal rata dobânzii de politică monetară ţi este direct
interesată de a urmării canalele de transmisie a politicii monetare, obiectivul final fiind
stabilitatea preţurilor.
O abordare eficientă, prin care aceţti factori macroeconomici sunt urmăriţi, este
construirea unei funcţii de reacţie. Astfel, vom contrui, pe lângă această funcţie, o estimare a
cererii agregate ţi a ofertei agregate, prin ecuaţii care urmăresc cele mai importante (ţi
concentrate) variabile macroeconomice: rata dobânzii, PIB-ul, cursul de schimb, rata
inflaţiei22
.
Modelând astfel inflaţia, putem urmării cum se manisfestă 3 ţocuri economice: de
cerere agregată, de ofertă agregată ţi de rata dobânzii; fiecare din aceste variabile având
influenţă asupra celorlalte.
Ecuaţia ofertei agregate este construită pe o curbă de tip Lucas Phillips23
, astfel
variabila dependentă este o măsură a inflaţiei, iar pentru influenţe folosim o măsură a inflaţiei
interne, a inflaţiei externe ţi output gap-ul; curba Phillips este descrisă în ecuaţia 1:
(1)
e
Ecuaţia cererii agregate prezintă măsura output gap-ului24
ţi încorporează informaţii de
la momentul anterior pentru cele 3 variabile folosite în ecuaţia 2. Astfel, prin această ecuaţie
20
Eficientă având în vedere natura stabilă a acestui indicator. 21
Poate doar la nivelul reziduurilor. 22
Vezi Anexa 3 pentru evoluț ia ș i explicitarea variabilelor folosite. 23
Consumul agregat este urmărit prin output gap
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
258
se urmăreţte influenţa ratei de dobândă reală, a cursului real de schimb, dar ţi a deviaţiei
output-ului anterior.
(2)
Modul în care banca centrală acţionează, se fundamentează pe reguli de politică
monetară, practic avem un set de informaţii care ajută decidenţii să înţeleagă dezechilibrele de
la nivelul variabileleor urmărite ţi să explice decizia pe care au luat-o sau urmează să o ia, în
ceea ce priveţte modificarea instrumentului folosit25
. Astfel, modelul trebuie să încorporeze
cele mai disponibile ţi relevante informaţii până la momentul cel apropriat deciziei.
Funcţia de reacţie nu prezintă o formă (template) unanim acceptată de către toate
bănciile centrale sau de către toţi economiţtii, ea este contruită pe regulile de politică
monetară care la rândul lor defines canalele de transmisie a politicii monetare în fiecare ţară.
Este irelevant să încorporăm informaţii despre un anumit canal dacă acesta nu prezintă
informaţii relevante sau, în cazul mai rău, nu funcţionează la nivelul teoretic specificat. De
asemenea, în funcţie de comportamentul băncii centrale, se poate definii o particularitate a
regimului de ţintire al inflaţiei26
, astfel putem avea o ţintire strictă (în model este inclusă doar
inflaţia) sau alternativa flexibilă (alături de inflaţie urmărim ţi excesul de cerere sau cursul de
schimb).
În aceste condiţii plecăm de la o familie de funcţii de reacţie, identificăm reţeaua de
informaţii ţi adaptăm reguliile specifice economiei noastre. Ecuaţia 3 specifică o funcţie de
reacţie care încorporează informaţii despre rata dobânzii, deviaţia inflaţiei, deviaţia ratei de
dobândă ţi output gap:
(3)
Variabilele celor 3 ecuaţii sunt explicate în tabelul 5, iar explicitarea coeficienţilor se
face în tabelul 6 din Anexa 3.
După ce am definit modelul, bazat pe cele 3 ecuaţii, putem urmării modul (într-o
formă minimală) în care se ajustează ţocuri de natura cererii agregate, a ofertei agregate sau a
ratei de dobândă.
Pentru exemplificare vom presupune un ţoc pozitiv în cererea agregată, ce determină o
creţtere a output-ului peste nivelul său potenţial; se generează astfel un decalaj inflaţionist. În
consecinţă, PIB-ul de abate de valoarea potenţială în sens pozitiv, deci output gap-ul creţte,
acest lucru determină, cu întârzierea de o perioadă, creţterea inflaţei. Politica monetară
răspunde prin creţterea ratei de dobândă, ceea ce implică reducerea output gap-ului ţi în final
reducerea ratei inflaţiei. Modul în care creţte rata dobânzii este determinată de mărimea
coefientului. Cu cât este mai mare, cu atât răspunsul se translatează într-o dobândă mai
ridicată ţi defineţte agresivitatea politicii monetare faţă de inflaţie.
