GEORGETTE HEYER
Pentrudragostea lui Cressy
Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU
ALCRISM-94
giannijolys
Capitolul 1
Era trecut de ora dou` diminea]a când tr`sura de po[t` ajunse pe Hill
Street. Era o noapte frumoas`, dup` cum striga cu o voce monoton`
paznicul de noapte, f`cându-[i rondul \n Berkeley Square. Luna plin`,
care str`lucea pe un cer f`r` nori, f`cea s` p`leasc` luminile felinarelor
de pe strad` [i asta chiar \n Pall Mall, unde gazul \nlocuise l`mpile cu
petrol. Agita]ia tr`surilor [i lumina care se vedea printr-o u[` deschis` pe
latura de est a parcului indicau c` nu toate persoanele din \nalta societate
p`r`siser` Londra; dar, la sfâr[itul lunii iunie "sezonul" se \ncheia [i
c`l`torul nu fu deloc surprins s` g`seasc` Hill Street pustie. N-ar fi fost
mirat s` constate c` ciocanul cu care se b`tea \n u[a \n fa]a c`reia tocmai
se oprise, fusese scos. Dar o scurt` privire, \l lini[ti: re[edin]a contelui de
Denville nu fusese \nc` inchis` pentru var`. C`l`torul, un b`rbat tân`r
\nf`[urat \ntr-un pardesiu reiat, \n stil polonez, [i pe cap cu o p`l`rie din
p`r de castor, s`ri jos din vehicul, \[i lu` geanta de c`l`torie bine umflat`
[i-[i scoase portmoneul. Dup` ce pl`ti vizitiului, \[i ridic` bagajul, urc`
treptele de la intrare [i trase cu putere lan]ul clopo]elului.
giannijolys
Chiar \nainte ca acesta s` \nceteze s` bat`, tr`sura disp`ruse. Dar
nimeni nu veni s` deschid`. C`l`torul sun` din nou, f`r` mai mult succes.
Dup` mai multe minute de a[teptare, trebui s` constate c` e[uase \n
tentativa de a trezi pe vreunul dintre servitorii |n`l]imii Sale.
Se gândi. Nu era imposibil, de[i pu]in verosimil, ca toat` lumea din
cas` s` fi p`r`sit Londra, uitând s` scoat` ciocanul de la u[` [i s` \nchid`
obloanele. Pentru a se asigura, se \ntoarse pe trotuar [i examin` fa]ada.
Constat` nu numai c` obloanele nu erau \nchise, dar c` partea de sus a
unei ferestre glisante de la parter era \ntredeschis`. {tia c` aceasta d`dea
\n sufragerie. Pentru un b`rbat tân`r \ndr`zne] [i hot`rât, nu era nici o
greutate s` ajung` la ea. Sco]ându-[i pardesiul [i rugându-se ca paznicul
de noapte s` nu apar`, \ncepu s`-i demonstreze lunii, c`reia se p`rea c`
pu]in \i p`sa de asta, c` nu considera faptul de a se coco]a pe pervazul
ferestrei \n chestiune o isprav` primejdioas`, sau grea. O dat` ajuns
acolo, nu avu nici o greutate s` ridice panoul inferior [i s` intre \n
\nc`pere. Câteva clipe mai târziu, p`trundea \n holul unde, pe o consol`
de marmur`, era a[ezat` o lamp` mic` arzând al`turi de un sfe[nic de
argint, cu toart`. Privind cele dou` obiecte cu un ochi abil, domnul
Fancot trase concluzia c` nobilul proprietar le spusese servitorilor s`
nu-i a[tepte \ntoarcerea. Faptul c` u[a de la intrare nu era z`vorât`, \i
confirm` p`rerea. Deschizând-o pentru a-[i recupera bagajele, \[i spuse
râzând \n sinea sa, c` atunci când |n`l]imea Sa se va \ntoarce acas`, \[i va
g`si patul ocupat de un vizitator nea[teptat [i \[i va spune, f`r` \ndoial`,
c` era mai ame]it de b`utur` decât credea.
Zâmbind la acest gând, domnul Fancot aprinse lumânarea [i se
\ndrept` spre scar`.
Urc` f`r` zgomot, ]inând sfe[nicul \ntr-o mân`, geanta de c`l`torie \n
cealalt` [i pardesiul aruncat pe um`r. Nici o treapt` nu trosni sub
6 GEORGETTE HEYER
picioarele sale, dar când porni pe al doilea [ir de trepte, dup` palierul
sc`rii, la etajul superior se deschise o u[` [i o voce nelini[tit` strig`:
– Evelyn?
Domnul Fancot ridic` ochii [i z`ri, la lumina unei lumân`ri ]inut` de
o mân` delicat`, o siluet` feminin` acoperit` de un nor de dantele
sus]inut de funde din satin de un verde foarte deschis. O mul]ime de
cârlion]i de culoarea grâului copt sc`paser` dintr-o \ncânt`toare bonet`
de noapte. Domnul care urca scara exclam`:
– Ce bonet` adorabil`!
Apari]ia c`reia i se adres` scoase un oftat de u[urare [i r`spunse
râzând:
– Prostule! Oh! Evelyn, sunt atât de fericit` c` e[ti \n sfâr[it aici, dar
de ce ai \ntârziat atât de mult? Eram bolnav` de \ngrijorare.
– Haide, haide, mam`.
– Este foarte dr`gu] s`-mi spui: "Haide, haide, mam`!", r`spunse ea,
dar mi-ai promis s` te \ntorci \nainte....
Se \ntrerupse [i-l m`sur` cu un aer uluit.
L`sându-[i geanta [i pardesiul s` alunece, b`rbatul \[i scoase p`l`ria [i
urc` sc`rile \n mare grab`, reluând pe un ton [i mai sup`rat:
– Mam`! Cum po]i s` fii atât de aspr` cu fiul t`u?
– Kit? exclam` acea mam` lipsit` de sentimente. Oh! dragul meu, fiul
meu preferat!
Domnul Fancot \[i lu` cu afec]iune mama \n bra]e [i spuse râzând:
– Ce moft! Nu sunt fiul t`u preferat!
L`sând s` curg` ceara lumân`rii pe mâneca hainei sale, lady Denville
se ridic` pe vârfurile picioarelor pentru a-l s`ruta [i-i r`spunse cu
demnitate c` nu f`cuse niciodat` nici cea mai mic` diferen]` \ntre fiii ei
gemeni.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 7
– Cum ai fi putut, când nu e[ti \n stare s` ne deosebe[ti unul de altul?
replic` domnul Fancot, \n timp ce-i lua prudent lumânarea din mân`.
– Sunt \ntru totul \n stare s-o fac, declar` mama sa. Te-a[ fi recunoscut
imediat dac` m-a[ fi a[teptat s` te v`d. Dar te credeam la Viena.
– Ei bine nu, sunt aici, relu` domnul Fancot cu un zâmbet afectuos.
Steward mi-a acordat un concediu. E[ti mul]umit`?
– Oh! nu, deloc, deloc, f`cu ea luându-l de bra] [i tr`gându-l \n
camera sa. Las`-m` s` te privesc, pramatie. Oh! nu reu[esc s` te v`d cum
trebuie, aprinde toate lumân`rile, dragul meu [i ne vom sim]i bine. Câ]i
bani care se pot cheltui pe lumân`ri \n aceast` cas`!.... N-a[ fi crezut
vreodat` posibil, dac` Dinting nu mi-ar fi ar`tat nota fabricantului. De
altfel, \mi pare r`u c` a f`cut-o! La ce poate folosi s` cuno[ti pre]ul
lumân`rilor, nu g`se[ti, Kit? |n definitiv, nu te po]i lipsi de ele [i chiar tat`l
t`u n-a vrut vreodat` s` m` târguiesc la lumân`ri.
– F`r` \ndoial` s-ar putea arde mai pu]ine, remarc` fiul s`u, \n timp
ce le aprindea pe cele care ornamentau cele dou` sfe[nice de pe masa de
toalet`.
– Nu, nu! Nimic nu este atât de lugubru ca o \nc`pere prost luminat`!
Aprinde-le [i pe cele care sunt pe [emineu. Iat`, este mult mai bine.
Acum, vino s`-mi vorbe[ti despre tine.
|ntre timp, se \ndreptase spre o canapea elegant`, ale c`rei perne le
b`tu cu palma, dar Kit nu se supuse imediat invita]iei. Arunc` o privire \n
jur, asupra decorului pe care tocmai \l luminase.
– Ia te uit`! Ce s-a \ntâmplat, mam`? Aveai obiceiul s` tr`ie[ti \n
mijlocul trandafirilor [i acum, te-ai crede pe fundul m`rii.
Cum exact asta era impresia pe care inten]ionase s-o dea când pusese
s` i se retapiseze camera cu bani grei, \n diferite tonuri de verde, mama
fu \ncântat`:
8 GEORGETTE HEYER
– M` \ntreb cum am putut suporta atât de mult timp acei trandafiri
vulgari, mai ales când m` gândesc c` s`rmanul domn Brummel mi-a
spus, acum câ]iva ani, c` eram una dintre rarele femei c`rora verdele li se
potrive[te mai bine decât oricare alt` culoare.
– Este adev`rat, \ncuviin]` Kit.
Privind patul, remarc` perdelele mari, din material sub]ire, [i se
\ncrunt`.
– Foarte elegant! Dar nu foarte convenabil...
Mama sa izbucni \ntr-un râs fericit.
– Ce prost e[ti! G`se[ti camera mea frumoas`?
Kit veni s` se a[eze lâng` ea, \i lu` mâna [i-i s`rut` palma.
– Da. Este dup` imaginea ta: la fel de frumoas` pe cât de absurd`.
– {i de asemenea dup` imaginea ta, replic` ea.
Kit l`s` s` cad` mâna mamei sale [i-i spuse cu indignare justificat`:
– Dumnezeule! Nu, mam`!
– |n tot cazul, s` spunem absurd`, relu` ea, gândindu-se c` era
imposibil s` descopere doi b`rba]i mai frumo[i decât fiii s`i.
"Lumea bine crescut`" c`rora apar]ineau, ar fi spus mai ponderat c`
gemenii Fancot erau b`ie]i frumo[i, dar de departe mai pu]in seduc`tori
decât fusese tat`l lor. Nici unul, nici cel`lalt nu mo[tenise regularitatea
clasic` a tr`s`turilor sale; sem`nau mai mult cu mama lor. Evident,
aceasta era o frumuse]e recunoscut`, dar era considerat` mai mult
fermec`toare [i \ncânt`toare, decât frumoas`. Admiratorii s`i de o
oarecare vârst` o comparau cu prima so]ie a celui de-al cincilea duce de
Devonshire. Aveau [i alte puncte comune: amândou` \[i adorau copiii [i
erau foarte extravagante.
|n vârst` de dou`zeci [i patru de ani, Kit Fancot era de talie u[or
superioar` celei medii. Avea umeri la]i [i picioarele f`cute pentru
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 9
modelul actual de pantaloni colan]i. P`rul, mai \nchis decât al mamei,
b`tea spre [aten [i gura \i era mai ferm`. Dar ochii erau la fel:
alba[tri-cenu[ii, foarte vii [i râz`tori. Mo[tenise zâmbetul s`u fermec`tor
[i purtarea fireasc` [i simpl` care atr`geau simpatie. Fra]ii sem`nau ca
dou` pic`turi de ap` [i numai cine-i cuno[tea foarte de aproape \i
distingea. Nu se observa ce-i deosebea decât când erau unul lâng` altul.
Atunci se vedea c` tân`rul Kit era pu]in mai \nalt decât Evelyn [i c` p`rul
acestuia era pu]in mai ar`miu. Dar trebuia s` fii un foarte bun observator
pentru a le remarca adev`ratele [i foarte subtilele deosebiri. Erau doar
ni[te nuan]e: ochii lui Kit ar`tau mai mult` bun`tate, cei ai lui Evelyn
aveau mai mult` str`lucire. {i unul [i cel`lalt erau predispu[i mai mult la
râs, decât s` se \ncrunte, dar \n privirea lui Kit trecea uneori o umbr` de
seriozitate pe care Evelyn n-o putea \n]elege. La acesta, veselia [i
dezam`girea alternau \ntr-o manier` absolut ciudat` pentru Kit, al c`rui
caracter era mai egal. Copii, se certaser` pentru fleacuri, f`când front
comun \mpotriva tuturor intru[ilor care ar fi \ncercat s` se amestece \n
certurile lor. La [coal`, Evelyn fusese la originea celor mai rele pozne [i
Kit cel care f`cuse \n a[a fel \ncât s` diminueze consecin]ele. Deveni]i
adul]i, \mprejur`rile \i desp`r]iser` pentru lungi perioade, dar nici
dep`rtarea, nici modul lor diferit de a \n]elege lucrurile nu sl`bise
leg`tura care-i unea. Nu erau deloc neferici]i c` se aflau departe unul de
cel`lalt, având fiecare via]a sa, dar, când se reg`seau dup` mai multe luni,
aveau impresia c` de-abia se desp`r]iser`.
De când ie[iser` de la Oxford, se v`zuser` pu]in. |n familie, tradi]ia
voia ca mezinul s` \mbr`]i[eze o carier` politic` [i Kit intr` \n diploma]ie
sub auspiciile unchiului s`u Henri Fancot, ale c`rui servicii \n acest
domeniu tocmai fuseser` recompensate prin acordarea unui titlu de
baron.
10 GEORGETTE HEYER
Fu numit mai \ntâi ata[at al ambasadei la Constantinopol. Dar \n acea
perioad`, \n Turcia totul era foarte calm [i Kit nu \ntârzie s` regrete c` nu
\ncercase s`-[i conving` tat`l s`-i ofere un brevet de ofi]er. |n Europa se
petreceau evenimente senza]ionale [i unui b`rbat tân`r i se p`rea de
neconceput s` fie condamnat la inactivitate, când era plin de \nfl`c`rare
[i ardea de dorin]a de a-[i servi patria. Spre marea lui fericire, fusese
transferat la Saint Petersburg, \nainte ca monotonia primei sale slujbe
s`-l \ndemne la revolt`.
Tat`lui s`u \i datora a doua destina]ie. Lordul Denville se preocupare
foarte pu]in de politic` de mul]i ani, dar \[i p`strase totu[i prieteni buni
\n administra]ie. La sfâr[itul anului 1813, Kit fusese trimis pe lâng`
generalul lord Cathcart [i nu mai avu când s` doreasc` s` se plâng` de
lipsa de interes a vie]ii sale. Cathcart era nu numai ambasador pe lâng`
]ar, ci [i \nalt comisar britanic pe lâng` armata rus` [i \n umbra sa, Kit
asist` la o mare parte din str`lucita campanie din 1814.
Cathcart \l \ntâmpinase pe Kit f`r` entuziasm, dar sfâr[i prin a-l
remarca. |l considera pl`cut, inteligent [i cu bune maniere; exact tân`rul
bine crescut de care avea nevoie un ambasador de o anumit` vârst`,
surmenat [i ]inând s` primeasc` mult. Avea tact, era abil [i instinctiv
discret, \n ciuda aparen]ei de neseriozitate. Când |n`l]imea Sa se duse la
un congres la Viena, \l lu` cu el. {i el r`m`sese acolo. Lordul Castlereagh,
voise s`-i demonstreze interes \n amintirea unchiului s`u [i-l prezent`
ambasadorului care se \ntâmpla s`-i fie frate vitreg. Acesta, lordul
Steward, se ata[` de el. Kit se feri s`-[i trâmbi]eze p`rerea pe care o avea
despre Steward, pe care necuvincio[ii din congres \l porecliser` lord
Pempernickel. Dac` regreta c` se desp`r]ise de lordul Cathcart, Kit era
fericit c` nu fusese trimis \napoi \n Rusia, acum când r`zboiul se
terminase. Luase la Viena parte atât de activ` la intrigile Congresului de
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 11
pace, \ncât Saint Petersburgul i se p`ru de atunci la fel de \ndep`rtat ca [i
Constantinopolul de actualitatea politic`.
|n timpul ultimilor doi ani \l \ntâlnise de dou` ori pe Evelyn \n
str`in`tate, dar nu se \ntorsese decât o dat` \n Anglia, pentru a participa
la funeraliile tat`lui s`u.
Lordul Denville murise brusc la \nceputul prim`verii anului 1816. {i
de la acea dat`, adic` de cincisprezece luni aproximativ, lady Denville
nu-[i v`zuse mezinul. Mai \ntâi crezuse c` nu se schimbase deloc [i i-o
spuse. Apoi, se corect` [i ad`ug`:
– Nu, sunt o proast`. Ai \mb`trânit. Bine\n]eles, ai \mb`trânit. |mi
amintesc cum erai \nainte s` pleci, sau cel pu]in \ncerc. Dar \n]elegi,
Evelyn a \mb`trânit \n acela[i timp, dar cu asta m-am obi[nuit. I-ai
sem`nat \ntotdeauna leit. Dragul meu, a[ vrea s`-mi explici cum se face
c` ai sosit a[a, pe nea[teptate. Ai adus vreo coresponden]`? Aduci depe[e
cum fac ofi]erii?
– Nu, r`spunse Kit cu seriozitate. Asta este treaba mesagerilor regelui.
Sunt aici pentru... a m` ocupa de afaceri personale urgente.
– Dumnezeule, Kit! Dup` câte [tiu, n-ai avut niciodat` a[a ceva. Oare
\]i ba]i joc de mine? {i de ce?
– Dar este totu[i adev`rat: am de rezolvat ni[te afaceri personale
urgente! protest` el. Ar trebui s` [tii, mam`. Am devenit un b`rbat
\nst`rit, ai putea spune cu adev`rat burghez!
– N-a[ folosi niciodat` o expresie atât de vulgar`! De altfel, nu este
exact.
– Cum po]i s` spui asta, când na[ul a avut bun`tatea s`-mi lase averea
sa?
– Despre asta vrei s` vorbe[ti? Dar nu este o avere, Kit. De altfel, \mi
pare atât de r`u [i trebuie s`-]i m`rturisesc c` m` a[teptam la mai mult.
12 GEORGETTE HEYER
Bembridge a tr`it \ntotdeauna confortabil [i pân` la urm` nu era decât
independent financiar, pentru a folosi limbajul execrabil al lui Adlestrop.
Bietul om! Dar nu este vina lui [i nu trebuie s`-i repro[ezi.
– Dar nu-i repro[ez, [i a avut totu[i independen]` financiar` destul de
larg`, mam`!
– Nimic nu este prea larg \n acest domeniu, replic` |n`l]imea Sa cu
convingere. Vorbe[ti ca Adlestrop [i nu-mi place asta.
Kit [tia bine c` mama sa nu-i iubise niciodat` pe b`rba]ii de afaceri din
familia sa, dar aceste observa]ii cu o nuan]` de am`r`ciune \i p`reau c`
trebuie s` merite o explica]ie.
– Cu te-a jignit Adlestrop, mam`? o \ntreb`.
– Adlestrop este un.... Oh! s` nu vorbim despre asta! Zgârcitul `la
b`trân, r`u inten]ionat! Nu [tiu de ce am vorbit despre el, numai c` mi-a
spus când a murit Bembridge, c` nu este cazul s` vii, sau ceva de care
trebuie s` te ocupi tu \nsu]i. Nimic decât acele titluri detestabile, care nici
m`car nu [tiu ce sunt [i a c`ror natur` te rog s` nu \ncerci s` mi-o explici,
deoarece pentru mine ar fi chineze[te! |n]eleg foarte bine c` trebuie s`
fie considerate ca sfinte [i c` nu trebuie atinse cu nici un pre], dar \n ce
m` prive[te, nu mi-a[ investi vreodat` banii \n ceva atât de stupid.
– Desigur, \ncuviin]` Kit. N-ai putea s`-i p`strezi vreodat` destul de
mult timp pentru a-i investi \n ceva.
|n`l]imea sa se gândi \ndelung [i oft`.
– Nu. Este adev`rat. Ce constatare deprimant`! Am \ncercat deseori
s` fac economii, dar se pare c` nu sunt \nzestrat` pentru asta. Familia
Cliffe n-a fost niciodat`. {i ceea ce este teribil, Kit, este c` atunci când
\ncerc, asta duce la risip`.
Kit nu se putu st`pâni s` izbucneasc` \n râs, dar mama sa relu` foarte
serios:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 13
– Dar `sta este adev`rul! O dat` am cump`rat o rochie pe un pre] de
nimic, pentru c` tata \i f`cuse o scen` Celestei referitor la cheltuielile
casei, dar era atât de oribil` \ncât a trebuit s` i-o dau lui Rimpton, f`r`
s-o fi \mbr`cat vreodat`. {i când comandam mese economice, tata se
ridica de la mas` [i se ducea direct la "Clarendon", care era unul dintre
cele mai scumpe restaurante din Londra. Da, po]i s` râzi, dar n-ai nici o
experien]` \n domeniu. Te asigur c` \ncepând din clipa \n care \ncepi s`
faci economii, vei observa c` asta duce pân` la urm` la cheltuieli \n plus.
– Serios? Poate ar trebui s` vând titlurile imediat [i s` \ncep s`
cheltuiesc totul.
– Prostule! {tiu foarte bine c` n-ai venit pentru asta. A[a c`, de ce
te-ai \ntors, dragul meu? Sunt sigur` c` nu pentru a te ocupa de afacerile
tale prodigioase. Nu \ncerca s`-mi spui baliverne.
– |n nici un caz, este adev`rat, recunoscu Kit.
– Ca s` spun adev`rul, mi-a venit \n minte o idee... stupid` probabil,
dar de care nu pot s` scap... M` gândeam c` Evelyn are probleme, sau c`
poate pur [i simplu avea nevoie de mine. A[a c`, am invocat pretextul
unor afaceri urgente pentru a cere un concediu. Iar acum, dac` te
gânde[ti c` am prea mult` imagina]ie, spune-mi-o, a[ fi \ncântat!
Dar dimpotriv`, mama sa r`spunse cu un aer surprins.
– A[adar, continua]i s` ave]i unul pentru cel`lalt acele reac]ii
subcon[tiente? Ca [i când nu v-ar fi suficiente propriile griji!
– |n]eleg: n-am prea mult` imagina]ie. Presentimentul nu m-a \n[elat.
Ce nu este \n regul`, mam`?
– Oh, nimic, Kit. Adic` nimic ce ai putea rezolva tu [i chiar absolut
nimic dac` Evelyn nu se va \ntoarce mâine.
– S` se \ntoarc`? Dar oare unde este?
– Nu [tiu, m`rturisi |n`l]imea Sa. Nimeni nu [tie.
14 GEORGETTE HEYER
Mai \ntâi umit [i \n acela[i timp ne\ncrez`tor, Kit \[i aminti c` atunci
când \l v`zuse pe scar`, mama sa \l luase drept Evelyn [i p`ruse ciudat de
u[urat`. Nu fusese niciodat` o mam` \ngrijorat`. Chiar când Evelyn [i cu
el erau copii, escapadele lor nu-i tulburaser` niciodat` senin`tatea. Mai
târziu, când nu dormeau acas`, prefera mai degrab` s` se fac` s` cread`
c` uitase de planurile lor, decât s`-[i imagineze c` li se \ntâmplase ceva.
Spuse, pe un ton lini[titor:
– A plecat f`r` \ndoial` s` se distreze. De ce te agi]i atât de mult,
mam`? |l cuno[ti pe Evelyn!
– Da [i \n alte \mprejur`ri nici m`car nu i-a[ fi observat absen]a. Dar
când a plecat din Londra, m-a asigurat c` se \ntoarce \ntr-o s`pt`mân` [i
acum sunt zece zile de când a plecat...
– Ei [i?
– Nu \n]elegi, Kit! Totul depinde de \ntoarcerea sa. Mâine trebuie s`
cineze pe Mount Street, pentru a fi prezentat b`trânei lady Stavely, care
a venit special din Berkshire pentru a-l cunoa[te. |]i imaginezi ce se va
\ntâmpla dac` nu va fi acolo? Vom fi \ntr-o situa]ie imposibil`. Este
\ngrozitor de rigid` [i Stavely mi-a spus ceva care m` face s` m` gândesc
c` este doar pe jum`tate mul]umit`.
– Pe jum`tate mul]umit` de ce? o \ntrerupse Kit n`ucit. Cine este
persoana [i de ce naiba vrea s`-l cunoasc` pe Evelyn?
– Oh! Dumnezeule! Evelyn nu ]i-a spus? Nu, evident, coresponden]a
n-a avut timp s` ajung`. Ceea ce se \ntâmpl`, este c` i-a cerut mâna
domni[oarei Stavely. Stavely a fost foarte mul]umit [i Cressy nu pare
ostil` acestei idei, dar totul depinde de b`trâna lady Stavely. Trebuie s`
[tii c`-l \ngroze[te pe Stavely [i c` el va renun]a la aceast` c`s`torie la
simpla \ncruntare a mamei sale. Tremur` c` ea \i va l`sa averea fratelui
s`u, dac` o ofenseaz`. S` n-am avere m` face aproape fericit`: oare cum
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 15
a[ putea suporta ideea ca fiii mei iubi]i s` tremure \n fa]a mea?
Asta \l f`cu s` zâmbeasc` pu]in.
– Nu cred c` ar fi cazul.
Dar cum se face c` Evelyn nu mi-a f`cut vreodat` o cât de mic` aluzie
la aceast` cerere \n c`s`torie? Nu-mi amintesc s` fi men]ionat \n scrisorile
sale numele domni[oarei Stavely.
Nici tu, mam`. Probabil s-a petrecut foarte nea[teptat. A[ putea s` jur
c` Evelyn nu se gândea la c`s`torie ultima dat` când mi-a scris, [i nu este
o lun` de atunci.
Oare domni[oara Stavely este foarte frumoas`? A fost o dragoste
fulger`toare?
– Nu, nu. Vreau s` spun... o cunoa[te de.... Oh!.... foarte mult timp.
De cel pu]in trei ani.
– {i nu i-a venit ideea decât acum? Nu i se potrive[te. De fiecare dat`
când s-a \ndr`gostit, a fost \ntotdeauna dragoste fulger`toare. A[a c` nu
\ncerca s`-mi spui c` i-au trebuit trei ani s` se ata[eze de aceast` tân`r`
persoan`.
N-ai s` reu[e[ti, draga mea. |l cunosc prea bine!
– Nu, bine\n]eles c` nu. Nu \n]elegi, Kit! De data aceasta nu este vorba
de o dragoste trec`toare.
|l v`zu gata s` izbucneasc` \n râs, se str`dui s` r`mân` serios, dar e[u`
lamentabil. Atunci mama sa relu` cu pref`cut` senin`tate:
– A trecut de vârsta acestor.... [treng`rii.
– Oh! Serios? spuse politicos domnul Fancot.
– Da. |n tot cazul, are inten]ia s`-[i schimbe modul de via]`. {i acum,
când este capul familiei, probabil \n]elegi c` trebuie s` se gândeasc` [i la
succesiune.
– Da bine\n]eles! exclam` domnul Fancot, luând un aer cople[it.
16 GEORGETTE HEYER
Ce neghiob sunt! Evident, dac` i s-ar \ntâmpla un accident fatal, eu i-a[ succeda! {i vrea s` fac` tot posibilul pentru a m` \mpiedica! Oare cumnu m-am gândit mai devreme?
– Oh! Kit, este groaznic. {tii foarte bine...– Desigur, mam`. {i acum, dac` mi-ai spune adev`rul?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 17
Capitolul 2
Un timp, se l`s` t`cerea. |n`l]imea Sa ridic` ochii spre el [i oft`
profund.
– Totul este din vina unchiului t`u Henry, declar` ea. {i a tat`lui t`u.
Se \ntrerupse [i ad`ug` cu triste]e:
– {i de asemenea a mea, nu pot s` neg, Kit! Evident, m` gândeam c`,
atunci când tat`l t`u va muri, voi putea s`-mi pl`tesc o parte din datorii
[i s` tr`iesc confortabil. |n acea perioad`, nu [tiam ce \nseamn` s` fii
v`duv`. {tii oare c` este o adev`rat` \n[el`torie, dragul meu? Nu, desigur,
cum ai putea s` [tii? Dar acesta este adev`rul. {i pe deasupra, ad`ug` cu
vehemen]`, creditorii o [tiu! Ceea ce le d` posibilitatea s` pretind`, s`
\nceap` s` m` h`r]uiasc`, acum, când sunt v`duv`, cu mai mult`
\nver[unare decât când tr`ia tat`l t`u. Mi se pare o prostie.... [i \n plus,
atât de nemilos.
De când ajunsese la vârsta de b`rbat, Kit nu petrecuse decât pu]ini ani
\n casa p`rin]ilor s`i, dar aceast` m`rturisire nu-l surprinse.
Dintotdeauna, dificult`]ile materiale ale bietei lor mame fuseser` motiv
de griji pentru ei. Evitaser` perioade penibile care o descump`niser` pe
lady Denville [i o f`cuser` s` adopte o atitudine nesincer`, care alterase
[i r`ciser` rela]iile de familie.
B`rbat cu principii rigide, lordul Denville era lipsit de c`ldur` uman`,
ca [i de \n]elegere [i fantezie. Avea cu cincisprezece ani mai mult decât
so]ia sa [i apar]inea, atât prin temperament cât [i prin vârst`, unei
genera]ii mult mai rigide. Nu se l`sase \nvins de sentimente decât o
singur` dat`, când cedase farmecului \ncânt`toarei lady Anabel Cliffe,
devenit` idolul \naltei societ`]i \nc` de la ie[irea din pension. O ceruse \n
c`s`torie tat`lui s`u, contele Baverstock care, \n fruntea unui domeniu
destul de [ubrezit [i a mul]i urma[i, acceptase cu recuno[tin]`. Dar
calit`]ile care-l fascinaser` la tân`ra fat`, \i p`rur` insuportabile la o so]ie
[i \ncepu s-o remodeleze. Eforturile \i fur` zadarnice [i nu avur` ca
rezultat decât s`-i inspire ladyei Denville groaza de a-i displ`cea. R`mase
aceea[i femeie, tandr` [i aiurit`, dar \[i d`rui dragostea fiilor s`i gemeni,
f`când tot ce putea pentru a-i ascunde so]ului inconsecven]ele sale.
Gemenii o adorau. Incapabili s` discearn` afec]iunea adev`rat` pe
care o ascundea rigiditatea tat`lui lor, devenir` foarte repede alia]ii
mamei.
Ea se juca, râdea, plângea cu ei, le ierta gre[elile [i le \n]elegea
problemele – iar ei nu-i g`seau nici un defect.
A[a c`, domnul Fancot nu fu surprins, nici scandalizat s` afle c` mama
sa era din nou \ndatorat`.
