Copiii cu părinți în detenție

Această publicație, caracterizată de o serie de inițiative,

experiență și bună practică, este dedicată

profesioniștilor, voluntarilor și factorilor de decizie ale

căror contacte de lucru au impact asupra copiilor cu

părinți în detenție, fie direct (ex. Personal din închisori)

sau indirect (ex. Judecători și procurori). Căutând să

promoveze, să extindă și să inspire buna practică și

modificarea politicii pentru acest grup de copii,

lucrarea abordează aproximativ șapte teme de interes

larg:

• Cadrul legal: convențiile naționale și Europene,

legislația națională, menținerea legăturilor familiale și

cele mai bune interese ale copilului;

• Impactul arestării parentale asupra copiilor și a

vieților tinerilor;

• Îngrijirea părintească din închisoare: sprijin

pentru părintele deținut și relația copil-părinte;

• Cum păstrează copiii contactul cu un părinte

deținut;

• Mamele și copiii mici din închisori;

• Instruire, instrumente și metodologii pentru a ajuta

la reducerea efectelor adverse ale arestării asupra

copiilor;

• Advocacy pentru schimbarea politicii și practicii,

pentru a sprijini copiii cu părinți în detenție.

Fiecare capitol prezintă diferite abordări naționale și

perspective asupra lucrărilor în curs, desfășurate în

Europa, explorând probleme care depășesc granițele și

politicile naționale judiciare și penale, mai degrabă,

decât să asigure o abordare exhaustivă la nivelul

fiecărei națiuni. Per ansamblu, publicația oferă un

ghid centrat pe copil, cu idei și inițiative pentru

sporirea rezistenței copiilor ai căror părinți se află în

închisoare, protejarea dezvoltării lor emoționale,

psihosociale și sociale, precum și găzduirea și

consolidarea legăturilor familiale.

Această ediție secundă actualizată celebrează cea de-a

25-a aniversare a adoptării Convenției ONU pentru

Drepturile Copilului, un punct decisiv pentru

drepturile copiilor, și lansarea Children of

Prisoners Europe (fostă Eurochips) în 2014.

Perspective europene pentru o bună practică

Copiii cu părinți în detenție

Editat de Kate Philbrick, Liz Ayre și Hannah Lynn

Ediția în limba română: Asociația Alternative Sociale

Traducere efectuată de: Centrul de traduceri și interpretariat Poliglotis

Perspective europene pentru o bună practică

Discrimanarea este o funie care leagă

Sufletul și îi diminuează lumina. Respingerea

devine o parte a vieții de zi cu zi, sufocând

exprimarea individuală și exprimările umane.

Copiii cu părinți în detenție suferă frecvent

multe forme de discriminare. Nu numai că sunt

privați de un părinte, ci adeseori sunt supuși

unor acte de agresiune, dificultăți economice,

stigmate, excludere socială și rușine. Totuși,

acești copii nu au făcut nimic rău, și, în ciuda

diferitelor provocări cu care se confruntă, nu

sunt văzuți ca un grup cu drepturi proprii.

Am petrecut mulți ani luând atitudine

împotriva tuturor formelor de discriminare și

apărând activ dreptul la libera exprimare.

Existența acestui grup de copii și

discriminarea cu care se confruntă merită

recunoaștere, la fel ca și numeroasele

inițiative și idei pozitive explorate în acest ghid

de bune practici. Scopul este de a ajuta acești

copii să își depășească dificultățile, să aibă o

existență bine consolidată și să meargă

înainte spre lumină.

Taslima Nasrin

Romancier, poet, activist pentru drepturile omului

CUPRINS

Prefață 9

Capitol 1 Introducere 12

Capitol 2 Fundalul istoric și juridic 24

Capitol 3 Impactul arestării părinților asupra

tinerilor

41

Capitol 4 Calitatea de părinți și închisoarea 65

Capitol 5 Copii vizitând închisoarea și

alte forme de contact

87

Capitol 6 Femeile din detenție și copiii care

trăiesc împreună cu mamele

încarcerate

112

Capitol 7 Instruirea copiilor afectați de

sistemul de justiție penală

135

Capitol 8 Advocacy pentru copiii cu părinți în detenție 160

Bibliografie selectată 189

Index 195

Lista membrilor Children of Prisoners Europe 198

Children of Prisoners Europe, notă la ediția poliglotă 2015

Un grant din partea Comisiei Europene a făcut posibilă traducerea ediției din anul 2014,

în diferite limbi. Textul nu este modificat, cu unele erori omise. Acest sprijin suplimentar

din partea UE și recunoașterea, fac parte dintr-o activitate tot mai mare în folosul

copiilor cu părinți în detenție din Europa, pe care rețeaua COPE speră să o continue și să

o promoveze mai departe prin intermediul acestor publicații poliglote. Sperăm că

informațiile și indicațiile în propria limbă să fie disponibile pentru toți cei care lucrează

cu copiii afectați de detenția părinților, pe teritoriul continentului.

Principalele evenimente din Europa, începând cu luna martie 2014:

Convenția Italiană din anul 20141 s-a bazat, în principal, pe campaniile recente

ale rețelei COPE și adaptarea acesteia pentru alte contexte naționale care sunt

apărate acum în mod activ;

Un inter-grup al Drepturilor Copilului a fost înființat în cadrul Parlamentului

European;2

Hotărârea Parlamentului European de la cea de-a 25-a Aniversare a Convenției

ONU pentru Drepturile Copilului, menționează, în Articolul 13, copiii cu

părinți în detenție (folosind o statistică a COPE, de 800,000);3

COPE îi mulțumește domnului Jean Lambert MPE pentru înaintarea unei

Întrebări Scrise către Parlamentul European, cu privire la copiii cu părinți

deținuți, precum și doamnei Vera Jourova, Comisarul UE pentru Justiție,

Drepturile Consumatorului și Egalitatea între Sexe, pentru răspunsul său;4

Reprezentanții COPE au luat cuvântul în cadrul celei de-a 20-a ediție anuală a

Conferinței Consiliului Europei adresată directorilor de închisori și servicii de

probațiune din București, din luna iunie 2015. Sperăm că toate acestea, vor

face ca toți copiii cu părinți în detenție să devină o temă pentru conferința de

anul viitor, urmând sugestia d-lui Jan Kleijssen, Directorul Agenției de

Informații și Acțiuni împotriva Criminalității, Consiliul Europei.

1 Referire în textul de la pagina 180 2 http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/en/20150201PVL00010/Organisation 3 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=MOTION&reference=B8-2014-0285&language=EN 4 Întrebare:

http://childrenofprisonerseurope.wildapricot.org/Resources/Documents/Question%20for%20written%20answer%

20a311910.pdf

Răspuns:

http://childrenofprisonerseurope.wildapricot.org/Resources/Documents/Answer%20given%20by%20Ms%20Jour

ova%20a311911.pdf

6

„Când am aflat că tata a fost arestat și că nu se mai întoarce voiam să merg atunci, în

seara aia, să-l văd. Să-i văd fața. Mi-era frică că o să-l uit.‖

(Marius, 11 ani)

Alternative Sociale a început să ofere servicii directe copiilor deținuților din anul

2013, după participarea în proiectul de cercetare COPING care a vizat sănătatea mintală

a acestor copii, alături de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași, Universitatea

Huddersfield (coordonatorul proiectului) și Partners of Prisoners din Marea Britanie,

Universitatea Tehnologică Dresden şi Treffpunkt din Germania, Karolinska Institutet şi

Riksbryggan din Suedia, Quaqer United Nations Office şi Children of Prisoners Europe

(fost EUROCHIPS). Rezultatele cercetării desfășurate în România arată o serie de

probleme cu care se confruntă copiii cu părinți deținuți: stimă de sine scăzută,

sentimente de confuzie și teamă, autoculpabilizare, randament școlar scăzut,

supraveghere deficitară din partea persoanelor de îngrijire și sărăcie (Jones et. al., 2013).

În anul 2014, Alternative Sociale a renovat și dotat camerele de vizită din

penitenciarele Iași și Vaslui astfel încât să fie prietenoase pentru copii și pentru

interacțiunea copil - părinte aflat în detenție. În perioada 2014 – 2015, Alternative

Sociale a derulat campania regională „Părintele meu este în închisoare. De ce mă

condamnați pentru fapta lui?‖. De asemenea, a fost dezvoltat un set de recomandări

pentru instituții ai căror specialiști intră în contact cu copii cu părinți deținuți,

recomandări dezbătute într-un eveniment public desfășurat în aprilie 2015, la București,

sub titlul „Este nedrept să punem sentințe pe visurile copiilor cu părinți deținuți‖. Până

în prezent, peste 100 de copii au primit asistență de la specialiștii Alternative Sociale.

Lucrarea de față aparține Children of Prisoners Europe și se adresează

profesioniștilor, reprezentanților autorităților și voluntarilor. Aceasta propune o trecere

în revistă a aspectelor legate de legislația europeană și a literaturii de specialitate

referitoare la impactul detenției unui părinte asupra vieții copiilor, atingând în același

timp teme de interes pentru specialiștii care lucrează cu copiii: continuarea

responsabilităților parentale din detenție, vizitele copiilor la părinții aflați în închisoare și

exemple de acțiuni care pot influența politicile publice în interesul copiilor. În consens

cu subiectele abordate, Alternative Sociale s-a implicat la traducerea cărții de față pe

care o recomandăm atât practicienilor, cât și studenților și reprezentanților instituțiilor

din România care au rol în protecția copilului.

Conform unei investigații care a fost făcută de Alternative Sociale în perioada

februarie – aprilie 2015 cu sprijinul penitenciarelor și direcțiilor generale de asistență

socială și protecție a copiilor, în România au fost identificați 16.764 copii cu părinți în

închisoare. Acest număr nu include copiii pe care părinții nu i-au declarat la intrarea în

penitenciar pentru executarea pedepsei și nici acei copii ai căror părinți se află în

închisorile din afara țării.

Alternative Sociale

7

Mulțumiri

Rețeaua CHILDREN OF PRISONERS EUROPE dorește să mulțumească

Fundației Bernard van Leer pentru sprijinul oferit la elaborarea, dezvoltarea și

promovarea rețelei, precum și DG pentru Justiție din Uniunea Europeană, care a

făcut posibilă publicarea acestei cărți. Punctele de vedere exprimate mai jos nu

pot fi considerate, în niciun caz, ca reflectând părerea oficială a Comisiei

Europene. De asemenea, dorim să mulțumim tuturor specialiștilor,

profesioniștilor și experților care au participat la discuțiile și la ședințele pentru

elaborarea proiectelor diferitelor capitole, precum și celor care au contribuit,

efectiv, la redactarea acestei cărți. Contribuția acestora este inestimabilă. Pentru

entuziasmul și dedicația lor față de Children of Prisoners Europe și pentru

dorința lor de a asista la cercetările pentru această ediție actualizată, editorii

mulțumesc membrilor tot mai numeroși și mai puternici ai organizației de pe

teritoriul Europei, în special pentru sprijinul personalului și comisiei, inclusiv

fondatorului Alain Bouregba și Președintelui actual al rețelei, Lucy Gampell,

ambii contribuind semnificativ la ediția precedentă a acestei cărți.

Această lucrare este alimentată de inspirația copiilor, autorilor,

profesioniștilor și altor persoane care lucrează în domeniu. Mulțumim, în mod

special, doamnei Hannah Lynn pentru copierea-editarea și inputul său, precum și

dlui. Marc Stettler și dnei. Monica Malone pentru ajutorul lor la elaborarea

prezentei publicații. Paola Costa a încurajat implicarea mea în actualizarea

acestui ghid și a fost un partener de nădejde în toată această perioadă, efectuând

toate studiile de cercetare în limba franceză, italiană și spaniolă pentru acest

volum. Îi mulțumesc, în mod special, dnei. Liz Ayre, Director al rețelei Children

of Prisoners Europe, pentru abordarea sa vizionară, rigoarea intelectuală,

înțelegerea și încurajarea pentru redactarea acestei cărți și pentru implicarea sa în

cadrul rețelei. Sperăm că acest document se va dovedi a fi de ajutor și că

sprijinul și înțelegerea pentru copiii care au părinții deținuți va crește. – Kate

Philbrick

“Copiii nu sunt oamenii de mâine, ci oamenii de

acum, chiar din acest moment, de astăzi. Ei au

dreptul de a fi luați în serios. Ei au dreptul să fie

tratați de către adulți cu tandrețe și respect, ca fiind egali.”

Janusz Korczak (1879 –1942), militant pentru drepturile copiilor

8

Prefață:

Copiii cu părinți în detenție:

Perspective europene

Perspectiva drepturilor copilului

―Drepturile omului nu sunt lăsate

în spatele porții închisorii: ele se

aplică pentru orice persoană arestată

sau încarcerată.5‖ De aceea, se aplică

și pentru copii... și pentru părinții

acestora.

Examinată din perspectiva

drepturilor copilului, situația dureroasă

a copiilor cu părinți în detenție

denotă o nedreptate: părinții sunt

privați de libertate și copilul este

pedepsit ca rezultat al acestei

sentințe, deoarece, la rândul lui, este

privat de părintele aflat în închisoare.

Această problemă este abordată

de o cerință specifică din Convenția

Națiunilor Unite pentru Drepturile

Copilului din 1989 (UNCRC), dar o

putem lega ușor de diferite prevederi

din acest tratat, începând cu

reamintirea că, în această Convenție,

familia este considerată a fi nucleul

fundamental (sau celula) societății:

―... Având convingerea că familiei,

ca grup fundamental al societății și

ca mediu natural pentru creșterea și

dezvoltarea tuturor membrilor săi și,

în special, a copiilor, trebuie să îi fie

acordată protecția și asistența

necesară, astfel încât să își poată

asuma, pe deplin, responsabilitățile

din cadrul comunității...‖.6

De aceea, este necesar să

permitem oricărui copil, indiferent de

situația sa, să păstreze o relație strânsă

și contactul cu familia sa, pe cât

posibil, în special cu părinții săi.

Când această prevedere din UN-

CRC este examinată mai detaliat, pare

clar că atunci când un copil este

privat, total sau parțial, de structura

sa familială, acesta are dreptul la

protecție specială; Articolul 20

subliniază că ―Un copil privat,

temporar sau permanent, de mediul său

familial, sau în interesul căruia nu se

poate permite să rămână în acel

mediu, va avea dreptul la protecție

specială și asistență asigurată de

Stat‖. De asemenea, trebuie să

remarcăm Articolul 9, paragraful 3,

care subliniază principiul dreptului

copilului de a păstra relațiile cu ambii

săi părinți. În mod clar, această

prevedere poate fi aplicată drepturilor

copilului care este separat de părintele

său aflat în detenție (uneori ambii

părinți), pentru a păstra relațiile (în

special, vizitele) cu părintele deținut.

Acest punct de vedere a fost

confirmat de recomandările efectuate

în timpul Comitetului Națiunilor

Unite pentru Drepturile Copilului,

Ziua de Dezbateri Generale, 2011:

Pentru copiii lăsați afară, atunci

când părintele este încarcerat

38. Comitetul a subliniat că acești copii

au dreptul de a-și vizita regulat părinții,

dacă acest lucru reprezintă cele mai

bune interese ale copilului. În acest

context, Comitetul recomandă să fie luate

măsuri pentru a se asigura că acest context

al vizitei respectă demnitatea și dreptul la

intimitate al copilului.7

9

10

5Practica din închisori. Bunul uz al regulilor internaționale ale închisorilor. Penal Reform

International, ediția a 2-a, 2005. (Pratique de la Prison. Du bon usage des règles pénitentiaires

internationales. Penal Reform International, réédition 2005)

6Preambul al CRC

7Raport și recomandări din ziua de dezbateri generale cu privire la ―Copiii cu părinți în

detenție‖, 30/09/2011, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului

8Director al Institutului Internațional pentru Drepturile Copilului (IDE), Sion, Elveția,

Președinte al ONU pentru Drepturile Copilului (2011–2013)

Mai mult, să nu uităm să facem

referire la Articolul 5, care recunoaște

drepturile și obligațiile părinților de a

ghida educația copiilor lor și la

Articolul 18, care stabilește principiul

că responsabilitatea creșterii copilului

și asigurarea dezvoltării acestuia

aparține, în principal, părinților săi.

Mai mult, principiile generale ale

UNCRC trebuie să dicteze aplicarea

drepturilor copilului. Desigur, ne

gândim la dreptul copilului de a-și

vedea propriile interese luate în

calcul, ca și considerent principal

(Articolul 3, paragraful 1) și dreptul

copilului de a fi audiat în orice

hotărâre care îl afectează; punctele

lor de vedere sunt cântărite în

conformitate cu vârsta și maturitatea

copilului.

Câte decizii cu privire la părinții

condamnați la închisoare sunt

examinate prin prisma intereselor

copilului de a păstra relații normale și

un contact normal cu părinții săi?

Într-adevăr, cât de des sunt respinse

condamnările la închisoare în

favoarea vieții de familie? Câte păreri

ale copiilor sunt audiate de către

autoritatea relevantă cu privire la

această întrebare?

Foarte puține; Prea puține!

După părerea mea, statele care își

dau interesul în aplicarea punctului

de vedere al ―drepturilor copilului‖ în

deciziile lor, ar trebui să se întrebe

dacă înlăturarea libertății nu ar putea

duce la riscul de dezechilibrare

completă a situației familiale care

este, adesea, foarte precară, precum și

la afectarea serioasă a dezvoltării

echilibrate și sigure a copilului pe care

Articolul 6 din UNCRC caută să le

protejeze?

Acest ghid de bună practică ar

trebui să ajute la revigorarea acestei

dezbateri fundamentale și la

consolidarea poziției copiilor într-o

situație în care este foarte dureroasă,

atât pentru ei, cât și pentru părinții lor.

Jean Zermatten 8

Capitolul unu: Introducere

Cpitolul unu:

Introducere

Această nouă ediție a lucrării Copiii

cu părinți în detenție – Perspective

europene de bună practică reflectă

schimbarea în ceea ce înseamnă

conștientizare, cunoștințe și practici

cu privire la ceea ce este făcut și la

ce poate fi făcut pentru a sprijini

necesitățile și drepturile copiilor cu

părinți în detenție.I

recomandări.II Progresul nu s-a oprit

aici și, în anul 2011, respectiv 2012,

lansarea lucrării Copiii cu părinți în

detenție, un studiu efectuat de

Institutul Danez pentru Drepturile

Omului, și studiul Copiii cu părinți în

detenție: Intervenții și mediatizări

pentru consolidarea sănătății mintale

(Colaborare) au împins limitele mai

departe, deschizând noi căi de

activitate în Europa și în afara

acesteia.III

Ediția originală a acestei

publicații a fost un Turn Babel, un

recipient pentru cunoștințe,

experiențe și idei ale autorilor cu

diferite profesii și diferite pregătiri din

Europa, cu capitole și paragrafe

traduse din limbile franceză, germană,

italiană, norvegiană, suedeză și

spaniolă, sau scrise direct în limba

engleză. Diversitatea lingvistică și

culturală a conținutului original este

păstrată, actualizată și extinsă în acest

material: abordări bazate pe drepturi,

psihologice, sociologice și alte

abordări teoretice versus fapte

concrete; concepte versus fapte;

abstract versus aplicat, sublinierea

obstacolelor versus opțiuni de bună

practică în lucrul în interesul copiilor

cu părinți în detenție. Această

eterogenitate în sine este cea care

conferă caracterul unic și bogăția

materialului, deoarece încearcă să

facă o punte peste golurile lingvistice

și culturale și să deschidă noi căi de

acționare și pentru interacționarea cu

copiii care au părinții deținuți.

11

De asemenea, anul 2014 oferă și o

oportunitate de a celebra cea de-a

douăzeci și cincea aniversare a

Convenției ONU pentru Drepturile

Copilului, pe care Adunarea Generală

a ONU a adoptat-o și a deschis-o

pentru semnare, în anul 1989. Această

convenție include prevederi generale

cu privire la drepturile copiilor care se

aplică și copiilor cu părinții

încarcerați; Articolul 9 se adresează, în

mod clar, copiilor separați de părinții

lor, care includ copiii cu părinți

deținuți. De atunci, la nivel European

— în special prin eforturile rețelei

Children of Prisoners Europe (fostă

Eurochips) și membrilor acesteia -

vizibilitatea acestui grup de copii a

crescut și au fost implementate

modificări ale politicii și practicii pe

teritoriul Europei. Un reper

semnificativ în acest process a fost

Comitetul ONU pentru Drepturile

Copilului, Ziua de dezbateri generale,

care a avut loc în anul 2011, care,

împreună cu atelierele de susținere

organizate de Biroul Națiunilor Unite

Quaker, au generat prima dezbatere

international dintre ONG-uri, și

factorii de decizie din jurul problemei

copiilor cu părinți în detenție, precum

și primul grup internațional de

12

În această revizuire, rețeaua

Children of Prisoners Europe

(COPE), cunoscută sub numele de

Eurochips până în luna decembrie

2013, s-a gândit să capteze

instantanee ale modului în care sunt

susținuți copiii cu părinți deținuți de

către membrii săi din Europa.

Rețeaua a fost creată ca acțiune

informativă a comitetului de cercetare,

în anul 1990, la inițiativa organizației

franceze Relais Enfant Parents și a

fundației Bernard van Leer, pentru a

asigura vocea copiilor deținuților și

pentru a explora abordări inovatoare,

centrate pe copil, pentru a menține

legătura copil-părinte în diferite țări

din Europa. Echipa multidisciplinară

inițială de experți lucrând în domeniul

închisorilor sau al bunăstării copiilor

s-a mărit până în anul 2013, ajungând

să fie formată din organizații de câte

paisprezece membri cu drept deplin și

alți șapte membri în devenire, din

paisprezece țări europene, precum și

afiliați din alte regiuni din Europa și

din întreaga lume. Conținutul acestei

publicații se adresează

profesioniștilor, practicanților și

factorilor de decizie, precum și

studenților și oricărei persoane

interesate să învețe mai multe despre

acest subiect. Cartea abordează

aspecte juridice, impactul încarcerării

asupra copiilor, exercitarea

drepturilor părintești din închisoare,

copii care trăiesc cu mamele din

detenție, instruirea necesară pentru

profesioniști și alte persoane ale căror

acțiuni au impact asupra copiilor

afectați de încarcerare, dar și aspect

de advocacy pentru copiii cu părinți

deținuți. Merită sărbătorit faptul că

există mai mult sprijin și recunoaștere

pentru acest grup de copii

marginalizat în trecut, mai mult decât

poate fi cuprins în acest volum.

Children of Prisoners Europe va

continua să lucreze în beneficiul

copiilor cu părinții deținuți, la nivel

național, european și internațional.

Capitolul unu: Introducere

Cronologia rețelei Children of Prisoners EuropeIV:

Salvați Copiii este

solicitată de Societatea Religioasă a Prietenilor să aibă

grijă de copiii cu părinți deținuți în Maze, Irlanda de

Nord

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului adoptată de ONU

Prezentarea Eurochips la

conferința internațională de la Bruxelles cu privire la situația

din 8 țări Conferința Eurochips din Paris

Lansarea ― Children of

Prisoners Europe‖: Perspective europene pentru buna practică‖

10 membri, 8 țări

Lansarea ― Children of

Prisoners Europe‖ (DIHR et al) la UNCRC, Ziua de

Discuții Generale

Eurochips primește subvenția de funcționare de la Comisia

Europeană

Redenumirea rețelei cu numele Children of

Prisoners Europe

50 de membri și afiliați din 20 de țări la nivel

mondial

1975

1989

1997

2006

Relais Enfants Parents

1985 fondată în Franța

Relațiile cu fundația Bernard van Leer au stabilit acțiunea europeană

1990 Comitetul de Cercetare pentru Copiii cu Părinți în detenție

Lansarea oficială a Eurochips

2000

Justiția Albie Sachs landmark judgement S v M (2007) ZACC 18

13

2007

2011 Lansarea raportului de cooperare și conferința de la Bruxelles

Includerea copiilor cu părinți deținuți

2012

în definițiile ―copiilor vulnerabili‖ folosite atât de

UNICEF, cât și de Comisia Europeană

2013 Hotărârea Consiliului pentru Drepturile Omului, referitor la Drepturile Copilului (Martie 2012) subliniază nevoia de comunicare către copii a locului de încarcerare

14

COPE recunoaște că fiecare

persoană în parte este unică și că

există multe căi prin care încarcerarea

părinților poate afecta bunăstarea

copilului. Fiecare situație este diferită

și, în mod ideal, sprijinul pentru copiii

afectați de încarcerarea părinților

trebuie să fie individualizat, conform

celor mai bune interese ale fiecărui

copil. Totuși, care sunt, mai exact,

interesele „superioare‖ ale copilului

și cum pot fi acestea evaluate și

stabilite? Autorii, colaboratorii,

persoanele intervievate și editorii

acestui volum recunosc aceste

limitări, prezentând consensuri și

indicații despre modul de sprijinire al

copiilor afectați de încarcerarea

părinților, pentru a forma cele mai

bune relații posibile cu părintele

încarcerat, și, în ultimul rând, cu

sine. Acestea implică eforturi pentru

asigurarea legăturilor familiale și

pentru formarea unui simț intern al

copilului, ceea ce John Bowlby a

denumit ―bază de siguranță‖.V

Viziunea noastră include:

Recunoașterea drepturilor copiilor

cu părinți în detenție.

Cadrul de lucru al Convenției

ONU din 1989 despre Drepturile

Copilului, și, în special, Articolele 1,

2, 3, 6, 8, 9, 12, 20 și 30, cuprind

aceste probleme. Articolul 3(1)

menționeză: ―În toate acțiunile care

privesc copiii, întreprinse de servicii

sociale publice sau private, tribunale,

autorități administrative sau organe

legislative, interesul superior al

copilului va fi un considerent

primar.‖

Articolul 9(3) oferă declarații despre

―respectarea dreptului copilului care

este separat de unul sau de ambii

părinți pentru a menține relațiile

personale și contactul direct cu ambii

părinți, în mod regulat, dacă nu

contravine interesului superior al

copilului‖. Conform Articolului 12,

copiii au dreptul de a avea opinii în

problemele care îi afectează, și acele

puncte de vedere trebuie să fie

cântărite ―în conformitate cu vârsta și

maturitatea copilului‖ — cu alte

cuvinte, copiii au dreptul de a fi auziți

și de a li se lua în serios punctele de

vedere, inclusiv în orice proceduri

judiciare sau administrative, care îi

afectează.

La nivel european, sub Tratatul

de la Lisabona, Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene

din 2000 a devenit executorie în

implementarea legislației UE. Drepturile

copilului sunt menționate în Articolul

24. Carta Drepturilor Fundamentale,

UNCRC, Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului și alte

tratate în care sunt menționate

drepturile copiilor cu părinți în

detenție sunt explorate în Capitolul 2

din această carte.

Recunoașterea faptului că un număr

considerabil de copii sunt afectați de

încarcerarea părinților pe teritoriul

Europei

În ciuda recunoașterii copiilor cu

părinți în detenție ca și posesori de

drepturi, numărul lor rămâne incert și

sunt păstrate câteva înregistrări

statistice despre statutul parental al

deținuților.

Capitolul unu: Introducere

Este foarte mare nevoie de dezvoltare

de sisteme pentru colectarea

informațiilor despre statutul parental

și, de asemenea, pentru

sistematizarea acestor informații la

nivel național. Totuși, rețeaua COPE

estimează că peste un milion de copii

din Uniunea Europeană sunt

despărțiți de părinții încarcerați pe

parcursul unui an. Această estimare

folosește o ―rată parentală‖

demografică de 1.3 urmași per acuzat,

în baza rezultatelor unui studiu din

1999 elaborat de institutul francez de

statistică națională INSEE ca parte a

recensământului național, care a

inclus o mie șapte sute de acuzați de

sex masculin.VI Au fost folosite și

alte metode de estimare. Un studiu al

Ministerului de Justiție, din anul

2012, din Anglia și WalesVII a folosit

un raport de 1.14 copii per deținut,

corespunzând, în mare parte, cu

estimările lui Murray și Farrington

cum că bărbații deținuți au, în medie,

1.15 copii în timp ce media pentru

femei este de 1.36.VIII The Center for

the Children of Imprisoned Parents

din Statele Unite folosesc formule

bazate pe descoperirile din diverse

studii care au stabilit procentajele

medii ale bărbaților și femeilor din

detenție cu copii în întreținere și

numărul mediu de copii în întreținere

per mamă în detenție și per tată în

detenție:

# acuzați de sex masculin x 0.56 x 2

și # acuzați de sex feminin x 0.67 x

2.4.IX Estimările numărului de copii

afectați de arestarea părinților trebuie

să specifice dacă numerele se referă la

populația aflată în închisoare

(numărul de copii cu un părinte în

închisoare la un anumit moment)

sau la ―fluxul‖ de populație

(numerele la același moment dintr-un

an). Per total, cifrele sunt departe de

a fi concluzive și oferă doar o

estimare brută a numărului de copii

implicați. Adunarea Parlamentului

Consiliului Europei apelează la

statutul membrilor pentru

înregistrarea numărului, vârstei și

locației copiilor cu părinți în detenție

la intrarea în închisoare.X

Children of Prisoners Europe

lucrează, în prezent, cu ONG-ul

Europris, cu sediul la Bruxelles, pentru

a explora extinderea datelor personale

după serviciile din închisorile statelor

membre UE referitoare la informarea

despre statutul parental și numerele

de copii per deținut, în ciuda

limitărilor intrinseci ale acestei

metode.XI

Ca notă finală, această publicație

se concentrează pe copii cu părinți în

detenție, deoarece toți copiii cu un

membru al familiei în închisoare —

copii, nepoți, veri, etc. — pot să se

confrunte și cu repersusiuni ale

încarcerării, în special cu privire la

stigmat. Acestea nu sunt cuantificate

în eșantioanele țărilor care apar pe

pagina următoare, arătând estimări

brute ale ―stocului‖ de populații în

baza unui raport COPE de 1.3 urmași

per deținut.

16

Sursa: Children of Prisoners Europe, în baza datelor studiilor Centrelor Internaționale

pentru Închisori: Lista populației din închisori, la nivel mondial (ediția a 10-a, 2013).

Notă: Cifrele populației din închisori variază cu raportul de încarcerare al fiecărei națiuni și,

de aceea, nu se corelează cu dimensiunea populației la scară largă. În baza cifrelor pentru

țările din tabel reprezintând date pentru anul 2013 în comparație cu datele pentru 2005.

http://www.prisonstudies.org/sites/prisonstudies.org/files/resources/downloads/world-

prison-population-list-2005.pdf

Țara

Populația din închisoare

Raportul populației din închisoare per 100,000

Număr de copii seperați de un tată

încarcerat (extrapolare)

Număr de copii separate de o mama

încarcerată (extrapolatre)

Belgia 12,126 108 15,763 545

Croația 4,741 108 6,163 307

Republica Cehă 1,6257 154 21,134 1,999

Danemarca 4,091 73 5,318 232

Finlanda 3,134 58 4,074 296

Franța 62,443 98 81,175 3,134

Germania 64,379 79 8,3692 5,029

Grecia 12,479 111 16,222 720

Irlanda 4,068 88 5,288 204

Italia 64,835 106 84,285 3,650

Luxembourg 656 122 787 46

Olanda 13,749 82 17,873 950

Norvegia 3,649 72 4,743 271

România 33,015 155 42,920 1,656

Slovenia 1,357 66 1,764 65

Spania 68,220 147 88,686 6,988

Suedia 6,364 67 8,273 507

Elveția 6,599 82 8,578 421

Regatul Unit Anglia/Wales 84,430 148 109,759 5,278

Irlanda de Nord 1,851 101 2,406 57

Scoția 7,855 147 10,211 583

Capitolul unu: Introducere

Recunoașterea copiilor cu părinți în

detenție ca fiind un grup de copii

vulnerabili, cu nevoi speciale.

Copiii despărțiți de părinții

deținuți au fost numiți ―copii uitați‖,

―victime colaterale‖, ―victime ascunse

ale încarcerării‖ sau ―orfani ai

justiției‖. Abia în ultimii ani acest

grup a fost recunoscut ca unul care se

confruntă cu dificultăți speciale și

multiple și situații neplăcute, parțial

ca rezultat al muncii COPE și a

membrilor săi la nivel european, și a

Quaker United Nations Office

(QUNO) la nivel internațional. Într-

adevăr, în ciuda cercetărilor în

creștere, acești copii sunt încă,

frecvent, omiși din politicile

naționale ca formând un grup cu

drepturi proprii și cu nevoi speciale.

Cercetarea asupra copiilor cu părinți în

detenție nu este, sub nicio formă,

completă. Studiile longitudinale și

alte studii care examinează

experiențele copiilor în baza

propriilor declarații sunt necesare

pentru a identifica și înțelege mai bine

mecanismele prin care încarcerarea

parentală afectează copiii. Au fost

făcute progrese în asigurarea unor

baze științifice pentru profesioniștii

care lucrează cu copii. Cunoștințele

curente, din experiență și cercetare,

menționează că impactul

încarcerărilor asupra familiilor poate

fi sever și de lungă durată, în special

pentru copii care pot suferi din punct

de vedere emoțional, social, financiar

și educațional, ca rezultat al

încarcerării parentale. Este necesară

încă o cercetare robustă centrată pe

copil pentru a informa și rafina

dezvoltarea politicii și practicii pentru

ajutarea la soluționarea acestor riscuri.

Pe scurt, așa cum a subliniat

ShawXII, acești copii reprezintă un

grup cu risc, și eșuarea amortizării

impactului încarcerării asupra

copiilor poate avea repercusiuni

asupra dezvoltării lor. Din punct de

vedere sociologic, studiul COPING a

luat în considerare riscurile

dificultăților sănătății mintale,

precum și strategii pentru creșterea

rezistenței copiilor cu părinți în

detenție, intervievând peste șapte sute

de copii.XIII Psihoanalistul francez

Alain Bouregba care a avut o

influență foarte mare în dezvoltarea

gândirii cu privire la copiii cu părinți

în detenție, aduce în vedere riscul

socializării unui copil, maturitatea lor

emoțională și capacitatea lor de a

învăța. Alți cercetători se

concentrează pe studii care

demonstrează riscul ca copilul să

repete, în cele din urmă,

comportamentul delincvent al

părintelui, la vârsta adultă.XIV

Totuși, unii profesioniști care lucrează

cu copii, resping orice fel de abordare

reducționistă. Psihiatrul pediatru

francez Marcel Rufo,XV de exemplu,

critică teoriile de peste generații ca

―mituri extrem de devastatoare‖. Boris

Cyrulnik,XVI un neuropsihiatru

francez care are o vastă experiență pe

tema copiilor victime ale traumelor

din copilărie, menționează că ―nimic

nu este jucat în avans și [că] multe

experiențe traumatice din timpul

copilăriei pot duce la dezvoltarea

unor strategii de cooperare uimitor de

eficiente la unii subiecți.‖ Toată

munca în numele său cu copiii cu

părinți deținuți, colectiv sau

individual, trebuie să fie profund

17

gândită pentru a se asigura că nu se

adaugă la povara sau stigmatul lor, ci,

mai degrabă, îi împuternicește și le

sporește stima de sine. Sensibilitatea

lor dovedită la dificultățile inerente

ale încarcerării a făcut ca rețeaua

Children of Prisoners Europe să

sublinieze riscurile asupra acestor

copii constituie ca problemă de

sănătatea publică.

Recunoașterea că profesioniștii și alte

persoane ale căror acțiuni sau

comportamente au un impact asupra

vieților acestor copii și le poate da un

start mai bun în viață, luând în

considerare necesitățile lor.

S-a recunoscut tot mai mult, din

ascultarea copiilor cu părinți deținuți, că efectele potențial adverse

care rezultă din arestare și procesul

penal au impact asupra copilului

înainte ca părintele să ajungă la

închisoare.

Forțele de poliție pot să minimalize

traumele, asigurându-se că un ofițer

însărcinat cu arestarea are o instruire

specifică pentru explicarea către

copil a ceea ce se întâmplă și pentru

ducerea copilului în altă cameră,

pentru ca acesta să nu fie martor când

părintelui său i se pun cătușele, de

exemplu. Protocoalele relevante

specifice poliției sunt în vigoare în

țări cum ar fi Statele Unite (San

Francisco), Polonia și Danemarca.

Judecătorii pot lua în calcul copiii

atunci când pronunță sentința

părinților lor, luând în considerare

potențialele repercursiuni pentru ei,

de exemplu, prin folosirea

declarațiilor de impact asupra

copiilor, în baza UNCRC Articolul

3(1). La luarea deciziilor hotărâtoare

în Tribunalele Constituționale din

Africa de Sud, S v M (2007),XVIIJustice

Albie Sachs a creat un precedent

juridic, considerând că principalii

întreținători ar putea să nu trimită la

închisoare, în anumite cazuri, și dacă

sunt încarcerați, tribunalul trebuie să

își asume responsabilitatea cu privire

la ceea ce se întâmplă cu copiii. În

Slovenia, dacă ambii părinți sunt

condamnați la închisoare, este posibil

ca aceștia să își alterneze ispășirea

sentințelor, pentru a asigura

continuitatea pentru copiii lor.

Angajații închisorilor au nevoie de

instruire pentru a ști cum să

amortizeze violența din lumea dură a

închisorii. Contactul cu un părinte

încarcerat se poate confrunta cu

obstacole sistemice, cum ar fi lipsa

facilităților de vizitare corespunzătoare.

În timp ce majoritatea deținuților din

Norvegia și Suedia au vizite private,

majoritatea țărilor au facilități comune

mai restrânse. Totuși, unele închisori

reușesc să asigure contactul de calitate,

ex., Spazio GialloXVIII; și trilieux run

din Belgia (vedeți Capitolul 5), care

oferă contactul fizic și emoțional într-un

decor îmbunătățit. Designul închisorii

plăcut pentru copii, facilitățile de

vizitare, regulile și aranjamente

sensibile la vârsta și necesitățile

copiilor ajută copiii și părinții să se

reunească. Au existat unele progrese în

utilizarea IT pentru a permite

modificările spontane pentru

evenimente simbolice, proiecte pilot

care folosesc Skype în Norvegia și

folosirea telefoanelor mobile de către

prizonieri, de exemplu, în unele

închisori din Anglia și Slovenia.

18

Capitolul unu: Introducere

Profesorii, sensibilizați de ceea

ce suferă copilul, vor fi mai bine

dotați pentru a sigura sprijinul.

Families Outside din Scoția au un

program pentru a ajuta la creșterea

conștientizării profesorilor. FFP

Norvegia sensibilizează atât profesorii,

cât și elevii prin inițiative cu jocuri de

rol în școli.

Media poate hărțui familia

deținuților în special în timpul

perioadei de probațiune. Protejarea

copiilor de media este un element

crucial al acestui sprijin.

Voluntarii și alte persoane care

lucrează cu copiii pot ajuta la

furnizarea unei baze de siguranță.

Baroneasa Hale, Judecătoarea

Curții Supreme din UK, a spus:

―Oricine joacă un rol - fie în sistemul

judiciar penal, fie în acordarea

îngrijirii părintești și educației

copiilor implicați — trebuie să

recunoască necesitățile acestor

copii și să le asigure în mod

corespunzător.‖XIX

Recunoașterea importanței

inițiativelor de promovare care

protejează și sprijină legătura copil-

părinte

Inițiativele specifice din mai

multe țări europene sprijină activ

copilul despărțit de părintele

încarcerat, pentru a ajuta la

minimalizarea experiențelor

traumtice și pentru a proteja

dezvoltarea copilului. Gama de

inițiative, de la promovarea de zone de

vizitare plăcute pentru copii în

închisori până la schemele de

voluntariat pentru însoțirea copiilor la

vizitarea părinților în detenție.

Vizitele la închisoare pot fi o sursă de

anxietate pentru copii. Un mod de a

alunga anxietatea este prin

comunicare deschisă, care a fost

descrisă de studii ca factor de protecție

pentru rezistența copiilor.

Sunt multe moduri prin care

voluntarii pot furniza o ―bază de

siguranță‖.

Prezența unui voluntar care

însoțește copilul poate reprezenta o

bază de siguranță deoarece voluntarul

este asociat gradual cu căminul

copilului, continuitatea și securitatea

(voluntarii din multe programe de

vizitare la închisoare iau copiii de

acasă și îi însoțesc în vizitele la

închisoare în mod regulat, asigurând,

astfel, un sentiment de continuitate

pentru copil). În mod ideal, voluntarul

însoțește copilul la închisoare și

asigură sprijinul atât pentru copil, cât

și pentru părintele încarcerat—

asigurând comunicarea emoțională și

ajutând părintele încarcerat să fie atent

la semnalele copilului. Voluntarul

poate neutraliza situațiile într-un mod

sensibil. Ce este de făcut cu stresul

copilului atunci când părintele este

sursa stresului? Voluntarul joacă un

rol cheie. Dacă un părinte încarcerat

folosește copilul pentru a obține

informații despre partener, de

exemplu, copilul, simțind disconfort

prin plasarea sa în acest rol, are

tendința de a vorbi voluntarului

despre conflictul său, nu

părintelui/întreținătorului. Dacă există

un conflict între cei doi părinți,

copilul se poate simți împărțit și are

tendința de a nu vorbi cu părintele sau

19

cu întreținătorul, ci cu voluntarul.

Acestea sunt doar unele din multele

moduri în care voluntarii pot furniza

o bază de siguranță.

De asemenea, unele initiative sprijină

părinții încarcerați. Încarcerarea

implică, inevitabil, pierderea libertății;

nu trebuie să exacerbeze excluderea

și izolarea emoțională a acuzatului, ci

merge mână în mână cu o abordare

bine definită pentru combaterea

excluderii. Inițiativele de sprijin

prizonier-părinte pot ajuta la

reafirmarea simțului părintesc,

sprijinirea relației copil-părinte, și

permiterea părinților de a-și ajuta mai

bine copiii. Rămânând conștienți de

ceea ce se întâmplă în viețile copiilor

lor, fiind consultați cu privire la

deciziile referitoare la copiii lor, și

posibilitatea de a-și exercita

autoritatea părintească pot să

împuternicească acuzații, în special

într-un context în care este eliminată

responsabilitatea și deciziile sunt luate

de alte persoane. Permisiunea

părintelui de a menține legăturile

familiale sprijină procesul de

soluționare. Un studiu din anul 1972

despre prizonierii din CaliforniaXX a

descoperit că acuzații care primeau

vizite regulate aveau de șase ori mai

puține șanse să revină în închisoare în

timpul primului lor an după eliberare

decât cei care nu au avut vizitatori;

acestea au fost descoperite de

centrele de cercetare.XXI Cercetătorii

din anul 1972 sugerează că ―ar fi bine

să privim familia pârâtului ca prim

agent de tratament și contactele

familiale ca pe o tehnică majoră de

corecție‖.

Și studiul din 2011 din Minnesota XXII

subliniază cum “revizuirea politicilor de

vizitare a închisorii pentru a o face mai

‗plăcută pentru vizitator‘ poate spori

beneficiile siguranței publice ajutând

acuzații să stabilească o continuitate a

sprijinului social, dinspre închisoare către

comunitate‖. Problema etică a folosirii

copiilor ca pârghii pe ordinea de zi a

reabilitării este una cu care ONG-urile

din Europa sunt tot mai familiarizate;

totuși, în unele țări din Europa, unde

reabilitarea este văzută ca o cheie, ONG-

urile consideră acest fapt ca fiind cel mai

puternic argument care declanșează

schimbarea plăcută pentru copil din partea

autorităților închisorii. Necesitatea

închisorilor de a păstra un anumit control

în timp ce respectă nevoile copiilor pentru

o bună vizitare este o problematică când

comportamentul deținutului pune

probleme. Rețeaua Children of Prisoners

Europe subliniază că dreptul copilului de a

păstra contactul cu un părinte încarcerat

este inviolabil, când acest contact este în

cele mai bune interese ale copilului.

Dreptul unui copil de a păstra contactul

cu un părinte încarcerat nu trebuie să fie

redus la o măsură disciplinară.

Problemele de securitate nu trebuie să

prevaleze asupra bunăstării copiilor, ci,

mai degrabă, să fie făcute compatibile cu

acest drept.

Recunoașterea că toți copiii trebuie să fie în

centrul lucrării și să fie consultați și

implicați. Copiii trebuie să participe pentru a exercita

dreptulde agent; în loc de ―să se facă

pentru‖, ei pot ―să acționeze pentru‖,

găsind înțelesul pentru acestea și asistând

la evaluarea nevoilor lor. În Norvegia,

grupurile de consiliere ale tinerilor cu

părinți în închisoare sunt consultate

pentru a descrie nevoile lor, pentru a da

20

Capitolul unu: Introducere

sfaturi și sugestii și pentru a contribui

la rapoartele CRC. Modelul de

cercetare al studiului COPING a

integrat participarea copiilor în

metodologia sa. Copiii pot fi

consultați mai puțin formal pentru a se

asigura că vocile lor sunt auzite, ca în

Conferința COPING la nivelul

UEXXIII unde tinerii din Suedia și

UK au efectuat prezentări, și așa cum

doi tineri din UK au făcut în Ziua

Dezbaterilor Generale a ONU, din

2011. Un bun exemplu de practică a

implicării informale a copiilor este

abordarea adoptată de Relais Enfants

Parents Romands din ElvețiaXXIV,

care lucrează pentru agenții dedicate

copilului în timpul sesiunilor de

sprijin, permițând o înlănțuire a lumii

imaginare proprii copilului cu

realitatea întâlnirii cu părintele.

Deși populațiile din închisoare

fluctuează în funcție de țară, a existat

o creștere generală în Europa a

numărului de deținuți atât în

închisorile pentru bărbați, cât și

pentru femei, din anul 2005, mulți

dintre aceștia fiind mame și tați.XXV

Numărul de deținuți non-naționali

este, de asemenea, în creștere,

aducând alte dificultăți de

comunicare cu familiile din

străinătate. Criza economică,

reducerea serviciilor și finanțării

prezintă alte provocări pentru mulți

din cei care lucrează în beneficiul

copiilor cu părinți în detenție. Totuși,

rezistența și neimplicarea celor care

sprijină copiii cu părinți în detenție

rămân ridicate în ciuda acestor

provocări, așa cum a fost demonstrat

de exemplele de bună practică din

această carte. Îmbrățișând temele

prezentate mai sus, următoarele

capitole prezintă schimbările la nivel

Copilăria este timpul pentru zbor,

pentru o explorare atentă a lumii

din jur. Trebuie să fie protejată

de obligații care o pot afecta în

mod advers. Un simț al

responsabilității nu trebuie să

aibă rădăcinile într-o obligație,

ci într-o acțiune nerestricționată

de un anumit mediu.

Copiii care trebuie să facă față

încarcerării părinților riscă să își

piardă inocența în acest proces.

Dificultățile lor sunt reale, dar

invizibile. Sublinierea acestor

dificultăți este principalul

obiectiv al membrilor rețelei

COPE. Acțiunea lor nu numai că

sprijină copiii, ci și consolidează

valorile umane pe care se

bazează însăși civilizația.

Totuși, doar bunele intenții nu

sunt suficiente pentru a face

acțiunea corespunzătoare,.

Pentru a traduce bunele intenții

în acțiunea corectă, acestea

trebuie să fie bine formate și

subliniate – proces care necesită

o analiză critică riguroasă a

acțiunii unei persoane în mod

regulat.

european generate de rețeaua Children

of Prisoners Europe. Este un proces în

curs de desfășurare pentru reflectare,

asimilare și adaptare, pentru a asigura

că bunele noastre sunt făcute și mai

bune, pe măsură ce cresc experiența

și cunoștințele noastre. Ca fondator al

rețelei, Alain Bouregba a spus:

21

Calitatea și profunzimea

reflecției despre inițiativele de

sprijin pentru copii demonstrează

abilitatea membrilor rețelei COPE

de a elabora acțiunea corectă, în

baza bunelor lor intenții.

Acest ghid de bună practică este

o ilustrație perfectă a acestei

abilități.

22

I Ayre, L. et al. (2006). Children of Imprisoned Parents: European Perspectives on Good Practi-

CE. PARIS: EUROCHIPS II Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of incarcerated parents. Recommendations

and good practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General

Discussion - 2011. Geneva: Quaker United Nations Office. III Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of Imprisoned Parents. University of Ulster

and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network

for Children of Imprisoned Parents. Disponibil online : http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf

Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen mental health. (2013).

Jones, Adele, Bernard Gallagher, Martin Manby, Oliver Robertson, Matthias Schützwohl, Anne

H. Berman, Alexander Hirschfield, Liz Ayre, Mirjam Urban, and Kathryn Sharratt. Available

online at: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf IV A se vedea Children of Imprisoned Parents; Family Ties and Separation (1996). Raport cu

privire la situația din opt țări europene, Comitetul European de Acțiune -Cercetare

privind copiii cu părinți încarcerați: Paris.

A se vedea de asemenea: Consiliul Drepturilor Omului, sesiunea a 19-a, Rezoluția

drepturilor copiilor, 23 March 2012, A/HRC/RES/19/37, para 69(e). Disponibil online pe :

http://srsg.violenceagainstchildren.org/sites/default/files/documents/docs/A-HRC-RES-19-

37_ENG.pdf V Bowlby, J. (2008). A secure base: Parent-child attachment and healthy human development.

Basic Books. VI Cassan, F. (2002). L‘histoire familiale des hommes détenus (Vol. 59). INSEE. Disponibil online:

http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/ip706.pdf VII Williams, K. et al. (2012). Prisoners‘ childhood and family backgrounds. Results from the

Surveying Prisoner Crime Reduction (SPCR) longitudinal cohort study of prisoners. London:

Introducere originală redactată de

Liz Ayre (Franța) cu contribuții din partea: Kate Philbrick (Marea

Britanie) și Marie-Jeanne Schmitt

(Luxembourg); Editorii celei de-a

doua ediții Kate Philbrick, Liz

Ayre și Hannah Lynn, cu

cercetări de Paola Costa.

Capitolul unu: Introducere

Ministry of Justice. Research Series 4/12. Disponibil online:

http://www.insidetime.co.uk/resources/MoJ_Research-Analysis/prisoners-childhood-family-

backgrounds-05-12.pdf VIII Murray, J and D.P. Farrington, (2008). ‗The effects of parental imprisonment on children‘. In

Tonry, M. (ed) Crime and Justice, a review of research, Vol. 37, pp. 133–206. Available online

at: http://www.jstor.org/discover/10.1086/520070?uid=3738016&uid=2&uid=4&sid=

21103487313687 IX A se vedea Gabel, K. and Johnston, D. (eds) (1995). Children of Incarcerated Parents. New

York: Lexington Books. X Parliamentary Assembly of the Council of Europe (2009). Women in Prison. COE

Parliamentary Assembly Resolution 1663, 28 April 2009, pt 3. XI Obstacolele includ auto-raportarea de către părinți, dintre care unii sunt îngrijorați că ai

lor copii pot fi luați în grijă. XII Shaw, R. (Ed) (1992). Prisoners‘ Children: What are the issues? Routledge: London. XIII Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias,

Berman, Anne H., Hirschfield, Alexander, Ayre , Liz, Urban , Mirjam, Sharratt, Kathryn and

Christmann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen

mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Disponibil online :

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf XIV A se vedea pentru exemple, Murray, J., Janson, C. G., and Farrington, D.P. (2007) Crime in

adult off- spring of prisoners: A cross-national comparison of two longitudinal samples.

Criminal Justice and Behaviour, 34, no 1, p. 133-149. XV Rufo, M. (1995). ‗Liens familiaux et détention‘. In: Transitions, n°39: Paris. XVI Cyrulnik, B. (1993). Les nourritures affectives. Odile Jacob: Paris. XVII Justice Albie Sachs on The Rights of the Children of Prisoners. (2009). Aceasta este o

ttransciere a unui curs livrat din Edinburgh prinJustice Albie Sachs on S v M [2007] ZACC 18.

Disponibil online: http://www.sccyp.org.uk/downloads/Policy/Justice_Sachs_Lecture_

Transcribed.pdf

Informații suplimentare cu privire la caz S v M [2007] ZACC 18 disponibile online:

http://www.saflii.org/za/cases/ZACC/2007/18.html XVIII Informații suplimentare despre Spazio Giallo disponibile online:

http://www.bambinisenzasbar- re.org/ XIX Hale, Baroness. (2013). Conference Outcome Report. In: Coping with a Parent in Prison:

An agenda for policy reform, COPE Special Edition Newsletter. p. 2. Disponibil online:

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf XX Holt, N., & Miller, D. (1972). Explorations in inmate-family relationships (No. 46). Sacramen-

to, CA: California Department of Corrections. XXI Bales, W. D., & Mears, D. P. (2008). Inmate Social Ties and the Transition to Society. Does

Visitation Reduce Recidivism? Journal of Research in Crime and Delinquency, 45(3), 287-321. xxii The effects of prison visitation on offender recidivism. (2011). St. Paul: Minnesota Depart-

ment of Corrections. Disponibil online: http://www.doc.state.mn.us/pages/files/large-

files/Publications/11-11MNPrisonVisitationStudy.pdf XXIII Conference Outcome Report. (2013) op. cit. Disponibil online:

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf XXIV Schekter, V. and L. Bornand, (2013). Relais Enfants Parents Romands (REPR): Our Values. In:

Prison Visits & Families: Impacts, Successes & Struggle, COPE Special Edition Newsletter. p. 6-7.

Disponibil online:: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/PrisonVisits

Newsletter4Site.pdf XXV Walmsley, R. (2005). World prison population list (sixth edition). King‘s College London: In-

ternational Centre for Prison Studies. Based on figures for the countries in the table represent-

ing data for 2013 compared with data for 2005. Disponibil online:

http://www.prisonstudies.org/sites/prisonstudies.org/files/resources/downloads/worldprison

-population-list-2005.pdf

23

24

Capitolul doi:

Contextul istoric și juridic

În ultimii patruzeci de ani, organizațiile

europene au acționat asupra

problemelor umane, pentru a sprijini

copiii cu părinți în închisorile din

Europa. Tipul de sprijin a variat;

problema cheie a încercării de a

ajunge la copiii și de a minimaliza

daunele produse acestora de

încarcerarea părinților este împărțită.

părinți din închisoare, a fost adoptată

în Franța și în Elveția, Belgia, Italia și

Luxemburg. În Scandinavia și Ger-

mania, au apărut probleme în anii

1990, punând un mare accent pe

abordarea drepturilor copilului, cum

trebuie să fie considerați copiii,

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului (UNCRC) fiind adoptată în

cadrul legislației norvegiene în 1992

și drepturile fiind bine conturate în

legislația suedeză. De la data unei

conferințe europene majore despre

subiectele organizate de Children of

Prisoners Europe (pe atunci

Eurochips) în 2006, a crescut

interesul în Europa Occidentală și

Orientală cu privire la problema

copiilor cu părinți în detenție, cu o

dezvoltare semnificativă a sprijinului

pentru aceștia și o mai mare

conștientizare a necesităților lor.II

Importanța asigurării ca acești

copii să își vadă părinții și măsura în

care conceptul de păstrare a unității

familiilor este considerat important

variază de la țară la țară, așa cum

variază și valoarea pusă pe contactul

parental. În UK, de exemplu, măsura

în care serviciile sociale plasează

copiii în îngrijire prematur din cauza

îngrijirii părintești considerate

nesatisfăcătoare, a ajuns la un nou

nivel.III Logica procesului este că

acești copii vor suferi mai puțin din

cauza acestui du-te vino în îngrijire

atunci când părinții îi dezamăgesc în

mod repetat; acest fapt are un impact

asupra efortului făcut pentru a asigura

că acești copii și alții aflați în

sistemul de protecție își văd părinții

aflați în închisoare. Norvegia, unde

majoritatea populației

În UK, primul centru pentru

vizitatorii închisorilor s-a deschis în

Birmingham, în 1969, și o discuție

clară despre modalitatea copiilor de a

vizita închisorile a luat naștere în anul

1975, dintr-o cerere din partea

Quakers către Salvați Copiii, pentru a

asigura îngrijirea copiilor în

închisoarea Maze, pentru deținuți

politici în timpul problemelor din

Irlanda de Nord.I Abordările

umanitare, dezvoltate ulterior în UK,

cu centre vaste de vizitare și un

număr crescut de locuri de joacă

supravegheate în interiorul

închisorilor, răspund pragmatic

problemelor vizibile ale copiilor și

familiilor care vizitează instituțiile

penale. Anii 1980 au văzut, în Franța,

dezvoltarea mișcării Relais Enfants

Parents, în baza principiilor

psihoanalitice și a drepturilor

părinților încarcerați de a-și vedea

copiii, cu condiția ca voluntarii special

instruiți să însoțească acești copii

pentru a-și vizita părinții în

închisoare. De asemenea, această

abordare, care sprijină și grupurile de

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

provine din comunități mici, unite,

promovează includerea tuturor, având

ca rezultat o stigmatizare mai redusă

și un sprijin mai mare pentru fiecare

familie, deși mai puțin în orașe. În

Italia, noțiunea de sprijin comunitar

este mai puțin dezvoltată, cu o

concentrare mai mare pe sprijinul

familiei. Conceptul de familie este

atât de puternic în Polonia, încât a

făcut o rezervă cu privire la drepturile

copilului, prin conectarea

implementării UNCRC pentru a

respecta drepturile părinților și

întreținătorilor și pentru cultura și

tradițiile poloneze cu privire la

poziția copilului în familie și

societate.IV

Această echilibrare a drepturilor

copilului cu cele ale părinților

formează, într-adevăr, o mare parte a

dificultății de creare a sprijinului

pentru drepturile acestor copii, când

chiar părintele lor este cel implicat în

sistemul judiciar penal.

―Pănă nu demult, problema

copiilor afectați de încarcerarea unui

părinte nu a fost considerată ca o

problemă a drepturilor copiilor —

dar este, cu siguranță, o problemă a

drepturilor copiilor. Articolul 8 al

Convenției Europene pentru

Drepturile Omului garantează

tuturor dreptul lor cu privire la viața

privată și familială. ‗Toți‘ include și

copiii și adulții. Prevenirea unei

dezordini sau infracțiuni este,

desigur, scopul legitim al

interferenței, dar rămâne problema

dacă gravitatea infracțiunii este

suficientă pentru a justifica

gravitatea imixtiunii drepturilor

copilului. Curtea Europeană de

Justiție a clarificat că trebuie

interpretată Convenția Europeană

prin prisma altor instrumente

internaționale; Articolul 8, în special,

trebuie să fie interpretat prin prisma

Convenției ONU despre Drepturile

Copilului. Articolul 3 din UNCRC

declară că în toate acțiunile cu

privire la copii, interesul superior al

copiilor va fi considerentul primar,

nu cel suprem, nici chiar considerentul

primar, dar, totuși, rămâne un

considerent primar, care a fost luat,

întotdeauna, în calcul. Articolul 24(2)

din carte Uniunii Europene pentru

Drepturile Fundamentale are exact

același scop. Articolul 9(3) din

UNCRC solicită ca statele părți ‗să

respecte drepturile copilului care este

despărțit de unul sau de ambii

părinți, pentru a păstra relațiile

personale și contactul direct cu ambii

părinți în mod regulat, dacă nu este

considerat necesar contrariul pentru

cele mai bune interese ale copilului.

Articolul 24(3) din Carta Uniunii

Europene a Drepturilor

Fundamentale spune exact la fel.

Articolul 9(4) din UNCRC declară

că, dacă un părinte este încarcerat,

‗Statele părți vor furniza informații

esențiale cu privire la locul în care se

află părintele, dacă furnizarea

informațiilor nu ar fi în detrimentul

bunăstării copilului‘— nu a

bunăstrăii sistemului. De aceea,

sistemul juridic din țările noastre

trebuie să recunoască și să respecte

drepturile acestor copii.‖

—The Right Hon the Baroness Hale

of Richmond,

2012V

25

Legile europene care vizează

păstrarea contactului dintre copii și

părinții încarcerați au evoluat

considerabil, conform Smit și

Snacken: ―Acolo unde EComHR a

acceptat restricțiile asupra

responsabilităților pentru copii de a-și

vizita părintele încarcerat, justificat de

grija pentru sănătatea și moralitatea

lor, ECtHR a declarat, recent, că

acești copii sunt familia deținutului

și, de aceea, vizitele lor sunt protejate

de Articolul 8 al ECHR.‖VI

Pentru Curtea Europeană a

Drepturilor Omului (ECtHR), dreptul

la protecția vieții de familie, descris

în Articolul 8, implică dreptul

părinților și copiilor de a se întâlni și

de a coresponda, și pentru părinți de

a-și exercita drepturile părintești

asupra copiilor lor. Părinții care sunt

încarcerați nu trebuie să își piardă,

sumar, drepturile lor părintești, și cele

mai bune interese ale copilului

trebuie să prevaleze întotdeauna.VII

Conform instanței, un aspect inerent

al dreptului deținuților la viața de

familie este că autoritățile din

închisoare îi sprijină în menținerea

acestui contact.VIII

În plus față de ECtHR, baza legală

pentru responsabilitatea statului poate fi

găsită în multe alte tratate pentru

drepturile omului: UNCRC, Carta

Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene, Regulile Închisorilor din

Europa 2006 și extrem de necesarele

Reguli de la Bangkok (Regulile

Națiunilor Unite pentru Tratamentul

Femeilor din detenție și Măsurile

Neprivative de Libertate pentru Femeile

Acuzate,

2010), acestea două din urmă

furnizând ghidarea internațională

neexecutorie din punct de vedere

legal.

Totuși, statutul legal al fiecărui

tratat este diferit și, până la

clarificarea proceselor, ar putea părea

că există un ―exces de drepturi,

pierdut în complexitate‖.IX Calitatea

de părinți a persoanelor care sunt

arestate sau care sunt judecate nu este

o problemă majoră în majoritatea

sistemelor juridice penale din Europa.

În multe jurisdicții sunt solicitate

rapoarte de prezentare de către

tribunal, care vor face referire la

situația familiei persoanei

condamnate, dar nu sunt decisive în

hotărârea soartei deținutului. Pentru

publicul larg, deținuții sunt persoane

care au încălcat legea și este dificil

pentru multe persoane să îi considere

tați și mame care doresc să continue

îngrijirea copiilor lor. Ar putea exista

un accept mai mare din partea

publicului larg pentru copiii a celor

puțini deținuți politici, dar acești

copii încă se confruntă cu dificultăți

generare de despărțire.

Copiii cu părinți deținuți nu sunt

singurii care sunt despărțiți de părinții

lor. Totuși, legal, poziția copiilor cu

părinți în detenție este, mai degrabă,

diferită, de exemplu, de cea a copiilor

cu părinți divorțați, sau cei care au

fost luați în îngrijire publică, deși, în

toate cazurile, comportamentul

propriu al copilului nu este relaționat

cu despărțirea.

În legislația privată a copilului, viața

de familie și legătura dintre părinți și

26

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

copii este protejată în mare măsură.

Din perspectiva drepturilor omului, pot

exista discuții că statul are aceeași

obligație pozitivă de a pune la

dispoziție resurse și facilități pentru a

limita daunele cauzate de interferența

cu viața de familie care rezultă din

încarcerarea părintelui de către stat.

Într-un caz din UK, tatăl a ispășit o

condamnare la închisoare pe termen

lung și a solicitat contactul indirect cu

fiul său de trei ani, cu care nu a avut

nicio relație și care nu știe de

existența sa.x Mama s-a opus tuturor

formelor de contact. Tribunalul a

considerat că este dreptul

fundamental al copilului să crească

având unele cunoștințe, pe cât posibil,

și să aibă contact cu tatăl său

biologic. Mai mult, deoarece avocații

mamei au dorit să propună scrisori ale

părintelui către copil, a fost dispus un

ordin de contact indirect. Ceea ce este

interesant, a recunoscut faptul că

orice copil posedă unele drepturi

proprii — dreptul de a-și cunoaște

tatăl chiar dacă acesta din urmă se

află în închisoare. De asemenea,

trebuie luat în considerare un punct

critic în încercarea de a menține

relațiile dintre părintele încarcerat și

copil. Contactul indirect, prin

intermediul scrisorilor, nu trebuie să

fie uitat ca mijloc de dezvoltare a

relațiilor, în special când copilul

afișează o reticență în vizitarea

părintelui încarcerat.

Relevanța și legiferarea tratatelor cu

privire la copiii cu părinți deținuți

Convenția pentru Drepturile Copilului

1989: un instrument de referință

Convenția asigură, holistic, protecția

tuturor copiilor, inclusiv a copiilor cu

părinți în detenție.XI Subliniem aici

câteva articole de importanță deosebită

pentru copiii cu părinți deținuți:

Articolul 2(3)

Dreptul la protecție împotriva

discriminării

Statele membre vor lua toate măsurile

corespunzătoare pentru a se asigura că

este protejat copilul împotriva tuturor

formelor de discriminare sau pedeapsă

în baza statutului, activităților,

părerilor exprimate sau convingerilor

părinților copilului, tutorelui legal sau

membrilor familiei.

Articolul 3

În toate acțiunile care privesc copiii,

fie că sunt întreprinse de serviciile

sociale publice sau private, tribunale,

autorități administrative sau organe

legislative, cele mai bune interese ale

copilului trebuie să fie considerentul

primar.

Articolul 5

Statele membre vor respecta

responsabilitățile, drepturile și

obligațiile părinților, sau, după caz, ale

membrilor familiei extinse sau ale

comunității, așa cum este stabilit de

obiceiurile locale, tutorilor legali sau

altor persoane legal responsabile pentru

copil, pentru asigurarea, în mod

consistent, a capacităților de evoluare

27

28

ale copilului, direcționarea și

ghidarea adecvată în exercitarea

drepturilor copilului, recunoscute în

prezenta Convenție.

Articolul 9

Dreptul de a se ―asigura că un copil

nu va fi despărțit de părinții săi

împotriva voinței acestora‖.

9(3) Statele membre vor respecta

dreptul copilului care este despărțit

de unul, sau de ambii părinți, de a

păstra relațiile personale și contactul

direct cu ambii părinți, în mod

regulat, cu excepția cazului când

contrariul este în cele mai bune

interese ale copilului.

Articolul 12

Dreptul la o opinie și ca aceasta să fie

ascultată și luată în serios. 12(1)

Statele membre vor asigura pentru

copilul care este capabil să își

formeze propriile puncte de vedere

dreptul de a-și exprima liber aceste

puncte de vedere în toate problemele

care îl afectează, acordându-se o

pondere cuvenită acestor puncte de

vedere, în conformitate cu vârsta și cu

maturitatea copilului.

12(2) În acest scop, copilului i se va

oferi, în special, oportunitatea de a fi

audiat în orice proceduri juridice sau

administrative care afectează copilul,

fie direct, sau printr-un reprezentant

sau un organ adecvat, într-un mod

care să corespundă cu regulile de

procedură ale legislației naționale.

Articolul 20

Dreptul la protecție specială și ajutor,

când copiii nu pot să locuiască

împreună cu părinții lor.

Articolul 31

Dreptul de a se juca și de a se relaxa

făcând lucruri ca sport, muzică și teatru.

Comitetul ONU pentru

Drepturile Copilului (CRC) declară

că, în cazul oricărui conflict din

legislație, va predomina, întotdeauna,

UNCRC prin prisma Articolului 27 al

Convenției de la Viena, despre Legea

Tratatelor.

UNCRC este aproape universal

ratificat, cu excepția Statelor Unite și a

Somaliei.

Este una din convențiile majore

pentru drepturile omului a ONU. Prin

ratificarea UNCRC (chiar și în absența

unei legislații interne), statele membre

s-au obligat la implementarea

acesteia. Fiecare stat național prezintă

un raport despre implementarea

Convenției, la doi ani după ratificare

și, apoi, la fiecare cinci ani.

Organizațiile non-guvernamentale pot

încerca să influențeze judecata

Comitetului, prin prezentarea de

rapoarte false, de exemplu. Acestea au

fost folosite, efectiv, de multe

organizații. Families Outside din

Scoția, de exemplu, trec în raportul

național aspecte de interes pentru

copii cu părinți în detenție; guvernele

pot face la fel, așa cum a făcut și

Franța, în raportul său de stat

participant la CRC, punând în ordine

cronologică evoluția inițiativelor care

respectă articolele relevante ale

UNCRC.XII Comitetul ONU pentru

Drepturile Copilului verifică

rapoartele și formulează principii și

indicații pentru interpretarea și

judecarea rapoartelor de țară. De

exemplu, Hotărârea Consiliului

pentru Drepturile Omului referitor la

Drepturile Copilului,

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

Există diferite grade de

implementare a UNCRC în legislația

internă a țărilor europene, direct,

indirect și sectorialXIV:

Încorporare

sectorială

Încorporare

indirectă

Încorporare

directă

• Încorporarea directă: UNCRC a

transformat pe deplin în legislație

internă, la nivel legislativ sau

constituțional;

• Încorporare indirectă: alte

mecanisme legale (ex. obligația

ministerelor din Wales de a

respecta UNCRC la elaborarea

unor noi legislații sau politici, sau

la revizuirea/schimbarea

legislației sau politicii existente,

din anul 2012xv);

• Încorporare sectorială:

transpunerea prevederilor

relevante ale UNCRC în legi

sectoriale relevante, (ex., legi

care se referă la educație sau la

familie).

Când legislația națională a

încorporat, pe deplin, UNCRC, cum

este, de exemplu, în Spania, Belgia,

Norvegia și Cipru, tribunalele

naționale se pot baza direct pe

prevederile acesteia pentru apărarea

drepturilor copilului. În special,

Convenția apare ca legislație

norvegiană și va prevala în cazul

apariției vreunui conflict între

Convenție și altă legislație

statutară.XVI Din acest motiv,

încorporarea este una dintre

principalele probleme de advocacy

pentru Bryggan, un ONG din Suedia:

Aceasta consideră că are cea mai

mare importanță pentru apărarea

29

adoptată în martie 2012, a subliniat

necesitatea asigurării că toți copiii din

afara închisorii, sau tutorii lor legali

sunt informați cu privire la locul de

încarcerare al părinților lor.XIII În

special, indicațiile Comitetului asupra

rapoartelor inițiale solicită statelor să

furnizeze informații despre măsurile

luate pentru armonizarea legislației

naționale și a politicii cu UNCRC,

precum și informații despre ―măsurile

legislative, judiciare, administrative și

de altă natură‖ luate pentru

continuarea implementării la nivel

național. S-a remarcat că, atunci când

statele se implică împreună cu

comitetul în procesul de revizuire, în

mod constructiv, poate și duce la

reformarea legislației și politicii,

precum și la îmbunătățirea practicii.

intereselor copiilor cu părinți în

detenție din Suedia. Când nu este

încorporată în legislația internă, are o

influență persuasivă numai asupra

tribunalelor naționale.XVII

Când condamnarea nu a fost decalată,

copilul trebuie să fie plasat în îngrijire.

European Network of Ombuds-

persons for Children (ENOC) este tot

mai puternică și are o mai mare

influență în sprijinirea de lobby

individual și colectiv pentru drepturile

și interesele copiilor înainte organelor

europene și internaționale (ex.,

Uniunea Europeană, Consiliul Europei

și Strategia sa Europeană pentru Copii,

Comitetul pentru Drepturile

Copilului). Concentrarea lor pe

subiecte cum ar fi încarcerarea

parentală promovează și extinde buna

practică printre astfel de comisari.XX

Totuși, există unele absențe

surpinzătoare de pe lista membrilor

ENOC, cum ar fi Germania, Portugalia

și Elveția. Apărarea trebuie să continue

la nivel internațional, în timp ce se ține

evidența dezvoltărilor europene și se

lucrează pentru a pune drepturile

copiilor cu părinți în detenție pe

ordinele de zi europene.

Un alt factor cheie în implementarea

UNCRC este sectorul de voluntariat. În

plus față de creșterea conștientizării

existenței și necesităților copiilor

afectați de încarcerarea parentală la

nivel internațional, Quaker United

Nations Office a influențat conducerea

Comitetului ONU pentru Drepturile

Copilului prin punerea problemei în

diferite moduri, ducând la Ziua de

Dezbateri Generale despre Copiii cu

părinți în detenție în 2011.XXI

Conform abordării holistice a

drepturilor omului din UNCRC,

Comitetul pentru Drepturile Copilului

a recunoscut importanța instituțiilor

pentru drepturile naționale umane în

promovarea și protejarea drepturilor

copilului la nivel național și asistența la

implementare.XVIII În majoritatea

țărilor europene au fost înființate

birouri ale Children‘s

Ombudspersons.