24
Deviaț ia PIB-ului de la valoare sa potenț ială 25
În cazul nostru rata dobânzii de politică monetară 26
Nu doar pe acest tip de regim se poate fundamenta pe o funcț ie de reacț ie.
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
259
Pentru a putea estima aceste 3 ecuaţii, s-au extras variabile economice reprezentative
pentru perioada 2005 – 2013, date cu frecvenţă trimestrială. Metoda folosită a fost metoda
generalizată a momentelor (GMM), folosind ca variabile intrumentale lag-uri ale variabilelor
folosite; s-a apelat la această metodă, deoarece în cadrul acestui model, format din sistemul
celor 3 ecuţii, niciuna dintre variabile nu este exogenă ţi sunt influenţate în mod reciproc.
Pentru a determina componentele neobservabile, în speţă trendul ţi gap-ul, a fost
folosit un filtru Hodrick – Prescott (HP)27
; după eliminarea trendului din serie, ne-a rezultat
un ciclu, pe care îl considerăm gap sau deviaţie. De asemenea, pentru determinarea
aţteptărilor inflaţioniste s-a apelat la metoda ajustată Carlson – Parkin28
.
În urma estimărilor ne-au rezultat valori care nu respectă teoria economică din spatele
modelului29
. Valorile coeficienţilor, deţi diferă statistic de zero, nu au valoarea indicată în
precizările noastre. Putem considera că cele 3 ecuaţii estimate constituie, într-o formă
simplificată, imaginea economiei noastre, iar funcţie de reacţie, alături de curba Phillips ţi
ecuaţia cererii agregate sunt particularizate, dar nu reflectă consistenţă economică.
Acest impediment contituie un punct de plecare pentru restimarea celor 3 ecuaţii într-o
lucrare viitoare, prin diferite variabile abordate sau prin alte metode.
Concluzii
Obiectivul principal, ţi de altfel natural, al unei bănci centrale este de a menţine
preţurile stabile.
Stabilitatea preţurilor este definită ca fiind un ritm anual de creţtere a indicelui
armonizat al preţurilor de consum pentru zona euro, inferior nivelului de 2%.
Banca urmăreţte atingerea obiectivului său prin influenţa exercitată asupra dobânzilor
din piaţă, respectiv prin rata dobânzii de politică monetară.
Orice regim de politică monetară se fundamentează în jurul unei ancore nominale,
definită ca fiind ţintă intermediară pentru atingerea obiectului specific.
Fiecare economie este construită în felul ei, cu obiceiurile ei, iar politica monetară
trebuie să se muleze pe aceste caracteristici, altfel riscă să devină inutilă.
Nu există regim universal dovedit eficient, fiecare regim are avantajele ţi
dezavantajele lui, trebuie ţinut cont de oportunitatea situaţiei.
Independenţa ţi transparenţa faţă de public, a unei bănci centrale sunt elemente
esenţiale pentru succesul oricărui regim de politică monetară.
27
Acest filtru descompune seria în trend ș i ciclu. 28
Vezi Anexa 2 29
Vezi Anexa 3 pentru estimări
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
260
Politica monetară trebuie construită pe seama unui mix de politici, însă nu înseamnă că
urmăreţte simultan mai multe ancore, deoarece ce câţtigă pe o parte, în mare pierde pe
cealaltă.
Abordarea inflaţiei, din perspectiva metodologiei Box – Jenkins poate fi considerată o
abordare eficientă, însă doar pentru acele autorităţi monetare care ţintesc inflaţia de bază,
pentru un indice general de preţuri este nevoie de un set mult mai complex de analize ţi
prognoze. Una dintre ele fiind abordarea funcţiei de reacţie, în forma minimală, deoarece
transmite informaţii de la nivelul tuturor variabilelor macroeconomice, nu doar influenţa
istorică a acelei variabile.