O \ntreb` simplu:
– E[ti lefter`, draga mea? {i \n ce m`sur`?
– Nu [tiu. Haide, comoara mea, oare cum mi-a[ putea aminti tot ce
am \mprumutat de ani [i ani de zile?
Kit era totu[i pu]in surprins.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 19
– Ani [i ani? Dar mam`, acum trei ani, când ai fost obligat` s`-i
m`rturise[ti tatei \n ce \ncurc`tur` te aflai, nu te-a \ntrebat suma total` pe
care o datorai [i nu ]i-a promis c` va fi totul pl`tit?
– Da, este adev`rat, r`spunse ea, dar nu i-am spus. Nu [tiam. Oh! nu
caut s` m` disculp [i recunosc c` oricum nu i-a[ fi m`rturisit. Nu pot
s`-]i explic, Kit, [i nu \ncepe s`-mi spui c` am gre[it sau c` am fost la[`,
pentru c`-mi dau seama de asta [i-mi este ru[ine. Cel pu]in când
Adlestrop a \nceput s` noteze tot ce spuneam...
– Ce? exclam` Kit. Era prezent?
– Da, oh da! Dup` cum [tii, tat`l t`u avea deplin` \ncredere \n el [i
\ntotdeauna el a administrat totul, a[a c`...
– Este extraordinar pentru cineva care se mândrea atât de mult cu
corectitudinea! S`-l fac` s` participe la o asemenea discu]ie pe omul s`u
de afaceri! exclam` Kit, cu ochii str`lucind de mânie.
– Recunosc c` a[ fi preferat s` nu asiste deloc, dar presupun c` nu
putea face altfel. Adlestrop era cel care cuno[tea posibilit`]ile
domeniului.
– Nu m` \ndoiesc c` Adlestrop este un om de bine [i c` are grij` de
interesele noastre, dar este o lipitoare [i tata ar fi trebuit s`-[i dea seama
de asta. La o cheltuial` cât de mic`, ie[ind din obi[nuit, reac]iona ca [i
când am fi ajuns la sap` de lemn.
– Da, asta spune [i Evelyn, \ncuviin]` mama sa. Poate a[ fi avut curajul
s`-i spun totul tat`lui t`u, dac` nu mi-ar fi impus prezen]a lui Adlestrop.
Dar nu cred c` a[ fi fost \n stare. {tii cum era când se sup`ra pe cineva.
Dar dac` a[ fi [tiut c` problemele mele vor c`dea asupra lui Evelyn, a[ fi
fost obligat` s`-i m`rturisesc totul.
– Dac` ai fi [tiut din ce se compunea acest "totul!".... nu se putu
st`pâni Kit s-o \ntrerup`.
20 GEORGETTE HEYER
– Bine\n]eles, sau dac` a[ fi avut [iretenia s`-i \ncredin]ez treburile
mele lui Adlestrop!
– Dumnezeule, nu! Asta ar fi trebuit s` se rezolve \ntre tata [i tine, dar
nu trebuie s` te deprime ideea c` Evelyn poate s` suporte consecin]ele.
Oricum, asta s-ar fi \ntâmplat [i dac` datoriile tale ar fi fost pl`tite de tata
sau de el, este acela[i lucru.
– Dar te \n[eli \ntru totul! obiect` |n`l]imea Sa. Dimpotriv`, este o
mare diferen]`! Evelyn nu este \n m`sur` s` le pl`teasc`.
– Ce neghiobie! r`spunse Kit. N-are mai mult decât tine sim]ul
economiei, dar n-ai s` m` faci s` cred c` a putut s`-[i risipeasc` toat`
mo[tenirea \n atât de pu]in timp. Nu trebuie s` exagerezi!
– Bine\n]eles c` nu. De altfel, nu este liber s-o fac`. Noteaz` c` nu
insinuez c` [i-ar fi dorit-o, deoarece nu este atât de u[uratic cum
pretindea tat`l t`u. {i trebuie s` spun, Kit, c` tat`l t`u a fost foarte
nedrept l`sându-i mo[tenirea \n condi]ii atât de sup`r`toare. I-a spus
unchiului t`u Henry c` asta era pentru c` Evelyn nu este mai serios decât
mine! {i totu[i, n-a [tiut niciodat` cele mai grave dou` tr`sn`i ale fratelui
t`u: când v-a]i \ntors de la Oxford [i tu ai reu[it, \nc` m` \ntreb cum, s`-l
smulgi din ghearele scorpiei aceleia \ngrozitoare [i când eu i-am pl`tit
datoriile la joc dup` acea infernal` \ntâmplare din Pall Mall, \n care s-a
aflat implicat din naivitate. Mi-am vândul colierul de diamante [i tat`l t`u
n-a [tiut niciodat` nimic. |n consecin]`, cu ce drept i-a spus unchiului t`u
c`...
– Ce-ai f`cut? o \ntrerupse Kit, pentru prima dat` stupefiat de la
\nceputul conversa]iei cu mama sa iubit`. Aceasta zâmbi radioas`.
– Bine\n]eles, am pus s` fie copiat! Nu sunt chiar atât de proast` s`
nu m` gândesc la asta. Este la fel de frumos [i ce-mi pas` de diamantele
veritabile, când unul din fiii mei este \ntr-o situa]ie critic`!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 21
– Dar era o bijuterie de familie!
– Nu fac nici un caz de bijuteriile de familie, decret` |n`l]imea Sa.
{tiu, era proprietatea lui Evelyn, dar la ce-i putea folosi, când s`rmanul
avea mai mult` nevoie de bani pentru a-[i pl`ti datoriile de joc? I-am
povestit totul mai târziu [i te asigur c` a fost \ntru totul de acord.
– |mi imaginez cu u[urin]`. {i fiul s`u? \ntreb` Kit.
– Dragul meu, e[ti chiar prost! De ce acest copil, care n-a fost nici
m`car conceput, ar protesta \n leg`tur` cu ceva despre care oricum nu va
[ti niciodat` nimic?
– Oare.... ai lichidat [i alte bijuterii de familie? o \ntreb` cu un amestec
de team` [i amuzament.
– Nu, nu cred. Dar [tii c` n-am memorie bun`. Oricum, n-are nici o
importan]`: ce s-a f`cut s-a f`cut [i am alte griji \n minte. Dragul meu, te
rog, \nceteaz` s`-mi vorbe[ti despre lucruri inutile.
– Nu cred c` este lipsit de importan]`, replic` fiul s`u cu blânde]e.
– Atunci \nceteaz` s`-mi pui \ntreb`ri stupide, sau s`-mi poveste[ti c`
ar fi la fel de u[or pentru Evelyn s`-mi pl`teasc` datoriile, cum ar fi fost
pentru tat`l t`u. Probabil ai citit acel testament \ngrozitor. Evelyn nu are
mai mult` putere asupra averii tat`lui s`u decât tine. Totul a fost
\ncredin]at unchiului t`u.
Kit se \ncrunt`.
– |mi amintesc c` tata a creat un fel de tutel`, dar c` nu se \ntindea
asupra veniturilor domeniului. Unchiul nu avea puterea nici s` i le re]in`,
nici de a comenta cheltuielile lui Evelyn. Dac` \mi amintesc bine, Evelyn
nu are dreptul s` se ating` de capital \nainte de treizeci de ani, decât cu
acordul unchiului, numai dac` acesta din urm` nu consider` c` a devenit
destul de serios, \ncât s` pun` cap`t acestei tutele. {tiu c` tata a gre[it
stabilind ca termen vârsta de treizeci de ani; dou`zeci [i cinci ar fi fost
22 GEORGETTE HEYER
mult mai normal. Evelyn a fost sup`rat. Cine n-ar fi fost? Dar asta n-a
schimbat mare lucru \n via]a sa. Tu \ns`]i ai spus c` nu avea inten]ia s`-[i
risipeasc` tot capitalul. {tii, mam`, veniturile sale sunt considerabile! |n
plus, unchiul i-a spus c` era dispus s` consimt` la vânzarea unor titluri,
pentru a pl`ti datoriile cele mai importante pe care le f`cuse, pentru c`
nu considera normal ca veniturile lui s` fie reduse la o sum` infim` \n
ace[ti ani.
– Da, \ncuviin]` |n`l]imea Sa, a spus asta [i m-a mirat mult din partea
sa. De obicei este atât de prudent.
– Nu! Pur [i simplu nu merge niciodat` pân` la cap`tul
disponibilit`]ilor [i \n tot cazul nu le dep`[e[te vreodat`. Dar adev`rul
este, mam`, c` dac` i-ai fi m`rturisit dificult`]ile tale, sunt convins c` ar fi
pl`tit totul \n acea perioad`.
– Henry? Probabil ]i-ai pierdut min]ile! Când m` gândesc la modul \n
care m-a tratat mereu [i la avertismentul cu care l-a gratificat pe Evelyn,
ale c`rui datorii nu erau nimic pe lâng` ale mele.... Oh! nu, nu, a[ fi
preferat s` mor decât s` m` supun bunului s`u plac. Mi-ar fi impus cele
mai umilitoare condi]ii, m-ar fi condamnat s` tr`iesc pân` la sfâr[itul
zilelor \n acea oribil` cas` de v`duv`, la Ravenhurst, sau [i mai r`u.
Kit r`mase o clip` t`cut. {tiind c` lordul Henry Brumby o considera
pe cumnata sa incorigibil`, nu se putea \mpiedica s` se gândeasc` la
faptul c` mama sa avea dreptate \n ce spunea. Se \ncrunt` [i mai mult.
– De ce naiba nu i-a vorbit Evelyn? Ar fi putut discuta mult mai u[or
decât tine cu unchiul.
– Crezi? Oricum, n-a f`cut-o. De altfel, nu-mi cuno[tea situa]ia, pentru
c` nu m-am gândit s`-i vorbesc vreodat` despre ea. Cum a[ fi putut b`nui
c` aproape to]i oamenii c`rora le datoram bani m` vor h`r]ui brusc [i unii
chiar \n mod grosolan? |n tot cazul, n-a[ fi vrut s`-l sup`r cu problemele
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 23
mele, [tiind c` le avea pe ale lui. |mi \nchipui c` m` cuno[ti destul de
bine pentru a [ti c` n-a[ fi fost atât de egoist`.
Kit r`spunse zâmbind, nu f`r` ironie.
– |ntr-adev`r \ncep s` te cunosc, mam`. Dar mi-ar pl`cea totu[i s`
precizezi cum socoteai s` rezolvi problema, f`r` m`car s`-i fi vorbit lui
Evelyn.
– Ei bine, \n momentul acela, nu [tiam c` voi fi obligat` s`-mi pl`tesc
datoriile, \i explic` ea. N-o f`cusem niciodat`, doar par]ial din când \n
când, când mi se cerea cu prea mult` insisten]`. A[a c`, \]i po]i imagina
ce [oc a fost pentru mine când domnul Child a refuzat politicos, dar
categoric, s`-mi \mprumute trei mii de lire, care mi-ar fi permis s` scap de
altele mai urgente [i chiar m-a rugat s` nu m`resc soldul debitelor de la
el cu nici m`car o guinee... ca [i când nu i-a[ fi pl`tit mereu dobânzile pe
care i le datoram, ceea ce jur c` am f`cut.
Din ce \n ce mai uimit, domnul Fancot o \ntrerupse.
– Dar de ce-mi vorbe[ti despre Child, mam`? Tata nu i s-a adresat
niciodat`.
– Oh! nu, dar tat`l meu o f`cea, iar unchiul t`u Baverstock continu`
totul firesc, acum, când bunicul a murit, ceea ce face s`-l cunosc
dintotdeauna. Este un b`rbat de o inteligen]` superioar`, care a fost
mereu bun cu mine. {i iat` cum am ajuns s` deschid un cont la el.
Domnul Fancot, c`ruia \ncepuse s` i se ridice p`rul \n cap, \ncerc` s`
ob]in` indica]ii mai precise referitoare la contul mamei sale la Child's
Bank. Din explica]iile sale crezu c` \n]elege c` avea drept singur motiv un
\mprumut substan]ial consim]it de domnul Child \ntr-un moment de
r`t`cire.
|n timp ce o asculta cu \ngrijorare sporit`, mama sa se \ntrerupse [i-i
puse mâna pe bra], spunându-i pe un ton rug`tor:
24 GEORGETTE HEYER
– {tii probabil ce \nseamn` s` dai – cum spune Evelyn – de bucluc!
Ce expresie vulgar`! Tu n-ai datorii?
– Nu! |mi pare r`u, dar n-am.
– Deloc? se mir` mama sa.
– |n nici un caz, nici una pe care s` nu fiu \n m`sur` s-o pl`tesc! Poate
datorez sume nesemnificative ici [i colo, dar.... Oh! nu m` privi a[a, sunt
chiar fiul t`u [i nu cred c` am fost schimbat de doic`, draga mea.
– Nu spune prostii. Dar asta mi se pare extraordinar! Presupun c`,
tr`ind \n str`in`tate cum faci tu, n-ai avut ocazia s` contractezi datorii,
spuse ea pentru a se scuza. Cu respira]ia t`iat`, avu doar for]a s` spun`:
– Ai nimerit-o, mam`!
{i luându-[i capul \n mâini, r`v`[indu-[i buclele negre, izbucni \ntr-un
nest`pânit hohot de râs.
Deloc ofensat`, mama sa \ncepu s` râd` [i ea.
– Acum, te reg`sesc. {tii, o clip` m-ai f`cut s` m` gândesc la tat`l t`u.
Nu-]i po]i imagina impresia pe care mi-a f`cut-o.
– Nu se poate! {i a fost teribil? Voi \ncerca s` nu mai fac. Dar
spune-mi! Când Child a refuzat noul credit, nu i-ai spus lui Evelyn?
– Nu. La drept vorbind, am crezut c` voi fi for]at`, pân` \n clipa \n
care, \n plin` noapte, mi-a venit ideea s`-i cer un \mprumut lui
Edgebaston. Ciudat, nu-i a[a dragul meu, cum uneori solu]ia
problemelor \]i vine \n minte noaptea.
– Te-ai adresat lordului Edgebaston? bâigui Kit.
– Da, [i a acceptat s`-mi \mprumute cinci mii de lire, dobând`
bine\n]eles, ceea ce m-a scos din \ncurc`tur`. Oh! Kit, nu te \ncrunta a[a.
Oare crezi c` a[ fi f`cut mai bine s` m` adresez lui Bonamy Ripple? Dar
nu puteam, \n]elegi, pentru c` era plecat la Paris [i problema era cam.....
urgent`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 25
De când \[i putea aminti Kit, acest dandi de o anumit` vârst` [i extrem
de bogat le frecventase casa. Cei doi fra]i \[i b`teau joc de el, iar tat`l lor
\l trata cu indiferen]`. Fusese unul din numero[ii admiratori ai ladyei
Denville [i, dup` c`s`toria acesteia, devenise cel mai devotat curtezan al
ei. Se [optea c` r`m`sese celibatar, din dragoste pentru ea. Dar cum
silueta sa te f`cea s` te gânde[ti la o par` coapt` [i nu-l personaliza nimic
\n afar` de expresia \n acela[i timp melancolic` [i amabil` [i de petele de
tutun de prizat care-i pres`rau obrajii gra[i, cei mai r`i amatori de scandal
nu puteau s` g`seasc` altceva \n cultul s`u pentru lady Denville decât
ocazia de a-[i bate joc de el.
Obi[nui]i cu vizitele sale frecvente la Hill Street, gemenii \l suportau
cu o \ng`duin]` dispre]uitoare pe care ar fi ar`tat-o pentru un câine de
salon prea bine hr`nit, pe care l-ar fi adoptat mama lor. Kit s-ar fi strâmbat
de râs dac` ar fi auzit pe cineva insinuând c` ata[amentul lui sir Bonamy
ar fi avut ceva echivoc, dar nu g`sea mai pu]in de dorit ca mama sa s` i
se adreseze pentru a o ajuta s` ias` din dificult`]ile financiare. {i nu i-o
ascunse.
– Dumnezeule, Kit, ca [i când ar fi ceva nou! exclam` ea. Este de
departe cea mai u[oar` solu]ie. Este atât de bogat, \ncât nici m`car nu [tie
cât \i datorez [i nu-mi cere niciodat` dobând`. {i sunt sigur` c` nu i-a
venit niciodat` \n minte s` m` sâcâie s`-i pl`tesc. Poate este ridicol [i a
devenit pe zi ce trece mai gras, dar sunt ani de zile de când m-am obi[nuit
s` m` bizui pe el \n mii de feluri. Printre altele, el mi-a vândut bijuteriile
[i a pus s` fie copiate [i... Oh! \mi pare r`u c` am vorbit despre el. |mi
aminte[te c` pentru asta a plecat Evelyn.
– Ripple? \ntreb` n`ucit Kit.
– Nu, lordul Silverdale, r`spunse mama sa.
– Pentru Dumnezeu, mam`! izbucni Kit, despre ce vorbe[ti?
26 GEORGETTE HEYER
Ce naiba are de-a face Silverdale \n toate astea?
– Are o bro[` a mea, spuse mama sa, brusc melancolic`. I-am dat-o ca
miz` pentru a continua s` joc, când n-a mai vrut s` accepte recunoa[terea
datoriilor mele.
Ceva \mi spunea c` norocul se va \ntoarce [i asta s-ar fi putut \ntâmpla
dac` Silverdale n-ar fi oprit partida. Nu pentru c` regret c` mi-am pierdut
bro[a, deoarece nu mi-a pl`cut niciodat` foarte mult [i chiar m` \ntreb de
ce am cump`rat-o. Am crezut probabil c` mi-a pl`cut, dar nu-mi amintesc
de ce.
– Evelyn a plecat s-o r`scumpere? o \ntrerupse Kit. Unde este
Silverdale?
– La Brighton. Evelyn a spus c` n-avea timp de pierdut, a[a c` a plecat
conducând el \nsu[i faetonul cu noii s`i cai vân`t-rota]i [i a spus c` avea
inten]ia s` mearg` mai \ntâi la Ravenhurst, ceea ce a [i f`cut.
– O clip`, mam`! interveni Kit, \ncruntându-se din nou. De ce a
considerat Evelyn necesar s` mearg` la Brighton? Desigur, era obligat
s`-]i r`scumpere bro[a, Silverdale se a[tepta cu siguran]` la asta. Dar a[ fi
crezut c` o simpl` scrisoare cu o poli]` pentru banc` ar fi fost de-ajuns.
Lady Denville, consternat`, f`cu ochii mari.
– Da, dar nu \n]elegi cum s-a \ntâmplat, dragul meu. Nu-mi pot
imagina cum am putut fi atât de z`p`cit`, dar când am l`sat-o amanet,
uitasem c` era vorba de una dintre bijuteriile care fuseser` copiate!
Personal, consider c` a[a \i trebuia lui Silverdale care a fost atât de
nesuferit [i a refuzat s`-mi accepte angajamentul scris, dar Evelyn a
declarat c` era de cea mai mare importan]` s` recupereze bro[a, \nainte
ca Silverdale s` descopere c` nu era decât o imita]ie.
Domnul Fancot oft` profund.
– Este [i p`rerea mea.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 27
– Dar Kit, spuse |n`l]imea Sa, foarte senin`, este pur [i simplu o
risip`! I-am dat \n compensa]ie cinci sute de lire pe care le datoram, ceea
ce reprezint` valoarea bro[ei veritabile. Bine\n]eles, imita]ia nu valoreaz`
mai mult de o zecime. Ar fi o nebunie din partea lui Evelyn s` dea o
asemenea sum` pe o bro[` f`r` valoare!
Domnul Fancot se juc` o clip`, dar numai o clip`, cu ideea de a-i
explica originalei lady Denville de cel pu]in incorecte erau opiniile sale
\n materie. Era un tân`r b`rbat inteligent [i-[i d`du seama c` ar fi fost
timp pierdut. A[a c` se mul]umi s` spun`, \ndat` ce-[i reg`si calmul:
– Foarte bine, s` nu mai vorbim despre asta. Când a plecat Evelyn?
– Dragul meu, nu m-ai ascultat; acum zece zile.
– Nu i-ar fi trebuit zece zile dac`-l g`sea pe Silverdale la Brighton. A[a
c`, probabil nu era acolo. Evelyn trebuie s` fi aflat c` era \n alt` parte [i
s-a hot`rât s` se duc` acolo.
– Ah! crezi c` asta s-a \ntâmplat?
Fa]a i se lumin`.
– Aveam cele mai groaznice presim]iri. Dar dac` Silverdale s-a dus la
proprietatea sa din Yorkshire [i Evelyn s-a dus s`-l g`seasc`, este foarte
normal s` nu se fi \ntors \nc`.
Se \ntrerupse, se gândi [i scutur` din cap.
– Nu, Evelyn nu s-a dus \n Yorkshire. {i-a petrecut noaptea la
Ravenhurst, cum mi-a spus [i apoi a plecat la Brighton. Asta o [tiu de la
valetul s`u, care l-a \nso]it. Dar nu [tiu dac` l-a g`sit sau nu pe Silverdale.
Totu[i, s-a \ntors \n aceea[i zi la Ravenhurst [i [i-a petrecut noaptea acolo.
Dar a plecat din nou a doua zi diminea]` [i \n \mprejur`ri curioase.
– |n ce fel "curioase", mam`?
– {i-a luat doar geanta pentru noapte [i l-a trimis \napoi pe Challow
la Londra, cu restul bagajelor, sub pretext c` nu mai avea nevoie de el.
28 GEORGETTE HEYER
– Ah! ah! spuse Kit pe un ton gânditor. I-a spus lui Challow unde se
duce?
– Nu [i este unul din motivele pentru care m` fr`mânt.
– Nu trebuie s` te \ngrijorezi, spuse Kit, cu o lic`rire de amuzament
\n ochi. {i-a trimis [i valetul personal \napoi la Londra? |mi imaginez c`
Fimber este cu el \nc`?
– Ai pus degetul pe unul din punctele care m` nelini[tesc. N-a vrut
s`-l ia pe Fimber \n Sussex. I-a spus c` n-avea loc pentru el \n faeton, ceea
ce era de altfel \ntru totul adev`rat, de[i asta l-a \nfuriat u[or pe Fimber.
A[ fi preferat s` g`seasc` un loc mic pentru el, pentru c` [tiu c` nu i se
poate \ntâmpla nimic cu Fimber. {i Challow este foarte bun, dar nu.... la
fel de ferm! Sunt atât de lini[tit` când [tiu c` sunt amândoi cu Evelyn
când pleac` \ntr-una din escapadele sale.
– Te \n]eleg, mam`, r`spunse serios Kit.
– Dar nici unul dintre cei doi nu este cu el, Kit! {i nu-i de râs! Sunt
convins` c` i s-a \ntâmplat un accident, sau c` se afl` \n Dumnezeu [tie
ce situa]ie dificil`. Oare cum po]i s` râzi?
– N-a[ râde dac` a[ fi crezut asta. Haide, \nceteaz` s` te agi]i, mam`,
nu te-am v`zut niciodat` comportându-te atât de proste[te. Ce crezi c` i
s-ar fi putut \ntâmpla lui Evelyn?
– Nu crezi... c` l-a v`zut pe Silverdale, c` s-a certat cu el [i c` s-au b`tut
\n duel \n acea zi?
– Luându-[i cu el geanta pentru noapte \n chip de martor? Ei bine,
nu! Te agi]i degeaba, mam`. |l cunosc destul de bine pe Evelyn pentru a
te asigura c` face o mic` escapad` [i nu dore[te s` [tii despre ea. {tia
foarte bine c` ar fi aflat dac` i-ar fi luat pe Fimber sau Challow cu el. Dac`
prezen]a acestora lâng` el te lini[te[te, este natural ca Evelyn s-o
considere uneori stânjenitoare. |n ceea ce prive[te posibilitatea unui
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 29
accident, ai fi fost informat`. Crede-m`, nu s-ar fi dus s`-l vad` pe
Silverdale f`r` c`r]i de vizit` [i nu le avea.
– Nu, este adev`rat, consim]i |n`l]imea Sa. Nu m-am gândit la asta.
O clip` p`ru c`-[i recap`t` curajul, dar curând se posomor\ din nou.
Ochii s`i frumo[i se umbrir`.
– Dar suntem \ntr-un asemenea moment, Kit! Când atâtea lucruri
depind de prezen]a sa la Mount Street, mâine. Oh! nu, nu se poate s` fi
f`cut o escapad` acum.
– M` \ntreb asta. Mi-ar pl`cea s` aflu ceva mai mult despre aceast`
logodn`, mam`. Mi-ai explicat c` n-a avut timp s`-mi vorbeasc` el \nsu[i
despre ea. Este cam greu s` cred, mam` drag`. Poate n-am primit
scrisoarea care s` m` anun]e c` era pe punctul s` fac` cererea \n
c`s`torie, dar nu mi-a vorbit vreodat` despre aceast` tân`r` persoan` \n
scrisorile precedente. {i este atât de pu]in genul s`u, \ncât dac` altcineva
\n afar` de tine mi-ar fi anun]at aceast` veste, nu l-a[ fi crezut vreodat`.
Pentru mine, nu exist` decât un motiv care poate explica faptul c` Evelyn
nu mi-a vorbit deloc... Se \ntrerupse, cu privirea \n gol, ca [i când se
str`duia s` fixeze un obiect neclar...
– ... c` era prad` unor asemenea dificult`]i, \ncât s` fi fost neputincios
s`-l ajut, sau c` era obligat s` fac` ceva ce-i displ`cea.
– Oh! nu, nu, nu! exclam` lady Denville, \ngrozit`. Am discutat
\mpreun` [i mi-a spus c` deoarece s-a hot`rât s` se c`s`toreasc`, ar fi de
preferat s-o fac` la fel ca alt` dat`, f`r` pasiune excesiv` de vreo parte. {i
g`sesc c` are dreptate, pentru c` femeile de care se \ndr`goste[te nu sunt
niciodat` posibile so]ii... sunt chiar absolut imposibile. |n plus, se
\ndr`goste[te atât de des, bietul de el, \ncât cel mai important este s` ia
de so]ie o fat` rezonabil`, binecrescut`, care nu va avea inima frânt` [i nu
va face scene de fiecare dat` când va descoperi c` are o "prieten` bun`".
30 GEORGETTE HEYER
– |ntr-adev`r, este cel mai important pentru el! Dac` \n]eleg bine, este
esen]ial ca viitoarea so]ie s` fie \nzestrat` m`car cu o doz` bun` de
indiferen]` [i s` fie binecrescut`. Poate s` fie acoperit` cu pistrui; sau s`
se uite cruci[, sau....
– Dimpotriv`! F`r` \ndoial` se spune c` nimic din aspectul s`u fizic
nu trebuie s` fie de natur` s`-l \ndep`rteze pe Evelyn [i c` trebuie s` aib`
ni[te afinit`]i amândoi.
Kit o privi cu ochii str`lucind de mânie.
– Tu ai pus la cale aceast` c`s`torie, mam`? Asta \]i dore[ti pentru
Evelyn? Spune!
Ea r`mase t`cut` o clip` [i când \ncepu iar s` vorbeasc`, spuse cu o
voce gâtuit`:
– |n ce m` prive[te, am gre[it c` n-am f`cut o c`s`torie de
convenien]`. Tat`l t`u s-a \ndr`gostit de mine. Cei din familia Fancot au
spus c` era nebun, dar nimic nu l-a putut determina s`-[i schimbe
hot`rârea de a se c`s`tori cu mine. Iar eu.... nu aveam decât
[aptesprezece ani [i era atât de frumos, \ntru totul tipul de erou pe
care-l viseaz` elevele! Dar familia Fancot avea dreptate. Eram foarte
nepotrivi]i.
– Nu [tiam, r`spunse cu blânde]e Kit. Iart`-m`, mam`. N-ar fi trebuit
s`-]i vorbesc pe acest ton. Dar nu mi-ai spus adev`rul. Ascultându-te, s-ar
crede c` Evelyn s-a resemnat s` se c`s`toreasc`, de parc` ar avea treizeci
[i patru de ani [i nu dou`zeci [i patru... Nu ]ine!
– Ba da, ]i-am spus adev`rul! exclam` cu indignare mama sa.
Citi b`nuiala pe chipul lui [i ad`ug`:
– Cel pu]in par]ial.
Kit nu se putu \mpiedica s` zâmbeasc`.
– Spune-mi-l \n \ntregime.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 31
Acum o clip`, m-ai asigurat c` totul era din vina unchiului [i de
asemenea a ta. Dar cum a]i procedat pentru ca Evelyn s` accepte s` fac`
o c`s`torie de convenien]`? Nu depinde de unchiul pentru a tr`i [i nu
trebuie s`-i dea socoteal`. Singurul drept pe care-l are unchiul, este s`-i
interzic` s` se ating` de capital.
– Dar este exact ce dore[te el s` fac`, replic` mama sa. |n sfâr[it,
presupun c` nu-[i dore[te \ntr-adev`r s-o fac`, dar ar fi o mare u[urare
pentru el s` fie sc`pat de toate necazurile [i grijile pe care i le cauzeaz`
datoriile mele.
– Datoriile tale? S` fie oare domni[oara Stavely o mo[tenitoare? Iar
Evelyn este destul de nebun pentru a-[i imagina c` va putea dispune
dup` voia sa de averea so]iei? Nu este posibil!
– Nu. Oricum, nu s-ar fi gândit la asta, chiar dac` era posibil. Ceea ce
vrea, este s`-mi pl`teasc` datoriile din propria sa avere. Spune, a[a cum
ai spus-o [i tu, Kit, c` tata ar fi trebuit s-o fac` [i c` este acela[i lucru dac`
le ia asupra sa. {i adaug` chiar c` vrea s-o fac` f`r` [tirea unchiului t`u.
A[a c` s-a dus s`-l vad`, pentru a \ncerca s`-l conving` s` pun` cap`t acelei
tutele, ar`tându-i cât era de nepl`cut, la vârsta sa, s` fie tratat ca un licean.
Ceea ce este adev`rat, Kit.
– Da, [tiu. {i ce a r`spuns unchiul?
– Ei bine, nu i-a spus mare lucru, doar c` [i el ar fi foarte fericit s`
scape de aceast` tutel` [i c` o va face cu pl`cere, \ndat` ce Evelyn va
\nceta s`-[i fac` de cap. Dar apoi, a venit s` m` vad` [i, de[i a fost foarte
rigid, trebuie s` recunosc c` a discutat f`r` acea arogan]` care m`
intimideaz` atât de tare. A vorbit despre Evelyn cu mult` bun`voin]`,
spunând c` are mari calit`]i [i c` de[i este mult prea nep`s`tor [i
afemeiat, nu se ded` la excese detestabile [i nu frecventeaz` oameni din
clasa de jos cum, dup` el, este moda la unii oameni tineri. Apoi, a ad`ugat
32 GEORGETTE HEYER
c` i-ar pl`cea s`-l vad` c`s`torit cu o tân`r` fat` de valoare, deoarece
crede c` aceast` c`s`torie \i va des`vâr[i formarea, \l va face mai serios [i
mai con[tient de responsabilit`]ile sale. De[i se teme c` nu te va egala
niciodat`.