(Norvegia a fost prima țară care a

format o structură integral dedicată

drepturilor copilului încă din anul

1981.) Unele persoane au mandat

pentru vizitarea închisorilor,

monitorizează și raportează

condițiile din închisori, care ar putea fi

importante pentru copiii cu părinți

deținuți. XIX Children‘s

Ombudspersons din unele țări

europene, joacă un rol din punct de

vedere al abordării custodiei ca

problemă integrală a copilului și

familiei și nu doar din perspectiva unei

sancțiuni penale a acuzatului; ca formă

de sporire a conștientizării, aceasta a

fost foarte eficientă în țări cum ar fi

Croația și Cipru (vedeți Capitolul 8,

despre apărare). În plus,

Ombudspersons pot prelua cazuri

individuale. În Norvegia, de exemplu,

un tată - singurul întreținător al

urmașului— care a fost condamnat la

închisoare, s-a gândit la sprijinul

Children‘s Ombudspersons din

Norvegia a reușit să amâne executarea

sentinței sale până când bunicul patern

va putea să ia în grijă băiatul.

30

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

drepturile copiilor nu trebuie să fie

privite numai dintr-un punct de vedere

(restricționat) psihologic despre viața

de familie, ci și dintr-un punct de

vedere social, economic și

comunitar (cultural).XXII Toate

drepturile sunt complementare între

ele și necesare pentru o dezvoltare

deplină și armonioasă a individului;

sunt inerente în asigurarea demnității

umane pentru copil. În procesul său

de marcă, din S v M (2007),

Judecătorul Albie Sachs de la

Tribunalul Constituțional din Africa

de Sud: ―Fiecare copil are propria sa

demnitate. Dacă un copil trebuie să

fie reprezentat constituțional ca și

individ cu o personalitate distinctă, și

nu doar ca un adult în miniatură care

așteaptă să ajungă la dimensiunea

integrală, nu poate fi tratat ca o

simplă extensie a părinților săi,

destinat ombilical să se scufunde sau

să înoate odată cu ei. Păcatele și

traumele taților și mamelor nu trebuie

să fie puse pe seama copiilor

lor.‖XXIII Tratarea copiilor ca

indivizi — nu doar ca urmași care

depind de părinții lor sau de asistența

profesională — le oferă, de

asemenea, spațiul și oportunitatea de

a explora strategiile de supraviețuire

și împuternicire la nivel personal și

împreună cu grupul lor.

Chiar dacă sunt luate în calcul

drepturile parentale ale familiei, când

există acuzații penale împotriva

părintelui, statul, la prima vedere,

trebuie să opereze cu obligații

conflictuale: protejarea drepturilor

familiei și intimității deținutului, dar

și siguranța societății și gravitatea

infracțiunii. Dar, prin considerarea

―interesului superior al copilului‖ ca

premiză de bază: statul, părinții și

copilul par a avea un interes comun

în dezvoltarea instituțiilor, facilităților

și serviciilor pentru îngrijirea copiilor

(Art. 18 §2 UNCRC).XXIV UNCRC,

în general și articolele specifice,

obligă statele să sprijine părinții în

îngrijirea și creșterea copiilor lor, și

acestea includ efectuarea de

previziuni corespunzătoare pentru a fi

posibile.

Conform speței din Africa de

Sud, menționată mai sus, au existat

mișcări de dezvoltare a impactului

Articolului 12 pentru a lua în

considerare punctele de vedere ale

copiilor la luarea unei decizii de

custodie parentală, în special în Scoția.

S-a sugerat că acestea necesită o

declarație de impact a copilului, dată

tribunalului, astfel încât acesta să ia

în considerare atât posibilul impact al

sentinței asupra copilului cât și

punctele de vedere ale copilului.

Aestea nu sunt în vigoare nicăieri în

Europa, deși Norvegia lucrează, în

prezent, pentru a legaliza includerea

copiilor în discuții. Această legislație

necesită ―copii ambasadori‖ în fiecare

închisoare, pentru a apăra cele mai

bune interese ale lor.

Într-un număr tot mai mare de

cazuri din diferite țări, este luat în

calcul rolul părintelui ca susținător

principal. În Serbia, faptul că un

acuzat este părinte poate fi folosit de

către tribunal ca o circumstanță

atenuantă, ceea ce ar putea duce la

minimalizarea pedepsei.

31

32

În Anglia, o parte a procedurilor de

executare a pedepselor permit

reducerea pedepsei infractorului, care

include luarea în considerare a

bunăstării copilului. În practică, s-a

ținut cont de acestea în unele cazuri

notabile. Recent, s-a pronunțat în

Anglia și s-a confirmat de către Curtea

de Apel că drepturile copilului au fost

considerate un exercițiu de

echilibrare. Este discutabil dacă

tribunalele pun în balanță interesele

statului și ale copilului.XXV În acest

caz, când nevoile unui copil cu

dizabilități au fost ignorate, în mod

tragic, era responsabilitatea

tribunalului să ancheteze acest caz.

―Existența copiilor nu poate,

firește, să țină o persoană în afara

închisorii, persoană care ar trebui să

fie trimisă la închisoare, dar instanța

trebuie să poată să țină cont de ce

efect va avea acest lucru asupra

copiilor și, dacă există copii iar

instanța nu cunoaște acest fapt,

pentru a putea evalua efectele

încarcerării părintelui asupra copiilor,

atunci instanța trebuie să facă

cercetări pentru a fi pe deplin

informată. Astfel de cercetări nu au

fost făcute în acest caz.‖XXVI

Odată cu dezvoltările legislației

naționale și ale cazurilor, a fost

introdus un nou mecanism pentru

raportarea copiilor către CRC, î n

a n u l 2014, deși nu toate țările l-au

ratificat.XXVII Protocolul Opțional,

care a intrat în vigoare în aprilie 2014,

permite copiilor din statele care au

ratificat UNCRC să depună plângeri

pentru încălcarea drepturilor lor

direct la CRC dacă nu a fost găsită o

soluție la nivel național. Rămâne de

văzut cum vor fi folosite acestea

pentru protejarea drepturilor copiilor

și ale copiilor cu părinți în detenție.

Convenția Europeană pentru Drepturile

Omului:

O privire mai profundă

Articolul 8 Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului

8(1) Oricine are dreptul să îi fie

respectată viața privată și cea de

familie, locuința și corespondența.

8(2) Nu va exista nicio interferență

a vreunei autorități publice în

exercitarea acestui drept, decât dacă

este în conformitate cu legea și este

necesar într-o societate democratică,

în interesele securității naționale,

siguranței publice sau bunăstării

economice a țării, pentru prevenirea

dezordinii sau criminalității, pentru

protejarea sănătății și moralității sau

pentru protejarea drepturilor și

libertăților celorlalte persoane.

Prevederile tratatului, care sunt,

deja, direct aplicabile, cum ar fi

Articolul 8 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului (ECHR),

pot, totuși, să fie consolidate

aruncând o privire la prevederile din

Convenția pentru Drepturile

Copilului și alte tratate, indicații și

recomandări bazate pe aceste tratate.

Articolul 53 din ECHR prevede toate

acestea, în mod expres.

În 1989, de exemplu, Curtea Europeană

pentru Drepturile Omului a descoperit o

încălcare a ECHR într-un caz în care

aplicantei i s-a refuzat reunificarea cu

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

fiica sa după eliberarea din închisoare

deoarece statul nu a putut lua

măsurile pozitive necesare pentru a

se asigura că mama și copilul pot fi

reuniți într-un mod care să respecte

drepturile ambelor persoane.XXVIII

Așa cum s-a discutat mai sus,

Articolul 8 din Convenție solicită

respectul pentru viața de familie a unei

persoane, viața privată, locuință și

corespondență. Nu este un drept

absolut și poate fi calificat conform

Art 8(2).XXIX Este articolul de cea

mai mare importanță pentru părinți și

pentru copii. Articolul 8, nu numai că

obligă statele să protejeze indivizii de

imixtiune, ci le și plasează sub

obligația pozitivă de a acționa pentru

asigurarea respectului pentru aceste

drepturi din articol. Această noțiune

a obligației pozitive poate fi o

modalitate de a pune presiune pe state

pentru ca acestea să se ocupe efectiv

de necesitățile copiilor care au părinții

în închisoare.

În societățile Occientale,

separarea căsătoriei de sexualitate și

procreare și numărul tot mai mare de

divorțuri au un impact major asupra

conceptului de ―familie‖ și asupra

legii familiei. Nu numai conflictele

din prevederile de stat și din legislație,

ci și drepturile conflictuale dintre

părinții în sine au fost prezentate

curții. Deși, practic, în multe cazuri,

numai funcția de audiere a copilului

se dovedește a fi prea puțin, ca bază

pentru a păstra

familia împreună, în general încă pare

să fie văzută ca fiind mediul ideal

pentru creșterea unui copil, bazat pe

idealurile tradiționale ale familiilor

din clasa de mijloc.

Un număr mare de cazuri

soluționate de ECtHR au fost

reprezentate de deținuți, și, în puține

cazuri, a fost luat în considerare

dreptul deținuților și copiilor lor de a

păstra viața de familie. Drepturile

separate și ―interesul superior‖ ale

copilului nu au fost încă examinate

exhaustiv, în contextul Articolul 8 din

ECHR.XXX Curtea Europeană a

făcut frecvent referire la cele mai

bune interese ale copilului conform

Articolului 8(2) insistând ca

justificarea pentru imixtiune să fie

necesară ―pentru protecția sănătății

și moralității, sau pentru protecția

drepturilor și libertăților altor

persoane‖, ia în calcul cele mai bune

interese ale copilului. Totuși,

―echilibrarea‖ drepturilor părinților și

a celor ale copilului, precum și alte

considerente continuă, caz după caz,

din cauza diferitelor circumstanțe și

contexte, și balanța se înclină,

frecvent, în favoarea drepturilor

părintelui; această sferă a legii încă

trebuie dezvoltată, deoarece au fost

prezentate doar puține cazuri de către

copii (sau de către unele persoane, în

numele lor, care nu erau părinții lor).

O grupare tot mai mare a legii

imigrației a considerat drepturile

copilului față de viața de familie,

conform Articolului 8, și, în unele

cazuri, a împiedicat deportarea

părinților pentru a respecta drepturile

copiilor.

33

Cele mai bune interese ale copilului

sunt luate în considerarea cazurilor de

imigrare, atât în legea din Anglia, cât

și în legea din Suedia, deși interesele

față de alți factori din Articolul 8(2),

precum ar fi interesul securității

naționale sau prevenirea dezordinii și

criminalității, tind să prevaleze.

Totuși, Baroneasa Hale a declarat

următorul principiu:

Interesul superior al copilului

trebuie să fie considerentul

principal atunci când stabilim

dacă îndepărtarea unui părinte a

fost proporțională, conform

Articolului 8. Naționalitatea

britanică a unui copil a fost de o

importanță deosebită. Nu este

suficient să spunem că un copil se

poate adapta repede la viața din

altă țară, mai ales atunci când au

trăit în Marea Britanie toată viața

lor și acum se așteaptă să se mute

într-o țară pe care nu o cunosc.

Copiii au drepturi pe care nu le vor

putea exercita în cazul în care se vor

muta în altă țară.XXXI

Carta Drepturilor Fundamentalea a

Uniunii Europene: lucrul pentru o

legislație relevantă în UE

Conform Tratatului de la Lisabona,

Carta Drepturilor Fundamentale ale

Uniunii Europene 2000 d e v i n e

e x e c u t o r i e a t u n c i c â n d este

implementată legislația UE. Drepturile

copilului sunt specificate în Articolul 24.

Totuși, tratatul recunoaște, în mod specific

funcțiile fundamentale ale statului și

structurile constituționale la nivel

național, regional și local.

Articolul 24

24(1) Copiii vor avea dreptul la

protecția și îngrijirea necesară pentru

bunăstarea lor. Își pot exprima, liber,

punctele de vedere. Astfel de puncte de

vedere vor fi luate în considerare în

probleme care îi privesc, conform

vârstei și maturității lor..

24(2) În toate acțiunile care se

referă la copii, întreprinse fie de

autoritățile publice, fie de instituțiile

private, considerentul principal

trebuie să fie cele mai bune interese

ale copilului.

24(3) Fiecare copil va avea dreptul

de a păstra, regulat, relația personală și

contactul direct cu ambii săi părinți, dacă

nu se consideră că este contrar celor mai

bune interese ale sale.

Tratatul de la Lisabona a intrat în

vigoare în 2009 și fost o sursă de

alimentare pentru abilitatea UE de a

realiza drepturile copiilor, Articolul 3

conținând primul angajament explicit al

UE de a proteja drepturile copiilor din

UE, prin acțiuni interne și extern. Așa

cum a fost declarat, ―Tratatul de la

Lisabona reprezintă un reper important

pentru ceea ce Uniunea Europeană poate

și trebuie să facă pentru drepturile

copilului. Are întregul potențial juridic

pentru a permite Uniunii Europene, dacă

aceasta dorește, să dezvolte o strategie

legislativă eficientă pentru protejarea

drepturilor copilului. Aș dori să specific

că protejarea drepturilor copilului nu

înseamnă numai protejarea copilului

34

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

împotriva infracțiunilor sau a

comportamentelor abuzive pe care le

pot avea adulții violenți asupra

copiilor. Protecția copilului

înseamnă, de asemenea, că drepturile

sale la o dezvoltare sănătoasă, prin

identificarea tuturor obligațiilor

persoanelor direct implicate în

îngrijirea lor.‖XXXII

Curtea de Justiție interpretează

legea pentru a se asigura că este

aplicată în același mod în toate țările

UE. Mai mult, Tratatul de la Lisabona

a extins jurisdicția Curții de Justiție

pentru a emite decizii preliminare din

sfera Libertate, Securitate și Justiție

(AFSJ), pentru a include măsurile

polițienești și ale justiției penale

adoptate înainte de intrarea în vigoare

a acestui Tratat. O astfel de jurisdicție

nu se va aplica până la 1 Decembrie

2014, la cinci ani după intrarea în

vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Este de așteptat ca întregul impact

asupra tribunalului să nu fie simțit

până după acea dată, deși

nouăsprezece state membre au ales

deja să recunoască această jurisdicție a

tribunalului, și tribunalul a început

deja să audieze cazuri.XXXIII

Legile naționale

În unele țări, legile naționale

protejează copiii cu părinți în detenție

și drepturile lor la vizite. În Norvegia,

de exemplu, Actul Executării

Sentințelor, care a intrat în vigoare

în anul 2002, stipulează că ―trebuie

acordată o importanță deosebită

dreptului copilului de a avea acces la

părinții săi, în timpul executării unei

pedepse‖.... și că ―vizitele trebuie să

se desfășoare într-o cameră amenajată

35

Studiu de caz

Închisorile și copiii din Italia: Legi și

regulamente

Italia acordă o atenție tot mai

mare subiectului copiilor și

închisorilor, iar legislația relevantă

este în curs de evoluare. Stând la

baza întregului sistem penal,

Articolul 27 al Constituției din

1947 solicită folosirea pedepsei

pentru reabilitare și resocializare. În

ciuda aglomerării semnificative a

închisorilor din Italia, ministrul de

justiției din Italia a menționat nevoia

de a ―acorda o atenție deosebită

condițiilor și a modului în care este

primit un copil atunci când își

vizitează părintele în închisoare,

asupra modului în care se derulează

întâlnirea, asupra posibilității de a

petrece un timp la joacă, împreună

cu părintele, într-un spațiu adecvat.

Această zonă, care va fi înființată în

toate închisorile, este denumită, în

general, ‗Spațiul Galben‖. Se poate

spune că este o contribuție la

cerința legislației italiene prin care

legea protejează demnitatea și

drepturile omului pentru deținuți,

conform Legii nr. 354 din 26 iulie

1975.

În ceea ce privește relațiile cu

familia, sistemul a acceptat

principiul ca tratamentul din

penitenciar ―să faciliteze contactul

corespunzător cu lumea din exterior

în acest scop. Închisoarea va facilita

ca vizitele copiilor să fie efectuate

într-un mod atent.‖De asemenea,

Franța dezvoltă o legislație națională

pentru acești copii și solicită

tribunalelor să ia în considerare

alternative la custodie pentru femeile

care sunt singurele întreținătoare ale

copiilor sub 16 ani.XXXIV

36

și relațiile cu familia‖ (Art. 15), cu

condiția posibilității muncii în afara

închisorii (Art. 21). Legea Gozzini

(nr. 663 din 10 octombrie 1986) a

fost un pas important către protecția

relațiilor familiale pentru

persoanele încarcerate, datorită

introducerii unor măsuri alternative

detenției, accesibile chiar și pentru

cei care nu au fost încă reținuți,

evitând întreruperea relațiilor

părinte-copil. Legea Simeone-

Saraceni (nr. 165 din 27 mai 1998)

a făcut această posibilitate

automată pentru pedepsele cu

închisoarea, cu o durată mai mică

de patru ani.

Există cel puțin trei căi judiciare

posibile pentru copii și pentru părinții

lor, în Europa, care pun în valoare

drepturile lor umane.

Mai întâi, pot aplica pentru

legiferarea drepturilor lor ca fiind

protejate de legislația națională, în

tribunalele lor naționale, de exemplu,

conform Actului pentru Drepturile

Omului din UK sau legislației

germane de bază. Acest lucru poate fi

mai ușor în țările în care legea

UNCRC a fost direct și complet

încorporată în legislația națională,

cum ar fi Norvegia, Spania și Belgia,

deși, și acest lucru depinde de

conștientizarea drepturilor copilului

în cadrul societății și profesioniștilor,

în particular.

În al doilea rând, dacă acesta

pică, odată ce au fost epuizate

remediile indigene, se pot adresa

Curții Europene pentru Drepturile

Omului, d in Strasbourg.

În al treilea rând, dacă problema

este una care cade în competența UE,

ar putea avea o reclamație conform

legislației UE, fie la tribunalele lor

naționale, la Curtea de Justiție a

Uniunii Europene, sau ambele. În

plus, Children‘s Ombudspersons

poate revizui cazurile, și ONG-urile

pot contribui la procesul de scrutin al

Comitetului pentru Drepturile

Copilului—descris, în continuare, în

Capitolul 8 despre apărare.

Standarde internaționale

În plus față de instrumentele deja

discutate, există și tratate persuasive

non-executorii.

Regulile închisorilor din Europa

Regulile închisorilor din Europa

s-au dezvoltat ca status din anul 1987

și au fost revizuite și actualizate în

ianuarie 2006, în baza recentului caz

de lege al Curții Europene pentru

Drepturile Omului și standardelor

elaborate de Comitetul pentru

Prevenirea Torturii.XXXV Instanțele

naționale și Europene, comitetele de

supervizare și organele de inspecție

trebuie să le cunoască. Pentru

moment, regulile au numai o valoare

extrem de persuasivă. Acestea

stabilesc cerințele minime pentru

tratamentul și condițiilor de detenție

ale deținuților. Cu privire la legăturile

familiale, regulile menționează că

―aranjamentele pentru vizite trebuie

făcute în așa fel încât să permită

deținuților să păstreze și să dezvolte

relațiile familiale într-o manieră cât

mai normlă cu putință‖. Regulile

revizuite sunt caracterizate de câteva

modificări dintre cele trasate în 1987,

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

inclusiv secțiunile dedicate cu

privire la femei și la deținuții străini.

Secțiunea pentru femei declară că

necesitățile psihologice, sociale,

vocaționale și fizice ale femeilor din

detenție vor primi o atenție deosebită

în luarea de decizii referitor la

detenția acestora.

Femeile din detenție însărcinate

vor fi lăsate să nască în afara

închisorii; dacă nașterea are loc în

cadrul închisorii, autoritățile vor

asigura tot sprijinul necesar. De

asemenea, noile reguli surclasează

nevoia de servicii speciale pentru

femeile care sunt victime ale abuzului

mental, fizic sau sexual. Regula 36 se

adresează copiilor reținuți împreună

cu părinții deținuți. Pentru multe

persoane, schimbările nu sunt prea

mari: Children of Prisoners Europe

(denumită Eurochips la momentul

respectiv) a sugerat anterior o

revizuire înainte ca drepturile copiilor

cu părinți în detenție să fie introduse

în Regulile Închisorilor din Europa

2006 și se speră că acestea vor fi

incluse în orice revizuire. Quaker

Council for European Affairs, un

ONG cu sediul la Bruxelles, a efectuat

un studiu despre condițiile femeilor

aflate în detenție pe teritoriul statelor

membre ale Consiliului Europei, și a

compilat un ―Gender Critique‖ al

regulilor în 2007, citând

recomandările pentru reguli cum ar fi

protecția femeilor din detenție,

preveerile pentru vizitele copiilor și

înregistrarea numărului, vârstelor și

locației copiilor femeilor aflate în

detenție și tutorelui copiilor.XXXVI

În timp ce nu este publicat programul

pentru revizuirea lor, regulile se află

sub scrutinul Consiliului pentru

Cooperare Penologică (PC-CP),

înființat de comitetul de miniștri al

Consiliului Europei și se așteaptă o

revizuire până în anul 2015.

Regulile ONU Bangkok 2010 oferă o

nouă speranță pentru femeile din

detenție și pentru copiii acestora.

ONU a dezbătut îndelung Regulile

Standard Minime pentru Tratamentul

Deținuților (1955 și 1977), inclusiv

necesitatea lor de a primi vizite.

Quaker United Nations Office își

folosește lucrarea despre femeile din

detenție pentru a promova Regulile

specifice pe sexe ale ONU pentru

Tratamentul Femeilor din detenție și

Măsurile Non-Custodie ale Acuzatelor

Femei (―Regulile Bangkok‖ ale

ONU). Regulile Bangkok au fost

adoptate de Adunarea Generală a

ONU în luna decembrie 2010 și

completează o lipsă îndelungată de

standarde care să asigure

caracteristicile și nevoile specifice

femeilor acuzate și deținutelor,

precum și asigurarea de alternative la

detenție pentru întreținătorii unici ai

copiilor și asigurarea interesului

superior al copiilor.XXXVII Acestea

sunt discutate în Capitolul 6.

Copiii, în interiorul sau în afara

închisorii?

Când discutăm despre interesele

copiilor cu părinți încarcerați, trebuie

să fie făcută o distincție între copiii

din interiorul închisorii—adesea copii

mici și până la 2 ani, care locuiesc cu

mamele aflate în detenție, așa cum

este specificat în Capitolul 6 (deși

copiii pot locui și cu tații în detenție,

în Danemarca, în anumite

condiții)— și copii de la exteriorul

închisorii. Tot mai mult, Children‘s

Ombudspersons sugerează că, în

îngrijirea parentală modernă, trebuie

făcută o prevedere similară pentru

37

38

bărbați, deși acest fapt încă nu s-a

produs.

Unghiul drepturilor copilului

pentru copii deținuților se dezvoltă

încet în tribunale și este considerat tot

mai mult un factor persuasiv de către

Children‘s Ombudspersons și ONG-

uri, și problemele cu privire la copii

și la închisori sunt recunoscute în

rapoartele de monitorizare

internațională. Legislația insuficientă

pentru caz înseamnă că nu există o

schimbare care poate fi conștientizată

a drepturilor deținuților față de cele ale

copilului cu părinți deținuți în

majoritatea țărilor; toate acestea,

parțial, deoarece fiecare caz rezultă

din propriile circumstanțe particulare.

Totuși, a fost făcut un progres uriaș în

ultimii douăzeci de ani.

De exemplu, Recomandarea

110.96 din Revizuirea Universală

Periodică din anul 2012 pentru UK

prezintă alte sectoare importante ale

drepturilor, inclusiv cele de

considerare a unor alternative pentru

custodia întreținătorilor unici.

Aceasta a fost: Asigurarea că cele

mai bune interese ale copilului sunt

luate în considerare la arestarea,

reținerea, condamnarea sau stabilirea

eliberării condiționate pentru un

singur, sau pentru întreținătorul

principal al copilului, având în vedere

faptul că vizitele unui părinte în

închisoare sunt, în principal,

drepturile unui copil, mai degrabă

decât un privilegiu al deținutului care

poate fi retras, ca măsură disciplinară.

Recomandarea se bucură de sprijinul

Regatului Unit.XXXVIII

Încă trebuie să fie făcut un progres

clar pentru protejarea prin lege a

acestor copii vulnerabili. Chiar și

dacă aceasta este activată, legislația

este doar o parte a unui puzzle,

deoarece necesită invocarea creșterii

conștientizării, poate fi eficientă

numai dacă se bazează pe o bună

practică, așa cum este descris în

celelalte capitole ale acestui ghid.

Schimbările culturale în evaluarea

necesităților copiilor cu părinți în

detenție pot influența modificarea

legislației și a interpretării legislației.

Capitol original redactat de Ria

Wolleswinkel (Olanda) în colaborare

cu Maryam Tabib (Marea Britanie),

cu contribuția Caroline Forder

(Olanda) și Gerard de Jonge (Olanda);

editorii celei de-a doua ediții Kate

Philbrick, Liz Ayre și Hannah

Lynn, cu cercetare efectuată de Paola

Costa.

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

I Centrul vizitatorilor închisorii: construcție sau caravană în afara zonei de securitate a

închisorii unde copii și familiile lor pot fi primiți și sprijiniți de voluntari cu băuturi

răcoritoare, jocuri și alte servicii, înainte și după vizitele în închisoare- vedeți Capitolul 5 II Lucrări ca proiectul Daphne ―Creșterea unui copil printre gratiile închisorii‖ a implicat

Grecia, Bulgaria și România. Informații despre proiect și accesarea informațiilor disponibile

online la: http://www.mothers-in-prison.eu/ III În 2012, autoritățile locale au stabilit un record de 10,218 de cereri pentru luarea copiilor

de lângă părinți. Această cifră a fost cu 11% mai mare decât în 2010-2011 și cu 61.6% mai

mare decât în 2007-2008, conform Cafcass, respectivele cereri începând să apară de la cazul

lui Baby P în 2008. Părinții trebuie să plece din țară pentru a evita tribunalele familiei. (2014,

14 ianuarie). BBC News. Articolul disponibil online: http://www.bbc.co.uk/news/education-

25641247 IV Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster

and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network

for Children of Imprisoned Parents. p. 190, footnote 9. Disponibil online:

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/DIHR.pdf V Conference outcome report. (2012). Coping with a parent in prison: an agenda for policy

reform. Eurochips: Brussels. Disponibil online: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf VI Smit, D. V. Z., & Snacken, S. (2009). Principles of European prison law and policy. Oxford

University Press. p. 332.

Ostrovar v. Moldova, 13 September 2005 este cazul citat de autori. VII Așa cum s-a demonstrat în: Sabou and Pircalab v. Romania, 28 September 2004:

―Retragerea drepturilor părintești unui tată ca o sancțiune accesorie în România.‖ VIII A se vedea pentru exemple, Messina v. Italy, 26 February 1993. Un scurt rezumat al

cazului, disponibil pe:

http://sim.law.uu.nl/sIm/CaseLaw/hof.nsf/bd85b31af932d14bc125668

1002b47f0/163f54f895eec1a4c1256640004c205f?OpenDocument IX Van de Heyning, C. (2011). Fundamental Rights lost in complexity: The protection

of fundamental rights against violations by the rulemaker in converging national and

European legal systems (Doctoral dissertation, UNIVERSITEIT ANTWERPEN -BELGIUM). X A v. L [1998] 1 FLR 361. Un scurt rezumat al cazului, disponibil pe:

http://www.4pb.com/case-detail/a-v-l-contact XI A se vedea United Nations Convention on the Rights of the Child. (1989). United Nations,

General Assembly. Disponibil online:

http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/crc.pdf XII A se vedea Consideration of reports submitted by States Parties under Article 44 of the

Convention third and fourth periodic reports of States due in 2007: France. (2007).

Committee on the Rights of the Child, Convention on the Rights of the Child, United Nations. XIII A se vedea Resolution on the Rights of the Child. Human Rights Council, 19th session,

General As- sembly, United Nations, 23 March 2012, A/HRC/RES/19/37, 69(e). Disponibil

online: http://srsg.violenceagainstchildren.org/sites/default/files/documents/docs/A-HRC-

RES-19-37_ENG.pdf XIV Lundy, L., Kilkelly, U., Byrne, B. & Kang, F. (2012). The UN convention on the rights of

the child: a study of legal implementation in 12 countries. Queen’s University Belfast,

UNICEF United Kingdom. p. 20 and 109. Disponibil online:

http://www.unicef.org.uk/Documents/Publications/UNICEFUK_2012CRCimplementationre

port.pdf XV Ca răspuns la măsura în 2011 a votului unanim de către Adunarea Națională a Țării

Galilor în favoarea drepturilor copiilor și tinerilor (Țara Galilor) XVI Lurie, J., & Tjelflaat, T. (2012). Children’s rights and the UN convention on the rights of

39

the child: Monitoring and Implementation in Norway. Dialogue in Praxis: A Social Work

International Journal, 14(1), p. 41-56. Disponibil online:

http://dialogueinpraxis.net/index.php?id=5&a=article&aid=12

XVII A se vedea General comment no. 5,General Measures of Implementation of the

Convention on the Rights of the Child. (2003). Committee on the Rights of the Child, United

Nations. CRC/GC/2003/5. Disponibil online: http://www1.umn.edu/humanrts/crc/crc-

generalcomment5.html XVIII General Comment no. 2 (2002). (2002). Committee on the Rights of the Child,

Convention on the Rights of the Child, United Nations. CRC/GC/2002/2. Disponibil online:

http://www.unhchr.ch/tbs/doc.nsf/898586b1dc7b4043c1256a450044f331/ec1dcd23712e20a

8c1256c4f0034fd50/$FILE/G0245736.pdf XIX A se vedea the European Network of Ombudspersons for Children (ENOC), online pe:

http://www.ombudsnet.org XX Ibid. XXI Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of incarcerated parents. Recommenda-

tions and good practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General

Discussion 2011. Geneva: Quaker United Nations Office. XXII Wolleswinkel, R. (2002). Children of imprisoned parents. Developmental and autonomy

rights of children: empowering children, caregivers and communities. p. 191-207. Disponibil

online: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/Wolleswinkelfulltext.pdf

General Comment no. 1 (2001) article 29 (1): The aims of education. (2001). Convention

on the Rights of the Child, United Nations. CRC/GC/2001/1. Disponibil online:

http://daccessddsny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G01/412/53/PDF/G0141253.pdf?OpenEle

ment

XXIII Justice Albie Sachs on The Rights of Children of Prisoners. (2009). Aceasta este o

tranciere a unui curs trimis în Edinburgh de către Justice Albie Sachs on S v M

[2007]ZACC 18. Disponibil online:

http://www.sccyp.org.uk/downloads/Policy/Justice_Sachs_Lecture_Transcribed.pdf

Informații suplimentare referitoare la caz S v M [2007] ZACC 18 disponibile online:

http://www.saflii.org/za/cases/ZACC/2007/18.html

XXIV The best interests of child: literal analysis, function and implementation. (2010).

Institut International des Droits de L‘Enfant. Acest raport analizează principiul ―celor mai

bune interese ale copilului‖ subliniate în CRC din punct de vedere funcțional, conceptual,

și literal, luând în considerare interacțiunea dintre copil, carieră și stat în asigurarea

drepturilor copilului. Principiul ―celor mai bune interese ale copilului‖ trebuie să fie

cuprinzător și obiectiv înțeles pentru a efectua cu succes implementarea sa. XXV Epstein, R. (2013). Mothers in prison: Sentencing and the rights of the child. In: Police,

Judges & Sentencing: Arrests, Trials & Children‘s Rights, COPE Special edition newsletter.

p. 14-15 Disponibil online: http://childrenofprisoners.eu/wp-

content/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf XXVI Citat din hotărârea privind cazul: R (on the application of Amanda Aldous) v Dartford

Magistrates‘ Court [2011] EWHC 1919 (Admin) in the High Court

A se vedea de asemenea: R v Bishop [2011] WL 844007, Court of Appeal. Disponibil

online : http://www.doughtystreet.co.uk/documents/uploaded-

documents/110715_R_v_Bishop_

Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

40

(Wayne_Steven).pdf

R v Petherick [2012] EWCA Crim 2214. Un scurt rezumat online disponibil pe:

http://www.1itl.com/news/298 Citat de: Epstein,R, Masson, I, and Wise, I. (2011). Imprisonment For Debt: A Case Study.

Coventry University Law Journal, 16(2) p. 56-63. Disponibil online:

http://alumni.coventry.ac.uk/Document.Doc?id=114 XXVII Țări din Europa care au ratificat Protocolul opțional din 2014: Albania, Germania,

Muntenegru, Portugalia, Spania și Slovacia. Informatii suplimentare sunt disponibile

online la: http://www.childrightsconnect.org/index.php/connect-with-the-un-2/op3-crc XXVIII A se vedea cazul : ECHR 22-6-1989 Eriksson v. Sweden, Series A, Vol. 156. Disponibil

online: http://www.humanrights.is/the-human-rights-

project/humanrightscasesandmaterials/cases/

regionalcases/europeancourtofhumanrights/nr/489

Se dezbate dacă cele mai bune interese ale copilului au fost, sau nu luate în calcul în acest

caz specific. Vedeți, de exemplu, cele cinci păreri contradictorii (parțiale). XXIX A se vedea cazul: Kuznetsov v. Ucraina, pentru un cont detaliat al răspunsului Curții

Europene pentru Drepturile Omului la încălcarea Articolului 8 ECHR. Disponibil online la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-61060#{―itemid‖:[―001-

61060―]} – Întregul text al articolului 8 ECHR este disponibil online: http://echr-

online.com/art-8- echr/introduction#Text%20Article%208 XXX A se vedea Fottrell, D. (2010). The impact of the human rights act on public law children act

pro- ceedings: An overview of the first decade. Family Law Week.

Articolul include o scurtă descriere a două cazuri de judecată Johansen v Norvegia [1996]

23 EHRR 33 și Yousef v Olanda [2003] 1 FLR 210 în care ECHR s-a adresat direct drepturilor

și celor mai bune interese ale copilului cu privire la relațiile lor cu părinții, care susține că

drepturile copilului pot surclasa drepturile părinților.

XXXI A se vedea cazul ZH (Tanzania) v Secretary of State for the Home Department [2011] UKSC 4 Disponibil online: http://www.bailii.org/uk/cases/UKSC/2011/4.html XXXII A se vedea Perillo, E. (2012). The Lisbon Treaty and the Rights of the Child. In C. Clouder, B.

Heys, M. Matthes & P. Sullivan (Eds.), Improving the Quality of Childhood in Europe 2012 (Vol. 3,

pp. 194-201). Forest Row: The European Council For Steiner Waldorf Education. Disponibil online http://www.ecswe.com/downloads/publications/QOC-V3/Chapter-7.pdf XXXIII Lista de țări care recunosc jurisdicția Curții de Justiție: Austria, Belgia, Cipru, republica Cehă,

Finlanda Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Olanda,

Portugalia, România, Slovenia, Spania și Suedia. XXXIV A se vedea articolul 145-5 du CPP (issu de la loi n°2002-307 du 4 mars 2002) section 2.2

pentru o descriere detaliată a legislației franceze care subliniază procedura penală pentru

reținerea provizorie a persoanelor care au în îngrijire un minor cu vârsta sub 16 ani. Disponibil

online: http://www.vie- publique.fr/documents-vp/circ190302.pdf XXXV A se vedea Recommendation rec(2006)2 of the Committee of Ministers to Member States on

the European Prison Rules. (2006). Council of Europe, Committee of Ministers. XXXVI A se vedea Wetton, C. (2006). The European Prison Rules: A gender critique. Brussels: Quaker

Council for European Affairs. Disponibil online: http://www.qcea.org/wp-con-

tent/uploads/2011/04/resp-wip3-gencritique-en-mar-2006.pdf XXXVII A se vedea United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial

Meas- ures for Women Offenders (the bangkok rules). (2010). General Assembly, United

Nations.A/ C.3/65/L.5. Disponibil online:

http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/BangkokRules.pdf XXXVIII Răspunsul integral al Regatului Unit la Perioada Universală de Revizuire a Națiunilor Unite

pentru UK poate fi accesat online la: http://www.upr-

info.org/IMG/pdf/a_hrc_21_9_uk_annex_ e.pdf – Infomații suplimentare referitoare la the UK‘s

Universal Periodic Review and Human rights sunt disponibile online:

http://www.equalityhumanrights.com/human-rights/our-human- rights-work/international-

framework/universal-periodic-review/

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Capitolul trei:

Impactul încarcerării asupra

copilului

De la ediția precedentă a acestei

cărți, diferite cercetări europene au

studiat impactul încarcerării

părinților asupra copiilor. Children

of Prisoners Europe a contribuit la o

astfel de cercetare cu o abordare

privind drepturile copiilor și la o altă

cercetare care a privit toate stadiile

procesului de încarcerare care ar

putea afecta copiii și efectele asupra

sănătății mentale și bunăstării, în

general, ca rezultat al încarcerării.I

Alte recomandări generale au fost

dezvoltate de aceste două studii

europene care au inclus prevederile

Comitetului Națiunilor Unite despre

Drepturile Copilului, Ziua

Dezbaterilor generale, din 2011.II

Copiii sunt afectați de

încarcerarea părintelui lor. Ei înșiși

ne-au relatat modul în care sunt

afectați. Putem avea acces la vocile

lor prin intermediul unui material

creat de o serie de ONG-uri care

lucrează cu copii ai căror părinți sunt

în închisoare, prin materiale video și

documentare și prin intermediul

interviurilor acordate

cercetătorilor.III

Mare parte a literaturii de

specialitate despre încarcerarea

parentală s-a bazat pe problemele cu

care se confruntă copiii și tinerii,

subliniind consecințele adverse ale

încarcerării asupra lor, bazându-se, în

principal, pe perspectivele părinților

și tutorilor și oferirea câtorva soluții

pentru a obține rezultate mai bune

pentru copii.IV Cercetări mai recente au

inlus experiențe raportate de către

copiiV, a v â n d o abordare din

psihologa pozitivă, subliniind factori

care promovează reziliența și

rezultatele mai bune pentru copiii

afectați de încarcerarea părinților. Așa

cum a fost menționat în introducerea

la această carte, există multe căi prin

care încarcerarea părinților poate

afecta bunăstarea unui copil, iar

consensul din literatură este că

impactul asupra copilului este

condiționat de o gamă largă de

factori, incluzând posibilitatea de a

menține un contact de calitate cu

părintele încarcerat, aranjamente de

îngrijire și răspunsul comunităților și

școlilor.VI Ceea ce este esențial este

încorporarea perspectivelor copiilor

într-o narațiune care încearcă să

documenteze impactul încarcerării

părintelui asupra tinerilor și să

sublinieze soluțiile pentru a ajuta la

consolidarea rezultatelor pentru

aceștia.

Copiii cu părinți în detenție:

Intervenții și soluționări pentru

consolidarea sănătății mentale,

cunoscut sub denumirea de studiul

Coping, a fost primul studiu pan-

European care a implicat un eșantion

mare de copii

41

pentru a explora necesitățile sănătății

psihologice ale acestora, cu peste

1,500 de participanți la cercetare. În

ciuda limitărilor inerente ale

studiului—stabilirea unui eșantion

care să includă numai copiii care sunt

în contact cu părinții lor, nu și cei care

nu sunt în contact; și dificultățile care

separă impactul încarcerării de alți

factori de risc, care au existat înainte

de încarcerare, printre altele—

Coping a generat date robuste despre

acești copii la o scară care nu a mai

fost văzută înainte și a oferit dovezi

care se coroborează, în mod copleșitor,

cu experiențele practicienilor de pe

teritoriul Europei. De asemenea,

Coping a explorat unele din

experiențele mai subtile ale

încarcerării părinților, incluzând

sensul pe care îl atribuie copiii

evenimentului, experiența stigmatului

și izolării sociale care pot urma

încarcerării părinților, dar și

dinamica familiei înainte, în timpul și

după încarcerarea părinților.

Din stadiile incipiente ale proiectului,

descoperirile rezultate au sugerat teme

similare și consecvente cu privire la

copiii cu părinți în detenție din toate

cele patru națiuni avute în vedere.

La dezbaterea cu privire la cauzalitate,

Coping a confirmat semnificația

încarcerării părinților ca risc cheie

pentru copiii cu părinți în detenție (în

Suedia, UK și Germania, care sunt,

comparative, bogate, precum și în

România, o națiune relativ mai săracă).

În cazurile în care părinții au fost abuzivi

sau consumatori de substanțe, unii copii

se pot simți ușurați, inițial, când părinții lor sunt încarcerați.

Relația vitală dintre copil și părintele

său încarcerat este discutată, detaliat,

în Capitolul 4. Calitatea acelei relații și

relația dintre copil și celălalt părinte

sau tutorele său contribuie semnificativ

la modul în care copilul face față

celorlalte obstacole pe care

încarcerarea le aruncă în calea sa. Unii

copii fac față mai bine despărțirii,

confuziei și pierderii, deși

comportamentul lor ar putea fi foarte

afectat.

Reziliența

Înțelegerea conceptului de reziliență,

adaptarea pozitivă la viața de după

evenimentele adverse, este de ajutor

pentru înțelegerea modului în care

copii fac față stigmatului, problemelor

de atașament și pierderilor ambigue.

Reziliența poate fi văzută ca un proces

afectat de factori de personalitate,

factori biologici și de mediu, și

interacțiunea dintre aceștia trei.

Deosebit de importante sunt aspectele de

mediu, în termenii protecției și

vulnerabilității sau factorilor de risc.

Strategiile de adaptare ale copiilor și

reziliența lor variază din multe motive,

unele din care au fost deja sugerate, iar

altele încă trebuie să fie explorate.

Gradul de reziliență al copiilor cu

părinți deținuți depinde de infracțiune

și de sentința părintelui lor.

Studii anterioare au sugerat că acești

copii sunt mai predispuși la dificultăți de sănătate mintală; studiul Coping,

folosind chestionare standardizate, a

coroborat acestea, sugerând că acești

copii cu părinți în detenție au suferit un

risc mai mare de probleme de sănătate

mintală în comparație cu populația

generală de copii.

42

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

(Cultural, utilizarea curentă a

―dificultăților de sănătate mintală‖ în

țările vorbitoare de limba engleză

acoperă o varietate uriașă de

dificultăți psihologice, emoționale și

mentale, mai degrabă decât sugerarea

că ei vor deveni, obligatoriu, bolnavi

mintal.) În ceea ce privește alte

dificultăți, impactul și modul de

manifestare al acestora poate varia și

în funcție de sex.

Prima linie de sprijin a copiilor

este familia lor de îngrijire și familia

lor extinsă. Acest fapt pote fi atât

pozitiv, cât și negativ. Dacă părinții

întreținători pot asigura un sprijin

stabil pentru copii și au o comunicare

deschisă cu aceștia, atunci copiii

cooperează, adesea, mai bine. Totuși,

nivelele generale de bunăstare fizică și

psihologică pentru părinții întreținători

sunt mai mici decât pentru populație,

în general; când sunt supuși la stres,

sunt mai puțin capabili să sprijine

copiii cu părinți în detenție, iar

tensiunea, secretele și deschiderea

mai redusă pot duce la furie și la o

reziliență scăzută. În mod contrar,

dacă un copil își poate exprima

sentimentele, o strategie cheie de

adaptare este recunoașterea și

împărtășirea problemelor cu

părintele lor din libertate, școala lor,

prietenii și ONG-urile, ajutând la

consolidarea rezilienței lor. ―Noi,

copiii, avem o imaginație bogată

atunci când nu ni se spune adevărul.

Adulții spun întotdeauna că

nu știu, dar … ei știu mai mult decât

noi și asta este ceea ce dorim noi să

știm.‖ (fetiță de 13 aniVII)

Școlile sunt tot mai mult

recunoscute ca cea mai importantă

resursă potențială pentru copiii cu

părinți în detenție, după familie; ele

pot ajuta în ceea ce privește

performanța academică și temele și

pot asigura sprijin emoțional prin

cabinete de consiliere.VIII Totuși, este

important să reținem că unele școli sunt

mai puțin de ajutor, chiar punitive.

Copiii care simt stresul și tensiunea

situației pot avea probleme la școală

și acasă, având nevoie de asistență

specializată precum și de o întreagă

politică școlară de includere și sprijin.

În afară de școală, în țările în care

există ONG-uri specializate,

majoritatea sprijinului pe care îl

primesc copiii (în exteriorul

închisorii) vine de la ONG-uri; unde

nu există astfel de ONG-uri (ca în

România), acești copii tind să nu

primească niciun fel de prijin extern

și se bazează mai mult pe familie.

În timp ce mulți copii sunt

traumatizați inițial la momentul

arestării și încarcerării părintelui, se

pare că majoritatea lor se adaptează

(ex. la vizitele în închisoare și la

controalele de securitate).IX

Posibilitățile pentru depășirea

obstacolelor din închisori sunt

discutate în Capitolul 5.

Așa cum a fost demonstrat de

Coping și de alte studii, buna calitate

a contactului și comunicarea deshisă

cu părintele încarcerat sunt importante

pentru reziliența copiilor.

43

Totuși, întreruperea contactului, confuzia

cu privire la situație și incertitudinea

pot avea un impact negativ asupra

copiilor. (Vedeți paragraful de mai jos,

despre secrete: Copiii trebuie să afle

de încarcerarea părinților chiar de la

părinții lor.)

Copiii pot avea o stimă de sine

crescută, în ciuda încarcerăriiX;

aceasta depinde de cultura fiecărei

națiuni de a face față stresului, părând,

mai mult sau mai puțin, încrezători.

Majoritaea membrilor rețelei Children

of Prisoners Europe simt că nu au găsit

o stimă de sine ridicată în experiența

lor cu copiii cu părinți deținuți. Totuși,

aceștia pot înțelege atât necesitatea

părintelui, cât și a copilului de a părea

că face față cu bine încarcerării și, de

aceea, nu conștientizează niciun fel de

problem legate de stima de sine. Acest

simulacru de reziliență poate fi privit

ca un fel de rezistență sau mecanism

de apărare, o strategie de a face față.

Premiza generală pentru majoritatea

ONG-urilor este că lucrul cu copiii,

atât individual, cât și în grupurile care

îi afirmă, dându-le o voce și

posibilitatea de acțiune, va contribui la

o stimă de sine mai mare.

Pe scurt, copiii care trăiesc într-un

mediu care îi sprijină dezvoltă strategii

de reziliență și devin, în general, mai

rezistenți la stres, și acest lucru poate

ajuta la reducerea impactului factorilor

de stres și a evenimentelor de criză.

• De aceea, factorii care ajută

copiii să facă față situațiilor

stresante sunt următorii: O

relație sănătoasă cu cel puțin

un părinte sau un adult;

• Abilități sociale bine

dezvoltate și abilități de

soluționare a problemelor;

• Cel puțin o strategie de

cooperare;

• O stimă de sine pozitivă și

responsabilitate personală;

• Capacitatea de a-și concentra

atenția, interesele speciale și

hobby-urile.XI

Stigmatul

Ca și copil, o persoană poate fi

judecată ușor pentru ceea ce a făcut

părintele său.XII Practicienii au

recunoscut că copiii cu părinți în

închisoare sunt vulnerabili la

stigmatizare în școli și în comunitatea

în care locuiesc. Încarcerarea părintelui

poate duce la etichetarea copilului ca

fiind diferit, ca având caracteristici

indezirabile și ca făcând parte din

categoria ―ei‖ în opoziție cu „noi‖.

Principala emoție conectată la stigmat

este rușinea. A fi stigmatizat poate

avea efecte negative asupra sănătății

mintale, ducând la pierderea statutului

și la discriminare. Confirmare a

experienței membrilor rețelei COPE,

studiul Coping a descoperit că

stigmatul este recunoscut în Europa;

auto-stigmatizarea a fost destul de

pronunțată în Germania, unde

strategiile de reziliență ale copiilor au

inclus disocierea de vina părintelui

încarcerat; intervievarea altor copii de

deținuți și exprimarea dorințelor,

evitând sentimentele negative.XIII

Acestea au fost descris ca ―reducere a

disonanței cognitive‖, reducând

disconfortul de a avea emoții contrare.

O fată de 14 ani, din Germania, a spus:

―Sora mea și cu mine— noi suntem

adevărate maestre în suprimarea

lucrurilor.‖ Un părinte a comentat:

44

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

―Există un stigmat și, noi, femeile și

copiii, avem brusc un defect pentru

care nu suntem responsabili. Nu putem

ieși în public cu acest defect. Și asta

este rău. Foarte rău.‖ Stigmatul și

rușinea par a afecta încrederea copiilor

de a povesti colegilor lor de la

școală despre încarcerare și acest

fapt afectează, din nou, necesitatea de

a păstra secrete. Poate fi de ajutor

crearea unui spațiu sigur, în care copiii

pot spune prietenilor și le pot simți

sprijinul.XIV Abuzul din partea

colegilor de școală crește riscul ca acei

copii să reacționeze violent la

batjocură sau la tristețea

evenimentelor. Problema

cyberbullying devine tot mai evidentă

pentru toți copiii vulnerabili. Chiar

mai mare decât stigmatizarea fizică

este auto-stigmatizarea și rușinea.XV

În Norvegia, ONG-ul FFP a dezvoltat

un mod de a lucra cu copiii pentru

normalizarea încarcerării părintelui,

descris în broșura O colecție de fapte

despre copiii obișnuiți, cu experiențe

neobișnuite de viață.XVI

Despărțirea / probleme de atașament

Când un părinte este în închisoare,

atașamentul normal, de zi cu zi, este

inevitabil alterat și problema este

modalitatea de a păstra legăturile

biologice. Conceptul de atașament se

referă la calitatea legăturii dintre un

părinte și copil. Atașamentele sigure

pot fi întrerupte atunci când un părinte

care prezenta încredere este, brusc,

dus la închisoare. Și atașamentele

nesigure— existente (din cauza

experiențelor cu părintele, înainte de

încarcerare) sau noi— pot duce la

dificultăți când copilul devine adult.

Cercetările recente demonstrează,

prin imagini ale dezvoltării

creierului copiilor, că în situația de

atașament nesigur, dezvoltarea fizică

este inhibată.XVII Impactul dăunător

cauzat de despărțire poate fi parțial

soluționat de rolul părinților din

libertate.XVIII Impacturile variază în

funcție de diferitele vârste ale copiilor

cu părinți în detenție și depind foarte

mult de calitatea relațiilor cu

părintele. Așa cum confirmă

psihologul Alain Bouregba,

încarcerarea nu trebuie să implice

abandonarea copilului, și, dacă

deținutul-părinte poate reuși să

păstreze o capacitate parentală

adecvată în ciuda restricțiilor fizice

ale încarcerării, riscurile pentru copil

sunt semnificativ mai mici (Vedeți

capitolul 4 despre drepturile

părintești și închisoare).

Confuzia cu privire la dispariția /

pierderea ambiguă a părintelui

Copiii care se confruntă cu

confuzia dacă părintele încarcerat mai

face parte sau nu din familie se

găsesc în situația în care nu-și pot

plânge absența părintelui.

Incertitudinea ulterioară și

sentimentul de stigmatizre pot duce

la stres post-traumatic și la păstrarea

problemelor în interiorul lor,

45

internalizând comportamentul și

depresia, sau externalizând

comportamentul antisocial.XIX

Familiile și persoanele aflate în

detenție care au o comunicare

deschisă amortizează, într-o oarecare

măsură, această problemă.

Acest tip de pierdere poate

contribui la întreruperea unor tipare

mai sigure de atașament. Pierderea

ambiguă se referă la pierderea prin

care o persoană iubită este absentă

fizic, dar prezentă psihologic, cum ar

fi divorțul, imigrarea sau încarcerarea:

pierderea ambiguă este cel mai

stresant tip de pierdere deoarece

doliul și ritualurile funerare normale

care permit ca exprimarea durerii să

ducă la acceptare și închidere sunt

absente.XX Modul prin care copiii

fac față și sunt rezilienți în

confruntarea cu pierderea și confuzia

implică găsirea de către ei a sensului

despărțirii și descoperirea speranței:

―Nu există nicio finalizare în aceste

cazuri, provcarea este cum să trăiești

cu ambiguitatea.‖ (vedeți studiul de

caz Bedford Row. p53)

Comportament

Date fiind dificultățile psihologice

ale confuziei, pierderii și rușinii, nu

este surprinzător că se schimbă

comportamentul unor copii. Unii

devin retrași și deprimați, alții își

externalizează comportamentul. În

unele locuri de joacă din închisori s-

a observat că acești copii au ales

jucării mai adecvate pentru copii mai

mici, ca formă de regresiune la

siguranță. Unii copii au coșmaruri

sau încep să urineze în pat. La

adolescenți pot exista frecvente

accese de furie.

Pe măsură ce copiii înaintează în

vârstă au dificultăți de concentrare la

școală și se pot comporta antisocial,

și, uneori, acest lucru implică un

comportament ofensator. Unele studii

s-au canalizat extensiv pe riscul

criminalității dintre generații sau

dacă încarcerarea părinților crește

riscul ca și copii să crească și să

comită infracțiuni.XXI Stigmatul,

întreruperea atașamentului,

problemele financiare și sociale din

familie și calitatea slabă a îngrijirii

copilului sunt, de asemenea, associate

cu un comportament ulterior anti-

social. Totuși, sprijinul pozitiv al

serviciilor sociale și al ONG-urilor

poate minimaliza impactul

încarcerării părintelui asupra

criminalității dintre generații.XXII

Copiii cu părinți deținuți pot fi afectați

foarte tare de încarcerarea părinților lor

și acest concept teoretic oferă puncte

de vedere relevante pentru lucrul cu

copiii cu părinți deținuți. Adoptând o viziune individuală a

fiecărui copil, știm că relația fiecărui

copil cu părintele său variază și acest

fapt este influențat de diferite seturi

de circumstanțe. Într-o relație ideală

părinte-copil, ca și în alte relații, va

exista o întâlnire reală în care cele

două persoane implicate se pot vedea

reciproc așa cum este în realitate, fără

obstacole și fără proiectarea propriilor

lor idei și gânduri asupra niciunei alte

persoane.

Ca să se ajungă la astfel de relație este cale

de o viață, și, pentru mulți adulți,

procesul continuă chiar și după ce

părinții au decedat. Închisoarea va fi

un obstacol pentru posibilitatea

acestei relații;

46

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

dificultățile impuse sunt discutate în

Capitolul 4.

Studiile sociologice care

cercetează un grup colectiv de

persoane pot face observații

generalizate, trag concluzii statistice

și citează din cercetarea calitativă.

Studiile raportate nu au putut să

concluzioneze faptul că închisoarea

este un factor determinant al

consecințelor pentru copii.XXIII În

mod similar, efectul încarcerării

asupra sănătății mintale a copiilor este

dificil de stabilit. Raportul Coping

declară că ―În conformitate cu

indicațiile de pe elementele de putere

și dificultate din chestionarul de

studiu, copiii cu un părinte/întreținător

în închisoare, s-a considerat că sunt

supuși la un risc considerabil mai mare

de probleme de sănătate mintală

decât copiii din populația generală.‖

Această descoperire este mai

calificată și transpare din observațiile

părinților și tutorilor care, pentru

copiii cu vârsta sub 11 ani, au

prezentat o imagine mai negativă decât

copiii în sine. Dificultățile pe care le

trăiesc copiii, dar și faptul că atât

părinții din libertate cât și copiii au o

situație socio-economică mai slabă

decât populația generală indică spre

necesitatea ca acești copii să

primească o atenție specială în cadrul

politicii de sănătate publică.XXIV

Copiii și părinții lor încarcerați au

nevoie de sprijin: recomandările

cercetătorilor din studii ( atât

sociologice, cât și bazate pe drepturi)

pot indica măsuri holistice pozitive

de luat în sprijinirea acestei categorii

la nivelul politicilor publice și la un

nivel practic sistemic. Recomandările

Coping se întind pe cinci zone vaste

unde sunt necesare acțiuni pentru a

îmbunătăți bunăstarea, sănătatea

mintală și calitatea vieții copiilor cu

părinți în detenție, atât la nivel pan-

European, cât și la nivel

naționalXXV; acestea sunt similare cu

cele din studiul finanțat de UE, Copiii

cu Părinți Încarcerați, elaborat de

Institutul Danez pentru Drepturile

OmuluiXXVI; și pentru cele care au

rezultat din Comitetul Națiunilor Unite

pentru Drepturile Copilului- Ziua de

Discuții Generale și poartă experiența

practicienilor, oferindu-le întreaga

credibilitate pentru cercetarea

cantitativă și calitativă în cadrul unui

eșantion semnificativ.

Importanța luării în considerare a

impactului pe care îl au asupra

copiilor momentul arestării părintelui,

desfășurarea procesului, condamnarea

la închisoare până la eliberare sunt

acum recunoscute de ONG-urile care

lucrează cu aceștia, iar recomandările

sugerate de toate studiile recente și

buna practică dezvoltată fac acest

lucru. Copiii au nevoie crucială de

asistență din partea comunității, cum

ar fi sprijinul primit de la școală și din

partea ONG-urilor, precum și

aranjamentele făcute pentru

îmbunătățirea calității vizitelor în

închisoare. Cel mai important factor

pentru copii este calitatea relațiilor lor

cu părinții, atât cei din închisoare, cât

și cei din exterior, precum și sprijinul

pe care îl primesc de la familia mai

lărgită și de la prieteni.XXVII

47

Ce se poate face pentru a amortiza

impactul încarcerării asupra copiilor?

Ceea ce urmează este un punct de

vedere foarte generalizat a ceea ce se

întâmplă în Europa, cu privire la

temele vaste ale acestor recomandări

și unele indicații de bună practică

aflate deja în vigoare.

Arestul și aspectele polițienești

Ofițerii de poliție ar putea fi

instruiți și li s-ar putea da protocoale

despre cum să se comporte în

prezența copiilor— și să întrebe dacă

persoana arestată are copii în casă sau

în altă parte. Unele instructaje ale

ofițerilor de poliție sunt deja în curs

de desfășurare, de exemplu în

Danemarca și Polonia, deși în niciuna

dintre aceste țări nu sunt mereu

disponibile și, adesea, buna practică

este dezvoltată chiar de către ofițeri,

în timp și odată cu experiența.XXVIII

În Danemarca există opțiunea de a

angaja lucrători sociali instruiți dacă

se știe că există copii. În Anglia,

există opțiunea de a angaja ofițeri de

poliție special antrenați și este efectuat

instructajul ad hoc pentru ofițerii de

poliție, atât în Anglia cât și în

Scoția.XXIX În multe țări există

cerințe, care, dacă există probleme

legate de “protecția copilului” sau

violență domestică, atunci trebuie luat

în considerare interesul superior al

copilului.

Asta înseamnă că, atunci când

neglijarea sau abuzarea copilului este

deja o problemă, poliția se va ocupa în

mod special de acestea, dar nu

neapărat în caz contrar.

De exemplu, ONG-ul FFP ar dori să

efectueze instructajul pentru poliția din

Norvegia. O unealtă utilă ar

putea fi folosirea intenției exprimate

a guvernului norvegian în raportul său

despre recomandările făcute conform

mecanismului de revizuire periodică,

care sprijină instruirea cu privire la

drepturile omului pentru toți ofițerii

de poliție.XXX De asemenea, pot

apărea schimbări ca rezultat al

tragediilor. În Elveția, o mamă a fost

arestată și era speriată că statul ar

putea să îi ia fiica în vârstă de trei ani,

așa că a telefonat unei prietene și a

rugat-o să aibă grijă de copil.

Persoana contactată nu a înțeles

cererea codificată și copilul a fost

lăsat singur în casă, timp de trei zile,

până când fetița a murit de sete. În

chestionar este prezentat un catalog

de greșeli. Cel puțin ca rezultat, în

prezent, persoanele arestate în Geneva

sunt întrebate dacă au copii, cu toate

că statisticile referitoare la copii nu

sunt comparate. O metodologie

pentru modul în care ofițerii de

poliție din UK ar putea cel mai bine

să ajute copiii este sugerată într-o

broșură tipărită recent de rețeaua

Children of Prisoners Europe,

împreună cu alte ONG-uri.XXXI

Astfel de procedură este oferită

copiilor implicați în procesele penale

din Ungaria.

Luarea în considerare a copiilor la

pronunțarea sentinței

Au existat progrese semnificative în

introducerea cerinței de luare în

considerare a bunăstării și a celor mai

bune interese ale copilului în

sentințele judecătorești (în

conformitate cu Convenția ONU

pentru Drepturile Copilului), care au

fost discutate în capitolul 2. În afară

de cele menționate, discutate

anterior, există cazuri specifice în care

48

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

judecătorii iau în considerare copiii.

De exemplu, copiii din Suedia care

au fost martori la violența domestică

sunt considerați victime și, de aceea,

sunt eligibili pentru despăgubire.

De asemenea, există inițiative

convingătoare, cum ar fi proiectul

―Left behind‖ desfășurat în cadrul

instanțelor inferioare, elaborat de către

ONG PACT din Anglia: sunt lăsate

postere pe băncile din instanțele din

Londra pentru a atrage atenția

magistraților cu privire la problemele

care se referă la bunăstarea imediată a

copiilor și a celor care depind de

persoanele plasate în custodie.XXXII

Rămân de efectuat deliberări

considerabile despre modul în care

punctele de vedere ale copiilor pot fi

încorporate cel mai bine în procesul

părintelui și condamnarea acestuia,

din cauza impactului pe care îl va

avea asupra copilului. Au fost făcute

unele demersuri pentru a adopta

declarații de impact asupra copilului și

care pot fi folosite în instanțele de

judecată; o altă modalitate este de a

include o înștiințare a judecătorului

care va pronunța sentința cu privire la

punctul de vedere al copilului

pentru.XXXIII Aici, ca și în problemă

referitoare la modul de informare a

copilului cu privire la arestare și

încarcerare, trebuie să fie respectate

drepturile și necesitățile copilului pe

perioada procesului, care se

concentrează, în mod special, pe

părintele lor, care, de asemenea, are

necesități și drepturi.

Etapa de arest preventiv și

încarcerare

Pentru a preveni ca experiența

încarcerării să nu fie considerată o

abandonare, când este posibil,

vizitarea părintelui poate fi de mare

ajutor pentru copil.

Studiile arată că o vizită incipientă

poate înlătura temerile copilului

pentru părintele său, în special dacă

deținutul este capabil emoțional să

dea tonul pentru noua relație pe

termen lung. În țările Scandinave

aceasta este o problemă dovedită.

Suedia deține un record de refuzare a

vizitelor în timpul perioadei de pre-

judecată, de exemplu, care a fost

comentat în raportul suedez al

Universal Periodic Review (UPR),

mecanismul ONU pentru

monitorizarea drepturilor omului la

nivel mondial.XXXIV (Mecanismul

pentru utilizarea UPR este discutat, în

continuare, în Capitolul 8, despre

advocacy.) În afară de drepturil la

vizite, problemele care se referă la

telefoane, Skype și vizite sunt foarte

asemănătoare cu cele legate de

vizitarea părinților aflați în arest, fie

nejudecați încă, fie condamnați.

Pentru toate problemele care se referă

la contactul cu închisoarea, cu

părintele încarcerat, vedeți Capitolul

5.

Copiii trebuie să afle despre

încarcerarea părinților lor chiar

de la aceștia

Acest sfat rezultă din nevoia

copiilor de a auzi motivul pentru care

părinții lor sunt în închisoare. Pentru

copiii sprijiniți de unele ONG-uri,

aceasta nu este o problemă, deoarece

ONG-ul cere ca toți copiii să știe că

părinții lor se află în închisoare (ex.,

toate rețelele Relais Enfants Parents

lucrează în lumea vorbitoare de limbă

franceză, iar Bryggan din Suedia face,

de asemenea, această cerere pentru

copiii cu care lucrează). Totuși, în

multe alte țări, există, încă o mare

problemă legată de secretul

încarcerării.

49

Experiența curentă din Scoția și din

alte părți sprijină descoperirile

anterioare cum că există, încă, un

număr semnificativ de copii care nu

știu că părinții lor sunt în închisoare,

unora fiindu-le date explicații

neadevărate iar altora nefiindu-le dată

niciun fel de explicație pentru absența

părintelui lor.XXXV O mamă din

România a observat, în studiul

Coping: ―A ajutat că i-am spus

adevărul, deoarece am început să

vorbim mai mult.‖XXXVI În Spania,

o mamă a spus:

‖Este bine deoarece ea (fiica sa în

vârstă de cinci ani) este un copil care

înțelege multe. Ea vede lucrurile foarte

clar și este, într-adevăr, deschisă, așa

că știe situația. Acum, când iese într-o

permisie (plecare acasă) ea știe că,

puțin câte puțin... cred că este mai

bine așa decât dacă aș fi mințit-o. Ea

înțelege că mă aflu aici pentru a ispăși

o pedeapsă.‖XXXVII

Psihoanalista franceză Françoise Dolto,

în timpul discuțiilor ei cu mamele

aflate în detenție în închisoarea din

Fleury-Mérogis, din Franța (1987), a

spus: ―Copiilor trebuie să li se spună

adevărul […] despre încarcerare,…‖

și, altfel: ―Cuvintele umanizează

experiența; ceea ce este traumatizant

pentru viitorul unui copil este ceea ce

rămâne nespus.‖ Alți experți au scris

volume despre consecințele

vătămătoare ale secretelor de familie

asupra dezvoltării psihologice și

emoționale a copilului. Ascunderea

adevărului poate afecta dezvoltarea

sănătoasă a proceselor mentale la

copil.

Este dificil de prezis impactul

minciunii asupra dezvoltării unui

copil. Ceea ce se întâmplă atunci când

un părinte este încarcerat face parte

dintr-un context mult mai vast, iar

impactul despărțirii asupra copilului

din cauza încarcerării părintelui este

condiționat de vârsta copilului, durata

pedepsei cu închisoarea, dinamica

familiei și alte variabile cheie. Totuși,

un copil se simte adesea responsabil

pentru plecarea părintelui; pot apărea

sentimente de vină. Studiile au arătat

că se simt reasigurați când știu unde

le este părintele— știu că părintele lor

trăiește— și când li se spune de ce se

află părintele lor în închisoare— poate

ajuta la eliberarea senzației de culpă a

copilului.XXXVIII―Copiii sunt în

postura perfectă de a înțelege ce este o

lege. Propriile lor vieți sunt marcate

de ceea ce este permis și de ceea ce

este interzis. Astfel, ei înțeleg că și

adulții au legi pe care trebuie să le

respecte sau vor fi pedepsiți, exact la

fel cum ar fi fost și ei. Și trebuie să li

se spună că închisoarea impune

limite din punct de vedere al legii, dar

nu din punct de vedere al iubirii.

Cheia este că acești copii știu că

părinții lor încă îi iubesc.‖

— Marie-France Blanco, fondator,

Relais Enfants Parents (Franța)

Cum reacționează copilul dacă crede

că i se ascunde adevărul? Cum trebuie să

li se spună copiilor ceea ce trebuie să li se

spună?

Acestea sunt întrebări cheie. Adulții

trebuie să le explice folosind un limbaj

care este accesibil și adecvat pentru copil.

50

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Un exces de informații poate avea ca

rezultat procesarea doar a câtorva

aspecte de către copil. Pentru cei care

sprijină copilul este important, în

mod egal, să asculte copilul și să știe

cum să-i dea ocazia să vorbească;

răspunsul la sentimentele de

nesiguranță ale copilului despre

părinții lui poate fi de mai mare

ajutor din punct de vedere

neuropsihologic decât să îi spui că

părintele său se află în închisoare,

deoarece părintele trebuie să își

mențină responsabilitatea părintească

de a spune personal copilului. Este o

problemă complicată și

delicată.XXXIX Adevărul de care au

nevoie copiii este cel spus chiar de

către părintele încarcerat și au nevoie

de sprijin în acest sens. Referitor la

impactul adevărului asupra copiilor,

Alain Bouregba a oferit mai multe

informații subtile: ―Copiii, ca și

părinții, nu trebuie să fie obligați să

știe sau să spună adevărul. Părinții

trebuie să fie ajutați să găsească cea

mai bună cale posibilă pentru a

răspunde la întrebările copilului și

pentru a reacționa la comportamentul

copilului, într-un mod responsabil și

iubitor. Și adevărul, în special când

este comunicat într-un mod direct, nu

este, întotdeauna, cea mai bună

opțiune pentru copil. Trebuie să fie

informat într-un mod mai acceptabil

și mai puțin dureros, dar, în acest

caz, trebuie să se cunoască nevoia de

adevăr a copilului. Nevoia de adevăr

determină copiii să crească și să se

dezvolte ca adulți. Aceasta îl face

diferit față de adevărul în sine, când

este spus direct și ―crud‖, poate răni

copilul.‖XL

Multe țări au acum broșuri și DVD-uri

(cum ar fi excelentul film de desene

animate Emilia, de la Bryggan) sau

link-uri video pentru a ajuta părinții să

le spună copiilor despre

încarcerare.XLI

Odată ce copiii și părinții pot

vorbi deschis despre încarcerarea

acestora, părinții pot ajuta copiii în

dezvoltarea strategiei despre cui să

mai spună. Realitatea stigmatului

discutat mai sus poate însemna că,

oricât ar fi de greu, este mai înțelept,

uneori, pentru copii să nu le spună

colegilor lor despre încarcerare dacă

acest fapt va duce la respingerea

ulterioară. Aceasta duce la

dezvoltarea de către copil a

abilităților de suprimare. Similar,

chiar dacă părintele încarcerat nu

poate să își asume responsabilitatea

pentru propria faptă și consecințele

acesteia, sprijinul din partea tutorelui

poate ajuta la protejarea copilului de

la preluarea responsabilității pentru

sine și, astfel, a necesității lui de a

continua rolul parental pentru deținut.

Importanța rolului părintelui

încarcerat este dezbătută, pe larg, în

Capitolul 4.

Tutorii/părinții în libertate au nevoie

de sprijin: un factor cheie de protecție

în reziliența copiilor. Intuitiv,

practicienii știu de mult că, adesea,

cel mai bun sprijin pentru copii este

sprijinul pentru părinți, atât părinții

încarcerați, cât și părinții întreținători.

Ca și în cazurile de deces, dacă

părintele întreținător este capabil să

ajute copilul este cu atât mai bine.

Totuși, imediat după arestare și în

timpul perioadei de arest preventiv,

părintele întreținător se va strădui să

51

ajungă la un consens cu privire la

această schimbare a familiei și

bunăstarea lor generală va fi, în

general, sub cea a restului

populației.XLII

Alături de părinți există o

puternică rețea familială, bunici și

rude care să asigure o amortizare

eficientă. Când mamele sunt

încarcerate, bunicii preiau, adesea,

rolul de întreținător și, dacă are

succes, impactul încarcerării este

redus semnificativ. În caz contrar,

efectul luării copiilor de către stat

pentru îngrijire, mai plauzibil atunci

când este încarcerată mama, poate fi

devastator.XLIII

În plus, față de sprijinul specific

pentru copii, sprijinul din partea

ONG-urilor pentru familiile

deținuților este relativ extins. În multe

țări din Europa, ONG-urile oferă

sprijin specific întreținătorilor prin

centrele de tip drop-in, grupuri și

helpline telefonic. Schema integrată de

sprijin pentru familie care

funcționează în Anglia și, ușor diferit,

oriunde pe teritoriul UK, permite o

mai bună coordonare între închisoare

și sprijinul familiilor la

domiciliu.XLIV

Adesea, familiile necesită sprijin

emoțional în abordarea consecințelor

încarcerării și cum să sprijine cel mai

bine copiii. Toate ONG-urile

specializate pe închisori sunt

specializate în referirea familiilor

pentru un sprijin mai profund, pentru a

putea face față multitudinii de

dificultăți cu care se confruntă, cum ar

fi consilierea debitelor,

ajutor pentru cazare și beneficii, etc.

În țările mai sărace, impactul

financiar al încarcerării poate fi

semnificativ.XLV

În unele cazuri, rezervele de stat sunt

blocate pentru aceasta. De exemplu,

în Norvegia, părinții, personal, ca

rezultat al încarcerării nu primesc

niciun beneficiu pentru părintele

singur. Centrele de vizitare, cum ar fi

cele care există în multe țări din

Europa, descrise în Capitolul 5 -

despre vizite, pot asigura un sprijin

eficient la intrarea în închisoare,

înainte ca vizitatorii să treacă prin

porțile de securitate.

Studiu de caz: Irlanda P r o i e c t u l

Bedford Row

Proiectul Bedford Row din Limerick,

Irlanda, administrează un centru de

vizitare a închisorii, oferind băuturi

răcoritoare și spriin emoțional

comunității de vizitatori ai

închisorii.XLVI Unul din punctele sale

forte este acela că implică voluntari,

personal și membri ai board-ului care

au fost și ei deținuți sau sunt

familiarizați cu experiența de a avea

un membru al familiei în închisoare.

Asta înseamnă că oamenii care vin să

caute ajutor devin agenți ai schimbării

în propriile lor comunități. Există o

sinergie în combinarea experienței

directe a închisorilor și limitele

importante necesare în această

muncă.

Proiectul de familie Bedford Row

consideră că cel mai bun și mai eficient

mod de a aborda problema dificilă a

implicării familiei în infracțiune și

implicarea ulterioară inevitabilă în

încarcerare și tot disconfortul pe care

îl implică este

52

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

pentru a facilita persoanele cele mai

responsabile, miloase și afective din

comunitățile cele mai afectate de

încarcerare să își folosească

inteligența, gândirea și puterea

pentru a efectua schimbări pe

termen lung în astfel de familii și

pentru a ―întrerupe ciclul‖.