Bibliografie
Adrian Codirlaşu (2008): Econometrie aplicată utilizând EViews 5.1, note de curs Managementul Sistemelor Bancare
Bogdan – Octavian Cozmâncă (2008): Modele pentru fundamentarea politicilor monetare ţi
valuare, Editura Economică, colecţia”Instantia Crucia”, Bucureţti
Costică, I. (2005): Ţintirea inflaţiei versus ţintirea agregatelor monetare. Strategii de politică
monetară alternative în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Editura ASE
Elena Bojeţteanu, Ana Simona Manu, Răzvan Victor Stanca (2011): Aţteptările inflaţioniste
ale consumatorilor – anticipative sau adaptive?, prezentare BNR, Direcţia Studii
Economice
Ette Harrison Etuk, Atto Asuquo & Isaac Didi Essi: A Seasonal Box-Jenkins Model for
Nigerian Inflation Rate Series
Fahim Faisal: Forecasting Bangladesh's Inflation Using Time Series ARIMA Models
Gordon de Brouwer (1998): Estimating output gaps, Research Discussion Paper 9809,
Economic Research Department, Reserve Bank of Australia
Henry Rotich, Musa Kathanje & Isaya Maana (2007): A monetary policy reaction function for
Kenya
Ion Dobre, Adriana Ana-Maria Alexandru (2008): Modelling unemployment rate using Box-
Jenkins procedure
Kanlapat Mahipan, Nipaporn Chutiman & Bungon Kumphon (2013): A Forecasting Model
for Thailand’s Unemployment Rate
Mishkin ,Frederic S. (2007): Monetary Policy Strategy, The MIT Press
Mishkin ,Frederic S. (2007): The Economics Of Money, Banking, And Financial Markets
(7th Ed), Pearson Addison Wesley
Nicolae Dardac, Teodora Barbu (2005): Moneda, Editura ASE, Bucureţti
Nicolae Dardac, Teodora Barbu (2012): Instituţii de credit, Editura ASE, Bucureţti
Stelian Stancu (2008): Econometrie. Teorie ţi aplicaţii utilizând Eviews, editura ASE,
Bucureţti
Stoian Anca (2010): Determinarea nivelului asteptarilor de inflatie
T. Andrei, R. Bourbonnais (2008): Econometrie,editura Economică
Tudorel Andrei (2008): Introducere în econometrie utilizând Eviews, editura Economică
Veaceslav Grigoras: Studiu privind inflatia asteptata
Rapoarte lunare BNR
http://ec.europa.eu/dgs/economy_finance - Site-ul Direcţiei Generale pentru Afaceri
economice şi financiare
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
261
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ - Site-ul Eurostat, baza de date a Comisiei Europene
http://www.worldbank.org/ - Site-ul Băncii Mondiale
www.bnr.ro – Site-ul Băncii Naţionale a României
www.insse.ro – Site-ul Institutului Naţional de Statistica
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
262
Anexe
Anexa 1. Etapele metodologiei Box – Jenkins ţi calcule aferente modelului ARMA
Procedura Box – Jenkins constă în parcurgerea unor etape pentru a identifica cel mai
potrivit model autoregresiv pentru analiza unei serii de timp. Etapele acestui proces sunt
următoarele:
1) se verifică dacă seria este staţionară prin intermediul FAC ţi FACP ţi a testelor de
staţionaritate. Dacă seria este staţionară se trece la pasul 3, altfel urmăm pasul
următor;
2) se staţionarizează seria prin logaritmare, diferenţiere sau prin transformare Box – Cox;
3) se indentifică o primă forma a modelului din analiza corelogramei;
4) se estimează paremetrii modelelor
5) se testează caracteristicile modelelor: se verifică dacă parametrii diferă statistic de
zero, dacă ipotezele de heteroscedasticitate, autocorelare, repartizare normală a
reziduurilor sunt verificate. Dacă niciun model nu este valid se reiau specificaţiile,
dacă unul singur este valid se trece la etapa 7, iar sunt valide mai multe modele trecem
la următorul pas;
6) se alege cel mai performant model în funcţie de o serie de indicatori (raport de
determinare ajustat mai mare, criteriu informaţional minim etc.)