– Sunt foarte impresionat! Oare ce l-a apucat s` spun` un lucru atât
de ridicol? I-ai dat s` prizeze pudr`?
|n`l]imea Sa râse.
– Nu, doream mai degrab` s`-l s`rut pentru a-i mul]umi c` are o
p`rere atât de bun` despre tineri. De altfel, [tiu c` acesta este adev`rul.
Oh! nu vreau s` spun c` e[ti un model de virtute [i nu te osteni s` iei un
aer atât, atât de....
– Mul]umit? propuse acest fiu indignat.
– E[ti \ngrozitor. Tot ce voiam s` spun, ca [i unchiul t`u, era c` se
poate conta mai mult pe tine decât pe Evelyn. |ntotdeauna a fost a[a. {i
a[ vrea s` \ncetezi s` glume[ti! Subiectul este foarte serios.
Ridic` ochii spre el [i spuse cu triste]e:
– {tiu c` sunt pu]in cu capul \n nori, Kit, dar nu când este vorba
despre interesele fiilor mei, te asigur. Pentru ei, a[ fi \n stare de orice
sacrificiu. De fapt, m-am \ntrebat dac` n-ar trebui s` schimb din nou
tapetul din aceast` camer` [i s` aleg albastru, roz sau un ton pai, chiar
dac` sunt culori cam comune. {tii c` se spune c` verdele aduce ghinion.
Ori, nu exist` \ndoial` c` am avut ghinion la joc \n ultimele luni, ceea ce
nu l-a ajutat cu nimic pe s`rmanul Evelyn. |mi spuneam c` dac` puteam
s` câ[tig o sum` mare de bani, n-ar mai avea necazuri. Dar vai! norocul
nu mi-a surâs aproape niciodat`. Asta m` face s` m` gândesc la ceva care
m-a intrigat \ntotdeauna. Se aude mereu vorbindu-se despre oameni care
au pierdut o avere la joc, dar niciodat` despre cei care au câ[tigat una. Mi
se pare foarte ciudat. Oare unde se duc toate aceste averi pierdute?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 33
– |n orice caz, niciodat` \n buzunarul t`u, mam` drag`, asta este tot
ce [tiu. A[a c`, te rog, nu schimba culoarea camerei tale. Te-ar costa o
avere.
– Da, dar a[ da-o cu drag` inim`, spuse ea foarte serios.
Ad`ug`, pe un ton \n]epat:
– {i nu v`d ce te face s` râzi astfel.
– S` nu mai vorbim despre asta, mam`. Dar crede-m`, nu mai face
sacrificii pentru Evelyn, sunt convins c` nu le va aprecia la justa lor
valoare.
– Asta \mi este egal. N-are importan]`. Nu la averi [i la datorii m`
gândeam când ]i-am spus c` afacerea este foarte serioas`. M` \ntreb cum
am ajuns s` vorbim despre lucruri atât de prozaice! Kit, nu-i voi spune
niciodat` unchiului t`u, dar ]ie \]i pot spune. Crezi c` vreau s` aranjez din
interes aceast` c`s`torie pentru Evelyn. Dar nu este adev`rat. Nu sunt
interesat` decât s`-l v`d c` se simte bine. {i asta va fi situa]ia, pentru c`
Henry spune c` tutela va fi ridicat` \ndat` ce Evelyn se va c`s`tori.
Ezit`, se \ncrunt`, [i relu`:
– Nimeni nu-l \n]elege pe Evelyn mai bine decât tine, Kit, dar ai lipsit
atât de mult \ncât nu [tii.... nu-]i dai seama.... Oh! Dumnezeule, este atât
de greu s`-]i explic.
Orice urm` de veselie disp`ruse din privirea lui Kit, care scruta cu
intensitate chipul mamei sale. Se a[ez` din nou lâng` ea [i-i lu` mâna, ca
pentru a o lini[ti.
– {tiu. {i eu m` simt incapabil s`-]i explic acel sentiment pe care-l am
deja de mult timp, c` ceva nu este \n ordine. N-am descoperit nici un
motiv, ceea ce m-a f`cut s` m` gândesc c` ar putea fi vorba de ceva grav.
– Oh! nu, r`spunse prompt mama sa. Dar este atât de nervos, Kit, atât
de singuratic! Nu, nu este corect. |mi spune mereu c` dore[te s` ias`, dar
34 GEORGETTE HEYER
am impresia c` o face pentru c` se plictise[te [i este inactiv. {i când Henry
mi-a spus c` este timpul s` se a[eze [i s` devin` con[tient de
responsabilit`]ile sale, am \n]eles imediat c` avea dreptate. Vreau s` spun
c` dac` se va c`s`tori, va avea de administrat domeniul, dac` va avea copii
– [i de[i ideea de a deveni bunic` \mi este foarte nesuferit`, am hot`rât
s-o accept – va fi mai.... mul]umit. Va avea de ce s` se ocupe [i-l cuno[ti
pe Kit, nu poate fi fericit dac` este inactiv. Acum, nu face decât prostii,
ceea ce mi-ar fi egal, dac` cel pu]in l-ar amuza. Dar cred c` nu este cazul,
cu excep]ia unor rare momente. Nu este [i p`rerea ta?
– Ba da. Adic` nu [tiu, dar \n]eleg ce vrei s` spui.
Mama sa \i strânse mâna cu recuno[tin]`.
– Eram sigur`. {i vei \n]elege de asemenea, de ce când Henry mi-a
vorbit de necesitatea de a-l c`s`tori, m-am gândit \n mod firesc la Cressy.
– Cressy?
– Cressida.... Domni[oara Stavely. Din toate punctele de vedere, tot
ce-]i po]i dori mai bun. O tân`r` persoan` de prim rang. Nu o pu[toaic`
plin` de idei romantice. Dup` cum spune Henry, este foarte inteligent`,
dar pentru asta, nu \nseamn` c` este o feminist`. Nu este o frumuse]e,
dar o consider totu[i foarte dr`gu]` [i bine f`cut`. Are mult` distinc]ie [i
un gust fin. |[i va p`stra rangul perfect, mult mai bine decât am f`cut-o
eu. Se comport` mereu cum trebuie [i nu i-a dat niciodat` lui Evelyn
motive s` ro[easc` din cauza ei.
– {i cum se face c` aceast` minune a naturii nu este dorit` de nimeni?
\ntreb` Kit cu un aer sceptic.
– Nu este o persoan` nedorit`. Este adev`rat c` are dou`zeci de ani,
ceea ce te-ar putea face s` crezi c` n-a fost niciodat` cerut` \n c`s`torie,
dar nu este cazul. Dimpotriv`, a fost cerut` de mai multe ori de când
bunica sa a prezentat-o \n lume, dar a refuzat \ntotdeauna deoarece con-
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 35
sidera c` avea datoria s` r`mân` lâng` tat`l s`u. Spunea c` nu va putea
iubi pe nimeni la fel de mult ca pe Stavely. Este singura lui fiic`. A ]inut
casa de la vârsta de [aisprezece ani. De altfel, era nes`buit.
– {i de ce nu mai este nes`buit?
– Oh, cred c` \nc` este, dar nu mai \ndr`zne[te s-o arate. |]i po]i
imagina c` la vârsta la care s-ar fi crezut a fi la ad`post de acest gen de
nebunie s-a ata[at de o fat` cu pu]in mai mare decât Cressy [i s-a c`s`torit
cu ea. Bine\n]eles, n-am avut niciodat` o p`rere foarte bun` despre
capacit`]ile sale intelectuale.... {tii c` era \ndr`gostit nebune[te de mine
când am \nceput s` ies \n lume [i c` s-a comportat ca un veritabil
neghiob.... dar credeam c` a devenit pu]in mai rezonabil. S` se lase sedus
de Albinia Gillifoot! Probabil [i-a pierdut min]ile. |l joac` pe degete [i-[i
va regreta curând impruden]a. |n plus, este geloas` ca o tigroaic` [i \n
mod special pe s`rmana Cressy.
– Ah! de aceea s`rmana Cressy este gata s`-l accepte pe Evelyn?
– Desigur! Nimic nu putea fi mai providen]ial.
– Sper c` asta este [i p`rerea lui Evelyn!
– Nu, dar este a mea [i a unchiului t`u. Când i-am vorbit despre ea,
aproape m-a felicitat.
Ochii \i str`luceau.
– Mi-a spus c` nu s-ar fi a[teptat vreodat` la atâta bun-sim] din partea
mea. A recunoscut c` este excep]ional` [i c` are mult` personalitate.
– {i Evelyn? Care este p`rerea sa? \ntreb` Kit, cu o polite]e afectat`.
– Cred c` ar putea fi genul de femeie care s` i se potriveasc`. S` nu
crezi c` l-am influen]at, Kit! Dimpotriv`, l-am implorat s` n-o cear` dac`
nu-i pl`cea, dar m-a lini[tit. N-o cunoa[te prea bine, de[i ea a venit
deseori s` m` vad` [i i-am fost \nso]itoare la ni[te baluri, \n calitate de
na[`, dar el n-a fost foarte atent la ea.
36 GEORGETTE HEYER
– Dac` \n]eleg bine, nu este genul s`u!
– Dac` prin asta vrei s` spui c` nu este de genul fetelor de care se
\ndr`goste[te cu regularitate, nu, [i cu atât mai bine. Evelyn crede, ca [i
mine, c` se vor putea \n]elege foarte bine. El nu se va sim]i \mpiedicat,
iar ea nu va face drame \n leg`tur` cu "capriciile" sale. Probabil este
obi[nuit` cu acest gen de lucruri. A[ putea s` men]ionez numele a cel
pu]in trei amante ale lui Stavely [i po]i fi sigur c` [i Cressy [tie c` lui
Evelyn \i place s` ias`. {tiu c` nu-]i place asta, dar trebuie s`-]i spun c`
decizia lui Evelyn este luat`. S-a hot`rât s` se c`s`toreasc`. Nu trebuie s`-
]i spun c` atunci când ia aerul s`u \nc`p`]ânat, nu mai este posibil s`-l
faci s`-[i schimbe p`rerea. Nu [tiu ce s-a petrecut \ntre Cressy [i el, când
i-a f`cut propunerea, dar apoi mi-a spus c` are [anse [i sunt sigur` c`
nimic nu este mai departe de inten]iile sale ca renun]area! Mi-a spus chiar
c` avea inten]ia s` se \ntoarc` de la Ravenhurst la timp, pentru a se
prezenta \n cea mai bun` dispozi]ie b`trânei lady Stavely. Dar dac` nu se
\ntoarce mâine, totul este pierdut; lady Stavely va fi furioas` [i n-o voi
putea condamna pentru asta. Imagineaz`-]i cât de nepoliticos ar fi din
partea lui! {i atunci, va cere mâna Dumnezeu [tie c`rei fete tinere, care-l
va face nefericit! Oh! Kit! Ce trebuie s` fac? Dac` n-a avut un accident, m`
tem ca un eveniment oarecare s` nu-l fi f`cut s` uite aceast` invita]ie la
Mount Street. Nu po]i s` negi c` uit` uneori anumite lucruri.
Cum aceea[i idee \i venise \n minte, domnul Fancot nu \ncerc` deloc
s-o fac` s`-[i schimbe p`rerea [i se mul]umi s` spun` pe un ton lini[titor:
– Ei bine, dac` nu se \ntoarce la timp pentru a merge la recep]ie,
nu-]i r`mâne decât s`-l informezi pe Stavely c` s-a \mboln`vit subit.
– M-am gândit la asta, dar nu va merge, Kit. Dac` Evelyn este \n stare
s`-mi trimit` un mesaj, poate la fel de bine s` expedieze el \nsu[i unul la
Mount Street.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 37
– Este prea bolnav pentru a scrie! ripost` Kit. Vestea ]i-a fost adus` deunul dintre servitori.
– Ce sugestie absurd`! Asta ar presupune s` m` reped la Ravenhurst[i n-am nici cea mai mic` inten]ie. |n plus, dac` spun aceast` poveste,po]i s` fi sigur c`, imediat a doua zi, va debarca la Londra, proasp`t ca untrandafir, salutând \n dreapta [i \n stânga cel pu]in o jum`tate de duzin`de persoane, dac` nu mai mult.
Kit zâmbi.– Da, este foarte adev`rat. Un adev`rat talme[-balme[ \n perspectiv`...– Oh! Kit! nu-]i bate joc de mine. |mi pierd min]ile!Domnul Fancot \[i trecu bra]ul \n jurul umerilor s`i:– Nu, nu, nu-]i pierde min]ile, mam`. Dac` lucrurile ajung mai r`u,
voi putea totu[i s`-i iau locul, nu-i a[a?
38 GEORGETTE HEYER
Capitolul 3
Aceste cuvinte rostite cu u[urin]` [i f`r` alt scop decât de a o \ncuraja
pe nec`jita lady Denville, avur` un rezultat nea[teptat. Ea st`tea pr`bu[it`
\n bra]ele fiului s`u, cu capul pe um`rul lui. Aceste cuvinte imprudente
parc` o \nsufle]ir`; se \ndrept`, f`cu ochii mari [i spuse cu o voce
vibrant`:
– Kit! asta este solu]ia!
Speriat, fiul s`u r`spunse:
– Dar glumeam, mam`!
F`r` s`-l asculte, lady Denville \l s`rut` cu c`ldur`, ad`ugând:
– {tiam c`-mi vei veni \n ajutor. Ce proast` am fost c` nu m-am gândit
la asta mai devreme. Dragul meu Kit!
Dându-[i seama, dar cam târziu, de grava gre[eal` tactic` pe care o
comisese, domnul Fancot se gr`bi s` bat` \n retragere.
– Nu te-ai gândit la asta pentru c` este o absurditate. }i-am spus-o
pentru a te amuza [i atât. Cum a[ putea lua locul lui Evelyn?
– Vei putea foarte bine, Kit, ai f`cut-o deja de mai multe ori!
– Da, când eram copii [i f`ceam o mul]ime de tr`sn`i! Probabil \]i dai
seama c` aici este vorba de ceva cu totul diferit. L`sând la o parte orice
considerent, cum a[ putea trece drept Evelyn \ntr-o asemenea adunare?
– Dar nimic nu va fi mai u[or, r`spunse mama sa.
– Haide mam`, s` ne gândim. Invita]ii vor fi to]i membrii familiei.
Evident, pe Stavely \l cunosc, dar \n afar` de el n-a[ putea recunoa[te pe
nimeni, nici m`car logodnica...
Lady Denville \i respinse f`r` s` ezite obiec]ia.
– O vei recunoa[te pe Cressy, pentru c` ea te va primi al`turi de
Stavely [i de tân`ra sa so]ie. Cât despre ceilal]i, nici Evelyn nu-i cunoa[te
mai mult.
– {i domni[oara Stavely? \ntreb` Kit. Crezi c` ar putea descoperi
\n[el`toria?
– Oh! sunt convins` c` nu, r`spunse |n`l]imea Sa, cu senin`tate.
Aminte[te-]i c` de-abia \l cunoa[te pe Evelyn. Nu s-au v`zut \ntre patru
ochi decât o singur` dat`, când el i-a cerut mâna. {i apoi, nu se a[teapt`
s` te vad` \n locul lui...
Asta este important!
– Desigur, nu se a[teapt` la a[a ceva! Dar...
– Nu, nu, nu \n]elegi ce vreau s` spun, dragul meu. Nimeni n-ar putea
presupune c` nu e[ti Evelyn, pentru c` nimeni nu [tie c` te-ai \ntors la
Londra. Ar fi altceva dac` locuiai aici [i dac` oamenii erau obi[nui]i s` v`
confunde. Nu se poate s` fi uitat cum se \ntâmpla asta \nainte de plecarea
ta \n str`in`tate. Chiar [i cei care v` [tiau din leag`n se \ntrebau când unul
din voi intra \ntr-o \nc`pere: "Ei bine, care este?" Atunci v` priveau cu
aten]ie, \ncercând s` nu se \n[ele. Dar sunt trei ani de când e[ti \n
str`in`tate [i nimeni nu se mai gânde[te s`-[i pun` \ntrebarea. Nu pot
gre[i, pentru c` tu e[ti la Viena! Dragul meu, cu siguran]` Providen]a a
40 GEORGETTE HEYER
vrut s` sose[ti la aceast` or` ridicol` [i f`r` s` anun]i. Nimeni nu poate
b`nui c` nu e[ti la Viena.
Domnul Fancot avea mai degrab` tendin]a s` cread` c` geniul s`u r`u
\l antrenase \n aceast` afacere, dar se feri s-o spun` [i se str`dui s`
sublinieze diferitele motive care f`ceau proiectul mamei sale irealizabil.
E[u` lamentabil. Cu cât lady Denville se gândea mai mult, cu atât g`sea
ideea mai minunat` [i când Kit \i spuse c` toate astea dovedeau cea mai
bogat` fantezie, mama sa \i r`spunse cu entuziasm:
– Da, nu-i a[a? De aceea, ideea este genial`! Nimeni n-ar putea s`-[i
imagineze c` am \ndr`zni s` facem ceva atât de extraordinar!
– Nu "extraordinar!".... mai degrab` "scandalos!"
|n`l]imea Sa \l privi cu \ngrijorare [i remarc`:
– {tii, Kit, n-am fost \ncântat` s` te v`d intrând \n diploma]ie. |mi era
team` s` nu devii ca Henry [i asta s-a \ntâmplat. Dragul meu, n-a[ vrea s`
fiu nesuferit`, dar a[ detesta dac` ]i-ai da aere.
– Oh! Dumnezeule! |mi dau aere? Nu mi-am dat seama!
– Nu, dragul meu, replic` lady Denville b`tându-l u[or pe mân`, \nc`
n-o faci. Dar am crezut de datoria mea s`-]i atrag aten]ia, pentru a putea
s` reac]ionezi la timp. |nc` nu e[ti ca Henry, dar când ai spus "scandalos",
cu acel aer de judec`tor, m-ai f`cut s` m` gândesc la el. Nu te sinchiseai
s` faci lucruri scandaloase \nainte s` te \ndrume s` intri \n diploma]ie [i
n-ai fi ridicat niciodat` obiec]ii atât de ridicole.
– Aveam cu trei ani mai pu]in, mam`.
– Evelyn de asemenea, dar el nu s-a schimbat. |n locul t`u n-ar fi ezitat
o clip`. Nu s-ar fi preocupat de convenien]e [i nu s-ar fi temut s`-[i asume
riscuri. Cât te-ai schimbat, Kit!
– Asta este consecin]a meseriei diplomatice [i a lipsei de \ndr`zneal`.
Vai! mam`, ai z`mislit un la[!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 41
– N-am crezut asta niciodat`, afirm` ea.
– Mul]umesc, draga mea. |mi pare r`u c` te dezam`gesc din nou, dar
ideea de a p`trunde la familia Stavely [i a m` da drept Evelyn, m` face s`
tremur ca o frunz`.
Lady Denville nu se putu st`pâni s` nu râd`.
– Oh! nu, Kit! Exagerezi! N-ai tremurat niciodat` \n via]a ta. {tiu bine
c` nu ]i-e team`, dar te g`sesc trist de prudent
Se str`dui s`-l priveasc` drept \n fa]`.
– Nu-]i bate joc de mine [i spune-mi adev`rul, b`iat r`u. Crezi c` n-ai
fi capabil de a[a ceva?
Kit ezit`, apoi m`rturisi:
– Nu. Pentru o sear`, \n mijlocul unor oameni care nu-l cunosc destul
de bine pe Evelyn pentru a fi familiariza]i cu manierele sale, sunt aproape
sigur c` o pot face. {i, \ntr-o oarecare m`sur`, chiar nu-mi dau aere,
pentru a nu g`si asta amuzant.
– Iat`! triumf` mama sa. {tiam c` nu te puteai schimba atât de mult!
– Nu, mam`, dar asta nu este o fars` destinat` s` fac` oamenii s` râd`.
S` joci o asemenea comedie pentru a ie[i dintr-o \ncurc`tur` este cu totul
altceva. {i gânde[te-te, mam`, cât va fi de jignitor pentru domni[oara
Stavely.
– Nu mi se pare. Mai \ntâi, nu va [ti [i apoi, ar fi mai \ndurerar` dac`
n-ai lua locul lui Evelyn. Gânde[te-te! |]i po]i imagina ceva mai umilitor
decât s` fie obligat` s` le spun` tuturor celor pe care i-a invitat s` le
prezinte logodnicul, c` acesta a anulat \ntâlnirea?
|i lu` mâna [i i-o strânse.
– Kit.... pentru Evelyn! El ar face-o pentru tine!
Era evident. Nu numai c` Evelyn ar fi f`cut-o, dar l-ar fi amuzat, \[i
spuse Kit.
42 GEORGETTE HEYER
– Doar pentru o zi, insist` lady Denville.
– Mi-ar pl`cea s` fiu sigur de asta. {i dac` va trebui s` dureze? N-a[
putea s` induc \n eroare la nesfâr[it, voi da cu siguran]` peste prieteni
de-ai s`i, pe care s-ar putea s` nu-i recunosc.
– Oh! dac` Evelyn nu se \ntoarce \ntr-o zi sau dou`, vom spune c` e[ti
suferind sau c` ai fost obligat s` pleci din Londra pentru afaceri. Dar va fi
aici mâine, Kit, am aceast` presim]ire.
– S` te aud` Dumnezeu! r`spunse Kit cu \nfl`c`rare.
– Da, dar trebuie s` fim prev`z`tori, dragule [i s` putem
pre\ntâmpina orice eventualitate. De fapt, s` [tii c` poate va fi un lucru
bun s` fii obligat s` mergi la aceast` recep]ie \n locul lui Evelyn. |mi este
foarte team` c` b`trâna lady Stavely s` nu fi auzit bârfele care circul` pe
seama lui [i s` nu-l b`nuiasc` a fi pu]in destr`b`lat – dac` nu complet
boem – ceea ce bine\n]eles nu este adev`rat, sau \n tot cazul exagerat. {i,
de[i sunt convins c` se va comporta corect, nu m` pot \mpiedica s` m`
gândesc c` te vei comporta mult mai bine fa]` de ea, deoarece e[ti
diplomat [i obi[nuit cu recep]iile oficiale unde trebuie s` ai un aer calm
[i serios, lucru de care Evelyn este incapabil.
– Dac` Evelyn nu se \ntoarce mâine, spuse Kit accentuând cuvintele,
\i voi suci gâtul chiar \n clipa \n care-l voi revedea. Dar, dac` se \ntoarce
la timp, nici el, nici tu, scump` mam` nu m` ve]i convinge s`-i iau locul
la aceast` recep]ie. Voi consim]i doar \n caz de pericol extrem.
– Bine\n]eles, dragul meu [i trebuie s` sper`m c` nu va fi necesar,
relu` lady Denville cu un aer vesel. Dar pân` la urm`, dac` trebuie
neap`rat, nu vei avea obiec]iuni s`-l \nlocuie[ti câteva zile, nu-i a[a? S`
spunem, pân` se \ntoarce, ceea ce va fi curând, deoarece este
inimaginabil s` fi putut uita tot. Dar dac` nu se \ntoarce, este foarte pu]in
de dorit ca servitorii s` [tie adev`rul.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 43
– Oare \]i imaginezi c` nu m` vor recunoa[te?
– Cameristele cu siguran]` nu te vor recunoa[te [i nici lacheii. Brigg
nici atât, a devenit atât de miop [i atât de surd.
– {i Fimber? |]i \nchipui c` nu m` va recunoa[te nici el? Mam`, te rog,
revino pe p`mânt. Ne serve[te deja de când eram adolescen]i!
– Nu sunt cu capul \n nori, r`spunse indignat` lady Denville. Eram
gata s`-]i spun când m-ai \ntrerupt, c` trebuie s`-l punem la curent.
– {i de asemenea pe Challow, pe vizitiul t`u, pe al doilea lacheu [i pe
to]i rânda[ii de la grajd...
– Haide, Kit! Pe Challow poate, dar de ce Dumnezeu ar trebui s` le
vorbim despre asta celorlal]i?
– Pentru c` va trebui s` se explice dispari]ia unui faeton [i a patru cai.
Lady Denville se gândi o clip`.
– Este adev`rat. Oh! |l vom \ns`rcina pe Challow. Aminte[te-]i
convingerea cu care-l min]ea pe tata, când disp`rea]i f`r` s` spune]i unde
v` duce]i.
– Mam`, \ncheie Kit, m` duc s` m` culc. S` nu crezi c` m-ai convins,
dar datorit` discu]iei, mi se \nvârte capul.
– Oh, bietul meu Kit! Cu siguran]`, trebuie s` fii mort de oboseal`,
r`spunse mama sa cu tandre]e. Nimic nu este mai epuizant decât o
c`l`torie lung`. De asta nu e[ti \n stare s` discu]i. Du-te s` te culci, drag-
ul meu, când te vei trezi, vei fi din nou tu \nsu]i.
– Plin de \ndr`zneal` [i chiar plin de nes`buin]`, a[a este? spuse Kit
râzând.
O s`rut` [i se ridic`.
– {tii, cred c` e[ti pu]in nebun`. Dar s` nu-]i imaginezi c` nu te
iubesc.
Mama sa \i zâmbi tandru.
44 GEORGETTE HEYER
***
Kit se duse s`-[i ia lucrurile pe care le l`sase pe palier [i le duse \n
camera lui Evelyn.
Era atât de obosit, \ncât f`r` s` se gândeasc` m`car la problemele
care-l cople[eau, adormi de cum sufl` \n lumânare. Câteva ore mai târziu,
se trezi la zgomotul obloanelor care se deschideau. Se ridic` [i se rezem`
pe un cot, ne[tiind unde se afla. Apoi, memoria \i reveni [i a[tept` cu
curiozitate amuzat` urmarea evenimentelor.
Perdelele care \nconjurau patul cu coloane r`sucite fur` trase cu o
brusche]e care te f`cea s` te gânde[ti c` presupusul s`u ocupant nu era
\n gra]iile fidelului valet personal. Kit c`sc` [i murmur`:
– Bun` ziua, Fimber. Cât este ceasul?
– Bun` ziua, domnule conte, r`spunse Fimber pe un ton de ghea]`.
Este trecut de ora zece, dar cum presupun c` |n`l]imea Voastr` s-a \ntors
la ore mici, m-am gândit c` era de preferat s` nu v` trezesc.
– Este adev`rat, m-am \ntors foarte târziu, recunoscu Kit.
– Sunt con[tient de asta, domnule conte, deoarece am a[teptat pân`
la miezul nop]ii, pentru cazul \n care a]i fi avut nevoie de serviciile mele.
– Neghiobule! N-ar fi trebuit s`-]i dai aceast` osteneal`, relu` Kit,
observându-l printre pleoapele pe jum`tate \nchise.
Fa]a lui Fimber deveni [i mai sever`.
– Poate |n`l]imea Voastr` nu s-a gândit c` absen]a sa ar putea
produce \ngrijorare, spuse cu r`ceal`.
– Dumnezeule, nu. De ce?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 45
Acest r`spuns indiferent \l f`cu s` izbucneasc`.
– Domnule conte, unde a]i fost? \ntreb` Fimber, renun]ând la orice
polite]e.
– }i-ar pl`cea s` [tii?
– Nu, domnule conte, nu este necesar s` [tiu. Dar de ce sunt sigur,
este c` nu v-a]i fi gândit s` m` \ndep`rta]i, dac` inten]iile dumneavoastr`
ar fi fost atât de curate cum vre]i s` m` face]i s` cred [i nu l-a]i fi trimis
nici pe Challow \napoi. Ar trebui s` v` fie ru[ine c` a]i lipsit atât de mult,
f`r` m`car s`-i trimite]i un bilet |n`l]imii Sale, care \[i face sânge r`u. A]i
fi putut la fel de bine s` fi]i mort. Acum, spune]i-mi simplu, domnule
conte, f`r` s` \ncerca]i s`-mi \n[ira]i basme: ave]i probleme?
– Nu [tiu, r`spunse cu sinceritate Kit. Sper c` nu.
– {i eu sper, domnule conte. |ntr-un asemenea monment! Dac` este
ceva serios, spune]i-mi [i vom vedea ce putem face.
– Nu-]i pot spune ce nu [tiu, Fimber.
– Serios, domnule conte? spuse Fimber pe un ton amenin]`tor. Am
crezut c` |n`l]imea Voastr` [tie c` poate avea \ncredere \n mine, dar se
pare c` m-am \n[elat.
F`cu stânga-mprejur, extrem de ofensat, [i se \ndrept` spre valiza lui
Kit. Acesta se mul]umise s`-[i scoat` de acolo \mbr`c`mintea de noapte,
l`sând restul con]inutului \n dezordine. Bomb`nind ar]`gos, Fimber se
aplec` pentru a o goli. Scoase o revist`, \i arunc` o privire [i se \ntoarse
brusc. Kit \l observa cu un aer zeflemitor. El \l privi suspicios.
– Domnul Christopher!
Kit izbucni \n râs [i se a[ez` sco]ându-[i boneta de noapte.
– {tiam c` nu vom reu[i s` te \n[el`m. Ce faci, Fimber?
– Foarte bine, mul]umesc, domnule. Nu m-a]i fi \n[elat mult timp, dar
ce surpriz`! |n`l]imea Sa [tie?
46 GEORGETTE HEYER
– Da, m-a auzit intrând [i s-a trezit, sperând c` este fratele meu.
– Sunt sigur! Dar f`r` \ndoial`, a fost fericit` s` v` vad`, domnule. {i
eu sunt la fel, dac`-mi pot permite.
Arunc` o privire critic` asupra vestei pe care o ]inea [i morm`i:
– Asta n-a fost f`cut` la Londra, domnule Christopher. Evident, n-o
ve]i purta aici. Valetul dumneavoastr` str`in v` va aduce restul bagajelor?
– Nu, vor sosi prin po[t`. Nu i-am cerut lui Franz s` m` \nso]easc`.
{tiam c` m` puteam baza pe tine pentru a te ocupa de mine.
Neprimind nici un r`spuns, spuse cu un aer surprins:
– S` nu-mi spui c` nu vrei, Fimber!
Valetul tres`ri, ca [i când ie[ea dintr-o profund` visare.