Încarcerarea aduce furie și

pierderea familiilor, și angajații

noștri pot ajuta într-un mod

reconfortant la eliminarea furiei din

relațiile cu părinții.

Bedford Row a înființat un Curs

pentru Sprijinul Familiei și

Intervenție de Criză pentru a oferi

angajaților abilități pentru a dota și a

sprijini membrii familiilor și pentru a

lucra cu familiile pentru o schimbare

pe termen lung (vezi Capitolul 7, cu

privire la instruire).

Odată ce bat la ușa sa, Bedford

Row oferă sprijin și copiilor. Dacă

încarcerarea a distrus o relație

afectivă, copiii au nevoie de ajutor

pentru a învăța o nouă cale pentru a

relaționa cu persoanele iubite care

sunt în închisoare, prin apeluri

telefonice scurte și vizite în

închisoare, concentrate efectiv pe

izolare. Uneori, aceștia devin furioși

din cauza durerii sau se retrag din

punct de vedere emoțional. Scopul

este de a fi mediul de susținere pentru

acest copil care se confruntă cu

durerea și pierderea și de a-l ajuta să

găsească sensul emoției și pierderii

sale astfel încât să poată încă

relaționa cu tatăl său într-un mod

afectiv, așa cum a fost întotdeauna, și

să îl ajute să găsească un viitor plin

de posibilități și speranță— ―să poată

fi un mecanic, să aibă o casă

frumoasă și o familie fericită‖.

Un angajat a spus: ―Nu se uită

după stele, dar toate șansele le sunt

potrivnice. Putem construi o relație

care să funcționeze, cu acest copil și

cu familia sa, pentru a face toate acestea

să fie posibile.‖

Copiii au nevoie de sprijin din partea

ONG-urilor și altor agenții

Sprijinul din partea ONG-urilor

pentru copiii cu părinții încarcerați și

familiile lor este oferit și îi poate

ajuta în mai multe feluri—pentru

întreținător și pentru familie, ca întreg,

de exemplu, mai degrabă decât

copilului, cum este descris mai sus.

Este asigurat surprinzător de puțin

sprijin comunitar direct pentru copii

prin intermediul grupurilor pentru copii,

de pe teritoriul Europei. Bryggan, din

Suedia, organizează permanent

grupuri pentru copii; problema

copiilor din Suedia, din studiul

Coping descris mai sus, poate fi

parțial atribuită acestui fapt. Într-

adevăr, lucrul extenuant cu copiii de

la Bryggan, amplasarea acestora în

centrul procesului, le-a permis să

obțină recomandări de la tineri, care

au fost incluse ca rezultat la

recomandările Coping.XLVII

Instructajul Bryggan pentru

persoanele care administrează

grupurile de copii este dezbătut în

Capitolul 7 despre instruire. FFP din

Norvegia oferă, de asemenea, grupuri

și vacanțe, așa cum face și SAVN din

Danemarca. În Germania, Treffpunkt

e.V. oferă consiliere copiilor ai căror

părinți sunt în închisoare. Terapia prin

joacă este oferită copiilor persoanelor

dependente, multe dintre care sunt și

deținute, de către Fundația

Lighthouse, din Scoția.XLVIII De

asemenea, există unele website-uri

utile, în special pentru

53

copii, cuprinzând informații despre

încarcerare.XLIX Treffpunkt e.V.

pregătește, de asemenea, un serviciu

de consiliere online, cu protecții incorporate, pentru a proteja copiii

foarte stresați. Este disponibil și alt

sprijin familial, așa cum este descris

mai jos și, adesea, copiii primesc

asistență din partea angajaților pentru

sprijinul familiei, ca parte a întregii

familii, și sunt ajutați de sprijinul

acordat părinților lor.

Proiectele centrate pe închisori, cum ar

fi proiectele de consiliere Service

Treffpunkt din Luxembourg și

proiectele de joacă din UK ajută copiii

să dezvolte un simț al camaraderiei

datorită faptului că sunt împreună.

Vizitele în închisoare pot fi singurele

perioade din viața lor când sunt

împreună cu alți copii care, de

asemenea, știu că părinții lor se află în

închisoare și care împărtășesc aceleași

dificultăți în a vorbi cu ―colegii‖, la

școală și în comunitate.

Alți copii nu sunt ca și colegii lor, în

sensul că nu poartă această povară

uriașă de a avea un părinte în

închisoare. ―Trebuie să mă confrunt cu

lucruri mult mai grele în viață, decât cu

colegii mei.‖L Modurile în care ONG-

uri pot susține vizitele în închisoare

pentru copii și familii sunt discutate în

Capitolul 5, despre vizita copiilor în

închisoare.

Copiii cu părinți deținuți nu se califică

și nu trebuie să se califice automat

pentru ajutor social ca rezultat al

încarcerării părinților lor. Totuși, în

unele cazuri în care copiii aveau nevoie

de sprijin din alte motive, acest sprijin

continuă pe perioada încarcerării.

În ciuda rezistenței inițiale la sprijinul

serviciilor sociale, multe familii îl

consideră de mare ajutor.LI Instruirea

angajaților serviciilor sociale pentru a

înțelege posibilele impacturi ale

încarcerării asupra copiilor este încă

neuniformă. În Anglia a fost elaborate

un proiect prin care copiii deținuților

care prezintă probleme de sănătate

mintală pot fi programați rapid

pentru ajutor medical specializat.

Studiu de caz: Elveția

Relais Enfants Parents Romands

(REPR)

Modul în care este oferit sprijin

copiilor este crucial, dată fiind gama

de emoții și experiențe care

afectează fiecare copil. Rolul

fundației elvețiene de caritate REPR

este de a întâmpina familiile și

rudele la vizitele lor în închisoare și

de a sprijini copiii în relațiile lor cu

părinții încarcerați. Acestea se

bazează pe următoarele valoriLII:

1. Nu credem într-un model unic de

părinți.

Când însoțim copiii în vizitele lor în

închisoare, este important să știm

cum să facem față la ceea ce are

loc: ce se vorbește între copil și

părintele său. Suntem prezenți fizic

în timpul tuturor vizitelor (chiar și

dacă există o persoană însoțitoare din

partea Creative Workshop

ca grup). Asta necesită să rămânem

în spatele propriilor noastre noțiuni,

pe care le avem toți, despre cum să

fii părinte, fie în calitate de părinte

54

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

sau interferența cu istoricul nostru

personal și experiența de copil. Mai

mult, în contextul închisorii există

deja o anumită presiune asupra

deținutului și a rolului său schimbat

de părinte: de a reflecta la cum să

acționeze și la ce să spună. Lăsând

la o parte propriile noastre noțiuni

despre cum ar trebui să stea

lucrurile, este eliberată o parte din

presiunea care, din când în când,

survine între părinte și copil.

Mai mult, datorită prezenței

noastre fizice ca ―profesioniști ai

cărui rol este de a însoți copilul‖, unii

deținuți pot proiecta asupra noastră

un ―savoir être‖ parental și ne pot cere

sfaturi în acest sens. Este important să

uităm orice noțiune de ―părinte

perfect‖, în timp ce ne oferim,

întotdeauna, sprijinul.

2. Ajutăm copilul să treacă peste

experiența vizitei în închisoare și

nu sistematizăm/normalizăm

răspunsurile copilului

referitoare la aceste vizite.

Ceea ce am adunat din

schimburile noastre de impresii cu

acești copii este că nu trebuie să

avem ca scop să găsim în ce constă o

vizită ―bună‖, ci ar trebui să lăsăm

copilul să se exprime personal față de

părintele său, în orice fel consideră

el adecvat, fie prin veselie, fie prin

lacrimi, fie prin supărare sau prin

lipsa dorinței de a vorbi.

De aceea este important să

rămânem deschiși la ceea ce este

neașteptat pentru a putea să oferim

această libertate prețioasă

și flexibilitate pentru copil și pentru

părintele său.

Este la latitudinea copilului să

refacă legătura în modul său, în baza

propriilor griji și întrebări. Cel mai

important lucru este să li se acorde

spațiul necesar pentru a face asta.

Astfel, este foarte important pentru

noi ca ei să își întâlnească regulat

părinții cu scopul de a revizui situația.

Trebuie să fim acolo pentru a sprijini

și părinții în timpul vizitei, pentru a-i

ajuta să facă față tuturor problemelor

pe care le poate pune copilul.

De asemenea, este foarte

important să poată face unele

compromisuri, în termenii realității

aspectului închisorii, astfel încât să

cuprindă fraza: ―Tata nu poate să

vină acasă cu tine, el nu are voie: nu

este vorba că nu ar vrea el asta.‖

3. Avem ca scop asigurarea unei

prezențe drăguțe și amabile,

adecvată pentru relaționarea copil -

părinte, și suntem disponibili pentru

ei pe durata întregului proces.

Nu abordăm situația cu unele

adevăruri preconcepute sau formule;

în loc de aceasta, învățăm din fiecare

situație. Într-adevăr, fiecare situație

și fiecare moment este unic. De

asemenea, învățăm din ceea ce am fi

putut face sau spune în mod diferit.

Lucrul în echipă ne permite să

refacem constant această perspectivă

și acest fapt ne îmbogățește experiența.

Ca punct de pornire, folosim

faptul că nu știm cum obișnuia un

părinte să reacționeze față de copilul

său, înainte de a fi încarcerat.

55

membri ai familiei care sunt

dependenți de substanțe (droguri

sau alcool). Predictibilitatea și

structura grupului asigură o metodă

alternativă pentru ajutarea copiilor

să facă față haosului și

imprevizibilității care derivă din

încarcerarea unui părinte. Solrosen

oferă consiliere individuală și de

grup, atât pentru copii, cât și pentru

adulți, tabere pentru copii și familii,

precum și activități muzicale.

56

Studiu de caz: Norvegia Foreningen

pentru Fangers Pårørende (FFP)

FFP oferă acțiuni pentru copii, cu

sesiuni care se axează pe discuții

despre sentimentele din acel

moment. Copiii declară că este o

mare ușurare să se întâlnească cu

alți copii cu o situație similară. ―Mă

simt cu 100 de kg mai ușor!‖ Ei

descriu cum simt că îi înțeleg

ceilalți, fără a trebui să explice prea

mult. Am avut unele ―seri tematice‖

și ședințe de dialog la FFP, unde

am discutat despre situația de a

avea un părinte încarcerat. Au

participat copii din diferite grupe de

vârstă (unii din ei fiind însoțiți de un

membru al familiei). Odată am

invitat o tânără care a crescut având

tatăl în închisoare, pentru a

împărtăși copiilor experiențele ei.

De asemenea, am invitat odată pe

Ombudsman (național) pentru copii,

și, altă dată, copii ambasadori de la

trei închisori. Unii copii care de

obicei nu vorbesc mult, au început

să vorbească despre situația lor.

Unii copii doar au ascultat și, mai

târziu,

În timpul Atelierelor de Creație, nu

există un ―obiect corect de făcut‖:

important este modul în care fiecare

persoană implicată abordează

activitatea propusă.

4. Trebuie să putem să abandonăm

idea că o întâlnire trebuie să aibă loc

cât mai rapid cu putință.

În acest fel, problema principală

la îndemână este că fiecare copil, în

felul său, să preia frâiele situației,

profitând de propria sa experiență

ca reacție la situație; folosind

propria sa lume imaginară și

realitatea întâlnirii cu părintele său.

Astfel, provocarea constă în a

lăsa fiecare copil să profite de

propria sa experiență de viață în

felul său, în baza întrepătrunderii

dintre propria sa lume imaginară și

realitatea întâlnirii cu părintele său. Studiu de caz: Suedia

Solrosen (―Floarea-Soarelui‖)

Activitatea principală a Solrosen

este lucrul cu copiii deținuților, pe

grupe specifice de vârstă. Deoarece

poate exista un mare secret în jurul

încarcerării unui părinte, și adulții

sunt frecvent preocupați cu alte

probleme, copiii necesită, adesea,

sprijin și oportunitatea de a

împărtăși experiențele lor cu alți copii

aflați în aceeași situație. Metoda

terapiei de grup se bazează pe un

program educațional creat pentru

copiii cu

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

au șoptit că s-au simțit bine știind că

și ceilalți s-au simțit la fel ca ei.

Mediatorii FFP cunosc dinainte

situația individuală a fiecăruia dintre

copii. Acest lucru este important

pentru a asigura aportul personalului

asupra problemelor care sunt

relevante pentru toți copiii, pentru a

se asigura că se simt incluși. (Unii ar

putea avea un părinte violent, unii au

sentințe lungi, unii au sentințe scurte,

unii au un părinte care urmează să

fie sau a fost deportat din Norvegia

după încarcerare, unii s-ar putea să

se fi confruntat cu hărțuirea, și așa

mai departe.)

La rândul lor, și ONG-urile au nevoie

de sprijin

Susținerea sistematică pentru ONG-

urile care sprijină copiii cu părinți în

detenție apare în faza incipientă; în

Anglia există o îndrumare oferită de

Ministerul Justiției pentru autoritățile

locale, pentru a ști cum să lucreze cu

acești copii și cu familiile deținuților și

cu ONG-urile locale. În unele zone,

această activitate multidisciplinară de

a implica toate persoanele care au

venit în contact cu acești copiii cu

părinți în închisoare este dezvoltată

cu trainingul ―Sentința ascunsă‖,

despre impactul încarcerării asupra

copiilor, rolurile fiind jucate de

vizitatori din domeniul sănătății

(asistentele copiilor), profesori, poliție,

etc.LIII În raportul guvernamental către

CRC, Franța folosește granturile sale

către Relais Enfants Parents pentru

sprijinirea acestor copii.LIV

Cu siguranță, sentimentul din partea

unui ONG din Irlanda

a fost că cel mai eficient sprijin pe

care îl poate acorda orice guvern ar fi

sprijinul ONG-urilor care au

flexibilitatea și creativitatea de a

asigura un sprijin adecvat și

economic pentru familiile afectate de

încarcerare.

Rolul școlilor: sprijin comunitar

disponibil pentru toți copiii

Copiii pot avea multe dificultăți la

școală— absența de la școală ca

rezultat al vizitei la închisoare,

incertitudinile din jurul încarcerării,

rușinea de a ști că părinții lor au făcut

ceva rău, de exemplu. Părinții trebuie

să fie încurajați să informeze școala

despre încarcerare astfel încât să știe

profesorii. Asta înseamnă că

profesorii pot sprijini copiii și pot

înțelege schimbările de

comportament sau pur și simplu să

înțeleagă că acei copii doresc să fie

tratați ca și copiii normali. Chiar dacă

părinții au vorbit deschis cu copiii lor

despre încarcerare, copiii trebuie să

decidă singuri (ideal ar fi și cu

ajutorul părinților) cât doresc să le

spună profesorilor și colegilor lor de

clasă.

Toți copiii merg la școală și, de

aceea, școala oferă o bună

oportunitate de a asigura sprijin pentru

copii fără a-i stigmatiza. În Norvegia,

FFP lucreză cu copiii din școli care

conștientizează problemele încarcerării

pentru copii. DVD-uri cum ar fi cel

produs de Fondurile Houtman din

Belgia, For You Bear My Name, ajută

profesioniștii la prezentarea

subiectului.LV

57

Este important ca școlile să înțeleagă

și să prezinte compasiune față de

copiii cu părinții în închisoare:

Families Outside din Scoția

impulsionează sprijinul în școli, atât

prin instruire, cât și prin furnizarea de

resurse suplimentare pentru

profesori.LVI În mod sistematic sunt

oferite sfaturi pentru profesori.LVII

Copiii pot fi afectați de media și de

lipsa de conștientizare publică.

Rușinea pe care o simt copiii este

indusă de faptul că procesele părinților

lor sunt făcute public în media locale

și naționale. În multe țări există

restricții de raportare dacă un caz

implică abuzul sexual și copilul este

victimă direct; în caz contrar, sunt

văzute procese care dramatizează

informațiile pentru televiziune ca și

comportament normal, chiar prin

intermediul unor mijloace media

respectabile. Se pare că în Scandinavia

controalele asupra a ceea ce poate

publica media despre procese, într-o

anumită măsură, protejează copiii

persoanelor acuzate. În Suedia,

judecătorul decide dacă presa poate

raporta despre astfel de cazuri. În UK,

Comisia pentru Reclamațiile

referitoare la Presă va proteja pe cei

care se plâng de hărțuire din partea

jurnaliștilor deși, la acel moment, ar

putea fi prea târziu.LVIII

Acest incident din Irlanda nu este

atipic: după o sinucidere legată de o

activitate de bandă, unul din ziarele

considerate de calitate a publicat o

poză a unui copil care cunoștea

victima ―arătând degetul‖ unui

reporter. Media nu se interesase despre

dificultățile

din familiile implicate și rămân multe

de făcut pentru această problemă.

Creșterea conștientizării publice

a făcut un pas uriaș înainte, canalele

de televiziune luând acum în

considerare familiile deținuților. În

Statele Unite, un copil-personaj,

Alex, al cărui tată este în

închisoare, a fost inclus în programul

de televiziune pentru copii, de largă

circulație, Sesame Street, și un articol

din ziarul The New York Times a

discutat despre acest subiect,

subliniind importanța canalelor de

televiziune educaționale pentru copii

și surclasând toate audiențele într-un

mod inteligent.LIX În Croația, un

canal principal de televiziune care

urmărește diferite moduri de

susținere a copiilor deținuților a fost

foarte influent în facilitarea

eforturilor Ombudsperson pentru a

spori gradul de conștientizare

publică.LX

Copiii deținuților trebuie să fie luați în

considerare de către public și în politicile

publice

Conștientizarea publicului a fost

dezvoltată în diferite moduri, în Europa.

De exemplu, în Croația și Cipru, ca

rezultat al muncii Children

Ombudsperson, guvernele sunt ținute în

stare de alertă cu privire la necesitățile

acestora.LXI Această muncă a Children

Ombudsperson s-a construit pe lucrarea

începută în Scoția, cu raportul “Nevăzut.

Neauzit. Nevinovat”; de atunci,

Parlamentul din Scoția a elaborat un grup

contra-partid parlamentar finanțat cu

sprijin din partea ONG-ului Families

58

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Outside care a luat în considerare,

tematic, multe din problemele

menționate aici, cum ar fi acoperirea

media, luarea în considerare a

copiilor la pronunțarea sentinței,

copiii cu părinți în detenție la școală,

etc.LXII Pe ordinea de zi pentru copii

a guvernului, există o recunoaștere

generală în creștere a necesităților

specifice ale copiilor cu părinți în

detenție.LXIII O altă considerare a

acestei lucrări, care este principalul

obiectiv al majorității membrilor

rețelei Children of Prisoners

Europe—și, într-adevăr, rețeaua în

sine—este dezvoltată în Capitolul 8

despre advocacy.

Conștientizarea publică a

problemelor specifice, cum ar fi

cyberbullying, a fost promovată în

materiale video promoționale cum ar

fi cel procesat recent de Children of

Prisoners Europe; astfel de tratament

face copiii să fie conștienți că nu sunt

singurii care suferă această experiență

dură pentru copii și se speră să le

ofere un anumit sprijin, precum și să

îi facă pe ceilalți conștienți de ceea ce

ar putea ei să sufere.LXIV

Luarea în considerare a perspectivei

copiilor cu părinți încarcerați pentru

toți factorii de decizie relevanți

Copiii au nevoie de o apreciere

holistică pentru a face față

provocărilor pe care le poate aduce

încarcerarea unui părinte. Această

recomandare reflectă considerația

esențială, pe larg. Inițiative cum ar fi

instruirea multidisciplinară,

menționată mai sus și instruirea

pentru procurori sunt discutate în

Capitolul 7. Recunoașterea, ca

rezultat al conferinței finale a

studiului Coping,

cum că toți copiii cu părinți în

detenție trebuie să fie incluși în

categoriile de copii vulnerabili atât de

către Comisia Europeană, cât și de

către UNICEF, reprezintă un pas uriaș

înainte pentru luarea în considerare a

copiilor cu părinți în detenție, la toate

nivelele.

Copiii trebuie să fie auziți și

ascultați

Buna practică a fost foarte mult

dezvoltată în Suedia, copiii concepând

propria lor listă cu dorințe pentru

închisori și propriile lor indicații

pentru părinți, precum și recomandări

pentru politicienii din Europa. Mai

mult, există informații despre cum să fie

angajați copiii de către Ombudsperson

în Suedia, alte ONG-uri,

academicieni și practicieni. În

Norvegia, FFP a sprijinit grupul expert

de Children‘s Ombudspersons cu

expertiza sa în lucrul cu copii ai căror

părinți sunt în detenție. Cu privire la

copiii cu părinți în închisoare, așa

cum am văzut în valorile lor listate

anterior, REPR din Elveția își bazează

munca pe ascultarea copiilor, fiind

ghidați de copii în ceea ce privește

modul de sprijinire a acestora.LXV

Această colecție de recomandări,

dacă este implementată atât la nivel

european, național, cât și la nivel

pan-european, ar putea asigura că au

fost luate în considerare necesitățile

copiilor cu părinți în detenție în toate

stadiile procesului, în termenii

politicii, practicii și

comportamentului individual, și

trebuie să sperăm că toate acestea le

vor da o șansă mai mare la un viitor

sigur. În afară de recomandările

practice, este important să luăm în

considerare cum sunt implementate

aceste recomandări.

59

60

I Jones, A. D., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A. H.,

Hirschfield, A., & Ayre, L., Urban, M., Sharratt, K. (2013). A. Jones (Ed.), Children of Prisoners:

Interventions and Mitigations to Strengthen Mental Health. University of Huddersfield.

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf

A se vedea de asemenea Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned

parents. University of Ulster and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights,

Denmark, European Network for Children of Imprisoned Parents.

http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf II Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of Incarcerated Parents. Recommendations

and Good Practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General Discus-

sion 2011. eva: Quaker United Nations Office. III Pentru materiale suplimentare, consultați site-ul Children of Prisoners Europe pentru

accesul la toate site-urile membre ale rețelei. În special, un film de animație norvegian

intitulat It‘s Up to You de Kajsa Næss, în care copiii povestesc experiența lor personală

de a avea un tată deținut.

Firma de producție Mikrofilm AS a primit The Norwegian Ministry of Culture's Human

Rights Award pentru acest film scurt

http://www.nfi.no/english/norwegianfilms/search/Film?key=112946 IV De exemplu, a se vedea revizuirile folositoare din literatura Robertson, O. (2007). The

Impact of Parental Imprisonment on Children. Geneva: Quaker United Nations Office. V A se vedea Boswell, G. (2002). Imprisoned fathers: The Children‘s View. The Howard Journal of

și o abilitate de a identifica pe cineva

ca membru al comunității.

Securitate: Economică, spirituală,

emoțională, precum și securitate

fizică.

Acțiune: Putere, abilitatea de a acționa

și experiența unui simț de

împuternicire, autonomie personală

sau agenție. Recunoaștere: Respect și

recunoaștere, apreciere și demnitate de

bază și auto-evaluare ca ființă

umană.LXVI

Cerințele unei abordări practice

tonice asupra a ceea ce necesită

copiii cu părinți deținuți (și alții

afectați de o crimă), dau un impuls

bun pentru implementarea

recomandărilor despre cum să fie

satisfăcute cel mai bine necesitățile

lor de bază:

Semnificație: Ajută la dezvoltarea

unui sentiment de utilitate și un

sentiment de justiție și corectitudine.

Corectitudine: Dragoste și experiența

de a aparține, experiența comunității

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Criminal Justice, 41(1), pp.14-26; and The Coping Project Final Report. VI Codd, H. (2008). In the Shadow of Prison: Families, Imprisonment and Criminal Justice.

Willan. VII Coping Report, op. cit. p.325, ―Children‘s Views‖ VIII Roberts, S. (2012). The Role of Schools in Supporting Families Affected by Imprisonment.

Families Outside.

http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2012/09/The-Role-of-Schools-in-Sup-

porting-Families-Affected-by-Imprisonment-FINAL.pdf. For additional information see The Cop-

ing Project Final Report p330. ―Children of Prisoners‘ and Families‘ Experiences of Schools.‖ IX Coping Report, op. cit. p.358 ―Meeting the Imprisoned Parent‖. X Ibid. p.25 ―Introduction,Continued‖. XI The Rights of Children of Incarcerated Parents: Proceedings of the Expert Panel Meeting.

Za- greb 2013. The Ombudsperson for Children, Croatia.

http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-of-children-of-

incarcerated-parents.html p.51 XII Coping Report, op. cit. p.327 ―Sharing Information with Friends‖. XIII Ibid. p.314 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies, continued‖. This runs against the

key role of strong family and school support in Germany XIV Ibid. p.352 ―Stigma and Bullying, continued‖ XV Ibid . p.347 ―Stigma and Bullying‖ XVI A se vedea acum: O colecție de fapte comune despre copiii cu experiențe de viață

neobișnuite. Această broșură a fost pregătită de Lisbeth Nilsen, care a condus colaborarea cu

unsprezece organizații, toți muncind pentru a evidenția copiii cu experiențe de viață

neobișnuite. Broșura descrie, printre alte subiecte, cum ar fi situația copiilor cu părinți deținuți,

copiii cu părinți bolnavi mintal și dependenți de droguri, copiii din familiile sărace, copiii cu

risc de abuz și a copiilor din comunitățile.

http://www.ffp.no/no/litteratur/artikler_og_rapporter/Se+meg+n%C3%A5.9UFRnU4L.ips XVIIA se vedea, Understanding the Effects of Maltreatment on Brain Development. (2009). U.S.

Department of Health and Human Services.

https://www.childwelfare.gov/pubs/issue_briefs/brain_development/brain_development.pdf

A se mai vedea Adverse Childhood Experiences, Attachment and Resiliency

http://opendoorsnh.blogspot.co.uk/2010/07/adverse-childhood-experiences.html

And, Oates, J et al. (2012). Developing Brains, Early Childhood in Focus, Bernard van Leer

Foundation XVIII Coping Report, op. cit. p.295 ―Family Relationship; Family Conflict and Resilence‖ XIX Bocknek, E., Sanderson, J., & Britner, P. (2009). Ambiguous Loss and Posttraumatic Stress in

School-Age Children of Prisoners. Journal Of Child & Family Studies, 18(3), 323-333.

doi:10.1007/s10826-008-9233-y XXAmbiguous loss este o expresie inventat de Pauline Boss.

http://www.ambiguousloss.com/about_ambiguous_loss.php XXI Au existat numeroase studii pe această temă, cum ar fi: Murray, Joseph, Carl-Gunnar

Janson, and David P. Farrington (2007). Crime in adult off spring of prisoners: A cross-

national comparison of two longitudinal samples. Criminal Justice and Behavior. 34:133-149.

And Murray J, Farrington D, Sekol I, Olsen RF. (2009). Effects of parental imprisonment on

child antisocial behaviour and mental health: a systematic review. Campbell Systematic Re-

views:4. - Acesta din urmă, care a comparat 16 de studii din mai multe țări europene și

din SUA, a arătat că acești copiii cu părinți în detenție au fugit de două ori de riscul de

comportament antisocial și rezultatele precare de sănătate mintală în comparație cu

copiii fără părinți în detenție.

Infomații suplimentare: Williams, K., Papadopoulou, V., & Booth, N. (2012). Prisoners‘ child-

hood and family backgrounds: Results from the Surveying Prisoner Crime Reduction (SPCR) lon-

gitudinal cohort study of prisoners. London: Ministry of Justice XXII Coping Report, op. cit. p.63 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies‖ în Suedia

61

62

sprijinul pozitiv atenuează tendințele spre crimă între generații. XXIIIMurray J. (2009), op. cit. XXIV Coping Report, op. cit. p.523 ―Non-Imprisoned Parent/Carer Health Related Quality of Life‖

For more detail on the impact of imprisonment on carers‘ health in Norway see:

http://www.ffp.no/no/litteratur/artikler_og_rapporter/P%C3%A5r%C3%B8rendes+helse+

og+livskvalitet.9UFRnSYm.ips XXV Coping Report, op. cit. pp.549-597 ―Recommendations‖

12 Recomandări pan-europene, împărțite în cinci categorii:

1. Politica și conștientizarea publicului: O condiție prealabilă pentru schimbare;

2. Child-friendly sisteme de justiție penală: Noțiuni de bază chiar de la început;

3. Menținerea contactului cu părintele deținut: Ce este nevoie pentru a păstra legătura;

4. Consiliere și sprijin pentru părinți și îngrijitori: Prinderea experienței;

5. Rolul școlii: prietenii într-un timp de nevoie. (Există mai multe recomandări detaliate sub fiecare

rubrică în raportul complet)XXVI Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011), op. cit. XXVII Coping Report, op. cit. p.295 ―Family Relationships; Family Conflict and Resilience‖ XXVIII Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011), op. cit. XXIX Rufus, I. (2013). Monitorizarea bunăstarea deținuților și a familiilor lor. Justiție pentru copii

cu părinți deținuți: Închisorile naționale din Europa se concentrează pe protocoale referitoare

la copii cu părinți deținuți, pp.10-11. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-

con- tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf

Rhod, H. E. (2013). The Danish court system: Q&A. Justice for Children of Prisoners: Police,

judges & Sentencing: Arrests, trials & children's rights , pp.23-24. Disponibil online la:

http://childrenofprisoners.eu/wpcontent/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf

În Scoția a fost lansată o inițiativă pilot prin care ofițerii de arest dau informații familiilor cu

privire la sprijinul disponibil în ONG-uri, dar acest lucru nu a fost sustinuta in timp. XXX Universal Periodic Review Norway: Mid-term report on the follow-up of the recommendations

United Nations Human Rights Council under the Universal Periodic Review mechanism (UPR).

(2012) p.20 ―Human rights education in the police‖ Disponibil online la:

http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session6/NO/Norway_UPRmid-termreview-

June2012.doc XXXI Children of prisoners: The impact of witnessing arrest and how police can help. (2013). Chil-

dren of Prisoners Europe, Fundamental Rights and Citizenship programme of the EU.

The full text is reprinted in Chapter 8 XXXII Disponibil online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/left-

behind XXXIII Această discuție a fost condusă în Scoția cu rapoarte, cum ar fi:

Loureiro, T. (2009). Child and family impact assessments in court: Implications for policy and

practice. Families Outside.

Disponibil online la: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2011/02/child-im-

pact-statements-stage1.pdf XXXIV Human Rights Report: Suedia (2010), p.2. - Comment on UPR for Suedia Disponibil online

la: http://www.state.gov/documents/organization/160216.pdf XXXV Shaw, R. (1987). Children of Imprisoned Fathers. Bungay, Suffolk: Richard Clay Publishing. XXXVI Coping Report, op. cit. p.319 ―Information Sharing within the Family‖ XXXVII Feintuch, S. (2013). Power, Perceptions, and Incarceration: An Analysis of Spain‘s New Ex-

ternal Units for Imprisoned Mothers and Children (Doctoral dissertation, Central European Uni-

versity). XXXVIII Christiensen, E. (2001). Imprisoned Parents and their Families: What Can We Do to Min-

imise Harmful Effects to Children?. Journal of Child Centred Practice, 84, 85. XXXIX Seigel, D. J., & Hartzell, M. (2014). Parenting from the inside out 10th anniversary edition:

How a deeper self-understanding can help you raise children. New York: Penguin Group.

Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Pentru informații suplimentare cu privire la acest subiect a se vedea: A Scotland for

Children: A Consultation on the Children and Young People Bill, Disponibil online la:

http://www.scotland.gov.uk/Publications/2012/07/7181/3 XL Panel Meeting, Zagreb (2013), op. cit. XLI A se vedea Emilia film along with additional materials to assist telling a child about

imprisonment online at: http://www.riksbryggan.se/material.html XLII Informații privind modul de a sprijini un copil îndurerat sunt disponibile online la:

http://www.cruse.org.uk/sites/default/files/default_images/pdf/Areas/Northern-Ire-

land/SupportingChildren1242011.pdf XLIIIBlades, R., Hart, D., Lea, J., & Willmott, N. (2011). Care—a stepping stone to custody?. Prison

Reform Trust. Disponibil online la:

http://www.prisonreformtrust.org.uk/ProjectsResearch/Childrenandyoungpeople XLIV Informații cu privire la programele administrat de PACT privind sprijinirea copiilor și a

familiilor prizonierilor sunt disponibile online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-

services/sup-children-fams/ Informații despre proiectul Family Links din Irlanda de Nord

sunt disponibile online la: http://www.niacro.co.uk/our-services/working-with-prisoners-

their-families-and-chil- dren/projects/16/family-links/

O recenzie a Families Outside Family Support Work din Scoția este disponibilă online

la: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2013/08/FSW-Annual-Report-

April- 2012-March-2013.pdf XLV Coping Report, op. cit. Sărăcia este listată ca una dintre principalele provocări pentru copiii

din România. XLVI Un scurt rezumat a Bedford Row și de asemenea informații legate de întregul proiect sunt

disponibile online la: http://www.bedfordrow.ie/our-work/

În plus, un scurt video de detaliere a proiectului în practică este disponibil

online la: http://www.youtube.com/watch?v=Zt-cVjVTwqc XLVII Conference outcome report. (2012). Coping with a parent in prison: an agenda for policy re-

form. Eurochips: Brussels. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf XLVIIIInformații despre Lighthouse Foundation din Scoția sunt disponibile

online la: http://www.lighthouse-foundation.co.uk/ XLIX Informații pentru copii în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea sunt disponibile online la:

http://www.ontheinside.org.uk/ (from NIACRO Northern Ireland) L Coping Report, op. cit. p.310 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies, continued‖ LI Pugh, G. (2004). Sentenced families: signs of change for children with a parent in prison.

Ormiston Children & Families Trust. LII Bornand, L., & Schekter, V. (2013). Relais enfants parents romands (repr): Our values. Justice

for Children of Prisoners: Prison Visits & Families Impacts, Successes & Struggles, pp6-7.

Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-

content/uploads/2013/12/PrisonVisitsNewsletter4Site.pdf

Video created by REPR entitled: Children of the Shadows sunt disponibile

online la: http://www.carrefour-prison.ch/Les-Enfants-de-l-ombre-Le LIII Ministry of Justice, (2011). Working with children and families of offenders: A guide for local

authorities and partnerships and reducing reoffending and improving outcomes for children.

England: NEPACS and Barefoot Research and Evaluation.

Disponibil online la: http://www.nepacs.co.uk/resources/documents/1306250756chil-

dren_and_families_guide_2011.pdf

In 2013 this program was in place in Brighton and Hove in England LIV Comité des droits de l‘enfant. Examen des rapports présentés par les Etats parties en appli-

cation de l‘Articolul 44 de la Convention. Troisième et quatrième rapports périodiques des

États parties devant être soumis en 2007 LV Car tu porteras mon nom (For You Bear My Name), Sébastien Verkindere, Production Agit.

Prod. SA. Acest film este disponibil online at: http://www.fonds-

63

64

houtman.be/fr/les-documents-a-telecharger and in DVD format (without subtitles). Vă rugăm să

contactați Fonds Houtman pentru parolă: CBornauw@fondshoutman.be).

Sloan, D., & Farrelly, J. (2008). Este o perioada grea pentru toată lumea: Informații pentru

copii și tineri care au un părinte sau o rudă în închisoare. Acțiune pentru familii

deținuților. Disponibil pentru cumpărare on-line la: http://www.amazon.com/Its-Tough-

Time-Everyone-Informa- tion/dp/0954859375

Informații despre Barnardos‘s Northern Ireland Parenting Matters programme sunt disponibile

online la: http://www.barnardos.org.uk/parentingmatters.htm LVI Informații privind rapoartele școlare publicate de Families Outside of Scotland sunt disponibile

online: http://www.familiesoutside.org.uk/research-publications/schools/ LVII De exemplu, Education of children with a parent or close relative in prison or at risk of a

custodial sentence (2002). Gloucestershire County Council. Disponibil online la:

http://www.gloucestershire.gov.uk/schoolsnet/CHttpHandler.ashx?id=35489&p=0 ; or the

leaflet from HMP Parc in Wales for all headteachers about the Invisible Walls project, which

also offers a range of initiatives involving prisoners, partners, children and all external agen-

cies—―whole family support‖. LVIII Informații despre cum PCC ajută victimile vulnerabile sunt disponibile online la:

http://www.pcc.org.uk/assets/111/How_the_PCC_responds_to_a_major_incident_2013.pdf

PCC are, de asemenea, un mijloc de a recurge în cazul în care un individ este preocupat de

o poveste care a fost deja publicată. Informații cu privire la acest proces poate fi accesat

online la: http://www.pcc.org.uk/cop/practice.html LIX Angier, N. (2013, November 25). The Changing American Family. The New York Times.

Articolul este disponibil online la:

http://www.nytimes.com/2013/11/26/health/families.html?_r=1& LX Parallels: Children from the shadows [television series episode]. (2013). Hrvatska Radiotele-

vizija. Programul este disponibil online la: http://www.hrt.hr/enz/paralele/226299/ LXI Koursoumba, L. (2013). The rights of children to maintain contact with imprisoned parents.

Justice for Children of Prisoners: Looking Forward Impacts, Successes & Obstacles, pp.7-8. LXII Not seen. not heard. not guilty. the rights and status of the children of prisoners in Scotland.

(2011). Edinburgh: Scotland‘s Commissioner for Children and Young People. Disponibil online

la: http://www.sccyp.org.uk/downloads/Adult%20Reports/2011_NSNHNG_report.pdf LXIII The Scottish Government, (2012). National parenting strategy: Making a positive difference

to children and young people through parenting. p9. Disponibil online la:

http://www.scotland.gov.uk/Publications/2012/10/4789/9

Department for Communities and Local Government, (2012). The troubled families pro-

gramme: Financial framework for the troubled families programme‘s payment-by-results scheme

for local authorities. London: Crown. Disponibil online la:

https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/11469/2

117840.pdf LXIVChildren of Prisoners Europe awareness-raising video on cyberbullying. Explainer Studio,

2014. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/?page_id=5092 LXV Young speakers–a method for listening to children. (2011). Stockholm: The Ombudsman for

Children in Suedia. Disponibil online la:

http://www.barnombudsmannen.se/Global/Publikationer/young%20speakers.pdf

Ascultarea copiilor cu părinți deținuți: un Toolkit produs de PACT este disponibil pentru

cumpărare on-line la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/listening

Karlsson, L. (2013). Storycrafting method–to share, participate, tell and listen in practice and

research .The European Journal of Social & Behavioural Sciences, pp.1109-1117. LXVINewell, T. (2013). A restorative approach: Considering the needs of all those involved. Justice

for Children of Prisoners: Prison Visits & Families Impacts, Successes & Struggles, pp.12-13.

Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-

content/uploads/2013/12/PrisonVisitsNewsletter4Site.pdf

Germania

Irlanda

Scoția

Anglia

Italia

Norvegia

Croația

Franța

Olanda

Elveția

Noua Zeelandă

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Capitolul patru:

Drepturile părintești și închisoarea

Sprijinul acordat părinților

încarcerați implică un proces în doi

pași: factori eliminatori, care

submineză exercitarea autorității

parentale— o rezistență a deținutului

de a vedea copilul în închisoare, de

exemplu; și ajutarea deținutului să

reia legătura cu copilul. Impactul

încarcerării poate distorsiona relația

părinte-copil care poate deveni

asimetrică, copilul ―preluând

controlul‖ emoțional asupra

părintelui. Acest capitol are scopul

de a sublinia acestea, precum și alte

dificultăți cu care se confruntă multe

mame și tați încarcerați, în

exercitarea drepturilor părintești și

de a descrie câteva inițiative curent

funcționale în unele țări europene,

care ajută părintele să depășească

aceste dificultăți și să reia legătura

cu copilul. Prima secțiune prezintă

baza pentru drepturile părintești,

explorarea rolului de părinte,

autoritatea părintească și

dificultățile inerente exercitării

drepturilor părintești în timpul

încarcerării. A doua secțiune

urmărește câteva inițiative originale

din Franța, Belgia, Italia și Suedia care

sprijină drepturile părintești în

închisoare.

Drepturile părintești

Încarcerarea împiedică dreptul

unui părinte de a-și exercita autoritatea

parentală. Obstacolele frecvent

întâlnite de părinții încarcerați pot fi

sociale, juridice, bazate pe familie sau

psihologice. Totuși, înainte de a privi

diferitele obstacole împotriva

drepturilor părintești din închisoare,

trebuie să fie definit conceptul de rol

parental în diferitele sale dimensiuni.

Rolul parental

Rolul parental este mult mai mult

decât o obligație a părintelui de a

crește, hrăni și proteja copilul, toate

punctele cheie ale autorității

parentale. Rolul parental persistă chiar

și după ce copilul a ajuns la vârsta

majoratului, cu toate că autoritatea

parentală încetează în acel moment.

Rolul parental nu necesită, în mod

necesar, prezența fizică a părintelui:

urmăriți cât de afectat poate fi un

copil de simbolul părintelui decedat,

prezența imaginară; rolul parental

subzistă într-o anumită măsură.

Conceptul de rol parental are două

laturi: există un rol funcțional și un rol

cultural-simbolic.

Rolul funcțional cuprinde

socializarea urmașilor și înțelegerea

graduală a rolului lor ca cetățeni

(îndatoriri ale copiilor așa cum sunt

semnate de societate). Totuși, motivația

copilului în plus față de a părintelui,

implică mai mult decât abilitatea

părintelui de a-și îndeplini

responsabilitățile față de copil— acesta

este rolul cultural-simbolic. Copilul și

părintele împart o identitate de bază

comună. Implicarea parentală în

procesul de formare a identității

65

conferă părinților un rol pivot în

transmiterea simțului de apartenență.

Părintele nu are niciun stimulent

pentru a juca acest rol. Privind la

rolul parental dintr-un punct de

vedere practic, este relevant să se

evalueze competența părintelui pentru

îndeplinirea rolului; dar, dacă privim

rolul parental din punct de vedere al

transmiterii unui simț al proprietății,

nu mai are rost să întrebăm dacă

părintele este competent. Problema

este, mai degrabă, dacă părintele

este într-o poziție psihologică și

socială care permite apariția unui simț al

proprietății și să fie consolidată

legătura părinte-copil.

Odată ce este făcută distincția dintre

aceste două roluri, putem examina

bazele fiecărui rol pentru o mai bună

evaluare a obstacolelor care este

posibil să aibă un impact negativ în

cazul încarcerării.

Rolul parental: aspecte practice

Din punct de vedere practic, diferitele

elemente ale rolului parental implică o

serie de responsabilități cu privire la

copil. Aceste responsabilități includ:

-Alimentarea și sprijinirea

copilului;

-Paza și protecția copilului;

-Stimularea și creșterea copilului;

Îngrijirea și sprijinirea copilului

formează legătura principală și este

considerată de multe persoane ca fiind

unul din factorii majori în legitimitatea

ca părinte. Prin restricționarea

abilității părintelui de a contribui

financiar la creșterea copiilor,

încarcerarea subminează legitimitatea

părintelui.

Obligația de a proteja copilul este, de

asemenea, un punct important. Prin

protecția parentală, copilul dobândește

un sentiment de siguranță interioară,

fără de care dezvoltarea sa

psihologică și emoțională și

socializarea ulterioară sunt supuse

riscurilor. În mod esențial, mama

asigură această protecție în primele

luni din viața unui nou născut; totuși,

și tatăl joacă un rol în această

perioadă. Cu cât este mai sigur

mediul interpersonal al mamei, cu atât

este mai eficientă fuziunea mama-

copil, care permite mamei să acționeze

ca o membrană, filtrând stimulii

pentru noul născut. Tatăl participă

prin protejarea uniunii mamă-copil și

a condițiilor de calitate pentru

fuziunea mama-copil. Protecția

parentală continuă mult după primele

săptămâni din viața noului născut, dar

modul în care este interpretat acest

rol în timpul acestei perioade cheie

este crucial în formarea dezvoltării

ulterioare a copilului. Ca rezultat,

trebuie acordată o atenție deosebită

triadei mama-tată-copil în timpul

acestor prime luni. Stabilitatea triadei

are impact asupra stabilității

sentimentului de siguranță al

copilului, care asigură o bază pentru

interacțiunile copilului cu lumea din

jurul său; de asemenea, condiționeză

stabilitatea pe termen lung a

părintelui în asumarea

responsabilității.

Ca o extindere a obligației de

protecție, părinții— în majoritatea

culturilor este tatăl— sunt responsabili

pentru supravegherea și protejarea

copilului.

66

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Supravegherea copilului include

monitorizarea sănătății și protecția

împotriva influențelor dăunătoare

asupra dezvoltării conștienței morale

a copilului.

A treia obligație este de a stimula

și sprijini copilul. Trezirea curiozității

copilului, dezvoltarea abilității de a

răspunde într-un mod amuzant și

jucăuș și însușirea abilităților de

limbaj provin foarte mult din

participarea parentală la stimularea și

creșterea copilului. Părinții contribuie

la dezvoltarea intelectuală a copilului

în moduri individuale și decisive.

Însușirea limbajului, de exemplu, are

loc, esențial, prin contactul cu

părinții, în special cu mama. Relația

mamă-copil în timpul primilor ani

condiționează sistemul de însușire a

limbii de către copil și relația cu

jocurile de cuvinte și cu alte abilități

verbale. Stăpânirea de către copil a

limbii materne este formată, în

general, de calitatea relației mamă-

copil. O mamă depresivă sau

disperată nu este suficient de

expresivă verbal atunci când

îngrijește un copil; discursul ei este

superficial și funcțional. Absența

cântecelor și a limbajului copilăresc

în interacțiunile mamei cu copilul are

un impact negativ și poate afecta

abilitățile de exprimare verbală ale

copilului și, mai târziu, abilitatea de a

învăța să scrie. Cel mai eficient mod

pentru un părinte de a stimula copilul

este prin joacă. Calitatea contribuției

unui părinte la creșterea copilului

este extrem de

independentă de abilitățile de predare

ale părintelui: o mamă care vorbește

perioade lungi cu copilul ei nou

născut pune o fundație mult mai

solidă pentru însușirea abilităților

verbale și de scriere decât o mamă

depresivă și retrasă—chiar dacă

acesta din urmă are foarte bune

cunoștințe de gramatică.

Per total, aceste trei aspecte ale

rolului parental sunt strâns legate și se

pot suprapune într-o oarecare măsură.

Totuși, dintr-o perspectivă practică, este

vital să facem deosebirea între ele, în

special în termenii identificării modului

în care este împiedicat părintele să își

îndeplinească rolul său de părinte.

Rolul parental: aspecte cultural-

simbolice

Legătura părinte-copil este mult

mai mult decât o serie de

responsabilități. Atașamentul unui

părinte și tandrețea pentru urmașul

său stabilesc calitatea relației copilului

cu sine pentru tot restul vieții. O stimă

de sine scăzută, auto-respingerea,

inhibițiile și timiditatea cauzate de

rușine, subminează relația copil-

părinte. Influența relațiilor copil-părinte

în stabilirea relației unui individ cu sine

se bazează pe legătura stabilită prin

identitatea comună a părintelui și a

copilului. Astfel, părintele transmite

către copil mai multe elemente esențiale

ale propriului său narcisism.I

Este general agreat că relațiile

părinte-copil joacă un rol determinant

în construirea identității și securității

67

investițiilor narcisiste. Această

influență reprezintă chiar baza rolului

parental, care nu mai este construit în

termene practice, ci ca întreg, fixând

individul în comunitatea sa culturală

și reafirmând simțul de apartenență

al acestuia.

Rolul legăturii copil-părinte în

construirea identității se desfășoară în

jurul a două procese: procesul de

afiliere, prin care copilul identifică și

integrează rudele și structurile

comunitare; și experiențele de

atașament incipient. Acesta din urmă

stabilește dacă un copil se simte

suficient de iubit și perpetuează

sentimente conștiente ale dreptului de

a exista.

Tansmiterea

Înainte ca un copil să poată afirma un

grad de autonomie, trebuie să poată

să își recunoască poziția în viață. Un

copil nu își poate exprima

individualitatea dacă nu se simte

mulțumit de poziția la care este

supus în prima parte a vieții sale, la

dorința părinților și conform

profilului socio-cultural.

Libertatea și independența

psihologică nu sunt construite pe

tabula rasa. Așa cum a menționat

Sartre, individul este condiționat de

mediul său social, apoi se întoarce

împotriva acestuia pentru a-l

condiționa, la rândul său, într-o

anumită măsură; pentru filozof,

această ―anumită măsură‖—și nimic

altceva—este ceea ce reprezintă chiar

esența libertății. Pentru a exista ca

individ, trebuie să fi fost supus,

anterior, la unele constrângeri.

Copilul face subiectul influenței a

două grupuri de factori decisivi pentru

viață. Primul grup include profilul

socio-cultural al părinților și

identificarea cu comunitatea;

impactul asupra viitorului copilului

este evident. Al doilea grup este

determinat de natura dorințelor mamei

și tatălui pentru copil. Chiar înainte de

a se naște copilul, părintele are un

proiect pentru copilul său, atât la

nivel subconștient, cât și la nivel

conștient. Acest proiect sau dorință,

care este proiectată asupra copilului,

condiționează și idealizează forma de

auto-realizare pe care copilul și-o

induce în primul său an de viață.

Procesul stabilește un fel de proiect

intern de auto-realizare, cu care copilul

se va confrunta întreaga sa viață.

(Dorințele proiectate ale părintelui

pentru copil sunt indisolubil legate de

dorințele propriilor părinți proiectate

la rândul lor; conexiunea unui copil

cu speranțele și dorințele tatălui și

mamei sale este asociată cu propria

legătură imaginară cu părinții săi. De

aceea, legătura se bazează pe un

mecanism inconștient de transmisie

situat cu două generații în urmă și

care, până la un anumit punct, este

independent de condițiile specifice

care formează și structurează

atașamentul părinte-copil în prezent.)

Proiectul inconștient pentru copil

stabilește speranțele și dorințele

părintelui pentru copil, dar, totuși,

diferă, în parte, de dorințele părintelui

de a avea copilul aproape, în

apropiere—ceea ce se bazează cel

mai mult pe necesitate. Dorința

pentru copil (proiecte, speranțe pentru

viitor) și dorința de a avea copilul în

68

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

imediata apropiere (bazat pe

necesități) se suprapun, dar se

bazează pe procese psihice total

diferite. Cel din urmă este ceea ce

activează mecanismele de formare a

atașamentului.

Atașament

Stabilitatea dimensiunii narcisiste

a identității personale depinde, foarte

mult, de calitatea atașamentului

părintesc. Până de curând, s-a pus un

mare accent pe atașamentul mamă-nou

născut. Există un consens între școlile

de psihologie a dezvoltării cum că un

nou născut își bazează sentimentul de

omnipotență, pe care se bazează

narcisismul său incipient, pe atenția

mamei sale; acest consens există și cu

privire la rata de dezvoltare a

relațiilor cu obiectele. Copilul va

depăși experiențele incipiente de

frustrare și despărțire prin prezența

fizică permanentă a imaginii materne.

Mai mulți autori au subliniat

corelațiile dintre rolul atașamentului

matern și formarea imaginii de sine la

copii. Totuși, importanța

atașamentului patern nu trebuie să fie

subestimată. Copilul are nevoia să

simtă atașamentul tatălui față de el. De

ce? Atașamentul patern joacă un rol mai

mic în dezvoltarea narcisistă, în

comparație cu atașamentul matern;

totuși, ar putea fi periculos să îl

omitem: un adult își bazează o mare

parte a sentimentelor de legitimitate

pe experiența de a fi fost iubit de

către tatăl său.

În schimb, teama de a nu fi dorit de

către tată poate duce la conflicte

interne, care rezultă din lipsa unei

legitimități sau recunoașteri.

Recunoașterea unui tată este pivotul

către narcisism și acționează la nivel

inconștient. În schimb, în timpul fazei

Oedipiene, copilul este capabil să

rezolve eternul conflict tată-fiu dacă

tatăl i-a arătat tandrețe și afecțiune;

toate acestea sunt mult mai dificile

dacă tatăl este violent sau absent.

Obstacolele care subminează rolul

parental

Odată ce a fost făcută distincția

dintre cele două dimensiuni ale

rolului parental, devine posibil să

înțelegem tipurile de obstacole care

pot limita abilitatea unui părinte

încarcerat de a-și îndeplini rolul său

parental. Au fost identificate opt

tipuri de obstacole. Pentru fiecare, ne

vom concentra pe impactul specific

asupra diferitelor dimensiuni ale

rolului parental.

Lipsa vizitelor

Cea mai mare dificultate, din

punct de vedere al rolului parental,

apare în acele cazuri în care copilul

nu își vizitează părintele încarcerat.

Ambele dimensiuni ale rolului parental

sunt afectate negativ atunci când nu

există niciun contact între părintele

încarcerat și copil. Această situație

exclude orice oportunitate de a

contribui la procesul de dezvoltare al

unui copil. Chiar și în situațiile în care

un părinte își păstrează abilitatea de a

69

acționa în timpul vizitelor ocazionale

sau, cel puțin, rămâne informat despre

dezvoltarea copilului și poate

contribui financiar la acoperirea

necesităților copilului, rolul legăturii

părinte-copil este diminuat. Singurul

mod de a permite părintelui să

stabilească o relație care include joaca

și contribuie la stimularea

imaginației copilului, existenței și

socializării este prin contactul regulat.

Afectarea rolului parental din cauza

lipsei contactului nu afectează numai

rolul de creștere a copilului, ci și

natura atașamentului părinte-copil,

precum și calitatea rolului părinte-

copil în procesul de formare a

identității urmașilor.

Intensitatea dorinței de a vedea copilul

face ca unii părinți să reducă

atașamentul lor la un tipar bazat mai

mult pe necesități—necesitatea lor

pentru copil; sentimental de care are

nevoie copilul lor devine mai puțin

acut.

Dacă atașamentul este redus la o

dimensiune exclusiv egocentrică,

relația care ar putea fi dezvoltată în cele

din urmă, nu ajunge la întregul său

potențial. O consecință mai apropiată

este pierderea simțului de legitimitate

ca și părinte.

Pentru a se simți legitim în rolul parental,

părinții au nevoia să simtă că pun cel

mai mare accent pe propria lor

responsabilitate, decât pe orice

gratificare emoțională obținută din

relația cu copilul. Dacă părintele nu

acordă prioritate simțului său al

responsabilității, legitimitatea poziției

simbolice a părintelui este diminuată.

Această pierdere subminează

calitatea legăturii, precum și

contribuția părintelui la transmiterea

unui simț de apartenență asupra

copilului. Pentru a transmite un simț de

apartenență, părintele trebuie să fie

pregătit psihologic pentru legătura

copilului cu oricine altcineva decât el.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie capabil

să renunțe la posesia asupra urmașului

său pentru a transmite simțul de

apartenență al copilului către

comunitatea familială din care părintele

este doar un membru, printre multe

altele. Acest proces psihologic de

afiliere permite părintelui să joace un

rol de îndrumător.

Când un părinte este încarcerat, lipsa

de contact intensifică nevoia de a

avea copilul numai pentru sine, uneori

cu prețul înțelegerii psihice a nevoii

de a relaționa copilul cu alte

persoane.

Putem măsura gradul în care absența

contactului dintre un părinte încarcerat

și copilul său afectează calitatea

exercității drepturilor părintești.

Natura acestei afectări variază și

depinde de mai mulți factori:

-Lungimea absenței unui contact;

-Natura relației părinte-copil înainte

de încarcerare;

-Facilitatea psihologică cu care

părintele legalizează poziția lor

parentală;

-Dorința părintelui de a atașa copilul

de celălalt părinte, de proprii săi

părinți, de comunitatea sa și de

întreaga lume.

70

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Acest din urmă factor are o

pondere foarte mare atunci când eșecul

copilului de a vizita este cauzat de

conflicte în familie. Vizitele pot să nu

aibă loc din mai multe motive

(Vedeți Capitolul 5), fiecare diferind

conform gradului de influență.

Principala cauză a întreruperii unui

contact este conflictul dintre acuzat și

membrii familiei care acționează ca

întreținători principali. Aceste

conflicte arată măsura în care un

dorința părintelui deținut de a păstra

legătura cu copilul devine tot mai

redusă și modul în care părintele

poate fi împiedicat să își exercite

acest rol în transmiterea apartenenței

părinte-copil. O altă problemă este

refuzul unui părinte încarcerat de a se

întâlni cu copilul său în închisoare.

Acesta este motivul uzual atunci când

părintele este condamnat pe termen scurt

sau este posibil să se întâmple așa. În

astfel de cazuri, părintele refuză, de

obicei, să își lase copilul să intre în

închisoare, și chiar refuză să

informeze copilul referitor la

încarcerarea sa. De obicei, părinții

refuză astfel de vizite deoarece sunt se

simt rușinați față de copilul lor. De

asemenea, recurg la minciuna prin

omisiune și la minciunile generale cu

privire la locația părintelui

(―părintele tău este la spital, la muncă,

în străinătate, într-o misiune, etc.‖)

Frecvent, rușinea duce la evitarea

realității în refuzul părintelui încarcerat

de a vedea sau de a fi văzut, de a

asculta sau de a vorbi,

comportamentul de minciună și evitare

prin minciuni sunt doar unele dintre

mecanismele psihologice produse de

rușine. Rușinea vis à vis de copil este

asociată cu pierderea stimei de sine.

Rușinea este rareori exprimată;

ea declanșează o reticență de a

exprima lucrurile în cuvinte. Cu alte

cuvinte, acuzatul afișează o încredere

de sine și o siguranță de sine, totuși

este bulversat de ceea ce ar putea

deveni o rușine violentă. Rușinea

părintelui denotă o pierdere a

legitimității, și rolul său ca părinte

este afectat în mod negativ. Aceste

două cauze sunt mai mult de natură

psihologică și sunt relaționate cu

conflictele interne. Alte două cauze sunt

de natură mai externă, iar influența lor

nu ar trebui subestimată: ele includ

dificultățile financiare și restricțiile

juridice și administrative la vizitare.

Aceste două cauze externe trebuie

să fie recunoscute și surmontate prin

inițiative care promovează contactul

cu familia, fie la nivel administrativ,

sau printr-un sprijin financiar.

Părintele poate face referire la aceste

cauze externe atunci când reclamă

faptul că nu își vede copilul. Totuși,

ONG-urile au observat că se întâmplă

rareori doar din aceste motive ca

părintele să nu își vadă copilul. Este

mai ușor pentru părintele încarcerat și

pentru familie să dea vina pe aceste

cauze, decât pe unele interne. De

aceea trebuie să fie folosită abordarea

holistică sau globală—luând în

considerare motivele explicit evocate

de către părinte, precum și acele

motive care nu sunt exprimate. Luând

în considerare ambele seturi de

motivații, acesta este singurul mod de

a ajuta la diminuarea impactului

negativ al detenției asupra rolului

parental al deținutului.

71

Lipsa contactului într-un mediu

prietenos pentru copil

În multe închisori, vizitele copilului

nu au loc într-un mediu prietenos

pentru copil. Unele zone de vizitare

sunt inadecvate pentru copii și pentru

nevoile lor speciale, precum și pentru

contactul de calitate dintre părinți și

copii; acest fapt are impact asupra

rolului parental. Cu cât este mai

adecvat mediul pentru situațiile care

implică joaca dintre copil și părinte, cu

atât este mai mare oportunitatea

părintelui de a juca un rol de

catalizator în dezvoltarea copilului.

În caz contrar, părintele are puține

oportunități de a se angaja în activități

de joacă împreună cu copilul și nu

este ajutat să învețe cum să educe un

copil. Schimburile dintre copii și

părinți în decoruri care încurajează

joaca și contactul non-verbal sunt

vitale, în aceeași măsură, pentru

părinte și pentru copil. Lipsa unui

decor plăcut pentru copil pentru

vizitele în închisoare are un impact

negativ asupra naturii atașamentului

copil-părinte. Cu cât este mai ostil

decorul cu privire la copil, cu atât mai

mult simte părintele că forțează

copilul să facă un lucru, atunci când îi

cere să vină. În timpul vizitelor în

astfel de locuri, părintele își spune

adesea că pentru copilul său ar fi mai

bine să fie în altă parte. Sentimentul

că aducerea copilului în închisoare

este dăunătoare pentru copil

împiedică afișarea atașamentului față

de acesta; de asemenea, are ca

rezultat sentimentul părintelui că

nevoile sale pentru copil sunt mai mari

decât nevoile copilului pentru el.

Satisfacerea necesităților părintelui

prevalează asupra satisfacerii

necesităților copilului și sunt

subestimate riscurile calității

atașamentului parental.

Lipsa unui mediu psihologic corespunzător

pentru vizitele familiei

Este dificil să te simți părinte de

unul singur. Tatăl devine părinte prin

ajustarea comportamentului său la

așteptările pe care le percepe că le-ar

avea mama sa de la el ca și tată. De

asemenea, nevoia mamei de a se simți

protejată de atitudinea tatălui față de

ea; el o vede ca pe mama care

intenționa să îi asigure creșterea de

când era mic. Așteptările fiecărui

părinte de la celălalt stabilesc ușurința

sau dificultatea cu care este îndeplinit

rolul parental. Interacțiunile

triunghiulare dintre mamă, tată și

copil sunt cruciale în sublinierea

legitimității fiecărui părinte și în

această interacțiune a așteptărilor.

Lipsa unor spații de vizitare în

închisori suficient de prietenoase

pentru familie, oferind intimitate

pentru mame, tați și copiii, plasează

o restricție importantă asupra

măsurilor necesare pentru a permite

părinților să își ajusteze

comportamentul conform așteptărilor

celor pe care îi iubesc.

Lipsa acestui tip de decor intra-familial

poate întrerupe formarea atașamentului

părinte-copil.

Conflictul cu familia

Conflictul cu familia explică frecvent

de ce un părinte încarcerat nu primește

vizite din partea unui copil.

Nu toate aceste motive sunt declanșate

de încarcerare; în multe cazuri, au existat

și înainte de încarcerare.

72

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Oricare ar fi originea lor, acestea apar

ca obstacole majore în exercitarea

dreptului parental. Conflictul cu

familia face să fie dificil pentru

părintele încarcerat să își exercite

obligația de a avea grijă de copil. Fără

o relație armonioasă cu întreținătorii,

părintele încarcerat nu va fi ținut la

curent cu progresul copilului. În plus,

așa cum a fost menționat mai sus,

aceste conflicte reduc sau elimină

vizitele copilului la părinții

încarcerați. Lipsa contactului fizic

dintre părinte și urmași diminuează

abilitățile părintelui de a capta atenția

copilului de la grijile din jurul său.

Conflictul dintre părintele

încarcerat și părintele întreținător

nu numai că subminează rolul de

creștere a copilului, ci și predispune la

un risc major de disfuncție în relațiile

dintre copil și fiecare părinte.

Conflictul dintre părinți declanșează

frecvent expresii și comportamente

relaționate cu ―acapararea‖ copilului,

deoarece, pentru a simți

responsabilitatea părintească, părintele

trebuie să se deplaseze, la nivel

psihologic, către ne-acaparare.

Impactul încarcerării asupra

drepturilor legale și statutului de

părinți

Rareori, încarcerarea are un

impact asupra drepturilor legale și

statutului părinților deși, ocazional,

chiar este adevărat. Chiar și legislația

din Italia, orientată spre familie, de

exemplu, permite o autoritate

judiciară pentru a da copilul spre

adopție dacă nu este

posibil ca părintele său încarcerat să

aibă grijă de copilul minor. În Franța,

autoritatea parentală poate fi revocată

când un părinte este încarcerat pentru

că a abuzat de unul dintre copiii săi,

făcând copiii să fie eligibili pentru a fi

adoptați de o altă rudă. Astfel de cazuri

sunt rare, dar, totuși, trebuie să

primească o atenție specială, dată

fiind importanța problemelor etice și

de dezvoltare pe care le ridică. Mai

puțin rare decât revocarea autorității

parentale sunt cazurile în care

încarcerarea poate submina

reponsabilitățile și drepturile asociate

cu statutul de părinte. Acest punct

slab este cauzat, adesea, de ignorarea

de către părinți a drepturilor și

obligațiilor lor. Este de ajutor să se

faciliteze accesul lor la acest tip de

informații despre drepturile și

responsabilitățile părintești. Aceste

informații pot consolida rolul parental

la orice nivel.

Impactul încarcerării asupra stimei

de sine și imaginii sociale

Încarcerarea poate fi asociată cu

un test narcisist deoarece subminează

stima de sine. Mult mai frecvent, opinia

publică echivalează părintele încarcerat

cu cineva care nu merită să fie

părinte. Acest dublu impact negativ

face ca părintele să se simtă

descalificat, ceea ce poate fi extrem

de dureros și duce la o scădere a

siguranței de sine necesară pentru

exercitarea acestui rol simbolic. Mulți

părinți încarcerați experimentează un

sentiment de ilegalitate, de exemplu,

atunci când le atrag atenția copilului

că există reguli despre cum ar trebui

să se comporte.

73

Există o mare nevoie de recalificare a

părintelui, astfel încât acesta să se

simtă pe deplin legitim în rolul de

părinte.

Impactul încarcerării distorsionează

relația părinte-copil și afectează

comportamentul părintelui la eliberare

Încarcerarea expune relația

părinte-copil la riscuri de dificultăți

majore. Relația poate deveni

asimetrică, copilul ―preluând

controlul‖ emoțional asupra

părintelui. Această întrerupere și

relația disfuncțională poate face ca

părintele deținut, la eliberare, fie să

devină violent față de copii, fie să se

retragă din viața copiilor săi. De

aceea, relația în sine trebuie să fie

scopul primar al sprijinului, și nu

copilul. Când oamenii sunt conștienți

că există o potențială problemă și,

într-adevăr, dacă este menționată o

problemă către părinții deținutului,

numai acesta poate reduce riscul

retragerii din viața copiilor sau

violența față de aceștia. (Acest lucru

este similar și pentru persoanele recent

îndoliate, care pot devein depresive;

prin menționarea acestei posibilități, riscul este diminuat). Aceasta trebuie

să facă obiectul instruirii personalului

din închisori și a persoanelor care

lucrează cu deținuții și cu familiile

lor, atât în închisoare, cât și în

comunitate, precum și instruire de

conștientizre pentru a se asigura că

deținuții și familiile lor cunosc

relațiile disfuncționale părinte-copil.

Venitul necorespunzător

Imposibilitatea de a contribui

financiar la creșterea copilului poate fi

extrem de importantă pentru un

părinte încarcerat. Această lipsă de

contribuție este, uneori, văzută ca un

abandon și, adesea, o pierdere a

legitimității. În multe culturi,

contribuția financiară a taților pentru

îngrijirea copilului este un punct

cheie a legitimității lor. Acest neajuns

al legitimității paterne este parțial

înlăturat atunci când părintele deținut

trimite o parte din venitul câștigat în

închisoare familiei sale. Totuși, lipsa

unei munci suficiente disponibilă în

închisori limitează această opțiune. În

puține cazuri, închisoarea nu numai că

restricționează capacitatea părintelui

de a contribui financiar la viața de

familie, ci și pune o povară

financiară substanțială asupra

familiei. Multe familii, în special în

timpul perioadei de arest preventiv,

trebuie să acopere cheltuielile

acuzatului și taxele juridice. Din

motive culturale, incapacitatea de a

sprijini financiar familia are un

impact mai mare asupra taților

încarcerați, decât asupra mamelor.

Nu putem spune că mamele aflate în

detenție nu sunt profund afectate de

dificultățile suportului financiar al

copiilor, dar acest fapt pare să aibă un

impact mai puțin negativ asupra

simțului de legitimitate al părintelui.

Acest fenomen implică numai părinții care și-au susținut finnciar copiii și

înainte de încarcerare. Prin prisma

acestora, se recomandă ca serviciile

din închisori să maximieze

oportunitățile ca părinții să lucreze pe

întreaga perioadă a încarcerării și să

contribuie financiar la susținerea

familiei.

74

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

efectele adverse ale încarcerării

asupra capacităților deținuților de a

acționa ca părinți și de a se zbate

pentru a păstra calitatea relațiilor cu

copilul lor. Trebuie să ne reținem de la

orice abordarea reductivă de a prezice

perturbări psihologice și emoționale

ale copilului ca urmare a încarcerării

părintelui; totuși, trebuie să fie luate în

considerare efectele adverse ale

încarcerării asupra calității relației care

leagă copilul de părinte. Impactul

încarcerării asupra modului în care

sunt stabilite relațiile poate fi de lungă

durată, ducând mult dincolo de

perioada pedepsei cu închisoarea.

Astfel, este necesar să înțelegem și să

fim vigilenți la toate aceste efecte

adverse.

Inițiativele de sprijin trebuie să

aibă ca scop diminuarea efectelor

adverse ale încarcerării asupra

exercitării funcției parentale,

salvând, în cele din urmă, calitatea

relației cu copilul.

Este incorect să prezicem acești

copiii și dezvoltarea lor vor suferi din

momentul în care este încarcerat un

părinte. Experiența despărțirii de un

părinte aduce adesea cu sine tristețe

și durere, dar acestea nu trebuie să

devină sau să fie văzute ca fiind o

boală. Confruntarea cu adversitatea

nu este, în sine, o dificultate a

sănătății mintale. Totuși, chiar dacă

nu ar trebui să prezicem probleme

pentru un copil deoarece un părinte a

fost trimis la închisoare, nu trebuie să

neglijăm posibilele efecte ale

încarcerării asupra calității relației

care unește părintele și copilul.

Impactul asupra modului în care se

desfășoară această relație este,

uneori, de lungă durată și, adesea,

persistă și după perioada de

încarcerare. De aceea, este important

să căutăm să înțelegem copiii și

relațiile lor cu părinții și să acționăm

cu mare atenție.

Este important să diminuăm

75

Alte probleme în relația dintre

copil și părinte

Îndepărtarea obstacolelor în

exercitarea dreptului parental:

sprijinul părinților în închisoare

În Europa au fost desfășurate mai

multe inițiative pentru a sprijini

părinții încarcerați în diferitele lor

roluri. Inițiativele au ca țintă toate

obstacolele mai sus menționate, cu

excepția unuia: un venit insuficient al

unui părinte încarcerat cu privire la

întreținerea copilului. Acest tip de

obstacol poate fi depășit numai prin

inițiativele serviciilor din închisori de

a asigura oportunități de muncă

pentru cei condamnați la închisoare.

Acest capitol prezintă inițiative de

lucru în acest sens, subliniind patru

dintre acestea:

• Ateliere meșteșugărești în care

părinții deținuți produc obiecte de

artă pentru copiii lor, cum ar fi cele

administrate de asociația Relais

Enfants Parents (Franța, Belgia);

• Ateliere juridice (Spania);

• Grupuri de sprijin și consiliere

individuală, cum ar fi acele

initiative administrate de

Bambinisenzasbarre (Italia);

• ―Cercuri solide” pentru părinții încarcerați (Suedia, Itlia și Croația).

Desigur, există multe alte inițiative

cum ar fi cursuri pentru părinți, studii

de familie și sprijin în familie.II

Croația plănuiește să introducă o serie

de ateliere pentru deținuți, în baza unor

principii psihologice, pentru a permite

participanților să obțină o mai bună

înțelegere a statutului de tată.III Mai

jos sunt prezentate unele considerente

din abordarea Croației asupra a ceea

ce trebuie să învețe părinții despre

modul în care să își susțină copiii:

Suportul părintelui deținut pentru un

copil În ciuda circumstanțelor limitate

de comunicare între părinții încarcerați

și copiii lor, aceste comunicări sunt

extrem de importante având în vedere

consecințele lor pentru un copil.

Uneori, o vizită la închisoare poate fi

prima ocazie pentru un copil de a vorbi

cu părintele său și de a pune toate

întrebările pe care le dorește.

Scrisorile sunt altă metodă de

comunicare între deținuții părinți și

copiii lor. Unii dintre ei preferă acest

mod de exprimare a gândurilor și

sentimentelor lor. Totuși, copiii au

nevoie adesea de ajutor și sprijin din

partea membrilor familiei, atunci

când comunică cu părinții lor prin

scrisori.

De asemenea, copiii au nevoie de

sprijinul lor în tot ceea ce fac, pentru

lucrurile cu care își ocupă timpul și

pentru modul în care își organizează

viețile. Din acest motiv, un părinte

care este încarcerat trebuie să trimită

mai mult decât doar scrisori: diverse

cadouri confecționate în închisoare,

fotografii, reviste școlare, duplicate

după certificatele de studii, cu care

un copil se poate mândri, etc.

Un părinte deținut poate sprijini un

copil prin scris, punând în practică

următoareleIV:

• Scriind frecvent și regulat;

• Făcând ca cititul să fie mai ușor

pentru copil, scriind într-un mod

76

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

pe care îl poate înțelege un copil

(folosind litere mari, de exemplu),

incluzând imagini care ar putea

servi ca ilustrații și făcând planșe;

-Crearea de jocuri cu care să se

joace un copil sau planșe

neterminate, pe care să le

completeze un copil și să le

trimită înapoi.