7) se realizează prognoze
Figura 4. Evoluţia CORE2, corelograma ţi prognoza pe CORE2 logaritmat
100
110
120
130
140
150
01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16
CORE2
4.60
4.64
4.68
4.72
4.76
4.80
4.84
4.88
4.92
4.96
01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16
Log CORE2
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
263
Figura 5. Testul PP ţi ADF
Null Hypothesis: L_CORE2 has a unit root
Exogenous: Constant, Linear Trend
Lag Length: 1 (Automatic - based on SIC, maxlag=10) t-Statistic Prob.* Augmented Dickey-Fuller test statistic -6.606406 0.0000
Test critical values: 1% level -4.152511
5% level -3.502373
10% level -3.180699
*MacKinnon (1996) one-sided p-values.
Null Hypothesis: L_CORE2 has a unit root
Exogenous: Constant
Bandwidth: 2 (Newey-West automatic) using Bartlett kernel Adj. t-Stat Prob.* Phillips-Perron test statistic -4.582236 0.0005
Test critical values: 1% level -3.565430
5% level -2.919952
10% level -2.597905 *MacKinnon (1996) one-sided p-values.
Residual variance (no correction) 0.000136
HAC corrected variance (Bartlett kernel) 0.000198
4.60
4.64
4.68
4.72
4.76
4.80
4.84
4.88
4.92
4.96
Q1 Q2 Q3 Q4
Means by Season
Log CORE2 by Season
4.56
4.60
4.64
4.68
4.72
4.76
4.80
4.84
4.88
4.92
4.96
01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14
L_CORE2F ± 2 S.E.
Forecast: L_CORE2F
Actual: L_CORE2
Forecast sample: 2001Q1 2014Q4
Adjusted sample: 2001Q2 2014Q1
Included observations: 51
Root Mean Squared Error 0.008961
Mean Absolute Error 0.007118
Mean Abs. Percent Error 0.151351
Theil Inequality Coefficient 0.000956
Bias Proportion 0.000159
Variance Proportion 0.000128
Covariance Proportion 0.999713
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
264
Tabelul 2. Rezultatele modelelor ARMA estimate pentru l_core2
Sursa: calcule proprii
Model C AR(1) AR(2) AR(3) MA(1) MA(2) MA(3) R
2
ajustat AIC SC LM
1 4.647620 0.845615 - - 0.857694 - - 0.977920 -6.229811 -6.116174 0.0046
2 4.648878 - 0.665060 - - 0.928423 - 0.954095 -5.823474 -5.708752 0.0125
3 4.650965 1.169375 -0.298981 - - - - 0.977830 -6.551311 -6.436590 0.2879
4 4.648063 - 0.692257 - 0.968636 - - 0.976193 -6.480081 -6.365360 0.1359
5 4.643371 0.837009 - - - 0.949231 - 0.982709 -6.474279 -6.360642 0.1440
6 4.651405 - - 0.559910 0.908896 - - 0.942658 -5.937311 -5.821485 0.0065
7 4.651277 - - 0.528186 - 0.929738 - 0.930144 -5.739903 -5.624077 0.0003
8 4.647783 - 0.736757 - - - -0.548011 0.933240 -5.448943 -5.334221 0.0010
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
265
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
266
Anexa 2. Metoda ajustată Carlson – Parkin ţi calcule aferente
Metoda ajustată Carlson – Parkin este o metoda probalilistică folosită pentru a extrage
rezultate cantitative privind anticipaţiile inflaţioniste ale agenţilor din economie. Sondajul este
realizat de către DG – ECFIN, în numele Comisiei Europene, lunar, pe un eţantion de 1000 de
persoane ţi presupune întrebări, realizate într-un mod calitativ, privind evoluţia inflaţiei;
astfel, respondenţii nu pot admite un răspuns exact, ci doar direcţia preţurilor percepută ţi
aţteptată.
Întrebăriile la care răspuns sunt descrise în tabelul 3, iar soldul opiniilor pentru cele 2
întrebări este reprezentat în graficele 16 ţi 17. Perioadă analizată este mai 2001 – martie 2013.
Metoda presupune că distribuţia agregată a aţteptărilor privind inflaţia, la nivelul
întregii populaţii, urmează o distribuţie normală30
. În continuare se notează procentele
aferente răspunsurilor cu litere de a la e (răspunsul f este distribuit către celelalte procente)
pentru întrebarea Q6. Figura 6 descrie funcţie de distribuţie a probabilităţilor privind inflaţia
aţteptată.