– Ierta]i-m`, domnule. M` gândeam. S` m` ocup de dumneavoastr`?
Bine\n]eles. Puse deoparte vesta condamnat` [i lu` pardesiul pe care Kit
\l aruncase pe un scaun.
– De altfel, este timpul s-o fac, domnule Christopher. Aceste
pardesiuri de croial` polonez` sunt complet demodate. {i aceste p`l`rii
plate nu se mai poart` la Londra. Au fost detronate de jobene.
– N-are importan]` \mbr`c`mintea mea ciudat`, \l \ntrerupse Kit. Ce
naiba face fratele meu?
– Nu [tiu mai mult decât dumneavoastr`, domnule [i asta m` scoate
din s`rite. Poate a plecat \ntr-una din escapadele sale nes`buite [i totu[i,
nu cred. Lady Denville v-a spus oare c` era pe punctul de a se c`s`tori?
– Mi-a spus, dar el nu mi-a suflat vreodat` nici o vorb` despre asta,
r`spunse Kit cu seriozitate. Este ceva ciudat \n aceast` poveste. Dar dac`
cineva cunoa[te adev`rul, acela e[ti tu. A[a c`, spune-mi totul, f`r` s`-mi
ascunzi nimic. Oare fratele meu s-a hot`rât brusc s` se cumin]easc`?
– Nu, a[ fi gata s` jur, replic` Fimber. Nimeni nu [tie mai bine decât
mine de ce este capabil când este dezl`n]uit. Dar nu [i-ar lua t`lp`[i]a \n
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 47
acest moment, când tocmai a f`cut cererea \n c`s`torie! |n plus, nu tri[a
când mi-a spus, ca [i |n`l]imii Sale, c` se va \ntoarce \ntr-o s`pt`mân`,
pentru c` insistase ca frizerul s` vin` ast`zi s`-l tund`. Acesta va fi aici la
prânz, domnule.
– {i ce m` prive[te asta, te rog? \ntreb` Kit privindu-l cu un aer
b`nuitor.
– Am observat, domnule, c` p`rul dumneavoastr` este prea lung.
|n`l]imea Sa prefer` tunsoarea \n stil corintian.
– Ah! adev`rat? {i acum, \nceteaz` s`-mi \n[iri baliverne [i spune-mi:
crezi c` a[ putea s`-i iau locul disear`, fratelui meu?
– Ei bine, domnule, r`spunse Fimber, voi m`rturisi c` mi-a trecut prin
minte ideea. S-ar crede c` totul s-a combinat, \ntoarcerea dumneavoastr`
pe care n-o b`nuie[te nimeni [i faptul c` nu sunte]i \nso]it de servitorul
dumneavoastr` str`in. Nu v` preocupa]i de bagaje, când vor sosi, voi avea
grij` s` fie puse \n siguran]`. Pe viitor n-ave]i de ce s` v` face]i griji pentru
hainele dumneavoastr`. |n`l]imea Sa are destule pentru amândoi [i nu va
fi prima dat` când le \mprumuta]i.
– Da, dar \mprejur`rile sunt complet diferite. I-am spus-o deja
mamei. Fimber se \ntoarse spre el, cu un aer scandalizat.
– S`-i fi spus oare ladyei Denville c` nu sunte]i dispus s`-l scoate]i pe
|n`l]imea Sa din \ncurc`tur`? Ei bine! N-a[ fi crezut niciodat` c` voi
ajunge ziua \n care s` nu fi]i gata s` face]i orice pentru a v` ajuta fratele,
domnule Christopher. La fel cum ar face [i el pentru dumneavoastr`, \n
orice ocazie.
– O [tiu. {i n-a[ ezita nici o secund`, indiferent cât` aversiune a[ avea,
dac` a[ fi sigur c`-[i dore[te asta. Dar fiecare o [tie pe-a lui, Fimber: am
convingerea c` nu-[i dore[te deloc c`s`toria cu domni[oara Stavely [i,
dac` asta este situa]ia, ar fi mai bine s` \ncerc s`-l scap.
48 GEORGETTE HEYER
– Nici s` nu v` gândi]i, domnule! Nu uita]i c` a f`cut cererea \n
c`s`torie. Totu[i, n-a]i vrea s` nu se ]in` de cuvânt [i s`-i aduc` un
prejudiciu acelei tinere persoane. Nu, de altfel, el n-ar face vreodat` un
asemenea lucru. Desigur, \i cunosc escapadele, dar nu l-am v`zut
vreodat` comportându-se incorect, de când v` cunosc pe amândoi.
– De fapt, m` \ntrebam dac` n-a[ putea s-o fac pe domni[oara Stavely
s` rup` logodna. A[a c`, fii sincer cu mine. Nu \ncerca s` m` convingi c`
este fericit... [tiu c` nu este!
– Ei bine, domnule, pentru c`-mi cere]i p`rerea, ultima dat` când
l-am v`zut, era mai pu]in deprimat decât fusese permanent de când...
Fimber se \ntrerupse, cu un aer stânjenit.
– De când, ce? Continu`, b`trâne! relu` Kit cu ner`bdare.
Fimber se str`duia s` \mp`tureasc` faimoasa vest` cu extrem` grij` [i
r`spunse evaziv:
– Nu eu, domnule Christopher, trebuie s` vorbesc despre
\mprejur`rile care-l pot face pe |n`l]imea Sa s` cear` mâna domni[oarei
Stavely, dar se poate spune c` nu s-a hot`rât \n prip`. De asemenea, nu
trebuie s` v` imagina]i c` a cedat unui capriciu. Nu spun c` era cea mai
drag` dorin]` a sa, pentru c` mi-a repetat de multe ori c` nu-[i dorea
deloc s` se c`s`toreasc`, dar n-am dat aten]ie, spunându-mi c` va deveni
mai rezonabil \mb`trânind, cum a fost \n cazul dumneavoastr`, domnule.
Se \ntrerupse, privindu-l pe Kit cu un aer nehot`rât. Apoi, relu` parc`
\mpotriva voin]ei lui:
– Domnule Christopher, nu v` pot spune asta decât dumneavoastr`,
dar \n realitate a fost o vreme când mi-am f`cut griji \n leg`tur` cu el. Nu
numai c` era foarte risipitor, dar era mai agitat ca niciodat` [i a \nceput
s` alerge dup` fuste.... ceea ce m-a nelini[tit foarte mult!
Kit d`du din cap [i se \ncrunt`:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 49
– Dup` p`rerea mea, asta \nseamn` c` se plictisea, sau c` era trist,
ceea ce l-a f`cut mereu s`-[i piard` calmul. Dar din ce motiv?
– N-a[ putea s` v` spun, domnule. Doar dac` nu se sim]ea singur.
– Singur?
Dar are o mul]ime de prieteni.
– Dac` se poate spune asta, domnule. Dar nu cred c` are prieteni
intimi, dintre cei c`rora li se poate dest`inui ca dumneavoastr`. De când
a]i plecat, n-a mai fost acela[i. Este greu s` v` explic ce vreau s` spun [i
trebuie s` fie cunoscut la fel de bine cum \l cunosc eu pentru a sim]i
nuan]ele. Presupun c` asta ]ine de faptul c` sunte]i gemeni. |n`l]imea Sa
nu s-a dest`inuit niciodat` nim`nui altcuiva decât dumneavoastr`, [i
dup` p`rerea mea n-o va face vreodat`, decât poate so]iei sale. Poate
pentru dumneavoastr` nu este acela[i lucru, dar....
– Nu, murmur` Kit. Nu m-am gândit la asta, dar [i pentru mine este
la fel. Numai c` eu am multe ocupa]ii [i el nu.
– Foarte exact, domnule Christopher [i acolo este buba. Lady
Denville ar putea s` v-o confirme, sunt sigur.
– |ntr-adev`r, mi-a spus-o. Dar m` \ndoiesc c` remediul ar consta \n
a-l face s` ia de so]ie o fat` de care nu-i pas` nici cât negru sub unghie.
– Poate nu este solu]ia ideal`, domnule, dar dac` va continua s` se
comporte cum o face, nu se va mai c`s`tori niciodat`. Mai mult, dac`
lordul Brumby va descoperi genul de persoane pe care-l frecventeaz`
acum nu se va mai gr`bi deloc s` ridice tutela. Dac` \mi pot permite,
domnule Kit, tat`l dumneavoastr` a avut cu siguran]` cele mai bune
inten]ii, dar i-a f`cut un deserviciu fratelui dumneavoastr` aducându-i un
asemenea afront.
– A fost jignit, nu-i a[a? Mi-am dat seama. Pentru prima dat` s-a \nchis
fa]` de mine, nevorbind decât cu greu, [i am sim]it c` era \ndurerat.
50 GEORGETTE HEYER
– Da, domnule, a[a este. A fost complet inutil` \ncercarea de a-lconvinge pe fratele dumneavoastr` c` singura solu]ie const` \n a-i dovedilordului Brumby c` era \n stare s`-[i administreze propriile bunuri. {ti]icum devine când este realmente r`nit, domnule Christopher. Nu arat`nici cel mai mic interes pentru domeniile sale, nu le viziteaz` vreodat`,ceea ce nu este de mirare, dat fiind c` nu poate decide nimic f`r` acordulunchiului s`u, [i asta \l umile[te.
– Este atât de grav? Cât regret c` am plecat! Poate a[ fi putut s`-l \mpaccu unchiul. Nu s-au iubit niciodat`, dar cu siguran]`, acesta din urm` i-arfi l`sat o mare parte din administrarea domeniului, dac` fratele meu i-arfi cerut-o.
– |n`l]imea Sa n-ar fi acceptat asta, domnule. Cu el, este totul saunimic.
Kit r`mase o clip` t`cut.– A[adar, pentru a-i permite s` intre \n posesia mo[tenirii, \l vom ajuta
s` \ncheie aceast` c`s`torie lipsit` de dragoste? A[a este?– Pute]i s-o lua]i cum vre]i, domnule, dar multe c`s`torii de acest gen
func]ioneaz` bine. Dup` câte am auzit spunându-se, domni[oara Stavelyeste o tân`r` persoan` foarte pl`cut` [i plin` de bun-sim]. Nu m-ar miraca |n`l]imea Sa s` ajung` s` se ata[eze de ea.
– Evident, ar fi un rezultat.– Asta este sigur, domnule. Acum, m` voi duce s` v` aduc micul
dejun. Nu trebuie s` ne asum`m nici un risc, [i dac` sunte]i \ntâlnit\nainte ca domnul Clent s` v` tund`, vor fi mira]i. Din fericire, nu estenecesar s` ajust`m costumele |n`l]imii Sale pe talia dumneavoastr`. Ar fifost cam dificil, dat fiind pu]inul timp de care dispunem.
– Sunt fericit pentru fratele meu, r`spunse Kit, dar acest gând este oslab` consolare.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 51
Capitolul 4
|n acea sear`, pu]in \nainte de ora opt, cupeul lordului Denville, un
vehicul impozant cu portierele \mpodobite cu blazonul nobilului s`u
proprietar, se opri \n Mount Street, pentru a l`sa un singur ocupant.
V`zând aceast` persoan`, cine ar fi putut b`nui c` fusese nevoie de
eforturile unite ale mamei sale [i ale valetului personal al fratelui s`u
pentru a-l convinge s` se preteze la ceea ce el continua s` numeasc`
"o mascarad` scandaloas`?"
Fimber [i domnul Clent f`cuser` treab` bun`. Domnul Clent, ca un
artist des`vâr[it, \l tunsese pe domnul Fancot \n stil "corintian", tunsoarea
la mod`. Acceptase f`r` discu]ie explica]ia dup` care lungimea
neobi[nuit` a buclelor pretinsului lord se datora absen]ei sale prelungite.
La rândul s`u, Fimber petrecuse o or` \ntreag` explicându-i lui Kit modul
complicat \n care |n`l]imea Sa avea obiceiul s`-[i \nnoade cravata.
Precizase chiar c` nodul era cunoscut sub numele de "Tronul dragostei",
la care domnul Fancot, exasperat, \i r`spunsese pe un ton caustic c`
numele i se p`rea deosebit de prost adaptat la \mprejur`ri. Domnul
Fancot se r`zvr`ti de asemenea \mpotriva vârfurilor ascu]ite ale gulerului
s`u fals, de o \n`l]ime rezonabil`, nefiind mai pu]in apretat. Declar` c`
fratele s`u p`rea s` fi devenit un dandi blestemat. Dar Fimber, ferm [i
r`bd`tor, \i descrisese cu lux de am`nunte atât de resping`toare
\n`l]imea [i rigiditatea gulerelor false la ultima mod`, \ncât sfâr[i prin a
ceda, foarte fericit c` nu era obligat s` poarte acele "ap`r`toare de ochi".
Ad`ugase c` dac` ar fi [tiut c` va fi obligat s` se costumeze astfel, nu s-ar
fi l`sat convins. Lady Denville \l agas` [i mai mult ]inând s`-i explice c`
trebuia s` trateze cu cea mai mare considera]ie o b`trân` doamn` care
risca s` nu aib` la inim` un gentleman care se prezenta la o serat` \n
pantaloni. Pân` la urm`, Fimber fu cel care puse cap`t tuturor protestelor
declarându-i sever, ca pe vremea când era [colar, c` era de-ajuns [i c` era
rugat s` fac` ce i se cerea. |n plus, nici |n`l]imea Sa, nici el nu mai voiser`
s` aud` c` dorea s` mearg` la Mount Street pe jos! Domnul Christopher
va merge cu tr`sura, cum era potrivit rangului s`u.
{i astfel, Kit, condus cu mare pomp` la Mount Street, p`trunse \n
locuin]a lordului Stavely. |mbr`cat impecabil, purta o c`ma[` cu jabou,
frac [i ciorapi de m`tase ca un om de lume [i \n buzunar, una din
tabacherele fratelui s`u. Fimber \l obligase s-o ia \n ultimul minut,
amintindu-i c` lordul Denville se [tia c` priza.
Dup` ce-[i \ncredin]` p`l`ria unui valet, domnul Fancot urc` sc`rile
\n spatele unui majordom [i p`trunse \n salon, dup` ce fusese anun]at cu
o voce sonor` de acest individ impresionant.
Avu deodat` impresia c` este m`surat de aproximativ cincizeci de
persoane, dar foarte repede \[i d`du seama c` nu erau atât de multe.
Gazda sa, singura persoan` pe care o remarcase, st`tea de vorb` \n
mijlocul unui mic grup. Urmat de dou` femei tinere, f`cu un pas \nainte,
pentru a-[i \ntâmpina invitatul. Fancot \[i d`du seama c` fusese informat
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 53
incomplet. Dintre cele dou`, care putea fi oare logodnica? N-avea nici
cea mai mic` idee. O clip` \ngrozitoare, se crezu pierdut; apoi \[i d`du
seama c` cea mai \nalt` dintre cele dou`, elegant`, bine coafat` [i
incontestabil frumoas`, \n ciuda tr`s`turilor col]uroase, era \ns`rcinat`.
St`pânindu-[i un oftat de u[urare, se \nclin` \n fa]a ei, \i strânse mâna
[i-i adres` câteva cuvinte cu o siguran]` lini[tit`, care ascundea bine
adev`rata sa stare de spirit. Se \ntoarse apoi spre cealalt` tân`r` femeie,
\i zâmbi [i duse la buze mâna pe care i-o \ntinse. |[i spuse c` a[a ar fi f`cut
Evelyn, acel seduc`tor incorigibil. Dar, \n chiar clipa \n care \i s`ruta
mâna, \[i puse o alt` problem`. Cum naiba trebuia s` i se adreseze? Oare
Evelyn \i spunea Cressy, sau nu ajunsese \nc` la acel grad de intimitate?
Pân` acum, nu putuse decât s` arunce o scurt` privire asupra ei [i
avusese impresia c` era pu]in rigid`: poate era timiditatea sau reticen]a.
Nu era o frumuse]e, dar era pl`cut` la privit, cu ochii cenu[ii, p`rul [aten
[i o siluet` frumoas`.
Pe scurt, o persoan` bine, f`r` nimic extraordinar, dar deloc genul lui
Evelyn.
Exact \n clipa \n care l`sa mâna domni[oarei Stavely, o fat` b`trân`,
care nu \nceta s`-l priveasc` debordând de curiozitate, \i m`rturisi vecinei
sale pe un ton strident, de genul celor tari de ureche:
– Foarte frumos tân`r, trebuie s` m`rturisesc!
Surprins, dar deloc \ncântat de aceast` observa]ie, Kit ridic` ochii [i-i
\ntâlni pe cei ai domni[oarei Stavely. Schimbar` o privire amuzat`, care-l
f`cu s` se gândeasc` la faptul c` era mai spontan` decât presupusese. Kit
zâmbi, dar \nainte de a fi putut spune un cuvânt, lordul Stavely interveni:
– Vino, Denville. Mama este foarte dornic` s` te cunoasc`.
|l conduse prin salon pân` la un fotoliu mare, \n care trona b`trâna
femeie, care le observa apropierea cu o privire sever`.
54 GEORGETTE HEYER
Dup` descrierea impresionant` pe care i-o f`cuse mama sa, Kit se
a[teptase s` vad` o femeie autoritar`, cu nasul coroiat [i pieptul generos.
|[i d`du seama c` imagina]ia sa o luase razna. B`trâna doamn` era
scund` [i slab`, avea nasul drept [i pieptul plat. Avea un fals aer de
fragilitate. Degetele \i erau deformate de reumatism. Dup` expresia sa,
nu p`rea s` fi fost atât de gr`bit` s`-l cunoasc` pe lordul Denville. Când
fiul s`u, vizibil sfios, i-l prezent` pe Kit, b`trâna doamn` se mul]umi s`
spun`: "Hm!" pe un ton pu]in \ncurajator, m`surându-l din cap pân`-n
picioare, \nainte de a-i \ntinde mâna. Cu o lic`rire de amuzament \n ochi,
Kit murmur` pe un ton rezervat, \nclinându-se politicos:
– Sunt foarte onorat, doamn`.
– A[adar, e[ti fiul lui William Denville? spuse ea pe un ton aspru. Nu
e[ti un tân`r la fel de frumos ca tat`l dumitale!
Dezaprobator, lordul Stavely \[i drese glasul. O doamn` ofilit`, de
vârst` incert` [i cu o expresie extenuat`, care st`tea lâng` fotoliul
b`trânei doamne, \i arunc` lui Kit o privire rug`toare [i scoase un piuit
u[or. Tân`rul b`rbat sim]i tensiunea crescând \n reuniunea de familie,
ceea ce-l amuz` foarte mult. Replic`:
– Este adev`rat! Dar recunoa[te]i c` tata a fost de o frumuse]e
extraordinar`!
Ea \l fulger` cu privirea [i \ncerc` s`-l \ncurce:
– {i, dup` cum constat, nu e[ti nici la fel de binecrescut ca el.
– Dar trebuie s` recunoa[te]i de asemenea c` era excep]ional de
binecrescut! relu` Kit.
|n spatele lui Kit, cineva pufni \n râs. Doamna ofilit` p`li [i spuse cu
vocea cuiva care se a[teapt` s` i se trag` o s`puneal`.
– Oh! te rog, mam`.
– M` rogi s` fac ce? se \nfurie b`trâna doamn`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 55
Lordul Stavely, pe care o lovitur` de cot a so]iei sale tocmai \l f`cuse
s` se trezeasc` din amor]eal`, porni la asalt spunând:
– Trebuie s` ]i-o prezint pe sora mea Clara, Denville. Cred c` nu v-a]i
mai \ntâlnit, de[i cred c` o cuno[ti pe cea mai mare dintre surorile mele,
lady Ebchester?
Aruncând o privire rapid` \n jur, Kit v`zu c` o doamn` \ntre dou`
vârste \i adres` un zâmbet u[or \nclinând capul. Se gr`bi s` r`spund`:
– Da, bine\n]eles. Dar ad`ug`, asumându-[i cu \ndr`zneal` riscul de
a se \nclina \n fa]a doamnei ofilite, n-am avut \nc` pl`cerea de a face
cuno[tin]` cu domni[oara Clara Stavely. Servitorul dumneavoastr`,
doamn`.
– {i fratele meu! continu` Stavely \ndep`rtându-l din vecin`tatea
b`trânei doamne. Denville, permite-mi s` ]i-l prezint pe domnul Charles
Stavely.
– E[ti prea atent, George, spuse domnul Stavely pe un ton caustic. |l
cunosc pe Denville de când a \nceput s` ias` \n lume.
|i \ntinse dou` degete lui Kit [i f`cu observa]ia c` nu-l mai v`zuse la
club \n ultimul timp.
Kit \[i d`du seama c` gre[ise \ncrezându-se \n mama sa când \l
asigurase c` Evelyn nu cuno[tea pe nimeni din familia logodnicei sale, \n
afar` de tat`. |[i spuse c` ar trebui s` se poarte cu mai mult` pruden]` [i
r`spunse \n treac`t c` lipsise din Londra. Interven]ia ladyei Ebchester \i
permise de altfel s` scape de orice nou` prezentare. Ea \i strânse mâna
cu putere [i-[i rug` f`r` menajamente fratele s` \nceteze s`-l z`p`ceasc`
pe bietul tân`r, prezentându-i to]i membrii familiei:
– {tiu to]i cine este, spuse pe un ton categoric, iar dac` el nu [tie cine
suntem, cu atât mai bine pentru el. Dac` [tiam c` aveai inten]ia s` invi]i
toat` familia, n-a[ fi venit \n seara asta [i probabil nici el. Trebuie s` fii
56 GEORGETTE HEYER
incon[tient pentru a nu \n]elege c` asta nu putea decât s-o scoat` din
s`rite pe mama.
|ndep`rtându-l cu un gest, i se adres` lui Kit:
– Nu te nelini[ti. Nu [tiu ce l-a apucat pe fratele meu s` invite toate
aceste b`trâne capete p`trate, dar dup` toate probabilit`]ile, nu-i vei mai
vedea niciodat`. Ce face mama dumitale?
– Foarte bine, doamn` [i m-a rugat s` v` transmit complimente.
– Foarte amabil din partea sa, sau a dumitale. Pân` acum ne-am
mul]umit doar s` ne salut`m. {i te vei c`s`tori cu nepoata mea? |]i doresc
s` fi]i ferici]i, iar dac` nu ve]i fi, nu se va \ntâmpla din vina ei.
– Ei bine, vom fi, doamn`, deoarece sunt foarte hot`rât s` nu fie nici
din vina mea.
– E[ti un bun vorbitor, relu` ea. Dar \l v`d pe tân`rul Lucton care pare
s` doreasc` s`-]i spun` o vorb`. Dumnezeu [tie ce face aici! Este rud`
\ndep`rtat`! Dar probabil \]i face pl`cere s` vezi o fa]` cunoscut`.
|i d`du liber cu un semn din cap [i Kit se afl` \n fa]a unui tân`r dandi
care, atr`gându-l pu]in mai \ntr-o parte, spuse cu un zâmbet larg:
– Te-am prevenit, Den! Infernal, nu-i a[a? Aproape am dorit s-o [terg
la Brighton, \n aceast` diminea]`. M` \ntreb chiar de ce nu m-am dus.
– Lips` de curaj, f`r` \ndoial`...
– Nu, nu b`trânei pu]in \i pas` dac` sunt sau nu aici. |n realitate,
voiam s`-]i vorbesc. N-ai uitat mica \ntrebare pe care ]i-am pus-o, nu-i a[a?
– Nu, dar s` fiu sincer, n-am avut timp s` m` gândesc la ea.
– Ce b`rbat ciudat devii! spuse domnul Lucton. N-a[ vrea s` te zoresc,
dar mi-ai promis c` pot conta pe un r`spuns a doua zi.
– Oh! Dumnezeule, este adev`rat? r`spunse Kit, \ncântat pentru
prima dat` \n via]` de reputa]ia bine stabilit` de aiurit a fratelui s`u. Am
fost obligat s` plec complet pe nea[teptate [i mi-a ie[it din minte.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 57
– Da, asta mi-am spus [i eu. De aceea, n-am f`cut nimic. N-a[ vrea s`
te gr`besc, Den, dar mi-ar pl`cea s` m` l`mure[ti \ntr-un mod sau altul.
– De acord, dar nu acum, protest` Kit. Nu este nici locul, nici
momentul.
– Oh! foarte bine, relu` domnul Lucton vizibil nemul]umit. Voi trece
s` te v`d mâine. De[i, sincer...
Gongul cinei \l \ntrerupse [i, cum lady Stavely sosi pentru a-l lua pe
Kit, restul frazei r`mase nerostit.
La mas`, Kit se afla a[ezat \ntre st`pâna casei [i domni[oara Cressida
Stavely. Fu u[urat s` constate c` era desp`r]it de b`trâna doamn` de toat`
lungimea mesei; dac` s-ar fi g`sit la aceea[i distan]` de Cressida, ar fi fost
[i mai fericit.
|n primele zece minute, aten]ia \i fu acaparat` \n \ntregime de
sporov`iala ladyei Stavely. Aceasta nu-i punea nici o problem`: nu-i l`sa
decât pu]ine ocazii s` spun` un cuvânt [i \ntreb`rile \i erau atât de banale,
\ncât oricine i-ar fi putut r`spunde. Slav` Domnului, era mai preocupat`
s`-[i dea importan]`, decât s`-[i fac` remarca]i invita]ii; totu[i, Kit g`si
enervant râsul s`u u[or ne\ncetat [i fu u[urat când se \ntoarse pentru a
\ncepe o conversa]ie cu Charles Stavely. Mai devreme sau mai târziu, va
fi obligat s`-i vorbeasc` [i Cressidei; \[i spuse c` dac` o va face \n timpul
cinei, \i va permite s` evite o discu]ie \ntre patru ochi. |i arunc` o scurt`
privire. Ea aplecase capul spre cel`lalt vecin, ascultându-l. Kit avu
impresia c` avea acea siguran]` natural` [i lini[tit` care-i lipsea mamei
sale vitrege. Lady Stavely for]a rolul de st`pân` a casei. Fusese prea mult
timp \n c`utarea unui so] pentru a se sim]i cu totul \n largul s`u \n noua
sa stare. Nu era greu de \n]eles de ce era geloas` pe Cressida, atât de
calm`, atât de obi[nuit` s` se ocupe de casa tat`lui s`u [i ca invita]ii s`i s`
se simt` bine. Cressida p`rea absorbit` de dialogul cu vecinul s`u, dar
58 GEORGETTE HEYER
observase c` lady Stavely \[i \ndreptase aten]ia spre cumnatul s`u, a[a c`
puse foarte firesc cap`t conversa]iei [i se \ntoarse spre Kit, spunându-i cu
un zâmbet [ters:
– |mi pare r`u c` aceast` recep]ie este atât de posomorât`. Probabil
te plictise[ti \ngrozitor.
– Câtu[i de pu]in, replic` el.
Cressy \l privi cu un aer ironic.
– Atunci, te distrezi bine?
– Nu, recunoscu Kit, dar recep]iile cu adev`rat plictisitoare sunt
\ngr`m`dirile oficiale, unde e[ti obligat s` fii politicos cu tot felul de
oameni c`rora nu dore[ti deloc s` le vorbe[ti.
Tân`ra fat` \l privi surprins`.
– Credeam c` nu mergi niciodat` la acest gen de recep]ii!
– Doar când nu le pot evita, spuse Kit pentru a-[i repara gafa.
– Ceea ce ]i se \ntâmpl` rareori. {i când nu po]i s` scapi, faci \n a[a
fel \ncât s` ajungi târziu [i s` pleci devreme, nu-i a[a?
– Ce imagine \]i faci despre mine!
Cressy râse.
– Crezi c`, pentru c` nu ies mult, nu-]i cunosc reputa]ia? E[ti
disperarea gazdelor.
– Sunt ni[te calomnii \ngrozitoare!
Tân`ra fat` zâmbi, scuturând din cap.
– Oricum, vei putea pleca \n curând. Bunica se culc` devreme. Dar
m` tem s` nu mai vrea s` discute cu dumneata. Ai putea s` supor]i asta?
– Cu u[urin]`. Consider c` este prea aspru judecat`. Recunosc c` este
stânjenitoare, dar nu are nimic din gorgona care te \mpietre[te, pe care
m` a[teptam s-o \ntâlnesc.
– Nu eu am f`cut s` circule un asemenea zvon, spuse ea \n grab`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 59
N-am spus niciodat` asta despre bunica!
Domnul Fancot, c`ruia vinul [i mâncarea bun` \i \nzeciser` curajul,
replic` rece:
– Oh! ba da. Poate nu exact, dar prin aluzii. Nu negi?
– Ce fiin]` curioas` [i imprevizibil` e[ti, lord Denville! {i dumneata,
vei nega c` ai venit la aceast` recep]ie cu cea mai mare team`? Mi-ai spus
c` numai ideea de a-mi \nfrunta familia te f`cea s` tremuri.
– Asta pentru c` fusesem \n[elat, r`spunse Kit, imperturbabil.
Cressida \l privi cu un aer amuzat [i intrigat \n acela[i timp.
– Dar n-o [tiai când ai intrat [i totu[i nu tremurai deloc. Recunosc c`
m` a[teptam ca bunica s` te fac` s`-]i pierzi cump`tul, dar n-a reu[it.
– Pentru a fi pe deplin sincer, totu[i a reu[it. Dar m-am gândit c` dac`
o l`sam s`-mi vad` \ncurc`tura, va fi ireparabil.
– Da, este foarte adev`rat. Dispre]uie[te oamenii care se las` brusca]i
de ea. Ai pus-o la locul ei [i este foarte probabil s`-i fi pl`cut.
– Pe dumneata te bruscheaz`? o \ntreb`.
– Oh! nu [i la drept vorbind, nu i-a[ permite asta, dar n-a fost
niciodat` cazul. Este \ntotdeauna foarte bun` cu mine.
R`mase t`cut` o clip`. {i, când vorbi din nou, o f`cu pe un ton mai
distant, alegându-[i cuvintele.
– Lord Denville, când mi-a]i f`cut onoarea de a-mi cere mâna, am
discutat problema... sau cel pu]in am \nceput s` discut`m problema
foarte sincer. Dar cum f`r` \ndoial` \]i aminte[ti, am fost \ntrerup]i [i
n-am avut ocazia s` termin`m.... {i, mi-ar pl`cea s-o putem face \nainte
de a lua o hot`râre definitiv`.
Pân` atunci, Kit o privise peste marginea paharului, dar \l l`s` brusc
[i spuse cu entuziasm:
– Dar credeam c` hot`rârea dumitale era luat`! Cum se face?