• Punând întrebări despre rutina

zilnică a copilului și prezentați

interes pentru fiecare aspect din

viața acestuia;

• Sugerând că amândoi ar trebui să

cititească aceeași carte și să o

discute mai târziu;

• Încurajând copiii să le trimită

tot felul de desene, scrisori,

cărți poștale;

• Reținându-se de la criticarea

scrisorilor și creațiilor

copiilor;

• Scriind scrisori, chiar dacă un copil

nu răspunde, doar pentru a-i aduce

copilului la cunoștință că un

părinte se gândește la el și că i-ar

plăcea să păstreze legătura.

Nu este întotdeauna ușor pentru

un părinte încarcerat să ofere sprijin

unui copil. Așa cum un copil este

îngrijorat pentru rezultatul unei vizite,

și părintele este la fel. Un părinte

poate să ofere cel mai bun sprijin

dacă ascultă ceea ce spune copilul.

Iată unele indicații care ar putea fi

utile pentru ca un părinte să acorde

sprijin unui copilV:

• Nu vă temeți să puneți întrebări

despre rutina zilnică a copilului.

Dacă un părinte nu întreabă, un

copil ar putea crede că pur și

simplu nu îl interesează;

• Nu uitați că un copil își dorește și

are dreptul la intimitate, și că un

copil poate păstra multe lucruri în

secret sau le poate dezvălui doar

treptat;

• Încurajați un copil să se

angajeze în ―activități comune‖,

deși separat: citiți aceeași carte,

dezvoltați interese comune (ex.,

scoruri sportive, evenimente

istorice, emisiuni TV, reviste,

etc.);

• Acordați interes evenimentelor de

zi cu zi, aparent banale, din viața

copilului;

• Jucați un joc cu copilul în timpul

vizitei (ex., un joc de socializare),

dacă circumstanțele permit acest

lucru;

• Încercați să vă implicați mai mult în

educația copilului, întrebând despre

sentimentele copilului cu privire la o

anumită familie sau regulamente

școlare;

• Totuși, copilul își va pierde

interesul dacă fiecare vizită se va

încheia cu ―morală și predici‖, în

special dacă părintele face

comparații cu alți copii. Un părinte

trebuie să facă distincție între

propriul comportament și cel al

copilului lui.

• Nu faceți nicio promisiune

nerealistă pentru viitor. Un copil

are nevoie de sprijin acum.

În Anglia, au fost înființate

cursuri scurte, cum ar fi Time to

ConnectVI pentru a îmbunătăți

relațiile, în special folosind jocul ca

legătură între părinte și copil.

Cele patru ateliere de jumătate de zi

au acoperit următoarele subiecte:

• Impactul încarcerării părintelui

77

asupra copilului său;

• Importanța de a păstra

conexiunea;

• Rolul mamei și tatălui și cum să fii

un bun părinte din închisoare;

• ―Ce este jocul?‖ și ―Rolul

jocului‖;

• Diferitele etape ale dezvoltării

copilului.

Al patrulea, și ultimul atelier este

dedicat planificării și pregătirii pentru

vizita centrată pe copil, care are loc la

cel puțin două săptămâni după ateliere.

Aceasta include alegerea de activități

pe care ar dori să le facă împreună cu

copilul lor, în timpul vizitei. La

aproximativ patru săptămâni după

vizita copilului, este ținută o ședință

de verificare pentru deținuții părinți,

pentru a împărtăși experiențele din

timpul atelierelor inițiale, pentru a

recapitula și consolida ceea ce au

învățat. Ca urmare a acestei sesiuni,

se speră că se va putea desfășura o

sesiune de prânz la care părinții și

îngrijitorii vor fi invitați din nou și

vor fi prezentate certificatele celor

care au finalizat cursul cu succes.

Vizitele copilului și familiei sunt

dezbătute în Capitolul 5, și există o

suprapunere între comportamentul de

părinte și instruire, care este dezbătut

în Capitolul 7.

Ateliere meșteșugărești pentru copii

De la crearea din 1985, Relais

Enfants Parents (REP) a demarat

două inițiative pentru menținerea

legăturilor dintre copii și părinții

încarcerați: un serviciu în care (cu

sprijinul profesioniștilor) însoțesc

copilul pentru a vizita un părinte

încarcerat atunci când familiile sau

întreținătorii nu fac acest lucru. Acest

serviciu este orientat către părinții

încarcerați, care nu ar fi primit vizite

din partea copiilor lor dacă asociația nu

ar fi preluat copiii de la locuința lor, nu

i-ar fi condus la închisoare pentru a se

întâlni cu părintele și nu i-ar fi dus

înapoi acasă. După lansarea primului

REP în Franța, atelierele de meserii

pentru părinții încarcerați au fost

incluse în program.

Aceste ateliere săptămânale, organizate

de doi membri ai asociației, atât din

închisorile pentru femei, cât și din cele

pentru bărbați, sunt, de obicei,

frecventate de doisprezece părinți încarcerați. De exemplu, în atelierele

de arte se lucrează, de obicei, cu

material textile; a mai fost folosit lemn,

carton și bucăți de metal. Atelierul

permite părinților să trimită ceva

copiilor lor, ca un simbol al afecțiunii

lor față de copil—―dovada‖ afecțiunii

părintelui și reasigurarea că acesta nu

a fost abandonat de către părintele său.

De semenea, atelierul promovează

dialogul dintre părinți și personalul care

conduce atelierele, asigurând un forum

pozitiv pentru consolidarea identității

deținutului ca părinte și pentru a

discuta diferitele probleme – dificultăți în legătură cu copilul, durerea

despărțirii sau sentimentul de

imposibilitate ca părinte, grijile pentru

viitorul copilului, etc. Atelierele servesc

ca grupuri de sprijin pentru părinții încarcerați și

78

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

ajută la ―recalificarea‖ părintelui.

Acest proces de recalificare are

loc la diferite niveluri:

• Investiția personală, prestată la

fabricarea unui obiect pentru

copil, ajută la refacerea stimei de

sine a unui părinte;

• Discuțiile permit unor părinți

încarcerați să înțeleagă cum

refuzul lor de a vedea copilul în

închisoare sau de a-i spune

copilului adevărul poate fi în

detrimentul relației părinte-copil.

Ceilalți părinți încarcerați, care își

văd copiii, pot asigura un sprijin

pozitiv;

• Schimburile de impresii ajută la

informarea părinților încarcerați

referitor la responsabilitățile

părintești pentru creșterea

copilului, extinderea

cunoștințelor despre copil și

despre problemele legate de

copil, nevoile și principalele

momente din dezvoltarea

copilului;

• Acestea dau părinților deținuți

oportunitatea de a ruga membrii

personalului să întrebe despre

viitorul copilului și de a intra în

legătură cu persoanele care au

grijă de copil.

Peste 800 de părinți încarcerați din

Franța au beneficiat de această

inițiativă, în anul 2013.

Ateliere juridice

Niños sin Barreras oferă ateliere

structurate în două închisori din

Spania, unul pentru un grup mixt de

deținuți, bărbați și femei; și celălalt,

într-o închisoare pentru arest

preventiv, pentru două grupuri de

femei.

Închisoarea i-a rugat să își desfășoare

activitatea între una și trei sesiuni.

Aceste sesiuni acoperă legislația care

se referă la funcționarea activității

părintești și drepturile copilului și

includ o introducere din partea

juriștilor. Pentru deținuții care au

făcut subiectul unor procese juridice

fiind încarcerați, să învețe legislația

este ceva cu totul nou și foarte popular,

chiar și atunci când nu își pot exercita

rolul de părinți, în mod corespunzător,

din interiorul închisorii.

Grupuri de sprijin și consiliere

individuală

În plus față de atelierele

meșteșugărești, similare cu cele

administrate de REP, asociația italiană

Bambinisenzasbarre administrează

grupuri de sprijin pentru mamele și

tații încarcerați. Aceste grupuri de

informare sunt compuse din psihologi,

judecători, lucrători sociali și

reprezentanți ai instituțiilor, pentru a

spori conștientizarea asupra diferitelor

aspecte ale relației părinte-copil și a

rolurilor parentale. De asemenea,

grupurile ajută la consolidarea

abilităților părintești.

Bambinisenzasbarre oferă ședințe

individuale de consiliere pentru

părinți, asigurând suport psihologic.

Grupurile de informare și sprijin și

consilierea individuală sunt cele mai

eficiente metode pentru ajutarea

recalificării părinților și

îmbunătățirea abilităților părintești.

Totuși, așa cum a demonstrat

Bambinisenzasbarre, ambele necesită

intervențiile profesioniștilor, care pot

fi costisitoare.

79

80

„Cercurile de studiu‖ parentale: un

studiu de caz

Serviciul Suedez al Închisorilor și

Probațiunii a lansat un program pilot

acum cincisprezece ani, având ca

scop instruirea personalului din

închisori și a foștilor deținuți prin

derularea de ―cercuri de studiu‖ sau

cursuri parentale pentru mamele și

tații încarcerați. Mulți lideri ai

cercurilor de studiu sunt ofițeri din

închisori, cu instruire specială.

Cercurile sunt mai puțin costisitoare

și sunt disponibile pentru aproape toți

părinții încarcerați din Suedia; de

asemenea impulsionează satisfacția la

locul de muncă și respectul de sine al

ofițerilor participanți din închisori.

Grupul național Bryggan a jucat un

rol cheie în lansarea, dezvoltarea și

implementarea cercurilor de studiu. În

unele închisori, membrii personalului

Bryggan conduc cursuri împreună cu

personalul închisorii. O evaluare a

cercurilor de studiu parentalVII, care

cuprind atât deținuți, cât și personal și

sunt organizate în cincisprezece

închisori din Suedia, a documentat

experiența instruirii parentale atât din

perspectiva deținuților, cât și din cea a

personalului, pe baza chestionarelor și

interviurilor.VIII

Experiențele părinților din cercurile de

studiu

Mulți tați au relatat așteptări pozitive,

chiar înainte de a începe cercurile de

studiu. Femeile au exprimat așteptări

atât pozitive, cât și negative, unele

temându-se să nu fie văzute ca

―mame rele‖ de către personal.

Atmosfera din unitățile în care au fost

cazați părinții a influențat, de

asemenea, așteptările.

Aproximativ 90 la sută dintre

participanți au experimentat o

atmosferă bună și discuții fructuoase

în cadrul cercurilor de studiu și au

găsit atât materiale scrise, cât și

materiale video speciale ca fiind

interesante. Discuțiile cu alți părinți –

atât deținuți, cât și din personal – au

fost văzute ca fiind elemente foarte

valoroase și edificatoare în cercurile

de studiu. Sentimentele de vină și

tristețe au ieșit la lumină, iar discuțiile

au amestecat amintirile din copilărie

– despărțirile de părinți,

dezamăgirile, nedreptățile - și au

revenit în jurul problemelor

referitoare la parteneri, divorțuri și

dezamăgiri parentale. Aproximativ o

treime dintre părinți și-au amintit cum

au fost duși copiii lor în plasament,

adesea cu un contact limitat cu

părinții biologici, conform unui statut

din Suedia, cunoscut sub denumirea

LVU. Observații incluse:

- Neintenționat, ați cauzat copiilor voștri

foarte multe neplăceri.

- Simt regret, dor și dragoste.

- Acum înțeleg nevoia copiilor mei de

a avea o mamă care nu folosește

droguri.

- Înțeleg cât de mult îmi iubesc fiul și

ce înseamnă el pentru mine.

- Îmi dau seama de valoarea mea ca

părinte, în ciuda situației mele

actuale.

Aproximativ o treime din tați au

trăit cu copiii lor înainte de a fi

încarcerați. O altă treime au avut un

contact regulat sau ocazional cu copiii

lor. Aproape o treime a pierdut

contactul cu aceștia. În general,

mamele au locuit împreună cu copiii

lor înainte de încarcerare, dar copiii

unei treimi dintre ele au locuit la rude

sau în plasament.

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Participanții au spus că și-au însușit

cunoștințe practice în cercul de

studiu. Mulți tați au învățat mai multe

despre dezvoltarea și nevoile copiilor

lor la diferite vârste, și au spus că au

început să se gândească mai mult la

copii și au intensificat contactele cu

ei, prin telefon sau prin poștă. Multe

mame s-au întrebat de experiențele

copiilor lor aflați în plasamen sau care

locuiesc la rude. Exprimarea

neliniștilor le-a adus o ușurare. Atât

mamele, cât și tații au declarat că

discuțiile i-au făcut să reflecteze

asupra criminalității, abuzului de

droguri și la stilurile lor de viață

anterioare, care au afectat copiii. De

asemenea, au descoperit cât de

importanți au fost ca părinți pentru

copiii lor.

Modul de îmbunătățire

Unii participanți au declarat că

cercurile au fost prea scurte, aducând

problemele la suprafață, dar nelăsând

suficient timp pentru o discuție

aprofundată sau pentru soluționarea

problemei. A fost menționată nevoia

unei discuții mai aprofundate și lucrul

într-o manieră structurată. Secțiuni

din materialul de studiu au fost văzute

ca fiind prea generale, nepotrivite

pentru nevoile lor speciale: fiind

mame și tați la distanță, dificultățile

de vizitare, păstrarea legăturii cu copiii

lor. Participanții au văzut rolul

liderului studiului ca fiind important.

Unora nu le-au plăcut ofițerii de poliție

în acest rol (comentarii sarcastice, cum

ar fi ―Uite că vin toți marii tați‖ au fost

auzite de multe ori).

Alți participanți au declarat că această

experiență le-a schimbat punctul de

vedere despre personal, ale căror

experiențe ca părinți și ființe umane au

fost subliniate în timpul discuțiilor.

Per total, mulți participanți au

înțeles foarte bine nevoile copiilor lor,

însușindu-și informații despre relațiile

și interacțiunile lor. Cercurile au fost

percepute ca fiind extrem de valoroase

pentru cei care s-au confruntat cu

traume și crize legate de viața de

părinte. S-a descoperit că forma cercului

de studiu, în sine, funcționează destul

de bine, deși unii părinți au declarat

că trebuie să continue cercurile pentru

discuții mai aprofundate și un lucru

mai direct cu problemele legate de

contactul lor cu copiii.

Peste 90 la sută dintre participanți

au simțit că cercurile trebuie să fie

oferite ca activitate regulată, voluntară

pentru toți deținuții. Unele observații: -

Cercurile sunt foarte importante atât

pentru părinți, cât și pentru copiii lor. –

Sunt foarte mulți deținuți care nu au

contact cu copiii lor – Obțineți ajutor

pentru lucrurile pe care deja le aveți

în minte. – Există mulți părinți în

detenție care au nevoie de ajutor

pentru a intra în legătură cu copiii

lor. – Acest lucru este de ajutor, în

special pentru acei părinți care nu se

întâlnesc cu copiii lor în mod regulat.

Experiențele liderilor cercurilor de

studiu

Liderii de studiu au văzut un

impact asupra părinților, menționând

creșterea contactului cu copiii, pe

parcursul derulării programului și

după. Deținuții au vorbit mai mult

despre copiii lor,

81

au făcut eforturi mai mari să

telefoneze sau să ceară permisii

acasă. De asemenea, liderii au

văzut schimbări în relațiile cu alți

participanți la cercuri, precum și la

personal. Cercul a creat legături mai

strânse între membri și un simț de

coeziune în cadrul grupului.

Participanții au vorbit mai mult

despre familii și copii decât despre

infracțiuni și trafic de droguri. De

asemenea, discuțiile au extins

contactul și încrederea dintre

participanți și personal, generând

relații mult mai personale.

Observațiile din partea liderilor au

inclus: - Am ajuns să ne cunoaștem

reciproc mai bine și în alte moduri

decât cele uzuale. - A existat o mai

bună înțelegere între personal și deținuți. –

Noi, ca lideri, avem acum un contact

mai bun cu deținuții. -Ei au văzut că

și gardienii din închisori sunt ființe

umane.

În general, liderii de studiu au văzut

cercurile de studiu ca fiind pline de

înțeles și stimulante. De asemenea, le-

au acordat un rol profesional mai vast

care a fost mai motivant și terapeutic.

De asemenea, cercurile au influențat

propria percepție a liderilor asupra

deținuților. Unele observații: -

Cercurile au asigurat o atmosferă mai

caldă și un interes crescut pentru

situația socială a deținuților. – Simțim

o compasiune mai mare pentru colegii

de celulă și pentru situația lor

emoțională și socială. – Aceste cercuri

ne ajută să vedem deținuții ca persoane

cu propria individualitate.

Conducerea cercurilor de studiu le-a

sporit compasiunea și interesul de a

lucra cu inițiative de suport social,

dar le-a și arătat golurile din propriile

cunoștințe— abilitatea de a conduce

grupurile, lucrul cu rolul de părinți al

deținuților și intervenția pentru

sprijinul familiilor și deținuților. De

asemenea, au existat probleme

organizatorice, încă de la început, în

multe închisori— lipsa timpului,

dificultăți în părăsirea sarcinilor

obișnuite pentru ceilalți membri din

personal și găsirea de spațiu fizic

pentru cercuri. Observațiile au inclus:

- Cercurile au nevoie de o bună

planificare și timp adecvat pentru

pregătire. – Este necesară o

planificare mai bună. – Oportunități

mai bune pentru copii de a-și vizita

părinții în închisoare. – Timpul și

locul trebuie să fie planificate și

rezervate pentru aceste activități.

Mai presus de toate, este necesar sprijin

social și respect din partea

supraveghetorilor și colegilor din

comunitatea închisorii. Faptul că

cercurile de studiu nu au fost bine

integrate în programul unei închisori a

generat probleme organizatorice, unii

membri ai personalului nu au înțeles

semnificația și scopul grupurilor.

Contactul părinților cu copiii

Mai puțin de jumătate din participanți

au fost în permisii acasă; unora li s-au

acordat permisii speciale sub

supraveghere. Mai puțin de jumătate

din participanți, atât bărbați cât și

femei, au beneficiat de vizite din

partea copiilor în închisoare. Mulți nu

au dorit să primească vizite, deoarece

le era rușine și nu au dorit să

împovăreze și mai tare copiii lor. Cât

de multe să le spună copiilor despre

sentința părintelui a fost o temă

recurentă. În general, liderii de studiu

au consiliat

82

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

părinții să spună adevărul, dar să

descrie infracțiunile lor în termeni

corespunzători pentru copii (ex., ―Tati

a făcut o prostioară‖). Aproape o

treime din părinți au declarat că au un

contact mai intens cu copiii, în

special prin apeluri telefonice, scrisori

și vizite. De asemenea, participanții

au declarat că se gândesc mult mai

mult la viitor, făcând planuri pentru

viitoarele lor relații cu copiii—

petrecând mai mult timp împreună, în

excursii, respectând promisiunile. În

general, deși unele închisori nu au

acordat cercurilor de studiu

prioritatea cuvenită, grupurile de

studiu au părut să aibă un impact

extrem de pozitiv asupra situației

părinților încarcerați și a comunicării

și contactului lor cu copiii lor. Deși

cercurile de studiu sunt un început

bun în asistarea ambilor părinți și

copiilor, acestea trebuie să fie însoțite

de regulamente prietenoase cu copiii

și facilități pentru vizite de calitate,

sensibile la vârstele și nevoile copiilor,

care ajută părinții și copiii să reia

legătura, în mod regulat.

Noi evoluții în Suedia

Ca urmare a acestei evaluări cu privire

la cercurile de studiu, este planificat

un nou proiect. Bryggan Stockholm

a fost împuternicit să redezvolte

cursurile pentru părinți, care aveau

loc, înainte, în închisorile din Suedia.

Aceasta este o parte a unui mare

proiect de colaborare cu serviciile din

penitenciare, implicând un proiect

a l Bryggan pentru a supraveghea

implementarea, cu scopul de a se

asigura că personalul corespunzător

pentru predarea cursului este recrutat

și instruit.

Cursul pentru părinți va fi obligatoriu

pentru toți părinții din închisoare.

Anterior, cursul a fost opțional, dar

acum se speră că va avea aceeași

pondere ca și cursurile despre

dependențe despre care închisorile

asigură că sunt foarte bine frecventate

de către deținuți.

Între o jumătate de oră și o oră pentru deținuții din arest preventiv – curs pentru părinții din închisoare – sprijin pentru eliberarea condiționată

Planul și scopul este, în prezent, de

a implementa trei posibile puncte de

suport pentru deținuți:

• Toți deținuțiii vor avea o discuție

individuală care va dura între

jumătate de oră și o oră, în arest

preventiv, în mod ideal, în primele

trei zile de detenție. Această nouă

abordare ar însemna că personalul

închisorii este conștient de rolul

de părinte al deținutului și toți

părinții deținuți ar putea să învețe

care sunt drepturile copiilor lor,

nevoia de informare a copilului și

cât de important este sprijinul

copiilor pentru sănătatea lor

mentală. În acest fel sunt oferite o

serie de beneficii pe care un curs

pentru părinți în închisoare le-ar

putea aduce pentru ei;

• În timpul ispășirii pedepsei lor,

planul este ca aceste cursuri

pentru părinți să fie oferite, ca

rutină; aceasta implică zece

ședințe de câte două ore, despre

temele care sunt descrise mai jos;

• Există un plan pentru follow up

din partea serviciului de

probațiune după eliberarea

deținuților pentru a ajuta la

susținerea efectelor programului

pentru părinți. În mod ideal,

acesta ar putea fi disponibil pentru

persoane cărora li s-au oferit

83

Alternative la pedeapsa cu

închisoarea. Acest din urmă stadiu ar fi

extrem de important deoarece părinții

s-au reunit cu copiii lor și pot discuta

probleme reale care pot rezulta din

viața lor de zi cu zi.

Scopul cursului pentru părinți este de

a permite părinților să exploreze rolul

lor ca părinte și să dezvolte strategii

pentru viitor. Este planificat ca

această învățare experimentală

reflexivă să ajute deținuții să

privească înainte, la viața lor, la

eliberare și cum reușesc să

administreze ―rucsacul‖ plin cu

bagajele vieții pe care l-au colectat

până atunci. Li se vor oferi oportunități pentru a-și explora valorile și cum

plănuiesc aceștia să își consolideze

viețile pe viitor.

Sesiunile de curs vor fi de-a lungul

acestor linii, cu unele modificări și

adaptări ulterioare, când cursul este

oferit pentru femeile aflate în detenție:

• Să ne cunoaștem reciproc;

• ―Puneți-vă ochelarii‖ și uitați-vă la

copiii voștri (este prezentat

materialul video Emilia);

• Eu ca părinte;

• Provocările mele (dependențe,

responsabilitatea pentru a fi

agresiv și primirea de abuzuri,

etc.);

• Din nou provocările mele și

cum să le fac față;

• Psihologia și dezvoltarea copiilor

acoperă, de asemenea,

despărțirea—cum este pentru

copii să trăiască departe de

părinții lor, împreună cu alți

membri ai familiei sau în

plasament;

• Reziliența: risc și factori de

protecție (cercetare bazată, în

special, pe COPING);

• Violența—acționarea violentă și

victime ale violenței (film despre

copii în care se arată cum

reacționează aceștia la violență);

• Exercitarea drepturilor părintești

folosind un exercițiu de trasare a

rolurilor, pentru a explora

diferitele roluri pe care trebuie

să le joace părinții în viețile

copiilor lor;

• Reuniți cu copiii dumneavoastră,

sau nu? — valoarea jocului.

Cursul pilot este planificat să înceapă în

luna aprilie 2014. Unui grup pilot, de

aproximativ douăzeci de ofițeri, li se va

oferi o ședință de instruire de cinci zile

pentru a se familiariza cu desfășurarea

cursurilor, bazând sesiunile pe manualul

care este redactat în prezent. Se are în

vedere că fiecare grup va fi format din

șase până la opt deținuți; în Suedia, ca și

în alte părți, există, adesea, o rată mare

de absenteism, din cauza securității și

altor motive; ar putea fi mai înțelept să

se înceapă cu un grup mai mare.

84

Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea

Concluzie

Aceste inițiative prezintă o serie

de oportunități pentru sprijinul

părinților încarcerați în exercitarea

rolului lor de părinți în cel mai

eficient mod. Totuși, nu sunt suficiente

doar ele pentru a garanta o bună calitate a

relațiilor dintre copii și părinții care se

confruntă cu încarcerarea. Acestea

trebuie să fie asociate cu:

• Zone de vizitare plăcute pentru

copii, în închisori, pentru a spori și

promova calitatea schimburilor

dintre părinți și copii.

• Însoțirea copiilor în situațiile în care

locurile de muncă ale celor din

familie nu permit aducerea

copiilor pentru a vizita un părinte

încarcerat.

• Accesul la locuri de muncă

plătite pentru deținuții cu familii

pentru a le permite să acopere

nevoile familiilor lor, în ciuda

încarcerării.

Asigurarea faptului că un părinte

reușește să rămână părinte, în ciuda

încarcerării, are un substrat în ceea ce

privește prevenirea. Ajută la

prevenirea dificultăților emoționale și

relaționale pentru un copil și impactul

acestora asupra dezvoltării sale; ajută

la menținerea de către părinte a unei

imagini de sine pozitive, din punct de

vedere al abilității sale de a îndeplini

rolul de părinte. Beneficiile pentru

societate ale acestor tipuri de inițiative

justifică, dincolo de cuvinte, costurile

modeste implicate pentru acest

lucru.IX

Capitol original redactat de

Alain Bouregba (Franța) și Ulla

Carin Hedin (Suedia) cu contribuții

din partea Gianni Biondi (Italia),

Sophie Buyse (Belgia) și Lia Sacerdote

(Italia); editorii celei de-a doua ediții

Kate Philbrick, Liz Ayre și Hannah Lynn,

cercetări efectuate de Paola Costa.

85

86

I Atributul psihicului uman caracterizat de admirația unei persoane, dar în limitele

normale.

II Familiile care învață în Anglia sunt descrise în acest DVD:

http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-dvd

III The Rights of Children of Incarcerated Parents: Proceedings of the Expert Panel

Meeting. Za- greb 2013. The Ombudsperson for Children, Croatia.

http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-of-

children-of- incarcerated-parents.html

IV Adalist-Estrin, A. (2003). Children of Prisoners Library. Family and Corrections

Network.

V Adalist-Estrin, A. (2003). op. cit.

VITimpul de acces pentru conectarea online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-

services/sup-children- fams/ttc

VIIHedin, U.C. (2000). Prisoners Parenting—Parenting in Prison. Nordic Social

Work, 201-210. VIII Evaluarea drepturilor părintești ale deținutului trebuie să

documenteze și să evalueze instruirea parentală atât de la persoanele din

închisoare, cât și de la personal. Raportul Comitetului de Cercetare Nr. 3

http://www.riksbryggan.se/forskning.html

IX A se vedea costul societății efectuat de PACT în UK: Estep, B., & Nicholles, N.

PACT, (2012). Economic study of integrated family support programme (CON C43).

London: Nef Consulting Ltd.

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea și

alte forme de contact

În toate țările, deținuților condamnați

li se permite să aibă un contact direct

cu familiile lor și cu prietenii, deși

condițiile în care au loc vizitele

variază în mare măsură. Există

multe obstacole pentru vizitele

regulate dintre copii și părinții

încarcerați; acestea pot deriva dintr-

o varietate de factori diferiți. Children

of Prisoners Europe sprijină o abordare

care funcționează și prin care se asigură

că sunt îndeplinite precondițiile

pentru vizite adecvate, având ca scop

restabilirea contactului, cât mai curând

cu putință, când este în cel mai bun

interes al copilului și pentru

consolidarea legăturii copil-

părinte. Următorul capitol studiază

cum sunt afectați copiii; obstacolele

care pot apărea și bune practici de pe

teritoriul Europei, oferind soluții

constructive pentru a ajuta la

minimalizarea impactului advers al

faptului de a avea un părinte în

închisoare prin menținerea unui

contact regulat, de calitate.I

O întâlnire ideală este una în care

fiecare individ îl poate vedea clar pe

celălalt, așa cum este în realitate, fără

a proiecta propria sa experiență

asupra celuilalt. Totuși, există multe

obstacole, atât fizice, cât și

psihologice, în calea acestor

posibilități pentru vizitarea de către

copii a părinților lor, în închisoare.

Despărțirea este o componentă

esențială a procesului de

individualizare prin care trece fiecare

copil. Totuși, despărțirea de părinți ca

urmare a încarcerării acestora poate

duce la sentimente de frică, abandon

și pierdere și poate avea efecte

adverse asupra dezvoltării copilului

(vedeți Capitolul 3). Pentru copii,

vizitele în închisoare, atât vizitele

standard, regulate pe care le primesc toți

deținuții și, în special vizitele centrate pe

copil, joacă un rol crucial în

soluționarea acestor probleme și ale

altora, din stadiile incipiente ale

încarcerării. Părinților din închisoare

trebuie să li se dea oportunități de a-și

arăta afecțiunea față de copil și de a-

și exercita rolul lor parental. Copiii

trebuie să știe că încarcerarea unui

părinte nu este sinonimă cu

abandonul. Ei trebuie să știe că

părintele încă îi iubește și că părintele

este în siguranță. Adolescenții, care au

participat la un studiu efectuat în

Danemarca, au declarat că prima lor

vizită în închisoare a fost foarte

importantă pentru ei deoarece au

putut să vadă că părintele lor era în

viață.II Acest aspect a fost coroborat

cu alte studii: copiii din Anglia, în

cadrul studiului Coping, au spus că

reasigurarea a fost cea mai

importantă, la începutul încarcerării

87

părintelui lor.III Totuși, în unele țări cum ar

fi Suedia, adesea nu există niciun fel de

contact, nici chiar telefonic, în perioada

de arest preventiv.

Așa cum este indicat în Capitolul 3,

impactul încarcerării părinților asupra

copiilor depinde de o multitudine de

factori—întreținere, aranjamente, răspunsul

comunităților și școlilor și oportunități

pentru contactul regulat, de calitate, cu

părintele încarcerat. Menținerea și

consolidarea legăturii copil-părinte

poate diminua efectele de desocializare

ale încarcerării și servește ca factor de

protecție pentru copii. Mult timp s-a știut

că acei copii care își vizitează regulat

părinții de care sunt despărțiți prezintă

un echilibru emoțional mai bun,

coeficienți IQ mai mari și o

îmbunătățire a comportamentului, față

de cei care nu fac acest lucru.IV

Sprijinirea legăturii copil-părinte,

atunci când mamele și tații sunt în

închisoare, acționează, de asemenea, ca

factor preventiv pentru părintele

încarcerat. Inevitabil, încarcerarea

implică pierderea libertății; nu trebuie să

fie exacerbată excluderea contra-

venientului, ci trebuie să meargă mână în

mână cu o abordare bine definită pentru

combaterea excluderii. Asigurarea

sprijinului pentru atenuarea rușinii, stima

de sine redusă și culpa, precum și

acordarea către părinți a unor

oportunități de a rămâne la curent cu

activitățile zilnice ale copiilor lor,

consultarea cu privire la deciziile

referitoare la copil și exercitarea

activității parentale pot abilita deținuții,

în special în contextul în care este

anulată

responsabilitatea. (Vedeți Capitolul 4

despre mai multe informații privind

inițiativele europene pentru sprijinul

activ al părinților în detenție, la

exercitarea rolului lor părintesc.)

Obstacolebuna practică

Soluții

Conflictul din familie și conflictul

psihologic aducând în contact

copiii și părinții deținuți.

Familiile afectate de încarcerare pot

experimenta teamă și rușine, ceea ce are ca

rezultat ținerea copilului la distanță

considerând că acest contact nu este în cel

mai bun interes al copilului. De

asemenea, și familia se poate distanța.

Relațiile care sunt deja tensionate se pot

rupe. Separarea sau divorțul exacerbeză

aceste dificultăți, i a r copilul poate

deveni un subiect de conflict între adulții

implicați. Studiile arată că, adesea,

vizitele copiilor în închisoare nu au loc

din cauza conflictelor din familie și

mamele pot acționa ca și ―gardian‖ pentru

a împiedica vizitarea tatălui de către

copil.V

Și alți factori pot duce la întreruperea

contactului. Găsirea cuiva care poate însoți

copilul în timpul orelor de vizită, atunci

când nimeni din rețeaua familială nu

dorește sau nu poate să facă asta, poate

prezenta o dificultate. Modelul Relais

Enfants Parents (REP) pentru însoțirea

copiilor în închisori, funcțională în Belgia,

Franța, Luxembourg și Elveția, poate

asigura o soluție în acest caz și poate

permite vizitarea închisorii. De asemenea,

aceasta este o ofertă cu o extindere limitată

88

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

în Anglia și Scoția, așa cum este

descris în introducerea la această

carte. În acest caz, rolul voluntarilor

este crucial.

Însoțirea copiilor

Lucrările efectuate de Relais

Enfants Parents (REP) în Franța

gravitează în jurul însoțirii copilului

la vizitele din închisoare, pentru a-și

vedea părintele. Voluntari care

lucrează cu sprijinul colateral al

unui psiholog, lucrători sociali și alți

profesioniști însoțesc copiii. Când

este posibil, copilul este însoțit

întotdeauna de același voluntar,

care oferă o bază de siguranță

pentru copil. Voluntarii preiau

copiii de acasă, se deplaseză la și

de la închisoare cu ei și sunt

prezenți în timpul vizitei în

închisoare. Astfel, devin asociați cu

locuința copilului și oferă o liniștire

emoțională. Unii voluntari însoțesc

același copil pentru o perioadă

îndelungată de timp. În cazul în care

tutorii nu pot sau nu doresc să

însoțească un copil, întrebările

preliminare adresate includ: -Când a

fost ultima dată când părintele a

văzut copilul? –Ce a împiedicat

contactul copil-părinte? –Copilul

știe de ce este părintele în

închisoare? –Ce factori necesită o

atenție deosebită în timpul vizitei? –

Cum trebuie să fie pregătite vizitele

cu copilul vis-à-vis atât de părintele

întreținător, cât și de părintele

deținut? –Care este adevărata

motivație a faptului că părintele

dorește să își vadă copilul?

Care este cel mai bun mod de a

sprijini copilul în această situație

încărcată emoțional? Cheia este un

cadru bine definit. Ceea ce trebuie

să prevaleze în orice situație este

interesul copilului, ceea ce nu este

întotdeauna ușor de evaluat.

Pregătirea pentru vizite

Pregătirea pentru vizite este o

prioritate. Este important ca

părintele încarcerat să înțeleagă că

vizitele copiilor implică angajament:

părintele deținut se angajază să fie

părinte pentru copil. De asemenea,

este necesară abordarea problemei

încarcerării cu copilul. Adesea,

secretul devine o componentă atunci

când este încarcerat un părinte,

totuși comunicarea deschisă despre

încarcerare s-a descoperit a fi un

factor de protecție pentru reziliența

copiilor.VI Cum reacționează

copilul dacă simte că i se ascunde

adevărul? Cum trebuie să li se

spună copiilor și ce trebuie să li

se spună? Adulții trebuie să

explice folosind un limbaj accesibil

pentru copil. O lipsă a informațiilor

ar putea avea ca rezultat procesarea

de către copil a foarte puține

informații sau deloc. COPE

subliniază că este la fel de important

să se și asculte copilul, și să se știe

cum să i se ofere copilului

oportunitatea de a vorbi.VII

Părinții încarcerați ar putea

necesita sprijin în comunicarea

deschisă cu copii, pentru a înțelege

mai bine efectul secretelor asupra

dezvoltării motivației unui copil și a

capacităților sale.

89

Exercitarea autorității părintești în

închisoare este o sarcină dificilă,

chiar când dinamica unui copil a

fost sănătoasă înainte de

încarcerare. Părinții încarcerați,

despărțiți de copii, pot experimenta

dificultăți în a se simți legitimi în

rolul lor de părinte când se

reîntâlnesc. Cum pot părinții să se

revadă cu copiii, în ciuda trecerii

timpului, când ei nu pot participa la

evenimentele de zi cu zi? S-ar putea

ca părintele să nu cunoască

dezvoltarea și necesitățile copilului;

părinții pot simți că legătura

părinte-copil se deteriorează

gradual. Pot apărea și alte probleme:

Cum pot rămâne deținuții părinți din

închisoare? Cum trebuie să fie

petrecut timpul și structurată relația

pentru a încuraja comunicarea cu un

copil în cel mai constructiv mod?

Cum și unde poate părintele

încarcerat să își exercite autoritatea

părintească: ce decizii mai poate lua,

încă, acesta? Susținerea drepturilor

părintești și a comportamentului

părintesc sunt vitale.

În plus, mulți părinți încarcerați au o

stimă de sine scăzută. Ei tind să fie de

acord cu membrii familiei care susțin

că închisoarea nu este un loc pentru

un copil și că ei sunt singurii

responsabili pentru faptul că nu își văd

copilul. Lipsa de continuitate în relația

cu copilul (frecvența redusă și durata

scurtă a vizitelor, contact rar sau deloc

între vizite) crește distanța emoțională

dintre părinte și copil.

În mod ideal, copilul și familia

au nevoie la accesul la informații

despre serviciile de suport psiho-

social în afara închisorii pentru a face

față mai bine impactului încarcerării

(vezi Capitolul 3). De asemenea, este

crucial ca simțul identității părintelui

încarcerat și legitimitatea ca părinte

să fie consolidate pe durata pedepsei

cu închisoarea. Vizitele în închisoare

trebuie să fie planificate, organizate și

programate astfel încât reîntâlnirea și

refacerea legăturilor familiale prin

vizite regulate să se desfășoare în cele

mai bune condiții cu putință (vedeți

Capitolul 4).

Pe scurt, copilul are nevoie de relații deschise, de sprijin și trebuie să fie

însoțit la închisoare dacă niciun

membru al familiei nu îl duce.

Adesea, copiii se tem de prima vizită

la închisoare, care trebuie să aibă loc

cât mai curând cu putință după

încarcerare —―în prima săptămână‖,

așa spun mulți copii și adolescenți. Arătându-le copiilor unde stau părinți lor în închisoare, îi ajută pe aceștia să

accepte situația.

Așa cum a fost menționat, vizitele din

prima perioadă a pedepsei cu

închisoarea pot fi problematice în

Scandinavia unde există tendința de a

se pune mai multe restricții asupra

vizitelor în timpul perioadei de arest

preventiv, decât oriunde în Europa,

unde permisiile de vizitare în perioada

de arest preventiv pot fi, mai mult sau

cel puțin, tot atâtea ca și pentru

deținuții condamnați. Pentru copii,

faptul de a nu-și lua la revedere de la

părintele lor atunci când acesta este

dus în arest preventiv sau faptul de a

nu-l vedea perioade îndelungate de

timp au fost descrise ca fiind

―stresante”.VIII

90

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

Punerea în balanță a problemelor de securitate și de bunăstare ale copilului

qq creșterea conștientizării în

închisoare referitor la drepturile copilului

În timpul procedurilor judiciare și

juridice și pe perioada săvârșirii

pedepsei, acuzatul/deținutul este

rareori definit ca ―părinte‖.

Transferul din închisori se bazează pe

criterii administrative, iar familia și

copiii sunt rareori luați în calcul, cel

puțin considerente secundare. De

asemenea, măsurile disciplinare din

închisori pot avea un impact direct

asupra vizitelor. Dilema pentru

autoritățile din închisori este cum să

disciplineze deținuții al căror

comportament poate necesita

sancțiuni, în special în timpul

vizitelor și totuși să se asigure că

drepturile și necesitățile copilului nu

sunt puse în pericol. Aceasta este o

dilemă cu care se confruntă în

prezent majoritatea autorităților din

închisorile cu facilități pentru copii.

Conștientizarea drepturilor copilului

în închisoare este necesară pentru ca

dreptul lor de a rămâne în contact cu

părintele lor încarcerat, menționat în

UN-CRC Articolul 9, să nu fie redus

la o măsură disciplinară. Problemele

de securitate nu trebuie să prevaleze

asupra bunăstării copilului. Recenta

recunoaștere în Universal Periodic

Review cum că vizitele în închisoare

sunt un drept al copilului este

încurajatoare: ―Asigurați-vă că sunt

luate în considerare cele mai bune

interese ale copilului atunci când

arestarea, reținerea, condamnarea

sau considerarea eliberării

condiționate pentru unicul sau

principalul întreținător al copilului,

fără să uitați că vizitele unui părinte

în închisoare sunt, în primul rând, un

drept al copilului și nu un privilegiu

al deținutului, care poate fi anulat ca

măsură disciplinară. Recomandarea

se bucură de sprijinul Regatului

Unit.‖IX

Mediul din închisori ostil pentru copii

încercarea de a face vizitele în

închisoare să fie cât mai prietenoase cu putință cu familia

Apar la suprafață multe obstacole

atunci când deținuții și familiile lor

sunt greșit informați despre

procedurile din cadrul închisorilor și

despre pedeapsa cu închisoarea: -

Putem să vizităm o persoană? – Care

sunt formalitățile necesare? – Cum

funcționează închisorile? – Ce putem

aduce în închisoare și cum putem

proceda pentru aceasta? – Vizitele în

închisoare necesită programare?

Copiii și întreținătorii lor au nevoie de

sprijin. Informațiile despre închisoare

și despre vizitele în închisoare trebuie

să fie disponibile și accesibile pentru

toți membrii familiei. Familia trebuie

să învețe un limbaj cu totul nou și

proceduri noi. Multe ONG-uri din

Europa asigură resurse excelente, atât

online cât și pe suport de hârtie,

precum și helplines și site-uri Internet

unde copiii și adulți pot decoperi cum

vor fi vizitele în închisoare.X

Copilului i se pot furniza cărți,

postere, desene și alte instrumente

pentru a-l ajuta să se familiarizeze cu

mediul din închisoare și să se

pregătească pentru vizite cu mult

timp înainte. The Ormiston Children

and Families Trust a folosit eficient

această unealtă cu albumul lor foto

Vizitându-l pe tata, așa cum a

procedat și Spazio Giallo în Italia.XI

Schemele de programare a vizitelor

facilitează foarte mult vizitele familiilor

în închisoare.

91

92

Unele țări, cum ar fi Irlanda de

Nord, au sisteme eficiente de

programare online. Unele închisori

permit familiilor să vadă celula

închisorii înainte de încarcerare. La

HMP Maghaberry în Irlanda de Nord,

de exemplu, membrii familiei

/partenerii deținuților condamnați la

pedepse pe viață au oportunitatea de a

vizita celula acestuia. Membrii

familiei sunt duși într-un tur de

vizitare a închisorii, inclusiv în zona

atelierelor. Această opțiune se extinde

și în unele închisori din Norvegia

pentru unii condamnați. S-a descoperit

că vizualizarea celulei deținutului și

anumite aspecte ale vieții din

închisoare aduc un sentiment de

ușurare, în special pentru membrii

familiilor care vizitează pentru prima

dată.XII

Centrele de vizitare, clădirile de

lângă poarta închisorii, adesea

administrate de voluntari, unde

familiile se pot relaxa atât în timpul,

cât și după vizite, asigură sprijin la

poarta închisorii. Astfel de centre

funcționează în unele închisori din

Franța, Irlanda, UK și Elveția și alte

țări. Există o gamă variată de

facilități, de la stații de autobuz, în

afara gardului închisorii, până la

centre de vizitare bine dotate în care

familiile pot aștepta/petrece timp

înainte și după vizite. Unele centre

asigură răcoritoare, profesioniști să

ajute cu informații, s ă consulte

registre și să ofere consultații. Toate

acestea sunt supervizate de o echipă

de profesioniști afiliați ai închisorii,

adesea sprijinită de voluntari. În UK,

astfel de centre sunt relativ răspândite.

Centrele de vizitare sunt

prietenoase pentru copii în diferite

grade

— de la cel mai banal echipament de

bază (o cutie cu jucării) la zonele de

joacă supravegheate— deși părinții în

libertate rămân responsabili pe

întreaga perioadă a vizitei în

închisoare (cu excepția câtorva cazuri,

în care copilul este însoțit de un

voluntar sau închisoarea își asumă

responsabilitatea în unele vizite

centrate pe copil).

Un centru de vizitare bine dotat,

plăcut pentru familie poate face o

reală difrență a calității vizitelor

efectuate.XIII Centrele de vizitare

(și angajații care sprijină familia din

interiorul și din exteriorul închisorii)

pot ajuta familiile să se pregătească

pentru vizită. Copiii și membrii

familiilor pot avea dificultăți în

cooperarea cu lumea închisorii.

Copilul se poate să fi fost martor la

arestarea părintelui, în circumstanțe

mai mult sau mai puțin brutale.

Studiile demonstrează că informațiile

insuficiente despre tratarea acestor

crize pot exacerba trauma.XIV

Profesioniștii nu știu, întotdeauna, cum

să ajute familiile deoarece aceștia nu

au primit o instruire adecvată sau

suport în problemele relevante.

Adesea, familiile sunt pe cont propriu

când solicită vizitarea închisorii și

obținerea permiselor de vizitare și

merg distanțe lungi între casă și

închisoare. Când este însoțit de un

membru al familiei, copilul nu are

întotdeauna timp dedicat numai

pentru el cu părintele încarcerat. Mare

parte a vizitei este acaparată de

discuții despre probleme de logistică

(financiare, menajere, taxe legale,

etc.). Pentru deținuții din arest

preventiv, soțul sau partenerul nu

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

este întotdeauna pe deplin conștient

de circumstanțele arestării și vizitele

se pot concentra exclusiv pe

rezolvarea conflictelor. Date fiind

aceste condiții, care este rolul unui

copil? Și adulții pot fi traumatizați de

lumea din închisori; anxietățile lor,

dacă nu se canalizează pe altceva,

pot fi transmise copiilor.

Problemele financiare și distanțele mari de la locuințe oferă familiilor sprijin financiar pentru deplasare

Persoanele pot fi încarcerate la

distanțe mari de locuințele lor.

Deplasarea pe distanțe lungi se adaugă

la poverile financiare ale familiilor,

care, mai mult ca sigur, au trecut deja

printr-o pierdere a veniturilor ca

urmare a încarcerării. De asemenea,

pot exista și restricții de timp (un

program de lucru mai lung pentru a

recupera pierderea veniturilor, care

reduce timpul disponibil pentru

transport). Climatul dificultății

economice a însemnat că simplele

considerente față de bunăstare au

influențat în unele țări acțiuni dure. În

Suedia, cererea de a găzdui deținuți

în apropierea locuințelor a fost

eliminată din legislație din anul 2011,

ceea ce a dus la un număr mare de

copii care locuiesc departe de

închisoare. Acest fapt va avea impact

asupra numărului de vizite

efectuate.XV

Costul pentru ca familiile să

obțină vizite în închisoare, orele la

care sunt organizate vizitele și durata

deplasării pentru vizită au fost citate

ca motive pentru care unii deținuți nu

primesc vizite din partea

familiilor.XVI Distanțele geografice

dintre instituția penală

și locul de reședință al deținutului

pot varia în baza nivelului de

conștientizare a impactului pe care îl

au distanțele asupra legăturilor

familiale și asupra dimensiunii țării;

există tendința ca femeile să fie

încarcerate la distanțe mai mari,

deoarece exită mai puține închisori

pentru femei. Dacă distanțele

geografice sunt mari, familia trebuie să

aibă acces la suficienți bani pentru a

menține contactul regulat cu

deținutul. Asistența financiară pentru a

acoperi costurile de transport, cum ar

fi Schema de Vizitare Asistată a

Închisorilor, din UK, pentru familiile

dezavantajate, cu venituri mici, ajută

la asigurarea contactului regulat

dintre copil și părinții deținuți.

În unele țări, mijloacele

insuficiente de transport și locația

rurală a unor închisori se adaugă la

dificultățile de deplasare la și de la

închisori și majorează perioada de

timp necesară pentru deplasare. În

Letonia și Estonia, costurile de

deplasare și asigurarea hranei pentru

întreaga familie și pentru deținut,

pentru trei zile (pentru o vizită de

șaptezeci și două de ore) se adaugă

semnificativ la povara financiară a

vizitei. În Norvegia, partenerii

deținuților nu sunt considerați ca fiind

părinți unici pentru a avea dreptul la

beneficii din partea statului și, de

aceea, aceștia sunt loviți extrem de

dur de încarcerare. În UK, partenerii

primesc automat beneficii, deși ar

putea exista unele întârzieri de natură

birocratică.

Lumea închisorii poate fi

descurajatoare pentru copii îmbunătățirea atitudinii gardienilor și

procedurilor de cercetare

Deși instruirea pentru gardieni despre

cum să trateze copiii este inclusă fie în

principalul program de instruire a

ofițerilor sau în ședințele suplimentare

organizate de ONG-uri, în marea

majoritate a țărilor în care își au sediul

organizațiile membre ale rețelei COPE,

atitudinile încă variază. Modul în care

interpretează ofițerii regulamentele și

acționează în fața vizitatorilor sau a

copiilor pot afecta profund experiența din

timpul vizitei copiilor (vezi Capitolul 7).

Procedurile de securitate pot fi dificile pentru

copii: adesea trebuie să suporte perioade

lungi de așteptare și expunerea la

echipamentul de securitate intimidant; în

unele țări sunt folosiți câini de urmărire și

copiilor le este teamă.XVII

Personalul care a primit o instruire adecvată

poate să ofere un contact plin de

sensibilitate familiei deoarece ei trebuie să

înțeleagă impactul încarcerării asupra

familiei și copiilor și necesitatea de a-i

trata în mod sensibil și corespunzător. Mai

mulți factori asigură eficiență și sensibilitate

atunci când se confuntă cu vizitatorii care

intră în închisoare, în special copii. Trebuie

să fie adoptată o atitudine constructivă și

pozitivă vis-à-vis de copil și de alți

vizitatori (cu privire la procedurile de

securitate și la atitudinea generală).

Trebuie să fie subliniată perspectiva

copilului. Este benefic pentru copii dacă

ofițerii din închisori care desfășoară

procedurile de securitate, le explică

copiilor ceea ce fac și de ce. De

asemenea, este benefic pentru ofițerii

din închisori să se aplece atunci când

percheziționează copilul, în țările în

care se practică o percheziție

corporală, vorbind astfel la nivelul

copilului, de exemplu. În unele

închisori, ofițerii primesc instruire

pentru contactul cu familia și oferă

sprijin în situațiile dificile. Punerea în

balanță a nevoilor e securitate cu

politicile prietenoase cu copilul nu este,

întotdeauna, o sarcină ușoară.

Unele țări au început să utilizeze gardieni

special instruiți și ofițeri specializați în

vizitele și sprijinul familiilor

deținuților. În cadrul fiecărei închisori

din Scoția, organizate de Scottish Prison

Service, există Ofițeri pentru Contactul

cu Familia (FCO); gardieni special

instruiți care asigură sprijinul familiei și

informații și contribuie la îmbunătățirea

vizitelor în închisoare. În Norvegia,

noua legislație va solicita prezența

unor ambasadori ai copiilor în

închisori.XVIII

În prezent, ambasadorii acționează în

închisori din Suedia, unde gardieni

special instruiți lucrează cu părinții

deținuți pentru a le reconsolida

identitatea ca părinți (vedeți Capitolul

5).

Alte țări se concentrează mai mult pe

organizarea unor condiții de vizitare

mai prietenoase pentru familie și copil.

Totuși, în alte țări, asociațiile din

exteriorul închisorii se concentrează pe

sistemele de suport pentru familii și

oferă consultații, precum și grupuri de

sprijin pentru părinți și copii. Uneori,

pot fi implementate cursuri pentru

părinți, pentru a spori suportul

vizitelor: Ormiston Children and

Families Trust, din UK, de exemplu,

asigură

94

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

cursuri pentru părinți care ajută părinții

deținuți să reflecteze la cum ar putea

maximiza vizitele prin comunicarea și

construirea relațiilor cu copiii lor.

Cursurile Time to Connect organizate

de PACT în Anglia se concentrează pe

relațiile în timpul vizitelor XIX

Pe scurt, inițiativele care sprijină

părinții încarcerați și legăturile

familiale variază în conformitate cu

perspectiva unei țări sau a unei

închisori, experiența și conștientizarea

aferentă a profesioniștilor și

personalului din închisoare care

tratează cu familiile și/sau copiii.

Studiu de caz: Spazio Giallo

Sistem de RecepțieXX

Această schemă italiană oferă un

exemplu excelent despre cum poate o

închisoare să primească un copil și

cum poate să amelioreze vizita. ONG-

ul Bambinisenzasbarre pledează că

acest model conceptual și operaținal

trebuie să fie reprodus în toate

închisorile.

Sistemul de Recepție Spazio Giallo

(Spațiul Galben), pe care Bam-

binisenzasbarre l-a introdus, de

probă, în închisorile din Lombardia,

oferă, de asemenea, o unealtă pentru

monitorizare și cercetare a legăturii

copil-părinte și a fost menționat de

un ministru în declarația sa către

Comisia Specială a Senatului pentru

Drepturile Omului, din octombrie

2013.

Modelul implică două faze de

intervenție: Pregătirea Spațiului

Galben și Trovopapà (Îl găsesc pe

tati), o cale de la exteriorul

închisorii

până la vizita în închisoare și înapoi.

Sistemul Spațiul Galben este proiectat

pentru a găzdui, însoți și sprijini

copilul care merge în închisoare

pentru a–și întâlni mama sau tatăl și,

în unele cazuri, ambii părinți.

―Scena închisorii‖ este interpretată

de cei care lucrează cu copiii, de

copiii înșiși și de familia lor, care se

luptă cu constrângerile din închisoare;

ei trebuie să lucreze în cadrul

procedurilor de siguranță și a

protocoalelor naționale relaționate

care devin stadii ale modului de

recepție a unei ―închisori prietenoase

cu copilul‖ și reduc impactul

traumatic al unui mediu străin pe

care un copil îl poate percepe ca fiind

ostil.

Aceste stadii ale modului de

percepție oferă o oportunitate de a

aștepta într-un―loc sigur‖ până când

la momentul vizitei în închisoare și

contactul cu părintele încarcerat și

pentru a reprocesa experiențele lor

emoționale ale impactului cu

închisoarea și alinarea momentului

dureros al despărțirii de un părinte.

Copilul nu se obișnuiește niciodată cu

această despărțire după vizita în

închisoare, chiar dacă durata pedepsei

părintelui înseamnă că aceștia sunt

obișnuiți să viziteze închisoarea.

Spațiul Galben

Acesta este ―spațiul copiilor‖ din

interiorul închisorii. Ei se pot odihni,

juca, desena, pot vorbi cu alți copii

și pot aștepta vizita cu părintele său.

Este numit ca spațiu ―psihologico-

educațional‖. Nu este

95

o cameră de joacă, ci un loc unde,

prin joacă și limbaj, se „are grijă

de‖ relațiile cu familia, sunt

îndeplinite necesitățile copiilor și

familiilor și sunt oferite indicații

subtile despre relații și îngrijirea

copiilor. De asemenea, și cei care

lucrează în închisoare primesc

spriin. O atenție meticuloasă este

acordată mediului din Spațiul

Galben și diferite elemente, semne și

mesaje asociate cu acesta.

Calea Trovopapà

Scopul acestei căi este de a oferi

copiilor instrumente pentru a-i ajuta să

navigheze, să se poziționeze într-un

spațiu fizic și să își sporească șansele de

a traversa din punct de vedere

emoțional o experiență potențial

traumatică.

Oferă:

• Intervenții externe, care „îi

recunosc‖ și îi ghidează pe

copii pe o anumită cale;

• Intervenții interne care confirmă

identitatea și prezența lor;

• O hartă pe care se pot vedea pe

sine călătorind, recunoscând

semne în spațiile și în

momentele în care se găsesc;

• Un album „interactiv‖ care îi

ajută să vadă diferite stadii

prin semne și culori (ex. Astăzi

voi face ...);

• O carte de povești despre

închisoare, cu care ei se pot

identifica (Lalla‘s Wednesdays).

Dificultăți în asigurarea calității contactului cu părintele

mediul fizic și decorurile

trebuie să fie prietenoase cu copilul

Mediul fizic al zonelor de vizite

domestice (cozi lungi, lipsa

intimității, mediu ostil, acces limitat

la zonele de toalete, condiții de

aglomerație) și timpul acordat unui

părinte cu copiii săi— din cauza

multitudinii de subiecte de discutat

între adulți și numărul restricționat de

ore permise pentru vizite— sunt

departe de a fi optime. Adulții au

probleme de discutat între ei, ceea ce

nu este propice pentru vizitele centrate

pe copil. Durata vizitelor este fixă și,

în general, nu este majorată dacă un

contravenient are copii. Acest fapt

are impact asupra calității contactului

copil-părinte.

Lipsa de întâmpinare în

închisoare, în plus față de alți factori

descriși, pot reține vizitatorii de a mai

merge la închisoare, după cum pot să îi

și afecteze atunci când ajung acolo,

așa cum este discutat mai jos.

96

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact

Multe închisori nu sunt dotate cu

zone de joacă prietenoase pentru copii,

cruciale pentru a ține copiii ocupați și

pentru a favoriza contactul dintre

părinți și copii. Condițiile sanitare

(zone de schimb, facilități pentru

spălare, etc.) sunt frecvent incorect

adaptate pentru copii. În general,

mâncarea și băutura nu sunt

disponibile în toate zonele de

vizitare, ceea ce face imposibilă

experiența de a alimenta copiii și de a

servi masa împreună; copiii pot avea

dificultăți când așteaptă să mănânce și

să bea.

Zona de vizitare este, adesea,

inadecvată ca spațiu și condițiile de

vizitare oferă puține posibilități

pentru ca persoanele să se poată

deplasa liber și trebuie să rămână

așezate; articolele din exteriorul

închisorii sunt interzise; suprafața în

sine este prea mică. Ultimul punct

este crucial pentru copii care își

vizitează părinții deținuți: zona de

vizitare trebuie să fie suficient de

mare pentru a permite copilului să își

elimine tensiunea și lipsa de confort.

Împărtășirea experienței este

crucială pentru păstrarea relațiilor. În

mod frecvent, există suport insuficient

la asistarea în timpul vizitelor cu

copilul (jocuri, desene, resurse, etc.).

De asemenea, relațiile pot să sufere

din cauza lipsei de spontaneitate în

prezența gardienilor din închisoare.

Acești factori demonstrează cât este

de dificil să se păstreze relații

sănătoase între părinții încarcerați și

copii și cât de complexă poate fi

situația.

Circumstanțele vizitelor trebuie să

fie suficient de agreabile pentru ca

familiile să continue să se deplaseze

până la închisoare pentru vizite.

Există dovezi că unii copii au renunțat

la vizite deoarece vizita este prea

stresantă, în ciuda bunelor lor relații

cu părintele lor.XXI

Condițiile de vizitare din

închisoare, care sunt stabilite de

administrația închisorii, variază de la

țară la țară, atât ca durată, cât și ca tip

de contact. În Europa de vest, vizitele

tind să fie limitate la o oră sau cel

mult două, cu excepția închisorilor cu

regim deschis și în timpul vizitelor

speciale ale familiilor. Țările Baltice,

Letonia și Estonia oferă vizite mult

mai lungi, care sunt dezbătute, în

continuare, în secțiunea ―Vizitele

conjugale și familiale‖ de mai jos.

Totuși, contactul regulat de calitate

prin vizitele în închisoare, în unele

țări, văzute ca un privilegiu pentru

deținuți, nu este un drept inerent, fie

pentru deținut sau pentru copil.

Cât de mult contact fizic este

permis între familii variază, de

asemenea, în funcție de regimul și de

tipul de vizită. În mare parte a

Europei, vizitele regulate pentru copii

au loc în săli mari pentru vizite unde

se întâlnesc mai multe familii în

același timp. În Olanda, majoritatea

vizitelor obișnuite operează în sistem

șarpe –o barieră șerpuită fixă în camera

cu părinții deținuți așezați pe scaune,

de o parte a șarpelui, și familia pe

cealaltă parte; uneori, există o serie

de mese pentru fiecare familie. Cât de

mult sau cât de puțin se pot deplasa

părintele deținut și familia în jur și cât

contact fizic pot

97

98

avea depinde de regimul de detenție,

în intervalul de la câteva restricții

pentru contactul fizic dintre părinții

încarcerați și copii, până la lipsa

contactului fizic la vizitele în

închisorile cu regim închis, din

UK.XXII

În Norvegia și Suedia,

majoritatea vizitelor domestice tind

să fie private și individuale. Aceasta

înseamnă că au ocazia de a fi singuri

ca familie. Când facilitățile sunt

prietenoase pentru copil, așa cum

sunt în multe închisori, se poate oferi

un cadru ideal pentru vizite. Totuși,

este important ca copiii să fie protejați

de părinții care nu urmăresc cele mai

bune interese ale copilului— având

relații intime în timp ce copilul este

prezent, de exemplu, și alte probleme

de protecție a copilului. ONG-ul FFP

din Norvegia relatează că sentimentul

de a fi ―blocat‖ în timpul vizitei poate

afecta copilul. De asemenea,

programarea vizitei este importantă.

Dificultățile sunt asociate cu vizitele

mai lungi din Estonia— douăzeci și

patru de ore, până la șaptezeci și două

de ore la fiecare șase luni—care,

adesea, nu sunt onorate deoarece

familiile ar trebui să lipsească de la

muncă și copiii de la școală pentru a

face aceste vizite; vizitele din

apropierea locuinței, în timpul orelor

de școală, înseamnă că acești copii

(chiar dacă absența lor este motivată în

unele țări, cum ar fi în UK) sunt mai

pasibili de a fi stigmatizați și excluși

din programul de educație.

Prevederi speciale pentru copii în timpul

vizitelor obișnuite programate

A crescut nivelul de

conștientizare cu privire la

necesitățile copiilor (și ale adulților)

care vizitează închisoarea. Multe

închisori se străduiesc să se adreseze

acestor nevoi într-un fel sau altul.

Facilitățile includ, de la cutii de jucării

și jocuri până la activități mai

educaționale. Sunt mulți animatori, fie

din serviciile externe ale închisorii sau

care fac parte din personalul închisorii.

Jocurile din închisoare proiectează

oferirea de spații de joacă

supravegheate (frecvent, personalul

fiind alcătuit din voluntari), ceea ce a

devenit aproape standard în Anglia.

Având dificultăți în găsirea

voluntarilor și a personalului închisorii

pentru escortă și suport, în prezent,

există semnificativ mai puține astfel

de obiecte. Din motive de securitate,

vizitatorii și deținuții trebuie să

rămână frecvent așezați la mese.

Zonele de joacă servesc la atenuarea

stresului în timpul vizitelor, pentru a

face vizitele mai plăcute pentru copil

și permite adulților să discute

probleme între ei. Animatorii

încurajează copilul să se deplaseze

înainte și înapoi, combinând timpul

petrecut cu părinții și cu joaca, pentru

a facilita legătura părinte-copil.

Adesea, familiile spun că, dacă nu ar fi

existat zona de joacă și animatorii, nu

și-ar fi adus copiii în vizită.XXIII

În Italia, în exteriorul orașului

Milano, Casa di Reclusione di Bollate

oferă copiilor zone de joacă pentru toți

copiii care își vizitează tații arestați,

distribuit în camere separate,

repartizat pe grupe de vârstă (6-12

luni; 1-3 ani; 4-10 ani; 11-14 ani).

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

Există facilități și activități adecvate

vârstei și mobilier modular. Există

jucării, un ―colț verde‖, în care copiii

pot cultiva/îngriji plante și un atelier

de reparații pentru mașinuțele

stricate, unde tații pot repara obiectele.

Se pune accentul pe întreaga familie,

vizitând împreună, promovând

continuitatea și aducând activitatea de

zi cu zi (servirea mesei împreună, de

exemplu) înapoi la timpul pe care îl

petreceau împreună.XXIV

În Belgia, datorită sprijinului

financiar al mai multor fundații, au

fost înființate zone speciale de

vizitare în multe închisori. O inițiativă

specială este ―trilieux‖— zone de

vizitare prietenoase pentru copii,

împărțite în trei secțiuni separate: o

zonă senzorială, o zonă de relaxare și

o zonă de creativitate.

Două aspecte sunt cruciale: să se

acorde atenție nevoilor individuale

ale copiilor într-un decor adecvat

vârstei și să permită copilului și

părintelui să recreeze—deși într-un

decor extrem de diferit—momentele

pe care un părinte le petrece cu copilul

în circumstanțe normale.

În UK, The Ormiston Children

and Families Trust oferă facilități de

creșă ca extensie a centrului lor de

vizitare, care permite copiilor să fie

duși în camerele de vizitare pentru a

se alătura familiei, lăsând timp

familiilor să discute dificultățile, dacă

este necesar, sau să evite plictiseala

sau neliniștea copiilor în cadrul unui

decor de vizitare social tradițional.

Pentru zonele de joacă, în special

pentru cele descrise mai sus, se pune

un mare accent pe necesitățile

copiilor: facilități speciale, calitatea

personalului de suport, selectarea

jocurilor și jucăriilor, etc. pentru a

asigura condiții optime. O tendință

îngrijorătoare este pentru închisorile

care ―bifează căsuța‖ și se spune că au

un loc de joacă într-un colț cu o cutie

cu jucării, probabil instalată, dar

niciodată întreținută. Majoritatea

copiilor din mediul dificil al

închisorii necesită mai mult de atât –

fie din partea părinților lor, sau a altor

persoane care pun valoare pe joaca

lor.XXV

Prevederi specifice pentru vizitele copiilor

în UK

Nu este vorba doar de mine. Pe

soția și pe copiii mei îi afectează

încarcerarea. Am devenit extrem de

conștient de faptul că mi-am rănit

soția și copiii. Mi-a luat ceva timp să

realizez cât de greu a fost pentru ea.

Ce a făcut mai ușor pentru mine, ca

tată cu care să relaționezi și să obțin

relația cu copiii mei, este vizita

familiei. Nu pot să mulțumesc

suficient Ormiston pentru vizitele

familiei. Mă face să văd motivele

pentru care viața mea nu este doar

pentru mine.

- Paul, un deținut din închisoare din UK

În ultimii ani s-a pus un mai mare

accent pe dezvoltarea vizitelor

centrate pe copil care sunt oferite într-

o varietate de feluri în Europa.

Trebuie să fie recunoscută insistența și

99

100

angajamentul ONG-urilor în lucrul

cu autoritățile din închisori pentru a

dezvolta și susține astfel de scheme.

Vizitele iau diferite forme, dar

dificultatea este identică: accentul pus

pe relația părinte-copil. De asemenea,

decorul este mult mai relaxat decât

era în mod obișnuit în zonele de

vizitare.

• Vizitele centrate pe copil pot fi

primite în afara vizitelor regulate și

nu sunt, întotdeauna, contorizate

ca parte a numărului maxim de

ore de vizitare. Acestea pot fi mai

lungi decât vizitele standard.

• Decorul prietenos este mai

adecvat pentru copii.

• Vizitele sunt mai puțin restrictive.

Copiii se pot mișca mai liber și

au acces la activități fizice—

piscină, grădini, sală de sport, zona

de joacă.

• Vizitele pot fi tematice, sau

pot fi caracterizate de o serie

de alte activități, de fiecare

dată.

• Unele vizite oferă secțiuni separate,

cu activități pe bază de vârstă și

ore de odihnă (somn, saltele pe

podea, facilități de toaletă pentru

copii, facilități pentru schimbarea

scutecelor, etc.).

Aceste vizite sunt organizate de

personalul închisorii sau de către

profesioniști ai serviciilor sociale din

exteriorul închisorii. De la prima

ediție a acestei cărți, în Europa s-au

dezvoltat centre de vizitare centrate pe

copil cu sprijin din partea diferitelor

ONG-uri, din Republica Cehă,

(unde un element important este să se

poată servi masa împreună) până în

Croația (cu sprijin din partea

UNICEF, acestea sunt disponibile în

toate închisorile). În unele țări

vizitele centrate pe copil sunt

obligatorii, cum ar fi în Olanda, de

exemplu, unde trebuie să fie

trimestriale. Această prevedere

națională necesară a reprezentat un

progres semnificativ, deși a redus în

mod eficient disponibilitatea vizitelor

pentru deținuți și copiii lor în unele

închisori, în cazul în care aceste vizite

erau disponibile, anterior, în fiecare

lună. Valoarea vizitelor centrate pe

copil în evaluarea legăturilor dintre

părinți și copii a fost recalculată, în

prezent, pentru Germania, Suedia și

Anglia.XXVI

Persoanele care pot fi prezente

în timpul vizitelor centrate pe copil

variază de la o închisoare la alta.

Uneori este prezent părintele

întreținător, alteori este prezentă

familia extinsă. În alte decoruri,

vizitele au loc fără părintele

întreținător, dar cu profesioniști

special instruiți, pentru a sublinia

relația copil-părinte. Indiferent de

opțiuni, este important ca închisoarea

să stabilească obiective țintă, în

colaborare cu parteneri implicați,

competenți. Cercetările au demonstrat

că aceste vizite sunt extrem de

benefice pentru copii.XXVII Succesul

acestor vizite depinde de cum timpul

petrecut cu copilul este planificat și

programat.

Este considerat extrem de pozitiv

dacă părțile implicate conlucrează

înainte pentru a pregăti cât mai bine

vizitele:

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

părinții deținuți, personalul închisorii,

animatorii pentru copii și personalul

centrelor de vizitare. De asemenea,

este necesară centrarea pe copil și să

pregătirea vizitei împreună cu acesta.

Acestea pot fi făcute prin intermediul

serviciilor de supraveghere a vizitei

sau cu ajutorul părintelui întreținător.

Criteriile care stabilesc că părinții

deținuți sunt eligibili pentru aceste

vizite (motive de securitate, durata

pedepsei cu închisoarea, interesele

copilului, etc.) trebuie să fie stabilite,

în mod ideal, astfel încât să se evite

penalizarea copilului.

În plus, în multe țări sunt

organizate ―Zilele Familiei‖ pentru

Ramadan, Crăciun, Paște și alte

sărbători naționale, ca parte a

evenimentelor tematice sau celebrări

anuale organizate de închisoare pentru

părinții deținuți și pentru familiile lor,

cu jocuri de fotbal, grătare, castele

gonflabile și alte activități.XXVIII

Franța

În Franța, Relais Enfants Par-

ents (REP) oferă vizite speciale în

închisoare pentru Ziua Mamei, Ziua

Tatălui și alte sărbători. Acestea oferă

o bună oportunitate pentru copii și

părinți încarcerați de a petrece timp

de calitate împreună, câteva ore.

Părintele întreținător nu este prezent,

ceea ce asigură o oportunitate pentru

părinții încarcerați și copii să își

consolideze relația. În plus, REP în

Franța și ASBL Relais Enfants Parents

Belgique au înființat ―espaces enfants‖:

locuri de joacă independente, plăcute

pentru copii în interiorul închisorilor

unde părinții

încarcerați pot petrece timp cu copiii

lor cu vârsta de 13 ani sau mai puțin.

Sunt unele camere închise care sunt

zugrăvite și au covoare în culori vii,

deschise în timpul orelor specifice

pentru copii însoțiți de un voluntar

REP sau de asistenți sociali. Aici

există jucării, creioane, cărți și alte

activități corespunzătoare vârstei. Se

pot întâlni până la trei familii în timpul

fiecărei ședințe de o oră. Totuși, în

camerele de joacă private, se întâlnește

o singură familie la un moment dat.

Oportunitatea pentru contactul non-

verbal și afecțiunea fizică este

puternică în timpul acestor întâlniri.

Personalul REP poate impulsiona

interacțiunea dintre copil și părinte—

sugerând copilului să arate un desen

părintelui, de exemplu. Personalul nu

uzurpă rolul părintelui, ci lucrează la

consolidarea rolului acestuia ca

părinte, când copilul ar avea nevoie

de disciplină, de exemplu. REP a

observat că părinții deținuți sunt mai

calmi și mai relaxați; această stare

este transmisă și la copil.XXIX Există

o corelație între folosirea locurilor de

joacă și frecvența redusă a plânsului

atunci când copiii pleacă de lângă

părinți, la sfârșitul vizitelor. Un

gardian este prezent în permanență,

deși un membru REP este adesea

lăsat singur, dată fiind încrederea care

s-a stabilit de-a lungul anilor între

autoritățile închisorii și REP, care a

promovat aceste inițiative timp de

aproape treizeci de ani.

Elveția

Relais Enfants Parents Romands

(REPR) din Elveția sprijină vizitele

101

102

individuale și atelierele de creație și

sunt, în particular, centrate pe copil:

ele lasă copilul să acționeze în ritmul

său, în timpul vizitelor. ―Astfel,

provocarea constă în permiterea

fiecărui copil să preia frâiele propriei

experiențe de viață în felul său, în

baza împletirii propriei sale lumi

imaginare cu realitatea întâlnirii cu

părintele.‖XXX

Belgia și Luxemburg

Din experiența REP din Franța,

vizitele au loc în afara vizitelor

uzuale și sunt organizate de

profesioniști din serviciile sociale în

zonele standard de vizitare. Mai mulți

părinți și copii se întâlnesc în același

timp; fiecare părinte are grijă de

copilul său. În Belgia, timpul este

petrecut organizând activități de grup,

urmate de activități individuale (copil

și părinte) în trilieux.XXXI

Irlanda de Nord (HMP Maghaberry)

Sunt organizate vizite în care

mamele care își aduc copiii în vizită

iau masa împreună cu un membru al

personalului închisorii. Ei pot discuta

diferite probleme și dificultăți cu care

se confruntă. Între timp, copilului i se

dă oportunitatea de a-și vizita numai

tatăl. Acest fapt este crucial pentru

procesul de conexiune, în special

pentru copiii care s-au născut

ulterior încarcerării tatălui.