Figura 6. Funcţia de distribuţie a probabilităţiilor privind inflaţia aţteptată
Pentru inflaţia percepută considerăm noi notaţii aferente ponderilor din întrebarea Q5
cu ap, b
p, c
p, d
p, e
p. Se explică aceste procente funcţie de probabilităţiile distribuţiei (figura 7).
Din înlocuiri algebrice se determină mp, iar apoi determinăm inflaţia percepută ţi aţteptată.
Notă: notaţiile aferente din figura 6 ţi 7 sunt explicitate în tabelul 4.
30
a
c
d e b
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
267
Rezultatele aplicării acestei metodologii sunt prezentate în graficul 18.
Figura 7. Funcţia de distribuţie a probabilităţiilor privind inflaţia percepută
Tabel 3. Sondajul Comisiei Europene ”Bussines and Consumer Survey”
Numărul întrebării Întrebarea Variante de răspuns
Q5
Cum credeţi că au
evoluat preţurile
bunurilor de consum
în ultimele 12 luni?
(a) Au crescut mult
(b) Au crescut moderat
(c) Au crescut puţin
(d) Au rămas la fel
(e) Au scăzut
(f) Nu ţtiu
Q6
În comparaţie cu
ultimele 12 luni,
cum credeţi că vor
evolua preţurile în
următoarele 12 luni?
(a) Vor creţte mai repede
(b) Vor creţte la fel
(c) Vor creţte mai încet
(d) Vor rămâne la fel
(e) Vor scădea
(f) Nu ţtiu
Sursa: DG – ECFIN
Tabel 4. Notaţii explicate privind inflaţia aţteptată ţi percepută
Variabilă Explicaţie
Inflaţia aţteptată
Funcţia de densitate a ratei anticipate a inflaţiei
Rata anticipată a inflaţiei în următoarele 12 luni
Media ratelor de inflaţie aţteptată
ap +bp +cp
ep dp
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
268
Rata percepută a inflaţiei
Incrementul pentru modificarea preţurilor pentru ca respondenţii să distingă
între preţuri aţteptate ţi actuale
Incrementul pentru a sesiza o inflaţie viitoare diferită de cea percepută în
prezent
Inflaţia percepută
Media ratelor de inflaţie percepută
Interval folosit pentru a încadra cele 5 ponderi
Graficul 16 ţi 17. Soldul opiniilor privind întrebarea Q5 ţi Q6 din sondaj
Sursa: DG – ECFIN, calcule proprii
Sursa: BNR, calcule proprii
mai
..0
1
mai
..0
2
mai
..0
3
mai
..0
4
mai
..0
5
mai
..0
6
mai
..0
7
mai
..0
8
mai
..0
9
mai
..1
0
mai
..1
1
mai
..1
2
mai
..1
3
Q5 (a) (b) (c) (d) (e) (f)
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
100%
mai
..0
1
mai
..0
2
mai
..0
3
mai
..0
4
mai
..0
5
mai
..0
6
mai
..0
7
mai
..0
8
mai
..0
9
mai
..1
0
mai
..1
1
mai
..1
2
mai
..1
3
Q6
(a) (b) (c) (d) (e) (f)
0
10
20
30
40
50
60
20
02
M5
20
02
M1
0
20
03
M3
20
03
M8
20
04
M1
20
04
M6
20
04
M1
1
20
05
M4
20
05
M9
20
06
M2
20
06
M7
20
06
M1
2
20
07
M5
20
07
M1
0
20
08
M3
20
08
M8
20
09
M1
20
09
M6
20
09
M1
1
20
10
M4
20
10
M9
20
11
M2
20
11
M7
20
11
M1
2
20
12
M5
20
12
M1
0
20
13
M3
20
13
M8
(%) Grafic 18. Evoluția așteptărilor inflaționiste și a inflației efective
Inflația așteptată Inflația efectivă Inflația percepută
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
269
Anexa 3. Aplicaţia funcţiei de reacţie
Tabel 5. Variabile folosite în cele 3 ecuaţii
Variabilă Explicaţie
Măsură a inflaţiei
Aţteptările inflaţioniste, ce sunt definite în
cazul nostru ca fiind aţteptări adaptive,
astfel:
– componenta forward looking
(inflaţie aţteptată);
– componenta backward looking
(inflaţia percepută);
– parametru folosit pentru ponderarea
celor 2 componente
Inflaţia trecută, ce asigură persistenţa
inflaţiei, în sensul că nu se reduce brusc, ci
urmează o anumită traiectorie
Cuantifică influenţa inflaţiei importate.