60 GEORGETTE HEYER
Tân`ra fat` r`spunse, p`rând c` se scuz`:
– Este adev`rat c` te-am putut face s` crezi c` era luat`. De fapt, \n
acea clip` o credeam cu adev`rat. {i nu-mi este u[or s`-]i vorbesc \n
aceast` sear`. Am sperat s` te v`d \naintea recep]iei, dar ai plecat la ]ar`
[i Albinia, lady Stavely, a trimis invita]iile f`r` s`-mi spun`.
Kit arunc` o scurt` privire spre st`pâna casei, pentru a se asigura c`
aten]ia \i era \nc` acaparat` de cumnatul s`u, [i \ntreb` f`r`
menajamente:
– Oare dore[ti s` rupi logodna, domni[oar` Stavely?
Ea se gândi o clip` [i se \ncrunt`.
– M` vei considera o proast`, lord Denville, dar adev`rul este c` nu
mai [tiu. Dac` Albinia nu intra \n \nc`pere exact \n acea clip`...
– A fost sup`r`tor, recunoscu Kit.
– Da [i atât de prostesc! Dac` [tia, s`rmana! Evident, discu]ia noastr`
n-a fost u[oar`, dar eram foarte aproape s` ne \n]elegem... cel pu]in a[a
am crezut. De atunci, am avut mereu sentimentul c` multe lucruri n-au
fost spuse. Presupun c` [i dumneata. Când a intrat Albinia, tocmai
spuneai c` aveai o condi]ie la care ]ineai \ntru totul... dar n-ai avut timp
s`-mi spui mai mult.
– Dumnezeule, am spus ceva atât de pu]in politicos?
– Nu, nu, n-ai fost nepoliticos. Aminte[te-]i c` ]i-am cerut s` fii sincer
cu mine, s` nu mergi pe c`i ocolite.
– Mi se pare c` te-am jignit, dac` am folosit cuvântul "condi]ie".
– Am crezut c` acesta era cuvântul, dar poate m-am \n[elat. Totu[i...
– Cu siguran]`, deoarece nu-mi amintesc câtu[i de pu]in.
– Dar nu puteai s` ui]i cuvintele cu care mi-ai ]inut piept, replic` ea
vizibil surprins`.
Kit \ncepu s` râd`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 61
– Dar totu[i le-am uitat, ceea ce \nseamn` c` nu erau de mare
importan]`. Dac` m`car n-am fi fost \ntrerup]i!
– Foarte exact! Probabil crezi la fel ca mine c` asta ne-a plasat \ntr-o
situa]ie pu]in inexact`. Ar fi posibil s`-mi faci o vizit` mâine, pu]in dup`
ora unsprezece? Nu risc`m s` fim deranja]i din nou, deoarece Albinia are
inten]ia s` se duc` la cump`r`turi cu mama sa, dup` micul dejun. Iar
bunica nu-[i p`r`se[te niciodat` camera \nainte de prânz.
I se p`ru c` el ezit`, [i ad`ug` ro[ind:
– Poate n-ar trebui s`-]i fac aceast` propunere, dar sunt \ntr-o situa]ie
pu]in dificil`. Nu-mi \nchipui c` s-ar putea considera incorect la vârsta
mea [i, ]inând cont de \mprejur`ri, s` v` primesc singur`.
– Incorect? Evident nu! r`spunse f`r` s` ezite Kit. A[a c` m` voi
prezenta la dumneata la ora unsprezece [i un sfert. Iar dac` voi vedea
tr`sura ladyei Stavely \n fa]a u[ii m` voi ascunde \n spatele unui felinar
pân` la plecarea sa.
– Transformând astfel o simpl` vizit` de diminea]` \ntr-o intrig`,
spuse ea râzând.
|n acea clip`, cel`lalt vecin al s`u \i vorbi. {i imediat, Kit se afl` din
nou angajat \ntr-o conversa]ie cu st`pâna casei.
Când doamnele se retraser` [i fa]a de mas` fu ridicat`, lordul Stavely
veni s` se a[eze lâng` Kit, ferindu-l f`r` s`-[i dea seama de prezen]a
domnului Lucton, care avusese aceea[i inten]ie. Conversa]ia deveni
general`. Cum Lucton era prea timid pentru a vorbi \n mijlocul atâtor
oameni mai \n vârst` [i domnul Charles Stavely nu era un apropiat al
lordului Denville, Kit nu era \n pericol. Ar fi fost bine s` r`mân` o or` \n
sufragerie, dar lordul Stavely primise instruc]iuni s` nu-i lase pe domni
s` \ntârzie \n fa]a paharului de vin, a[a c` declar` foarte repede c` era
timpul s` se al`ture doamnelor.
62 GEORGETTE HEYER
|n salon, pretinsul lord Denville f`cuse desigur obiectul unor discu]ii
\nsufle]ite. Opiniile erau diferite. Unele, conduse de lady Stavely, \i
l`udau \nf`]i[area [i dezinvoltura. Altele \i atr`geau aten]ia lui Cressy
asupra primejdiei de a se c`s`tori cu un b`rbat atât de nestatornic. Un al
treilea grup, condus de lady Ebchester, afirma c` Denville era o partid`
foarte bun`, iar Cressy, la vârsta de dou`zeci de ani, [i cu o zestre de doar
dou`zeci [i cinci de mii de lire, ar fi proast` s` nu-l accepte.
Aceasta \i atrase mânia b`trânei doamne care, din fotoliul s`u,
aplecat` \n fa]` [i sprijinit` \n bastonul de abanos, p`rea o vr`jitoare. Cu
fulgere \n privire, \[i m`sur` fiica [i spuse:
– Ui]i ce-i voi l`sa eu!
Lady Ebchester fu pu]in descump`nit`, dar replic`:
– Evident, mam`, [i asta te prive[te. Dar cu ni[te fii care au drepturi
asupra bunurilor dumitale, nu-i vei putea l`sa lui Cressy o sum`
considerabil`. F`r` s` vorbim de fetele dumitale. Din partea mea, nu
a[tept nimic [i-mi \nchipui c` nici Eliza. Dar \n schimb Caroline, ca [i
s`rmana Clara...
– Oh! te rog, Augusta, implor` domni[oara Clara Stavely, cu lacrimi
\n ochi. Este atât de deplasat [i atât de jenant pentru draga de Cressy.
– Nu plânge, m`tu[`, spuse vesel` Cressy. Dac` bunica \mi las`
mo[tenire averea sa, m` angajez s-o restitui imediat familiei.
B`trâna doamn` râse vesel`, pe \nfundate.
– Oare vrei s` declan[ezi un r`zboi civil, micu]o?
– |n nici un caz, [i m`tu[a Augusta trebuie s` fie foarte convins` de
asta, r`spunse ea f`cându-i cu ochiul.
|n acea clip`, veri[oara surd`, care-[i f`cuse o idee gre[it` despre
conversa]ie, \ncuviin]` dând din cap [i declar` pe tonul cuiva gata s` urce
pe rug pentru a-[i ap`ra credin]a:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 63
– Am spus-o deja, draga mea [i o repet. Este foarte frumos!
Cum aceast` declara]ie coincisese cu intrarea domnilor \n salon, Kit
putu s-o aud` \nc` o dat`. Reu[i s`-[i p`streze seriozitatea, dar ochii s`i \i
\ntâlnir` pe cei ai lui Cressy [i trebui s`-[i mu[te buzele pentru a nu pufni
\n râs. Cressy b`tu \n retragere pân` \n spatele \nc`perii, cu umerii
scutura]i de râs. {i b`trâna doamn`, dup` ce o f`cu pe veri[oara sa s` afle
c` nu este decât o proast`, \i ordon` lui Kit s` vin` s` se a[eze lâng` ea.
Acesta se supuse [i-[i lu` un scaun. B`trâna doamn` \i comand` Clarei
s` nu mai stea lipit` de ea [i anun]` adunarea c` va avea toat` libertatea
s` se \ntoarc` la sporov`iala sa obi[nuit`. Familia, \n]elegând c` asta
echivala cu o interdic]ie categoric` de a lua parte la conversa]ia sa cu
invitatul de onoare, b`tu cuminte \n retragere, formând mici grupuri \n
cele patru col]uri ale salonului.
– Ni[te palavragii! se strâmb` b`trâna doamn` observând eforturile
pe care le f`ceau pentru a continua s` vorbeasc` \ntre ei.
|[i \ndrept` privirea p`trunz`toare asupra chipului lui Kit.
– Ei bine, tinere, ce ai s`-mi spui?
– Nu mare lucru, doamn`. Mi-ar fi prea team` s` nu fiu clasat printre
palavragii, replic` el.
– Prostii! |n tot cazul, e[ti bun de gur`, domnule! Kit \i zâmbi.
– Ce-a]i dori s` v` spun, doamn`? Nu pute]i s`-mi cere]i s` \ntocmesc
o list` a tuturor viciilor mele, cât despre virtu]i, a]i avea cu adev`rat o mai
bun` p`rere despre mine dac` a[ \ncepe s` le enum`r?
– Ai virtu]i? \ntreb` b`trâna doamn`.
– Da, câteva [i mai ales bune inten]ii!
– |ntr-adev`r, cred c` asta i-a spus unchiul dumitale, Brumby, fiului
meu. Dar am o memorie foarte bun` [i-mi amintesc c` mi s-a spus \ntr-o
zi c` fratele dumitale valoreaz` de zece ori mai mult.
64 GEORGETTE HEYER
Dac` i-ar fi ]inut un asemenea discurs \nainte de cin`, Kit poate ar fi
fost tulburat. Dar acum, era suficient antrenat pentru a r`spunde
zâmbind cu dezinvoltur`:
– Da, unchiul este foarte bun cu fratele meu. S` [ti]i c` este favoritul
s`u, doamn`.
Acest r`spuns p`ru s-o mul]umeasc`. Abandon` subiectul [i spuse,
dup` ce-l privi atent o clip`:
– Am obiceiul s` vorbesc foarte deschis [i-]i pot spune c` aceast`
c`s`torie nu m` entuziasmeaz` deloc. Noteaz` c` nu-mi displaci. De fapt,
e[ti mai bun decât credeam. Dar de unde s` [tiu dac` e[ti b`rbatul
care-i trebuie nepoatei mele?
Cunoscându-l pe Evelyn atât de bine, Kit nu putea decât s` fie de
acord cu ea [i ar fi putut ad`uga c` domni[oara Stavely nu era deloc
genul lui Evelyn. Se mul]umi s` spun`:
– Sper, doamn`, c` voi putea s` v` dovedesc c` v` \n[ela]i. Promit c`
m` voi str`dui.
– Trebuie s` m`rturisesc, remarc` t`ios b`trâna doamn`, c` ai
maniere excelente, ceea ce este \n favoarea dumitale... cel pu]in pentru
persoanele din genera]ia mea. Am oroare de modul lipsit de jen` pe
care-l afi[eaz` unii dintre contemporanii dumitale. Brumby i-a spus fiului
meu c` n-ai defecte care s` nu poat` fi corectate de o c`s`torie bun`, dar
din tot ce am auzit, Denville, e[ti foarte nestatornic! N-a[ spune mai mult,
de[i ca s` nu-]i ascund nimic, voi m`rturisi c` sunt oameni care nu ezit`
s` te califice libertin!
– Adev`rat? relu` Kit, \ncruntându-se. Nu [tiam, doamn`. {i este
neadev`rat.
– N-are rost s` te \nfurii, replic` b`trâna doamn`. Nu pun pre] pe
acest gen de cancanuri. Ce vârst` ai? Dou`zeci [i patru de ani?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 65
Dumnezeule, unde ajungem dac` pu[ti de vârsta dumitale nu-[i mai pot
permite s` alerge dup` fuste f`r` ca o band` de flecari s` nu anun]e cu
voce tare un scandal. Nu pot s` suport afi[area acestei pudori excesive.
Kit \ncepu s` râd`.
– Mul]umesc mult, doamn`.
Aceasta \i arunc` din nou o privire p`trunz`toare.
– Toate astea sunt foarte bine, tinere, dar dac` te c`s`tore[ti cu
nepoata mea, va trebui s` pui cap`t aventurilor. Ei nu i-ar pl`cea, iar eu
nu voi accepta s` fie nefericit`, asta ]i-o pot garanta.
– {i nici eu, doamn`, v` pot de asemenea garanta, r`spunse Kit
]âfnos.
Poate fratele s`u dusese o via]` mai desfrânat`. Putuse fi nep`s`tor [i
chiar u[uratic, juca neatent, dar nu era lipsit de inim` [i Kit era gata s`
jure c` dac` o lua de so]ie pe domni[oara Stavely, o va trata bine [i nu-i
va aduce jignirea de a alerga \n mod deschis dup` alte femei. Oare \i va
r`mâne fidel? Era foarte nesigur! Dar \n orice caz, \[i va aranja aventurile
cu discre]ie. Se putea presupune c` domni[oara Stavely, care nu mai era
o [col`ri]`, ci o femeie echilibrat`, f`când o c`s`torie de convenien]`, va
\nchide ochii la capriciile sale [i nu va pretinde de la Evelyn decât o
fidelitate aparent`.
B`trâna doamn` observ` fulgerul de mânie care trecu prin ochii lui
Kit [i asta \i pl`cu. Se mul]umi s` remarce:
– U[or de spus, Denville.
Se adânci din nou \n t`cere [i privi drept \n fa]a ei. Dup` un timp,
spuse brusc:
– Când eram tân`r`, p`rin]ii no[tri aranjau c`s`toriile. A[ putea s`-]i
men]ionez numele unei duzine de tinere fete care de-abia \[i cuno[teau
logodnicul. Nu cred c` era un lucru bun.
66 GEORGETTE HEYER
|[i a]inti din nou privirea asupra lui Kit.– Dac` te a[tep]i s` prime[ti binecuvântarea mea pentru simplul
motiv c` [tii s` dai cu gura [i ai bune maniere, \]i faci iluzii. Vreau mai \ntâica eu [i Cressy s` te cunoa[tem mai bine. Acum, sunt obosit`. Spune-ifiicei mele Clara, c` a[ vrea s` merg s` m` culc. {i-i po]i cere mameidumitale s` vin` s`-mi fac` o vizit` \n una din aceste dimine]i. Bun` seara.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 67
Capitolul 5
Pu]in \nainte de miezul nop]ii, domnul Fancot se \ntoarse pe jos la
Hill Street, exact la timp pentru a asista la sosirea mamei sale. Era
escortat` de trei crai maturi [i un b`rbat mult mai tân`r, ale c`rui
sentimente p`reau c` oscileaz` \n mod vizibil \ntre admira]ie [i gelozie.
Domnul Fancot, care contempla cortegiul de sus de pe peron, admira
spectacolul. |n`l]imea Sa era purtat` de doi servitori robu[ti, \n livrea.
Lectica, atât cât putu s` vad` când fu luminat`, p`rea de un stil extrem de
elegant. Era c`ptu[it` \n \ntregime cu catifea verde deschis. Craii erau
evident b`rba]i de lume. Când lectica fu a[ezat`, unul dintre ei deschise
portiera, al doilea o ajut` cu tandre]e pe lady Denville s` coboare [i al
treilea \i oferi bra]ul pentru a urca cele câteva trepte, la drept vorbind
pu]in cam \nalte, ale peronului. Tân`rul adorator, care fusese discret
\nl`turat, r`mase trist \n urm`, devorându-[i idolul din ochi. Dar \nainte
de a ajunge la peron, lady Denville se opri, privi \n spate [i exclam` cu o
voce dulce:
– Oh! evantaiul! Probabil l-am uitat \n lectic`.
Domnule Horning, a]i putea fi atât de amabil s` arunca]i o privire?
Domnul Horning nu se l`s` rugat de dou` ori. Se arunc` \n lectic`,
g`si evantaiul [i i-l prezent` |n`l]imii Sale cu o reveren]` adânc` [i un
zâmbet pe care Kit \l consider` complet ridicol. Ea \i mul]umi politicos, \i
d`du mâna s` i-o s`rute [i spuse:
– {i acum, v` ve]i \ntoarce la casele voastre, pentru c` m` a[teapt`
Denville [i avem multe lucruri s` ne spunem. {ti]i c` a lipsit zilele acestea.
|ntre timp, Kit recunoscu doi din craii mamei sale [i-i salutase. Lady
Denville \i anun]` numele celui de-al treilea, spunând:
– Iat`-l pe lordul Chacely, care ar vrea s` [tie de ce n-ai fost la Ascot.
B`iat r`u, trebuia s` te al`turi grupului s`u!
Kit se lovi peste frunte:
– Dumnezeule! Am uitat s` v` scriu de ce am fost obligat s` nu m` ]in
de cuvânt. |mi cer scuze, domnule.
– Fugi de aici, om f`r` scrupule, r`spunse Chacely. Ai uitat invita]ia
mea, punct.
– Nu, nu! protest` Kit.
– Dar, Chacely, cum ]i-ai putut imagina c` ar putea s` fie altfel?
interveni unul din ceilal]i domni.
Al treilea ad`ug` \nc` un comentariu la acest schimb de cuvinte. Era
limpede c` nici unul dintre ei nu b`nuia c` tocmai \l tachinau pe Kit [i nu
pe Evelyn, ceea ce o f`cu pe lady Denville s` spun` când u[a se \nchise
dup` ei:
– Vezi, Kit. Eram sigur`! Newlyn [i sir John Stratley v` cunosc de când
era]i foarte mici [i n-au observat nimic, po]i s` fii lini[tit.
– Nu sunt deloc lini[tit, replic` el. Iar \n ce te prive[te, mam` drag`,
m` \ntreb cum \ndr`zne[ti s` m` consideri "b`iat r`u". De fapt, e[ti
incorigibil`. Cine naiba este acel miel beh`itor care umbl` \n suita ta?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 69
Lady Denville izbucni \n râs.
– Este ridicol, bietul b`iat, nu-i a[a? Dar trebuie s` fiu amabil` cu el.
|n]elege, este poet.
– Ah! da, desigur, asta explic` tot, relu` Kit, cu seriozitate. {i
presupun c` e[ti muza sa?
– Da, deocamdat`. Nu va dura. De fapt, cred c` dintr-o clip` \n alta se
va \ndr`gosti cu disperare de o pu[toaic` oarecare... probabil prost
crescut`... [i m` va uita complet. Ceea ce, m`rturisesc, ar fi pân` la un
anumit punct o mare u[urare, pentru c` te plictise[te de moarte s` fii
obligat s` ascul]i poeme, chiar când au fost scrise pentru tine. Dar, pe de
alt` parte.... oh! Kit! nu po]i s` \n]elegi.... este atât de reconfortant s` fii
\nc` \n stare s` placi oamenilor tineri la patruzeci [i trei de ani.
– Mam`, s` nu spui vreodat` asta \n public. Nimeni nu ]i-ar da mai
mult de treizeci [i trei de ani!...
Era adev`rul, dar lady Denville, dup` ce se gândi o clip`, relu`:
– Poate, totu[i trebuie s` fiu rezonabil`, Kit, [i oamenii \n]eleg
probabil bine c` nu pot avea mai pu]in de patruzeci [i trei de ani, pentru
c` toat` lumea [tie c` tu [i Evelyn ave]i dou`zeci [i patru. M` deprim`
când m` gândesc la asta. Dar n-are importan]`! Ce s-a \ntâmplat \n seara
aceasta la Mount Street? Toat` seara m-am gândit la asta [i eram atât de
\ngrijorat`, \ncât mi-am p`r`sit gazdele devreme.
– Ah! a[adar, asta era? Trebuie s` m`rturisesc c` era gata s` r`mân cu
gura c`scat` când mi-am dat seama c` lectica luxoax` care cobora strada
\nainte de miezul nop]ii era a ta.
– Da, nu cred c` am plecat vreodat` de la o serat` atât de devreme,
spuse cu naivitate lady Denville. Cu atât mai mult cu cât câ[tigam!
– Ah! serios? Trebuie s` recunosc c` m-a [ocat un lucru, mam`. Oare
ce s-a \ntâmplat cu cel mai frumos "admirator" al t`u? Cum se face c` a
70 GEORGETTE HEYER
permis altuia, ce spun, altor patru, s` te conduc` \n seara aceasta acas`?
S` nu-mi spui c` pasiunea sa pentru tine s-a diminuat?
Ea izbucni din nou \n râs.
– Oh, bietul Bonamy. Cum ]i-l po]i imagina venind pe jos din
Albemarle Street? Ar fi f`cut un atac! Cât despre pasiunea sa, am
nepl`cuta impresie c-o \mpart cu buc`t`reasa! Ne-a plictisit de moarte \n
seara aceasta sus]inând o diserta]ie despre modul de a prepara ra]a cu sos
de piper. Dar \nceteaz` cu gluma [i poveste[te-mi cum s-a desf`[urat cina
ta.
– Oh! o cin` satisf`c`toare [i comeseni, hm, foarte distin[i. Poate nu
\ntru totul genul meu, dar dintre cei mai respectabili.
– Erau chiar atât de demoda]i? Te-am prevenit, spuse mama sa cu
compasiune.
– Da, dar mam` drag`, nu m-ai prevenit c` doi dintre ei \l cuno[teau
pe Evelyn.
– Nu se poate! Cine, Kit?
– Domnul Charles Stavely, care se pare c` este...
– Ah! el! \l \ntrerupse lady Denville. Evident, el, dar n-are importan]`.
– Este adev`rat, dar dac` Evelyn nu se \ntoarce la timp pentru a m`
salva din ghearele lui Lucton, sunt pierdut. Este oare un prieten apropiat
al lui Evelyn?
– Tân`rul Lucton? Dumnezeule, nu! Doar n-ai s`-mi spui c` a fost [i
el invitat?
– {i totu[i a fost, mam`. |n plus, am \n]eles c` Evelyn avea un fel de
angajament fa]` de el. N-am nici o idee despre ce este vorba [i am
impresia c` nici tu nu [tii mai mult.
Mama sa scutur` din cap.
– Evident c` nu. Cât de contrariat trebuie s` fii!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 71
– Da, nu-i a[a? \ncuviin]` Kit. Mai ales când [tiu c` va veni s`-mi fac`
o vizit` mâine, pentru a [ti ce am hot`rât.
– Ce plictisitor este! relu` lady Denville cu vioiciune. Dar nu trebuie
s` te fr`mân]i, dragul meu.
Poate c` Evelyn se va \ntoarce sau c` Fimber [tie ce dore[te acest
imbecil. {i dac` nu [tie, Brigg nu va avea decât s`-i spun` c` nu e[ti aici.
Nu cred c` este greu s` scapi de Lucton.
– Nu, mam` drag`, asta este sigur. Dar insuportabilul meu frate
geam`n n-ar fi mers pân` la a-i da o \ntâlnire de afaceri cuiva, pentru a
pune s` i se spun` apoi c` a ie[it.
– Ce prost e[ti! spuse mama sa pe un ton de repro[. Ar fi trebuit s`
scapi de el.
– Asta a[ fi f`cut dac` nu m-ar fi l`sat s` \n]eleg c` era foarte
nemul]umit c` fusese deja amânat de mai mult de zece zile. Nici vorb`!
m` voi descurca. Ce m` contrariaz` mai mult, este c` domni[oara Stavely
mi-a cerut s`-i fac mâine o vizit`, pentru a relua o conversa]ie \ntrerupt`
\n ziua \n care Evelyn i-a cerut mâna.
– Ah! asta este sup`r`tor, r`spunse mama sa, descump`nit`.
– Mai mult decât sup`r`tor, mam`. Una este s` trec drept Evelyn la o
recep]ie, dar este cu totul altceva s` primesc ni[te confiden]e care nu-mi
sunt destinate.
– |n]eleg, admise lady Denville \ncruntându-se. A[! \]i faci griji
degeaba. A[ fi uimit` s` aib` ceva cu adev`rat confiden]ial s`-i spun` lui
Evelyn: de-abia se cunosc [i ea este foarte rezervat`. Fii sigur, nu va fi
vorba de nimic care s` te poat` pune \n \ncurc`tur`. De altfel, cu cât m`
gândesc mai bine, cu atât mai mult \mi spun c` dac` s-ar fi gândit c`
logodnica sa avea ceva important s`-i spun`, Evelyn n-ar fi p`r`sit Londra
f`r` s-o vad`.
72 GEORGETTE HEYER
– Cressy p`rea s` cread` c` el era cel care avea ceva important de
spus. Se pare c` avea de pus o condi]ie.
– O condi]ie? Oare la ce s-a putut gândi? Probabil [i-a pierdut min]ile!
Doar dac`... Oh! {tiu ce era pe cale s`-i spun` [i sunt foarte fericit` c` a
fost \ntrerupt, deoarece \l rugasem s` n-o fac`. }ine s` locuim to]i
\mpreun`, ceea ce eu refuz. |n cazul \n care Cressy revine asupra
subiectului, spune-i c` ]i-ai schimbat p`rerea, sau c` ai uitat, sau c` te-a
\n]eles gre[it.
– Nu pot face asta, mam`! Nu este sigur c` asta ar fi spus Evelyn!
– Da, dar este ce spun eu, replic` prompt mama sa. De altfel
inten]ionez s`-l cert cu severitate... [i pe tine de asemenea, dac` vei
continua s` m` prive[ti cu aerul `sta ironic. Dar vorbe[te-mi despre
b`trâna lady Stavely. Te-a speriat?
– Ar fi vrut ea, dar am pus-o la locul s`u politicos, [i asta a reu[it.
Lady Denville fu uluit`.
– Ce curajos e[ti!
– Nu-i a[a? Dar m` cuno[ti! Nimic nu m` sperie!
Mama sa \ncepu s` râd`.
– Eu, n-a[ fi \ndr`znit niciodat`.
– Trebuie s` \ncerci, altfel te va ]ine \n [ah.
– Oh! am inten]ia s` nu-i stau \n drum. A venit la Londra s` te
cunoasc`, [i acum \mi \nchipui c` se va \ntoarce \n Berkshire \n câteva
zile.
– Gre[eal`, mam` drag`! declar` Kit cu un zâmbet r`ut`cios. Va
r`mâne la Londra pân` luna viitoare. Din spusele ladyei Ebchester,
atunci se va duce cu Cressy la Worthing, pe timpul verii. M-a \ns`rcinat
cu un mesaj pentru tine: e[ti invitat` s` te duci s`-i faci o vizit` \ntr-una
din aceste zile.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 73
– Oh, nu! exclam` lady Denville speriat`. Glume[ti, Kit?
– Câtu[i de pu]in. Consider` asta absolut necesar!
– Mizerabilule! De ce nu i-ai spus c` eram bolnav`, sau plecat` la ]ar`,
oriunde? Nu m-a pl`cut niciodat`. {i când Stavely \mi f`cea curte a f`cut
totul pentru a-l face s`-[i schimbe hot`rârea de a-mi cere mâna. De altfel,
nu era necesar, pentru c` bunicul t`u n-ar fi vrut s` se gândeasc` la o
asemenea c`s`torie. Oh! Kit! Cum po]i s`-mi impui un asemenea
supliciu?
M` va nimici!
– |n nici un caz. N-ai decât s` te gânde[ti c` Evelyn este o partid`
excep]ional` [i asta \]i va da un sentiment de superioritate.
Dar lady Denville, recunoscând c` Evelyn putea pretinde partide mai
bune, refuz` s` se lase consolat` [i-i spuse lui Kit c` asemenea ra]iuni
n-au nici o greutate pe lâng` o atât de temut` b`trân` doamn`, care o
cunoscuse din leag`n. Adunându-[i cutele mantoului, urc` scara,
proclamând pe un ton tragic:
– Am aflat din cea mai bun` surs` c` \ntr-o zi m-a f`cut "gâsc`
frumoas`". {i când m` prive[te cu ochii ei p`trunz`tori, chiar am impresia
c` sunt o gâsc`!
– Dar foarte frumoas`, \i aminti fiul s`u.
– Da, dar n-are importan]`, replic` |n`l]imea Sa.
Se opri pe palier [i ad`ug`:
– {i nu-]i da osteneala s`-mi aminte[ti c` sunt de familie mai bun`
decât ea, pentru c` asta \i este perfect egal.
Cu aceste cuvinte triste, \ncepu s` urce scara. Kit o ajunse din urm`
\nainte de a ajunge la etajul al doilea [i o asigur`, pe cel mai scandalizat
ton, c` dac` \[i imagina c` se va duce la culcare f`r` s`-l s`rute, el nu va
\nchide ochii. Asta o f`cu s` râd` din nou. {i când o asigur` c` \ncercarea
74 GEORGETTE HEYER
care o a[tepta nu era nimic pe lâng` ce suferise el \n aceast` sear`, se
\nduio[` [i exclam`:
– Este adev`rat. Bietul de tine, po]i conta pe mine pentru a te ajuta
atât cât voi fi \n stare. Nu exist` nimic ce n-a[ face pentru fiii mei adora]i.
Kit o s`rut` din toat` inima, st`pânindu-[i o teribil` dorin]` de a râde,
\i mul]umi cu seriozitate [i o p`r`si cu cea mai mare afec]iune.
Fimber \l a[tepta \n camer`. |n timp ce-l ajuta s` dezbrace costumul
lui Evelyn, \l \ntreb` cu tonul cuiva care cuno[tea dinainte r`spunsul,
dac` fusese recunoscut. Când Kit \l lini[ti, relu`:
– M` a[teptam la asta, domnule. Când a]i ie[it \n seara aceasta din
mâinile mele, mi-am spus c` nici eu nu v-a[ fi putut deosebi de |n`l]imea
Sa. Sem`na]i perfect, domnule Christopher.
Kit \l \ntreb` ce credea despre Lucton, [i el r`spunse:
– Un tân`r b`rbat foarte frivol, domnule. F`r` mai mult` t`rie decât
un pai.
– Poate, r`spunse Kit desf`cându-[i nodul de la cravat`, dar oare [tii
despre propunerea pe care i-a f`cut-o fratelui meu, la care sperase un
r`spuns a doua zi?
Dup` ce se gândi o clip` \n timp ce desf`cea vesta lui Kit, Fimber
declar` \ncruntându-se:
– Nu, domnule. |n`l]imea Sa nu mi-a vorbit despre asta. Dar,
cunoscându-l pe domnul Lucton, m` \ncumet s` pun pariu c` [i-ar dori
s`-i vând` unul din caii s`i de vân`toare |n`l]imii Sale.
– Cine ar vrea s` cumpere un cal pentru vân`toare \n acest sezon?
\ntreb` Kit cu scepticism. Cu siguran]`, fratele meu, nu!