Olanda O hotărâre guvernamentală decisivă

din Olanda, din 2009, cere închisorilor să

asigure minim patru vizite speciale pe an

pentru copiii și părinții deținuți, pentru a

le da acestora din urmă oportunitatea să

aibă un contact fizic de calitate cu copiii

lor (copiii pot sta în brațele părinților și

aceștia îi pot îmbrățișa). Un studiu

olandez, intitulat ―Effect van

kinderbezoek aan gedetineerde Vaders‖

(impactul vizitelor copiilor asupra taților

deținuți) a explorat efectul pe care îl au

aceste vizite ale copiilor asupra taților

deținuți și a copiilor cu vârste între 3 și

13 ani.XXXII Per total, studiul a arătat

că atmosfera din închisoare era mult mai

calmă și mai umană ca rezultat al

vizitelor. Un model similar de cerere

pentru vizitele copiilor, disponibil

pentru toți deținuții cu copii, tocmai a

fost introdus în Scoția.

Luxemburg

Lansat în anul 1996 pentru a

oferi structuri bazate pe comunitate

pentru facilitarea relația copil-părinte

în cazurile de separare și divorț,

Service Treffpunkt funcționează în

cadrul Centre Pénitentiaire Luxembourg

în folosul copiilor despărțiți de părinții

încarcerați. Personalul oferă grupuri de

discuție pe probleme legate de copil

și ateliere meșteșugărești pentru ca

părinții să execute ―obiecte de

tranzițieXXXIII‖ pentru copii;

însoțesc copiii în vizitele la închisoare

pentru a-și vedea părinții, cu

pregătirea prealabilă a întâlnirii; și

angajează însoțitori pentru copiii care

nu își pot vedea părintele deținut în

schema normală de vizitare deoarece

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

tutorele nu poate sau refuză să îl

ducă. Service Treffpunkt aranjează ca

vizitele însoțite să aibă loc la anumite

ore și are acces la camerele de vizită

(când nu sunt folosite pentru orele

normale de vizitare). Ei însoțesc (cu

profesioniștii de la serviciile sociale)

mai mulți copii în același timp pentru

a-și vedea părinții respectivi.

Spania

În prezent, funcționează o

schemă d e v i z i t e ―private‖ pentru

familii și pentru parteneri. Această

schemă de vizitare este determinată

de regimul de detenție. La cererea

deținutului, este acordată minim o

vizită lunară, cu o durată de una până

la trei ore. Vizitele pot fi

restricționate din motive de

securitate. Aceasta este foarte

important pentru mamele aflate în

detenție deoarece Spania deține cea

mai mare rată de încarcerare a

femeilor din Europa de Vest.XXXIV

Germania

În unele închisori din Germania,

mamele aflate în detenție care au

copii de vârstă școlară se pot întoarce

acasă zilnic pentru a avea grijă de

familiile lor și de locuință. Aceste

facilități întrețin legătura familială și

joacă un rol extrem de constructiv din

punct de vedere al restabilirii. Schema

Hausfrauenfreigang variază de la Land

la Land. În Berlin, de exemplu, mamele

încarcerate în regim deschis pot merge

acasă în fiecare zi pentru a avea grijă

de copiii lor. Există restricții (fără

consum de substanțe) dar, odată

acordată,

schema îi permite să petreacă șaisprezece

ore pe zi acasă având grijă de familie și

de locuință; ea pleacă din închisoare

dimineața devreme, merge acasă, trezește

copiii, pregătește micul dejun și duce la

școală copiii de vârstă școlară, apoi

revine acasă și are grijă de ceilalți copii și

de locuință. Acestea implică prezența

obligatorie a unui membru al familiei

îngrijitoare, care doarme aici, noaptea, cu

copiii. O altă alternativă este de a lăsa

femeia să doarmă acasă noaptea;

altcineva are grijă de copii timp de opt

ore pe zi.

Vizitele conjugale și familiale

O gamă largă de țări și culturi oferă vizite

conjugale pentru deținuți. Mai puține par

să ofere vizite familiale – adică vizite

care au scopuri mai vaste de a menține

legăturile familiale și reintegrarea socială,

mai degrabă decât cele care acționează,

pur și simplu, ca stimulente pentru bună

purtare și oportunități pentru intimitate

sexuală. Multe din criticile referitoare la

vizitele conjugale se bazează pe vizitele

intime prea scurte, în timp ce o schimbare

graduală a politicii și sprijinul pentru

vizitele familiale private este evident într-

un număr de jurisdicții.

Experiențele din Norvegia și Suedia

sugerează că închisorile trebuie să se

exprime clar cu privire la scopul

vizitelor— dacă acestea sunt vizite

conjugale sau vizite familiale, unde

părinții trebuie să se comporte mai

sensibil față de nevoile copiilor lor (când

copiii s-au trezit). În unele cazuri,

locațiile pentru vizitele familiale au fost

organizate cu

103

104

o atenție deosebită, cum ar fi camera

de vizitare, proaspăt reamenajată, din

închisoarea Bergen, din Norvegia

XXXV Sistemul Vizitelor Familiale

Private (PFV) din Canada oferă unul

din cele mai bune exemple despre

cum pot funcționa vizitele și

beneficiile pe care le au pentru

deținuți, personal și familii. PFV

sunt acordate, în mod normal, la

fiecare două luni, cu o durată de până

la șaptezeci și două de ore. Efectele

pozitive ale vizitelor includ adresarea

impactului încarcerării asupra

deținutului ca ―membru al familiei‖;

susținerea relațiilor familiale; ajutarea

deținuților să se vadă ca membri

funcționali ai familiilor lor și ai

comunităților (―efect de

dezinstituționalizare‖); și mărirea

potențialului pentru reintegrarea

pozitivă în societate cu nevoia redusă

pentru agenții post-îngrijire. Programe

similare, cum ar fi Programul de

Vizitare Familială din California,

Programul de Reuniune Familială din

New York, Vizitarea Familială din

Mississippi, și din Europa, Unités de

Vie Familiale (UVF) în Franța, par să

ofere beneficii similare (vedeți mai

jos). Vizitele familiale în timpul

cărora întreaga familie poate să vină

pentru un weekend, există în unele

închisori din Olanda. Programele de

vizită peste noapte pentru copiii cu

mamele în închisoare oferă alte

opțiuni și adesea există acolo unde

vizitele familiale nu sunt disponibile

în alt mod, de exemplu, în Statele

Unite și în Irlanda. Dovezile din

aceste programe sugerează că

vizitarea consolidează relațiile

familiale și îmbunătățesc

șansa la succes după eliberare, atât

din punct de vedere al relațiilor

familiale, cât și al prevenirii

recidivelor. Oportunitățile ca familiile

să ia parte la activități „normale‖

înainte de oportunitățile de a pleca

acasă în permisie, par să ofere

beneficii tuturor celor implicați,

inclusiv închisorii.

Bine gândite și adecvat

implementate, vizitele familiale

private par să fie o experiență

pozitivă, cu un impact vast și de durată

asupra deținuților, familiilor și

închisorii. Oferite împreună cu o gamă

de alte programe concentrate pe

familie, ele au potențialul de a

consolida legăturile și de a oferi

sprijin grupului social care este,

adesea, exclus din societate și ―dificil

de atins‖.XXXVI

Unités de Vie Familiale din Franța (UVF)

Numai persoanele care nu sunt

eligibile pentru permisie sau alte

scheme alternative pentru

consolidarea relațiilor familiale pot

să aplice pentru accesul la un UVF.

Candidații trebuie să fie deținuți

condamnați cu o sentință între unu și

trei ani în închisorile pilot. Toate

cererile de vizitare de la vizitatori și

deținuți trebuie să fie efectuate în

scris, adresate guvernatorului

închisorii.

UVF a început să funcționeze în

Franța din septembrie 2003, în cadrul

Centre Pénitentiaire de Rennes. Acum

există cel puțin șaptezeci de camere

UVF în peste douăzeci de închisori, ca

parte a politicii de administrare a

închisorilor pentru a ajuta la păstrarea

legăturilor familiale.XXXVII

Deținuților li se acordă vizite pe durata

unui weekend cu diferiți membrii ai

familiei.

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

Vizitele sunt private și nu este

prezent nimeni din personalul

închisorii. UVF oferă deținuților

condamnați opțiunea de a primi

membrii familiilor (uneori, membrii

familiei care îi vizitează sunt toți

adulți), însumând progresiv de la șase,

la douăsprezece, la douăzeci și patru,

la patruzeci și opt și, în cele din

urmă, șaptezeci și două de ore; dacă

vizitele de șaptezeci și două de ore

decurg bine, deținuții pot aplica

pentru mai multe vizite. Unii deținuți

au avut vizite de șaptezeci și trei de zile

într-un an. UVF oferă intimitate și un

mediu fizic mai prietenos pentru

copil, și, în timpul acestei vizite,

familia locuiește și mănâncă

împreună.

Eligibilitatea pentru UVF:

• Membrii apropiați ai familiei, după

dovada gradului lor legal de rudenie;

• Membri ai familiei extinse, după

dovada gradului lor legal de rudenie;

• Persoane care s-ar putea să nu aibă

grad legal de rudenie, dar pentru cei

mai mulți factori prezintă dovada

unei legături emoționale legitime

cu deținutul.

Sistematic, cererile au ca rezultat un

interviu preliminar cu un membru de

personal al SPIP (servicii de probațiune)

pentru toți vizitatorii și un interviu cu

deținutul. Guvernatorul închisorii sau

unul din reprezentanții săi ia o decizie

după primirea unui raport de la SPIP.

REP a descoperit că aceste vizite sunt

deosebit de folositoare pentru familie

deoarece, pe o perioadă îndelungată de

timp, nici părintele, nici copilul, nu

pot păstra masca sau bravada vizitelor

scurte.

Dacă timpul permite și deținuții au

încredere în voluntarul Relais, ei

discută bunele practici parentale în

timp ce copilul este întotdeauna

ocupat.

Alte inițiative și vizite

Inițiativele tematice funcționează, în

prezent, în Belgia, Franța și UK.

Unele gravitează în jurul părinților

încarcerați care scriu cărți pentru

copii. Lucrând cu profesioniștii,

părinții inventează povești și le

imortalizează în cuvinte și imagini.

Apoi, poveștile sunt tipărite și legate.

Alte inițiative implică citirea de către

părintele încarcerat și redactarea

poveștilor pentru copiii lor.

Clubul Book and Tape (BAT),

înființat în luna iunie 2004 în

închisoarea Maghaberry de către

Serviciul Închisorilor din Irlanda de

Nord în parteneriat cu South Eastern

Education și Library Board și

Bright Books, este disponibil acum în

trei închisori din Irlanda de Nord.

Inițiativa are ca scop promovarea

alfabetizării printre tații deținuți

condamnați la închisoare pe viață și

copiii lor și permite taților deținuți să

joace un rol în dezvoltarea copilului

lor.

Tatăl alege o carte (este oferită

asistență pentru cei care au dificultăți

de citire sau doresc indicații pentru

alegerea unei cărți corespunzătoare)

și o citește cu voce tare, pentru a o

înregistra pe bandă.

Apoi, cartea și banda sunt trimise

copilului care este încurajat să

citească cartea în timp ce ascultă

înregistrarea vocii tatălui său.

105

106

La rândul lor, copiii sunt încurajați să

înregistreze observațiile lor despre

carte și un mesaj pentru tatăl lor,

care, la rândul său, ascultă banda.

Copiii din clubul BAT sunt, de

asemenea, încurajați să folosească

biblioteca lor locală. În plus față de

ascultarea cărților pe care tații și

copiii le citesc împreună, cardul de

membru BAT are o grilă unde, de

fiecare dată când un copil ia o carte

de la biblioteca sa locală, bibliotecara

își poate pune ștampila. După trei

luni, copilul primește o fisă pentru

carte, de £5, care poate fi folosită la

cumpărarea unei cărți printr-un

furnizor care oferă o rată de discount

la cărțile pentru copii.

Inițiativa din Noua Scoție pentru 2014

Families Outside și Vox Luminis:

deținuții și familiile lor vor putea să

experimenteze interacțiunea

diferitelor tipuri care generează,

interpretează și înregistrează muzică

împreună. Printr-o serie de ateliere, In

Tune va ajuta deținuții și familiile să

se simtă că sunt ―dincolo de pereții

închisorii‖, dându-le o oportunitate

de a lăsa deoparte celelalte probleme

și să se bucure de timpul petrecut

împreună. La sfârșitul fiecărui set de

ateliere,

va exista un concert de sărbătorire, și

participanții vor primi un CD cu

creațiile lor muzicale.XXXVIII

Plecarea acasă/permisia

Măsura în care deținuții pot fi

eliberați pentru vizite la domiciliu și,

astfel, se reduce necesitatea de vizite

în închisoare, variază în conformitate

cu diferitele regimuri naționale. În

Norvegia, de exemplu, deținuții au

plecări regulate acasă, odată ce au

ispășit o treime din pedeapsă. De

asemenea, multe țări oferă ocazia de

plecări însoțite sau ‖plecări din motive

de sănătate‖ înainte ca plecarea acasă

să poată fi permisă. Membrii familiei

trebuie să se pregătească pentru aceste

vizite, dar acestea pot ajuta foarte

mult la refacerea legăturii familiale

afectate de arest.

Alte forme de contact

Scrisori

În toate țările, scrisorile sunt

premise și sunt folosite într-o măsură

mai mica sau mai mare, depinzând,

în parte, de disponibilitatea și costul

apelurilor telefonice. Acestea sunt

deosebit de importante pentru pentru

schimbul de carduri, desene și

poezii.XXXIX

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

Apeluri telefonice

Deținuților li se acordă, treptat,

accesul la apeluri telefonice deși, în

țări ca Norvegia, UK și România,

apelurile telefonice sunt scumpe. De

asemenea, ele pot fi limitate ca timp. În

Suedia, ca urmare a acceptării cererii

lor, deținuților li se permit

cincisprezece minute de convorbire

liberă, cu cinci minute suplimentar,

per copil, în fiecare săptămână.

Dificultatea la această abordare este

că acești copii nu au niciun fel de

comunicare liberă directă și spontană

cu părinții lor despre problemele

importante ale vieții și trebuie să

vorbească atunci când este permis de

regimul închisorii mai degrabă, decât

de către familie. Majoritatea copiilor

pun valoare pe apelurile telefonice,

deși unele îi pot supăra.XL În Italia,

există posibilitatea de a efectua

apeluri telefonice din închisoare pe

telefoane mobile. Este permisă o

utilizare limitată a telefoanelor mobile

în închisoare, în unele țări cum ar fi

Slovenia și într-o închisoare privată

din Anglia. În Germania, unde

trebuie făcută o cerere pentru fiecare

apel telefonic, există încă unele

Länder unde nu sunt posibile apelurile

telefonice.

Internet, e-mail și Skype

În UK există o schemă ―e-mail pentru

un deținut‖ prin care membrii familiei

pot semna pe un website și pot trimite

un e-mail către toate închisorile care

participă la schemă. Până la această

dată, în trei închisori există formă de

transmiterea a mesajelor prin două

modalități, ceea ce înseamnă că

deținuții pot să și răspundă prin e-

mail.XLI În Italia, există o încurajare

pentru

pentru deținuți de a folosi Internetul

pentru a facilita contactul părinte-

copil.

În prezent, sunt dezvoltate

inițiativele pentru contactul prin Skype

în Republica Cehă. Există proiecte

pilot care folosesc Skype în Norvegia,

unde se consideră că este cel mai

folositor pentru deținuții care au

familiile în străinătate sau pentru cei

ale căror familii locuiesc departe de

închisoare / nu pot să viziteze adesea

din cauza distanțelor mari sau lipsei

de resurse. Se anticipează ca vizitele

prin intermediul Skype să fie de uz

comun până la momentul lansării

următoarei ediții a acestei cărți.XLII

Concluzie

Arestarea unui membru al

familiei are un impact semnificativ

asupra familiei care se confruntă

frecvent cu dificultăți financiare, ca

rezultat.

De asemenea, absența părintelui

schimbă dinamica familiei, având ca

rezultat, în timp, deteriorarea, până la

punctul de destrămare. Păstrarea

contactului cu familia și copilul în

timpul detenției este de o importanță

majoră, așa cum este subliniat în

acest ghid. În afară de beneficiile față

de copil, inclusiv dezvoltarea lor mai

sănătoasă, care sunt principalul

subiect al acestei cărți și în rețeaua

COPE, cercetările au demonstrat că

un contact mai bun cu familia

facilitează reunificarea, reduce riscul

de recidivă și, astfel, poate reduce

cheltuielile publice. În Anglia, PACT

a utilizat acest argument cost-

beneficiu pentru a obține sprijin

107

108

pentru familiile integrate, așa cum

este descris mai jos.XLIII

A fost lansat un număr mare de

inițiative pentru a sprijini familiile

deținuților; totuși, multe se bazează pe

dedicația și determinarea unui număr

limitat de profesioniști sau a altor

persoane care se simt implicate în

această problemă. Gradual, contactul

regulat al familiei va deveni mai mult

o problemă standard în toate sistemele

din închisori; asociațiile externe ale

închisorilor trebuie să ofere, de

asemenea, sprijin colateral.

Anumite inițiative care

facilitează contactul copil-părinte

sunt stabilite mai ușor pentru mamele

aflate în detenție. Există un consens

care sprijină inițiativele care

protejează și consolidează relația

mamă-copil. Totuși, mai recent, s-a

acordat o mai mare atenție

importanței rolului tatălui în viețile

copiilor sub vârsta de trei ani. Acesta

trebuie să fie luat în considerare și

taților trebuie să li se permită să își

îndeplinească rolul de părinte.

Stabilirea și consolidarea

relațiilor ar putea să nu fie,

întotdeauna, ușoară, astfel încât este

crucial ca profesioniști cu experiență

în terapia centrată pe persoană să fie

implicați (în închisoare și cu membrii

familiei) pentru a sprijini, clarifica,

stabili limite și impulsiona contactul

regulat de calitate. Ceea ce are loc

înainte, în timpul și după vizite

permite copilului să se dezvolte și să

crească și, în cele din urmă, să se

individualizeze printr-o separare

sănătoasă. Respectarea nevoilor

copilului și permiterea părintelui de a

acționa ca părinte pentru acest copil

al său, de a petrece timp făcând

activități care fac parte din viața de zi

cu zi (ex., luarea mesei împreună,

învățarea pentru folosirea toaltei) este

un scop clar.

Când copiii au fost victimele unui

abuz din partea părinților deținuți,

există limitări. Este important să fie

ascultat copilul. Tutorele,

profesioniștii, avocații și judecătorii

oferă, de asemenea, informații. Ceea

ce este crucial pentru interesele

copilului trebuie să prevaleze de

fiecare dată.

Închisorile nu trebuie să fie

văzute numai ca instituții pentru

încarcerarea deținuților ci, de

asemenea, ca locuri în care copiii se

întâlnesc cu părinții lor în cele mai

bune condiții pentru a asigura

contactul familial regulat și de calitate

și pentru a se asigura că arestarea

unui părinte nu este sinonimă cu

despărțirea și trauma. Acest punct de

vedere este departe de a fi

exhaustiv; alte scheme care

funcționează în prezent în alte țări nu

sunt explorate aici, dar asta nu

înseamnă, în niciun caz, că sunt mai

puțin importante.

Fiecare țară în parte va trebui să își

formuleze propriile priorități pentru

modificarea închisorii, cum ar fi

această listă compilată de

Bambinisenzasbarre din Italia, în

baza unui chestionar completat de

personalul închisorii.

Extinderea celor mai bune practici

către toate închisorile:

• O zonă de așteptare pentru copii,

înainte de vizită;

• Locații doar pentru vizitele

copiilor (spații prietenoase pentru

copii cu jocuri la interior și la

exterior);

• Grafice pentru facilitarea intrării

copiilor (vizite programate la

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

ore adecvate pentru copii);

• Un părinte deținut se poate bucura

de luarea unei mese cu copiii;

• Asigură vizite în zilele de duminică;

• Permite primirea de apeluri telefonice

de la copiii minori;

• Instruire regulată a personalului

închisorii pentru întâmpinarea și

―gestionarea‖ copiilor.

Alte recomandări generale ar putea fi

pentru:

• Asigurarea unei structuri de suport

familial, dacă este posibil (băuturi

disponibile în timpul așteptării, etc.),

poate printr-un centru de vizitare;

• Asigurarea opțiunii pentru vizitele

extinse centrate pe copil și pe

necesitățile copiilor;

• Permiterea contactului fizic, mișcării,

contactului non-verbal;

• Acordarea către părinte și copil a

oportunității de a executa împreună

activitățile zilnice (mese, schimbarea

scutecelor, teme...);

• Încurajarea de activități (ex.: citit,

sporturi, pregătirea mesei);

• Asigurarea de facilități sanitare (masă de

schimbat, chiuvetă, toaletă) pentru a fi

ușor accesibile în timpul vizitelor.

Capitol original redactat de Marie-

Jeanne Schmitt (Luxemburg) și Nicole

Staes (Luxemburg), cu contribuție

din partea Nancy Loucks (Marea

Britanie) și Jenny Bibby (Marea

Britanie); editorii celei de-a doua

ediții Kate Philbrick, Liz Ayre și

Hannah Lynn, cu studii din partea

Paola Costa.

109

I Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias,

Berman, Anne H., Hirschfield, Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and

Christmann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen

mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. p.103, ―Recommendation 3.‖ Disponibil

online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf II Christensen, E. (2001). Imprisoned Parents and Their Families: What we can do to minimise

harmful consequences to the children? Journal of Child Centred Practice, pp.84-85. III Coping Report (2013) op.cit. p. 354, ―Experiences of Criminal Justice Systems, continued.‖

Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf IV Fanshel, D. and E.B. Shinn (1978). Children in Foster Care: A Longitudinal Investigation.

New York: Columbia University Press. V Dyer, W. (2005). Prison, Fathers, and Identity: A Theory of How Incarceration Affects Men‘s

Paternal Identity. Fathering: A Journal Of Theory, Research, & Practice About Men As Fathers,

3(3), 201-219. See also: Rosenberg, J. (2009). Children need dads too: Children with fathers in

prison. Quaker United Nations Office, Geneva: Human Rights & Refugees Publications. VI Coping report (2013). op. cit. p.319, ―Information Sharing within the Family.‖ VII Ayre, E. (1996). They won‘t take no for an answer: the Relais Enfants Parents. Early Child-

hood Development: Practice and Reflections, The Hague: Bernard van Leer Foundation, no. 11. VIII Coping Report (2013). op. cit. p.354, ―Experiences of Criminal Justice Systems, continued.‖ IX The UK‘s Universal Periodic Review – Annex document - September 2012, p.52. Available on-

line at: http://www.upr-info.org/IMG/pdf/a_hrc_21_9_uk_annex_e.pdf X A se vedea Bryggan, FFP, NIACRO websites. EXODUS plănuiește să întroducă un forum online

în 2014. XI Visiting My Dad. (2005). Ormiston Children and Families Trust. XII A se vedea http://barnesiden.haldenfengsel.no/ click ―kart over fengselet‖, apoi faceți clic

pe diferite zone ale închisorii pentru a auzi o vocile părinților închiși, citi comentarii /

spune despre diferite locuri din închisoare. XIII Pentru mai multe idei despre centre de vizitare și ceea ce pot oferi vizitați

următoarele cinci site-uri: http://www.carrefour-prison.ch/Faciliter-les-echanges-a-la-

Prison http://www.canalalpha.ch/actu/faciliter-les-echanges-a-la-prison-de-la-

promenade/ http://www.bedfordrow.ie/our-work/

http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/visitors-centres

http://www.familiesoutside.org.uk/services-and-support/addiewell-visitors-centre XIV Coping Report (2013). op. cit. p.353. ―Experiences of Criminal Justice Systems.‖ XV Pentru o analiză în profunzime a efectelor distanță cu privire la relația dintre un copil și

o mamă în detenție, a se vedea: Nicholls, R. (2006) Dads and Kids: The Inside Story. Fathers in

Prison and their Children. Felixstowe: Ormiston Children and Families Trust. XVI O acțiune 2003 pentru Familii prizonierilor- sondaj cu 134 de infractori de sex

masculin și 68 de sex feminin la infractorii HMP Camphill a constatat că 81% dintre

bărbați au văzut contactul de familie ca fiind"extrem de important", dar numai 55% au

primit vizite de la copiii lor. Aproximativ 95% dintre femei au considerat contactul de

familie "extrem de important", dar numai 67% au primit vizite de la copiii lor. Motivele

citate incluse: distanță mare geografică, costurile de transport, ori vizita. XVII Experiența unui copil vizitând închisoarea este prezentată în KIDS VIP video Disponibil

online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-dvd and in ―When daddy is behind

bars‖ Disponibil online la: http://helcom.cz/video-kdyz-je-tata-za-mrizemi/ XVIII Toți deținuții trebuie să aibă ambasadori ai copilului/ombudspersons pentru copii, care

vor avea obligația de a lua în considerare drepturile copiilor care vizitează închisorile,

inclusiv promovarea inițiativelor de bună practică și răspândirea perspectivei copilului și

cunoștințele despre drepturilecopiluluicare vizitează închisoarea. XIX Informații despre programul PACT Time to Connect disponibil online

la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/ttc

110

Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

XX Fotografii ale sistemului de recepție Spațiul galben sunt disponibile online la:

http://bambinisenzasbarre.org/Cosafacciamo.htm XXI Coping Report (2013). op. cit. p.355. ―Contact with Imprisoned Parent/Carer.‖ XXII Deținuții pot primi numai (non-contact) vizite închise în cazul în care în închisoare

există riscul de securitate sau alte riscuri (de exemplu, trecerea de droguri). XXIII A good practice handbook on Children Visiting Prisons (2005) sunt disponibile online

la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/children-visiting-prison XXIV Mai multe informații referitoare la programul Casa di Reclusione di Bollate sunt

disponibile online: http://www.bambinisenzasbarre.org/SpazioGiallo.htm XXV Coping Report (2013). op. cit. p.364 ―Meaningful Activities, continued.‖ XXVI Ibid. p. 364 ―Meaningful Activities, continued.‖ XXVII Boswell, J., & Wedge, P. (2002). Imprisoned fathers and their children. London: Jessica

Kingsley Publishers. XXVIII PACT a produs un toolkit: Kids VIP Family Day Toolkit care poate ajuta cu organizarea de

vizite centrate pe copil sunt disponibile online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-

toolkit XXIX Ayre, E. (1996). op. cit. XXX Schekter, V. and L. Bornand, (2013). Relais Enfants Parents Romands (REPR): Our Values. In:

Prison Visits & Families: Impacts, Successes & Struggle, COPE Special Edition Newsletter. pp.6-

7. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/Prison

VisitsNewsletter4Site.pdf. See also the video: Les Enfants de l‘ombre, Disponibil online la:

http://www.carrefourprison.ch/Les-Enfants-de-l-ombre-Le XXXI Zone pentru vizite prietenoase copilului împărțite în trei secțiuni separate: o zonă de

senzorimotoare; o zonă de relaxare și o zonă de creativitate. XXXII Bolwijn, A. & Bolwijn, P. (2004). Effect van kinderbezoek aan gedetineerde vaders. PROCES,

5. pp.196-201. XXXIII La dezvoltarea copilăriei omului, un obiect de tranziție este ceva, de obicei un obiect

fizic, care ține locul legăturii mamă-copil. Exemplele comune includ păpuși, ursuleți sau

pături. D.W. Winnicott a introdus conceptele de obiecte de tranziție și experiență de tranziție

ca referire la o anumităsecvență de dezvoltare. Prin ―tranziție‖, Winnicott are în vedere o fază

intermediară de dezvoltare între psihic și realitatea exterioară. XXXIV În 2014 cifrele disponibile

pentru ratelemari de încarcerare Spania & Cipru 7.6%, Austria 6.4%, Portugalia 5.9%;

Olanda & Germania 5.8% (source: International Centre for Prison Studies). XXXV Mai multe

informații cu privire la casa de vizitare din închisoarea Bergen , din Norvegia, sunt

disponibile online la: http://www.adressa.no/nyheter/innenriks/Articolul6427471.ece XXXVI Loucks, N. (2006) Private Family Visits: A Review of the Literature Internationally. Edin-

burgh: Scottish Prison Service Internal Document. XXXVII Dujourdy, E. (2013). The work of the European Prison Observatory Project (French Section).

In: Prisons Across Europe: National focuses on protocols relating to children of prisoners, COPE

Special Edition Newsletter. pp.6-7. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf XXXVIII Information concerning the In Tune project organized by Families Outside is available on-

line at: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2014/01/Newsletter-Jan14.pdf XXXIX Coping report (2013). op. cit. p.367. ―Contact by Telephone and Letter, continued.‖ XL Ibid. p.366. ―Contact by Telephone and Letter, continued.‖ XLI Mai multe informații despre programul―email-a-prisoner‖ sunt disponibile online la:

http://emap.prison-technology-services.com/how_it_works.cfm XLII Kovarikova, M. (2013). Implementing Skype programmes in prison. In: Looking Forward: Im-

pacts, Successes & Obstacles, COPE Special Edition Newsletter. pp.12-13. XLIII Mai multe informații despre argumentul cost-beneficiu implementat de PACT pe: Es- tep ,

B., & Nicholles, N. (2012). Economic study of integrated family support programme (ifs).

PACT, London: Nef Consulting ltd.

Disponibil online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Resources/Pact/Document/nef_Pact%

20IFS%20Economic%20study.pdf

111

112

Capitolul șase:

Femeile din detenție și copiii

care locuiesc cu mamele

încarcerate

Majoritatea sistemelor de

închisori europene asigură locuri

pentru ca nou-născuții să poată locui

cu mamele încarcerate. Legislația

națională din mai multe țări permite

mamelor încarcerate să locuiască cu

copiii lor care au fost născuți înainte,

sau în timpul încarcerării lor. Există

dificultăți inerente: ―Încarcerarea

părinților, în special a mamelor

copilului mic dependent, este extrem

de problematică, deoarece copilul este

pedepsit împreună cu părintele.I‖

Opțiunile sunt împărțite cu privire la

abordarea potrivită î n lăsarea

copilului cu mama sa încarcerată. S-a

dezbătut foarte mult, la nivel

european, problema locuirii copiilor

cu părinții în închisoare, așa cum

este reflectat într-un raport din anul

1997 despre Efectele Detenției asupra

Societății și Familiei al unui Comitet

al Adunării Parlamentare a

Consiliului Europei, care

menționează: ―Nevoia de a menține

contactele nu trebuie să expună

copilul la efectele neplăcute ale

experienței în închisoare sau să fie

împiedicată mama să primească

instruire vitală pentru reîntoarcerea

sa la muncă. Responsabilitatea față de

copiii părinților deținuți nu poate fi de

o singură parte.II‖

În 2008, MEP Marie

Panayotopoulos-Cassiotou a prezentat,

din inițiativă proprie, un raport despre

impactul încarcerării mamelor asupra

copiilor, către Parlamentul

EuropeanIII în care a declarat:

―Femeile din Europa reprezintă o

medie de aproximativ 4.5% până la

5.0% din totalul populației din

închisoare (de la 2.9% în Polonia,

până la 7.8% în Spania). Închisorile

sunt concepute pentru deținuții bărbați

și tind să ignore problemele specifice

ale femeilor, care sunt o proporție

mică, deși în creștere, a persoanelor

ținute în închisoare. Principalele

domenii cu probleme sunt sănătatea,

situația mamelor cu copii și

reintegrarea profesională și socială.

Mai mult de jumătate din deținuții

aflați în închisorile europene sunt

mame a cel puțin un copil, acest

procentaj fiind extrem de ridicat în

Spania și în Grecia. Copiii care

rămân cu mamele lor încarcerate

necesită o protecție și îngrijire

adecvate și nu trebuie să sufere de

nicio formă de discriminare. Pentru

femei, încarcerarea poate avea

implicații extrem de grave atunci

când acestea au fost singurii

întreținători ai copiilor, înainte de

încarcerare. O problemă

suplimentară este păstrarea

legăturilor familiale. Deoarece sunt

puține închisori pentru femei, ele pot

fi încarcerate departe de locuințele și

comunitățile lor, limitând, astfel,

posibilitățile de vizitare.‖

De la prima ediție a acestei cărți a

existat o schimbare a standardelor

internaționale și, astfel, abordarea

acceptată pentru femeile din detenție

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

ca rezultat al Regulilor Națiunilor

Unite pentru Tratamentul Femeilor din

detenție și Măsurilor Neprivative de

Libertate pentru Femeile Deținute

(―Regulile Bangkok‖), care au intrat

în vigoare în anul 2010, și s-a acordat

o pondere specifică necesității unor

standarde internaționale pentru femeile

în detenție.IV

Aceste standarde clarifică

necesitățile femeilor și, într-adevăr,

și ale copiilor lor. Regulile se aplică

holistic pentru femei și fac ca

interpretarea lor să fie încurajatoare.

Sunt subliniate alternativele la arest

pentru femei ca principali întreținători

și trebuie să se ia în calcul drepturile

discutate în Capitolul 2, în ceea ce

privește pronunțarea sentinței și

referitor la vizitele copiilor. Secțiunea

următoare se referă la copiii care

locuiesc împreună cu mamele lor în

închisoare. În cuprinsul regulilor care

se referă, în principal, la tratamentul

femeilor în închisoare, sunt făcute

referiri specifice la nevoia de a lua în

calcul cele mai bune interese ale

copilului, din toate punctele de

vedere, asigurându-se astfel că

interesele copilului nu pot să scape

printre degete, ca nefiind de interes

pentru autoritățile închisorii.

Aceste reguli au fost emise ca

recunoaștere a diferențelor de gen în

infracțiunile comise de femei, dar și

de duritatea deosebită față de copii,

de a avea principalul lor întreținător

arestat. Mult timp s-a considerat că

separarea copiilor de principalul lor

întreținător care, cel mai adesea, este

mama, în special în timpul etapei

cruciale de atașament, de 0-3 ani,

poate avea efecte adverse.V Cercetările

recente demonstrează impactul

încarcerării taților asupra copiilor.VI

Legislația din majoritatea țărilor

europene permite mamelor aflate în

detenție să locuiască împreună cu

copiii lor care au fos t născu ț i

înainte sau în t impul ares tăr i i

lo r , dacă asta este în interesul lor.

Există dificultăți inerente în stabilirea

celor mai bune interese ale copilului:

opțiunea preferată ar fi ca toți copiii

să trăiască în libertate. În unele

cazuri, punerea în balanță a

intereselor copilului poate fi în

favoarea rămânerii acestuia,

împreună cu mama sa, în închisoare.

Examinarea în cadrul Consiliului Europei a

femeilor aflate în închisoare și a copiilor

lor.

Până în prezent, Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului a susținut că separarea

mamelor aflate în detenție și a copiilor nu

încalcă Articolul 8, astfel încât autoritățile

naționale nu trebuie să ia niciun fel de

măsuri speciale pentru a asigura copilul

care are mama în închisoare și, în

consecință, nici copilul, nici mama nu au

un drept automat de a rămâne împreună:

―cele mai bune interese ale copilului nu

au nicio pondere capitală în evaluarea

diferitelor interese aflate în joc:

prevenirea criminalității, ordine publică,

protejarea drepturilor altor persoane‖. VII

În cel de-al zecelea Raport General al său,

Comitetul (European) pentru Prevenirea

Torturii (CPT) a făcut recomandări

generale pentru îngrijirea pre și post-

natală a femeilor în închisoare:

113

114

―Trebuie făcute toate eforturile pentru

a respecta nevoile alimentare ale

femeilor însărcinate deținute, cărora

trebuie să li se ofere o alimentație

bogată în proteine, bogată în fructe și

legume proaspete‖. ―Copiii nu trebuie

să se nască în închisoare și practica

uzuală din Statele Membre ale

Consiliului Europei pare să fie, la un

moment adecvat, de a transfera

femeile din detenție însărcinate la

spitalele din exterior. Cu toate acestea,

CPT găsește exemple de femei

însărcinate care au cătușe sau sunt, în

vreun fel, legate de paturi sau de

obiectele de mobilier în timpul

examinărilor ginecologice și/sau al

nașterii. O astfel de abordare este

complet inacceptabilă și, cu

siguranță, ar putea fi calificată ca

tratament inuman și degradant. Pot și

trebuie să fie găsite alte mijloace de a

respecta nevoile de securitate.‖

―Multe femei din închisori sunt

principalii întreținători pentru copii

(sau alte persoane), a căror bunăstare

poate fi afectată în mod negativ de

încarcerarea lor. O problemă specială

în acest context este dacă—și, în

acest caz, pentru cât timp—trebuie să

fie posibil pentru copii și adolescenți

să rămână în închisoare cu mamele

lor. Aceasta este o întrebare la care

este dificil de răspuns dat fiind că, pe

de altă parte, închisorile nu asigură, în

mod clar, un mediu adecvat pentru

copii și adolescenți T otuși, pe de altă

parte, separarea forțată a mamelor și a

copiilor este extrem de indezirabilă.‖

―În interviul CPT, principiul de

guvernare în toate cazurile trebuie să

fie bunăstarea copiilor. Acest fapt

implică, în special, că îngrijirea pre și

post-natală acordată în arest trebuie să

fie echivalentă cu cea disponibilă în

comunitatea din afara închisorii. Când

copiii și adolescenții sunt ținuți în

locații din arest, tratamentul lor

trebuie să fie supravegheat de

specialiști în asigurări sociale și

dezvoltarea copilului. Scopul trebuie

să fie generarea unui mediu având

copilul în centru, fără elemente vizibile

de încarcerare, cum ar fi uniforme și

lanțuri de chei. De asemenea, trebuie

să fie făcute aranjamente pentru a

impulsiona dezvoltarea normală a

abilităților motorii și cognitive ale

copiilor în închisoare. În special,

aceștia trebuie să aibă spații adecvate

pentru joacă și exerciții în cadrul

închisorii și, ori de câte ori este posibil,

oportunitatea de a părăsi instituția și

de a experimenta viața obișnuită din

afara pereților închisorii. Facilitarea

îngrijirii copiilor de către membrii

familiilor din afara instituției poate, de

asmenea, să ajute la asigurarea că

povara creșterii copilului este

împărțită (de exemplu, cu tatăl

copilului). Când acest lucru nu este

posibil, trebuie luată în considerare

asigurarea accesului la facilități tip

creșă. Astfel de aranjamente pot permite

femeilor din detenție să participe la

muncă și la alte activități în interiorul

închisorii, într-o mai mare măsură

decât ar putea fi, altfel, posibil.‖VIII

Durata în care copilul stă în

închisoare depinde, uneori, de

facilitățile de îngrijire din exteriorul

închisorii. Cât de mult rămân copiii în

închisoare este, adesea, relaționat

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

cu ceea ce este considerat ca perioadă

normală pentru alăptarea la sân, care

poate diferi de la cultură, la cultură. În

Olanda, în anii 1970, unele femei

rrome, care trăiau cu copiii lor în

închisoare, îi alăptau până când copiii

aveau vârsta de un an și jumătate. De

atunci, autoritățile au decis că o

perioadă de nouă luni trebuie să fie

suficientă. De asemenea, aceasta

poate deveni o regulă pentru durata

maximă de ședere a unui copil într-o

închisoare.

Forumurile europene au criticat

vehement practica de a ține copiii și

adolescenții în închisoare d e la

sfârșitul secolului trecut. De exemplu,

un raport din anul 2000 din partea

Consiliului Europei, a solicitat o nouă

abordare și a subliniat că ―Nevoia de

a păstra contactul nu trebuie să

expună copilul la efectele negative

ale experienței din închisoare și să

împiedice mamele să primească

instruire vitală pentru întoarcerea lor

la muncă. Responsabilitatea față de

copiii părinților deținuți nu trebuie să

fie de o singură parte.‖IX Aceasta a

culminat într-o Hotărâre a Consiliului

Europei din 2009 despre femeile din

închisoare care, de asemenea, ia în

considerare copiii deținuților, însă nu

face referire la drepturile copiilor, ci,

mai degrabă, la ―întreruperea și

costurile emoționale care pot rezulta

atât pentru mamă, cât și pentru copil

(copii)‖.X

În multe privințe, această hotărâre a

precedat și a pregătit scena pentru

Regulile Bangkok.

În timp ce Regulile Bangkok sunt încă

în stadiul de implementare, ele sunt

menite să influențeze schimbarea,

inclusiv referitor la articolele despre

cercetare și diseminare pentru

promovarea utilizării lor. Excelentele

documente Ghid și Index de

Implementare, care fac parte din setul de

Implementare a reformei Internaționale a

Închisorilor demonstrează cum să se facă

acest lucru cât mai bine și să se evalueze

și progresul.XI Multe din solicitările din

aceste Regului sunt deja în vigoare în

Europa și este datoria tuturor statelor și a

ONG-urilor să se asigure că aceste reguli

sunt cu adevărat în vigoare, în politică și

în practică; setul de implementare oferă și

o posibilă abordare.

După sublinierea regulilor relevante, vom

discuta, în acest capitol, progresul

implementării lor, problemele pe care le

ridică, bune practici referitoare la copiii ai

căror mame sunt în închisoare, precum și

recomandări cheie.

Reguli cheie cu privire la copiii cu

părinți în detenție din Bangkok

ReguliXII

Suspendarea arestului pentru a permite

îngrijirea copilului, informații despre copil

și încarcerarea în apropierea locuinței

Regula 2.2. Înainte sau la arestare,

femeile cu responsabilități de îngrijire

pentru copii vor avea permisiunea de a

face aranjamente pentru acei copii,

inclusiv posibilitatea unei suspendări

rezonabile a detenției, luând în

considerare cele mei bune interese ale

copilului.

Registru

Regula 3.1. Numărul și detaliile personale

ale copiilor femeilor care intră în

închisoare vor fi înregistrate la momentul

intrării.

115

116

Înregistrările vor include, fără a

prejudicia drepturile mamei, cel puțin

numele copiilor, vârstele lor și, dacă

nu o însoțesc pe mamă, locația lor și

statutul de custodie sau tutelă.

Regula 3.2 Toate informațiile cu

privire la identitatea copiilor vor fi

păstrate confidențial, iar folosirea

acestor informații se va face,

întotdeauna, în conformitate cu

cerințele de a lua în considerare cele

mai bune interese ale copilului.

Alocarea

Regula 4. Femeile din detenție vor

fi distribuite, în măsura posibilității,

către închisori din apropierea

locuințelor lor sau într-un loc de

reabilitare socială, ținând cont de

responsabilitățile sale de întreținător,

precum și de preferința individuală a

femeii și de disponibilitatea

programelor și serviciilor

corespunzătoare.

În timpul custodiei Percheziția trebuie să fie făcută

ținând cont de demnitatea mamelor și

a copiilor

Regula 21. Personalul închisorii

va demonstra competență,

profesionalism și sensibilitate și va

menține respectul și demnitatea când

percheziționează atât copiii aflați în

închisoare cu mama lor, cât și copiii

care vizitează deținuții.

Vizitele pentru copii să fie permise,

protejate de proceduri disciplinare și

prietenoase cu copilul

Regula 23. Sancțiunile

disciplinare pentru femeile din

detenție nu vor include o interzicere a

contactului cu familia, în special cu

copiii.

Contactul cu lumea din exterior și

cu copiii

[Regulile suplimentare 37-39 din

Regulile Minime Standard pentru

Tratamentul Deținuților]

Regula 26. Contactul femeilor din

detenție cu familiile lor, inclusiv cu

copiii lor, cu tutorii și reprezentanții

legali ai copiilor lor va fi încurajat și

facilitat prin toate mijloacele. Când

este posibil, vor fi luate măsuri pentru

a contrabalansa dezavantajele cu care

se confruntă femeile din detenție din

instituțiile localizate departe de

locuințele lor.

Regula 27. Când sunt permise vizite

conjugale, femeile din detenție vor

putea să își exercite acest drept în

egală măsură cu bărbații.XIII

Regula 28. Vizitele care implică copii

vor avea loc într-un mediu care

conduce spre o experiență de vizitare

plăcută, inclusiv cu privire la

atitudinile personalului și vor permite

contactul deschis dintre mamă și

copil. Vizitele care implică un contact

prelungit cu copiii trebuie să fie

încurajate, ori de câte ori este posibil.

Instruirea personalului închisorii

Regula 33.1. Întregul personal

numit să lucreze cu femeile din

detenție va primi instruire cu privire

la nevoile specifice genului și

drepturilor omului pentru femei.

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

Regula 33.2. Va fi asigurată instruirea

de bază pentru personalul din închisoare

care lucrează în închisorile pentru femei

cu privire la principalele probleme ale

sănătății femeilor, în plus față de primul

ajutor și medicina de bază.

Regula 33.3. Când copiilor li se

permite să stea cu mamele lor în

închisoare, creșterea conștientizării

asupra dezvoltării copilului și instruire

de bază cu privire la îngrijirea sănătății

copilului vor fi, de asemenea, asigurate

pentru personalul închisorii, pentru ca

acesta să răspundă într-un mod adecvat

în cazul unor necesități sau urgențe.

Copiii să locuiască împreună cu

mamele lor atunci când este în interesul

lor și li se acordă îngrijirea adecvată

Regula 49. Deciziile de a permite

copiilor să stea cu mamele lor în

închisoare trebuie să se bazeze pe cele

mai bune interese ale copilului. Copiii

aflați în închisori împreună cu mamele

lor nu vor fi tratați niciodată ca deținuți.

Regula 50. Femeile din detenție ai

căror copii sunt în închisoare cu ele

vor beneficia de maximul de

oportunități pentru a petrece timp cu

copiii lor.

Regula 51.1. Copiilor care locuiesc cu

mamele lor în închisoare li se vor

asigura servicii permanente de

îngrijire a sănătății și dezvoltarea lor

va fi monitorizată permanent, în

colaborare cu serviciile de sănătate ale

comunității.

Regula 51.2. Mediul asigurat pentru

creșterea unor astfel de copii va fi cât

mai aproape cu putință de cel al unui

copil din afara închisorii.

Aranjamente sensibile pentru copilul care se

întoarce în grija comunității

Regula 52.1. Deciziile cu privire la

momentul separării unui copil de mama

sa se vor baza pe evaluări individuale și

pe cele mai bune interese ale copilului, în

conformitate cu prevederile legilor

naționale relevante.

Regula 52.2. Scoaterea copilului din

închisoare se va face cu sensibilitate,

numai când au fost identificate

aranjamente alternative de îngrijire pentru

copil și, în cazul deținuților de altă

naționalitate, după consultarea cu

oficialitățile consulare.

Regula 52.3. După ce copiii sunt

despărțiți de mamele lor și sunt

plasați într-o familie, la rude sau sub

altă formă alternativă de îngrijire,

femeilor din detenție li se va acorda

maximul de oportunitate și facilități

pentru a se întâlni cu copiii lor,

atunci când este în interesul copiilor

când nu este compromisă siguranța

publică.

Alternative la custodie pentru a fi luate în

considerare

Regula 58. Luând în considerare prevederile

regulii 2.3 ale Regulilor Tokyo, femeile

din detenție nu vor fi despărțite de

familiile lor și de comunități fără a li se

acorda o atentă considerație asupra

trecutului lor și legăturilor familiale. Ca

și căi alternative pentru gestionarea

femeilor care comit infracțiuni, cum ar fi

măsuri de diversiune și pre-judecată, vor

fi implementate alternative la sentințe ori

de câte ori este posibil.

117

118

Situația curentă din diferite state

europene pentru femeile care comit

infracțiuni

Aplicarea regulilor este descrisă mai

jos. Este interesant de văzut măsura

în care acestea sunt în vigoare și sunt

implementate în Europa.

Alternative la încarcerare și suspendarea

pedepselor (Regula 58)

Putem vedea că Regulile

Bangkok oferă o metodologie

completă pentru îngrijirea femeilor în

închisoare. Cronologic, începem cu

pronunțarea sentinței. Regulile solicită

judecătorilor să ia în considerare

alternative la încarcerare, așa cum a

fost punctat în Capitolul 2. Impulsul

curent al reformei din UK este că prea

multe femei ajung în închisoare și a

existat un număr mare de rapoarte,

atât în Anglia, cât și în Scoția, în

acest sens.XIV După o perioadă de

incertitudine, Anglia este acum citată

de Prison Reform International ca

zonă de bună practică referitoare la

aceasta, în special ca rezultat al

introducerii unor noi ―obiective

strategice pentru femei deținute în

2013‖, reducând numărul de femei din

închisoare și introducând o legislație

care solicită luarea în considerare a

familiei femeilor și responsabilitățile

de îngrijire din perioada

reabilitării.XV

Concret, Codul Penal Francez

include cerința de a lua în

considerare alternative la arestare

pentru femeile care sunt unicii

întreținători ai copiilor sub

șaisprezece ani și, de asemenea,

informații despre copiii cu părinți în

detenție sunt înregistrate și făcute

publice (Anexa 3).XVI

În Italia, de la Legea Finocchiaro

(2001), femeile din detenție au putut să

plece din închisoare pentru a avea

grijă de copiii minori. De asemenea,

această lege a introdus ―arestul special

la domiciliu‖ pentru mamele cu copii

sub zece ani, după ce prima treime

din sentința lor a fost ispășită și

recidiva este considerată a fi puțin

probabilă. Legea nr. 62 din 2011

stabilește, în continuare, principiul

conform căruia o mamă cu un copil

sub șase ani nu trebuie să meargă la

închisoare, cu excepția infracțiunilor

care sunt considerate foarte

grave.XVII În ciuda acestor exemple

de bună practică și a Regulilor

Bangkok, deși este greu de găsit date

comparative exacte, pare clar că

ratele de încarcerare pentru femei

sunt încă în creștere în unele țări.

Această creștere este o problemă

pentru Organizația Mondială a

Sănătății.XVIII

Acordarea de timp femeilor pentru a

face aranjamente pentru copii,

înainte de pronunțarea sentințelor

(Regula 58)

Dacă femeile sunt unice

întreținătoare, vor avea nevoie de

timp înainte de arestare și de

condamnare, pentru a face

aranjamente pentru familiile lor.

Acest fapt consolidează nevoia

discutată în Capitolul 3 pentru

sensibilizarea politicii. Luarea copiilor

în considerare este importantă aici

pentru a evita arestarea urgentă fără a

evalua dacă va fi în interesul

copilului. Exemple de bună practică

includ prevederea pentru mamele nou

arestate din Olanda unui timp pentru

a face aranjamente pentru îngrijirea

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

copiilor înainte de intrarea în

închisoare. În Slovenia, dacă ambii

părinți sunt condamnați la închisoare,

este posibil pentru ei să alterneze

executarea sentințelor pentru a

asigura continuitate copiilor. În

Croația, unitățile pentru mamă și copil

sunt disponibile numai pentru copiii

născuți în închisoare; totuși,

judecătorul are discreția de a amâna

și, uneori, va amâna sentința până

când copilul ajunge la vârsta de șase

luni.XIX

Varietatea de regimuri pentru copiii care

locuiesc cu părinții lor în închisoare și

cum se stabilesc interesele copilului

și lungimea duratei de încarcerare

(Regulile 48-51)

Uneori, copilul dependent de îngrijire

stă cu mama lui în închisoare. Vârsta

minimă și șederea maximă diferă de la

o țară la alta.

Prevederile pentru nou născuți și copii

în închisoare variază.XX De asemenea

și cultura închisorii variază de la o țară

la alta, așa cum variază și valoarea

pusă pe maternitate, viața de familie și

creșterea copilului. Această diversitate

este reflectată în varietatea de

aranjamente și prevederi.XXI

Subiectul curent, consolidat de

Regulile Bangkok, este despre

încercarea de a ține femeile împreună

cu copiii lor în afara închisorii.

Tehnologia a făcut acest lucru mai

fezabil decât până acum. Femeile cu

copii mici despre care se consideră că

trebuie să fie încarcerate au tendința

de a fi văzute ca și cazuri ―grele‖;

numărul femeilor din închisorile din

Europa este încă în creștere,

predominând femeile condamnate

pentru infracțiuni care implică droguri,

iar multe dintre aceste femei sunt de

altă naționalitate. Cultura închisorii,

limita de vârstă, perioada maximă de

ședere, și prevederile pentru nou

năcuți și copii în închisoare diferă de

la o țară la alta. Valoarea pusă pe

maternitate, viața de familie și

îngrijirea copilului sunt specifice

fiecărei țări. Această diversitate este

reflectată în gama de aranjamente și

prevederi. În Danemarca, unde se

întâlnește dreptul părinților deținuți

(atât bărbați, cât și femei) de a-și

crește copiii lângă ei, în închisoare, și

unde, într-una dintre închisorile cu

regim deschis, copiii pot sta până la

vârsta de șapte ani, serviciile sociale

iau decizia cu privire la locul unde va

locui copilul, conform celor mai bune

interese ale acestuia. În Luxemburg

nu este considerat ca fiind în interesul

copiilor să se afle în închisoare cu

mamele lor, dacă pot fi îngrijiți de un

membru al familiei din exteriorul

închisorii. În Franța, un raport recent

subliniază aspirațiile și intențiile lor

pentru mamele aflate în detenție cu

copiii lor și, în același timp,

subliniază că încarcerarea mamelor

cu copiii lor este pur paleativă,

încercând să reconcilieze

ireconciliabilul: prezența unui copil

în apropierea mamei sale și prezența

inacceptabilă a unui adolescent în

închisoare. În cadrul acestui paradox,

raportul subliniază principiile

fundamentale pentru amenajarea de

camere speciale pentru:

• Ajutarea mamelor să își îngrijească

eficient copilul;

• Asigurarea că nimic din regimul de

detenție sau din mediu nu ar putea

împiedica dezvoltarea copilului;

119

120

• Facilitarea relațiilor dintre

copil și părinții săi și alți

membri ai familiei;

• Certitudinea că sunt asigurate

toate nevoile copiilor;

• Asigurarea de facilități comune,

cum ar fi camera copiilor și o

cameră de baie adecvată pentru

copii mici.XXII

Cercetările recente din Finlanda

se referă la criteriile pentru deciderea

celor mai bune interese ale copilului,

dacă și cum trebuie să fie cazați cu

mamele lor în închisoare.

Problema copiilor din închisori

este complexă deoarece contrastează

drepturile copilului cu drepturile

părintelui, precum și obligațiile

părinților cu obligațiile deținuților și

provocările limitelor organizatorice.

Este extrem de dificil de judecat dacă

o plasare în închisoare este cel mai

bun interes al copilului la un nivel

individual.

• Când vorbim despre copiii din

închisori, este important să subliniem

că practicile, legile și situațiile din

diferite părți ale lumii sau din aceeași

țară sunt similare. Astfel, când

vorbim despre copiii din închisoare,

vorbim despre diferite situații.

• Conform studiilor, nu există un

răspuns clar la întrebarea dacă este în

interesul copilului să stea împreună cu

părintele în închisoare. Trebuie să

existe considerații profunde pentru

fiecare copil în parte dacă este cel

mai bine pentru el să stea în

închisoare. Considerația depinde de

aranjamentele făcute în interiorul și

în exteriorul închisorii în timpul

încarcerării părintelui.

Vârsta nu este singurul factor

determinant pentru șederea în

închisoare, pentru unii copii ar putea

să nu fie cea mai bună opțiune și, pe

de altă parte, pentru unii copii de

peste doi ani ar putea fi cea mai bună

soluție.

• În prezent, există informații

despre diferite practici cu privire la

copiii din închisoare. Totuși, există

nevoia de a dezvolta un vocabular

teoretic cu privire la copiii din

închisoare. Pentru a acorda o privire

mai generală asupra acestei

probleme, trebuie să existe o

documentație amănunțită, statistici

(follow up) și cercetare despre copiii

din închisori din diferite țări. Copiii

trebuie să fie vizibili în practicile din

închisori și copiii care au trăit în

închisoare trebuie să fie intervievați.

Acest lucru va fi posibil numai cu

suficiente resurse și informații.XXIII

În ciuda acestor tensiuni inerente,

s-au luat decizii despre cât e de bine

să se trateze cu mamele care au comis

infracțiuni și au copii mici. În

încercarea de a stabili care sunt

interesele copilului, unii scriitori se

concentrează pe consecințele separării

copilului de mama sa, prin

reamintirea observațiilor lui Spitz

despre efectele privării emoționale

timpurii (tulburări emoționale,

tulburări de personalitate,

comportament de agățare,

instabilitate sau pierderea

identității).XXIV Alții sugerează că

substituenții externi (tați, bunici,

tutori) pot fi capabil să minimizeze

acest deficit matern și că este mai

bine să se evite separarea traumatică

de mama sa, după câteva luni de stat

cu ea în închisoare.XXV

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

Doi cercetători diferiți, care au studiat

copiii lăsați în afara închisorii și

pe cei care locuiau cu mamele lor

în închisoare, au subliniat atât

dezavantajle separării unui copil

de mama sa, cât și dezavantajele

de a-i lăsa cu mama

încarcerată.XXVI XXVII

Din punct de vedere cultural,

importanța contextului în care

sunt ținuți copiii și prejudecățile

culturale pentru păstrarea

familiilor împreună (vedeți

Capitolul 2), precum și prevederile

pentru mamă și copil în

închisoare, variază foarte mult. În

Italia, de exemplu, atașamentul

mamă-copil într-o locuință este

considerat atât de important încât

mamele cu urmași sub vârsta de

trei ani sunt eligibile pentru arestul

la domiciliu, așa cum este descris

mai sus. În Slovenia, este oferit un

sprijin mai mare femeilor aflate în

detenție și se pune accent pe

contactul cu lumea din exterior. În

mod similar, în Germania, accentul

se pune pe mamele care își

îngrijesc personal copilul pentru o

perioadă cât mai lungă cu putință;

un sistem mult mai deschis de

detenție pentru mame permit acest

lucru. Prin contrast, în UK (unde

plasarea copilului în creșă pentru

perioade îndelungate a fost în

creștere la sfârșitul anilor 1990 și

unde condițiile din închisoare sunt

mai severe), copiii nu pot, decât în

circumstanțe excepționale, să stea

cu mamele lor în închisoare după

vârsta de douăzeci și una de luni,

bazat pe faptul că efectele ar putea

fi dăunătoare pentru copil.XXVIII

Consecințele negative

indezirabile ale detenției asupra

dezvoltării copilului pot fi reduse.

Unele regimuri de detenție, discutate

mai jos, limitează efectele încarcerării

asupra copilului. Când încarcerarea

are loc într-un mediu calm și relativ

deschis și condițiile nu sunt extrem de

restrictive, unele regimuri consideră

că este fezabilă rămânerea copilului

cu mama sa pentru o perioadă

îndelungată de timp.XXIX

Încarcerarea în condiții precare sau

extrem de restrictive poate afecta grav

dezvoltarea fizică și psiho-

emoțională a copilului și îi poate

limita capacitatea de interacționare

socială.

Este la fel de important să luăm în

considerare impactul detenției asupra

personalității mamei, identității ei ca

mamă și abilităților ei de a-și îndeplini

rolul matern. O mamă are nevoie de

interacțiunea cu copilul său pentru a-

și îmbunătăți abilitățile ca mamă.

Când o mamă este separată de

urmașul său imediat după naștere,

acest fapt poate afecta abilitatea de a

se adapta, ulterior, la nevoile

copilului. De aceea, este important să

permitem unei mame să fie mamă și

să îi impulsionăm abilitățile ca

părinte.

Un raport recent din Finlanda

subliniază avantajele pentru unele

mame (și, astfel, și pentru copiii lor):

Considerăm că, uneori, este o

oportunitate pentru o femeie în

detenție să aibă coplilul cu ea în

închisoare.

121

122

Este un moment de pauză și de

gândire la modul în care decurge

viața sa. De multe ori, este prima

dată pentru mamă când primește

ajutor și sprijin sau prima dată când

acceptă ajutorul. Pentru copil, viața

în închisoare înseamnă mese

corespunzătoare la ore regulate, ore

regulate de somn după-amiază, ore

de ieșit la aer și un program de

noapte care să îi protejeze somnul.

Pentru mamă, prezența copilului

poate fi un factor motivant pentru

reabilitare.XXX

Condițiile de detenție pot avea

menirea de a exercita abilitățile

materne și de a sprijini mamele în

rolul lor.

Într-o lume ideală, dacă este necesar ca

copiii să fie încarcerați, acesta ar fi

decorul:

Casa mamă-copil:

Aceasta este o clădire separată de

închisoarea principală și este

rezervată, în mod exclusiv, pentru

mame și copii mici. Viața este la

comun, guvernată de reguli care au ca

scop păstrarea ordinii interioare și

alocarea de sarcini.

Camera de zi, sala de mese și

bucătăria sunt împărțite; există

dormitoare individuale pentru fiecare

mama și copilul ei. Clădirea este

organizată astfel încât să nu se simtă

că este o închisoare. Nu există gratii,

nici uși încuiate. Este amenajată o

grădină în care să se joace copiii.

Decorațiunile interioare sunt colorate.

Atmosfera generală este luminoasă și

veselă. Este amenajată, la interior, o

camera de joacă sub supravegherea

personalului competent, în timp ce

mamele lucrează. Schema este

deschisă (excursii autorizate) sau

semi-deschisă (un număr limitat de

excursii autorizate). Mamele ies la

aer, regulat, cu copiii lor, merg la

cumpărături, la plimbare sau la

medic. Condițiile de acces/vizite sunt

clar definite. Toate deciziile sunt

luate în interesul copilului. Personalul

de supraveghere este selectat și

instruit în mod special. Mamele

primesc sprijin psiho-social pentru a

le facilita reintegrarea, după eliberare.

Mamele primesc instruire (ex., gătit,

creșterea copilului) și muncesc cu

jumătate de normă.

Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

Aceasta este realitatea:

Cadrele naționale care limitează și definesc cazarea copilului împreună cu mama sa în

detenție

Prezentare pe scurt a timpului în care nou-născuții și copiii pot sta împreună cu mamele lor în detenție

Țara Limite de timp Observații

Norvegia Nu este considerat adecvat

pentru copii să se afle în

închisoare

Există aranjamente speciale unde anumiți deținuți pot

ispăși pedeapsa (parțial) în instituții non-închisoare,

cum ar fi centre de dezintoxicare. Ca parte a

aranjamentului, unele mame își pot ispăși (parțial)

sentința în ―case mamă și copil‖ speciale, în afara

închisorii. Aceste instituții sunt administrate de alte

organizații și nu sunt exclusiv pentru deținuți.

Olanda 6-9 luni în închisoare și

peste 4 ani în ‖casa pentru

mamă și copil‖

Case cu regim deschis, unde femeile

resocializează/învață să o ia de la capăt și își

redezvoltă relațiile cu copiii lor (e.g., Exodushuis

Venlo, administrată de ONG Exodus).

UK

Anglia și Wales

Scoția

Intervalul de la 9 luni,

până la maxim 21 de luni

În unități specificate pentru mamă și copil: doar în

câteva cazuri a fost acordată o flexibilitate superioară.

XXXI 18 luni

Până la vârsta școlară de

5 ani în unități

independente de locuit

în afara închisorii

Unitate independentă de locuit, în afara închisorii

Cornton Vale la ―Cornton Cottages‖ unde, în condiții

stricte, mamele își pot îngriji copiii până la vârsta

școlară.

Irlanda Maxim până la 12 luni De obicei, până la 9 luni dacă nu există un raport

medical care să sugereze altfel și dependența de

alimentația la sân.

Suedia 12 luni Puține aranjamente specifice pentru copii și puțini copii

încarcerați cu mamele (dar vedeți studiul de caz

Solrosen, de la p.131).

Franța 18 luni, cu posibila

extindere până la 24 de

luni

Un copil născut înainte sau în timpul încarcerării

mamei poate fi lăsat în grija ei până la vârsta de 18

luni. La cererea mamei și printr-o hotărâre a

directorului regional al serviciului penitenciarelor,

limita de vârstă poate fi extinsă până la 24 de luni.

Finlanda 2 ani într-o unitate

familială din cadrul

închisorii

4 ani într-o casă deschisă

Toate aranjamentele sunt făcute după consultarea

dintre închisoare și autoritățile pentru îngrijirea

copilului. Toate femeile trebuie să planifice un

scop pentru ―buna îngrijire a copilului într-o unitate

familială din închisoare‖ ca parte a pedepsei lor.

123

124

Țara Limite de timp Observații

Belgia 3 ani Nu este încurajată cazarea copiilor după ce au

împlinit vârsta de 18 luni, cu excepția unor perioade

foarte scurte.

Italia 3 ani

Spania 3 ani

Guvernul precedent a dorit

doar să cazeze femei cu

copii în afara închisorii, în

case maternale externe;

până astăzi, există două

astfel de case

Când atât tatăl, cât și mama sunt în detenție, în

unele cazuri, ei sunt încarcerați împreună și pot

locui cu copiii lor.

Danemarca În mod normal 3 ani și 7 ani

în închisoarea deschisă

Horserød

Case la jumătatea drumului

În închisoarea Horserød, copiii pot să stea până la

vârsta de 7 ani, în pavilionul pentru cupluri și

familii.

Copiii pot sta cu tații până la vârsta de 3 ani.

Copiii de toate vârstele pot locui cu părinții lor la

Engelsborg Family House.

Polonia 3 ani

Germania 3 ani în închisoare

Până la 6 ani, în case cu

regim deschis

În general, mamele au voie să își țină copiii lângă

ele până la vârsta de 3 ani. În Aichach, copiii pot sta

până la vârsta de 4 ani. Închisoarea cu regim

deschis din Vechta și închisoarea din casa

Fröndenberg, mame cu copii până la 6 ani, vârsta

când copiii încep școala.XXXII

Croația Până la 3 ani, când

copilul este născut în

închisoare (max 7 pe

an)

Politica are scopul de a elibera mamele înainte de

a împlini copiii vârsta de 3 ani.

Grecia 4 ani Separarea copiilor de mamele lor are loc când

copilul împlinește vârsta de 4 ani.

Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate

Studii de caz

Danemarca

Auto-administrarea de către

deținuți este un principiu statutar în

Danemarca (Actul corecțiilor s 43),

solicitând deținuților să execute

sarcini zilnice cum ar fi cumpărături,

gătit, spălat și curățenie. Ca rezultat,

fiecare instituție are facilități pentru

cumpărături și bucătării comune.

Instituția nu oferă mese, astfel încât

femeile din detenție își cumpără

singure alimentele și își prepară

mâncarea. Femeile din detenție care

nu muncesc și nu câștigă bani

primesc o anumită sumă în scopul

auto-aprovizionării (ICPS 2008). În

conformitate cu s4 din Actul

Corecțiilor din Danemarca,

principiul normalității declară că

prevederile de a trai din închisoare

trebuie să fie aproximativ, pe cât

posibil, cu cele de a trai din

libertate. Trebuie menționat că un

model similar operează în Suedia.

În Danemarca, decizia pentru

locuirea copiilor în închisoare cu

mama lor nu este luată de către

închisoare; dacă autoritățile locale

declară că mama poate avea

singură grijă de copil, atunci este

decizia mamei dacă să țină copilul

lângă ea sau nu. Se fac toate

eforturile pentru a se asigura că

mamele și copiii nu sunt despărțiți

atunci când copiii ajung la cea de-a

treia lor aniversare.

Cuplurile care se află în

închisoare au voie să stea împreună

într-o unitate. Dacă una din

jumătățile cuplului este plasată într-

o închisoare cu securitate redusă,

Este loc pentru un copil în

mediul închisorii?

Desigur, mediul închisorii este

125

aceasta poate alege să își

ispășească pedeapsa într-o

închisoare de mare securitate,

pentru a fi cu partenerul său. În plus,

dreptul de a avea copilul împreună

cu părintele deținutt este exercitat în

termeni neutri ca sex și copiii pot,

astfel, să locuiască fie cu tații lor în

arest, deși facilitățile pentru copii

nu sunt construite, întotdeauna, în

acest sens. Casele surogat, din Engelsborg

Copiii de orice vârstă pot locui

aici cu părinții lor până la

douăsprezece luni, dacă se

consideră că este în interesul

copiilor—care sunt în centrul

aranjamentelor din cadrul casei.

Părinții trebuie să meargă la muncă

sau la colegiu sau să fie în casă la

ora 2.30pm și înapoi până la ora

11.00pm și plătesc o parte din

beneficiile lor pentru cazare. Copiii

pot merge la școală departe de

centru, aranjată de serviciile sociale

pentru care aceasta este o opțiune

mai ieftină decât plasamentul.

Majoritatea personalului provine

din mediul asigurărilor sociale și nu

sunt gardieni. Finlanda

Casele pentru mame și copii și

proiectele pentru adăposturi din

Finlanda folosesc o simplă listă

pentru ca fiecare închisoare și

autoritate socială să se poată

asigura că sunt luate în considerare

interesele copilului.

126

primul lucru pe care îl vede și îl

experimentează un nou născut. Cum

arată din perspectiva unui copil?

Văd ei pereți înalți și gratii la

ferestre? Întâlnesc mulți oameni

necunoscuți (și, probabil,

înspăimântători) pe coridoare? Aud

voci dure și înfricoșătoare? În brațele

cui stau? Îi percheziționează cineva

corporal, cum se procedează? Este

mama lor aproape în permanență?

Acestea sunt probleme mari pentru

un copil și adesea este prea ușor să

le facem mai ușoare pentru copil.

Timpul pe care îl petrece copilul în

închisoare este plin de astfel de

momente. Este bine dacă cineva se

gândește la aceste lucruri mici din

punctul de vedere al unui copil.

Provocările maternității în închisoare

Timpul petrecut în închisoare este, de

asemenea, o provocare pentru

părinte. Ceea ce ar trebui să fie

simplu, activitățile de zi cu zi devin

tot mai complicate. Hrănirea

copilului, spălarea rufelor, obținerea

tuturor accesoriilor necesare pentru

copil sau chiar adormirea copilului

poate fi dificilă. Mamele se pot

îngrijora, de asemenea, pentru

siguranța copiilor lor: Dacă se

îmbolnăvește copilul sau cineva

încearcă să îl rănească? Dacă plânge

mult copilul și mama obosește sau

intră în depresie? Cine o va ajuta pe

mamă pe timpul zilei/nopții și cum?

Ce ar putea determina autoritățile

închisorii să ia copilul de lângă un

părinte și este părintele conștient

care sunt aceste cauze?

Ambivalența personalului

Prezența unui copil trezește

adesea emoții mixte personalului.

Pentru personalul închisorii, un nou

născut sau un copil mic nu este un

element familiar, un copil este ―o

persoană civilă‖ care nu aparține

efectiv într-o închisoare. Mulți membri

din personal pot fi chiar ei mame și

tați și vederea unui copil în spatele

gratiilor poate fi dureroasă. Uneori,

membrii personalului sunt nesiguri

despre când să intervină între

lucrurile care se întâmplă între mamă

și copil. De asemenea, copiii nu

acționează ca deținuții; ei nu respectă

reguli și regulamente. Mama trebuie

să fie gardianul copilului ei și să fie

responsabilă pentru copilul ei în

închisoare, dar este dificil deoarece

trebuie să respecte regulile închisorii.

Trebuie să fie o mamă bună și o

deținută bună în același timp. Casele

pentru mame și copii și proiectul

pentru adăposturi din Finlanda oferă

instruire pentru personalul închisorii

pentru a acorda atenție și pentru a

observa copilul mai bine. Au avut loc

o serie de discuții despre când și cum

să intervină în caz de necesitate.

Unitatea familială din Finnish

Vanaja, închisoare cu regim deschis,

a fost proiectată ținând cont de

necesitățile copiilor și arată, pe cât

posibil, ca o locuință. Poate găzdui

până la zece mame cu copiii lor.

Închisoarea cu regim închis

Hämeenlinna are o unitate pentru

deținuții în arest preventiv, cu

facilități pentru trei deținuți și copiii

lor.XXXIII

Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate

să se uite la televizor (deși nu sunt

premise televizoare în camere). În

plus, femeilor li se acordă douăzeci

și una de zile de concediu pe an.