Este măsurată ca diferenţă între inflaţia în
preţuri de import ţi influenţa cursului
Deviaţia PIB-ului de la valoare sa
potenţială
Gap-ul ratei reale a dobânzii, calculată ca
diferenţă între
Rata reală de dobândă, calculată ca
diferenţă între
Rata dobânzii nominală
Trendul ratei de dobândă obţinut prin
filtrare
Gap-ul cursului real de schimb, obţinut ca
diferenţă între
Cursul real de schimb, determinat după
formula:
Cursul nominal de schimb RON/ EURO
Logaritmul indicelui preţurilor externe, în
cazul nostru IAPC
Logaritmul indicelui preţurilor interne de
consum, în cazul nostru IPC
Trendul cursului de schimb real obţinut
prin filtrare
Deviaţia inflaţiei de peste k perioade de la
valoare ţintă
, Termen de eroare al ecuaţiei ce cuantifică
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
270
ţocurile, altele decât cele specificate
Tabel 7. Serii de date utilizate pentru aplicaţie funcţiei de reacţie
Notaţie Explicaţie
I Rata de dobândă nominală
R Rata de dobândă reală
ICP Indicele preţurilor de consum
IAPC Indicele armonizat al preţurilor de consum
IPC_astp Aţteptările inflaţioniste
S Cursul nominal de schimb
Z Cursul real de schimb
UVI Unit Value Index
PIB Produsul intern brut, desezonaliat, în preţuri medii ale anului 2000
Tabel 6. Coeficienţii folosiţi în cele 3 ecuaţii
Coeficient Valoare Explicaţie
Curba lui Phillips
(0;1) Asigură un comportament de persistenţă.
(0;1) Asigură un comportament de persistenţă.
(0;1) Inflaţia creţte ca urmare a creţterii output gap-ului
Curba cereri agregate
(0;1); >0.8 Continuitatea activităţii economice
<0 Când dobânda creţte peste nivelul de trend invesţitiile se
reduc ţi implicit output-ul
>0
Creţterea gapului determină o depreciere reală, ceea ce
înseamnă o competitivitate crescută a exporturilor, deci
creţterea output-ului
Funcţia de reacţie
>1
Măsoară agresivitatea politicii monetare: abaterea inflaţiei
este penalizată printr-o modificare mai mare a ratei de
dobândă
>0
O creţtere a PIB-ului peste nivelul potenţial, duce la
creţterea output gap-ului, ce conduce la presiuni inflaţioniste,
care vor fi atenuate prin creţterea ratei de dobândă
(0;1) Nu permite fluctuaţii mari pentru rata dobânzii
- Pentru a putea acomoda complet impactul ţocului asupra
inflaţiei
Stavre Ioan – Gabriel
Politică monetară: Cum ţintim stabilitatea
271
Figura 8. Variabile utilizate în aplicatia funcţiei de reacţie ţi variabilele filtrate
Sursa: EUROSTAT, BNR, INS, calcule proprii
2
4
6
8
10
12
14
16
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
I
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
IAPC
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
IPC
105
106
107
108
109
110
111
112
113
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
IPC_ASTP
26,000
27,000
28,000
29,000
30,000
31,000
32,000
33,000
34,000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
PIB
-5
-4
-3
-2
-1
0
1
2
3
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
R
3.2
3.4
3.6
3.8
4.0
4.2
4.4
4.6
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
S
3.2
3.4
3.6
3.8
4.0
4.2
4.4
4.6
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Z
-2,000
-1,000
0
1,000
2,000
3,000
26,000
28,000
30,000
32,000
34,000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
PIB Trend Cycle
Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)
-4
-2
0
2
4
6
2
4
6
8
10
12
14
16
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
I Trend Cycle
Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)
-.6
-.4
-.2
.0
.2
.4
3.2
3.6
4.0
4.4
4.8
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Z Trend Cycle
Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)
-4
-2
0
2
4
6
-6
-4
-2
0
2
4
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
R Trend Cycle
Hodrick-Prescott Filter (lambda=1600)
Colecţia de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 2/2014
272
Sursa: calcule proprii
Tabel 8. Rezultatele estimării prin GMM
Curba
Philipps
Ecuaţia
cererii
agregate
Funcţia
de reacţie
a politicii
monetare