– Nu, domnule, este foarte adev`rat. Dar |n`l]imea Sa are reputa]ia
unei firi binevoitoare [i de a nu [ti s` spun` nu; iar domnul Lucton are
deseori datorii. Vom vedea ce [tie Challow despre acest subiect, când va
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 75
veni la ordine mâine diminea]`. Trebuie s` v` spun, domnule
Christopher, c` am luat asupra mea s`-l informez pe Challow despre ce
se \ntâmpl`. Sper s` m` aproba]i.
– {i dac` nu asta este situa]ia, n-are nici o importan]`, nu-i a[a? S`
sper`m c` el [tie ce a[teapt` Lucton de la fratele meu. Altfel, voi fi foarte
\ncurcat.
***
{i Challow, când se prezent` a doua zi diminea]`, nu-[i dezam`gi
tân`rul st`pân. Era un ins bondoc, cu p`rul care \ncepea s`
\nc`run]easc`. Avea picioarele arcuite, ca oamenii obi[nui]i s` c`l`reasc`
de la o vârst` fraged`.
El \i pusese \n [a pe gemeni. |i scosese de nenum`rate ori din
\ncurc`tur`, \mpiedicându-i s`-[i asume riscuri serioase. |n public,
atitudinea fa]` de ei era respectuoas`, dar \n particular continua s`-i
trateze ca pe ni[te [colari. |l \ntâmpin` pe Kit cu un zâmbet larg [i lu`
mâna pe care acesta i-o \ntinse, invitându-l s` "bat` palma". Totu[i
protest`:
– Ajunge cu asta, domnule Kit. De câte ori v-am spus s` v`
supraveghea]i limbajul? Ce vom face dac` |n`l]imea Sa v` aude folosind
expresii atât de vulgare? {i a cui va fi vina? V` \ntreb.
– Ar fi a ta, cel pu]in din câte mi-ai spus mereu, de[i nu i-am auzit
vreodat` nici pe mama, nici pe tata f`cându-[i repro[uri asupra modului
\n care vorbim. Challow, sunt \ntr-adev`r \n \ncurc`tur`.
– Totul se va aranja, domnule. Nu v` nelini[ti]i, replic` vesel Challow.
76 GEORGETTE HEYER
Lucrurile sunt pu]in complicate, nu neg. Dar nu v` l`sa]i doborât. |mi
pun capul c` v` ve]i descurca. Nu exist` nici un motiv s` nu mearg`. De
altfel, \ntotdeauna s-a putut conta pe dumneavoastr`. Dac` Fimber nu
mi-ar fi povestit totul, n-a[ fi b`nuit c` nu sunte]i |n`l]imea Sa.... oricum,
nu imediat.
– A[ vrea atât de mult s` [tiu ce s-a \ntâmplat cu fratele meu.
– Ca [i mine, domnule Kit. Pe moment, \mi fac un teribil sânge r`u,
imaginându-mi tot felul de lucruri. Apoi, \mi spun c` |n`l]imea Sa este ca
pisicile. Le po]i arunca \n toate direc]iile, [i cad mereu \n picioare. {i
acum, când v` v`d \ntr-o dispozi]ie convenabil`, pariez c` este bine [i
s`n`tos.
|[i a]inti asupra lui Kit privirea inteligent` [i \ncepu s` râd`.
– |n sfâr[it, domnule, drept cine m` lua]i? V` cunosc de când a]i
\nv`]at s` merge]i. Dac` |n`l]imea Sa era \ntr-o situa]ie delicat`.... sau [i
mai r`u – la drept vorbind m-am gândit la asta – a]i fi sim]it. Nu-i a[a?
– Da.... cred. Nu i-am spus mamei, dar acum aproximativ o
s`pt`mân`, a[ fi jurat c` a avut un accident. De data asta m-am \ntors atât
de nea[teptat. Oricum voiam s` vin, pentru c` n-am.... N-are importan]`!
Am avut impresia c` i s-a \ntâmplat ceva, dar c` tr`ia. De asta sunt sigur.
Dac` era mort, sau \ntr-o situa]ie limit`, a[ fi [tiut.
– Este exact ce credeam, r`spunse Challow. Nu este mort, ci probabil
\ntr-o situa]ie delicat`. N-ar fi trebuit s`-l las niciodat` s` plece astfel, dar
m-a p`c`lit, domnule Kit. {i n-am crezut vreodat` c` va face o escapad`
când se preg`tea s` se stabileasc`. Cred c` n-avem altceva de f`cut decât
s` a[tept`m s` se \ntoarc`, punct. Iar dac` dori]i s` c`l`ri]i ast`zi, avem o
frumoas` iap` brun`, care v-ar conveni perfect. Sau cabrioleta cu o
pereche minunat` de tr`pa[i. Exact ce trebuie pentru a face parad` \n
Hyde Park.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 77
Dar Kit \l inform` \n termeni conci[i c` nimic nu era mai departe de
inten]iile sale decât s` se afi[eze \n Hyde Park sau \n alt` parte, [i-l rug`
\n schimb s`-i spun` ce [tie despre afacerea misterioas` a domnului
Lucton.
– El? spuse Challow pe un ton dispre]uitor. |ncearc` s`-i vând`
|n`l]imii Sale un cal pe care nu-l vrem. Nu vom accepta asemenea cai \n
grajdurile noastre.
– Dar dac` |n`l]imea Sa nu vrea acest animal, de ce nu i-a spus
domnului Lucton?
– |l cunoa[te]i pe |n`l]imea Sa, domnule. |ntotdeauna mult prea
amabil. |n plus, domnul Lucton este teribil de insistent. Un pis`log de
plin` clas`. Ne-a f`cut semn \ntr-o zi \n Park, |n`l]imea Sa s-a oprit [i el a
\nceput s` ne laude meritele unui murg costeliv, cu care a vânat sezonul
trecut. A vrut s` ne fac` s` credem c` era exact ce ne trebuia. Oricum,
nimeni n-ar vrea un cal pe care a vânat domnul Lucton. |n plus, acest roib
nu valoreaz` nici jum`tate din pre]ul cerut. "Un s`ritor de garduri
extraordinar, afirma domnul Lucton, care zboar` pur [i simplu". Atunci,
i-am dat un cot |n`l]imii Sale, care i-a spus domnului Lucton c` se va mai
gândi [i-i va aduce la cuno[tin]` hot`rârea sa \n dou`zeci [i patru de ore.
Din câte mi-a spus, inten]iona s`-i trimit` un bilet amabil. |mi \nchipui c`
asta i-a ie[it din minte, pentru c` a doua zi am plecat la Rovenhurst.
N-ave]i motive s` v` \ngrijora]i, domnule Kit.
– Ah! serios? Domnul Lucton vine chiar ast`zi s`-mi afle decizia. |mi
imaginez c` voi fi obligat s` cump`r animalul.
– Domnule Kit! S` nu face]i asta! A cerut o sut` [aizeci de lire, dar [i
optzeci ar fi deja prea mult.
– |i voi oferi o sut` de lire [i dac` refuz`, cu atât mai bine. Nu-i pot
spune pur [i simplu c` nu vreau calul, dup` ce a fost f`cut s` a[tepte
78 GEORGETTE HEYER
cincisprezece zile. |i voi da un cec pentru banca mea. Oh! la naiba,
evident nu se poate. Va trebui s` te duci \n locul meu la banc`, Challow,
[i s`-mi aduci bani lichizi. |]i voi da un cec. |l voi face pentru suma de
dou` sute de lire, deoarece voi avea nevoie de ceva fonduri. S` nu te la[i
furat.
– Dumneavoastr` v` ve]i l`sa furat, spuse Challow pe un ton
dezaprobator.
– Eu, nu. Cump`r calul \n contul fratelui meu. Cu atât mai r`u pentru
el, r`spunse Kit.
Pu]in mai târziu, \mbr`cat cochet dup` moda zilei, cu guler apretat de
o \n`l]ime rezonabil`, nodul de la cravat` "matematic", lan]ul elegant la
ceas, m`nu[i din piele [i o nuia de bambus des`vâr[indu-i echipamentul
pe care mama sa \l declar` impecabil, domnul Fancot porni senin la
drum, pentru a merge la \ntâlnirea cu domni[oara Stavely.
Dar pe John Street, la mijloc, senin`tatea \i fu tulburat`. Un complet
necunoscut \l abord` [i-l \ntreb` cu indignare de ce-l trateaz` cu r`ceal`.
Kit se descurc` invocând distrac]ia. Dar cum nu avea nici o idee despre
identitatea persoanei [i nu cuno[tea nimic din ultimele bârfe la care acest
b`rbat de lume f`cea aluzie, conversa]ia care urm` fu destul de penibil`.
Se \ncheie printr-o invita]ie insistent`, pentru aceea[i sear`, la o reuniune
la hotelul Limmer. Kit refuz`, sub pretextul c`-i promisese mamei sale
s-o \nso]easc` la o recep]ie. Dar \l p`r`si pe necunoscut foarte hot`rât
s`-[i caute refugiul ne\ntârziat la Ravenhurst. Era evident c` un sejur
prelungit \n capital` ar fi nu numai obositor, dar s-ar putea termina cu o
catastrof`.
Fu introdus \n locuin]a lordului Stavely de un majordom care nu fu
departe s`-i fac` \n mod complice cu ochiul \nainte de a-l conduce
\ntr-un salon mic din spatele casei. Domni[oara Stavely \l a[tepta. |n timp
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 79
ce Kit se apleca ceremonios s`-i s`rute mâna, \l auzi pe majordom, care
privea scena cu un ochi p`rintesc [i \n acela[i timp sentimental, oftând
emo]ionat \nainte de a se retrage \ncet, \nchizând u[a dup` el.
Atitudinea domni[oarei Stavely era pu]in rigid`, dar oftatul
majordomului o f`cu s` zâmbeasc`. Nu se putu \mpiedica s` spun`:
– Oh! Dumnezeule, bietul Dursley este convins c`-[i d` concursul la
o poveste de dragoste! Nu te \ngrijora. |n realitate, el [i to]i servitorii
vechi au hot`rât din nefericire s`-mi \mbr`]i[eze cauza.
– De ce din nefericire? \ntreb` Kit.
– A[ fi un monstru dac` n-a[ fi impresionat` de fidelitatea lor. Dar a[
vrea din toat` inima s` poat` fi convin[i s` accepte ca Albinia s`-mi ia
locul. Nu-]i po]i imagina cât de jenant este pentru ea [i pentru mine. |n
zadar fac tot posibilul, nu reu[esc s`-i \mpiedic s` vin` s`-mi cear` ordine
[i chiar s` mi le spun` pe ale sale. |n]eleg foarte bine c` Albinia g`se[te
situa]ia insuportabil`.
– Dar situa]ia dumitale nu este de asemenea insuportabil`?
– Ba da, recunoscu ea zâmbind slab. O [tii bine. Este... motivul
pentru care am hot`rât s` m` c`s`toresc.
– |n tot cazul, iat` cine este sincer, observ` Kit.
Zâmbir` amândoi.
– Am fost de acord, nu-i a[a, c` doar o sinceritate deplin` ar putea
face c`s`toria noastr` acceptabil`. Motivul pentru care dumneata vrei s`
te c`s`tore[ti este foarte de \n]eles. Dore[ti s` te eliberezi de tutela
unchiului. Motivul meu este mai ne\nsemnat: este dorin]a arz`toare de a
p`r`si aceast` cas`.... oricare dintre casele tat`lui meu.
– Cunoscându-]i mama vitreg`... Vreau s` spun, cunoscând-o mai
bine, relu` Kit corectându-se cu abilitate, te \n]eleg perfect [i ai toat`
simpatia mea.
80 GEORGETTE HEYER
– Nu, nu, m-ai \n]eles gre[it, spuse Cressy foarte repede. Mai degrab`
Albiniei ar trebui s`-i acorzi simpatia dumitale. Probabil este foarte dificil
s` p`trunzi \ntr-un c`min care ani de zile a fost condus de fiica vitreg`,
care are practic vârsta ta. {i, \n plus, de la moartea mamei, \ntr-un anumit
fel, eu i-am ]inut permanent companie tat`lui meu [i.... este cam greu s`
rupi asemenea leg`turi. |n mod sigur, Albinia nu poate s` nu aib`
impresia c`, f`r` mine, ar fi mult mai u[or.
– {i dumneata?
– Este adev`rat, r`spunse Cressy cu sinceritate, cred la fel... poate cu
mai mult` triste]e..... ceea ce.... m` surprinde, deoarece nu m-am gândit
vreodat` c` a[ putea nutri asemenea sentimente nepl`cute. |mp`r]it \ntre
noi dou`, bietul tata este teribil de stânjenit. O detest pe Albinia la fel de
mult cât m` detest` ea [i..... pentru a m`rturisi totul..... m` simt
incapabil` s` fiu pe locul doi \ntr-un interior \n care am \ndeplinit rolul
de st`pân` a casei.
Ad`ug`, str`duindu-se s` ia un aer vesel:
– Ar trebui s` fii atent, lord Denville! Recent, am \nv`]at s` m` cunosc
mai bine [i am ajuns la concluzia penibil` c` sunt o femeie autoritar`,
hot`rât` s` fac` legea \n casa ei.
Kit \i zâmbi.
– Nu m` sperii! Dar spune-mi, dac` ]i-a[ cere, ai g`si nepl`cut s`
tr`ie[ti sub acela[i acoperi[ cu mama mea?
Ea \l privi n`ucit`.
– A[adar, asta este acea faimoas` condi]ie de care mi-ai vorbit?
Dumnezeule! Cum po]i fi atât de prost? }i-ai imaginat c`-]i voi cere s-o dai
afar` din cas`? Oare ce p`rere ai despre mine? Draga [i adorabila mea
na[`! Las`-m` s`-]i spun, lord Denville, c` sper doar c` m` va primi \n
c`minul votru cu bun`tatea pe care mi-a demonstrat-o \ntotdeauna.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 81
– Mul]umesc, r`spunse Kit cu c`ldur`. Dar trebuie s`-]i spun c` ea
mi-a interzis categoric s` fac cea mai mic` aluzie la o asemenea
eventualitate. Pretinde c` asta n-ar reu[i niciodat`. A ad`ugat chiar c` a
considerat \ntotdeauna c` a avut mult noroc c` cei care ar fi trebuit s`-i
fie socri muriser` \nainte de c`s`toria ei.
Cressy zâmbi.
– A[ jura c` o aud spunând asta cu cea mai mare seriozitate din lume.
Dar vrei, te rog, s-o asiguri c` nu m` voi gândi deloc la moartea sa cu
aceea[i ardoare?
– Nu voi \ndr`zni nici m`car s`-i m`rturisesc c` am abordat subiectul.
Mi-a promis c` m` va certa aspru dac` o fac.
– |n]eleg c` aceast` perspectiv` te \ngroze[te, relu` tân`ra fat`
glumind. Te temi \ntotdeauna de \ncerc`rile la care n-ai fost niciodat`
supus.
Kit \ncepu s` râd`.
– {i de unde [tii c` n-am fost supus niciodat` la a[a ceva, domni[oar`
Stavely?
– Nu m` cred mai inteligent` decât altcineva, replic` ea, dar am totu[i
vârsta cumin]eniei. |l privi cu curiozitate.
– A[ putea s` [tiu de ce am devenit iar "domni[oara Stavely? Când
m-ai cerut, mi-ai spus imediat Cressy. Dar poate ai uitat deja.
– |n nici un caz, r`spunse Kit prompt. Dar insisten]a dumitale de
a-mi spune lord Denville, m-a f`cut s` cred c` mersesem prea departe.
– Ce scuz` iscusit`! Bunica avea dreptate s`-mi spun` asear` c` ai
prezen]` de spirit.
– Mi-ar pl`cea s-o pot lua ca un compliment.
– Cu bunica, nu po]i niciodat` s` fii pe deplin sigur, dar a spus totu[i
c` a fost pl`cut surprins` cunoscându-te.
82 GEORGETTE HEYER
– Ei bine, este \ncurajator. Oare pot s` sper c` \[i va da
consim]`mântul la c`s`toria noastr`?
– Nu [tiu. N-am \ntrebat-o. Tot ce mi-a spus, este c` vrea s` te
cunoasc` mai bine.
– Mi-ar pl`cea s` [tiu, Cressy, dac` inten]ionezi s` te supui la ce va
decide.
Ea scutur` din cap.
– Nu, eu sunt cea care decide.
Se gândi o clip` [i ad`ug` cu o lic`rire [treng`reasc` \n ochi:
– Dac` a[ putea s` invoc decizia sa ca pretext pentru a ne desp`r]i!
– Oh! nu, nu cred, r`spunse cu calm Kit. Nu e[ti femeia care s` umble
cu ocoli[uri.
– Ce [tii dumneata? relu` ea mirat`.
B`rbatul zâmbi.
– Nu este greu de [tiut. Nu este necesar s` fii foarte inteligent pentru
a \n]elege c` e[ti sincer`. Nu te la[i \n[elat` de complimente [i mergi
drept la ]int`... Acestea fiind spuse, explic`-mi ce aveai s`-mi spui. Nu
m-ai rugat s` vin s` te v`d doar cu scopul de a afla care era "condi]ia"
mea.
– Nu, recunoscu Cressy ro[ind. Nici eu nu [tiu foarte bine de ce ]i-am
cerut s` vii. Vei spune c` nu sunt atât de sincer` cum credeai. |n]elegi,
când m-ai cerut \n c`s`torie, tocmai m` certasem cu Albinia... o ceart`
vulgar` \ntre femei, aproape o p`ruial`. Doream mai presus de orice s`
p`r`sesc casa, nu numai pentru c` eram r`nit` [i furioas`, ci [i pentru c`
sim]eam c` locul meu nu mai era aici. Albinia de-abia a[teapt` s` scape
de mine [i o \n]eleg, pentru c`-mi dau seama c` devin una dintre acele
persoane odioase care nu \nceteaz` s` se lamenteze [i s` se \nfurie
degeaba. {i când am observat cu groaz` c`, doar pentru dezam`girea sa,
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 83
doream ca bebelu[ul pe care-l a[teapt` s` fie fat` [i nu b`iatul pe care este
sigur` c`-l va avea, am \n]eles c` trebuia s` plec. Era atât de meschin din
partea mea, ad`ug` \n [oapt`, ascunzându-[i \n mâini obrajii \mbujora]i.
– Este un sentiment foarte firesc, spuse Kit. Ea vrea un fiu, pentru a
te elimina definitiv.
– Da, asta mi-am spus [i eu. Dar când m` gândesc c` o simpl` fraz`
spus` \ntr-o proast` dispozi]ie a fost suficient` s` m` scoat` din s`rite!
– Ei bine, g`sesc c` faptul c` ]i-ai exprimat deschis gândul meschin,
te onoreaz`.
Cressy se str`dui s` zâmbeasc`.
– Sinceritatea mea nu merge totu[i pân` aici.
– Po]i s` te exprimi \n acest mod, dac` vrei. |n ce m` prive[te, a[
spune mai degrab` c` e[ti bine crescut`.
– Mul]umesc. E[ti prea amabil.
– Ba nu, pur [i simplu sincer. Erai \nc` mânioas` pe mama dumitale
vitreg` când te-am cerut \n c`s`torie? N-am observat....
– Oh! \n acea clip` nu mai eram. Dar eram hot`rât` s` pun cap`t unei
situa]ii imposibile, fiind \ntru totul incapabil` s` g`sesc mijlocul. N-am...
avut niciodat` inten]ia s` r`mân aici dup` ce s-a rec`s`torit tata.
Crezusem... sperasem... c` bunica \mi va cere s` merg s` locuiesc cu ea.
Dar n-a f`cut-o [i-mi \nchipui c` \n]elegi de ce n-am dorit s` i-o cer.
– F`r` nici o greutate. A[adar, bunica dumitale nefiind prezent` \n
momentul potrivit, intrarea mea \n scen` era providen]ial`!
– Da, este adev`rat. Nu vreau s` spun c` a[ fi acceptat orice partid`.
Dar, de[i te cuno[team foarte pu]in, \mi p`reai foarte simpatic [i [tiam de
la lady Denville c` e[ti bun, cu o fire pl`cut` [i...
– Ajunge! o \ntrerupse Kit. Biata mea copil`, oare cum te-ai putut l`sa
\n[elat` \n asemenea m`sur`? Dac` e[ti dispus` s` m` judeci dup` ce
84 GEORGETTE HEYER
crede mama despre mine, preg`te[te-te s` fii crunt dezam`git`. Nu exist`
mam` pe care tandre]ea s-o fac` mai oarb` [i este incapabil` s` ne
g`seasc` cel mai mic defect, fratelui meu [i mie.
Cressy nu se putu \mpiedica s` nu râd`.
– Oh! o [tiu bine! Dar dumneata \nsu]i o iube[ti atât de mult [i o
\nconjori cu atâta aten]ie, \ncât nu v`d cum ar putea s`-[i dea seama de
defectele dumitale. Este de asemenea un lucru care mi-a pl`cut la
dumneata. Nu m-a[ fi gândit niciodat` s` m` c`s`toresc dac` bunica
mi-ar fi cerut s` locuiesc la ea, dar [tiam totu[i c` n-ar fi fost u[or pentru
c`, \ntre timp, mi-am dat seama c`, atunci când ai ]inut frâiele unei case
cum am f`cut-o eu timp de patru ani atât de bine ca o Stavely, va fi greu
s` redevin o simpl` fat` tân`r`, supus` ordinelor celor mai \n vârst`.
|n]elegi, n-am cunoscut niciodat` a[a ceva. {i, când m-ai cerut \n
c`s`torie, mi-am spus c` a[ fi proast` s` refuz, pentru simplul motiv c` nu
eram \ndragosti]i unul de cel`lalt. Nu-mi erai antipatic, \]i iubesc cu
duio[ie mama [i-mi oferi nu numai mâna dumitale, ci [i pozi]ia social` cu
care sunt obi[nuit`.
Se \ntrerupse [i ad`ug`, dup` ce se gândi o clip`:
– {i, pentru a fi pe deplin cinstit`, voi ad`uga c` vârsta mea \naintat`
mi-a adus mai multe aluzii nepl`cute [i d`deam din col] \n col]. De aceea,
ideea de a pune mâna pe una dintre cele mai bune partide care s-ar fi
oferit, m-a tentat mult!
Kit scutur` din cap.
– Ce meschin`rie!
– Da, nu-i a[a? r`spunse ea râzând ca [i el. Dar este de \n]eles. Nu este
[i p`rerea dumitale?
– La drept vorbind, cum nu m-am privit vreodat` din acest unghi
m`gulitor...
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 85
– Nu se poate! \l \ntrerupse ea. O [tii foarte bine. Dar toate astea n-au
importan]`! Mi-am dat seama când ai plecat \n acea zi [i când am avut
timp s` m` gândesc mai bine.
|i cercet` chipul, \ncruntat`.
– Nu [tiu cum se face, dar când ai venit asear`... eram aproape
hot`rât` s`-]i spun c` nu va merge. Gândindu-m`, [i f`r` s` te mai v`d
dup` aceast` conversa]ie \ntrerupt` [i pu]in ciudat`, am avut \ndoieli.
Mi-am spus c` nu ne potrivim... c` ]i-am acceptat cererea \n c`s`torie
pu]in prea u[or. {i apoi, asear`, te-am rev`zut [i...
Se \ntrerupse, \ncruntându-se din nou. Kit a[tept` \n t`cere [i ea
ad`ug`, privindu-l \n ochi.
– Te-am g`sit mult mai simpatic.
B`rbatul continu` s` tac`, neg`sind nimic de r`spuns. Prin minte \i
treceau tot felul de gânduri: c` Evelyn nu-[i d`dea seama de norocul pe
care-l avea; c` rolul pe care el \l juca era [i mai odios decât prev`zuse; c`
trebuia s` dispar` cât mai repede; c` atunci când \l va vedea pe Evelyn, ea
va avea ocazia s` constate cât \i era de superior.
– {i acum, nu mai [tiu, m`rturisi Cressy. |n via]a mea n-am fost atât
de confuz`. Oare cum pot fi atât de stupid` \ncât s` nu [tiu ce vreau? |]i
garantez c` de obicei [tiu foarte bine.
– Sunt convins, replic` el. }i se cite[te \n ochi. |mi \nchipui c`, atunci
când ai hot`rât ceva, nimeni nu te poate face s`-]i schimbi p`rerea.
– Da, m` tem s` nu fie adev`rat, r`spunse Cressy cu seriozitate. Sper
c` totu[i nu sunt arogant`. N-a[ vrea s` devin una dintre acele femei
autoritare, ca biata mea bunic`.
– Nu cred c` ai de ce te teme, r`spunse Kit, amuzat.
– S` sper`m c` ai dreptate. |n tot cazul, \n]eleg c` m` iei drept
z`p`cit`. Dar este vina dumitale, spuse pe un ton mai prietenos. Probabil
86 GEORGETTE HEYER
c` ai o dispozi]ie schimb`toare. |ntr-o zi am impresia c` te cunosc, [i adoua zi \mi spun c` nu [tiu nimic despre dumneata. Te asigur c` estefoarte derutant.
– |mi cer scuze. Ei [i?– {i, cred c` bunica are dreptate s` spun` c` trebuie s` te cunosc mai
bine \nainte de a lua o decizie.Plecase privirea, foarte ocupat` s` \nvârteasc` un inel pe deget. Dar
ridic` brusc ochii, pentru a-l privi drept \n fa]`.– Vrei s`-mi acorzi \nc` pu]in timp de gândire? Pentru ca s` ne
cunoa[tem mai bine? |mi \nchipui c` ai inten]ia s` mergi la Brighton,acum când r`mâne atât de pu]in` lume la Londra? Cred c` este obiceiuldumitale?
– Este adev`rat. Am obiceiul s-o \nso]esc pe mama. Dar \n acest an voifi obligat s` merg la Ravenhurst... nu [tiu cât timp, [i nu [tiu dac` mamaare inten]ia s` vin` cu mine acolo, replic` el.
– Ei bine, Ravenhurst nu este atât de departe de Worthing. De fapt,m` duc la Worthing s`pt`mâna viitoare, cu bunica, pentru toat` vara [im-am gândit c` ai putea veni s` ne vizitezi din când \n când.
– Pentru a ne cunoa[te mai bine? Po]i conta pe asta. Sper c` te veiplictisi foarte tare la Worthing, \n mijlocul tuturor acelor b`trâne doamnev`duve [i c` asta va \nclina balan]a \n favoarea mea.
– Este foarte posibil, r`spunse tân`ra fat` cu pref`c`torie. Dar trebuies` te previn c` sunt obi[nuit` cu acest gen de plictiseal`. Merg acolo \nfiecare an.
– |]i pot promite c`, dac` ne vom c`s`tori, nu vei mai pune piciorulacolo, \ncheie Kit.
Râse \n sinea sa \ncercând s` [i-l imagineze pe fratele s`u petrecândvara \n acea sta]iune balnear` posomorât`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 87
Capitolul 6
|n clipa \n care domnul Fancot intra \n cas`, Brigg \l conducea pe
tân`rul admirator al ladyei Denville. Domnul Horning era \mbr`cat cu o
neglijen]` studiat` [i purta \n jurul gâtului o batist` \nnodat` cu
non[alan]` peste un guler fals, neapretat. Se opri [i spuse pe un ton
dramatic:
– Lord Denville!
– Ce mai face]i? r`spunse Kit politicos.
Dintr-o privire, cercet` am`nun]it \mbr`c`mintea ciudat` a poetului.
Not` de asemenea cu amuzament c` domnul Horning avea un aer
oarecum agresiv. Asta \l f`cu s` se gândeasc` la faptul c` Evelyn nu
\ncurajase pasiunea tân`rului b`rbat. A[a c`-i spuse cu cea mai mare
amabilitate:
– S` fi venit oare s`-mi faci o vizit`? Cu ce-]i pot fi de folos? Destul de
descump`nit, domnul Horning r`spunse cu un aer provocator:
– I-am f`cut o vizit` doamnei mama dumneavoastr`, |n`l]imea
Voastr`.
– Nu se poate! relu` Kit. Dar ce amabil din partea dumneavoastr`!
– Amabil? replic` domnul Horning, destul de n`ucit.
– |n m`sura \n care vizita dumneavoastr` n-a obosit-o prea mult. {ti]i,
la vârsta [i cu guta sa...
– Mi se pare c` \n]eleg, lord Denville, c` vizitele mele nu v` plac decât
pe jum`tate, \l \ntrerupse domnul Horning, aruncându-i o privire
\nfuriat`.
– Dar câtu[i de pu]in! |mi place s` cred c` i-ai f`cut lectur` [i ai distrat-
o \ndatoritor, ceea ce este perfect. Nu poate fi convins` s` se odihneasc`
la vârsta sa....
– Lord Denville, o consider pe mama dumneavoastr` un \nger, spuse
domnul Horning cu \nfl`c`rare.
– Oh! nu, nu, n-a ajuns \nc` acolo, \l asigur` Kit. S` sper`m c`, bine
\ngrijit`, o vom p`stra \nc` mul]i ani [i relativ s`n`toas`...
Cu aceste cuvinte optimiste, \i adres` cel mai gra]ios zâmbet poetului
uluit [i trecu de u[`.
Zâmbind dinainte la ideea de a-i povesti incidentul mamei sale,
arunc` \n trecere o privire \n salon. Avu pl`cuta surpriz` de a o vedea
acolo \mbr`cat` fermec`tor cu o rochie din m`tase ro[cat`, \mpodobit`
cu trei volane de dantel`. Era la fel de gra]ioas` pe cât de elegant` [i p`rea
incredibil de tân`r`. Kit \i spuse, râzând:
– Tocmai ]i-am \ntâlnit adoratorul, mam`. Data viitoare când va veni
\n vizit`, nu-]i va mai aduce un poem, ci un plasture.
– |mi va aduce un plasture? repet` lady Denville, stupefiat`.
– Da, mam` drag`, pentru gura ta, continu` Kit cu mali]iozitate. I-am
spus c` sper`m s` te mai p`str`m câ]iva ani \nc`, atunci când a pretins c`
e[ti un \nger, ca [i când erai deja moart`. S` te considere "\nger", este
totu[i exagerat.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 89
Lady Denville izbucni \n râs.
– E[ti o fiin]` \ngrozitoare. Dar intr`, "Evelyn". Bonamy [i cu mine
tocmai vorbeam despre tine.
Intrând \n salon, Kit observase imediat c` mama sa nu era singur`.
Corpul enorm al lui sir Bonamy Ripple ocupa aproape canapeaua pe care
o avea \n fa]`. |i adres` o privire mirat` [i nelini[tit` mamei sale. De[i nu
avea nici o considera]ie pentru inteligen]a lui sir Bonamy, \i venea greu
s` cread` c` acesta, cunoscându-i pe Evelyn [i pe el din leag`n, nu va
observa nimic. dar lady Denville nu p`rea deloc tulburat`. |i adres` lui Kit
un zâmbet angelic.