Dacă o femeie comite o infracțiune

când se află în închisoare, va fi

transferată imediat la o închisoare

cu regim închis și este separată de

copilul ei. Totuși, în ultimii

unsprezece ani, doar opt femei au

fost transferate la o închisoare cu

regim închis și doar zece la sută

dintre femei au fost condamnate din

nou, deși nu s-a raportat câte femei

au fost încarcerate în acel

timp.XXXIV Olanda

Copiii pot sta cu mama lor în

casa specială mamă-copil, din

închisoare, până la vârsta de patru

ani. Mama are un statut special:

BBI sau ―beperkt beveiligde

inrichting‖, fiind într-o parte a

închisorii care are un regim mai

deschis, cu mai puține reguli și

restricții decât închisoarea. Aici

mamele lucrează și petrec și timp cu

copiii lor. Copiii pot sta cu mamele

lor în închisoare până împlinesc

vârsta de șase luni sau nouă luni,

în funcție de situația individuală și

după cum este hotărât de către un

specialist ―maatwerk‖.

Exodus, casa surogat

În casa surogat, mamele (și alte

femei) pot resocializa după

încarcerare(sau în timpul ultimei

părți a încarcerării). Ele învață cum

să își reînceapă viața în afara

închisorii.

Franța

Douăzeci și cinci de închisori sunt

dotate cu o unitate pentru mamă și

copil, cu o capacitate maximă de

șaizeci și șase. Sunt respectate

normele referitoare la suprafață și

la facilități: apă caldă în celule,

celule destinate să permită o

separare între spațiul mamei și al

copilului, locația celulelor permite

ca ușile să fie deschise pe timpul

zilei, suprafața minimă a celulei

este de cel puțin 15m2, camera

pentru activități, acces către o curte

exterioară separată de cea a

celorlalți deținuți. Unele închisori

permit copiilor cu vârsta peste două

luni să meargă la un centru de zi

extern, pe timpul zilei și să revină în

închisoare după amiaza. Autoritățile

închisorii, P.M.I. (serviciile pentru

protecția copiilor și mamei) și

Relais Enfants Parents lucrează

împreună pentru a organiza grupuri

de suport pentru mamele aflate în

închisori. Germania

În Unitatea Închisorii pentru

Mamă și Copil Fröndenberg,

locuiesc șaisprezece mame cu copiii

lor cu vârsta până la șase ani, în

apartamente interioare, cu

balcoane, iar personalul nu poartă

uniforme de gardieni. Femeile nu

sunt pedepsite în fața copiilor lor,

pentru a evita subminarea autorități

lor. În general, dimineața, copiii cu

vârsta de peste doi ani merg la

grădiniță, în timp ce mamele lor

muncesc. După amiaza, mama se

joacă cu copiii ei și seara, femeile

pot

127

128

Își caută un loc de muncă și o

locuință și lucrează la relațiile lor cu

familia, copiii sau noii

prieteni/voluntari. Programul pentru

mame cu copii este o schemă de

suport pentru a ajuta copiii să

trăiască, din nou, cu mamele lor.

Uneori este implicat Serviciul pentru

Tineret, responsabil pentru

bunăstarea copilului. Exodus asigură

un sprijin interactiv pentru creșterea

copiilor în case surogat. Aceasta are

loc în timpul sesiunilor săptămânale

de lucru, unde mamele vorbesc despre

subiectele unde întâmpină dificultăți;

împărtășesc idei și se sprijină unele

pe altele. Exodus le ajută să obțină o

structură și programe regulate pentru

adaptarea, din nou, la viața lor și a

copiilor lor.

Norvegia

În închisorile din Norvegia nu

locuiesc copii cu mamele lor, ci sunt

îngrijiți de alte persoane.

În general, femeilor li se permite o

vizită de cel puțin o oră și apeluri

telefonice de douăzeci de minute pe

săptămână, în afară de apelurile către

avocați și poliție. Conform Regulii 26

din Regulile Bangkok, copiii

mamelor încarcerate au dreptul la

vizite suplimentare, în general, de

două, până la trei ori pe săptămână.

Contrabalansând ceea ce regula

numește ―dezavantajele cu care se

confruntă femeile din detenție în

instituțiile amplasate departe de

locuințele lor‖, vizitele de o oră sunt

prelungite pentru vizitatorii care se

deplasează pe distanțe lungi.

După ce se evaluează dacă este sigur

și în interesele copilului, copiii

mamelor în detenție au permisiunea

de a primi vizite peste noapte. Aceste

vizite pot avea loc aproximativ o data

pe lună, într-un ―apartament‖ în

interiorul aripii de mare siguranță.

Apartamentul are deschiderea într-o

curte mică și are două dormitoare,

două băi, o sufragerie, o sală de

mese, o bucătărie și un mic spațiu

de joacă. Acestea par mai mult

decât satisfăcătoare conform

mandatului Regulii 28 pentru ―un

mediu care este propice pentru o

vizită pozitivă‖ și permite

―contactul deschis între mamă și

copil‖.XXXV

Spania

Unitățile externe pentru mame

permit mamelor încarcerate și

copiilor lor să locuiască departe de

închisoare. Viziunea închisorilor din

Spania, din anul 2010, a fost

întreruperea încarcerării tuturor

mamelor cu copii; până acum, sunt

în funcțiune două unități externe

pentru mame și programul este

suspendat. Fiecare mamă are un

mic apartament, cu o securitate

discretă, pentru a permite intimitatea

familiilor și pentru a facilita

dezvoltarea armonioasă a relațiilor

mamă-copil. Copiii care locuiesc

acolo, frecventează grădinița și

școala din comunitate. Este

disponibil transportul public de la

unități și unor mame li se permite să

își ia copiii de la școală, medic,

parcuri sau activitățile comunitare.

Mamele trebuie să aleagă între a

locui în unitățile externe pentru

mame și trebuie să fie pregătite să

participe la cursurile pentru părinți

Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate

nevoile particulare ale copilului și

ale mamei în timpul petrecut în

închisoare și pregătirea pentru

reuniunea de acasă. Proiectul se

concentrează pe sprijinirea femeilor

pentru a genera rutină pentru

fiecare aspect al vieții din

închisoare cu un copil, astfel încât

mama și copilul să poată beneficia

de cele mai bune condiții. Proiectul,

de asemenea, explorează modul în

care serviciile sociale și serviciile de

corecție pot consolida cooperarea

lor, atunci când există copii afectați

de închisoare. În Suedia există

aproximativ cincisprezece până la

douăzeci de copii de un an care

locuiesc cu mama lor în închisoare,

majoritatea copii foarte mici, deși

Sagsjön a găzduit și copii cu vârsta

de până la trei sau patru ani. Toate

închisorile pentru femei pot primi o

femeie cu un copil, dar nu există

resurse umane speciale pentru a

supraveghea și sprijini mama și

copilul. Acest proiect pilot face posibil

pentru Solrosen să asigure aceste

resurse și, de asemenea, nevoia de

acest serviciu este o prioritate

pentru copii și familii. Regatul Unit

Unitățile mama-copil, Anglia:

Acestea sunt unități special create în

cadrul închisorilor pentru femei

pentru a găzdui femei însărcinate și

mame cu copii mici. Sunt elaborate

reguli specifice și atmosfera este mai

relaxată decât într-o unitate

normală. Totuși, aici este o

închisoare cu regim închis și

excursiile nu sunt autorizate de

obicei.

și alte activități educative, altfel

trebuie să meargă în închisorile

normale, fără copiii lor. În mod

similar, dacă fie nu au suficientă

grijă de copiii sau nu se

conformează cu regimul, trebuie să

se reîntoarcă în închisoare și este

luată în considerare o îngrijire

alternativă pentru copiii lor.

Există o unitate familială și în

închisoarea Madrid VI pentru acele

cazuri când ambii parteneri sunt în

detenție. În acest centru, părinții pot

locui împreună cu copiii sub vârsta

de trei ani, dacă îndeplinesc profilul

minim de siguranță și oferă

asigurarea unei bune îngrijiri a

minorilor. Totuși, condițiile nu sunt

deosebit de corespunzătoare pentru

copii.

În plus, ONG-urile administrează

casele surogat și casele de după

eliberare ca cele administrate de

Niños sin Barreras din

Barcelona.XXXVI

Suedia

Solrosen derulează, în prezent, un

proiect pilot într-o închisoare pentru

femei din regiunea Gothenburg,

denumită Sagsjön, ca joint venture

cu serviciile corecționale; Personalul

ONG-ului este prezent cu normă

întreagă în închisoare. Scopul

proiectului este de a asigura

interesele copilului în aceste

circumstanțe speciale, fie când

copilul locuiește în închisoare cu

mama sau când copilul este în

exterior și vine numai în vizită.

Include crearea unui mediu adecvat

pentru copil, sprijinind mama în rolul

său matern, luând în considerare

129

130

Recent, a existat o modificare a

dreptului mamei la permisie luând în

considerare drepturile copilului,

conform Articolului 8 din ECHR și

Articolul 3(1) din Convenția pentru

Drepturile Copilului-ONU, pentru ca

interesele copilului să fie

―considerentul primar‖ în orice

acțiune întreprinsă de o autoritate

publică ce îi implică.XXXVII Trebuie

respectate normele cu privire la

suprafață și la echipamente (ex., 15

m2 la 20 m2 pentru camere, o

bucătărie, camere de joacă). Există

o limită pentru capacitatea maximă

a unității. În funcție de caz, copiii

petrec ziua în grădinița internat

supravegheată de personalul

competent sau părăsește închisoarea

pentru a merge la un centru de zi

extern. În general, există

parteneriate cu serviciile sociale și

pentru îngrijirea copilului. În plus,

există adesea zile ale familiei, care

permit ca legăturile cu copiii mai

mari să fie întreținute într-un mediu

mai bun decât în altă parte. În

general, mamele gătesc pentru

copiii lor, deși nu singure.

Realitatea traiului în comunitate

este semnificativ mai bună pentru

copii, dar nu trebuie să fie

subestimate dificultățile pentru

mame, în special când simt că fiii sau

fiicele lor au o libertate mai mare

decât au ele și trebuie să fie înțeleasă

nevoia lor de sprijin. De asemenea,

este o provocare pentru toți deținuții

pentru orice tip de eliberare; lupta

pentru a păstra condițiile este mai

acerbă atunci când pedeapsa este

pierderea copilului său.

De exemplu, această mamă din

Cornton Cottages din Scoția: Janet

poate să o ducă pe Maisie, fetița ei

de doi ani, la o grădiniță locală, în

fiecare zi. Ea mi-a spus că ceilalți

părinți de la grădiniță nu știu, cu

siguranță, că ea a fost deținută la

Cornton Vale și și-a exprimat grija

despre cum să abordeze acest

subiect cu ei și posibilele lor reacții

negative. De asemenea, Janet a făcut

cumpărături pentru celelalte

deținute, ca parte a cerinței ei de

―muncă‖. Cerințele pentru

eliberarea ei sunt foarte stricte și

consecințele sunt semnificative—

dacă le încalcă, se va întoarce în

închisoare și Maisie nu va putea să

stea cu ea, dată fiind vârsta ei. Janet

a fost contactată recent de prietenul

ei, care i-a cerut să se întâlnească

cu el într-un local public, în una din

ieșirile ei. I-a spus ofițerului pentru

mamă și copil despre aceasta, care

i-a amintit de consecințele devierii

de la condițiile stricte ale sentinței

ei—asta înseamnă că va trebui să se

întoarcă la locuința normală din

închisoare și că Maisie nu va putea

să mai locuiască împreună cu ea.

Aparent, Janet a luat decizia să-l

ignore pe prietenul său și continuă

să locuiască în căsuțe, împreună cu

fiica ei.XXXVIII

Concluzie

Casele speciale mamă-copil,

separate de închisoarea principală,

Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate

îndeplinesc mai bine necesitățile

copiilor și, de aceea, este posibil să fie

mai mult în interesul copilului.

Trebuie să fie îndeplinite următoarele

condiții:

• Un mediu care să fie diferit de cel al

închisorii;

• O schemă deschisă;

• Supraveghere profesională și

personal special instruit;

• Viață în comunitate, cu reguli

clare și distribuirea sarcinilor

zilnice;

• Un plan de reintegrare și muncă

și instruire pentru mame;

• Participarea regulată a copiilor în

centrele de zi și în instituțiile

preșcolare;

• Contactul regulat cu tatăl sau cu

alți membri ai familiei.

Deciziile de a admite femeile cu

copii în aceste case mamă-copil și

evaluarea intereselor copilului

necesită supravegherea serviciilor

specializate. Trebuie să fie acordată o

atenție deosebită

când este cel mai bun moment pentru

a separa o mamă de copil și cum

trebuie procedat cel mai bine.

Finanțarea acestor case mamă-copil

trebuie să fie împărțită între sistemele

penale și serviciile pentru îngrijirea

copilului.

Toate țările trebuie să

implementeze Regulile Bangkok și să

dezvolte o înțelegere clară a

intereselor copilului în modul în care

decid și se asigură că acei copii care

trebuie să locuiască împreună cu

mamele lor pot face ast. Cele mai

bune interese ale copilului sunt

primordiale.

Capitol original redactat de Alain

Bouregba (Franța), cu alți colaboratori

și materiale încorporate de Ria

Wolleswinkel din Capitolul 2 original.

Ediție revizuită Kate Philbrick, cu

sprijin din partea Liz Ayre și Hannah

Lynn. Cercetare de Paola Cost

131

132

I Implementation handbook for the Convention on the Rights of the Child. (2007). UNICEF.

p.124. Pentru versiunea actualizată a rezumatului Regulamentul Bangkok, a se vedea: Pradier, C. (2012). Penal Reform and

Gender: Update on the Bangkok Rules. M. Bastick & K. Grimm (Eds.), DCAF. Disponibil online:

http://www.dcaf.ch/Publications/Penal-Reform-and-Gender-Update-on-the-Bangkok-Rules

Pentru un scurt ghid ilustrat privind normele Bangkok ONU, a se vedea: The UN Bangkok Rules on Women Offenders and

Prisoners: A short guide. (2013). Penal Reform International. Disponibil online: http://www.penalreform.org/resource/united-

nations-bangkok-rules-women-offenders-prisoners- short/. Pentru documentul ONU ce detaliază normele, a se vedea:

United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok

Rules). (2010). United Nations, General Assembly. (A/C.3/65/L.5) Disponibil online:

http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/BangkokRules.pdf II Social and family effects of detention. (1997). Social, Health and Family Affairs Commit- tee, (Doc. 7816). Disponibil

online: http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=7777&Language=EN III Panayotopoulos-Cassiotou, M. (2008). Report on the situation of women in prison and the im- pact of the imprisonment of

parents on social and family life. European Parliament, Committee on Women‘s Rights and Gender Equality (A6-0033/2008)

Available online at: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A6-2008-

0033+0+DOC+XML+V0//EN

IV United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok

Rules). (2010). op. cit.

V În Anglia, doar noua la suta din copiii ale caror mame sunt în închisoare sunt îngrijiți de părinții lor în lipsa mamelor

lor. Mai multe statistici referitoare la femeile din închisoare sunt disponibile on-line la:

http://www.womeninprison.org.uk/statistics.php

VI Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias, Berman, Anne H., Hirschfield,

Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and Christ- mann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and

mitigations to strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. p.87. Disponibil online:

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf

VII A se vedea cazul Kleuver v. Norway, 30 April 2000, App no.45837/99. Disponibil online:

http://caselaw.echr.globe24h.com/0/0/norway/2002/04/30/kleuver-v-norway-22377- 45837-99.shtml. Pentru un

rezumat privind condițiile de închisoare pentru femei din Europa se vedea: Women in prison: A review of the conditions

in member states of the council of Europe. (2007). Brussels: Quaker Council for European Affairs. Disponibil online: http://www.qcea.org/wp-content/uploads/2011/04/rprt-wip2-execsummary-feb-2007.pdf VIII Women deprived of their liberty. (2000). In: 10th General Report on the CPT‘s activities cov- ering the period 1 January to

31 December 1999 (CPT/Inf (2000) 13 [EN] ed.). Council of Eu- rope, CPT. Available online at:

http://www.cpt.coe.int/en/annual/rep-10.htm#women

IX A se vedea Recommendation 1469 (2000): Mothers and babies in prison. (2000). Council of Europe, Parliamentary Assembly.

Disponibil online: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta00/EREC1469.htm

A se vedea: Mothers and babies in prison. (2000). Council of Europe, Parliamentary Assembly, So- cial, Health and Family Affairs

Committee. (Doc. 8762). Disponibil online: http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=8953&Language=en. A

se vedea: Social and family effects of detention. (1997). op. cit. quote from pp.13-14

X Resolution 1663 (2009): Women in prison. (2009). Council of Europe, Parliamentary Assem- bly. Disponibil online:

http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta09/ERES1663.htm

http://www.penalreform.org/wp-content/uploads/2013/10/PRI-TIJ-Guidance-Document-on- Bangkok-Rules-October-2013.pdf XI

Guidance document on United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non- custodial Measures for Women

Offenders (the Bangkok Rules). (2013). London: Penal Reform In- ternational. Disponibil online::

XII Vezi următorul document pentru o listă completă Regulamentul Bangkok privind copiii care trăiesc cu mamele lor în

închisoare sau care au o directă asupra copiilor femeilor în sistemul de justiție penală: United Nations Rules for the

Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok Rules). (2010). op. cit. p.30

XIII Vizitele conjugale se întâmplă în mod obișnuit în America Latină, precum și în Danemarca, Norvegia și Suedia. Acestea

permit părinților să petreacă timp împreună, cimentându-se astfel unitatea familiei.

XIV Corston, B. J. (2007). The Corston Report: A Report of a Review of Women with Particular Vulnerabilities in the Criminal

Justice System. Home Office. Available online at: http://www.justice.gov.uk/publications/docs/corston-report-march-2007.pdf.

Commission on Women Offenders: Final report. The Government of Scotland, (2012). Disponibil online:

http://www.scotland.gov.uk/About/Review/commissiononwomenoffenders/finalreport-2012

XV Pentru o prezentare detaliată a Ministerului Justiției privind noile obiective strategice din Marea Britanie pentru

infractorii de sex feminin pentru a încuraja și facilita un întreg sistem de abordare, vezi:Strategic objectives for female

offenders. (2013). Ministry of Justice, Crown. Disponibil online: www.justice.gov.uk/

downloads/publications/policy/moj/strategic-objectives-female-offend- ers.pdf. In addition, a new advisory board for female

offenders was formed, chaired by the Min- ister of Justice.

XVI A se vedea articolul 145-5 du CPP (issu de la loi n°2002-307 du 4 mars 2002) p.28.Disponibil online: http://www.vie-

publique.fr/documents-vp/circ190302.pdf. See also: Resolution 1663 (2009): Women in prison. (2009). op. cit. 8(8.3).

XVII A se vedea Biondi, G. (1995). Infants in Prison, Milan: Delfi Editore, pp.156-157.

XVIII A se vedea World Health Organization: 10 Things to Know about Women in Prison. Disponibil online:

http://www.euro.who.int/en/health-topics/health-determinants/prisons-and- health/activities/womens-health/10-things-to-

know-about-women-in-prison

XIX A se vedea: Guidance document on the United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial

Measures for Women Offenders (the Bangkok Rules). (2013). London: Penal Reform International. p.29. Disponibil online:

http://www.penalreform.org/wp-con- tent/uploads/2013/10/PRI-TIJ-Guidance-Document-on-Bangkok-Rules-October-

2013.pdf

A se vedea: Robertson, O., (2008). Children Imprisoned by Circumstance. Quaker United Nations Office. p.9. Disponibil

online:http://www.quno.org/sites/default/files/resources/ENGLISH_ Children%20Imprisoned%20by%20Circumstance.pdf

XX A se vedea: Children of Imprisoned Parents; Family Ties and Separation. (1996). Report on the situation in eight European

countries, European Action Research Committee on Children of Impris- oned Parents: Paris.

XXI A se vedea: Service specification for early days & discharge–induction to custody. (2014). National Offender Management

Service, Crown. (PSI 54/2011). (UK).

A se vedea: Conditions d‘accueil des enfants laissés auprès de leur mère incarcérée. (1999). Min- istry of Justice, France. Circular

99-2296-(AP 99-2296 PMJ2/18-08-99/ NOR: JUSE9940065C). Disponibil online:

http://www.justice.gouv.fr/actua/bo/dap76a.htm

XXII A se vedea: Delarue, J. M. (2013). Contrôleur général des lieux de privation de liberté: relatif aux je- unes enfants en prison et

à leurs mères détenues. Journal Officiel de la République Française. (NOR: CPLX1322210V) Disponibil online:

http://www.legifrance.gouv.fr/jopdf/common/jo_pdf.jsp?numJO=0&dateJO=20130903&num

Texte=48&pageDebut=&pageFin=. There has also been recent concern in Belgium about how best to accommodate mothers, with

their children. See: Une maternité derrière les barreaux. (2012). Brussels: Coordination des ONG pour les droits de l‘enfant.

Disponibil online: http://brudoc.be/fr/opac_css/doc_num.php?explnum_id=164

XXIII Enroos, R. (2011, September). Children in prison: a perspective from research. United Nations Committee on the Rights of

the Child Day of General Discussion: Children in Prison, Geneva.

XXIV See: Spitz, R.A. (1965). The first year of life: a psychoanalytic study of normal and deviant

133

development of object relations. New York: International Universities Press.

XXV A se vedea, pentru instanță: the Advice of the Child Protection Board in the Netherlands (Lb99RvdK/439, 20 January

2000).. See also: Van Nijnatten, C. (1998) Detention and Devel- opment, Perspectives of children of prisoners. Forum Verlag

Godesberg.pp.17-35.

XXVI Catan, L. (1992). Infants with Mothers in Prison. In: Prisoners‘ Children: What are the issues?

Ed. Roger Shaw.

XXVII Biondi, G. (1994). Lo sviluppo del bambino in carcere. Collana: Serie di psicologia. Franco Angeli, Milan.

XXVIII Este de remarcat faptul că, de la ediția precedentă a acestei cărți, limita în Anglia și Țara Galilor a crescut

de la șase luni la optsprezece luni. Cu toate acestea, tendința actuală este de a închide unitățile pentru mamă și

copil, sperăm în favoarea alternativelor la detenție pentru mame.

XXIX Acest studiu oferă o bună discuție practică cu ceea ce este disponibil în unele închisori din Danemarca, Suedia și

Regatul Unit: Paddick, S. (2010/11). Women and children in prisons: Accommodation study. The Government of South Australia.

Disponibil online:

http://www.sa.gov.au/ data/assets/pdf_file/0015/7422/MothersAndBabiesInPrisonAc-

134

commodationStudy2010-2011WebVersion.pdf

XXX A se vedea Wikgren, J. (2011). An infant or a small child in prison with a parent: Could a prison be a good place to raise a

child? Helsinki: The Federation of Mother and Child Homes and Shelters.

XXXI Mai multe informații despre închisorile cu unități pentru mamă și copil sunt disponibile online:

http://babiesinprison.co.uk/who-we-help/ Este interesant de observat că două dintre cele mai mari unități sunt închise pentru

a reflecta numărul redus de femei private de libertate cu copii.

XXXII Mai multe informații despre celulele mamei și copilului în închisori din Germania sunt disponibil online:

http://www.dw.de/behind-bars-in-the-mother-and-child-cells-of-a-german-prison/a-5660740-1 XXXIII Catan, L. (1992). op.

cit.

XXXIV Bartels, L., & Gaffney, A., (2011). Good practice in women‘s prisons: A literature review. Can- berra: Australian Institute of

Criminology. Disponibil online: http://www.aic.gov.au/documents/4/E/5/%7B4E5E4435-E70A-44DB-8449-3154E6BD81E

B%7Dtbp041_002.pdf

XXXV Mai multe informații despre aderarea la regulile Bangkok: cea mai mare închisoare a Norvegiei Disponibil online:

http://duihua.org/wp/?p=5733

XXXVI See: The Spanish Prison System. (2011). Madrid: Secretaría General de Instituciones Peniten- ciarias. Disponibil online:

http://www.institucionpenitenciaria.es/web/export/sites/ default/datos/descargables/publicaciones/libro_IP_inglxs.pdf

Completat cu detalii din:Feintuch, S. (2013). Power, Perceptions, and Incarceration: An Analysis of Spain‘s New External Units

for Imprisoned Mothers and Children (Doctoral disserta- tion, Central European University).

XXXVII În 2012, Înalta Curte de Justiție din Anglia și Țara Galilor a considerat că refuzul a două cereri a doi prizonieri de

sex feminin pentru CRL a fost ilegală. A se vedea: R (on the application of MP) v Secretary of State for Justice and R (on the

application of P) v the Governor of HMP Downview and the Secretary of State for Justice [2012] EWHC 214 (QB).

Ca urmare a acestor hotărâri, un nou serviciu de instrucțiuni de închisoare (PSI 21/2012) a fost emis cu modificările

Serviciului de Ordine al închisorii 6300 pe lansarea temporară de licență (ROTL). CRL permite deținuților care au

responsabilitatea exclusivă pentru îngrijirea copiilor sub 16 ani să-și petreacă până la trei zile la domiciliu în fiecare două

luni.

XXXVIII Paddick, S. (2010/11). op. cit.

Capitolul șapte:

Instruirea și copiii afectați de

sistemul judiciar penal

Posibilitățile pentru ameliorarea

potențialelor efecte adverse ale

încarcerării părinților asupra copiilor

și asupra nevoilor ulterioare ale

acestor copii sunt imense. Atât de

mulți oameni au impact asupra vieții

copiilor cu părinți în detenție în

multe feluri, adesea fără a fi conștienți

de acest potențial. Rușinea, excluderea

financiară, greutățile financiare,

greutățile emoționale și psihologice

cu care se confruntă frecvent copiii

cu părinți în detenție sunt explorate

prin intermediul acestei cărți; acest

capitol descrie cum persoanelor li se

pot oferi cunoștințele și instrumentele

pentru a ajuta acești copii.

De asemenea, deținuții pot beneficia

de cursuri de educație pentru părinți,

care pot sprijini și îmbunătăți relația

lor cu copiii.

Campaniile de creștere a

conștientizării pentru cei care lucrează

cu copiii asigură că ei se adresează

încarcerării unui părinte ca fiind o

problemă cheie în evaluarea nevoilor

copilului. Serviciile sociale, serviciile

de sănătate și alte agenții pentru

îngrijirea copilului intră frecvent în

contact cu acei copii ai deținuților

care sunt supuși la cel mai mare risc,

astfel, tind să pună un accent mai

puternic pe problemele de sănătate și

școlarizare în termenii nevoilor

imediate. Totuși, impactul încarcerării

unui părinte poate fi cauza neoficială a

altor probleme și nevoi de trecut pe

ordinea de zi. Problema unui părinte

încarcerat nu poate să figureze pe

listă.

Chiar dacă problema copiilor cu

părinți în detenție este pe o poziție

superioară pe ordinea de zi decât când

a fost editată prima dată această carte,

în 2006, încă nu este sigur că oricine

intră în contact cu copiii cu părinți în

detenție este conștient de ceea ce

trebuie să facă pentru a-i ajuta. De

exemplu, așa cum putem vedea

(Capitolul 1), problema colectării

statisticilor despre copiii cu părinți în

detenție rămâne una spinoasă; dacă

toți statisticienii din închisori au fost

instruiți și au cunoscut problema

copiilor cu părinți în detenție, ar putea

solicita închisorilor să înregistreze

aceste date, mai degrabă decât să

solicite ONG-urile acest lucru. Copiii

cu părinți în detenție ar fi tratați cu mai

multă sensibilitate dacă ar fi

disponibilă

135

Instruirea sau sporirea conștientizării

este necesară pentru oricine vine în

contact sau influențează deciziile cu

privire la copiii afectați de

încarcerarea părinților. Majoritatea

politicilor fac referire la creșterea

conștientizării și rezultatul multor

inițiative descrise în Capitolul 8. În

acest capitol se pune un accent mai

puternic pe instruirea formală.

Instruirea agenților care lucrează,

direct sau indirect, cu deținuții și cu

familiile lor este crucială. Ei joacă un

rol cheie în asigurarea că acești copii

sunt tratați cu sensibilitate și asistă

deținuții la menținerea relațiilor

sănătoase cu copiii lor.

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

136

instruirea și informațiile pentru fiecare

persoană care interacționeză cu ei.

Forțele de poliție, gardienii și

profesorii sunt candidați evidenți și

unii au primit deja o instruire

excelentă. Alții, cum ar fi lucrătorii

sociali, medicii și judecătorii au, de

asemenea, impact asupra vieților lor

și, odată sensibilizați la greutățile

prin care trece copilul, vor fi mai bine

echipați pentru a se asigura că

acțiunile lor sunt benefice sau cel

puțin nu sunt dăunătoare pentru copiii

cu părinți în detenție și pot, în multe

cazuri, să ducă la un sprijin mai

direct pentru ei. De asemenea,

familiile deținuților au nevoie de

informații, fie prin instruirea oferită

sau prin alte moduri. Înșiși deținuții

pot avea nevoie de instruire și

asistență în exercitarea rolului de

părinți.

Diferite campanii pentru creșterea

conștientizării din unele țări încep să

sensibilizeze publicul general, media

și alte persoane care nu sunt direct

implicate în lucrul cu copiii cu părinți

deținuți despre existența acestui grup

de copii și trauma emoțională, vina,

rușinea, excluderea socială, sărăcia și

alte probleme cu care se confruntă, în

mod frecvent. Trebuie să se facă mai

multe pentru a se asigura că toți au un

reflex de „înțelegere‖ pentru acest

grup vulnerabil. Instruirea pe toate

nivelele joacă un rol cheie în:

• Amortizarea problemelor din jurul

despărțirii unui părinte încarcerat;

• Respectarea drepturilor copilului,

inclusiv păstrarea contactului cu

un părinte și ascultarea punctelor

lor de vedere;

• Asigurarea că acțiunile

întreprinse în numele copiilor cu

părinți în detenție sunt

corespunzătoare;

• Consolidarea structurii interne a

unei organizații prin

aprofundarea abilităților;

• Asigurarea de căi pentru a ajunge

la mai mulți copii printr-un efect

spin-off. Instruirea oferă unui

număr mai mare de oameni

răspunsuri proactive și, astfel,

ajunge la un număr mai mare de

copii cu părinți în detenție;

• Ajutarea deținuților să își reia

responsabilitatea și să mențină

relațiile cu copiii lor joacă un rol

crucial în consolidarea

responsabilității personale și oferă

o șansă mai mare de reintegrare în

societate după eliberare. Cercetările

au sugerat că deținuții cu o familie

stabilă la care să se întoarcă

prezintă un risc mai mic de

recidivă decât cei care nu au așa

ceva.

Instruirea se efectuează pe două planuri:

Mai întâi, implică creșterea conștientizării

despre:

• Numărul de copii afectați de

încarcerare;

• Existența acestui grup de copii;

• Experiențele copiilor pe durata

procesului, de la arestare până la

eliberare și sublinierea factorilor

de reziliență;

• Drepturile copiilor cu

părinți în detenție;

• Nevoia ca problema copiilor cu

părinți în detenție să fie pusă pe o

poziție superioară pe ordinea de zi;

• Modul în care atitudinea și

abordarea lor în lucrul cu

copiii vor avea un impact

asupra copilului;

• Modul în care atitudinea și

abordarea lor informată față de

copiii cu părinți deținuți îi pot

ajuta să se descurce mai bine în

sfera lor specifică de activitate.

Gardienii, de exemplu, pot fi

conștientizați că dacă se apleacă la

nivelul copilului atunci când vorbește

cu el și când efectuează perchezițiile,

umanizează experiența pentru copil.

În al doilea rând, implică abordări

practice (dezvoltarea de instrumente și

alte răspunsuri proactive, constructive).

Odată ce agenții înțeleg dificultățile

copilului și impactul propriilor lor

atitudini și abordări, au nevoie de

instrumente specifice cu care să

lucreze. Asta poate implica să învețe

cum să conceapă instrumente specifice

contextului, adecvate nevoilor lor.

Instruirea ajută agenții și persoanele

fizice să reflecte asupra propriei lor

practici și să formuleze aceste

instrumente. Este posibil să fie

instruiți cursanții, care apoi vor lucra

cu agenții pentru a identifica, defini și

dezvolta răspunsuri proactive. Această

abilitate necesită un nivel mai ridicat de

competență și experiență, având ca țintă

atât acțiunea, cât și interacțiunea.

Răspunsurile efective necesită

instrumente pentru analiză și evaluare.

Gardienii, de exemplu, pot

inventaria anumite dificultăți cu

care se confruntă copiii cu părinți

în detenție și să analizeze factorii

implicați (multiculturalism, locul

în grupul de rudenie, etc.).

Cine are nevoie de instruire și pentru

ce anume?

Toate agențiile care lucrează

direct sau indirect cu deținuții și

familiile lor conturează experiența

copiilor și, astfel, necesită

instruire. Creșterea conștientizării

începe cu sublinierea modului în care

persoanele active din sfera vieții

copilului joacă un rol pozitiv sau

negativ; aceștia nu sunt spectatori

neutri. Acțiunile sau atitudinile lor

pot fie să consolideze, fie să

amortizeze sentimentele negative

trăite de copil. Asta implică

persoane care sunt atât direct, cât

și indirect în contact cu copiii cu

părinți în detenție.

Contactul direct (dar nu neapărat

cu o anumită implicare a copiilor

cu părinți în detenție). Unui

profesor i se poate spune că

părintele unui copil este încarcerat,

totuși, se poate opta să nu se spună

nimic copilului despre aceasta.

Când copilul știe că profesorul a

aflat de încarcerare și profesorul

nu spune sau nu face nimic, acest

fapt ar putea exacerba sentimentele

de rușine pe care le poate

experimenta copilul. Astfel,

profesorul devine un agent

„negativ‖.

Impactul indirect (fără contact cu

copiii cu părinți în detenție, dar cu un

mare impact). Încarcerarea unei mame

cu un copil mic

137

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

138

pentru o perioadă de trei luni, poate

avea costuri enorme pentru copil și

societate: deși studiile despre copiii

cu părinți în detenție rămân

incomplete, fără îndoială că

încarcerarea are efect cel puțin asupra

unor copii și le poate afecta

dezvoltarea psihologică, fizică și

socială, în unele cazuri poate

contribui la un caracter delicvent.

Judecătorii trebuie să știe despre

posibilul impact al încarcerării unui

părinte. Judecătorii sau gardienii din

Franța care decid cu privire la vizitele

permise pentru copii afectează

abilitatea unui părinte încarcerat de a-

și asuma rolul de părinte, așa cum

face un guvernator din închisoare

care trimite un părinte încarcerat la

izolare atunci când copilul său este

programat la vizitare.

Categorii de persoane care au nevoie

de instruire

1. Agenții din sistemul corecțional,

implicați în lucrul cu deținuți în

închisoare și în societate;

2. PolițiaI, guvernatorii închisorilor,

gardienii (în special gardienii care

intră în contact cu familiile

deținuților), personalul pentru vizite,

politicieni, grupuri de suport,

serviciul pentru eliberare pe

cauțiune, comisiile de vizitare,

inspectoratele;

3. Justiția penală și profesioniștii

pentru aplicarea legii (magistrați,

judecători, poliție).

4. Judecătorii pot fi sensibilizați de

faptul că aproximativ jumătate din

femeile afectate de psihoză post-

partum au suferit de privare

emoțională

anterioară. Cei care comndamnă la

închisoare femei cu nou născuți

predispun, astfel, mama la riscul de

psihoză post-partum ca urmare a

nașterii copilului, având impact, de

asemenea, asupra sănătății mentale a

copilului ei.

5. Forțele de poliție pot minimaliza

trauma, asigurându-se că cel puțin un

ofițer care arestează este instruit

pentru sprijinul copiilor—ducând

copiii în altă cameră, astfel încât să

nu fie martori la încătușarea

părintelui lor și explicându-le ce se

întâmplă;

6. Agenții centrate pe copil: școli,

centre de zi, asigurări sociale,

îngrijirea sănătății, sisteme de educația

incipientă din copilărie și practicieni în

domeniul serviciilor adresate copiilor;

7. Cei care lucrează, în mod special,

cu copiii cu părinți în detenție:

voluntarii care asigură personalul

camerelor de joacă și însoțesc copiii,

psihologii, întreținătorii (inclusiv

părinții) și tutorii;

8. Familiile deținuților: părinții

încarcerați; pot include părintele

întreținător;

9. Orice persoană care influențează

societatea, inclusiv oameni de afaceri,

politicieni și media.

Toate cele de mai sus sunt, într-

adevăr nevoi ale publicului general și

o înțelegere a drepturilor copilului și

a impactului încarcerării asupra

acestora. Tot mai mult, acestea sunt

oferite de diferite ONG-uri și agenții

statutare.

Toată lumea are nevoie de aceste patru

elemente de instruire

1. Impactul sentinței asupra copiilor

Acesta trebuie să fie evaluat la

diferite nivele, pentru diferite

audiențe. Folosirea vocii copilului,

familiei și deținutului (casetă video,

citate) este foarte eficientă. O referire

judicioasă la cercetare sprijină, de

asemenea, declarațiile despre

impactul încarcerării.II

2. Drepturile copiilor

Campaniile de creștere a conștientizării

trebuie să consolideze faptul că toți

copiii cu părinți în detenție sunt

nevinovați și că păstrarea contactului

cu un părinte încarcerat este un drept,

nu un privilegiu. Ei au drepturi

spcificate de Convenția ONU pentru

Drepturile Copilului și alte convenții

internaționale și, adesea, în

conformitate cu legislațiile naționale.

Întotdeauna trebuie să fie luată în

considerare problema protecției

copilului: aceasta poate fi complexă și

este important să se evalueze dacă un

părinte reprezintă, sau nu, o

amenințare pentru bunăstarea

copilului.

3. Cum afectează copilul ceea ce fac ei

• Factorii de decizie politică și

judecătorii trebuie să fie conștienți

de modul în care deciziile lor au

impact asupra copiilor cu părinți în

detenție și asupra societății, ca

întreg.

• Profesioniștii din domeniul copiilor

și profesorii trebuie să știe cum

acțiunile și atitudinile lor pot fie să

consolideze stigmatul atașat

copiilor, fie să-i sprijine pe durata

întregii sentințe.

4. Cum pot modifica acestea acțiunile

lor

Modalitățile prin care aceste agenții

pot sprijini copiii, nu totalitatea

dificultăților lor, trebuie să fie

centrul instruirii.

În plus, formatorii trebuie să ia în

considerare și cum vor beneficia de

satisfacerea nevoilor copiilor

persoanele care sunt instruite.

Toți profesioniștii, factorii de decizie

politică și alți acționari trebuie să

vadă cum pot beneficia de

schimbare. Modul de a-i atrage

poate fi demonstrarea că lucrează

într-un context al unei convenții

ONU care a fost ratificată în țara

lor, că atenția acordată nevoilor

copiilor va implica un

comportament mai bun, astfel

munca lor va fi mai ușoară, ar

putea fi chiar copiii lor, etc.

Întotdeauna rezultă beneficii din

luarea în considerare a copiilor cu

părinți în detenție.

Cine se află mai mult în poziția de

a asigura instruire?

Există o varietate de modele cu

privire la cine asigură instruirea

tuturor agențiilor. În mod

pragmatic, ea va depinde de

existența unor agenții specializate

disponibile, relațiile dintre aceste

agenții și asigurarea instruirii de

bază pentru diferite discipline și

dorința organizațiilor naționale de

a efectua această instruire în

numele copiilor cu părinți în

detenție din comunitatea lor.

Instrumente și metodologii

Resursele pentru instruire sunt

acum disponibile de pe website-

uri, atât prin descărcare de broșuri,

cât și videoclip-uri și multe pot fi

139

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

folosite pentru o gamă variată de

audiențe. Cele de mai jos sunt doar o

parte din multele subiecte disponibile.

Se sugerează că o serie de website-uri

ale rețelei Children of Prisoners Europe

listate pe spatele acestei cărți, vor

oferi cea mai actualizată listă a

resurselor, precum și website-ul

rețelei Children of Prisoners Europe

http://childrenofprisoners.eu/

care include detalii despre toate

website-urile membre ale rețelei.

Trei filme:

Pentru tine îmi port numele: o

introducere sensibilă în subiect,

incluzând copii de școală discutând

despre încarcerare și ceea ce

înseamnă aceasta.

Nu este o sărbătoare: Despre

experiențele tinerilor care au un

membru al familiei trimis la

închisoare; o resursă pentru creșterea

conștientizării și pentru pregătirea

pentru o serie de publicuri, de la

lucrători sociali, la profesori, ofițeri de

poliție și avocați.

Emilia: o poveste despre copiii din

Suedia și experiențele lor despre

încarcerare.III

Treffpunkt e.V. in Nürnberg a redactat o

broșură scurtă, cu recomandările și

descoperirile studiului Coping despre

impactul încarcerării asupra copiilor:

http://www.treffpunkt-nbg.de/

Instruirea și închisoarea, precum și

lumea poliției

Unele puncte generale

―Personalul joacă un rol cheie în a

stabili dacă închisorile sunt

administrate conform drepturilor

omului. Acest lucru este valabil mai

ales pentru personalul din prima linie,

cei care intră în contact cu deținuții zi

de zi. Munca ofițerului de poliție este

extrem de complexă și necesită

folosirea unui set cuprinzător de

abilități. Gardianul trebuie să fie

mereu atent la cerințele de securitate

și conștient de necesitatea de a crea

și de a alimenta un mediu sigur, în

timp ce face tot posibilul pentru a

oferi deținuților oportunitatea de a-și

examina stilurile de viață, de a

deprinde noi abilități și de a se

pregăti pentru eliberare. Gardianul

va putea să exercite acest rol complex

Această instruire este descrisă în

relația cu gardienii, unde ONG-urile

au semnificativ mai multă

experiență, dar similitudinile

ulterioare ar acționa folosind-o pentru

politică. Variațiile ar putea fi

canalizarea pe un anumit subiect

despre specificul impactului arestării

asupra copilului și descrierea

modului în care ofițerii de poliție pot

gestiona, cel mai bine, o arestare

atunci când sunt prezenți copiii. IV

Este necesară o abordare a drepturilor

fundamentale ale omului privind

încarcerarea. Instruirea pentru

drepturile omului trebuie să penetreze

întregul sistem. Guvernatorii

închisorilor, serviciile din închisori

și personalul trebuie să fie conștienți

că cei care lucrează o fac numai în

binele copilului și nu căutând

privilegii pentru copil, ci căutând să

protejeze drepturile copilului.

140

numai dacă i se asigură o instruire

corespunzătoare. În Anglia și

Wales, perioada de instruire oferită

noilor gardieni înainte de a începe

munca în închisoare este de opt

săptămâni, indiferent de tipul de

închisoare în care lucrează.

Aceasta contrastează cu trei ani în

Danemarca, cincisprezece luni în

Austria, opt luni în Franța și trei

luni în Italia.‖

—Andrew Coyle, Memorandum

cu dovezi către Comitetul

Parlamentar Comun pentru

Drepturile Omului,

Aprilie 2004

Alte considerente pentru

instruirea în închisori

• Este important ca personalul

închisorii, de la toate nivelele, să fie

prietenos cu copiii. Acest fapt poate

funcționa descendent, de la

guvernatorul închisorii până la

deținut, dezvoltat acum ca model pro-

social: guvernatorii închisorilor trebuie

să știe că atitudinea lor dă tonul la

întreaga închisoare. O conducere fără

prejudecăți poate lucra pentru a

inspira gardienilor un simț de respect

pentru alții, inclusiv copiii cu părinți

în detenție, oferindu-le respect.

Efectul de cascadă al tratamentului și

faptul de a fi tratați bine au un impact

pozitiv asupra copiilor cu părinți în

detenție.V

• Gardienii au un rol dublu dificil,

bazat pe acțiunea interpersonală, care

combină două extreme: securitatea și

respectul pentru demnitatea umană.

Instruirea trebuie să reflecte ambele

roluri.

• Instruirea este crucială pentru a

promova atitudini pozitive în cadrul

serviciului. Lucrul în ceea ce privește

atitudinile este o necesitate actuală și

este importantă deoarece atitudinile

corespunzătoare constante ale

gardienilor afectează întregul contact

dintre copii și părinții deținuți—de la

poarta închisorii, până la încheierea

vizitei. Instruirea poate ajuta gardienii

să observe utilizarea adecvată a

autorității lor: ei nu au nevoie de o

postură pentru a-și pune în aplicare

puterile deoarece puterea stă în

sistem. Această secțiune ar putea

include creșterea responsabilizării

asupra stereotipurilor și

similitudinilor persoanelor, permițând

gardienilor să exploreze propriile lor

atitudini și stări de spirit.

141 În Europa, rămâne necesară o gamă

variată de cerințe de instruire. În

Norvegia, toți ofițerii sunt instruiți

timp de trei ani, având în vedere că

norma curentă din UK este un curs de

instruire de șase săptămâni. Croația a

introdus instruirea pentru gardieni și

Italia a elaborat, de asemenea, un

astfel de curs. Studiul de caz de mai

jos demonstrează că, în diferitele

moduri de instruire a personalului,

există unele oportunități de a include

instruirea referitoare la copii.

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

142

• Gardienii trebuie să fie atenți și

deschiși, să fie buni observatori și

pregătiți să stabilească un contact

respectuos și plin de înțelegere cu

deținuții. Instruirea trebuie să le

sporească încrederea și să le dezvolte

caracterul personal ca resursă.

Recrutarea gardienilor este cheia

pentru a avea standarde eficiente și

ridicate. Sesiunile preliminare de

instruire pentru gardienii nou recrutați

trebuie să includă materiale despre

abordările concentrate pe copil în

închisoare, cunoștințele de bază

pentru dezvoltarea umană, informații

despre drepturile copiilor, impactul

încarcerării asupra copiilor și

necesitățile speciale ale copiilor.

• Un bun contact între deținuți și

copiii lor crește securitatea închisorii

și beneficiile serviciilor din închisoare.

Familiile deținuților pot furniza

închisorii informații utile despre

autovătămare, introducerea de

droguri, hărțuire, etc. dacă se simt bine

primiți. Frecvent, familiile au o

influență mai mare asupra

comportamentului deținutului—

pentru a frecventa cursuri speciale, în

interiorul închisorii, de exemplu. Dacă

ei înșiși au fost informați despre asta, pot

fi implicați și în planificarea sentinței

cu deținutul. S-a dovedit că vizitele

perfecte au un impact pozitiv asupra

deținuților. Ei sunt mai calmi și tind

să adopte o atitudine mai

optimistă.VI

• Membrii personalului închisorii

joacă un rol și în sprijinirea sănătății

mentale a deținuților. Un studiu din

anul 2005, efectuat de Institutul

Cambridge de Criminologie, Centrul

de Cercetare a Închisorilor despre

Creșterea Incidenței de Suicid în

Închisori, subliniază factorii care pot

reduce incidența suicidului.VII Unul

din acești factori a fost asigurarea

unei mai bune instruiri pentru

personalul din închisori care

supraveghează deținuții.

• În unele țări, gardienii au ocazia

să dezvolte abilități speciale,

asumând rolul excutat de

profesioniștii externi în alte țări (ex.

psihologi, lucrători sociali). Acest fapt

sporește satisfacția muncii și respectul

de sine printre gardieni; deținuții sunt

mai respectați și au mai mult respect de

sine la rândul lor. De asemenea, este

mai puțin costisitor: același cost

ajunge pentru mai mulți părinți

deținuți. Gardienii special instruiți pot

oferi cursuri pentru părinți, cum ar fi

„Cercurile de studiu‖ din Suedia,

organizate de gardieni special instruiți,

din interiorul închisorilor, lansate,

dezvoltate și implementate la sfârșitul

anilor 1990 de către Bryggan, un

ONG național care lucrează în folosul

copiilor cu părinți deținuți (vezi

Capitolul 3). Gardienii special instruiți

pot să ofere, de asemenea, sprijin și

informații familiilor. Modelul de

ofițer pentru relațiile cu familia, din

țări ca Scoția, oferă, de asemenea,

gardienilor șansa de a se specializa în

lucrul cu familiile și de a fi disponibil

în timpul vizitelor.VIII

• În mod ideal, instruirea, în

general, va impulsiona conștientizarea,

evaluarea critică și aplicarea

informațiilor referitoare la copil, astfel

încît, pe viitor, lucrul să fie concentrat

pe copil, ca și toate pachetele

și manualele de instruire. Închisorile

ar putea dori să implice expertiză

străină în asigurarea că materialul lor

este centrat pe copil și pentru

adaptarea oricăror prevederi pentru

copii.

Instruirea de bază pentru

gardieni

Aceasta poate fi oferită ca parte a

introducerii instruirii pentru gardieni

și ar trebui să acopere:

• Impactul lumii închisorii asupra

copiilor – la interiorul închisorii

și în comunitățile lor; rolul cheie

al legăturilor familiale pentru

închisoare;

• Nevoia unei abordări bazate pe

copil în închisoare și cum poate fi

asigurată. Pentru o abordare

centrată pe copil, instruirea ar avea

ca țintă dinamica interpersonală

pentru impulsionarea abilităților

interactive de folosit cu copiii. De

asemenea, ar promova modelarea

socială și ar dezvolta inteligența

emoțională;

• Impactul aspectului și expresiei

gardianului (ex., zâmbetul) asupra

copilului;

• Echipări pentru vizitele copiilor (locuri

de joacă sau vizite special centrate

pe copil, mediul general de vizitare);

Percheziționarea copiilor se face într-un

mod prietenos cu copilul și problemele

pentru protecția copilului—ex.,

asigurând că este în interesul copilului

să viziteze, că mediul este sigur

(fără prize electrice, etc.);IX

• Importanța explicațiilor clare și

informațiilor pentru copiii și familiile

deținuților. Cărțile pentru copii, cum

sunt cele descrise în Capitolul 5 și

DVD-ul Emilia descriu experiența;

• Munca cu părinții deținuți ar trebui să

stimuleze deținuții ca părinți și să le

oferă abilități pentru a sprijini sau

îmbunătăți relațiile lor cu copiii, fără

a face lucruri pentru deținuți - de

exemplu, în loc să scrie o scrisoare

pentru un deținut, îl ajută să învețe

alfabetul pentru a scrie scrisori

copiilor lui;X

• Promovarea unei abordări deschise a

familiilor deținuților.Multe atitudini

ale personalului închisorilor sunt

adânc înrădăcinate și inconștient

exprimate și necesită o instruire

specifică și constantă.

• Cum propriile emoții intră în scenă.

Membrii personalului trebuie să

cunoască, de asemenea, cum pot fi

proiectate propria agresiune și

ostilitate asupra deținutului și să

sporească, efectiv, tensiunea într-o

anumită situație.

Pentru personalul însărcinat cu

gestionarea vizitelor

Este important ca personalul

închisorii care se întâlnește,

efectiv, cu copiii, să obțină

informații pentru sublinierea

dinamicii care poate fi creată între

copil, părintele încarcerat și

gardian.XI Pentru ofițerii care

lucrează în apropierea familiilor

sunt foarte importante abilitățile

de a asculta și de a acorda o

consiliere de bază.

143

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

144

Lucrul asupra atitudinilor

Unii membri ai personalului au

dificultăți în a vedea deținuții ca

părinți ―capabili‖. Totuși, experiența

a arătat că atitudinile personalului

devin mai respectuoase atunci când

văd deținuții interacționând cu copiii

și asumându-și rolul de părinte.

Studiu de caz

Discuții despre baza deciziilor

dacă trebuie să stea copiii peste

noapte în închisorile din Norvegia

asigură o oportunitate de a studia

estimările subliniate. Apartamentul

pentru vizitare are două dormitoare.

Ar trebui să vină copiii la aceste vizite

peste noapte singuri (când vin pentru

o vizită normală, de douăzeci și

patru de ore, sunt însoțiți)?

Problema este cum să protejăm

copiii în timpul vizitelor și

implicațiile de a lăsa copiii să vină

singuri pentru vizitele obișnuite și

peste noapte. Ce trebuie făcut

pentru a asigura securitatea și cele

mai bune interese ale copilului?

Situațiile și relațiile vor varia de la

o familie la alta, dar este foarte

important să aibă loc o discuție

aprofundată și indicații clare. Este

important să fie luate în considerare

atât punctele de vedere ale ofițerilor

care sunt îngrijorați de modul în

care pot fi îndeplinite interesele

copilului dacă sunt închiși pentru o

vizită cu tatăl deținut,

precum și cele ale persoanelor care

consideră că dacă relația este una

bună și tatăl a fost un tată bun, atunci

nu trebuie să existe niciun motiv de

îngrijorare. Concluzia ar fi că trebuie

să se ia măsuri asupra modului în

care un gardian verifică în timpul

vizitei de trei ori în cele douăzeci și

patru de ore. Ar fi suficient?

Punctele dezbătute despre importanța

unei discuții deschise și posibilitatea

unor estimări edificatoare—cum că,

un deținut este, prin definiție, un tată

rău și periculos pentru copilul său,

de exemplu.

Cine este cel mai în măsură să asigure

instruirea în închisoare?

Într-o lume ideală, sistemul de

corecție va asigura o instruire de

înaltă calitate, centrată pe copil ca

parte a instruirii generale pentru toți

profesioniștii implicați. Adesea,

agenția străină poate acționa ca și

catalizator și suport pentru a se

asigura că are loc o instruire

corespunzătoare și sensibilă și poate

da, de asemenea, mai multă eficiență

vocii copilului decât orice alt

departament al închisorii, care se

bazează, mai precis, pe securitate.XII

Bryggan oferă instruire pentru

gardienii din Suedia și din Norvegia,

FFP oferă gardienilor patru ore din

instruirea inițială de cinci ani și

personalul participă la ședințe regulate

cu gardienii. În UK, există o

introducere a instruirii de bază a

gardienilor despre impactul

încarcerării asupra instruirii, cu

introducere din partea ONG-urilor.

Instrumente și metodologii

Scopul general este de a oferi

gardienilor înțelegere astfel încât să

își însușească proiectul/problema și

să o dezvolte personal: este sarcina

lor. Instruirea la nivel incipient și

instruirea specializată pentru cei din

prima linie cu copiii trebuie să fie

efectuată conform stadiului în care se

află aceștia.

Poate ajuta la structurarea instruirii

asigurarea că sunt însușite diferitele

stiluri de învățare, ex., astfel încât

oamenii să poată învăța vizual sau

prin ascultare (public) sau prin

atingere și mișcare (cinetic), toate

acestea pot fi însușite în timpul unui

curs pentru părinți.XIII

Sugestii din timpul ședințelor de instruire

din UK (instruirea se bazează, foarte

mult, pe cultură):

• Nevoia de a exista discuții despre

experiența gardienilor ca și

persoane, și, în special, ca părinți,

mai degrabă decât de a fi prea

didactici: ședințe între patru ochi,

discuții de grup, ședințe cu

întrebări și răspunsuri, studii de

caz și ilustrații, care sunt foarte

importante. Când acestea fac parte

din cultura de instruire națională,

jucarea de roluri poate fi utilă, ca

un mod de a se asigura că gardienii

înțeleg că emoțiile acelor copii și

ale părinților lor—atât deținuți, cât

și întreținători din comunitate—sunt

privite ca rezultat al încarcerării.

• Informațiile și explicațiile

drepturilor copilului și numărul

de copii afectați de încarcerare

(folosirea unui chestionar pentru

obținerea dovezilor concrete este

de ajutor).

• Ajutoate vizuale: DVD-uri despre

intrarea în închisoare, prezentând

cum arată frica de veni la

închisoare, văzută prin ochii unui

copil (mașina blindată, coridoare,

postere și desenele amplasate la

nivelul copiilor, pe pereți).

• Materiale video, atât cu exemple

de povești ale copiilor, cât și

arătând exemple de bună practică

— ce se poate face cu imaginația

și ce este făcut în alte țări și

arătând buna practică referitor la

modul în care gardienii sunt

prietenoși cu copiii, ex., coborând

la nivelul copilului în timpul

percheziției și explicându-le ce

anume fac.

• Colaborarea cu gardienii, la nivel

personal, pentru a-i ajuta să facă

conexiunea cu copiii, în general,

să îi facă să vorbească despre

copiii cu care au intrat în contact.

Impulsionarea gardienilor de a

lucra asupra consecințelor

sociale și emoționale ale

încarcerării și de a le articula prin

interpretarea de roluri sau după

urmărirea unui material video.

Pentru schimbarea atitudinii, un

element experimental poate fi

foarte valoros, precum și analiza

stereotipării.

• Prezentarea modului în care

beneficiază gardienii: modul în

care contactul îmbunătățit dintre

deținuți și familii

145

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

146

ajută închisorile. De exemplu,

familiile pot da informații

gardienilor despre introducerea de

droguri, auto-mutilare, etc., dar

numai dacă sunt în relații bune cu

gardienii și se consideră respectați

de aceștia.

• Ideile personalului închisorii

pentru schimbare. Solicitarea

gardienilor de a elabora o vizită

ideală/cameră de vizitare, astfel

încât să simtă că fac parte din

modificare și au problema sub

control.

Lucrul din experiența concretă:

• Discuții despre muncă și

dificultățile întâlnite vis à vis de

copil;

• Interviuri pregătitoare dificultățile

întâlnite;

• Concentrarea pe dificultăți și

ajutarea personalului să găsească

răspunsurile potrivite;

• Influența punctelor de vedere ale

unor oameni cunoscuți: gardienii

pot relata mai bine problema

copiilor cu părinții în detenție

dacă aud despre o formă de

―campion‖ care se află în fruntea

lumii justiției penale sau faimos

în orice alt fel, cum ar fi fotbalul.

• Material de instruire: instructorii

vor avea nevoie de o gamă de

materiale pentru a asigura

succesul unei ședințe: broșuri

pentru o bună informare, postere,

propriile povești ale copiilor, fișe

care centralizează punctele cheie,

chestionare, ilustrații și exemple

de bună practică.

• Detașări și alte influențe externe:

detașarea unui profesionist, cum ar

fi un angajat al serviciilor de

sănătate, din exteriorul închisorii,

în interiorul unei închisori este un

bun mod de a împărtăți

experiența.

• Lucrul cu voluntarii la angajarea

acestora sau prin intermediul

ședințelor lunare (cum ar fi cele

organizate de Relais Parents

Enfants) ―instruiește‖ și

influențează gardienii care

participă (vedeți cazul de studiu

din Norvegia, de mai sus).

Studiu de caz: Italia ―Ochii copiilor pot transforma

închisoarea‖ — Un program pilot de

instruire din Italia

Statutul de părinte și închisoarea:

combinarea securității și calității

vizitei în închisoare

Acest program pilot de instruire a fost

asigurat de Bambinisenzasbarre

pentru peste două sute de persoane

din personal, lucrători sociali și

educatori din închisoare (2012-13).

Se bazează pe învățăturile lui Alain

Bouregba și integrează abilitățile

pedagogice și experiența în

domeniul penitenciarelor,

conlucrând pentru a reduce

restricțiile impuse de închisoare, în

special atunci când afectează relația

de părinți.

Scopul instruirii

• Pentru asigura bunăstarea

reciprocă și o bună relație

între personalul închisorii-

copii-familii-societate-

părinți deținuți, permițând

desfășurarea misiunii instituționale a

închisorilor, prin conclucrarea cu

aceste părți interesate.

• Suportul și executarea căilor relevante

inovatoate de îndeplinire a directivelor

managementului central.

• Crearea unei organizații centrale

uniforme, cu rutine și practici zilnice

comune.

Obiective

• Îmbunătățirea practicilor de primire a

copiilor și familiilor;

• Structurarea corespunzătoare a căilor

de acces și a protocoalelor

organizatorice;

• Activități de sporire a conștientizării

personalului responsabil pentru emiterea

permisiunii pentru vizitele în închisoare

și monitorizarea membrilor familiei care

intră în instituții, precum și pentru alt

personal al închisorii, personalul

educațional al închisorii și lucrătorii

sociali;

• Învățarea experimentală și atelierele

centrate pe discuții, care duc la

îmbunătățiri ale instituțiilor

individuale.

Instruirea pilot pentru personalul

închisorii nu rămâne ―blocată‖ între

pereții închisorii ci, datorită

potențialului său de transformare,

poate ajunge și poate cuprinde

societatea externă căreia îi aparține

închisoarea, împărtășind învățături, de

exemplu, către alte sisteme de lucru

educaționale și sociale, care la rândul

lor, vor avea impact asupra altor

probleme cu copiii și familiile

deținuților.

Principalul accent se pune

pe experiența individuală a

elevului deoarece toți cei

prezenți la curs folosesc

comunicarea inter-personală.

Regulile închisorii sunt luate în

considerare prin prisma

relațiilor relevante. Abilitatea

personală de a umaniza relațiile

este văzută ca un scop

profesional comun.

Copiii testează relațiile în

termeni ―radicali‖ prin

solicitarea transparenței și

clarității problemelor.

Abordarea acestei atitudini

ajută închisoarea și personalul

și face ca regulile să fie mai

ușor de înțeles pentru copii și

pentru familiile lor, care trebuie

să le accepte.

Descrierea experienței

Programul de instruire include:

O serie de ședințe în care grupuri

între cincisprezece și douăzeci de

membri din personal, reprezentanți

ai tuturor funcțiilor profesionale, cu

prevalarea personalului închisorii

însărcinat cu serviciile de recepție

(vizite/pachete, etc.), pe durata a trei

zile lucrătoare, două zile inițial și o

a treia zi de recapitulare după

câteva luni. Ziua de recapitulare

arată cum s-au desfășurat

lucrurile, cum să se formeze o

organizație regională care să fie cât

mai uniformă cu putință, cu reguli

comune și rutine zilnice.

Scena pentru instruire

Toți participanții la ―scena de

instruire‖ stau într-un cerc și sunt

invitați să interpreteze un rol activ.

Instructorii facilitează un proces de

împărtășire a experiențelor de lucru,

descrise și

147

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

148

―puse în scenă‖ ca într-un laborator

științific, fără prejudiciu sau

judecată.

Această serie de ședințe a fost, de

asemenea, o oportunitate pentru a

analiza și valida aceste materiale de

instruire și evaluează fezabilitatea în

fiecare penitenciar pentru

introducerea ―Sistemului de

Recepție Spațiul Verde‖ (vedeți

Capitolul 5), care a fost baza

cercetării educaționale pentru acest

program de instruire.

Legătura copil-părinte

încarcerat ocupă centrul ―scenei‖

care evocă în participanți experiențele

lor de copii și părinți, readucându-le

în memorie și atenție situația din

cercul din clasă. Deținutul nu este

numai un deținut, ci și un părinte și

copiii acestor părinți sunt, în ciuda

lor, un grup social cu nevoi specifice

și probleme aferente situației

părinților lor. Gruparea și

sublinierea lor nu trebuie să ducă la

discriminare și stigmatizare, ci

trebuie să atragă atenția asupra

nevoilor lor.

Instruirea factorilor legislativi,

judecătorilor, factorilor de decizie și

organelor de inspecție a închisorii

Deși s-ar putea să nu se

întâlnească niciodată cu copilul unui

deținut, acești profesioniști trebuie să

știe cum afectează deciziile lor

încarcerarea unui părinte și, mai mult,

ce impact au asupra acestor copii și

asupra societății.

Așa cum s-a văzut în Capitolul 2,

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului poate influența sentința

deținuților și alternativele la

încarcerare. Totuși, deși toate țările

din Europa au ratificat convenția,

este integrată în grade diferite în

fiecare țară. În conformitate cu

UNICEF, instruirea pentru profesia

legală și judiciară din Norvegia și

Belgia a dus la un număr crescut de

cazuri în care este citat UNCRC. În

Spania, deși UN-CRC este încorporat

în legislația națională, este mai puțin

folosit deoarece atât avocații, cât și

judecătorii au mai puține cunoștințe

despre el.

Jurisdicțiile pot varia și cei care iau

decizii despre politica închisorii sau au

un rol de monitorizare, diferă de la o

țară la alta. În cele din urmă,

politicienii vor fi responsabili pentru

situațiile din închisori; imediat sub ei

în ierarhie, diferite tipuri de angajați

civili, și, în unele cazuri, alte persoane

independente, sunt desemnate pentru a

monitoriza închisoriile. Este crucial ca

cei cu rol de monitorizare să fie

sensibilizați de existența copiilor cu

părinți în detenție și nevoilor lor

speciale. De exemplu, în timpul

efectuării inspecțiilor trebuie să fie

conștienți de importanța zonelor de

vizitare plăcute pentru copil, suficient

de mare pentru a permite copilului să

scape de contactul vizual — și

motivele psihologice din spatele

acestuia.

Exemple de monitorizare

• Judecătorii speciali de

supraveghere din Franța,

Portugalia, Italia și Spania.

Aceștia sunt și observatori

naționali în Franța și Belgia;

• Autoritățile judiciare

monitorizează închisorile din

Belgia și Polonia;

• Comitetele de supraveghere

locală afiliate cu închisorile

individuale din Franța, Olanda și

Germania;

• În Anglia și Wales, există diferite

tipuri de monitoare. NOMS

(Serviciul Național de

Management al

Contravenienților) a fost

desemnat de Ministerul de Justiție

să creeze o politică atât pentru

închisorile de stat, cât și pentru

cele private.

• Închisorile individuale sunt

administrate de Serviciul

Închisorilor sau de companiile

private. Inspectoratul Închisorilor

monitorizează munca din

închisori, la nivel național.

• Comisia Independentă de

Monitorizare din fiecare

închisoare;

• Ombudspersons pentru închisori

(ca și în multe alte

țări)supraveghează închisorile și

pot vizita instituțiile penale.

Instrumente și metodologii

• Identificarea indivizilor empatici

particulari din funcțiile de

influență și acordarea de instruire

și informații astfel încât să devină

―campioni‖ pentru problemele

copiilor cu părinți în detenție.XIV

• În Suedia și, în curând, în

Norvegia, există Children‘s

Ombudspersons în fiecare

închisoare.

• Este important ca ONG-urile să

poată discuta rolul lor cu acestea.

• Cercetări și materiale de

prezentare a dovezilor pentru

―campioni‖;

• Materiale video despre buna

practică, ce pot informa despre

promovarea de către ―campion‖ a

necesităților copiilor afectați de

încarcerare. În mod similar,

articolele relevante din jurnalele

profesionale pot avea o influență;

• Programarea ședințelor de

dezbatere — pe care le susțin

Families Outside din Scoția cu

unii membri ai sistemului judiciar,

ca parte a unui grup parlamentar

de partide

În unele țări, echipele

inspectoratului vor avea standarde

conform cărora vor judeca

închisorile și cum funcționează

acestea.

În aceste cazuri, este, uneori,

imposibil pentru ONG-uri să

poarte un dialog cu echipele de

inspecție despre cum se referă

standardele lor la copiii cu părinți

în detenție.

Oportunismul pentru modificare.

O scrisoare este rezultatul unui

caz: ―Sfatul pe care grefierul l-a

dat magistraților cum că ar trebui

să o încarcereze pe dna Aldous a

avut serioase scăpări, cu

consecințe devastatoare pentru o

familie vulnerabilă, care își

întreține un copil cu grave

dizabilități. Acest fapt duce la

întrebarea mai generală despre

instruirea acordată angajaților

din acest sector al legii și

practicii. V-aș fi recunoscător

dacă mi-ați putea spune dacă și

cazul lui R (de pe cererea

Amandei Aldous)

149

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

a fost adus în atenția judecătorilor

din curțile noastre de magistratură

pentru a se asigura că astfel de

nedreptăți costisitoare nu vor mai

apăra în viitor.‖ Ca urmare, a fost

emisă o circulară către toți

judecătorii și membrii Societății

Judecătorilor, atrăgând atenția

asupra cazului R (din cererea

Aldous) și cazul trebuie să fie

inclus în evenimentele viitoare de

instruire ale Consilierilor

Juridici.XV

Instruirea și agenții centrați pe copii

Mulți profesioniști din domeniul

copiilor văd copiii ai căror părinți

sunt în închisoare, dar nu recunosc

că acesta este un factor critic pentru

copii. În mod ideal, întrebarea dacă

un copil are un părinte în închisoare

ar fi una din multele de pe o ―listă‖ a

factorilor care afectează semnificativ

bunăstarea copiilor. Această abordare

mai generală evită stigmatizarea

ulterioară a copiilor cu părinți în

detenție, așa cum apare în abordările

cu scop precis.

Școlile, serviciile sociale, voluntarii

care se ocupă de camerele de joacă

și însoțesc copiii, precum și alți

agenți concentrați pe copii au nevoie

de o instruire care îi va dota pentru:

• Pentru a avea o idee despre modul

în care acțiunea/lipsa de acțiune

afectează copiii;

• Pentru a înțelege perspectiva

copilului;

• Pentru a identifica semnele care

arată că un copil are un părinte în

închisoare.

Aceste grupuri vor avea nevoie de

instruire specializată, prin pachete

informative

și sesiuni interactive de instruire. În

mod ideal, ședințele de instruire

trebuie să grupeze împreună agenții

centrați pe copii, care lucrează în

diferite domenii pentru a promova

conștientizarea inter-agenții și

colaborarea.

Prin implicarea lor în această

cauză, Children‘s Ombudspersons

din Croația și Cipru au creat o listă

multi-disciplinară impresionantă cu

cei sensibilizați. Ca unul dintre

multele rezultate din Croația, agenția

pentru instruirea profesorului

planifică să includă problemele cu

privire la copiii cu părinți în detenție

în viitorul curriculum pentru

profesorii studenților. Families Outside

a început instruirea profesorilor din

Scoția și a profesorilor începători,

parțial, ducându-i într-o vizită la

închisoarea lor locală pentru a vedea

personal cum se descurcă familiile, în

special atunci când ei vizitează.XVI

Instruirea multi-agenției este asigurată

de ONG-urile din UK. Denumită

instruirea Sentință Ascunsă, oferă o

înțelegere generală a impactului

încarcerării asupra copiilor pentru toți

cei din comunitate care ar putea intra

în contact cu ei.

Cine este cel mai în măsură să ofere

instruire în domeniul copiilor și să

joace rolul de angajați și voluntari?

Pentru elaborarea abordării de tip

―listă de verificare‖, discutată mai sus,

există nevoia de înțelegere a

necesităților copiilor cu părinți în

detenție pentru a ști cel mai bine

cum să facă față toți profesioniștii în

cauză. Inițial, pentru a asigura

acuratețea, aceasta poate implica

agenții externe,

150

ca Fédération des Relais Enfants

Parents și alte persoane implicate în

problema copiilor afectați de

încarcerare pentru a efectua instruirea

și pentru a lucra cu formatorii

instituției, pentru a încorpora această

abordare ca parte a instruirii

principale pentru toți.

Instrumente și metodologii

• Pachete și manuale

informative;

• Se adresează tuturor celor

pot să răspundă prin

identificarea jucătorilor

cheie;

• Oferă creșterea conștientizării prin

standuri, ateliere și prezentări la

conferințe naționale pentru

grupurile naționale profesionale

mari;

• Încorporează o ședință despre

copiii cu părinți în detenție, în

instruirea națională.

Instruire specială pentru cei care se

ocupă de copiii cu părinți în detenție

Voluntarii și alte persoane care

joacă rolul de personal în camerele de

joacă și însoțesc copiii au nevoie de

instruire pentru următoarele subiecte:

• Identificarea suportului

corespunzător pentru copil:

observare, ascultare, asigurarea

unui spațiu, legătura cu alte

agenții;

• Cum să rămână deschis și neutru;

• Cum să înțeleagă regulile din

închisoare și să le aplice;

• Conștientizarea

confidențialității și securității;

• Crearea de medii centrate

pe copii (vedeți Capitolul 4);

• Cunoașterea modului de

impulsionare a contactului,

inclusiv contactul non-verbal;

• Scopul jocurilor în mediul

închisorii: în timpul vizitelor

domestice normale, ei trebuie să

impulsioneze interacțiunea dintre

părintele încarcerat și copil, să

asigure o grijă stimulativă pentru

copii când părinții au nevoie de

timp singuri, să normalizeze lumea

închisorii pentru copii și să îi facă

să se simtă în siguranță și să fie

mai interesant sau distractiv. În

timpul vizitelor speciale, centrate pe

copil, este important ca animatorii

să înțeleagă cum să sprijine relația

copil-deținut, mai degrabă decât să

ofere o alternativă pentru copil sau

să încerce să fie un substitut

pentru părintele copilului,

uzurpând, astfel, rolul parental;

• Conștientizarea protecției copilului,

inclusiv sănătatea și

siguranța;XVII

• Respectarea necesităților copiilor

mai mari (locul tradițional de

joacă nu va respecta necesitățile

lor, ci au nevoie de unele dotări

pentru a face vizita în închisoare

mai ușoară, ex. Computere,

sporturi, jocuri pe tablă...);

• Impulsionarea comportamentului

pozitiv din zona de joacă;XVIII

• Asigurarea continuității pentru

copiii și ajutarea copiilor să facă

față schimbărilor.

151

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

Studii de caz

152

Suedia: Bryggan

Instruirea pentru modelul grupului

de suport: ―Au toți cei de aici un

părinte în închisoare?‖

Fiecare copil are experiența sa unică

referitoare la arestarea părintelui său.

Ce au copiii în comun este că relația

și contactul cu părintele lor au fost

afectate deoarece părintele a comis o

infracțiune și a fost încarcerat.