– Dragul meu, Bonamy \mi spune c` nu se vorbe[te decât de rela]iile
tale cu Cressida Stavely.
– Ah! Se pun deja \ntreb`ri? r`spunse Kit, schimbând o strângere de
mân` cu vizitatorul.
– Era inevitabil, spuse sir Bonamy cu o voce bine timbrat` care se
potrivea cu statura sa masiv`. Ce faci? Se pare c` ai lipsit din Londra? Nu
te-am v`zut la cursele de la Ascot.
Scrut` fa]a lui Kit [i ad`ug`:
– Ar`]i mai bine decât la ultima noastr` \ntâlnire. }i-am spus c` era
timpul s` te odihne[ti la ]ar`. {i acum, iat`, se pare c` te preg`te[ti s` te
c`s`tore[ti. |]i doresc mult` fericire, tinere.
– Mul]umesc, domnule, dar sunte]i pu]in \nainte cu evenimentele.
Nimic nu este \nc` hot`rât. M` \ntreb cine oare o fi f`cut s` circule zvonul.
– Lady Stavely, bine\n]eles, declar` mama sa. |ncearc` s` v` direjeze
pe amândoi, aceast` b`g`cioas`.
}inând cont de \n`l]imea [i rigiditatea vârfurilor gulerului s`u fals, cât
[i de l`rgimea cravatei orientale, sir Bonamy nu putea nici s` \ntoarc`,
nici s` lase capul \n jos. Când dorea s`-[i dea acordul, era obligat s`
90 GEORGETTE HEYER
\ncline tot bustul cu o demnitate care descump`nea deseori pe cei care
nu-l cuno[teau [i erau deja impresiona]i de corpolen]a [i de aerul s`u
maiestuos. Asta f`cu [i atunci, dar gazdele erau atât de obi[nuite cu
manierele sale, \ncât nici Kit, nici mama sa nu fur` tulbura]i. Dimpotriv`,
lady Denville exclam`:
– Bonamy! Tu ai trosnit astfel? S-ar fi crezut c`-l aud pe regent.
Bonamy p`ru atât de ofensat, \ncât Kit interveni [i-l \ntreb` dac` nu
câ[tigase la Ascot. {i, de[i jignit de interpelarea brutal`, \i r`spunse:
– Oh! Mai mult sau mai pu]in.
Apoi \i preciz` ladyei Denville c` \ntr-adev`r noul s`u corset era o
replic` exact` a celui pe care-l purta regentul, dar mai mare.
– Deoarece trebuie s` m`rturisesc, Anabel, c` \ncep s` m` cam \ngra[,
ad`ug` foarte serios.
Lady Denville zâmbi.
– Nu se poate! |]i voi spune ce trebuie s` faci. Trebuie s` te hr`ne[ti
cu biscui]i [i cu ap` de Seltz, cum se pretinde c` are obiceiul s` fac` lord
Byron.
Bonamy p`li vizibil, dar r`spunse galant.
– Ah! frumoasa mea, pentru a te câ[tiga \n sfâr[it, m-a[ hot`r\ chiar [i
la asta.
– Dac` este o cerere \n c`s`torie, ar fi de preferat s` m` retrag,
interveni Kit.
– Ea nu m` vrea, r`spunse trist Bonamy.
Se \ntoarse \n a[a fel \ncât s`-l poat` privi pe Kit, care se a[ezase \n
afara câmpului s`u vizual.
– Dar \]i voi spune ceva, Evelyn. Ar fi un noroc s` te c`s`tore[ti cu fiica
lui Stavely. Se pare c` este fermec`toare. Nu poate suferi compara]ie cu
mama ta, bine\n]eles, dar n-am \ntâlnit niciodat` o femeie care s` fie \n
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 91
stare de a[a ceva. De altfel, acesta este motivul pentru care am r`mas
celibatar.
Cum prezenta toate aparen]ele unui perfect adept al pl`cerii [i
desf`t`rii, Kit nu [tiu ce s` r`spund`. Dar lady Denville era mai pu]in
rezervat`. Cu o promptitudine pe care fiul s`u i-o repro[` apoi, exclam`:
– Ei bine, nu e[ti lipsit de tupeu! Ca [i când n-a[ [ti toate.... p`s`rile
paradisului pe care le-ai luat sub protec]ia ta de dou`zeci [i cinci de ani.
{i-mi amintesc c` unele dintre ele erau senza]ionale... mult mai frumoase
decât am fost eu vreodat`.
– Nimeni n-a fost vreodat` mai frumoas` decât tine, fermec`toarea
mea, se mul]umi s`-i r`spund` sir Bonamy. Scoase un oftat profund, care
fu de temut pentru soliditatea corsetului. Dar \[i reg`si aproape imediat
buna dispozi]ie, explicându-i lui Kit c` scopul vizitei sale era de a-i cere
s-o \nso]easc` pe mama sa la o mic` cin` pe care inten]iona s-o dea la
hotelul "Clarendon" \nainte de a pleca la Brighton pentru lunile de var`.
– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere decât s-o \nso]esc pe mama
la cina dumneavoastr`, dar din p`cate! sunt obligat s` m` \ntorc la
Ravenhurst \n cel mai scurt timp.
– Cum? Dar ce vei putea face acolo? \ntreb` sir Bonamy deschizând
mari ochii s`i mici [i rotunzi.
– Multe lucruri, v` asigur, r`spunse Kit foarte firesc. Dac` domni[oara
Stavely \mi face onoarea s` m` accepte de so], unchiul are inten]ia s`
ridice tutela, cum probabil v-a spus mama. Sunt de luat m`suri, o
mul]ime de lucruri de f`cut \nainte de a m` putea gândi s`-mi duc so]ia
acolo.
– Dar n-ave]i inten]ia s` merge]i la Brighton \n aceast` var`? \ntreb`
sir Bonamy, \n culmea mir`rii. Credeam c` a]i cump`rat casa pe care a]i
\nchiriat-o anul trecut pe Streyne.
92 GEORGETTE HEYER
– Da, desigur [i evident ea se afl` la dispozi]ia mamei. Cred c` voi veni
[i eu \ntr-o zi. Nu [tiu care sunt proiectele sale, dar cred c` n-are nevoie
de mine pentru a o \nso]i la cina dumneavoastr`! Poetul s`u va fi foarte
fericit s` m` \nlocuiasc`.
– Dac` vrei s` vorbe[ti despre acel tân`r n`t`fle] pe care l-am f`cut s`
plece cu zece minute \nainte de sosirea ta, Evelyn, nu-l vreau la cina mea!
exclam` sir Bonamy cu violen]`. Un individ care vine s`-i fac` o vizit` unei
doamne, \mbr`cat oricum, cu o batist` \nnodat` \n jurul gâtului! |n plus,
ce crezi c` f`cea când am intrat? |i citea un poem. Absurditate!
Permite-mi s`-]i spun, b`iete, c` pe vremea mea aveam lucruri mai bune
de f`cut decât s` plictisim o femeie frumoas` pân` când era gata s`
adoarm`.
– Nu dormeam, protest` |n`l]imea Sa. Nici o femeie de vârsta mea nu
poate g`si plictisitoare ni[te poeme scrise \n onoarea sa! Mai ales când
poetul a avut amabilitatea s-o compare cu o narcis` galben`!
Observ` \ncântat` strâmb`tura de dezgust a celor doi [i declam` cu
emfaz`: "Leg`nat` de briz` ca o nimf`...." Izbucni \n râs, \n timp ce cei doi
domni schimbar` o privire \nc`rcat` de sub\n]elesuri.
– Recunoa[te, Bonamy, c` nu mi-ai spus niciodat` ceva atât de
frumos.
– "Narcis` galben`!" izbucni sir Bonamy, ai c`rui ochi str`luceau. "O
narcis` galben`!" S` pretind asta! N-am scris niciodat` un poem \n via]a
mea. Nu este genul meu. Dar dac` a[ fi scris ceva despre tine, nu te-a[ fi
comparat cu o mizerabil` narcis` galben`, ci mai curând cu un trandafir,
unul dintre acei trandafiri galbeni cu mijlocul auriu [i parfum \mbietor.
– |n nici un caz, r`spunse ea repede. Probabil m-ai fi comparat cu o
potârniche gras` sau cu o cl`tit` crocant`. Iar \n ceea ce prive[te dineul
t`u, mi-ar pl`cea enorm s` vin [i este foarte sup`r`tor c` Evelyn trebuie
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 93
s` plece din nou la ]ar`. Desigur, trebuie s`-l \nso]esc acolo. Ravenhurst
este atât de trist când e[ti singur. Nu c` a[ fi fost vreodat` singur` acolo,
dar \mi imaginez f`r` greutate. A[a c`, dac` binevoie[ti, vino mai degrab`
s` cinezi cu noi când vei fi la Brighton. Cred c`-]i vom putea oferi ni[te
boboci de ra]` \n lips` de prepeli]e. {i \n orice caz, homari [i sparanghel.
Elanul cu care mama sa \i acceptase proiectul de a merge la
Ravenhurst \l surprinse pe Kit. Dar numai dup` plecarea lui sir Bonamy
afl` motivul.
– Ei bine, dragul meu, [tiai? \l \ntreb` mama sa când el se \ntoarse
dup` ce-l ajutase pe admiratorul s`u s` se urce \n tr`sur`.
– Ce s` [tiu, mam`?
– C` unchiul t`u Henry va veni la Londra pentru afaceri! Bonamy
mi-a m`rturisit c` a auzit vorbindu-se [i a ad`ug`t c` vrea s`-l invite la cina
sa! Ca de obicei, Bonamy nu-[i mai amintea cine-i spusese, dar sunt
sigur` c` trebuie s` fie adev`rat. Este \ntru totul genul lui Henry. Dragul
meu, [tiu c`-l iube[ti mult, dar trebuie s` admi]i c` nimic nu putea fi mai
sup`r`tor decât aceast` sosire... m` tem c` nu-l vom putea \n[ela!
– {i eu m` tem, afirm` Kit. Nu va avea nevoie de cinci minute s` m`
recunoasc`! Când va sosi la Londra?
– Oh! nu \nainte de s`pt`mâna viitoare, \l asigur` mama sa. N-ai de ce
s` te nelini[te[ti, Kit.
– Nu, nu trebuie s` plec din Londra, r`spunse domnul Fancot,
\mp`r]it \ntre amuzament [i exasperare. Mam`, am impresia c` n-ai nici
cea mai mic` idee despre pericolele pe care ni le asum`m cu aceast`
situa]ie incredibil`. Ducându-m` la Mount Street, am \ntâlnit f`r` s` [tiu
un prieten al lui Evelyn, care a crezut c`-l tratam cu r`ceal`. Dumnezeu
[tie cine era! M-am descurcat.... i-am spus c` eram cu capul \n nori [i a
binevoit s` m` cread`. Dar presupun c` a ghicit c` nu eram Evelyn.
94 GEORGETTE HEYER
Am b`gat-o pe mânec`!
Lady Denville \l privi cu aten]ie, \ncercând s`-i citeasc` gândurile. |i
\ntinse mâna [i el o lu` cu un zâmbet silit, iar mama sa spuse pe un ton
dezmierd`tor:
– Scumpule, ce nu este \n ordine? Nu te amuz` asta? Deloc?
– Nu, mam`, nu m` amuz`, r`spunse Kit cu o modera]ie demn` de
laud`.
– Oh! Ce p`cat! oft` lady Denville, a[ fi crezut contrariul. Odinioar`
\]i pl`cea atât de mult s` faci farse. La fel ca [i lui Evelyn. Iar când din
\ntâmplare era]i descoperi]i, era \ntotdeauna vina lui Evelyn, niciodat` a
ta. Kit \i lu` mâna.
– Gânde[te-te pu]in, o rug`. Odinioar` f`ceam farse, dar numai
pentru a ne amuza. Gânde[te-te, mam` drag`! Dac` acest b`rbat pe care
l-am \ntâlnit ast`zi m` recuno[tea? Cum s`-i spun adev`rul [i s` am
\ncredere \ntr-un str`in care nu-i este lui Evelyn decât o cuno[tin]`? Tot
ora[ul ar fi deja la curent [i ce ar gândi domni[oara Stavely când ar afla?
– Ai dreptate! N-ar fi bine deloc! Ar fi imposibil s` dai o explica]ie
acceptabil`. Crezi c` domni[oara Stavely b`nuie[te ceva?
Kit scutur` din cap.
– Nu, pentru c`-l cunoa[te foarte pu]in pe Evelyn. Dar nu este
proast`, mam`, [i dac` m` va cunoa[te mai bine, va observa \n[el`toria
imediat ce se va \ntoarce Evelyn
– Da, dar nu va avea timp s` te cunoasc` destul. Vei pleca la
Ravenshurt [i, dac` Evelyn nu se va \ntoarce s`pt`mâna viitoare, voi veni
[i eu, dar sunt sigur` c` se va \ntoarce! De altfel, n-ar p`rea firesc s`
p`r`sesc brusc Londra.
– Evident, [i \]i cer s` n-o faci. Nu este necesar s` vii la Ravenshurt,
mam` drag`, te-ai plictisi de moarte.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 95
– Oare cum po]i s` ai o p`rere atât de gre[it` despre mine? r`spunselady Denville cu indignare. Dac` e[ti obligat s` mergi s` iei aer la ]ar` estevina mea [i cel mai mic lucru pe care-l pot face este s`-]i ]in companie.Nu este ca [i când ai avea o iubit` \n Anglia, ceea ce ar fi desigur mult maiamuzant pentru tine... de[i nu v`d cum ai fi putut-o duce la Ravenshurt.
– Nu, r`spunse Kit, str`duindu-se s` r`mân` serios, nu cred c` ar fiposibil.
Nu-[i putu st`pâni dorin]a de a râde.– Oh! mam`, ce vei mai inventa? Mai \ntâi, corsetul lui Ripple [i apoi
"iubita mea"! Dar nu mai ai nici o delicate]e, mam` drag`!– Prostii, Kit. Totu[i, nu sunt chiar atât de gâsc` \ncât s` cred c` nu
[tii nimic despre femei, de[i mul]umesc lui Dumnezeu, cred c` fratele t`u[tie mai mult decât tine. Oh! Kit, oare ce i s-a \ntâmplat lui Evelyn? Undepoate s` fie?
Fiul s`u \ncet` s` râd` [i o strânse \n bra]e.– Nu-]i face griji, mam`. Nu [tiu mai mult decât tine ce i s-a \ntâmplat,
dar sunt absolut convins c` este undeva \n siguran]`. Unde, nu [tiu, darcum a fost v`zut ultima dat` la Ravenshurt, mi se pare c` i-a[ putea da deurm` sigur de acolo. A[a c`, te rog, nu ceda panicii. Promi]i?
Lady Denville \i mângâie obrazul [i-i zâmbi printre lacrimi.– Cât de reconfortant e[ti, dragul meu. Voi \ncerca s`-mi men]in
moralul, dar va fi greu când vei fi plecat. Iar când \mi amintesc c` trebuies`-i fac o vizit` b`trânei lady Stavely, am impresia c` sunt pe punctul s`m` \nec.
96 GEORGETTE HEYER
Capitolul 7
L`sându-i lui Fimber grija de a-l urma cu hainele din garderoba
fratelui s`u pe care considera necesar s` le ia cu sine, Kit plec` \n Sussex
\n cabrioleta lui Evelyn, \nso]it de Challow. Acesta din urm` \ncepu
imediat s` critice pe toate planurile pe care domnul Fancot [i le
imaginase pentru a da de urma lordului Denville. Cu modul liber de a
vorbi al unui b`trân [i credincios servitor, le calific` drept baliverne,
ad`ugând c` \n afar` de |n`l]imea Sa, nu \ntâlnise niciodat` pe nimeni
atât de aiurit ca domnul Kit.
– Pentru c` v` prezenta]i ca fiind |n`l]imea Sa, domnule, nu este
nimic de f`cut pentru a-l g`si. Cum a]i ap`rea, dac` a]i \ncepe s` v` c`uta]i
singur! Obi[nuit cu limbajul aspru al credinciosului servitor, Kit \i
r`spunse cu blânde]e:
– Totu[i, n-am mintea atât de [ubred` cum crezi, ceea ce nu
\nseamn` de altfel c` am o p`rere foarte bun` despre capacit`]ile mele.
|n]eleg foarte bine c` \mi este imposibil s` cer ve[ti despre fratele meu
dar...
– Dar dac` v-a]i pus \n gând c-o pot face eu \n locul dumneavoastr`,
n-ave]i bun-sim]. V` imagina]i c` nu se vor pune \ntreb`ri dac` a[ \ncepe
s` cer ve[ti despre |n`l]imea Sa? {i s` nu v` face]i iluzii, la Ravenshurt se
afl` totul. De altfel, ar trebui s` v` ar`ta]i din când \n când, pentru a nu
p`rea c` v` ascunde]i. Oamenii n-au \ncredere.
– Da, [tiu toate astea, r`spunse Kit. M` gândeam la barierele de
trecere.
– M`rturisesc c` m-am gândit [i eu, recunoscu Challow. Dar dup`
p`rerea mea, n-ar folosi la nimic. {tiu c` |n`l]imea Sa a trecut prin
portalul principal, dar nu [tiu dac` a luat-o la dreapta sau la stânga. Dac`
a luat-o la stânga, ar putea \nsemna c` a plecat \n direc]ia Londrei, dar nu
cred, pentru c` eu \nsumi am luat-o pe acest drum câteva ore mai târziu,
iar gardienii de la bariera de trecere ne cunosc pe amândoi, atât pe
|n`l]imea Sa, cât [i pe mine. {i când am trecut, nu mi-au spus c` l-ar fi
v`zut. Cred mai degrab` c` atunci când a ajuns \n drumul mare, a luat-o
la stânga, dar asta nu ne ajut` prea mult. {ti]i ca [i mine, domnule Kit, c`
nu sunt mai mult de opt kilometri [i jum`tate pân` la drum [i c` satul
este al`turi de locul de trecere. Dac` \ncepem s` \ntreb`m gardianul, va
face din asta o t`r`[enie [i |n`l]imea Sa va fi furios când va afla.
– Exist` [i alte treceri pe drum, spuse dur Kit.
– Desigur, [i este mult` circula]ie. Dar dac` v-a venit ideea s`-mi cere]i
s` le vizitez pe toate, nici s` nu v` gândi]i, domnule Kit. Sunt prea
\ndep`rtate pentru a-l cunoa[te pe fratele dumneavoastr` [i cine [i-ar
putea aminti de un faeton, dup` cincisprezece zile? {i chiar dac` a[ primi
vreo indica]ie, de unde a[ putea s` [tiu c` n-a p`r`sit drumul undeva? V`
spun domnule, nu folose[te la nimic. Ar putea fi oriunde!
– |mi dau bine seama de asta, r`spunse Kit, care ]inea ochii a]inti]i
asupra drumului.
98 GEORGETTE HEYER
|n tot cazul, n-a[ [ti unde s`-l caut, pentru c` nu-i cunosc nici
obiceiurile, nici rela]iile. Dar tu, Challow, nu le cuno[ti?
Servitorul nu r`spunse. Dup` o clip`, Kit \i arunc` o privire [i v`zu c`
se \ncruntase.
– Haide, b`iete, m`rturise[te, \i ordon`. Doar nu-]i \nchipui c` fratele
meu ar vrea s`-mi ascunzi ceva?
– Nu este asta, domnule Kit, spuse Challow scuturând din cap.
Necazul este c` nu [tiu.... deloc. Asta nu \nseamn` c` n-am b`nuit, ca [i
Fimber, dar când |n`l]imea Sa pleac` s` se distreze, nu ne ia cu el [i nu
ne spune unde merge. De altfel, m` \ntreb de ce ne ascunde, deoarece
n-am putea face nimic s`-l \mpiedic`m.
Kit nu sus]inu aceast` remarc`. Nu g`sea nimic extraordinar \n
dorin]a lui Evelyn de a sc`pa de paznicii s`i, a c`ror afec]iune nu era
egalat` decât de lipsa de indulgen]` fa]` de tr`sn`ile sale. Dar cum ar fi
fost inutil s` se lanseze \ntr-o discu]ie pe acest subiect, se mul]umi s`
r`spund`:
– Este posibil s` nu-]i fi spus unde se ducea, dar pariez pe zece la unu
c` [tiai.
– Nu chiar, domnule. Am motive s` cred c` vizita o tân`r` persoan`
la Brighton [i o alta la Tunbridge Wells. Când a plecat singur de la
Ravenhurst, mi-a venit \n minte ideea c` acolo se ducea. {i nu m` tem s`
v` m`rturisesc, domnule, c` atunci când am constatat c` nu se \ntorsese
la Londra, unde era a[teptat [i am \n]eles agita]ia lui lady Denville la ideea
c` ar putea rata cina de la lordul Stavely, am pornit din proprie ini]iativ`
s` v`d dac` n-a[ putea culege ni[te informa]ii la Tunbridge Wells. Nu
i-am spus nici mamei dumneavoastr`, nici dumneavoastr` domnule Kit,
pentru c` a[ fi putut s` jur c` nu era [i nici nu trecuse pe acolo. N-a fost
v`zut nici \n Sussex, nici la Kentish, nici chiar la "Hanul Nou". Am vorbit
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 99
cu hangiul [i dac` |n`l]imea Sa ne-ar fi \ncredin]at cei patru vân`t-rota]i
ai s`i [i-ar fi amintit. N-a]i v`zut vreodat` ceva atât de frumos.
– {i \n grajdurile de \nchiriat? \ntreb` Kit.
– |n nici unul dintre acestea fratele dumneavoastr` n-ar fi riscat s`-[i
\ncredin]eze atelajul, domnule. Bine\n]eles, m-am gândit la asta când
mi-am spus c`, poate, |n`l]imea Sa \[i instalase cuno[tin]a \ntr-o cas`
particular` [i nu \ntr-un han.
Tu[i [i ad`ug`, p`rând c` vrea s` se scuze:
– Dac` totu[i nu m` exprim prea liber, domnule Kit.
Kit nu d`du aten]ie acestei ultime remarce, dar spuse \ncruntându-se:
– |ntr-un asemenea moment, fratele meu n-ar fi fost cazat la
"cuno[tin]a" sa, cum spui tu.
– Este \ntru totul [i p`rerea mea, domnule, relu` Challow. Nu acum,
când s-a hot`rât s` mearg` \n fa]a pastorului. Nu este genul s`u... pentru
a nu vorbi de pericolul de a se comporta astfel! La Tunbridge Wells am
\ntâlnit mai mult de o duzin` de oameni care-l cunosc.
Kit aprob` din cap [i redeveni t`cut. |i p`rea imposibil s` dea de urma
fratelui s`u geam`n. Singura explica]ie care-i venea \n minte era c`
Evelyn, plecat pentru a r`scump`ra bro[a mamei sale, constatase
probabil c` lordul Silverdale nu mai era la Brighton [i c` se hot`râse s`
mearg` s`-l g`seasc` la proprietatea sa din Yorkshire. Dar \[i d`du seama
c` nu era posibil: Evelyn, care nu avea mult timp \n fa]a lui, n-ar fi plecat
\n faetonul s`u pentru o asemenea c`l`torie. Nici n-avea motiv s` refuze
s` fie \nso]it de valetul s`u. |n plus, era pu]in probabil s` nu fi avut grij`
s`-[i informeze mama despre inten]iile sale. S-ar fi putut \ntoarce la
Londra [i de acolo s` ia o tr`sur` de po[t`. Dar de ce-l l`sase pe Challow
\n urma lui [i ce se \ntâmplase cu faetonul [i cu cei patru cai?
Challow \l scoase pe Kit din gânduri punându-i o nou` problem`:
100 GEORGETTE HEYER
– Ierta]i-m`, domnule Kit, dar ce inten]iona]i s` face]i la Ravenhurst?
– S` fac? repet` Kit, care pân` atunci nu se gândise decât s` fug` de
pericolele Londrei. Nu [tiu... Oare ce a[ putea face? Poate s` \mpu[c ni[te
porumbei [i ni[te iepuri, sau s` pescuiesc?
– Ah! relu` Challow, pe tonul cuiva care se a[tepta la acest r`spuns.
A[ vrea s` nu v` contrariez, domnule, dar dac` vre]i s` convinge]i toat`
lumea c` sunte]i chiar |n`l]imea Sa, va trebui s` v` ab]ine]i s` merge]i la
pescuit. Nu era deloc genul s`u.
Kit, care uitase o clip` acest am`nunt, \[i blestem` \n sinea sa fratele.
St`pânindu-[i exasperarea, continu`:
– D`-i drumul, adaug` c`, deoarece nu sunt nici un bun tr`g`tor ca
fratele meu, nu trebuie nici s` vânez. N-are rost s` insi[ti. Mul]ume[te-te
s`-mi spui ce va fi posibil s` fac.
– Haide]i, haide]i, r`spunse Challow pe un ton lini[titor. Nu trebuie
s` v` enerva]i, domnule Kit. Tot ce voiam s` v` spun este c`, dac` vre]i s`
vâna]i, nu trebuie s` lua]i pe nimeni cu dumneavoastr`. Nici hamal, nici
pe domnul Wilely, noul paznic de vân`toare. Nu-l cunoa[te]i \nc` [i nu
va b`nui nimic dac` nu v` vede tr`gând.
– Mul]umesc, spuse Kit care nu se putu st`pâni s` zâmbeasc`.
|nceteaz` s` m` demoralizezi [i spune-mi mai degrab` cine m-ar putea
recunoa[te la Ravenhurst.
– M-am gândit deja la asta, domnule [i nu v`d pe nimeni, cu excep]ia
doamnei Pinner. {i cum ea locuie[te \n pavilionul de lâng` bariera de
vest, poate ve]i putea s-o evita]i.
Nu p`rea convins. Dar Kit exclam`:
– S-o evit pe b`trâna mea doic`! Nu se pune problema! Dac` nu pot
avea \ncredere \n ea, nu pot avea \ncredere \n nimeni, nici chiar \n mama.
– Este adev`rat, recunoscu Challow.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 101
{i cred c` nimeni altcineva nu va avea b`nuieli. Noul majordom
angajat de |n`l]imea Sa acum un an nu v` cunoa[te [i-l cunoa[te foarte
pu]in pe fratele dumneavoastr` care, de la sosirea sa, n-a venit aici decât
de dou` ori, \n noiembrie pentru vân`toare [i acum cincisprezece zile. {i
dac`, din \ntâmplare, este mai viclean decât cred, \ndoielile sale ar fi
repede risipite v`zând c` Fimber, doamna Pinner [i cu mine ne
comport`m ca de obicei. De altfel, trebuie s` v` cunoasc` a[a cum v`
cunoa[tem noi pentru a [ti c` sunte]i \n stare s` v` lansa]i \ntr-o asemenea
aventur`.
Kit vru s` r`spund` c` nu avusese niciodat` o asemenea idee, dar t`cu
amintindu-[i c` \n mod imprudent i-o sugerase mamei sale.
V`zând ridurile care se s`pau tot mai mult pe fruntea tân`rului s`u
st`pân, Challow \i spuse cu o voce \ncurajatoare:
– Nu trebuie s` v` demoraliza]i pentru c` v-am pus \n gard`,
domnule. S` fi]i atent [i totul va merge bine.
Asta p`ru s` fie \ntr-adev`r situa]ia când ajunser` la Ravenshurt. Cum
nu era a[teptat, grilajul mare era \nchis. Challow sun` energic [i Tugby,
care-i cuno[tea pe cei doi fra]i dintotdeauna, ie[i din cabin` cu un aer
mirat. Dar \ndat` ce-l v`zu pe Kit, se gr`bi s` deschid`.
– |n`l]imea Voastr`, ce surpriz`!
– Nu te a[teptai s` m` revezi atât de curând, nu-i a[a?
– De ce nu, |n`l]imea Voastr`. Dar sunt foarte fericit. |n ultimul timp
n-a]i fost v`zut destul de des.
Deschise un batant [i, \ntorcându-se spre al doilea, ad`ug`:
– {i ave]i ve[ti de la domnul Christopher? Sper c` este bine.
– Da, foarte bine [i v` p`streaz` tuturor o bun` amintire.
– Ah! ar trebui s` se \ntoarc`, oft` Tugby. Pare ciudat s` v` v`d aici f`r`
el.
102 GEORGETTE HEYER
Rulând prin parc, de-a lungul aleilor bine \ntre]inute, Kit gândea
aproape acela[i lucru. Ravenhurst era casa copil`riei sale [i o adora. Dar
toate amintirile erau atât de legate de prezen]a fratelui s`u \ncât, f`r` el,
locul p`rea gol [i chiar pu]in straniu.
Sosirea sa nea[teptat` stârni o oarecare tulburare printre personalul
redus, dar nici noul majordom, nici so]ia sa nu ar`tar` cea mai mic`
\ndoial` asupra adev`ratei sale identit`]i. Kit le spuse, luând tonul
dezinvolt al lui Evelyn, c` probabil uitase s`-i previn` c` inten]iona s`
revin` \n zilele urm`toare. Ad`ug` neglijent c` lady Denville va sosi
s`pt`mâna urm`toare. Aceast` veste p`ru s`-l uluiasc` pe majordom. Dar
doamna Norton, cu ochii str`lucind de râvn` de gospodin`, \ncepu
imediat s` \ntocmeasc` planuri pentru recep]iile |n`l]imii Sale [i s`-i
pun` atâtea \ntreb`ri, \ncât Kit se gr`bi s` plece pentru a merge s`-[i
viziteze b`trâna doic`.
Cum se gândise, aceasta \l recunoscu, dac` nu imediat, cel pu]in
\ndat` ce-i vorbi. |l \ntâmpin` cu c`ldur`, \l supuse unui interogatoriu
am`nun]it \n leg`tur` cu s`n`tatea sa [i-i aminti mai multe n`zbâtii
copil`re[ti pe care le uitase de mult timp. Se mul]umi s` dea din cap cu
un pocnet dezaprobator din limb` când Kit o inform` c` se da drept
Evelyn. Dar când, presat de \ntreb`ri, Kit \i explic` faptul c` fusese obligat
s` se preteze la un asemenea subterfugiu din cauza dispari]iei misterioase
a fratelui s`u, g`si \n ea un adev`rat aliat.