Modelul se bazează pe propriile

povești ale copiilor iar întâlnirile

tematice discută problemele cu care

este posibil să se confrunte copiii.

Teatrul și artele sunt folosite ca

instrumente astfel încât participanții

să poată aborda subiecte dificile și

sensibile într-un mod plăcut.

Drepturile copilului se țes ca un fir

roșu în jurul întregului program.

Modelul grupului de suport este

rezultatul unui proiect de trei ani,

finanțat de State Inheritance Fund.

Programul a fost elaborat în dialog cu

copiii și cu indicații din partea

Profesorului Tomas Lindstein.

Modelul este descris în cartea ―Are

cineva din cei prezenți un părinte în

închisoare?‖ care este publicată de

ONG-ul Children‘s Welfare.

Instruirea rezultată a fost testată și

analizată intern și extern și are ca

scop profesioniștii care intră în

contact cu copiii cum ar fi profesorii,

lucrătorii sociali, educatorii sociali și

persoane specializate în studiul

comportamentului. P r i n a ceastă

instruire Bryggan oferă

cunoștințe despre cum să conduceți

grupurile, sporește înțelegerea față

de copii și de tineri și propune

instrumente (inclusiv instruire pentru

ateliere de teatru) pentru a lucra cu

copiii care au părinții în închisoare.

Instruirea se bazează pe modelul

grupului de suport și a învățării

experimentale. Timp de patru zile,

combinând teoria cu practica,

participanții iau parte la exercițiile

de teatru și la alte ședințe în care

practică modul de a conduce un

grup. Cursul include două module:

Modului 1 Modelul grupului de

suport

• Film de animație Emilia;

• Folosirea de fotografii și exerciții

tematice; Primele două zile încep cu

baza teoretică pentru modelul

grupului de suport. Participanții primesc un manual de utilizare a

filmului în timpul unei ședințe de

suport și cum să folosească lucrările

de artă în grupul de suport, ca bază

pentru conversațiile cu copiii.

Modulul 2 Exerciții de evaluare

• Jocuri noi • Cum să conduceți

grupul de suport

Ultimele două zile sunt dedicate

învățării aprofundate a utilizării

teatrului ca unealtă și la final

studenții sunt echipați pentru a

conduce grupul de suport.

Franța: Relais Enfants Parents Instruire

pentru voluntarii care însoțesc copiii

Voluntarii Relais Enfants Parents (REP)

facilitează contactul părinte-copil prin

preluarea copiilor de la instituții

sau de la locuințe, conducându-i la

închisori, însoțindu-i la percheziții

și verificări de securitate, așteptând

discret să vadă cum decurge vizita

și, apoi, ducând copiii înapoi acasă.

Voluntarul REP este prezent pe

perioada întregii vizite, și, adesea,

încurajează copilul; voluntarul

acționează ca terță parte care

ușurează trecerea prin verificările

de securitate și trecerea de la lumea

―exterioară‖ în închisoare.

Voluntarul îi explică copilului toate

procedurile și acționează ca tampon

în timpul crizelor, de exemplu, dacă

voluntarul și copilul participă la o

vizită normală programată și

părintele a fost transferat fără

înștiințare. În general, aceeași

persoană însoțește copilul de fiecare

dată și, treptat, copilul începe să îl

cunoască și să aibă încredere în

voluntar.

Instruirea de bază

Relais Enfants Parents (REP)

organizează un curs de instruire de

bază, de 120 de ore, pentru voluntari,

care se desfășoară în paralel cu

primele șase luni de însoțire a unui

copil. Instruirea de bază are trei

componente:

• Impactul psihosocial al

despărțirii asupra copilului

(2 zile);

• Rămânerea unui părinte în

închisoare; aspecte de

criminologie (1.5 zile);

• Probleme juridice și judiciare:

codul de procedură penală și

drepturile copiilor (1.5 zile).

Instruirea ulterioară, executată în

următorii doi până la patru ani,

graviteză în jurul subiectelor specifice

cazului. Principalele probleme

întâlnite includ familii ―destrămate‖;

părinți singuri; părinți abuzivi; părinți

dependenți de droguri.

Instruirea ulterioară pentru

studierea dinamicii: Pe măsură ce

voluntarul este asociat cu locuința

copilului și cu stabilitatea, copilul se

uită frecvent la voluntar pentru

încurajare. Acestea și alte dinamici

trebuie să fie explorate prin instruire.

Voluntarii trebuie să știe să asculte, să

fie sensibili, receptivi, neutri și să nu

intervină deloc. Ei trebuie să

faciliteze relația copil-părinte numai

când este necesar—când un copil

prezintă teamă în a se apropia de

părinte, de exemplu. Unii părinții sunt

nerăbdători și caută imediat o

gratificate emoțională. Ei doresc să

își îmbrățișeze și să își sărute fiul sau

fiica dar, uneori, copilul refuză și

poate începe chiar să plângă. REP

menționează părintelui nevoia de a

aștepta până când copilul face primul

pas. La rândul său, copilul are nevoie

de asistență în abordarea părintelui.

REP încearcă să ajute prin găsirea de

modalități pentru reînnoirea

contactului. REP folosește jocuri

pentru a ajuta copiii să se apropie de

părinți, cum ar fi ascunderea

obiectelor mai aproape de părinții

153

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

lor sau rugând părinții să cânte

cântecele pe care copiii obișnuiau

să le asculte când erau mici. Este

trezită o memorie comună și relația

este readusă la viață, posibil după

două sau trei vizite. Nu este ușor.

Pentru mulți din acești copii,

despărțirea a fost violentă. Părinții

trebuie să respecte decizia copiilor

lor de a-i vizita și să le permită să

se apropie gradual.

UK: Instruirea Kids VIP

Această instruire acreditată, efectuată

în UK, oferă diferite module și este

structurată cu scopul unei învățări

clare. Pot fi notate rezultatele și

pot fi emise certificate.

Modulele

Pentru gardieni, personalul închisorii

și animatorii de joacă:

• Impactul încarcerării;

• Protecția copilului;

• Siguranța copilului (inclusiv,

sănătatea, siguranța și

evaluarea riscului);

• Zilele familiei (planificare și

pregătire);

• Lucru în parteneriat.

Pentru animatorii de joacă din

închisoare:

• Recrutarea, reținerea și

administrarea animatorilor de

joacă și voluntarilor;

• Politicile și practicile pentru

administrarea locului de joacă;

• Buna practică la locul de joacă;

• Crearea unui mediu

concentrat pe copil;

• Strângerea de fonduri.XIX

Instruirea și familiile deținuților

Partenerii deținuților, ca victime ale

infracțiunilor partenerului lor

necesită, în principal, sprijin și

informații, mai degrabă decât

instruire. Acestea trebuie să fie

oferite sensibil, cu o înțelegere clară

că partenerii deținuților ar putea să nu

le dorească și ar putea simți că sunt

deja suficient de stigmatizați și fără să

se mai aștepte la alt ajutor specializat.

Partenerii trebuie să știe cum stau

lucrurile în închisoare și cum să facă

față vieților lor fără partener. Multe

familii găsesc informații sau indicații

despre cum să vorbească cu copilul

despre încarcerare și să îi susțină

pentru a face față cu succes. Ei câștigă

cunoștințe despre importanța de a

spune copilului adevărul despre

absența părintelui lor. Broșurile,

pachetele informative și cărțile

explorează moduri de a spune copiilor

despre încarcerarea părintelui lor, cu

cuvinte accesibile pentru ei.

Informațiile pot fi oferite ca parte a

programului de inducție familială și

cu sprijinul gardienilor, agențiilor

independente sau centrelor de vizitare.

În unele cazuri poate fi relevant

să se ofere cunoștințe specializate

pentru consolidarea și sprijinul

drepturilor părintești, inclusiv fazele

de dezvoltare și de înțelegere a

programelor parentale oferite

deținuților, conștientizarea schimbării

rolurilor ca rezultat al încarcerării.

De asemenea, au existat cursuri pentru

succesul relațiilor, asigurate, în

comun, cu deținutul și cu partenerul

ca parte a pregătirii înainte de

eliberare. Deoarece partenerii

deținuților au dus vieți atât de

stresante, ONG-urile sunt sfătuite să

ofere orice ocazie pe care familiile

deținuților o găsesc acceptabilă

154

ca mijloc de suport, cum ar fi studiul

familiei (menționat mai sus), grupuri

de parteneri ai deținuților, în timp ce se

desfășoară vizitele copil/tată, etc.

Irlanda: Proiectul pentru Familie Bedford

Row

Bedford Row oferă, în prezent, o

instruire continuă pentru Sprijinul

familiei și intervenție în situații de

criză pentru a oferi celor interesați,

entuziaști și pasionați, abilitățile

necesare pentru a ajuta membrii

familiei care trec prin durerea

încarcerării, dependența și factorii

relaționați; de asemenea, sprijinul

constă în a ajuta părinții, în special

părinții tineri, care pot proveni din

familii care s-au confruntat cu

dependența și încarcerarea în

trecut, sunt dispuși să-și asume

responsabilitățile și ―întrerup

ciclul‖. Cursul se desfășoară pe o

perioadă de nouă luni.XX

Elemente principale (scurtă prezentare):

Emoțional: Elementele emoționale

ale experienței cursanților sunt

dezbătute astfel încât absolvenții să

devină conștienți și competenți în

tratarea dimensiunii emoționale

care, așa cum este de așteptat, va fi

parte integrantă a practicii de zi cu

zi, de pe teren.

Abilități: Numeroase abilități sunt

utilizate constant pentru a echipa

absolvenții cu competențele

necesare pentru a ajuta oamenii să

facă față situațiilor neașteptate, să le

ușureze crizele stresante din viață, și,

în ultimul rând, să facă schimbări

pozitive. Una dintre cele mai

importante abilități este ascultarea.

Conducerea comunității:

Conștientizarea problemelor sociale

/etice este foarte importantă pentru

orice practicant care aspiră să aibă

un rol de lider în comunitatea

familiilor afectate de încarcerare.

Este important ce ar putea sta în

calea unui răspuns plin de

compasiune. Luarea de decizii

bazate pe bun simț și cum să includă

și să mențină limitări sănătoase.

Modelele / Metodologiile modelelor

terapeutice: Sunt acoperite multe

terapii și metodologii diferite care s-

au dezvoltat de-a lungul anilor și

care trebuie să fie aplicate în diferite

situații. Cunoașterea acestora va

spori siguranța clientului prin

considerentele alegerii limbii și

dialogului, caracterul unic al fiecărei

întâlniri.

Educațional: În curs, apar

subiecte cum ar fi dezvoltarea

copilului, protecția copilului în

familiile în care criminalitatea este

prevalentă, ―rolul rușinii în creștere‖

vs. ―rușinea toxică‖, dezvoltarea

conștienței, teoria atașamentului și

alți factori care afectează

dezvoltarea normală.

Practic: Sunt acoperite elemente

practice cum ar fi planificarea,

redactarea raportului, securitatea și

legătura dintre bunele proceduri de

birou și limite.

155

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

156

Ce este realizat?

• O ușurare semnificativă a stresului

într-o perioadă care este, de

obicei, stresantă.

• Identificarea perioadelor dificile,

opțiunilor cum ar fi vina,

rușinea, supărare și utilizarea

unor astfel de emoții, în special

supărarea, într-un mod pozitiv.

• Construirea încrederii și stimei de

sine, un sentiment de speranță și

capacitatea de a face față.

• Suport foarte practic și direct

pentru probleme cum ar fi

cazarea necorespunzătoare,

plasamentul școlar, etc.

• Lărgirea orizonturilor părinților

pentru a include o apreciere a

problemelor cu care, în particular,

se confruntă copiii.

• Dezvoltarea abilităților de construire

a relației pentru a forma și menține

relații care sunt semnificative și

propice.

• Evaluarea timpurie a necesităților

pentru a putea fi oferite

intervenții adecvate și la timp

pentru partener, dacă acestea

sunt identificate a fi importante.

• Implicarea unui simț de

apartenență în Proiectul pentru

Familie Bedford Row.

• Implicarea curentă în cercetarea și

evaluarea modului în care se

desfășoară proiectul.

Instruirea și părintele deținut

Capitolul 4 explorează problemele

aferente părinților deținuți. Părinții

deținuți vor beneficia de toate

instrumentele și tehnicile folosite la

cursurile pentru părinți.

În plus, pot învăța din observarea

situației prin ochii copilului asistat de

dramă / teatru și exercițiile de

interpretare a rolurilor.XXI

Apărarea generală și

sporirea conștientizării

Copiii sunt mai puțin afectați de

încarcerarea unui părinte, dacă

întreaga comunitate îi spriină

empatic. De aceea, este nevoie de o

sporire generală a conștientizării asupra

acestor probleme (vedeți capitolul 8).

Recomandări

• Pentru a conștientiza și respecta

drepturile copilului și pentru a lucra

din perspectiva celor mai bune

interese ale copilului: UNCRC ca

punct de plecare;

• Faceți uz de cercetări și principii

pentru a informa politica și

influența instruirii.

• Aplicați aceste principii pentru

poliție, sănătate în închisoare,

educație și alte aranjamente;

• Descrieți consecințele respectării /

nerespectării drepturilor și nevoilor

copiilor:

• Dezvoltați și folosiți Ghidul de

Bună Practică, identificând

instruirea necesară pentru

respectarea drepturilor și

nevoilor copiilor.

• Dezvoltați și introduceți o

instruire pilot în fiecare țară.

• Faceți instruirea obligatorie

pentru toți gardienii din arest,

personalul închisorii (personalul

din prima linie, noii recruți),

profesori, etc. și solicitați

actualizarea instruirii cu o atentă

considerație față de locație, durată

și frecvență.

157

• Faceți uz de rețelele existente și

de relații pentru a crește

conștientizarea.

Capitol original redactat de Kate

Philbrick (Marea Britanie) și Liz

Ayre (Franța), cu contribuții din

partea Andrew Coyle și Annetta

Bennett (Marea Britanie); editorii celei

de-a doua ediții Kate Philbrick, Liz

Ayre și Hannah Lynn, cu cercetare din

partea Paola Costa.

• Instructorii trebuie să fie implicați

și să creadă în necesitatea

instruirii: de aceea, instructorii

trebuie să lucreze ―în cascadă‖.

Acest lucru poate implica foști

condamnați și partenerii lor

precum și copiii (experiență de

prima mână).

• Instruirea trebuie să fie acreditată.

• Monitorizarea – evaluarea –

revizuirea, pentru îmbunătățirea

continuă.

• Organizarea unui forum pan-

European despre instruire pentru

impulsionarea schimbărilor din

informații și experiență.

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

I Holt, N. & Miller, D., (1972). Explorations in Inmate-Family Relations. California Department of Corrections Research

Division. Cercetătorul sugerează că ―ar putea fi bine să vedem familia deținutului ca prim agent de tratament și

contactele cu familia ca principală tehnicăde corecție.‖

II Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias, Berman, Anne H., Hirschfield,

Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and Christ- mann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and

mitigations to strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Disponibil online la:

http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf

and Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster and Bambinisenzasbarre, The

Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network for Children of Imprisoned Parents. Disponibil online la:

http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf

III Car tu porteras mon nom (For You Bear My Name), Sébastien Verkindere, Production Agit. Prod. SA. Filmule este

disponibil în limba franceză și subtitrat în limba engleză: http://www.fonds- houtman.be/fr/les-documents-a-telecharger/

and in DVD format (without subtitles). Vă rugăm să contactați Fonds Houtman pentru parolă: CBornauw@fondshoutman.be.

It‘s no holiday. DVD original, acesta a fost adaptat la o resursă e-learning pe bază de web, care poate fi descărcat ușor de

pe: http://www.familiesoutside.org.uk/itsnoholiday/#sthash.FSdX7zRN.dpuf Emilia și alte cărți de resurse, în limba

suedeză, pot fi descărcate online la: http://www.riksbryggan.se/material.html

IV Nevoile copiilor de la momentul arestării sunt discutate în aceste articole:

Robertson, O., (2013). Children of prisoners: The arrest procedure. In: Police, Judges & Sentenc- ing: Arrests, Trials & Children‘s

Rights, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la:

http://childrenofprisoners.eu/wpcontent/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf Christmann, K., (2013). Arrested

development? In: Police, Judges & Sentencing: Arrests, Trials & Children‘s Rights, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil

online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf Children of prisoners:

The impact of witnessing arrest and how police can help. (2013). Children of Prisoners Europe, Fundamental Rights and

Citizenship programme of the EU. The full text is reprinted in Chapter 8.

V Cercetarea demonstrează că surclasarea temei în discuțiile cu personalul despre mediul lor organizatoric a fost

―valorificat‖. Când personalul se simte valorificat, pot să se ocupe mai bine de personal. Personalul se simte cel mai

apreciat atunci când conducerea îi ascultă, interacționează cu ei regulat, îi tratează ca persoane și le recunoaște munca în

moduri pline de înțeles. În general, comunicarea și sentimentele au fost evaluate ca fiind la un nivel foarte scăzut în

închisori (dar au fost găsite diferențe semnificative). Liebling, A., Price, D., & Shefer, G. (2010). The prison officer. Routledge.

VI Liebling, A., Tait, S., Durie, L., Stiles, A., & Harvey, J. (2005). An Evaluation of the Safer Locals Programme: A summary of the

main findings. Cambridge Institute of Criminology Prisons Research Centre: Cambridge.

VII Ibid.

VIII Instruirea într-o închisoare din Scoția: Noii recruți finalizează un SVQ în Custodial Care în timpul perioadei de eliberare

pe cauțiune. În instruirea lor generală, sunt incluse două zile de specializare în lucrul cu copiii și familiile afectate de

droguri și alcool); Personalul care prezintă programele deținuților pot primi consiliere și instruire parentală. Instruirea

ad hoc este asigurată pentru management și personalul operativ al închisorilor și include Impactul, Protecția, și Serviciul

Clienți din partea familiilor din exterior.

IX Detalii privind problemele de sănătate și de siguranță relevante pot fi găsite în Children Visiting Prisons: Sharing Good

Practice. (2005). Kids VIP. Disponibil de la PACT online: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop

158

X Storybook Dads ajută deținuții la înregistrarea unor casete audio sau video cu povești pentru a se bucura acasă copiii

lor, program folosit în multe închisori din Anglia. Cursurile de învățare în familie gravitează în jurul unei serii de vizite de

calitate în închisori pentru familiile cu copii mici, punând accent pe calitatea de părinte, abilități de pre-alfabetizare și

alfabetizare. Ședințele pot atât teoretice, cât și practice. Schema funcționează în lumile HMP din Anglia. A se vedea

http://www.ofsted.gov.uk/resources/good-practice-re-source-%E2%80%93-inclusive-family-learning-prison-setting-hmp-wolds pentru

mai multe informații

XI Modulele de instruire se pot baza pe o parte a dinamicii care are loc în timpul vizitelor dintre copii și părinții încarcerați.

Aceasta include tendința părintelui încarcerat de a proiecta asupra copilului (văzându-se pe sine victimă și pe copil ca

părinte); tendința copilului de a se uita la voluntar sau în altă parte ca sursă de stbilitate și securitate, nu la părinte; tendința

copilului de a se juca cu gardianul, etc.

XII Se pare că, în Norvegia, există încă accepțiunea că închisoarea este scumpă și reabilitează și este mult mai puțină

concentrare pe pedeapsă decât oriunde în altă parte.

XIII Instruirea Kids VIP pentru personalul implicat în vizite și animatori este acreditată de o agenție externă de acreditare a

instruirii și modulele sunt definite pentru a oferi învățături tuturor tipurilor de elevi, care sunt definite, de asemenea, în

conformitate cu stilurile de învățare Activist, Reflector, Teorist și Pragmatist și domeniile cognitive, afective și

sentimentale, pentru a se asigura că învățățarea este absorbită și utilă.

XIV Ex.: un ―campion‖ despre care vorbește guverntorul închisorii la o coferință, către personalul altei închisori.

XV Epstein, R., Masson, I., & Wise, I., (2011). Imprisonment for debt: a Studiu de caz, Coventry Law Journal, Vol 16, Issue No.

2.

XVI Pachete de formare multiple au fost produse:

Education of Children with a Parent or Close relative in Prison or at Risk of a Custodial Sentence, Gloucester County

Council.

A se vedea HMP Parc, Wales leaflet for headteachers – ―Invisible Walls Accord: Recognising and Supporting Children Affected

by Imprisonment‖. A se vedea: http://www.familiesoutside.org.uk/role-schools-in-supporting-families-affected-imprison-

ment/#sthash.H8dgCvr6.dpuf and ―Supporting Prisoners‘ Families - What Can Schools Do?‖ pe:

http://www.familiesoutside.org.uk/researchpublications/schools/#sthash.qWYeHUZ4.dpuf

XVII Kids VIP: instruirea acoperă probleme de sănătate și siguranță.

XVIII Bazat pe o politică care încurajează un comportament consistent, corect și prietenos pentru copii, le oferă o

senzație de stabilitate și nu tolerează abuzul fizic sau verbal.

XIX Informații suplimentare de instruire, dezvoltare și suport sunt disponibile online la:

http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/supporting-practitioners/Kids-vip

XX Mai multe informații referitoare la Bedford Row Family Project sunt disponibile online la:

http://www.bedfordrow.ie/training/

XXI Barnardo‘s în Irlanda de Nord și Safe Ground în Anglia și Wales (care asigură cursuri de teatru despre a fi părinte) oferă

astfel de experiențe deținuților.

159

Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

160

Capitolul opt:

Advocacy pentru copii și deținuți

Acest capitol va lua în considerare

munca ONG-urilor în Europa pentru

a aduce problemele copiilor și

familiilor deținuților pe agendele de

politici publice naționale și federale.

Va explora unele din metodologiile

folosite, va examina contextul în care

au apărut politicile și va reflecta

asupra climatului social și politic

care poate contribui la succesul

acțiunilor de advocacy. Barierele

pentru ONG-urile care lucrează

pentru influențarea politicii și unele

moduri de lucru sugerate, vor fi, de

asemenea, subliniate.

În Europa, impactul despărțirii

din cauza încarcerării părintelui este o

problemă general nerecunoscută de

politicile publice referitoare la copiii

vulnerabili. Încă nu i s-a acordat o

pondere meritată ca factor în

politicile penale vizînd deciziile cu

privire la condamnare, locația

deținutului, procedurile și facilitățile

de vizitare. Nicio țară europeană nu

înregistrează sistematic statutul de

părinte al deținuților la nivel național,

astfel încât nu este cunoscut numărul

exact de copii afectați. Totuși,

contextul evoluează: în ediția

precedentă se remarca: ―Într-adevăr,

în Franța, întrebarea dacă un deținut

are sau nu copii este văzută ca o

încălcare a drepturilor.‖ În 2009,

Adunarea Parlamentară Franceză a

promulgat o hotărâre prin care

informațiile despre copiii cu părinți

în detenție (numărul lor, vârsta și

adresa unde locuiesc) să fie

înregistrate și făcute publice.I

Așa cum este discutat în

Capitolul 1, nu știm, totuși, dacă

numărul de copii cu un părinte în

închisoare este în unele țări alarmant

de mare și crește pe măsură ce crește

numărul de deținuți din închisorile

din Europa. (Au existat și excepții

notabile la aceasta; de exemplu,

populația din închisori a scăzut între

anii 2004 și 2011 în Germania,

Olanda, Portugalia, Suedia, Elveția și

Finlanda în timp ce, în Austria și

Danemarca a rămas destul de

stabilă.)II Așa cum se va demonstra,

în ultimii zece ani și, în special, în

ultimii șapte ani, au fost făcute

eforturi în aproape toate țările în care

există ONG-uri care promovează activ

schimbarea.

Realizarea că există o suprapunere

între ministerele responsabile pentru

copii și agențiile de justiție penală în

îngrijirea acestor copii a început să

arate rezultate în multe sectoare ale

politicii și practicii din Europa. Dacă

este folosită metoda de flux pentru

calcularea populației, s-a sugerat că

peste un milion de copii din Europa

sunt afectați de încarcerarea părinților

în fiecare an. Agențiile guvernamentale

și alte agenții încă au nevoie să

sistematizeze atenția față de

încarcerare ca pe una dintre cauzele

majore ale despărțirii părinte/copil,

care, în special într-un stadiu incipient,

este cunosctută ca având un impact

negativ asupra copiilor. În afară de

această problemă de sănătate publică

a impactului încarcerării asupra

copiilor, există o problemă de

siguranță publică care este în interesul

închisorilor să lucreze la salvarea

legăturilor familiale deoarece vizitele

și permiterea deținuților de a păstra

contactul cu familia și cu prietenii

este un factor care contribuie foarte

mult la stabilitatea închisorii.

În ultimii treizeci de ani, o serie de

organizații independente, non-

guvernamentale, s-au gândit să se

adreseze nevoilor copiilor cu părinți

în detenție—atât practic, de exemplu

prin proiecte în sprijinul deținuților, cum

ar fi lucrările Relais Enfants Parents

(Franța și Belgia), Bambinisenzasbarre

(Italia), Solrosen (Suedia); și prin

sporirea conștientizării impactului

încarcerării unuia dintre părinți asupra

copiilor pentru a influența politica

publică, cum ar fi FFP în Norvegia,

Bryggan în Suedia și Action for

Prisoners‘ Families din UK.

Parteneriatul puternic, format din

paisprezece națiuni (membri cu drept

deplin) al rețelei Children of Prisoners

Europe, reprezintă una din cele mai

reziliente modalități de lucru în acest

domeniu; membrii aspiranți fac, de

asemenea, contribuții puternice, cum ar

fi Quaker United Nations Office, a

cărui acțiuni de advocacy de succes la

nivel internațional au contribuit

semnificativ la adoptarea Regulilor

Bangkok pentru femei (vedeți capitolul

6) și Comitetul Națiunilor Unite pentru

Drepturile Copilului 2011 (CRC) Ziua

de Dezbateri Generale despre copiii cu

părinți încarcerați.

În timp ce acum se cunoaște pe larg că

legăturile puternice deținut-familie

contribuie la reducerea infracțiunilor,

acest lucru este dificil de cuantificat,

mai ales că cercetarea detaliată din

această carte s-a desfășurat în Statele

Unite în anii 1980, pe un eșantion

relativ mic de deținuți.

Există pericolul pentru copii de a fi

instrumentalizați ca agenți ai

schimbului lor deținuți-părinți, mai

degrabă decât de a lua în coniderare

propriile nevoi și drepturi.III Legătura

din relațiile familiale și rata redusă de

recidivă trebuie să fie folosită cu

precauție în acțiunile de advocacy. A

fost o parte importantă a argumentării

pentru trasarea resurselor pentru lucrul

cu copiii cu părinți în detenție, în

special prin prisma unei concentrări

sporite pe identificarea factorilor cheie

care reduc probabilitatea ca deținuții să

recidiveze după eliberare.

161

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

162

Acest unghi și cel al reducerii

costurilor sunt încă probleme

importante, în special în dezbaterile

din UK.IV

Accentul pus pe copii și pe nevoile

lor în cadrul comunității a fost cea

mai mare schimbare din ultimii ani și,

ca urmare a acceptării Regulilor

Bangkok din 2010 și 2011 ONU

Ziua de Dezbateri Generale, a fost

subliniat interesul internațional

asupra acestui grup. Preluarea

acestei probleme de către Children‘s

Ombudspersons și interesul CRC

pentru acest subiect au fost eficiente

într-un conglomerat de acțiuni.

Această atenție reînnoită și extinsă a

urmat impulsul precedent al

criminaliștilor, psihiatrilor și

psihologilor pentru copii, atrăgând

atenția asupra consecințelor asupra

copiilor și familiilor (US, UK și

Franța, 1980; Norvegia, 1990).

Implementarea din anul 1989 a

Convenției ONU pentru Drepturile

Copilului a fost o punte critică pentru

atragerea atenției asupra copiilor cu

părinți în detenție. Modul în care pot

fi respectate aceste drepturi (în special

în problemele de securitate și alte

considerente) este încă în curs de

evoluare (vedeți Capitolul 2).

Cercetarea Coping și recomandările

(vedeți Capitolul 3), prin conferința

de la finalul studiului și ca rezultat al

diseminării curente, continuă să

genereze o mișcare semnificativă în

domeniu cu privire la copiii cu părinți

în detenție. Un rezultat direct al

conferinței Coping este acela că acești

copii cu părinți în detenție au fost

incluși pe lista Comisiei Europene a

copiilor vulnerabili, datorită, în

general, eforturilor DG Justice;

de asemenea, încarcerarea părinților a

fost adăugată la riscurile UNICEF

pentru vulnerabilitatea copiilor.V

La nivel național, luarea în

considerare a copiilor cu părinți în

detenție în unele cadre ale politicii

țării a început în ultimii ani— în

Scoția, Norvegia și Franța, de

exemplu și în noua legislație din Italia,

reprezentând un avans. O concentrare

pivot a acțiunilor Bryggan din Suedia

este aceea că toți copiii cu părinți

încarcerați trebuie să primească

aceeași considerație ca și copiii

dependenților de droguri care sunt

menționați într-un paragraf al recentei

legi a sănătății din Suedia, ceea ce le

conferă dreptul legal la informații și

suport.VI

Sporirea conștientizării

Scopul final al organizațiilor în

creșterea conștientizării cu privire la

impactul încarcerării părinților asupra

copiilor are patru nivele:

• De a atrage atenția asupra nevoilor

acestor copii;

• De a identifica buna practică în

adresarea nevoilor lor;

• De a spori conștientizarea și de a

deschide dezbaterea pentru a

permite cele mai bune soluții

posibile pentru sprijinirea

identificării copiilor cu părinți în

detenție;

• De a face recomandări pentru

modificările legislației naționale,

politicii publice și practicii la

nivel local, regional, național și, în

cele din urmă, la nivel European.

Există multe abordări în influențarea

politicii publice, de la identificarea și

promovarea proiectelor de tip grass-

roots, adesea la o scară foarte redusă,

până la acțiuni de lobby la nivel

parlamentar. Totuși, comun tuturor, ar

trebui să fie angajamentul cu privire la

faptul că această Convenție ONU

pentru Drepturile Copilului și

prevederile Convenției pentru

Drepturile Omului (ECHR) sunt

respectate; că aceste drepturi sunt

reflectate în politicile publice care au

impact asupra copiilor cu părinți în

detenție; și că nevoile copilului sunt

puse pe primul loc. Este implicit că

dacă ONG-urile sunt invitate să ofere

ședințe de instruire (vedeți Capitolul

7) pentru profesioniști, atunci și acest

fapt va avea un efect de cascadă asupra

creșterii conștientizării. Succesul

acțiunilor de advocacy este necesar

pentru a atinge acest stadiu.

Transmiterea mesajului

Când încercați să faceți acțiuni de

conștientizare, să introduceți un proiect

nou sau să influențați o parte a

politicii, trebuie să vă asigurați că ați

definit, în mod clar:

• Subiectul mesajului dumneavoastră;

• Ceea ce doriți să realizați;

• Cine este ținta dumneavoastră.

Trebuie să cunoașteți bine problema

subiectului dumneavoastră, astfel încât să

puteți să prezentați contra-argumente

care vă pot fi adresate, și pentru a fi

convingători. Compilând FAQ

(Întrebări Frecvent Adresate) și lista

Faptelor Cheie, în avans, ajută la

pregătirea răspunsurilor și poate să

anticipeze contra-argumente.

Exemple de astfel de mesaje clare pot

fi găsite în broșura Treffpunkt e.V.

care centralizează rezultatele și

recomandările studiului Coping, la care

persoanele se pare că răspund pozitiv.

Pentru organizațiile relativ noi poate fi

dificil să își găsească răspunsurile pe

măsură ce își construiesc o reputație

credibilă; în acest caz poate fi de ajutor

prezența unui purtător de cuvânt sau

unui membru al consiliului de

conducere, care este deja foarte

respectat în domeniu.

Astfel, de exemplu, sublinierea

experienței extrem de traumatice a

copiilor care au fost martori la

arestarea unui părinte, ceea ce poate

implica violență, necesită dovada clară

a ceea ce se întâmplă cu copiii în

prezent pentru a se folosi ca bază de

dialog cu politicile referitoare la

proceduri și la siguranța copiilor.

Această broșură, care a fost redactată

de autoritățile polițienești din UK, face

chiar acest lucru:

Impactul asistării la arestarea unui

părinte

Sunt aproximativ 230,000 de copiii

cu un părinte încarcerat în UK.

Copiii cu părinți în detenție se

confruntă cu izolarea socială,

stigmatizarea și rușinea. Ei nu sunt

mai responsabili pentru acțiunile lor

decât orice alți copii—și totuși se

confruntă cu consecințe care sunt

frecvent traumatice.

163

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

164

Participarea la arestarea unui

părinte este, adesea, un proces

inconfortabil și înfricoșător pentru

copii. În cadrul rețelei Children of

Prisoners Europe (COPE), am

participat la studii pentru a învăța

mai multe despre cum fac față copiii

care au fost martori la arestarea

părinților lor.

De exemplu, știm acum că

aproximativ 25% din copiii cu un

părinte în închisoare sunt supuși la

riscuri mari de afectare a sănătății

mentale—o statistică pe care am

descoperit-o în timpul studiului

Coping.

―Am fost acolo, odată, când l-

au arestat ... și de fiecare dată

când văd poliția, mă tem că ar

putea încerca să mă ia și pe

mine.‖

—-un băiețel de 14 ani

Considerăm că sunt pași mici

care ar trebui întreprinși în timpul

procesului de arestare, care ar putea

ușura o parte din teama cu care se

confruntă.

Totuși, nu putem ajunge la acești

copii în timpul acestui moment

provocator fără ajutorul forțelor de

poliție din Europa.

Am aprecia ocazia de a împărtăși

descoperirile noastre cu

dumneavoastră și dacă am lucra

împreună asupra modalităților de

abordare a arestării care ar putea

ajuta acești copii în confuzia lor și

teamă în aceste momente dificile.

În timpul studiului Coping, au fost

întrebați copii și tineri din UK,

Suedia, Germania și România ce

ar face ca procesul arestării să fie

mai ușor pentru ei. Ei au creat o

listă de recomandări pentru poliție,

care i-ar putea ajuta.

Aceste recomandări includ:

• O abordare mai sensibilă la

arestare când este vorba de

familii.

• Furnizarea unui loc sigur în

care să se ducă acei copiii

atunci când le sunt

percheziționate casele.

• Furnizarea către familii a unor

broșuri informative despre

următorii pași ai arestării și ai

procesului de condamnare—

despre unde pot merge pentru a

primi sprijin.

• Instruirea cadrelor de poliție

pentru a fi mai centrate pe

copil.

• Dacă ofițerii de poliție arestează

părinții atunci când sunt prezenți

copiii, ei trebuie să fie instruiți

special cu privire la nevoile

copiilor. Este posibil ca un

membru al poliției să rămână

alături de familie pentru a da

informații copiilor și părintelui

rămas.

Sperăm să avem vești de la

dumneavoastră despre cum am putea

să ne implicăm în acțiunile de

conștientizare despre acești copii în

rândul forțelor de poliție.

Poate că ați efectuat deja câteva

sesiuni de instruire pe care ați dori

să le împărtășiți cu noi și cu rețeaua

noastră de organizații membre din

Europa, care pot facilita un dialog

mai puternic între forțele de poliție

la nivel transcultural. Intenția

noastră este de a spori

conștientizarea despre acest grup

de copii frecvent ignorat de forțele

de poliție din Europa cu scopul de a

se asigura că arestarea și procedurile care au loc sunt

efectuate în conformitate cu

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului (UNCRC), acordând

considerația cuvenită modului de

arestare, prezentarea la timp a unor

explicații adecvate către copil la

momentul arestării și măsuri prin

care copilul și familia sa să aibă

acces la spijin, în timpul și după

arestare.

În luna iunie a fiecărui an găzduim

Campania Europeană pentru Copiii

Deținuților. Campania se concentrează

pe creșterea conștientizării în Europa

cu privire la situația acestor copii în

toate nivelele procesului judiciar.

Am aprecia ocazia de a lucra cu

dumneavoastră în următoarea lună

iunie, în timpul Campaniei Copiii

Deținuților din Europa—credem că

este important să implicăm poliția în

problemele din jurul copiilor

deținuților. Poliția poate ajuta copiii

în timpul procesului dificil.

Folosirea datelor cercetării

Așa cum a fost demonstrat în această

broșură, afirmațiile sunt mai

convingătoare dacă sunt susținute

de dovezi clare și indiscutabile ale

nevoilor. În prezent există

semnificativ mai multe cercetări

despre acest subiect. Deși a avut

multe limitări, cercetarea studiului

Coping are beneficiul de a acoperi

întregul procesul de justiție penală;

alte documente importante de

cercetare și cărți sunt listate în

bibliografie.VII

Plusul de autoritate pe care

profesioniștii din domeniu îl aduc

este mai semnificativ și clar

evidențiat în abordarea rețelei

Fédération des Relais Enfants Parents

(Franța) în maximizarea expertizei

directorului său, psihologul Alain

Bouregba, care a fost citat în

rapoartele Universal Periodic Review

(UPR) către CRC și în raportul

Ombudsperson pentru copiii.VIII

Raportul procedurilor penale organizate

de Ombudsperson pentru Copii în

Croația ar putea fi considerat o

unealtă efectivă convingătoare care

subliniază nevoile copiilor cu părinți

în închisoare, așa cum s-a observat

de către membrii comisiei de experți

și s-au stabilit condițiile pentru

schimbare.IX Fiecare stat trebuie să-

și dezvolte propriul protocol pentru

schimbare.

Un alt proiect în acest sens a fost

prezentat de Penal Reform Trust din

Irlanda.X

Acțiuni bazate pe cercetare —

atașarea proiectului de cercetare la

programele pilot—poate fi un mod

eficient de a demonstra nevoia de

schimbare. De exemplu, în anul

2013, ONG-ul Bambinisenzasbarre a

efectuat cercetări în toate închisorile

din Italia, verificând ceea ce era și ce

nu era disponibil pentru copii și

familii, prezentând numărul de copii

afectați ca parte a descoperirilor lor,

ilustrat în grafice, scheme și alte

modalități vizuale, ducând,

sistematic, la cererea de schimbare

listată la sfârșitul Capitolului 5.

165

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

166

În aceeași măsură, un proiect de

cercetare centrat pe recomandări și

diseminare poate fi extrem de eficient

în adăugarea de date și conștientizare

—―am dorit să efectuăm o cercetare

mult-dorită în această zonă, dar, de

asemenea, să sporim interesul public

și politic pentru a ne asigura că

cercetarea a avut un impact real.

Abordările strategice pe care ne-am

concentrat pentru a crea impactul și

pentru a produce recomandările

practice au fost cheia succesului

acestui proiect.‖ XI

Vocea copiilor sau a părintelui

Sunt multe abordări pentru a crește

conștientizarea și acestea vor fi

discutate în detaliu, mai târziu.

Indiferent de mediul implicat, totuși,

impactul este mult mai mare atunci

când pot fi auzite vocile efective ale

copiilor și ale familiilor. Orice

organizație care dorește să crească

conștientizarea publicului cu privire

la problemele care au impact asupra

copiilor cu părinți în detenție trebuie

să se asigure că este pusă în evidență

experiența copiilor.

De asemenea, partenerii și

părinții deținuților pot prezenta

propria experiență la conferințe sau la

întrunirile poliției. Astfel de persoane

trebuie să fie atent selectate și rugate

să asiste sensibil, totuși, pentru a evita

supra-expunerea și exploatarea. Ar

putea fi luată în considerare o

instruire specială pentru discursurile

publice și lucrările media, pentru

membrii familiilor care sunt interesați

să sprijine. De asemenea, este

importantă sporirea conștientizării

pentru a sensibiliza opinia publică

asupra problemelor; punerea

accentului pe dezvoltarea și

bunăstarea copilului pare să atragă

mai mult simpatia publicului decât

concentrarea pe pierderea deținutului.

Pentru aceasta există multe modalități,

de exemplu, folosirea teatruluiXII sau

a unui DVD; sau, așa cum se

procedează în Suedia, o listă cu

dorințele copiilor: în cadrul atelierelor

pentru copii Bryggan din Suedia, copiii

au realizat lista lor de dorințe cu

prezentarea a zece modificări pe care

ar dori să le vadă în închisoare. Lista

de dorințe este prezentată prin lucrări

de artă și câteva cuvinte cu mare

însemnătate— ―cum să faceți zona de

vizitare mai plăcută pentru copii‖, de

exemplu.

În Statele Unite, a fost elaborată

o Listă a Drepturilor, folosind vocea

copiilorXIII:

• Am dreptul de a fi ținut în

siguranță și de a fi informat în

momentul arestării părintelui

meu.

• Am dreptul de a fi ascultat atunci

când se iau decizii referitoare la

mine.

• Am dreptul de a fi luat în

considerare când sunt luate decizii

despre părintele meu.

• Am dreptul de a fi bine îngrijit în

absența părintelui meu.

• Am dreptul de a vorbi, de a

vedea și de a-mi atinge

părintele.

• Am dreptul la sprijin când mă

confrunt cu încarcerarea

părintelui meu.

• Am dreptul să nu fiu judecat,

acuzat sau etichetat din cauza

arestării părintelui meu.

• Am dreptul la relații pe

termen lung cu părintele meu.

Uneori, copiii pot participa direct

la evenimentele publice care pot fi

foarte importante, cum a fost în Ziua

Națiunilor Unite pentru Dezbateri

Generale din 2011 și conferința de la

finalul studiului Coping d in 2012.

Tinerii care au luat cuvântul la ambele

evenimente au avut, indubitabil, un

efect profund asupra publicului.

Elaborarea unor indicații etice clare și

protecția și suportul copiilor în fiecare

etapă sunt importante atunci când

participă tineri.

De asemenea, lucrările de artă ale

copiilor prezintă mesaje emoționale

foarte puternice. Bambinisenzasbarre,

Relais Enfants Parents (REP) și

multe alte ONG-uri din Europa au

folosit desenele și picturile copiilor

pentru efect în expoziții și ca ilustrații

în cărți. Câteva ilustrații ale copiilor

din Europa pot fi găsite și în această

carte.

Studiu de caz

Audierea copiilor în Norvegia

În ultimii câțiva ani, media a acordat

mai multă atenție situației copiilor cu

părinți încarcerați. Au fost transmise

programe de radio și televiziune de

calitate, rapoarte de știri și

documentare în care au fost

intervievați copiii cu părinți

încarcerați despre punctele lor de

vedere și experiențe. Copiii

intervievați au susținut că luarea

cuvântului poate fi o schimbare a

lucrurilor pentru alte persoane; este

un mod de a trata stigmatizarea, de a

demonstra că sunt copii normali.

Foreningen for Fangers Pårørende

(FFP), o organizație norvegiană care

lucrează în folosul rudelor și

prietenilor deținuților, discută

problemele etice. Este clar că nu

toți copiii trebuie să fie expuși la

televiziune sau la radio, sau în ziare.

Copiii au nevoie de acord și de

sprijin din partea anturajului și

personalul FFP încearcă,

permanent, să pregătească copiii;

vorbim cu ei despre atenția pe care

o pot obține și îi informăm că au

dreptul de a se retrage din interviu.

De asemenea, discutăm condițiile—

dacă este adecvat să arătăm fețele

copiilor și așa mai departe.

Avem un bun dialog cu copiii și cu

familiile lor și copiii care au apărut

în media, sunt, în general, fericiți și

mândri de ei. Ei doresc ca ceilalți

să înțeleagă cum este să ai un

părinte încarcerat și doresc ca și

alți copii într-o situație similară să

știe că nu sunt singuri.

De asemenea, doresc creșterea

conștientizării pentru a face

închisorile mai plăcute pentru copii.

Children‘s Ombudspersons a început

să consulte copiii și a stabilit grupurile

de ―experți‖ alcătuite din copii care

împărtășesc experiențe similare (ex.

Grupuri de experți în violența

domestică, în abandonul școlar). FFP

a colaborat cu Ombudsperson

pentru două grupuri de experți, unul

pentru copii cu părinți încarcerați și

unul pentru copii cu un părinte care a

fost deportat din Norvegia (după

ispășirea pedepsei cu închisoarea sau

din cauza încălcării legii imigrației).

Copiii care au luat parte la grupurile

de experți l-au numit ―procesul

demnității‖.

167

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

168

Ei sunt puși pe listă, consultați

pentru sfaturi și li se dă

oportunitatea de a-și împărtăși

punctele de vedere cu factorii de

decizie. Copiii sunt informați că

situația lor individuală nu se va

îmbunătăți datorită participării lor

la grup. Ei sunt ascultați și luați în

serios și poate acest lucru are un

impact pe termen lung și ar putea

ajuta alți copii. Grupul de experți

pentru copiii cu părinți încarcerați

s-a întâlnit cu guvernatorul

închisorii din Oslo (cea mai mare

închisoare din Norvegia) și i-a dat

planșe/desene pentru zona de

vizitare. Multe dintre sugestiile lor

au fost luate în considerare.

Copiii care au colaborat cu FFP

au contribuit, de asemenea, la

audierea copiilor, în cadrul

Comitetului ONU pentru Drepturile

Copilului.

Evenimente speciale / săptămâna

copiilor cu părinți în detenție

Ar putea fi posibilă lansarea unui

eveniment la scară largă pentru

creșterea conștientizării și pentru a

colecta fonduri. Uneori, acest lucru

poate fi făcut prin intermediul unui

finanțator major, cum ar fi Children

in need - o televiziune de 24 de ore și

un maraton radio pentru strângerea

de fonduri în UK.

În Italia, operatorii naționali de

telefonie fixă și mobilă oferă ONG-

urilor șansa de a avea promoții

săptămânale de donații prin telefon.

Oamenii donează doi euro prin rețeaua

mobilă și cinci euro prin rețeaua fixă,

și toate profiturile ajung de la

compania de telefonie, la ONG.

Acest lucru poate funcționa numai în

cadrul unei campanii naționale de

comunicare. ONG-ul are nevoie de

aprobare de la media națională pentru

folosirea spațiului lor de emisie

pentru distribuirea mesajului.

Bambinisenzasbarre a beneficiat deja,

efectiv, de această schemă și speră să

poată repeta experiența. Competiția

dintre ONG-uri e dură, totuși,

cerințele organizației—în special cele

canalizate pe comunicare—sunt imense.

În Scoția, Families Outside are

un aranjament prin care oamenii care

cumpără online pot dona către ei

atunci când cumpără dintr-o gamă

variată de magazine. Acest lucru crește

interesul și înțelegerea problemelor cu

care se confruntă copiii cu părinți în

detenție. Uneori, chiar ONG-ul preia

inițiativa. O aniversare specială, cum

ar fi zece sau douăzeci și cinci de ani

de existență a instituției sau lansarea

unui nou proiect important, pot

reprezenta un catalizator pentru

aceasta. O altă idee este de a crea un

eveniment ca și catalizator, așa cum

este ilustrat mai jos.

Campania Children of Prisoners Europe

Din anul 2010, rețeaua COPE a

organizat o Campanie anuală

europeană a copiilor cu părinți în

detenție, care a durat până la

Săptămâna Copiilor cu părinți în

detenție din Europa, din luna iunie.

A fost o campanie de creștere a

conștientizării cu pr iv i re l a

subiect în toată Europa. În fiecare

an sunt selectate teme diferite

pentru schimbarea situației copiilor cu

părinți în detenție și există o creștere a

numărului de persoane care semnează

petițiile online. Pe măsură ce e-

bannerele campaniei și butoanele

devin mai accesibile pentru

organizațiile din exteriorul rețelei

COPE, a existat un aflux crescut de

interese pentru cercetare, campanie și

subiectul general al copiilor cu părinți

în detenție din Europa. Folosind

sloganul Nu este infracțiunea mea,

Totuși este pedeapsa mea și o

animație a campaniei, evenimentul

anual a adus o creștere vastă a

intereselor prin media social, ducând

campania la nivele noi.

În afară de campania centrală,

unele ONG-uri naționale din

rețeaua COPE au creat o sursă

locală de interes pentru o campanie

anuală, prin organizarea de

evenimente paralele. Dintr-un

număr mare de conferințe și

evenimente publicitare pe care le-

au organizat ONG-urile, iată doar

câteva: În Norvegia au fost

distribuite carduri reprezentând o

vafă în formă de inimă pentru a

crește conștientizarea cu privire la

situația copiilor cu părinți în

detenție. În Luxembourg a fost

organizată la închisoare o

petrecere cu copii pentru a

coincide cu campania. Au existat

evenimente de gală— acțiune de

caritate care a avut loc în La Scala

din Italia, o producție la teatrul din

Paris și alte evenimente publice.

În general, fie că organizați un

eveniment anual sau unul care să

coincidă cu un raport publicat sau cu

alte repere, este important să nu uitați

că oamenii cărora li se adresează

(politicieni, oficialități de stat, etc.)

primesc multe astfel de invitații—

evenimentul trebuie să iasă în

evidență pentru a-i încuraja pe aceștia

să vină. Alegerea unei locații

neobișnuite este un mod de a

promova participarea. De asemenea,

este important să vă asigurați că astfel

de evenimente sunt urmate și

contactele făcute sunt dezvoltate și

folosite în scop caritabil.

Implicarea celebrităților într-o

campanie poate facilita influența

media—în special în presa populară. De

asemenea, poate fi un mod excelent de

a ajunge la publicuri noi care sunt

mai atrase de celebritate decât de

cauză. De exemplu, Sir Patrick

Stewart, un actor britanic faimos, a

fost gazdă a proiectului Coping și a

vorbit frecvent despre subiectul

încarcerării părinților. Totuși, este

important să selectați cu atenție

celebritățile, deoarece unele asocieri

s-ar putea să nu se dovedească

benefice pentru actele caritabile.

Rețele și parteneriate

Multe organizații au cunoscut un mare

succes atât în acțiunile de advocacy,

cât și în creșterea conștientizării,

formând alianțe cu alte ONG-uri mari

și cu o mare reputație—Salvați Copiii,

Crucea Roșie, Fondation de France, Institutul Național pentru Familie și Părinți, printre altele.

169

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

170

Totuși, este crucial să nu subestimăm

întinderea de timp și munca implicată

în aceste relații, în special atunci când

se încearcă pătrunderea într-un nou

mediu. În Scoția, Families Outside a

avut un succes deosebit la generarea

relațiilor din multe sectoare relevante,

copii și familii, tribunale, poliție,

închisoare și inspectoratul

închisorilor, și, în prezent, tot mai

mult în educație; de asemenea, și-au

unit forțele cu alte persoane care

lucrează la Revizuirea Periodică

Universală a Națiunilor Unite (Vedeți

studiul de caz, mai târziu, în acest

capitol). Astfel de legături sunt ușoare

într-un oraș mic; de exemplu, Acțiunii

pentru Familiile Deținuților i-au

trebuit cinci ani pentru dezvoltarea

unor parteneriate eficiente cu

organizațiile mari pentru familie și

părinți, din Anglia și pentru a le face

să recunoască și să înceapă să

respecte nevoile specifice ale

familiilor deținuților. Aceasta a

necesitat o investiție în timpul

personalului și nevoia de a deveni

familiar cu un sector complet diferit.

Totuși, recunoașterea copiilor cu părinți în

detenție pe ordinea de zi a guvernului

englez demonstrează succesul.

• Importanța rețelei nu poate fi

supraestimată și poate fi separată

în mai multe grupuri țintă diferite.

• Alte organizații care deja lucrează

în sectorul în care doriți să

împărtășiți o bună practică sau

identifica problemele comune și

soluțiile;

• Organizațiile din alt sector

voluntar, care lucrează cu copii și

părinți, asigurând servicii în

comunitate pentru a-i educa și a-i

face conștienți de problemele

copiilor deținuților;

• Profesioniștii din sectoarele

specifice, care ar putea dori să

participe (ex gardieni, profesori,

psihologi, profesioniști din

domeniul sănătății);

• Parlamentari și oficialități

guvernamentale;

• Inspectori Guvernamentali (cum ar

fi Inspector Închisorilor din UK);

„observatori‖ naționali din Franța

și Belgia;

• Chilren Ombudspersons;

• Fondatori.

Există multe forme diferite de a

crea relații. Acestea includ

participarea la conferințe și

evenimente nu doar în cercul uzual de

cunoștințe, ci lucrând conștient pentru

a pătrunde în zone noi—pentru a

lucra „outside the box‖, incluzând

reprezentanți din comunitatea de

afaceri.

Studiu de caz: Scandinavia

Există un grup pentru cooperare

Scandinavă, denumit ―24 de ore

pentru copiii cu părinți în detenție‖.

Această întâlnire are loc o dată la

optsprezece luni, pentru a împărtăși

experiențe și pentru a discuta cum

să se îmbunătățească situația

copiilor cu părinți încarcerați.

Participanții sunt: serviciile de

corecție/Ministerul de Justiție din

Danemarca, Suedia și Norvegia și

birourile relevante ale comisarilor

pentru copii; ONG-urile Bryggan,

FFP și SAVN; și Institutul Danez

pentru Drepturile Omului.

Utilizarea corespunzătoare a media

Multe organizații se tem să se implice

în presă și, de aceea, stau departe de

lumea media. Totuși, dacă este

selectată cu atenție, media poate fi o

unealtă puternică în schimbarea

opiniei publice sau în influențarea

politicii. În multe țări din Europa,

ziarele populare sunt foarte influente în

conturarea politicii publice; adesea,

politicienii nu doresc să riște o

campanie media negativă și unii se

tem să nu fie văzuți ca fiind ―tari la

infracțiuni‖.

Totuși, este posibil să se folosească

presa eficient, atât prin lucrul pro-activ,

cât și reactiv cu media.

Ca și în cazul lucrului în rețea,

utilizarea corespunzătoare a presei

consumă extrem de mult timp și

acesta este unul din motivele pentru

care ONG-urile mai mici pot alege să

nu se implice. Pentru a avea succes cu

adevărat ar trebui să existe personal

special care să vă asigure că puteți fi

atât pro-activ, cât și reactiv

—adică, să caute acoperire pentru

problemele pe care doriți să le

promovați, mai egrabă decât doar

să răspundă la ceea ce este

publicat. În realitate, puține

organizații au timp pentru a fi

foarte pro-active în acest mod.

Aceste tipuri de răspunsuri folosite

în presă funcționează ca și

comunicate de presă, scrisori și

interviuri de radio și televiziune.

Postul de radio național și local este,

de asemenea, un braț important al

oricărei strategii media și poate fi

extrem de important atunci când se

încearcă să se ajungă la audiențele

locale. Reacționarea la poveștile

media sau transformarea unei

situații în știri pot fi eficiente,

chiar dacă pot duce la abandonarea

unei noi inițiative.

Utilizarea strategică poate fi făcută și în

zilele naționale cheie, cum ar fi

Crăciunul, Ziua Mamei sau Ziua Tatălui,

cu comunicate de presă cu scop special,

sau campanii proiectate pentru a

coincide cu acestea.

În Franța, Relais Enfants Parents

(REP) a lucrat cu media timp de mulți

ani și media a jucat un rol cheie în

sensibilizarea profesioniștilor și a

publicului general la existența și

nevoile copiilor cu un părinte în

închisoare. Fondatorii REP, Marie-

France Blanco și Alain Bouregba sunt

invitați regulat să participe la programe

de radio și de televiziune și la talk-

show-uri. De asemenea, încurajează

acoperirea problemei copiilor cu părinți

în detenție—și într-o mai mică măsură

a revistelor și ziarelor.

171

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

Principalele ziare naționale, cum ar fi

Le Monde și Libération au prezentat

articole despre activitățile asociațiilor,

și primul a acordat, odată, acoperirea

primei pagini către REP.

Media se bazează pe probleme

relaționate cu închisoarea și a asistat

la recrutarea voluntarilor care doresc

să participe la lucrările REP. Un talk-

show bazat pe copiii care își vizitează

părinții în închisoare a prezentat,

recent, doi voluntari care să se

alăture personalului REP. Astfel de

caracteristici sau povești despre

dramele în curs de desfășurare, pot să

ajute la publicitatea serviciilor

naționale, cum ar fi Helpline pentru

Familiile Deținuților din UK, din

Suedia și Norvegia, sau vizitele

familiilor din Croația.XIV

Așa acum s-a văzut mai sus,

urmărirea și ascultarea altor copii cu

un părinte în închisoare împărtășind

poveștile lor în media poate fi

confortabil pentru copii și edificator

pentru publicul general: aceasta este

situația în care se regăsesc unii copii.

Această acoperire media îi ajută să

reducă rușinea și stigmatul în

comunitate. Introducerea în seria de

televiziune din SUA, Sesame Street, a

unui nou personaj, pe nume Alex, al

cărui tată este în închisoare, oferă o

contribuție majoră la această creștere

a conștientizării.

Influențarea politicii naționale

Acesta este, discutabil, cel mai

dificil aspect de advocacy și activitate

de PR din punct de vedere al

obținerii unor rezultate tangibile. Așa

cum a fost menționat anterior,

nevoile copiilor cu părinți în detenție

nu au fost, întotdeauna, pe primul loc

pe ordinea de zi a guvernului

European.

Foarte puține organizații din Europa sunt

implicate în apărarea formală și tehnici

de lobby în folosul copiilor și

familiilor deținuților. Totuși, multe

ONG-uri nu fac uz de cunoștințele lor

despre problemele care trebuie

schimbate sau au format alianțe cu

ONG-uri mai mari, cum ar fi Crucea

Roșie sau Salvați Copiii, pentru a-și

consolida cuvântul în dezbaterile

politice.

Există un plus de valoare în cazul

organizațiilor umbrelă, pentru a vorbi

cu o voce colectivă în numele

practicienilor, serviciilor sau chiar

familiilor sau când ONG-urile se unesc

în scopul activităților de advocacy și

campaniilor. Fédération des Relais

Enfants Parents (FREP), UFRAMA

(Franța) și Bryggan (Suedia) sunt toate

exemple de organizații umbrelă.

Aceste ONG-uri au atras asupra

membrilor lor buna practică pentru a

influența politicile publice și pentru a

vorbi cu o voce colectivă, pentru a

adăuga greutate și credibilitate

poziției lor. De asemenea, organizațiile

umbrelă fac mai ușor pentru guvern să

se angajeze în consultații cu

utilizatorii, deoarece pot face asta

abordând un singur organism, mai

degrabă decât să abordeze mai multe

organizații separate. Totuși, aceste

organisme se bazează foarte mult pe

deținerea de lideri puternici și carismatici

care pot vorbi convingător despre

aceste probleme.

În campaniile pentru recunoașterea de

către sistemul judiciar a nevoilor copiilor

cu părinți în detenție, organizațiile

lucrează pentru recunoașterea acestui

grup, expunând o dilemă fundamentală

care se confruntă chiar cu bazele

sistemului: dacă justiția se bazează pe

pedepsirea celui vinovat și protejarea

172

celui nevinovat, cum poate fi

reconciliat faptul că nu sunt protejați

copiii nevinovați, ci sunt și ei

pedepsiți?

Catalizatori pentru șansă

Este important să se recunoască

că pot fi mai mulți factori care

influențează abilitatea de a realiza

schimbarea la nivelul politicii

naționale.

Uneori, organizațiile pot obține acest

lucru prin propriile lor eforturi dar,

adesea, va fi în joc o combinație de

factori interni și externi. De exemplu,

munca începe de la un nivel practic, cu

proiecte la scară redusă pentru a se

adresa unei anumite nevoi, cum ar fi

nevoile mamelor din închisoare

(referitor la lucrările Relais Enfants

Parents Belgique), după care, dacă se

evaluează corect, beneficiile muncii

pot fi prezentate clar. Mai mult,

experiența oamenilor care stabilesc astfel

de proiecte rezultă, adesea, din sporirea

angajamentului lor pentru a discuta

probleme mai profunde, atât în mod

practic (implementând proiecte), cât și

folosind ceea ce au învățat din munca

lor pentru a influența politica. Munca

REP din Franța și Belgia este un

exemplu excelent în acest sens.

Uneori, ca și în UK, problema poate fi

catapultată asupra agendei guvernului,

ca rezultat al unui eveniment major—

cum ar fi revoltele din închisori, din

anii 1990, ceea ce a dus la înființarea

Federației Grupurilor de Suport pentru

Familiile Deținuților (în prezent,

Acțiune pentru Familiile Deținuților)

din 1990. Similar, sistemul de justiție

penală din Belgia a fost criticat prin

prisma procesului Dutroux din 2004;

acest lucru a dus la sprijinul pe care

statul l-a acordat Relais Enfants

Parents din Belgia.

Regulamentele și drepturile

internaționale pot fi, de asemenea,

atrase pentru a sprijinii argumentele

schimbării. Ratificarea în anul 1989 a

Convenției ONU pentru Drepturile

Copilului și în special Articolul 9 din

Convenție care detaliază drepturile

copilului de a păstra legătura cu

părintele, a fost un impuls major

pentru REP și organizațiile din UK

care își concentrează atenția asupra

copiilor, mai degrabă decât asupra

părintelui aflat în închisoare. În

ciuda lipsei unei agenții supra-

naționale care să supravegheze

deciziile judiciare, UNCRC a pus o

anumită pondere asupra regulilor

naționale. În special, relevanța sa față

de Children‘s Ombudspersons a

însemnat că în anumite țări au fost

extrem de active pentru copiii cu

părinți în închisoare. Scoția, Cipru,

Suedia, Franța, Norvegia și Croația

sunt exemple importante de țări în

care Ombudspersons au fost activi în

această problemă. Exempulul Croației

este discutat mai amănunțit în studiul

de caz de mai jos.

173

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

XV

Studiu de caz: Croația

Creșterea conștientizării și apărarea

• În 2008 Biroul Children‘s

Ombudspersons în Croația a organizat

o întâlnire cu grupul de experți,

intitulată ―Drepturile Copiilor cu

Părinți Încarcerați‖, în Zagreb, cu

1,209 de participanți, inclusiv

reprezentanți ai Ministerului

Sănătății și Asigurărilor Sociale,

Ministerului de Justiție, Ministerului

Familiei, Problemelor Veteranilor și

Solidarității Inter-generații, centre

sociale de binefacere, Biroului

Deținuților, administrațiilor centrelor

de corecție, poliției, instanțelor de

judecată, procurorilor, instituțiilor

științifice și de educație superioară,

organizațiilor non-guvernamentale

și asociațiilor profesionale,

Ombudsperson, Ombudsperson

pentru egalitatea între sexe, Agenției

pentu Educație și Instruirea

Profesorilor, avocaților și altor părți

interesate.

• În conformitate cu obligația sa

legală și forțat de reclamațiile

primite de Birou, Children‘s

Ombudspersons și asociații săi au

vizitat douăsprezece închisori și

centre de corecție din Croația, unele

dintre acestea chiar de mai multe

ori. Ei au intervievat membrii

personalului și deținuții de ambe

sexe și au vizitat facilitățile în care

au loc întâlnirile dintre copii și

părinții încarcerați.

• Numărul de rapoarte pentru

încălcarea drepturilor copilului

completate de Children‘s

Ombudspersons Office (COO) este în

creștere constantă.

În anul 2006 au existat treisprezece

reclamații care se refereau la copiii

cu părinți în închisoare; până în anul

2012 se ajunsese la patruzeci de

astfel de reclamații (puțin peste trei

la sută din totalul reclamațiilor din

acel an).

• COO efectuează vizite regulate și

face recomandări către instituțiile

penale; păstrează publicul informat

despre principalele probleme și

evenimente și participă la dezbateri.

Prezentările COO la conferințele

naționale și seminarii:

• Prezentare referitoare la copiii cu

părinți în detenție, despre ―Protecția

Drepturilor Copiilor în Sistemul

Penal‖ la conferința ―Aspecte

psihologice ale violenței în societatea

contemporană: O provocare pentru

familie, școală și comunitate‖,

organizată de Facultatea de Filozofie

din Osijek și de Asociația Psihologică

Croată, în anul 2010.

• Prezentări pentru studenții la

pedagogie psihologie, asigurări

sociale și jurnalism, printre altele;

prezentări pentru invitați în diferite

departamente ale facultății. Jurnaliști

și reprezentanți media, în general,

au prezentat un interes considerabil

pentru acest subiect.

• COO a participat, de asemenea,

la nouă conferințe și evenimente

internaționale.

• Campania din Săptămâna Europeană a

Copiilor cu părinți în detenție organizată

de rețeaua COPE, având ca rezultat

stabilirea unor zone adecvate,

confortabile, în care copiii se pot

întâlni și pot petrece timp cu părinții

lor încarcerați, în toate închisorile.

174

• Media a ajutat la creșterea

conștientizării nevoilor acestor

copii, dar încă amenință intimitatea

lor uneori și, prin dezvăluirea

poveștilor lor, îi expune la greutăți suplimentare.

• Un program pentru părinți

responsabili a fost implementat în

toate instituțiile penale;

• Administrația Închisorilor și-a

exprimat interesul și dorința de a

introduce modificări și îmbunătățiri sistematice.

• Sunt disponibile mai multe exemple

de bună practică. De exemplu,

penitenciarul Lepoglava oferă

activități pentru copii și pentru

părinții lor și publică ziare ale

închisorii care dezbat diferite

subiecte, inclusiv problema

copiilor cu părinți încarcerați.

• Într-o discuție din anul 2009

referitoare la raportul privind

eficiența penitenciarelor,

închisorilor și centrelor de corecție

juvenilă, COO a adus în atenția

Comitetului pentru Drepturile

Omului și Minorități Naționale

din Parlamentul Croat nevoia de

a monitoriza sistematic și de a

încuraja contactul dintre copii și

părinții deținuți. Rapoartele

emise de atunci conțin evaluări

ale modului în care au fost

implementate recomandările

Ombudsperson cu privire la copiii

cu părinți încarcerați.

•

―De aceea, credem că putem

trage concluzia că eforturile și

activitățile noastre au avut ca

rezultat vizibilitatea unui grup de

copii, aproape invizibil

înainte.‖XVI

Universal Periodic Review și alte tratate

internaționale

Universal Periodic Review (UPR) este

un mecanism folosit de Consiliul

pentru Drepturile Omului pentru a

examina situația drepturilor omului

în toate statele membre ale Națiunilor

Unite. Fiecare stat este examinat la

fiecare patru ani și UPR asigură o

oportunitate pentru toate țările să

declare acțiunile pe care le-au

întreprins pentru îmbunătățirea

situației drepturilor omului și pentru a

face față provocărilor beneficierii de

drepturile omului. De asemenea,

include împărtășiri de bune practici

privind drepturile omului la nivel

global. UPR se bazează pe Carta

ONU, Declarația Universală a

Drepturilor Omului și toate

convențiile ONU pentru drepturile

omului de care aparțin acele state.

Abordarea Comitetului pentru

promovarea și protecția drepturilor

copiilor este ―consultativă și non-

adversară prin natura sa și succesul

său se bazează pe diplomație, mai

degrabă decât pe sancțiune‖.XVII

Raportările pot acționa ca unealtă de

implementare în sine prin forțarea

statelor de a revizui practicile

existente. Programul curent al țărilor

redactat pentru UPR este listat pe

website-ul UPR, așa cum sunt listate

și informații mai detaliate despre

procesul de implicare.XVIII

Există și alte moduri prin care un

ONG se poate implica împreună cu

Consiliul ONU pentru Drepturile

Copilului. În anul 2014, a fost

introdus un mecanism nou pentru

raportarea copiilor la CRC, deși nu

toate țările l-au ratificat încă.XIX

175

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

176

Al Treilea Protocol Opțional, care

intră în vigoare în 2014, permite

copiilor din statele care au ratificat

UNCRC să depună reclamații cu

privire la încălcarea drepturilor lor

direct la CRC dacă nu a fost găsită o

soluție la nivel național. De

asemenea, există și alte agenții ONU

pentru drepturile omului care, deși nu

sunt specializate pe copii, acoperă

multe probleme relavante și operează

în mod similar cu CRC. În plus,

Consiliul ONU pentru Drepturile

Omului are proceduri speciale despre

diferitele probleme care ar putea fi

relevante, ex.: educație, detenție

arbitrară.XX

Pentru a doua revizuire periodică

pentru UK din data de 24 mai 2012,

Families Outside, Together Scotland

și SCCYP (Comisarul Scoțian pentru

Copii și Tineri) au schițat un briefing

pentru a sublinia problemele cu care

se confruntă copiii cu părinți în

detenție. Acest briefing a fost susținut

de treizeci și patru de grupuri de

copii, treisprezece MSP și douăzeci

de alți profesioniști interesați. A

solicitat ca alte guverne să adreseze

întrebări specifice ale UK despre

problema copiilor cu părinți în

detenție. De asemenea, briefing-ul a

prezentat recomandări de care să țină

cont UK pentru a îmbunătăți sprijinul

pentru copiii cu părinți în detenție.

Ca urmare a contactului cu

ambasadele pentru a evidenția

briefing-ul, interesul pentru

problemele ridicate a fost arătat de

Slovenia, Germania și Uruguay și,

după întâlnirile cu reprezentanții

oficiali din aceste țări, scopul a fost

de a încuraja guvernanții să adreseze

problemele specifice și să facă

recomandări către guvernul UK, la

UPR în luna mai.

Slovenia a adresat o întrebare cu

privire la copiii cu părinți deținuți

înainte de UPR care a fost sprijinită de

Germania și de Uruguay. Interesant,

Slovacia a sugerat, apoi, o

recomandare către guvernul UK.

Together Scotland, SCCYP și

Families Outside vor lucra pentru a se

asigura că guvernul UK acceptă acea

recomandare.

În 2014, guvernul UK va declara

ce recomandări va accepta și va

efectua revizuiri ale acestora în

următorii patru ani. De asemenea, o

recomandare UPR asigură o unealtă

puternică cu care organizațiile pentru

copii vor putea împinge UK și

guvernele din Scoția la muncă.XXI

Procesul pentru schimbare

Children of Prisoners Europe a

dezvoltat principii foarte clare pentru

eligibilitatea membrilor cu drept

deplin și este încurajator să remarcăm

că, până în prezent, mulți membri

lucrează într-un mod similar pentru a

influența politica. Organizațiile

membre au câștigat o mare reputație

pentru munca lor și contribuie regulat

la comitetele guvernamentale,

grupurile de consiliere și consorțiuri ale

ONG-urilor. Astfel de ONG-uri pot

găzdui seminare și conferințe pentru

sublinierea problemelor și provoca

schimbări în rândul personalului din

închisori, judecătorilor, angajaților

civili și altor participanți. În munca

lor, multe organizații membre au

reușit, de asemenea, să construiască

relații pozitive cu agențiile

guvernamentale și cu departamentele

din închisori.

La prezentarea motivelor pentru

schimbare, este mult mai ușor să se

lucreze în parteneriat cu cei pe care

încercați să îi influențați—

prezentând exemple pozitive de bună

practică, recunoscând ce s-a realizat,

dar specificând că mai multe nevoi

trebuie să fie satisfăcute, subliniind

contribuția pe care o face organizația

din sectorul voluntar către instituție—

în special dacă poate ajuta serviciul

să își atingă propriile scopuri (ex.,

pentru reducerea gradului de recidivă,

sprijinind copiii vulnerabili, etc.).

Experiența mai multor organizații

arată că acolo unde a fost construită o

colaborare pozitivă, organizația va fi

consultată și îi va folosi capacitatea

de consiliere (ex., Departamentul

închisorii).

Organizațiile care caută să facă

lobby trebuie să țină cont, întotdeauna,

de ceea ce se întîmplă în sectorul lor

din punct de vedere al schimbărlor

politicii și să caute, ori de câte ori

este posibil, să conecteze problema

copiilor cu părinți în detenție la

politica mai extinsă a copiilor și

familiilor. De aceea, ONG-urile trebuie

să fie la curent cu dezvoltările politicii în

trei puncte cheie ale guvernului:

1. Politica justiției penale,

inclusiv poliție, instanțe și

politica închisorii.

2. Politica pentru copii și familii

(inclusiv bunăstarea

educațională și socială).

3. Dezvoltarea drepturilor

copiilor (Ombudspersons).

Există un număr de sectoare cheie

ale politicii publice pe care

organizațiile care lucrează cu copiii și

familiile deținuților se pare că

încearcă să le influențeze. Acestea

includ:

• Protocoale ale poliției pentru arestare;

• Politica și indicațiile pentru

condamnare;

• Folosirea arestului preventiv;

• Politica penală, inclusiv date

colectate la recepție; vizite;

implicarea familială, etc.;

• Politica fiscală (ajutor financiar

pentru familiile deținuților);

• Reabilitarea foștilor deținuți

(divulgare, banking, asigurare);

• Politica socială și serviciile de

îngrijire a copilului;

• Indicații pentru școli;

• Instruirea profesioniștilor care intră

în contact cu copiii și familiile

deținuților (vedeți Capitolul 7).

Practic, s-a consumat mult timp

și efort pentru a identifica personalul

cheie din cadrul departamentelor,

agențiilor și agențiilor naționale (ex.

parlament) pe care doriți să le

influențați. Păstrarea și completarea

acestei liste este o provocare

administrativă majoră pntru ONG-

uril mici dar, în prezent, este mult mai

ușor de realizat datorită disponibilității

datelor pe Internet. Ar putea fi necesar

să luați în considerare implicarea

unor comunicări dedicate /unor

membri de personal ai presei pentru a

vă asigura că nu s-au pierdut

oportunitățile pentru advocacy și

177

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

influențare în acest mod.

Un set de Reforme Internaționale

ale Închisorilor, elaborat pentru a

ajuta la asigurarea implementării

Regulilor Bangkok, oferă o abordare

sistematică despre cum să faceți

advocacy sau lobby pentru a vă

asigura că aceste reguli devin o

realitate în toate sectoarele.XXII

Influențarea politicii sociale și

regulamentelor

După ce au fost executate lucrările

de bază menționate mai sus, trebuie

să vă asigurați că vocea

dumneavoastră este auzită. Acest fapt

necesită implicarea cu grupurile și

comisiile guvernamentale de cercetare /

consiliere, ceea ce permite organizației

să joace un rol în formarea opiniei

publice. Adesea, implicarea se face

numai pe bază de invitație; totuși,

guvernelor li se solicită frecvent, prin

lege, să se implice în consultații

referitoare la schimbările politicilor

publice și transformarea în asociații

respectate. De asemenea, reprezentanții

majoritari sunt invitați să facă parte din

comitete sau grupuri de consultanță.

Acești pași necesită timp, dar sunt

necesari pentru a începe influențarea

legilor și practicii publice.

Uneori, schimbarea poate fi

adusă prin intermediul altor

organisme externe, cum ar fi

Inspectoratul Închisorilor sau

Children‘s Ombudspersons. În aceste

situații au fost consultate ONG-urile

și este posibil să fi putut să continue

contribue la conținutul rapoartelor și

la recomandările acestora. A existat

un număr semnificativ de rapoarte

care au avut un impact decisiv

asupra politicii, inclusiv un raport al

Inspectorului Șef al Închisorilor din

Scoția, care a dus la înființarea

Ofițerilor pentru Contactul cu Familia

în toate închisorile din Scoția, în anul

1994 și un alt raport al Children‘s

Ombudspersons din anul 2004.

Studiu de caz: Norvegia

FFP din Norvegia a influențat

politica publică pentru a crește

conștientizarea asupra problemelor

cu care se confruntă copiii

deținuților; a solicitat autorităților

închisorii să fie îmbunătățite

condițiile de vizitare și să asigure

contactul regulat dintre deținuți și

familiile lor. Înființat în anul 1992,

FFP a devenit un partener foarte

respectat pentru serviciile închisorii,

punând copiii și familiile deținuților

pe un loc important pe ordinea de zi.

Munca zilnică a FFP cu rudele și cu

prietenii deținuților le permite să fie

la curent cu problemele cu care se

confruntă acest grup de oameni. Ei

vizitează închisorile pentru a se

asigura că zonele de vizitare sunt

adecvate, se concentrează pe

atitudinea personalului închisorii

față de vizitatori și dă sfaturi despre

cum să fie îmbunătățite condițiile de

vizitare. FFP comunică regulat cu

Ministerul de Justiție, politicieni și

autoritățile închisorii. Ei sunt

reprezentați în cadrul adunărilor

politice anuale în comitetul de justiție

al parlamentului unde asociația

subliniază lipsa de drepturi pentru

178

copiii cu părinți deținuți și alte rude

apropiate și consecințele dramatice.

Când este planificată noua

legislație cu privire la politica

închisorii, FFP are permisiunea de

a comenta în cadrul adunărilor.

Influența FFP a fost vitală pentru

Actul de Executare a Sentinței, care

a intrat în vigoare în anul 2002.XXIII

De atunci, FFP a lucrat constant

pentru a păstra bunele relații cu

politicienii, inclusiv ministerele și

oficialii guvernamentali. Ca rezultat

al discuțiilor dintre FFP, ministere și

angajați civili, a fost introdusă o nouă

cartă alba pentru Serviciile de

Corecție (2007-2008). Deși nu are

obligativitate legală, îndrumă

serviciile de corecție: include un

capitol nou despre familiile

deținuților, cu douăsprezece puncte

de acțiune despre cum să fie

sprijinite legăturile familiale (ex.,

programe pentru părinți, vizitarea

închisorii cu ghid către familii,

oportunitatea de a vedea celula

părintelui, aranjamente mai flexibile

pentru convorbirile telefonice).

Construind pe punctele de acțiune

menționate în carta albă, FFP și-a

folosit toate contactele pentru a

apăra legislația care ar putea

încorpora buna practică. Ca rezultat,

în perioada 2012-2013, Guvernul

Norvegian, în strânsă colaborare cu

FFP, a lucrat pentru o nouă legislație,

menționând responsabilitatea

Serviciilor de Corecție pentru copiii

cu părinți deținuți și obligând toate

penitenciarele să aibă ambasadori /

ombudspersons pentru copii, cu

împuternicire pentru a lua în

considerare interesele copiilor care

vizitează închisorile.

Alegerile generale au avut ca rezultat

schimbarea guvernului, în septembrie

2013. Deși noul guvern sprijină

ideea de Childrențs ombudspersons

în fiecare închisoare, legea a fost

amânată; noul Ministru al Justiției nu

s-a hotărât dacă să prezinte o

propunere legislativă (în parlament)

sau să facă o reglementare (dată de

guvern). Recent, a avut loc o

dezbatere în parlament despre copiii

deținuților. FFP încă mai crede că

drepturile copiilor și o practică mult

mai consistentă vor fi realizate mai

bine printr-o lege și își continua

activitățile de advocacy în acest

sens.

Influențarea legislației

Sunt multe feluri prin care un ONG

poate face lobby direct pentru membrii

parlamentului (MPs) și pentru alți

parlamentari, pentru schimbare.

Contactul cu cercetătorii și consilierii

MP este un bun punct de plecare;

asigurându-vă că știți ce grupuri de

interes și ce comitete există, precum și

ce MP sunt în acestea.

Având un website bun, cu fișe de date și

briefing-uri, organizația este ajutată să

câștige credibilitate și încurajează

cercetătorii să facă referire, frecvent, la

acesta. De asemenea, puteți lua în

considerare trimiterea regulată de știri pe

e-mail sau briefing-uri politice către MP,

cercetătorii lor, alți parlamentari (de

exemplu, membri ai Camerei Lorzilor,

din UK) și angajați civili.

179

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

180

În timpul oricărei reforme a

codului penal sau a unei părți a

legislației relevante, organizația

poate face lobby pentru a schimba

un anumit punct din prevederile

legislative referitor la acțiunile sale.

Mai întâi, organizația trebuie să se

asigure că are cunoștință de existența

reformei propuse care va depinde de

stabilirea unor rețele sau de

cooperarea cu un consorțiu de

organizații de lobby (cum ar fi

Consorțiul Afacerilor Penale din

Anglia).

Apoi, trebuie să fie schițate

amendamentele propuse și transmise

la cât mai mulți MP cu putință, în

speranța că aceștia vor sprijini cauza.

Uneori, poate fi eficient să se emită un

comunicat de presă solicitând

amendamentul propus și să se

încerce obținerea sprijinului din

partea altor ONG-uri. Așa cum s-a

observat în legătură cu legea din

Franța 2009, în Ordinul Serviciilor

Închisorii din Anglia cu privire la

vizitele în închisoare (și prevederea

pentru copii), exprimarea corectă este

importantă pentru a stabili dacă legea

sau regulamentele stabilesc o obligație

executorie pentru toți sau o indicație

de a face ceva.XXIV De exemplu, un

regulament din Norvegia menționează,

printre alte cerințe, că ar trebui să

existe jucării și jocuri adecvate

vârstei, dar este un ―ar trebui‖ nu un

―trebuie‖ și condițiile variază foarte

mult de la o închisoare la alta. XXV

Un alt mecanism este de a face uz

de experți care sprijină experiența

profesională a organizației și punctele

de vedere asupra unei anumite

probleme pentru a activa schimbările

legale prin intermediul unui MP.

Aceștia pot fie să facă lobby direct în

numele dumneavoastră sau îi puteți

folosi într-un briefing sau comunicat

de presă pe care îl dați.

Studiu de caz: Italia

Un nou protocol în Italia

În ciuda climatului economic dur

din Italia, problema spațiului din

închisori amenajat pentru copii,

instruirea gardienilor și protecția

copiilor față de media au fost aduse

în Senat, în mare parte datorită

eforturilor Bambinisenzasbarre, în

plus față de schimbările legii,

menționate în Capitolul 2. A fost

elaborat un protocol între

Bambinisenzasbarre, Children‘s

Ombudspersons și Ministerul de

Justiție. Scopurile acestuia sunt

următoarele:

• Protejarea drepturilor copilului

printr-o legătură emoțională continuă

cu părintele încarcerat care are

dreptul / obligația de a-și exercita

rolul său parental;

• Sprijinirea relațiilor părintești, în

timpul și după încarcerare,

susținând familia și, în special,

minorii care sunt afectați social și

economic, cu consecințe asupra

sănătății și randamentuluilor școlar;

• Diminuarea prejudiciului și

discriminării din punct de vedere al

integrării sociale și schimbării

culturale profunde pentru a avansa

către o societate care să îi sprijine

și să îi includă.

Protocolul citează și se bazează pe

articolele din Constituția Italiană,

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului, Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului, Regulile

Închisorilor din Europa și Legislația

Italiană.

Acest document holistic include

clauze cu privire la comportamentul

poliției în timpul arestării, acuzării

și nevoia de a lua în considerare

alternative la închisoare. Există o

cerință pentru zona dedicată

copiilor, în închisoare; pentru

însoțirea și oferirea de informații

către copii; și pentru asigurarea de

instruire gardienilor în lucrul cu

copiii și familiile acestora. Acest

protocol reprezintă punctul culminant

al acțiunilor intense și prelungite de

advocacy, precum și al

negocierilor. Se speră că

implementarea acestuia va duce la

îmbunătățiri considerabile ale

bunăstării copiilor cu părinți

încarcerați din Italia și ale modului

în care sunt tratați aceștia.XXVI

Advocacy la nivel European

Există multe căi de explorat pentru

advocacy, la nivel European—de la

mai vastul Consiliu al Europei, până

la instituțiile Uniunii Europene, ale

parlamentului, comisiei și consiliului

de miniștri și multitudinii de alte

organizații europene. Deși nu este

încă sigură măsura în care Tratatul de

la Lisabona stabilește direct legislația

relevantă din UE, promovarea și

protejarea drepturilor copilului a

devenit un obiectiv explicit pentru

UE. Acest fapt poate ajuta la

asigurarea implicării politice și UE

poate solicita reforme și poate

încuraja statele membre să priorizeze

folosirea fondurilor structurale. De

asemenea, există unele mecanisme de

guvernare cum ar fi Metoda Deschisă

de Cooperare care ar respecta

subsidiaritatea în timp ce facilitează

schimbul de politici și practici.

Dreptul unui copil de a menține

contactul cu părintele încarcerat ar

putea fi subliniat în stabilirea

eligibilității pentru transferul

deținuților la centre de reabilitare, în

baza Hotărârii Cadru a Consiliului

2008/909/JHA. Atenția UE validează

reformele politice, prin schimb,

învățare și puncte de reper. De

asemenea, există profesioniști în

Europa pentru politică, închisori,

judecători, educație, sănătate și me-

dia, toate acestea putând fi de ajutor

în lucrul cu copiii cu părinți în

detenție. Dezvoltarea bunei practici

în Europa poate avea influență în

asistarea la dezvoltările naționale.

Rolul instituțiilor de finanțare

În Europa, există puțină finanțare

guvernamentală în special pentru

lucrul cu copiii cu părinți în detenție;

de aceea, majoritatea ONG-urilor

sunt dependente de finanțare din

partea fundațiilor și fondurilor

caritabile. Există unele surse statutare

de finanțare deschise pentru

organizațiile care lucrează cu copiii

cu părinți în detenție care permit

organizațiilor să obțină mai mulți

bani pentru munca lor, adesea într-o

zonă cu o prioritate mai generală, cum

ar fi sprijinirea familiei sau lucrul cu

copiii aflați la risc. Uneori, acest lucru

permite organizațiilor să aducă munca

lor în atenția angajaților civili și a

factorilor politici.

181

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

Depunerea cererii pentru aceste

fonduri este, adesea, complexă și

cerințele de monitorizare pot face ca

ONG-urile mai mici aleagă să nu

urmeze aceste căi de finanțare.

De asemenea, este posibil, totuși,

ca fundațiile să lucreze cu ONG-urile

pentru succesul cauzei — De

exemplu, Fundația Bernard van Leer a

făcut ca acțiunile lor de finanțare să

fie o prioritate pentru copiii cu părinți

în detenție. Fondurile caritabile și

fundațiile au, adesea, administratori

cu legături utile care pot, la rândul

lor, să influențeze factorii politici

dacă sunt bine informați și puși la

punct de către organizațiile pe care le

finanțează. Unele finanțări susțin

cercetarea pentru sprijinirea

proiectelor de tip grass roots cum

este, de exemplu, proiectul despre

sărăcia copiilor și a familiilor

deținuților (Fundația Joseph Rowntree).

ONG-urile din acest sector au

lucrat cu succes cu o gamă vastă de

instituții de finanțare pentru acțiuni

inovatoare, beneficiind de fonduri

pentru copiii dezavantajați / supuși la

risc. Odată ce proiectele pilot au

obținut finanțare, acestea pot ajunge,

uneori, la finanțare statutară.

De asemenea, este util să se

identifice și să se lucreze cu fundații

care finanțează proiecte internaționale

și sunt deja sensibilizate de această

problemă (ex., Fundația Regelui

Bedouin, Fondurile Houtman),

deoarece și acestea pot ajuta la

promovarea mai extinsă și pot să

ajute ONG-urile pentru obținerea de

finanțării europene.

Instituțiile de finanțare pot

conduce organizațiile în mod

inteligent, chiar și cu fonduri

strategice relativ mici.

Un astfel de exemplu a fost

finanțarea Soros pentru reprezentanți

din țările din Estul Europei pentru a

participa la conferința rețelei

Children of Prisoners Europe, din

Paris, din anul 2006. Un rezultat direct

a fost inițiativa de creștere a

conștientizării, lansată în Croația de

către Children‘s Ombudspersons

(Vedeți studiul de caz de mai sus).

Când organizațiile dezvoltă

relații strânse cu finanțatori acestea

pot, de asemenea, să solicite

expertizarea finanțatorilor pentru a

dezvolta campanii de advocacy și alte

schimbări importante. În dezbaterea

recentă despre numele rețelei

Children of Prisoners Europe (fostă

Eurochips) organizația a efectuat un

studiu extern pentru a examina

eficiența diferitelor denumiri,

inițiativă a Fundației Bernard van

Leer.

Obstacolele ș i r e z i s t e n ț a î n

c a l e a s u c c e s u l u i

În Europa, toate organizațiile implicate

în munca pentru creșterea

conștientizării impactului încarcerării

asupra copiilor și familiilor și pentru

a influența politicile publice se

confruntă cu mari greutăți. În ciuda

avantajelor obținute, există un număr

de bariere instituționale și practice

care fac dificil de implementat

schimbarea. Acestea includ:

• O lipsă de recunoaștere a ONG-

ului, în special în primii săi ani de

funcționare, când nu își câștigase,

încă, reputația.

• Lipsa voinței politice de a aborda

problemele copiilor cu părinții

deținuți sau de a promova contactul

pozitiv dintre părinte și copilul său.

182

Nu este văzută ca o problemă cheie,

care servește un scop major, în ciuda

retoricii unor guverne referitoare la

importanța familiilor și nevoia de a

proteja copiii de greutăți.

• Lipsa de informații la nivelul

problemei; până în prezent, nicio țară

din Europa nu a oferit cifre concluzive

despre numărul de copii cu un părinte în

închisoare; totuși, toți sunt de acord că

aceasta este o problemă majoră. Un

scop comun pentru toate organizațiile

membre ale rețelei Children of

Prisoners Europe este de a face lobby

pentru colectarea unor date corecte.

• Modificările constante ale

personalului cheie, atât din

departamentele guvernamentale, cât și

din închisori fac să fie extrem de greu

de dezvoltat relații puternice de muncă

și, de asemenea, consumă prea mult

timp pentru ONG-uri.

• Lipsa de dovezi concrete despre ceea

ce înseamnă munca, faptul că este dificil

să convingi guvernul să finanțeze acest

domeniu sau să convingi guvernatorii

închisorilor să acorde prioritate

contactului deținut / familie.

• Timp și resurse insuficiente pentru

ca ONG-ul să se dedice influențării

politicilor. Adesea nu este văzută ca

muncă prioritară și puține organizații

își pot permite să dețină personal

dedicat, PR devotat campaniilor.

• Creșterea populației din închisori

și reducerea resurselor pentru

înființarea de alte închisori.

• Lucrul cu copiii cu părinți în

detenție, văzut ca neesențial,

dispensabil sau care poate fi efectuat

de voluntari aproape gratuit. Prea des,

munca este văzută ca un privilegiu

pentru deținut și pentru copiii săi și

nu ca un drept al copilului.

• Pericolul problemei este de a fi deturnată

de grupurile de lobby pentru prevenirea

infracțiunilor (copiii cu părinți în detenție

sunt văzuți ca delincvenți; risc mare de

contravenție—societatea are nevoie de

protecție împotriva lor). Toate acestea duc la

―etichetarea‖ problemei lor ca prioritate de

justiție penală, mai degrabă decât una pentru

bunăstarea copilului.

• O schimbare etică a modului de

prezentare a problemelor. ONG-urile trebuie

să decidă conștient cum să prezinte nevoile

copiilor cu părinți în detenție, în mod

convingător, fără a stigmatiza copiii sau

folosind patos pentru a câștiga simpatia.

Argumentele prezentate trebuie să fie

profesionale și să arate respect și sensibilitate

față de percepția copiilor despre modul în

care sunt portretizați. Este important să se

păstreze bunăstarea copilului ca punct

principal al dezbaterii, nu reducerea

recidivării, deși acesta este, indubitabil, un

argument important de luat în seamă.

183

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

184

Instrumente de negociere: influențarea

politicii

• Angajați un purtător de cuvând

credibil, care poate relata problema

într-un mod plin de viață și care este

la curent cu problema.

• Sprijiniți propunerile voastre cu

cercetări riguroase și evaluări.

• Pregătiți materiale de prezentare

adecvate care fac ca oamenii să

dorească să le ia și să le citească, cum

ar fi rapoarte anuale, buletine de știri

și pamflete promoționale.

• Un website antrenant și ușor de

utilizat, cu legături reciproce la alte

organizații relevante, fișe de date

pentru factorii politici, presă și

cercetători.

• Asigurați-vă că aveți fișa de date a

faptelor cheie, care pot fi direct

prezentate auditoriului

dumneavoastră. Toate acestea trebuie

să fie adaptate persoanei căreia îi sunt

adresate (ex., psihologi pediatri,

finanțatori, politicieni, presa etc.).

• Utilizați statistici corecte

(prezentați-le des în diferite moduri).

Prezentați studiile inițiale de caz,

citatele copiilor etc.

• Alegeți, cu atenție, subiectele

campaniei dumneavoastre și încercați

să le faceți realizabile.

• Subliniați exemplele de utilizare

pozitivă a bunei practici pentru a

argumenta cazul dumneavoastră, mai

degrabă decât să prezentați

argumentele negative.

• Menționați experiența pan-

Europeană; aceasta poate ajuta la

sprijinirea noilor inițiative (ex. Crucea

Roșie din Norvegia).

• Dezvoltați contactul cu

personalul cheie din departamentele

guvernamentale relevante și din

ministere.

• Maximizați potențialul de putere

al media.

• Efectuați briefing-uri ale politicii

și e-buletine pentru a le trimite către

parlamentari, cercetători și media.

• Participați, ori de câte ori este

posibil, la consultările guvernamentale

și la reformele legislative.

Creșterea conștientizării

• Folosiți celebrități (moderat și

selectate cu atenție).

• Atrageți alte persoane influente și

utile cum ar fi patroni, președinți sau

directori ai ONG-urilor relevante.

Aceștia pot ajuta la finanțarea PR.

• Faceți uz de datele cheie, cum ar fi

aniversările de zece, douăzeci,

douăzeci și cinci de ani, pentru a

organiza evenimente importante sau

pentru a organiza campanii

specifice.

• Folosiți media de la nivel local,

precum și național, în special radio.

• Folosiți social media cum ar fi

Facebook și Twitter pentru a

dezvolta o urmărire și o dezbatere

asupra problemei și mențineți-i

informați despre știrile cu privire la

copiii cu părinți în detenție.

• Organizați recepții, conferințe și

evenimente speciale cu teme

cheie, dar alegeți cu atenție locația

acestora.

• Asigurați-vă că aveți reprezentanți

puternici, care pot acționa ca și

avocați.

• Folosiți fotografii, desene, desene

animate sau teatru pentru implicarea

emoțională a audienței.

• Întreprindeți acțiuni comune cu

alte ONG-uri, finanțatori etc.,

pentru a promova cauza

dumneavoastră.

• Asigurați instruire specializată

pentru alți profesioniști.

• Publicați cărți și resurse pentru

copii, întreținători și profesioniști

care lucrează cu copiii cu părinți în

detenție.

• Folosiți companii comerciale

pentru PR /colectarea de fonduri.

Alte companii vor dona cadouri

pentru copii în timpul perioadelor de

sărbători sau tombolelor; bilete de

călătorie gratuite.

• Efectuați materiale promoționale,

cum ar fi cărți poștale /felicitări,

pentru a implica un public nou și

promovați organizațiile

dumneavoastră.

Concluzii

La nivel național, organizațiile fac

eforturi semnificative pentru a

rezolva problemele copiilor cu un

părinte în închisoare, în politica

guvernului național. Au fost făcute

multe îmbunătățiri în cazul

experienței copiilor care vizitează

închisoarea, ca rezultat al bunelor

practici ale organizațiilor din

Europa. Schimbarea de atitudine

este greu de realizat și reprezintă o

provocare majoră în majoritatea

țărilor din Europa. În ultimii cinci

ani, cea mai mare provocare cu care

s-au confruntat ONG-urile și

guvernele este criza economică care

a pus o presiune imensă pe serviciile

de finanțare pentru ONG-uri și

asupra personalului din închisori,

care facilitează serviciile ONG-urilor

în închisori. Totuși, cel puțin în unele

țări, impulsul de a reduce numărul

populației din închisori depinde de

finanțare. Dacă acest lucru

protejează copiii de a face față

încarcerării părinților, atunci este

benefică. Totuși, opinia publică și

puterea media care alimentează

presiunea încarcerării în Europa fac

ca munca ONG-urilor din acest

domeniu și a copiilor cu părinți în

detenție să fie descurajatoare în acest

moment. Nicio țară europeană nu are

o obligație statutară suficientă asupra

autorităților închisorii de a asigura

orice serviciu specializat pentru

copiii cu părinți în detenție. Un

accent special trebuie pus pe

obținerea unei linii de finanțare de la

buget pentru lucrul cu copiii cu

părinți în detenție prin intermediul

Parlamentului European. Există o

tot mai mare considerare pentru

alternativele la închisoare pentru

femei și pentru necesitățile de

îngrijire primară a deținutelor la

momentul pronunțării sentinței, ca

urmare a adoptării Regulilor

Bangkok, în anul 2010. Deoarece

Norvegia, Franța și UK, printre altele,

au acum cerințe pentru ca autoritățile

închisorii să se asigure că există

condiții adecvate pentru vizitarea

închisorii de către copii, rămâne

nevoia de a asigura implementarea

standardizată eficientă, de înaltă

calitate.

Schimbările care au avut loc de la

dechiderea primului centru de vizitare

din UK, în anul 1969, în termeni de

gândire și asigurarea necesităților

copiilor cu părinți în detenție din

Europa, sunt impresionante. Interesul

inițial pe care l-au avut primele

ONG-uri de a provoca schimbarea a

rămas cel descris în această carte:

prin diferite aspecte ale guvernelor

185

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

186

din Europa, unele mai empatice

decât altele—și prin finanțare mai

liberală în momentele economice

dure. Realizările practice sunt mari,

discernământul și gândirea în

dezvoltarea de bune practici au

contribuit la stimulare și încurajare;

mai rămân multe de făcut pentru a

produce schimbări în sprijinirea

copiilor cu părinți încarcerați din

Europa.

―În cele din urmă, este important

ca actorii din societatea civilă să

joace un rol esențial, aducând

experiența și cunoștințele lor despre

ceea ce funcționează și să se asigure

că drepturile copiilor, în sine, sunt

cele care ocupă locul central.‖XXVII

Capitol original redactat de Lucy

Gampell cu contribuția Kjersti

Holden (Norvegia), Lia Sacerdote

(Italia), Pernilla Svebo Lindgren

(Suedia) și Sophie Buyse (Belgia);

editorii celei de-a doua ediții Kate

Philbrick, Liz Ayre și Hannah

Lynn, cu cercetare de către Paola

Costa.

I Adunarea Parlamentară privind soluționarea 1663 din 2009, intitulată ―Les femmes en prison‖. Punctul 8.3 se referă la

faptul că informații despre copiii deținuților să fie înregistrate și făcute publice: ―8.3. A consigner, dès l‘incarcération

d‘une personne, le nombre, l‘âge et le lieu de résidence de ses enfants et de la personne qui en a la charge (que la personne

incarcérée soit un homme ou une femme), et à rendre ces informations publiques‖ Această lege este gândită pentru

îmbunătățirea condițiilor din închisoare (și, astfel, a legăturii familie-deținut). Din păcate, s-a hotărât ca guvernatorul

fiecărei închisori să dețină acum propria sa putere de decizie cu privire la vizite. Cadrul legal național nu este suficient de

puternic sau protector pentru a împiedica acest lucru, și, în cele din urmă, este la latitudinea guvernatorului să ia decizii în

acest sens. De aceea, practic, aplicarea politicilor și recomandărilor diferă de la o închisoare la alta.

See: Dujourdy, E., (2013). The work of the European Prison Observatory Project. In: Prisons across Europe: National Focuses on

protocols relating to children of prisoners, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la:

http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf

II Allen, R. (2012). Reducing the Use of Imprisonment: What Can We Learn from Europe?. Crim- inal Justice Alliance. Disponibil

online la: http://www.criminaljusticealliance.org/CJA_ReducingImprisonment_Europe.pdf

III Ditchfield, J. (1994). Family ties and recidivism. Home Office research bulletin, 36.

IV În general, foștii deținuți care sunt vizitați de un membru al familiei vor avea o rată semnificativ redusă de recidivă:

șansele sunt de 39 la sută mai mari ca ei să recidiveze în termen de un an, dacă nu primesc vizite. În: Ministerul de

Justiție. Reducerea recidivării: sprijinul familiilor, crearea unui viitor mai bun. Ministerul de Justiție și Departamentul pentru

școlile copiilor și familii.

Crown copyright. Disponibil online la: http://dera.ioe.ac.uk/207/1/reducing-reoffending-sup- porting-families.pdf

V Jones, A. D., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A. H., Hirschfield, A., & Ayre, L., Urban, M.,

Sharratt, K. (2013). A. Jones (Ed.), Children of Prisoners: Interventions and Mitigations to Strengthen Mental Health.

University of Huddersfield. http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf

VI Swedish Health and Medical Services Act 2 g § (1982:763) and chapter 2 of the Act relat- ing to professional health care

(1998:531). Disponibil în suedeză pe: http://www.riksdagen.se/sv/Dokument-

Lagar/Lagar/Svenskforfattningssamling/Lag- 1998531-om-yrkesverksam_sfs-1998-531/

VII Coping Report, op. cit.

A se vedea: Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster and

Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network for Children of Imprisoned

Parents. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/DIHR.pdf

VIII Le défenseur des droits de la République française. (October 2013). Groupe de travail « In- térêt supérieur de l‘enfant ».

Rapport « le maintien de liens à l‘épreuve de l‘incarcération ». Disponibil online la:

http://www.defenseurdesdroits.fr/sites/default/files/upload/rapport-gt-10-10-13.pdf See also: Rapport du Comité des

droits de l‘enfant. (2008): Examen par les états parties en application de l‘Articolul 44 de la convention. Supplément n°

41 (A/63/41). Nations Unies: New York.

IX The Ombudsperson for Children, Croatia, (2013). The Rights of Children of Incarcerated Par- ents: Proceedings of the Expert

Panel Meeting. Zagreb. Available to download at: http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-

of-children-of- incarcerated-parents.html.

X Irish Penal Reform Trust, (November 2012). Picking Up the Pieces: The Rights and Needs of Children and Families Affected by

Imprisonment. Available to download at: http://www.iprt.ie/contents/2450

187

Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

188

XI London School of Economics (November 2012). Impact-monitoring Research Leads to Clear EU Policy Recommendations to

Improve Services for Children of Prisoners. Blog post Disponibil online la:

http://blogs.lse.ac.uk/impactofsocialsciences/2013/11/04/coping-project-chil- dren-of-prisoners/

XII Acțiuni pentru Familiile Deținuților au avut succes în folosirea performanțelor într-o piesă, Homeward Bound, la

conferințe, în școli și închisori, primind aclamații. De asemenea, a fost pusă pe un DVD cu un pachet educațional

însoțitor și va fi pus la dispoziția deținuților, personalului închisorii și altor profesioniști care lucrează cu copiii și cu

familiile sau la formarea politicii.

XIII Bernstein, N., (2003). Bill of Rights for Children of Incarcerated Parents. San Francisco Partnership for Incarcerated Parents

(SFPIP). Disponibil online la: http://www.fcnetwork.org/billofrights.pdf

XIV Paralele, (2013). Children in the Shadows (video report). Croatia. Contains footage on work with children of prisoners in

Switzerland, Italy and Romania as well as Croatia. Available to view online at: http://www.hrt.hr/enz/paralele/226299/

XV The Ombudsperson for Children, Croatia, op. cit. (2013).

XVI Ibid.

XVII Kilkelly, U., ‗The best of both worlds for children‘s rights: interpreting the Convenția Europeană pentru Drepturile Omului in

the light of the UN Convenția pentru Drepturile Copilului‘, Human Rights Quarterly, vol. 23, no. 2, 2001, pp.308–326.

XVIII http://www.upr-info.org/IMG/pdf/UPR-FullCycleCalendar_2nd.pdf

XIX Țările europene care au ratificat Protocolul opțional ca din 14 ianuarie 2014: Albania, Germania, Muntenegru,

Portugalia, Spania și Slovacia. Pentru informații suplimentare: http://www.childrightsconnect.org/index.php/connect-with-

the-un-2/op3-crc

XX Pentru alte detalii referitoare la tratatele internaționale, a se vedea Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului

și site-ul lor Manualul Societății Civile: http://www.ohchr.org/EN/Pages/WelcomePage.aspx

XXI A se vedea: http://www.familiesoutside.org.uk/universal-periodic-re- view/#sthash.epwTAp94.dpuf și link-uri

pentru documentele din UK: http://www.togetherscotland.org.uk/resources-and-networks/universal-periodic-review/

XXII Penal Reform International, (2014). UN Bangkok Rules toolbox. Disponibil online la:

http://www.penalreform.org/priorities/women-in-the-criminal-justice-system/bangkok-rules- 2/tools-resources/

XXIII Actul Executării Sentințelor din Norvegia (2002) reține că ―Trebuie acordată o atenție deosebită dreptului copilului de a

avea acces la părinții săi în timpul executării pedepsei‖…și că ―Vizitele trebuie să aibă loc într-o cameră amenajată în

acest scop. Închisoarea va aranja ca vizitele efectuate de copii să aibă loc într-un mod adecvat.‖

XXIV Ministry of Justice, National Offender Management Service, (2011). Providing Visits and Services to Visitors

PSI16/2011. Vezi, de asemenea, nota de subsol I pentru Franța.

XXV Norwegian Ministry of Justice and Public Security, (2004). Execution of Sentences Act. Disponibil online la:

http://www.regjeringen.no/en/dep/jd/documents-and-publica- tions/Laws-and-rules/reglement/2004/Act-relating-

to-the-execution-of-sentences-etc-

.html?id=420593

XXVI Memorandum of Understanding, (March 2014). Bambinisenzasbarre and Italian Senate. XXVII Hainsworth, J.,

(2013). The role of the EU in defending the rights of prisoners‘ children. In: Prisons Across Europe: National focuses on protocols

relating to children of prisoners, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-

tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf

Bibliografie

Adalist-Estrin, A. & Mustin J. (2003). Responding to Children and Families of Prisoners: A Community

Guide, Family and Corrections Network.

Albano, C. (1985). La famiglia del detenuto come vittima, Rivista di Servizio Sociale, n.4.

Alles, D. (2001). A l‘ombre de l‘incarcération des parents, Acta Psychiatrica Belgica, n.101, pp.145-160.

ASBL Relais Enfants-Parents. (2011). Un voyage particulier, Réseau Itinérances. En collaboration avec la

Croix-Rouge et le Fonds Houtman.

Ayre, E. (2014). Bridging the policy gap for children separated from a parent in prison. In: Realising the

Rights of Every Child Everywhere, Moving forward with the EU. Brussels: UNICEF and Eurochild.

Ayre, E. (2012). Understanding the Policy Gap for Children affected by Parental Incarceration: Why the

Transposition of their Rights to Family Life and Well-Being Is Lagging. Scientific Annals of the Alexandru

Ioan Cuza University. New Series. Sociology and Social Work Section, (05 (2), pp.19-33.

Ayre, E., Goezinne, A. & Robertson, O. (2011). Involving Children in Research. Child Rights Information

Network. Available online at: http://www.crin.org/resources/publications (25/08/2011).

Ayre, E., Philbrick, K. & Reiss, M (ed.). (2006). Children with Imprisoned Parents: European Perspectives.

Paris: ECH. Ayre, E. (1999). Le rôle du déni. Variations, n.3. Paris: Fédération des Relais Enfants Parents.

pp.71-81.

Ayre, E. (ed.). (1998). Children with Imprisoned Parents: A Look at 8 EU Countries. Paris: FREP.

Ayre, E. (1996) They Won‘t Take No for an Answer: The Relais Enfants Parents. Early Childhood

Development. Practice and Reflection n. 11. The Hague: Bernard van Leer Foundation.

Bambinisenzasbarre. (2013). Genitorialità e carcere : coniugare la sicurezza e qualità dell‘incontro, Ecole

Relais Enfants Parents/Ministero della Giustizia, Dipartimento Amministrazione Penitenziaria.

Provveditorato Regionale Lombardia.

Bambinisenzasbarre. (2011). Storia del carcere, dall‘Unità d‘Italia ad oggi. Il carcere alla prova dei

bambini. I figli di genitori detenuti. Un gruppo vulnerabile. In collaboration with Eurochips, The Danish

Institute for Human Rights, European Union, Italian Justice Ministry and Italian Department for

Penitentiary Administration.

Barral, O. (2004). Les passeurs de murailles. Familles et intervenants en prison. Ramonville-Saint Agne:

Éditions Erès.

Barrette, M., Cote, S., Du Beau, D., Lafortune, D. et al. (2005). Rapport final. Projet grandir sainement

avec un père détenu. Phase III: Consolidations du projet et transfert des connaissances, Trois-Rivières.

Rapport de la maison Radisson.

Bastard, B. & Cardia-Voneche, L. (1994). Des pratiques novatrices en faveur du maintien des liens après

la séparation. Enfants, parents, séparations. n.8. Paris: Fondation de France.

Baulon, M. A. (2002). La prise en compte des liens entre l‘enfant et son parent détenu dans les mesures

d‘assistance éducative. In: Bouregba A. (ed.), Les liens familiaux à l‘épreuve du pénal, Paris: Éditions Érès,

pp.51-56.

Bellefroid, B. (2007). Pourquoi on ne peut pas se voir dehors quand il fait beau. Une initiative du Fonds

Houtman, coproduction Les Films du Fleuve et Wallonie Image Production.

Bellocchio Ravasi, L. (2005). Sogni senza sbarre. Storie di donne in carcere. Milan: Cortina.

Berger, M. (2005). Ces enfants qu‘on sacrifie… au nom de la protection de l‘enfance. Paris: Dunod.

Biller, H. B. (1993). Fathers and Families, Paternal Factors in Child Development. Connecticut: Auburn

House.

Biondi, G. (1995). Lo sviluppo del bambino in carcere. Milan: Franco Angeli.

Birtsch, V. & Rosenkranz, J. (1998). Mütter und Kinder im Gefängnis. Munich: Juventa Verlag Weinham

and München.

Black, D. (1992). Children of Parents in Prison, Archives of Disease in Childhood, 67(7), pp.967-970.

Blanco, M.-F. & Bouregba, A. (2000). L‘Expérience des Relais Enfants Parents. In: Françoise Dolto

aujourd‘hui présente, Paris: Gallimard.

Blanco, M.-F. (1992) Comment aider un parent détenu et son enfant?, Enfants, Parents, Prison, n.4, Paris:

Fond. de France.

189

Bibliografie

190

Bloom, B. & Steinhart, D. (1993). Why Punish the Children?, Council on Crime & Delinquency: San

Francisco.

Bona, R. (1994). Problemas específicos de la mujer reclusa, in Vigilancia penitenciaria, VIII Reunión de

jeuces de vigilancia penitenciaria. Madrid: Consejo General del Poder Judicial, pp.103-117.

Bonnetain, Y. S. & Vallot, M. J. (1991). Pour accompagner les femmes incarcérées et leur bébé, de

l‘attachement à la séparation, Dialogue, n.112, Paris.

Boswell, G. & Wedge, P. (2002). Imprisoned Fathers and Their Children, London: Jessica Kingsley.

Boudouris, J. (1996). Parents in Prisons: Addressing the needs of families. College Park, Maryland: ACA.

Bouregba, A. (2011). L‘enfant et son parent, l‘histoire d‘une empreinte. Paris: Dunod.

Bouregba, A. (2010). L‘éloignement : perspective psychanalytique, Variations, n.5, pp.5-19.

Bouregba, A. (2005). I legami familiari alla prova del carcere. Milan: Bambinisenzasbarre.

Bouregba, A. (2004). Les troubles de la parentalité. Paris: Dunod.

Bouregba, A. (2002). La nécessaire continuité des liens familiaux. In: Bouregba, A. (ed.), Les liens

familiaux à l‘épreuve du pénal, Paris: Éditions Érès, pp.7-12.

Bouregba, A. (2002). La parentalité à l‘épreuve de l‘incarcération, In: Bouregba A. (ed.), Les liens famili-

aux à l‘épreuve du pénal, Paris, Éditions Érès, pp. 71-83.

Bouregba, A. (1992). Parents, Détenus, Enfants Séparés: De la rupture au maintien des liens, Enfants,

Parents, Prison, n.4, Paris: Fondation de France.

Bouregba, A. (1991). De la rupture au maintien des liens, Transitions, Enfants-Parents-Lieux, n.31. Paris:

ASEPSI.

Bowlby, J. (1973). A Secure Base: Parent child attachment and healthy human development, New York:

Basic Books.

Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss (Vol. 1), Attachment. Basic Books: Penguin Books.

Bowlby, J. (1973). Attachment and Loss (Vol. 2), Separation : Anxiety and Anger. Basic Books: Penguin

Books.

Bowlby, J. (1980). Attachment and Loss (Vol. 3), Loss: Sadness and depression. Basic Books: Penguin

Books.

Braman, D. (2004). Doing Time on the Outside: Incarceration and Family Life in Urban America.

Ann Arbor: University of Michigan Press.

Brown, K. (2001). No-one‘s Ever Asked Me: Young People With a Prisoner in the Family, London:

Federation of Prisoners‘ Families Support Groups, Young People‘s Project.

Buyse, S., De Jaegher, K., Meyvis, W. & Sauveur, M. H. (1997). Quand un parent est en prison… comment

rester proches: Les relations des enfants avec leur parent en prison. La situation en Belgique. Bruxelles:

Fondation Roi Baudouin.

Caddle, D. & Crisp, D. (1997). Mothers in Prison, Home Office Research and Statistics Directorate,

London: HMSQ.

Carlson, B. E. & Cervera, N. (1991). Inmates and their families: Conjugal visits, family contact, and family

functioning. Criminal Justice and Behaviour, n.18.

Cassan, F. (2002). L‘Histoire familiale des hommes détenus. Synthèses, n.59, Paris: INSEE.

Catan, L. (1992). Infants With Mothers in Prison, in Shaw R. (ed.), Prisoners‘ Children: What Are the

Issues?. London: Routledge, pp.76-95.

Catan, L. (1988). The Development of Young Children in HMP Mother and Baby Units, HORPU Research

Bulletin, n.26. London: pp.9-12.

Chantraine, G. (2004). Prison et regard sociologique: pour un décentrage de l‘analyse critique. Champ

pénal/penal Field, 1.

Chantraine, G. (2004). Par-delà les murs. Expériences et trajectoires en maison d‘arrêt. Paris: Le Monde.

Cloutier, R. & Lemieux, N. (1995). Le programme entre-parents: Fournir aux parents des moyens pour

favoriser l‘adaptation de l‘enfant à la suite de leur separation. Santé Mentale au Québec, n.20(1), p.221-

227.

Combessie, Ph. (2001). Sociologie de la prison, Paris: Editions La Découverte.

Coquebert, A. (2010). Crever de solitude, la constitution du groupe de paroles, Variations, n. 5, pp.49-56.

Coyle, A. (2005). Understanding prisons: Key issues in policy and practice. McGraw-Hill International.

Coyle, A. (2003). A human rights approach to prison management. Criminal Behaviour and Mental

Health, 13(2), pp.77-80.

Crepin, C. (2000). Les détenus et leur famille: les effets de l‘incarcération. Recherches et prévisions, n.61,

pp.92-94.

Dallaire, D. H., Ciccone, A., & Wilson, L. C. (2010). Teachers‘ experiences with and expectations of

children with incarcerated parents. Journal of Applied Developmental Psychology, 31(4), pp.281-290.

Dallaire, D. H. (2007). Incarcerated mothers and fathers: A comparison of risks for children and families.

Family relations, 56(5), pp.440-453.

Defina, R.H. & Hannon, L. (2010). The Impact of Adult Incarceration on Child Poverty: A County-Level

Analysis, 1995-2007, The Prison Journal 90 (4), pp.377-396.

Dehart, D.D. & Altshuler, S.J, (2009). Violence Exposure Among Children of Incarcerated Mothers. Child

and Adolescent Social Work Journal, n.26, 5, pp.467-479.

Daga, L. & Biondi, G. (1988). Il problema dei figli con genitori detenuti, in Caffo E. (éd.), Il rischio

familiare e la tutela del bambino. Milan: Guerrini e Associati.

Durnescu, I., Dobrica, M. & Bejan, C. (2010). Prison Rehabilitation in Romania, Journal of Criminal Justice

and Security 12 (2), pp.181-195.

De Pascalis, M. (1996). Colloqui visivi e telefonici: non solo diritto del detenuto ma anche componente

del trattamento, Diritto processuale penale.

Delens-Ravier, I. & Weissgerber, G. (2005). Recherche évaluative conjointe enfants, parents, détenus,

Rapport final de recherché. Belgium: Fonds Houtman.

Ditchfield S. (1994). Family Ties and Recidivism: Main findings from the literature. Home Office Research

Bulletin, n.36, London.

Dolto, F. & Ruffo, A. (1999). L‘Enfant, le juge et la psychanalyste (Interviews). Paris: Gallimard.

Dormoy O. (1991). Une journée particulière à Fleury-Mérogis, La visite de Françoise Dolto à la Maison

d‘Arrêt de Femmes de Fleury-Mérogis le 26 mars 1987, Transitions, n. 31. Paris: Enfants-Parents-Lieux,

(APSI).

Dufourcq-Chappaz, C. (2010). Groupe de soutien à la parentalité, Atelier de confection d‘objets relais,

Variations, n. 5, p.68-77.

Eddy, J. M., & Poehlmann, J. (2010). Children of Incarcerated Parents: A Handbook for Researchers and

Practitioners. Urban Institute Press. 2100 M Street NW, Washington, DC 20037.

Eliacheff, C. (2002). L‘enfant éloigné de son parent incarcéré. In: Bouregba, A. (ed.), Les liens familiaux

à l‘épreuve du penal. Paris: Éditions Érès, pp.39-50.

Federation of Prisoners‘ Families Support Groups. (1993). Living On The Outside, Prisoners‘ Families,

Needs and Responses, Conference Report. London.

Ferrari, P. (1990). (ed.), Enfants et Prison, Coll. Lieux de l‘enfance. Paris: Editions Eshel.

Foucault, M. (1975). Surveiller et punir, la naissance de la prison, Paris: Gallimard.

Gabel, K. & Johnston, D. (1995). Children of Incarcerated Parents. New York: Lexington Books.

Gabel, S. & Shindeldecker, R. (1993). Characteristics of children whose parents have been incarcerated,

Hospital and Community Psychiatry, n.44(7), pp.656-660.

Gabel, S. (1992). Behavioral Problems in Sons of Incarcerated or Otherwise Absent Fathers: The issue of

separation. Family Process, n.31, pp.303-314.

Gampell, L. & Ayre, E. (2011). Consultation response to ―Strengthening Mutual Trust in the European

Judicial Area - a Green Paper on the Application of EU Criminal Justice Legislation in the Field of Deten-

tion‖ (COM (2011) 327/3)

http://ec.europa.eu/justice/newsroom/criminal/opinion/files/110510/eurochips_response_en.pdf

Ghani, N. A. & Mahmud, C. S. N. (2012). Social Support and Well-being of the Children of Prisoners,

Advances in Natural and Applied Sciences, n.6, 3, pp.357-364.

Ghetti, C. (2000). Carcere e famiglia, gli aspetti del disagio. In: Nanni, W. & Vecchiato, T. (ed.), La Rete

Spezzata. Milan: Feltrinelli.

Giravalli, P. (2012). In: Bouyssière-Catusse, E. & Raynaud, J-P. (ed.) Adolescents difficiles: penser et

construire des partenariats. Ramonville-Saint Agne: Éditions Érès.

Glover, J. (2009). Every night you cry: the realities of having a parent in prison. Essex: Barnardos.

191

Bibliografie

192

Hairston, C. F. (1991). Family Ties During Imprisonment: Important to Whom and for What?. Journal of

Sociology and Social Welfare, n.18(1), pp.87-104.

Hairston, C. F. & Hess, P. M. (1989). Family Ties: Maintaining child-parent bond is important. Corrections

Today, n.51(2), pp.104-106.

Herzog-Evans, M. (2000). L‘intimité du détenu et de ses proches en droit compare. Paris: L‘Harmattan.

Hissel, S., Bijleveld, C. & Kruttschnitt, C. (2011). The well-being of children of incarcerated mothers:

An exploratory study for the Netherlands, European Journal of Criminology, n.8 (5), pp.346-360.

Holt, N. & Miller, D. (1972). Exploration in Inmate-Family Relationships, Report n. 46. Sacramento: Cali-

fornia Department of Corrections.

Cuminetti, M. (2002). Il tempo e lo spazio della relazione figli-genitori in carcere. Séminaire du 8 juin

2001. Milan: Bambinisenzasbarre/Associazione Gruppo Carcere.

Johnson, E. I., & Easterling, B. (2012). Understanding unique effects of parental incarceration on children:

Challenges, progress, and recommendations. Journal of Marriage and Family, 74(2), pp.342-356.

Johnson, E. I. & J. Waldfogel. (2004). Children of incarcerated parents: Multiple risks and children‘s living

arrangements. In: Patillo, M., Weiman, D. & Western, B. (ed.), Imprisoning America: The Social Effects of

Mass Incarceration. New York: Russell Sage.

Jones, A., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A., Hirschfield, A., Ayre, L.,

Urban, M., Sharratt, K. and Christmann, K. (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to

strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Available online at:

http://eprints.hud.ac.uk/18019/

Jones, A. (2012). Experiences of Invisible, Marginalised or Socially Excluded Childhood: Implications for

national and international agendas. Scientific Annals of the ‗Al. I. Cuza‘ University, Iasi. Sociolo; 2012,

Vol. 5 Issue 2, p.5.

Kaminski, D. (2006). Droits des détenus et protection de la vie familiale. Politiques sociales, n.3-4, pp.12-

24.

Kaminski, D., Reman, P., Delens-Ravier, I. & Weissberger, G. (2005). Recherche évaluative conjointe En-

fants-Parents détenus. Brussels: Fonds Houtman (ONE).

King, R. (2005). Capital Consequence: Families of the Condemned Tell their Stories. New Brunswick: N.J.,

Rutgers University Press.

Kjellstrand, J. M. & Eddy, J. M. (2011). Parental Incarceration During Childhood, Family Context, and

Youth Problem Behavior Across Adolescence. Journal of Offender Rehabilitation, n.50, pp.18-36.

Kruse, C. (2009). La diversité culturelle dans les espaces de rencontre. Entre déni et idéologie. Le Furet,

n.58.

Laforrune, D., Barrette, M. & Brunelle, N. (2005). L‘incarcération du père: expérience et besoins des

familles, Criminologie, n.38, Vol. 1, pp.163-188.

Lanier, C. (1993). Prisoners Parenting Center: A Promising Resource Strategy for Incarcerated Fathers.

Journal of Correctional Education, pp.174-182.

Le Camus, J. (2002). Rester parents malgré la détention: les relais enfants-parents et le maintien des

liens familiaux, Ramonville-Saint Agne: Éditions Érès.

Lee, F., Gentry, M. & Laver, M. (2005). The Impact of the Adoption and Safe Families Act. CWLA.

Le Defenseur des Droits. (2013). Groupe de travail ―Intérêt supérieur de l‘enfant‖, Rapport ―Le maintien

de liens à l‘épreuve de l‘incarcération‖. La République Française: Le Defenseur des Droits.

Lemaire, J. G. (1989). Famille, Amour, Folie. Paris: Païdos le Centurion.

Lloyd, E. (1991). Contact between children and their imprisoned parents: research and practice. In: Mc-

Murran, M. & Thornton, D. (ed.), Proceedings of the 1991 Prison Service Psychology Conference. London:

Home Office HMPS.

Loper, A. B., Phillips, V., Nichols, E. B., & Dallaire, D. H. (2014). Characteristics and Effects of the

Co-parenting Alliance between Incarcerated Parents and Child Caregivers. Journal of Child and Family

Studies, 23(2), pp.225-241.

Loucks, N. (2005). Keeping in Touch: The Case for Family Support Work in Prison. London: Prison Reform

Trust.

Loucks, N. (2004). Prison without bars: needs, support, and good practice for work with prisoners‘

families. Tayside: Families Outside.

Loucks, N. (2002). Just Visiting? A Review Of The Role Of Prison Visitors‘ Centre Author: Nancy Loucks,

Publisher: Prison Reform Trust Pages.

Luzzago, A., Pietralunga, S. & Solera, P. (1991). L‘incidenza negativa della detenzione dei genitori sui figli.

Rassegna Italiana di Criminologia. Milan: Giuffré.

Manolache, R. & Loancea, A. (2011). Study on the impact of real economic growth on crime rates for

Romania. Implications of population from rural privative of imprisonment of liberty. The Bucharest

Academy of Economic Studies.

Marshall, K. (2008). Not Seen. Not Heard. Not Guilty: The Rights and Status of the Children of Prisoners

in Scotland. Edinburgh: Scotland‘s Commission for Children and Young People.

Matthews, J. (1983). Forgotten victims. How prison affects the family, London: NACRO.

McEvoy, K., O‘Mahony, D., Horner, C. & Lyner, O. (1992). The home front: the families of politically

motivated prisoners in Northern Ireland. British Journal of Criminology, n.39(2), pp.175-197.

Melli, P. & Sacerdote, L. (2011). Lalla‘s Wednesdays, I mercoledi di Lalla. Milan: Bambinisenzasbarre onlus.

Miller, A. L., Perryman, J., Markovitz, L., Franzen, S., Cochran, S., & Brown, S. (2013). Strengthening

Incarcerated Families: Evaluating a Pilot Program for Children of Incarcerated Parents and Their

Caregivers. Family relations, 62(4), pp.584-596.

Ministry of Justice. (2012). Prisoners‘ childhood and family backgrounds. London.

Montigny, E. (2000). Une association au service de la vérité. La Croix.

Mulready-Jones, A. (2011). Hidden Children: A study into services for Children of Incarcerated Parents in

Sweden and the United States. PACT, pp.1-23.

Murray, J., Farrington, D. P., & Sekol, I. (2012). Children‘s antisocial behavior, mental health, drug use, and

educational performance after parental incarceration: a systematic review and meta-analysis.

Psychological bulletin, 138(2), p.175.

Murray, J., & Farrington, D. P. (2008). The effects of parental imprisonment on children. Crime and Justice,

37(1), pp.133-206.

Murray, J. (2007). The cycle of punishment Social exclusion of prisoners and their children. Criminology

and Criminal Justice, 7(1), p.55-81.

Murray, J., & Farrington, D. P. (2006). Evidence Based Programs for Children of Prisoners. Criminology

& Public Policy, 5(4), p.721-735.

Murray, J. (2005). The Effects of Imprisonment on Families and Children of Prisoners. In: Liebling, A. &

Maruna, S. (ed.), The Effects of Imprisonment of prisoners. Uffculme Cullompton, Devon: Willan

Publishing. pp.442-464.

Nurse, A. M. (2002). Fatherhood Arrested: Parenting from within the Juvenile Justice System. Nashville:

Vanderbilt University Press.

Ott, L. (2010). Les relations enfants-parents: perspective éducative et philosophique. Variations, n.5, pp.32-

47.

Dublin Institute of Technology, Centre for Social and Educational Research. (2002). Parents, Children and

Prison, Effects of Parental Imprisonment on Children. Dublin.

Parke, R. D. & Clarke-Stewart, K. A. (2002). Effects of Parental Incarceration on Young Children.

Conference: From Prison to Home, The Effect of Incarceration and Reentry on Children, Families and

Communities. 30-31 January 2001, U.S. Department of Health and Human Services.

Perez, J. A. (1996). Inmate Parenting Contact Visitation Programs: Why implement them? American Jails,

n.10(5), pp.31-6.

Peterilia, J. (2004). When Prisoners Come Home: Parole and Prisoner Reentry. New York: Oxford University

Press.

Philbrick, K. (2005). Children Visiting Prisons: Sharing good practice. Glasgow: KIDS VIP.

Poehlmann, J., Dallaire, D., Loper, A. B., & Shear, L. D. (2010). Children‘s contact with their incarcerated

parents: Research findings and recommendations. American Psychologist, 65(6), p.575.

Poehlmann, J. (2009). Children of incarcerated mothers and fathers. Wis. JL Gender, & Soc‘y, 24, p.331.

Queloz, N., Luginbühl, U. & von Mandach, L. (2013). Am selben Strick ziehen: Vernetzung und interdiszi-

plinäre Zusammenarbeit im Justizvollzug / Tirer à la même corde: mise en réseau et collaboration

193

Bibliografie

194

interdisciplinaire dans l‘exécution des sanctions pénales. Collection Criminalité, Justice et Sanctions,

Vol. 14.

Queloz, N., Luginbühl, U., Senn, A. & Magri, S. (ed.) (2009). Ist das Ziel der Resozialisierung noch

zeitgemäss? / L‘objectif de la resocialisation est-il toujours d‘actualité?. Famille je vous hais ou famille je

vous aime; les rôles de familles dans la resocialisation Vol. 12. Bern: Staempfli.

Revault D‘Allonnes, C. (1993). Etre, faire, avoir un enfant. Petite Bibliothèque Payot.

Robertson, O. (2012). Children of incarcerated parents. Geneva: Quaker United Nations Office.

Robertson, O., Sharratt, K., Pascaru, G., Bieganski, J., Kearney, H., Dommerland, N., Jones, A., Raikes, B.,

Urban, M. & Cheung, R. (2012). Stakeholder Perspectives on the needs of Children of Prisoners in Europe.

Scientific Annals of the Ioan Cuza University Iasi: Social Work Series, 5 (2). pp.98-114.

Robertson, O. (2007). The impact of parental imprisonment on children. Geneva: Quaker United Nations

Office.

Rosenberg, J. (2009). Children Need Dads Too: Children with Fathers in Prison. Geneva: Quaker United

Nations Office.

Sacerdote, L. (2001). Il mantenimento della relazione genitoriale nella separazione della detenzione,

un intervento possible, Ristretti Orizzonti, n.5.

Sacerdote, L. (2006). I legami familiari messi alla prova , Famiglia Oggi, n.5.

Sacerdote, L. (2013). Genitorialità e carcere: coniugare sicurezza e qualità dell‘incontro, percorso

formativo del triennio 2010-13 al personale penitenziario della Lombardia, p.160.

Sack, W. H. & Seidler, J. (1978). Should children visit parents in prison? Law and Human Behaviour,

n 2(3), pp.261-66.

Sack, W. H., Seidler, J. & Thomas, S. (1976). The children of imprisoned parents: A psychosocial

exploration, American Journal of Orthopsychiatry, n.46(4), pp.618-628.

Sautereau, E. (1999). La place du psychiatre dans les situations d‘inceste, Variations, n.3, pp.7-20.

Scharff-Smith, P. & Gampell, L. (2011). Children of Imprisoned Parents. The Danish Institute for Human

Rights, European Network for Children of Imprisoned Parents, University of Ulster and

Bambinisenzasbarre. Copenhagen: DIHR.

Schekter, V., Granzotti, E. & Hauri, E. (2006) Parentalité et détention, Revue Suisse de Criminologie, 2,

pp.47-50. Bern.

Schwartz-Soicher, O., Geller, A. & Garfinkel, I. (2011). The Effects of Paternal Incarceration on Material

Hardship. Social Service Review, n.85,3, pp.447-473.

Service Treffpunkt. (2013). Lueurs d‘espoir, œuvre collective réunissant les témoignages et les œuvres des

détenus. Luxembourg.

Seymour, C. B. & Hairston, C. F. (1998). Children with Parents in Prison: Special Issue, Child Welfare

Journal of Policy, Practice and Program, n.77(5), pp.469-493.

Sharp, S. F., Marcus-Mendoza, S. T. (2001). It‘s a family affair: Incarcerated women and their families.

Women and Criminal Justice, n.12(4), pp.21-49.

Shaw, R. (1992). Prisoners‘ Children: What are the Issues?. London: Routledge.

Shlafer, R., Gerrity, E., Ruhland, E., Wheeler, M., & Michaels, C. (2013). Children with Incarcerated

Parents-Considering Children‘s Outcomes in the Context of Family Experiences.

Social Exclusion Unit. (2002). Report: Reducing Re-offending by Ex-prisoners. London.

Taylor, R. (2004). Women in Prison and Children of Imprisoned Mothers, preliminary research paper.

Geneva: QUNO.

Uchida, C. D., Swatt, M. & Solomon, S. E. (2012). Exposure to Violence Among Children of Inmates:

A Research Agenda. Silver Spring: Justice and Security Strategies, Inc.

Weissberger, G. & Delens-Ravier, I. (ed.). (2006). Les enfants de parents detenus. Les politiques sociales,

n.3-4. Fondation Universitaire de Belgique.

Wilderman, C. (2010). Parental Incarceration and Children‘s Physically Aggressive Behaviours: Evidence

from Fragile Families and Child Well-Being Study. Social Forces 89 (1), pp.285-310.

Wolleswinkel R. (2002). Children of Imprisoned Parents. In: Willems J. C. M. (ed.), Developmental and

Autonomy Rights of Children: Empowering Children, Caregivers and Communities. Anvers: Intersentia.

Index

A

Action for Prisoners` Families 160, 170, 173

Advocacy 12, 29, 30, 36, 49, 59, 135, 156, 160, 161, 162, 163,

169, 172, 174, 178, 181, 182

Arest preventiv 47, 49, 51, 74, 79, 83, 88, 90, 92, 126, 177

Atașament 43, 45, 46, 65, 67, 68, 69, 70, 72, 78, 112, 121, 154

B

Bambinisenzasbarre 76, 79, 95, 108, 146, 161, 165, 167, 168, 180

Regulile Bangkok 26, 37, 113, 115, 118, 119, 128, 131, 161, 162, 178, 185

Bedford Row 46, 52, 53, 155, 156

Bryggan 29, 49, 51, 53, 80, 83, 142, 144, 152, 161, 162, 166,

171, 172

Bouregba 8, 17, 45, 51, 131, 146, 171

C

Camere de joacă 96, 101, 122, 130, 138, 150, 151

Carta Drepturilor Fundamentale

ale UE 14, 25, 26, 34

Cercuri de studii (pentru părinți) 76, 80, 82, 83, 142

Copii ambasadori 31, 56, 179

Copiii deținuților

Cercetare 12, 17, 20, 21, 22, 38, 41, 42, 45, 47, 49, 84, 85, 95, 100,

107, 109, 113, 115, 120, 131, 136, 139, 142, 148, 149,

156, 157, 161, 162, 165, 166, 169, 178, 182, 184, 186

Reziliență 17, 19, 21, 41, 42, 43, 44, 51, 84, 89, 136

Școli 19, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 54, 57, 58, 59, 69, 76, 77, 88,

98, 103, 123, 124, 125, 128, 130, 138, 150, 156, 167,

174, 177, 180

Rușine 44, 45, 46, 57, 58, 67, 71, 88, 135, 136, 137, 155, 156,

163, 172

Stigmat 15, 18, 42, 44, 45, 46, 51, 139, 163, 167, 172

Children of Prisoners Europe 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 24, 37, 41, 44,

48, 59, 87, 89, 94, 107, 140, 161, 164, 168, 169, 174,

176, 182, 183, 185

Comitetul ONU pentru Drepturile

Copilului (CRC) 11, 21, 28, 29, 30, 32, 57, 161, 162, 165, 168, 176

Convenția ONU pentru Drepturile

Copilului (UNCRC) 11, 14, 18, 24, 25, 26, 28, 29, 30, 31, 32, 36, 48, 91, 130, 148,

156, 162, 163, 165, 173, 176, 181

Comitetul pentru Prevenirea

Torturii (CPT) 36, 113, 114

Contactul dintre copii și

părinții încarcerați 26, 93, 141, 175

Coping 11, 17, 18, 21, 41, 42, 43, 44, 47, 50, 53, 59, 85, 87, 92,

140, 162, 163, 164, 165, 167, 169

Consiliul Europei 15, 30, 37, 112, 113, 114, 115, 181

Curtea Europenă pentru

Drepturile Omului 26, 33, 36, 113

Crucea Roșie 169, 172, 184

D

Drepturile părintești 26, 73

Deținuți politici 26

E

Index

European Network Ombudspersons

for Children (ENOC) 30

F Facilitare 58, 108, 114

Familii din exterior 19, 28, 58, 59, 106, 149, 150, 168, 170, 176

Fédération des Relais Enfants Parents (FREP) 151, 165, 172

Fondul Ormiston Copii & Familii 91, 95, 99

Foreningen for Fangers Pårørende (FFP) 19, 45, 48, 53, 56, 57, 59, 98, 144, 161, 167, 168, 171,

178, 179

Î

Întreținători 18, 19, 31, 42, 51, 52, 53, 78, 89, 91, 100, 101, 108, 113,

138

Împuternicire 31, 60

I

Impact 12, 17, 18, 24, 31, 33, 35, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48,

49, 50, 51, 52, 57, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 72, 73, 74, 75,

78, 82, 83, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 93, 94, 95, 102, 104,

107, 112, 113, 121, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 142,

143, 144, 147, 148, 150, 153, 154, 160, 161, 162, 163,

166, 168, 178, 182

Irlanda/Fondul Irlandez pentru Reforma Penală 165

Instruirea VIP pentru copii 154

L

Legea Finocchiaro 118

M

Media 19, 58, 59, 136, 138, 166, 167, 168, 169, 171, 172, 174,

175, 180, 181, 184, 185

Mame și copii în case surogat 123, 124, 125, 127, 128, 129

Mame încarcerate 12, 15, 16, 38, 50, 65, 74, 79, 80, 103, 108, 112, 113, 123

Migrarea 123, 127, 128

O

Ofițer pentru contactul cu familia 94, 178

P

Părinte 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 25, 26, 27, 29, 31, 32, 33, 34,

35, 38, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 54, 55,

56, 57, 59, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76,

77, 78, 79, 80, 83, 84, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 95, 96,

97, 98, 99, 100, 101, 102, 105, 107, 108, 109, 112, 120,

121, 125, 126, 135, 136, 137, 138, 139, 144, 148, 150,

151, 152, 153, 154, 156, 160, 161, 163, 164, 166, 167,

168, 171, 172, 173, 179, 180, 181, 183, 185

Părinți încarcerați 11, 15, 47

Părinte-copil 36, 46, 65, 66, 67, 68, 70, 71, 72, 74, 98, 107, 153

Părinți

Mame încarcerate 123, 128

Educația parentală 135

Permisie/Plecare acasă 50, 82, 83, 104, 106, 130

PACT 49, 95, 107

Personalul din închisori 80, 126

196

Q

Quaker United Nations Office 11, 17, 30, 37, 161

R

Regulile Închisorilor Europene 26, 36, 37, 181

Relais Enfants Parents Belgia 101, 161, 173

Relais Enfants Parents Franța 50, 78, 79, 88, 89, 101, 102, 105, 127, 153, 161, 167,

171, 172, 173

Reabilitare/Reintegrare 20, 103, 104, 105, 107, 112, 131, 136

Rușinea 44, 45, 46, 57, 58, 67, 71, 88, 135, 136, 137, 155, 156,

163, 172

S

Salvați Copiii 24, 169, 172

SAVN 53, 171

Secrete 44, 45, 49, 50, 154

Sentimente 43, 44, 50, 51, 56, 68, 69, 76, 77, 80, 87, 137

Stimă de sine 44, 67, 71, 73, 79, 88, 90, 156

Separare 26, 33, 42, 45, 46, 50, 69, 75, 78, 84, 87, 88, 95, 102,

108, 113, 114, 120, 124, 127, 136, 153, 154, 160, 161

Service Treffpunkt 54, 102, 103

Solrosen 56, 123, 129, 161

Spazio Giallo 18, 91, 95

T

Tați încarcerați 15, 16, 38, 74, 102, 105

Tratatul de la Lisabona 14, 34, 35, 181

Training 12, 18, 48, 53, 54, 57, 58, 59, 74, 78, 80, 84, 92, 94,

109, 112, 115, 116, 117, 122, 126, 131, 135, 136, 137,

138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148,

149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 163, 164,

166, 174, 177, 180, 181, 185

Treffpunkt e.V 53, 54, 140, 163

U

Universal Periodic Review 38, 49, 91, 165, 170, 175

V

Vizitarea 93, 224, 35, 37, 54, 81, 85, 87, 88, 89, 91, 92, 95, 97, 98, 104,

108, 112, 116, 128, 138, 144, 160, 168, 172, 179, 185

Vizitele centrate pe copil 87, 92, 96, 99, 100, 109, 151

Vizitele familiale private 104

Z

Ziua ONU pentru Dezbateri Generale 11, 21, 30, 41, 47, 161, 162, 167

197

Index

Membrii rețelei Children of Prisoners Europe

Action for Prisoners‘ Families: 25 Corsham Street – Londra N1 6DR

Tel. +44 (0)207 553 7653 – http://www.prisonersfamilies.org.uk

ASBL Relais Enfants Parents Belgique: Rue de Bordeaux, 62A – 1060 Bruxelles

Belgia – Tel. +32 (0)2 534 88 13 – info@relaisenfantsparents.be

http://www.relaisenfantsparents.be/index.php

Associazione Bambinisenzasbarre: Via Antonio Baldissera 1 – 20129 Milano –

Italia Tel. +39 (0)2 711 998 – associazione@bambinisenzasbarre.org

http://www.bambinisenzasbarre.org

Bedford Row Family Project: Lower Bedford Row – Limerick – Republica Irlanda

Tel. +353 (0)61 315332 – info@bedfordrow.ie – http://www.bedfordrow.ie

198

Czech Helsinki Committee: Štefánikova 21 – 150 00 Praha 5 – Republica Cehă

sekr@helcom.cz – http://www.helcom.cz/en/

Families Outside: 13 Great King Street – Edinburgh EH3 6QW – Scoția

Tel. +44 (0)131 557 9800 – admin@familiesoutside.org.uk

http://www.familiesoutside.org.uk

Fédération des Relais Enfants Parents: 4 – 6 rue Charles Floquet – BP38

92122 Montrouge – Franța – Tel.+33 (0)1 46 56 79 40 – repidf@club-internet.fr

FFP (Foreningen for Fangers Parorende/Prisoners‘ Next of Kin): P.B. 6710

St. Olavsplass – 0130 Oslo – Norvegia – Tel. +47 (0)22 11 41 30 – post@ffp.no

http://www.ffp.no

Henriette Heimgaertner: Berlin – Germania – contact@networkcope.eu

Kate Philbrick: 18 Turnberry Road – G11 5AJ – Glasgow – Scoția

katephilbrick@uwclub.net

Lucy Gampell: Londra – UK – lgampell@gmail.com

NIACRO: 4 Amelia St – Belfast BT2 7GS – UK – Tel. +44 (0)28 9032 0157

niacro@niacro.co.uk – http://www.niacro.co.uk

Niños sin Barreras: Barcelona – Spania – elias@ninossinbarreras.org

Office of the Ombudsman for Children: Teslina 10 – Zagreb – Grad Zagreb 10000

Hrvatska – Croația – Tel. +385 (0)1 4929 669 – info@dijete.hr (Contact Maja

Šupljika) http://www.dijete.hr

PACT: Park Place – 12 Lawn Lane – Vauxhall – Londra SW8 1UD –

UK Tel. +44 (0)20 7735 9535 – info@prisonadvice.org.uk

http://www.prisonadvice.org.uk

Relais Enfants Parents: Rue de Bordeaux 62A – 1060 Bruxelles –

Belgia Tel. +32 (0)2 534 88 13 – info@relaisenfantsparents.be

Relais Enfants Parents Romands: Rue du Tunnel 1 – 1005 Lausanne –

Elveția Tel. +41 (0) 22 310 55 51 – info@repr.ch

http://www.carrefour-prison.ch/Organisation

Ria Wolleswinkel: Universiteit Maastricht – Faculty of Law – Department of

Criminal Law and Criminology – Postbus 616 – 6200 MD Maastricht – Olanda

Tel. +31 (0)43 388 32 96 – Ria.Wolleswinkel@STRAFR.UNIMAAS.NL

Riksbryggan: Drottninggatan 38 – 652 25 Karlstad – Suedia

Tel. +46 (0)8-40026121 – info@riksbryggan.se – http://www.riksbryggan.se

Service Treffpunkt: 19 rue Pasteur – L - 3543 Dudelange –

Luxembourg Tel. +352 (0)547 163 600 –

service.treffpunkt@fm.etat.lu

Solrosen: Andra Långgatan 29 – 413 27 Göteborg – Suedia – Tel. + 46 (0)31712

1314 info@raddningsmissionen.se –

http://www.raddningsmissionen.se/verksamhet/solrosen

Treffpunkt e.V.: Fürther Str. 212 – 90429 Nürnberg –

Germania Tel. +49 (0)911 27 47 690 –

verwaltung@treffpunkt-nbg.de http://www.treffpunkt-

nbg.de

199

Children of Prisoners Europe Members

Despre Children of Prisoners Europe

Aproximativ un milion de copii din Europa sunt

despărțiți de părintele lor încarcerat în fiecare an.

Totuși, puțini oameni cunosc impactul pe care îl poate

avea încarcerarea părintelui asupra copilului. Children

of Prisoners Europe (fostă Eurochips) este o rețea la

nivel european, care încurajează perspective și

practici inovatoare pentru a se asigura că

drepturile acestor copii sunt pe deplin

respectate și că sunt întreprinse acțiuni pentru a

asigura bunăstarea și dezvoltarea lor sănătoasă.

Cu sprijinul de lungă durată al Fundației Bernard

van Leer, rețeaua este o organizație bazată pe

membri, alcătuită din organizații non-

guvernamentale și persoane din Europa și din alte

părți ale lumii, conectați de o echipă de personal

cu sediul în Paris. Prin creșterea conștientizării în

organizațiile bazate pe copil, serviciile din închisori

și factorii politici pentru nevoile specifice ale

copiilor cu părinți în detenție și promovarea

inițiativelor care iau în calcul aceste nevoi,

organizația caută:

Extinderea programelor care susțin relația copil-

părinte și ajută la minimizarea violenței pentru

copiii cu un părinte încarcerat — Introducerea

perspectivei copilului prin procesul penal, de la

arestare până la eliberare — Impulsionarea

colaborării trans-sectoriale între agențiile publice

și private implicate în suportul și luarea de decizii

referitor la copiii cu părinți în detenție —

Obținerea de informații mai bune și a unei

vizibilități mai bune pentru copiii cu părinți în

detenție și influențarea politicilor în favoarea lor —

Promovarea schimbului de inițiative, experiență și

bună practică pentru copiii cu părinți în detenție

— Sporirea experienței profesioniștilor din

domeniu.