– Oh! r`ul, b`iat r`u! exclam` doica. Nu v` teme]i, domnule Kit, \l voi
trage de urechi când \l voi vedea. Când m` gândesc c` mai continu` s`-[i
fac` de cap la vârsta sa [i \n plus chiar când se va c`s`tori! Dar nu v`
nelini[ti]i, dragul meu, nimeni nu v` va recunoa[te. |n ce-l prive[te pe el,
gre[i]i s` v` face]i griji. Dac` se afl` \ntr-o situa]ie proast`, sunt sigur` c`
se va descurca.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 103
Kit nu fu mirat c` doica sa era informat` despre planurile
matrimoniale ale lui Evelyn. Dar când afl` de la Fimber, care despacheta
bagajele \n camera lui Evelyn, c` tot personalul era de asemenea la
curent, se \ntreb` dac`-[i va putea p`stra aventurosul secret. Fimber nu
p`rea s` se nelini[teasc` dar, \n timp ce aranja periile lui Kit pe m`su]a
de toalet`, \i spuse c` se gândise la problem` [i ajunsese la anumite
concluzii.
Privindu-l cu ne\ncredere, Kit \l \ntreb`:
– Ce concluzii?
– Ei bine! domnule, r`spunse Fimber, nu trebuie s` uita]i c`
|n`l]imea Sa n-a venit decât rareori la Ravenhurst, ceea ce face ca sosirea
dumneavoastr` s` trezeasc` o curiozitate general`. |n alte \mprejur`ri,
cred c` nu v` \nduio[a]i de asta, l-a[ fi pus la locul lor f`r` menajamente,
pe cei doi Norton, dar ]inând seama de situa]ie, am considerat de
preferat s` fac câteva preciz`ri.
– |n leg`tur` cu ce? \ntreb` Kit tot mai suspicios.
– |n leg`tur` cu viitoarea dumneavoastr` c`s`torie domnule, sau mai
degrab` cea a |n`l]imii Sale, r`spunse Fimber, aranjând cu grij` un teanc
de c`m`[i \n dulap. Desigur, zvonul ajunsese deja de câtva timp la
Ravenshurt, dar n-am avut \nc` ocazia s`-l confirm.
– Adev`rat?
– Nu, domnule, replic` Fimber f`r` s` clipeasc`. N-am obiceiul s`
dep`[esc limitele unei stricte polite]i când stau de vorb` cu familia
Norton. Sunt ni[te oameni foarte respectabili, recunosc, dar sunt
nou-veni]i. M` a[teptam s` \ncerce s` afle ce v-a readus atât de urgent la
Ravenshurt [i s`-[i manifeste mirarea sau chiar suspiciunea, domnule
Christopher.
– Ce naiba le-ai spus?
104 GEORGETTE HEYER
– C` vre]i s` inspecta]i totul \n am`nunt, domnule, cum am convenit
\nainte de a pleca din Londra. Toat` lumea [tie c` cel care ]ine frâiele este
unchiul dumneavoastr` [i c` |n`l]imea Sa nu vrea s` se ocupe de nimic
atâta timp cât va fi astfel. De aceea, domnule Christopher, i-am l`sat s`
\n]eleag` c` \n curând vor fi mari schimb`ri la Ravenshurt.
– {i Nortonii au crezut?
– Oh! da, domnule! Sunt foarte agita]i [i sper` c` Ravenshurt \i va
pl`cea tinerei doamne [i c`-l vor putea convinge pe lordul Denville s`
deschid` toate aripile castelului, cum era când tr`ia tat`l dumneavoastr`,
ceea ce ei nu [tiu decât din auzite. Dac`-mi permite]i s` v` fac o sugestie,
ar trebui s`-i cere]i doamnei Norton s` preg`teasc` apartamentele
doamnei, ca s` le pute]i vizita. Ca [i când a]i avea inten]ia s` le mobila]i
din nou.
Kit nu avu nici o obiec]ie. Dar \l privi pe Fimber cu un aer suspicios.
– Pot s-o fac. Dar mi-ar pl`cea atât de mult s`-mi spui imediat ce ai \n
minte.
– V` cer iertare domnule?
– |nceteaz` s` te prefaci c` nu \n]elegi! Nu vei reu[i s` m` \n[eli. Ce
mai este?
– Nu \n]eleg ce vre]i s` spune]i, domnule. M` gândeam doar c` ar fi
un lucru bun dac` l-a]i convoca pe intendentul dumneavoastr` pentru a
vorbi cu el despre treburile domeniului. Dar cu siguran]` v-a]i gândit
deja.
– |n nici un caz! S`-l convoc pe Goodleigh? Nu este intendentul meu!
{i s` discut cu el despre treburile fratelui meu? Mul]umesc mult! Asta ar
fi culmea.
– Atunci, mai bine pleca]i imediat \napoi, domnule Christopher,
deoarece nimeni nu va crede c` a]i venit s` inspecta]i domeniul, dac`
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 105
nu-l ve]i inspecta, replic` Fimber, pe tonul s`u moroc`nos. Nimic mai
potrivit pentru a intriga oamenii. Oare de ce s` nu vorbi]i despre
domeniu cu domnul Goodleigh [i s` nu face]i un tur cu el? S` nu-mi
spune]i c` |n`l]imea Sa ar fi jignit: n-am s` v` cred. {ti]i la fel de bine ca
mine c` fratele dumneavoastr` este mereu de acord cu ce face]i.
– Da, este adev`rat, dar...
– V` sim]i]i deprimat, domnule Christopher, iat` adev`rul, \l
\ntrerupse Fimber. Deloc de mirare \n aceast` cas` trist` ca un mormânt.
|n plus, sunt sigur c` v` lipse[te fratele dumneavoastr`. V` ve]i sim]i mai
bine când ve]i cina. Se pare c` |n`l]imea Sa n-a folosit decât \nc`perile din
aceast` arip` când a venit aici. A[a c` i-am spus lui Norton ce ve]i face. A
fost deschis` biblioteca [i cina va fi servit` \n salonul verde. Acum pute]i
s` coborâ]i, domnule.
V` ve]i sim]i mai bine dup` aceea.
Cina, u[oar` dar excelent`, \i readuse \ntr-adev`r curajul lui Kit, dar
nu reu[i s`-i alunge dezgustul de a cere registrele de socoteli ale
intendentului s`u.
Acest onorabil personaj se prezent` \ndat` a doua zi, \nainte s`-[i fi
terminat Kit micul dejun. {i când presupusul s`u st`pân veni s` i se
al`ture \n bibliotec`, \l \ntâmpin` cu un zâmbet larg [i-i ceru scuze c` nu
venise s`-l vad` \n timpul ultimei sale treceri pe aici, cu cincisprezece zile
mai \nainte. |l inform` c` atunci când \i prezentase socotelile trimestriale
lordului Brumby, acesta \l anun]ase – cu o oarecare considera]ie – c` va
fi foarte curând \n m`sur` s` pun` cap`t tutelei [i-l rugase s` fac` tot ce-i
st`tea \n putere pentru a-i comunica lordului Denville am`nuntele
referitoare la administrarea domeniului s`u din Sussex. Ad`ug` cu un aer
radios, c` dac` ar fi fost informat de precedenta sa trecere pe aici, cu
siguran]` ar fi venit s`-l vad`
106 GEORGETTE HEYER
– Deoarece, dac`-mi pot permite, |n`l]imea Voastr`, am a[teptat cu
ner`bdare, ca to]i cei care sunt angaja]i la Ravenshurt, cred, ziua \n care
ve]i intra \n posesia mo[tenirii. Nu pentru c` eu, sau cineva ar avea ceva
s`-i repro[eze lordului Brumby, dar nu este acela[i lucru, domnule. Nu
pentru noi care v-am cunoscut pe amândoi din leag`n. {i ce face domnul
Kit?
Resemnat \n fa]a inevitabilului, Kit r`spunse c` se sim]ea foarte bine
[i accept` cu bun`voin]` felicit`rile cu ocazia viitoarei c`s`torii a fratelui
s`u. Binevoi s` accepte s`-[i petreac` restul acestei dimine]i minunate de
var` examinând cu aten]ie redutabilele registre pe care le adusese
Goodleigh. Din fericire, acesta din urm` nu observ` c` nobilul s`u st`pân
se interesa de ce-i l`sase r`posatul conte fiului mai tân`r mai mult decât
de propria sa mo[tenire.
|n timpul urm`toarelor dou` zile, Kit \[i omor\ plictiseala str`b`tând
domeniul \nso]it de Goodleigh. Pastorul \i f`cu o vizit` de polite]e. A treia
zi, toat` casa fusese tulburat` de sosirea a dou` tr`suri aducând de la
Londra, \n afar` de câ]iva servitori de mai mic` importan]`, pe
majordomul, servitorii personali ai |n`l]imilor Lor, cât [i un personaj
impozant care conducea destinele buc`t`riilor din Hill Street. Fur`
urmate de un furgon imens care desc`rc`, \n afar` de un munte de valize,
numeroase cameriste, dou` ajutoare de buc`t`rese, doi vale]i \n livrea [i
diferite mobile pe care |n`l]imea Sa le considera indispensabile
confortului s`u. {i mai târziu, o elegant` tr`sur` de po[t` trecu de grilajul
principal. Când treapta fu coborât`, o doamn` impozant`, cu \nf`]i[are
de b`trân` v`duv` de rang \nalt, cobor\ din ea. Nu era altcineva decât
domni[oara Rimpton, prima camerist` a |n`l]imii Sale, urmat` de \ns`[i
|n`l]imea Sa, ceva mai pu]in maiestuoas`, dar \ncânt`toare \ntr-un
mantou de culoare verde ca m`rul, care-i punea \n eviden]` gra]ia
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 107
giannijollys
siluetei. Ajungând la fa]a locului exact la timp pentru a o ajuta pe aceast`uimitoare apari]ie s` coboare din tr`sur`, domnul Fancot fu imediat pusla curent cu o veste consternant` care-i fu anun]at` \n [oapt`:
– Dragul meu, ce catastrof`! N-aveam nimic altceva de f`cut decât s`vin s` te ajut. {i te rog, Kit, s` nu spui c` este vina mea, pentru c` era deneprev`zut [i sunt deja destul de tulburat`.
108 GEORGETTE HEYER
Capitolul 8
|i trebui un anumit timp lui Kit s-o elibereze pe mama sa, asaltat` de
membrii personalului care cereau instruc]iuni. |n sfâr[it, reu[i s` se
retrag` cu ea \n bibliotec`. |nchizând u[a \n nasul redutabilei domni[oare
Rimpton, \i spuse, \mp`r]it \ntre dorin]a de a râde [i \ngrijorare.
– Haide mam`, m`rturise[te totul. Nu mai pot s` a[tept. Care este
evenimentul \nsp`imânt`tor care te-a obligat s` sose[ti cu cinci zile mai
devreme decât era prev`zut?
– Oh! dragul meu, las`-m` s` scap de aceast` p`l`rie \nainte de a m`
bombarda cu \ntreb`ri, oft` ea. |mi d` dureri de cap, ceea ce m` irit`
foarte mult pentru c` este nou` [i scandalos de scump`. De fapt, dac` nu
mi-ar fi stat atât de bine, n-a[ fi cump`rat-o niciodat`. De[i, când d` atâ]ia
bani modistei, singurul lucru pe care l-ar fi f`cut desigur oricine este s`-i
comande mai multe p`l`rii noi. Am cump`rat-o o dat` cu adorabila
bonet` de dantel`. O vei vedea disear` [i-mi vei spune cum ]i se pare.
|[i scoase p`l`ria [i oft` cu o privire critic`.
– Sunt \ntr-adev`r cople[it` de griji. Se succed una dup` alta.
{i toate se adun`, ceea ce m` demoralizeaz` complet.
Resemnându-se cu situa]ia a[a cum se prezenta, Kit spuse cu
compasiune:
– {tiu, mam` drag`. Un necaz nu vine niciodat` singur, nu-i a[a?
– S` nu-mi spui c` este un citat, replic` |n`l]imea Sa pe un ton
circumspect. Este de preferat s` te previn imediat c` dac`, dup` tot ce am
suportat, ai inten]ia s`-mi reci]i versuri, ceea ce m` plictise[te
extraordinar chiar când totul este \n ordine, voi avea convulsii – de[i nu
[tiu exact \n ce const` asta. De fapt, este curios, ad`ug` lady Denville \n
timp ce mintea sa o lua cu elan \ntr-o nou` direc]ie, se aude mereu
vorbindu-se de convulsii, dar nu se vede nimeni care s` le fi avut.
– Nu, este adev`rat, slav` Domnului!
– Personal, eu n-am v`zut vreodat`. Am crezut \ntotdeauna c` este
ceva ce au bebelu[ii. Dar ai mei n-au avut niciodat`. Cel pu]in nu cred. Ar
trebui s-o \ntreb pe Pinner.
– Da, mam`, r`spunse Kit luându-i p`l`ria din mân` [i punând-o cu
grij` pe o mas`. Dar e[ti sigur` c` aceast` p`l`rie superb` este
responsabil` de durerea ta de cap? N-o fi mai degrab` oboseala c`l`toriei?
Nu ]i-a pl`cut niciodat` s` fii \nchis` \ntr-o tr`sur` de po[t`, nu-i a[a?
– Este adev`rat! exclam` mama sa, foarte mirat` de aceast` remarc`.
Poate ai dreptate. Este frumoas`, nu-i a[a?
– Minunat`, o asigur` Kit. Oare ai cump`rat-o pentru a te consola de
toate necazurile care te-au n`p`dit? Apropo, care este cel care te-a f`cut
s` vii aici cu o asemenea grab`?
– Kit! se lament` |n`l]imea Sa. Femeia aia b`trân` [i groaznic`, vine
s`pt`mâna viitoare [i o aduce pe Cressy cu ea.
|i a[tept` r`spunsul, dar Kit p`rea stupefiat [i o privea f`r` s` spun`
nimic. |n`l]imea Sa se pr`bu[i pe un fotoliu [i ad`ug`:
110 GEORGETTE HEYER
– {tiam ce se va \ntâmpla dac` m` duceam s`-i fac o vizit`! |n tot
cazul, [tiam c` nu va ie[i nimic bun, de[i la drept vorbind, nu prev`zusem
asemenea \ncercare. Dac` mi-a[ fi dat seama, a[ fi spus c` eram invitat` la
Baverstok.... [i chiar m-a[ fi dus acolo, de[i o detest pe m`tu[a ta. Dar o
anun]asem deja c` inten]ionam s` vin aici, a[a c` nu mai era nimic de
f`cut! Cum a[ fi putut explica o atât de brusc` schimbare? Trebuie s`
\n]elegi c` era imposibil.
– Mam`, o \ntrerupse Kit reg`sindu-[i glasul, vrei s` spui c` lady
Stavely va trece s` ne vad` mergând la Worthing?
– Nu, nu, ce importan]` ar fi avut asta? Vine s` petreac` o s`pt`mân`
sau dou` aici, cu Cressy.
– O s`pt`mân` sau dou`? Dar nu se poate! Nu trebuia s` cedezi! Cum
oare ai putut fi de acord cu un asemenea plan? Oricum, nu le-ai invitat?
– Bine\n]eles c` nu, replic` ea. Lady Stavely s-a invitat singur`.
– Dar \n sfâr[it, mam`, cum a putut?
– Haide, Kit, a[ fi crezut c` dup` ce ai petrecut cinci minute lâng` ea,
vei \n]elege c` este \n stare de orice. De altfel, mi-a \ntins o curs`. Este o
b`trân` vr`jitoare odioas`! De-abia a aruncat o privire asupra mea, c`
mi-a spus c`-mi vopsesc p`rul. Am r`mas stupefiat`, deoarece nu era
adev`rat. Nu \nseamn` c`-]i vopse[ti p`rul dac`-i dai pu]in` str`lucire
când [i-a pierdut-o. Am negat, desigur, dar s-a mul]umit s` se strâmbe
\ngrozitor.
– {i ce s-a \ntâmplat?
Cu un zâmbet dezarmant, lady Denville continu`:
– Ei bine! dup` ce m-a f`cut s` \n]eleg c` nu eram decât o
proast` – ceea ce [tii bine c` n-am fost niciodat` – a devenit brusc foarte
amabil` [i mi-a vorbit despre tine cu extrem` bun`voin]`. Ceea ce
dovede[te cât este de viclean`. Pentru c`, de[i a \nceput prin a m` pune
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 111
\n \ncurc`tur`, n-a[ fi tolerat s` spun` nici cel mai mic lucru nepl`cut
despre unul din fiii mei. A[ fi... a[ fi masacrat-o [i a[ fi ie[it imediat din
\nc`pere.
– Bravo! exclam` Kit cu un zâmbet larg.
Lady Denville accept` acest omagiu cu modestia necesar`.
– Ce vrei, dragul meu, asta m-ar fi \nfuriat, pentru c` nu suport
nedreptatea. Poate sunt o gâsc`, dar totu[i nu sunt atât de z`p`cit` s` nu
[tiu c` nimeni n-a avut vreodat` doi fii ca ai mei. Oricum, lady Stavely
n-a spus despre tine nimic care s`-mi displac`. Apoi a ad`ugat c` de[i [tia
perfect c` Evelyn este o partid` excep]ional`, [i-a dat seama c` acele
c`s`torii \ntre oameni care nu se cunosc foarte bine nu sunt \ntotdeauna
fericite. A ad`ugat – politicos, f`r` nici o ironie – c` era sigur` c` sunt de
p`rerea sa. Ceea ce este adev`rat, Kit! Apoi mi-a spus \n tain` c` i-ar fi
pl`cut s` vin` Cressy s` locuiasc` la ea, când Stavely s-a c`s`torit cu
Albinia Gillifoot – oh! Kit, o detest` pe Albinia mai mult decât mine, am
f`cut-o buc`]i amândou`, [i a fost \ncânt`tor! – dar n-a vrut pentru c` este
prea \n vârst` pentru a o \nso]i pe Cressy \n lume. {i dac` ar fi f`cut-o, ce
s-ar fi \ntâmplat cu biata micu]` dup` moartea sa? Ar fi obligat` s` tr`iasc`
al`turi de Clara Stavely [i s` r`mân` fat` b`trân`. De aceea, a vrut s-o vad`
c`s`torit` cum trebuie. {i mi-a spus c` era convins` c`, \n ciuda defectelor
mele, eram o mam` foarte bun` [i c`, la fel ca ea, m` gândeam ca \nainte
de a se decide, Evelyn [i Cressy ar trebui s` se cunoasc` mai bine. Oare
puteam s` neg asta, dragul meu?
A ad`ugat, n-am f`cut-o eu, c` ar trebui s` doresc mai mult decât
oricine ca fiul meu s` fie fericit \n c`snicie. Trebuie s` m`rturisesc, Kit, c`
asta m-a impresionat foarte mult.
Acesta \[i a]inti asupra ei o privire amuzat`.
– Spune-mi, mam`, ai fost chiar atât de nefericit`?
112 GEORGETTE HEYER
– Deseori, replic` ea. Am avut crize \nsp`imânt`toare de depresie [i
dac` a[ fi avut un caracter pesimist, a[ fi c`zut pân` la urm` \n melancolie.
Dar din fericire, triste]ea m` p`r`se[te destul de repede, ajunge
\ntotdeauna s` se \ntâmple un lucru bun, pentru a m` face s` râd. S-a
\ntâmplat c` de-abia i-am spus ladyei Stavely c` [i eu consideram c`
Evelyn [i Cressy ar trebui s` se cunoasc` mai bine, c` m-a l`sat f`r` replic`
spunând c` pentru c` aveam inten]ia s` vin la Ravenshurt, ar fi pentru ea
ocazia s` ne fac` o vizit`, cu Cressy. Sper c` n-am avut un aer prea uluit,
dar m` tem de asta, pentru c` m-a \ntrebat pe un ton \n]epat dac` aveam
vreo obiec]ie. Dragul meu, ce i-a[ fi putut r`spunde, dac` nu c` era o idee
extraordinar` [i c` m` \ntrebam cum nu mi-a venit mie mai curând?
– N-ai fi putut s` g`se[ti o scuz` plauzibil`? Nu era foarte greu, mam`.
– M-am gândit la mai multe lucruri, dar nici unul n-ar fi fost potrivit.
Eram gata s`-i spun c` unul dintre servitori avea variol`, dar \n acest caz
n-ai fi venit tu. M-am gândit s`-i spun c` tocmai o contactasei tu, dar ai fi
fost pus \n carantin`.... ce plictiseal` pentru tine. F`r` a mai pune la
socoteal` c` nu trebuie uitat c` Evelyn ar putea reap`ra dintr-o clip` \n
alta. |l cuno[ti. N-am reu[i s`-l convingem vreodat` s` fac` pe bolnavul \n
locul t`u.
– Pentru Dumnezeu, de ce variol`? Dac` trebuia \ntr-adev`r s`
invoc`m o boal` ca scuz`, ar fi fost de preferat s` spui c` era scarlatin` \n
sat.
– Este adev`rat, dar eram atât de tulburat` \ncât nu mi-a venit alt`
boal` \n minte, \n afar` de oreion, pe care lady Stavely [i Cressy probabil
l-au avut deja.
Kit se plimba ca un leu \n cu[c`, posomorât. Dup` o clip`, relu`:
– Curând va trebui s` m` \ntorc la Viena.
– Cum? exclam` \ngrozit` mama sa.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 113
Nu po]i s` dispari chiar \n clipa \n care cele dou` Stavely vor sosi cu
singurul scop de a te revedea! Asta ar fi culmea!
– S-ar putea g`si o explica]ie. De exemplu c` eu m-am \mboln`vit la
Viena, sau c` am avut un accident grav, ceva foarte serios. Nimeni nu se
va mira c` Evelyn va veni imediat la c`p`tâiul meu.
– Ce idee extravagant`! |nc` pu]in [i a[ fi ad`ugat c` ar p`rea firesc
pentru toat` lumea ca, \n acest caz, eu s` r`mân \n Anglia.
– Vino cu mine, \i propuse Kit glumind.
– Oh! ce amuzant ar fi, nu se putu st`pâni s` r`spund` lady Denville.
Dar nu, nu se poate, Kit. |n ce situa]ie am fi dac` Evelyn s-ar \ntoarce \n
lipsa noastr`? M-ar c`uta peste tot. Asta ar pune gaz peste foc. Dragul
meu, nu avem decât s` ne resemn`m. De altfel, eu m-am resemnat deja.
– Asta nu se poate, mam`. Cressy [i cu mine vom fi obliga]i s` tr`im
\ntr-o atmosfer` de intimitate care trebuie evitat` cu orice pre]. Ei haide,
este exact motivul pentru care am plecat din Londra, pentru ca s` nu m`
cunoasc` mai bine.
– Da, [tiu [i te \n]eleg c`-]i va fi foarte nepl`cut s` fii permanent atent.
Dar nu va fi atât de greu pe cât te temi! |ntorcându-m` de la lady Stavely,
am avut [ansa extraordinar` s` dau peste Cosmo care m` a[tepta acas`.
– Cosmo? repet` Kit cu un aer n`ucit.
– Da Kit, Cosmo, relu` |n`l]imea Sa pe tonul cuiva hot`rât s` dea
dovad` de nesfâr[it` r`bdare. Fratele meu, Cosmo... unchiul t`u, Cosmo.
Dragul meu, chiar trebuie s` r`mâi nemi[cat ca un bu[tean? Nu se poate
s`-l fi uitat....
– Nu, bine\n]eles c` nu l-am uitat. Dar nu \n]eleg deloc de ce
consideri c` este o [ans` extraordinar` s` fi dat peste el.
– Ei bine! relu` triumf`toare mama sa, asta este dovada c` e[ti [i mai
z`p`cit decât mine. Deoarece Cosmo este exact cel de care avem nevoie.
114 GEORGETTE HEYER
{i Emma de asemenea, desigur. Dragul meu, Providen]a ni l-a trimis, cum
se \ntâmpl` deseori când e[ti disperat. Când m` credeam complet
distrus` [i mi-a dat ideea s`-i cer lui Edgbaston s` m` ajute. |]i dai seama
c`, \n tr`sura care m` aducea de la lady Stavely, mi-am fr`mântat mintea
pentru a [ti pe cine a[ putea invita la Ravenshurt. Eram convins` c` eram
indispensabil pentru a evita s` fii permanent singur cu Cressy. Nu aveam
mare lucru de ales, \n afar`, desigur, de bietul Bonamy.
– Trebuie s` \n]eleg, spuse Kit cu o voce gâtuit`, c` i-ai invitat pe
Cosmo [i pe m`tu[a Emma s` vin` s` stea la Ravenshurt?
– Bine\n]eles! explic` ea cu un zâmbet radios. {i este tot ce speram.
De fapt, presupun c` inten]ia sa era s` m` conving` s`-l invit la Brighton,
dar [tii cât este de econom. |ndat` ce poate tr`i pe spatele cuiva, este
mul]umit. |n general, merge la Baverstock vara, dar se pare c` m`tu[a ta
n-a dorit s`-l invite. Ori, \n \mprejur`rile actuale, sunt exact oamenii care
ne trebuie. Gânde[te-te, dragul meu: nu-i vedem aproape deloc, ceea ce
face evident, s` nu te recunoasc`; \n plus, joac` [i c`r]i pe sume mici, ceea
ce-i va pl`cea ladyei Stavely.
{i i-am spus lui Cosmo c` putea s` vin`. Sau mai precis, l-am invitat [i
cu Emma [i i-am spus c` vom fi \ncânta]i ca Ambrose s`-i \nso]easc`.
Poate ne va ajuta s-o distr`m pe Cressy.
– N-am nici o obiec]ie ca unchiul [i m`tu[a s` vin` aici. De fapt, este
chiar o idee bun`, draga mea. Dar ultima dat` când l-am v`zut pe v`rul
Ambrose, l-am g`sit \ngrozitor.
– {i eu! recunoscu |n`l]imea Sa, dar nu era decât un [colar \n acea
perioad`. S` sper`m c` s-a lini[tit. Oricum, eram obligat s`-l invit [i
pentru c` p`rin]ii lui vor s`-l aib` sub ochi \n tot timpul vacan]elor mari.
A fost dat afar` de la Oxford. Cosmo a luat un aer \n]epat când l-am
\ntrebat de ce [i am dedus c` era vorba de o poveste cu femei.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 115
Aminte[te-]i c` [i voi a]i fost elimina]i pentru câteva zile, \nainte de
sfâr[itul unui trimestru [i chiar tat`l vostru s-a amuzat.
Domnul Fancot o privi cu un aer ne\ncrez`tor [i oft` adânc.
– N-am impresia c` se poate trage concluzia c` s-a lini[tit. Dimpotriv`,
m` tem s` nu fie mai r`u ca \nainte. {i te-a[ fi obligat s` notezi, mam`
drag`, c` atunci când Evelyn [i cu mine am fost elimina]i, nu avea nimic
de-a face cu o poveste cu femei. A fost din cauza uneia din farsele noastre,
\n realitate cea mai bun` pe care am f`cut-o.
– Desigur, dragul meu, spuse ea pe un ton lini[titor. Cu siguran]`, ai
dreptate. Voiam doar s` spun c` dac` f`cea datorii era mai mult Cliff
decât Cosmo. Unchiul t`u este atât de avar, \ncât te po]i \ntreba dac` n-a
fost schimbat de doic`! Dar n-are importan]`. S` ne dorim doar ca
Ambrose s` nu fie prea lini[tit, deoarece Cressy nu trebuie ca s` se
\ndr`gosteasc` de el. S` crezi c`, pân` la urm`, lucrurile nu vor fi atât de
rele.
– Ei bine, gata! r`spunse Kit pu]in prea repede. Ai aranjat totul
admirabil, mam` [i singurul lucru care ne r`mâne de f`cut este s` sper`m
c` lady Stavely \i va g`si pe unchiul [i m`tu[a atât de plictisitori, \ncât va
pleca foarte repede.
Lady Denville se ridic` [i-[i lu` p`l`ria a c`rei pan` o trecu pe sub
b`rbia lui Kit, replicând:
– |n nici un caz. Dimpotriv`, sunt multe de f`cut. Deoarece sunt
sigur` c` n-ai vrea s` te ocupi de preg`tiri. Pe de alt` parte, cred ca [i tine
c` lady Stavely \l va g`si pe Cosmo [i Emma plictisitori de moarte. |n
schimb, va fi \ncântat` s`-l vad` pe Bonamy, nu crezi? |l cunoa[te
dintotdeauna [i el joac` foarte bine c`r]i.
– Dumnezeule! \[i pierdu Kit r`suflarea. Credeam c` nu era decât o
vorb` \n vânt! Chiar ai reu[it s`-l convingi pe Ripple s` renun]e la
116 GEORGETTE HEYER
Brighton, doar ca s` joace c`r]i cu o b`trân` vr`jitoare ca lady Stavely,
când el detest` atât de mult ca [i tine via]a la ]ar`.
Lady Denville se pref`cu jignit`.
– Oare ce-]i permite s` crezi c` am fost "obligat`" s`-l conving,
persoan` obraznic`?
– Oh! \]i cer iertare, mam`. Ei bine! iat` ce se nume[te adora]ie!
Mama sa nu se putu st`pâni s` nu râd`.
– Este adev`rat! Dar are un caracter pl`cut [i sunt ani de zile de când
este convins c` m` iube[te mai mult chiar decât mesele sale bune....
Desigur, nu-i adev`rat, dar nu [tie c` eu sunt con[tient` de asta, ceea ce
m` face s` m` gândesc c` trebuie s` am grij` s` i se serveasc` mânc`rurile
preferate. Cerule! Ce de probleme! Nu m-ar mira s` fiu distrus` când vor
sosi invita]ii.
|ntr-adev`r, \n timpul zilelor care urmar`, casa fu adâncit` \ntr-un
tumult de activit`]i. Lady Denville nu lua parte la ele decât pentru a da
ordine contradictorii, dar nimeni nu-i purta pic` |n`l]imii Sale, care o
f`cea \n mod atât de fermec`tor [i mul]umea atât de frumos tuturor celor
care-i f`ceau un serviciu. |n schimb, servitorii din Londra [i cei din
Ravenhurst \ncepuser` s` se ciorov`iasc` pân` când Kit interveni pentru
a le spune c` nu mai voia s` aud` nimic. Singurii care se aflau \n afara
conflictelor erau domni[oara Rimpton, care ignora cu m`re]ie tot ce nu
avea leg`tur` cu garderoba |n`l]imii Sale [i buc`tarul [ef, care asculta cu
respect ordinele st`pânei, pentru a face apoi dup` mintea lui.
|nainte de a pleca din Hill Street, lady Denville fusese cuprins` de una
din crizele de ardoare menajer`, din fericire foarte rare. Atât doamna
Norton cât [i domnul Dawlish, foarte competentul buc`tar al |n`l]imii
Sale, fuseser` stupefia]i [i destul de jigni]i s` vad` sosind un furgon greu,
plin cu l`zi din care unele con]ineau printre altele treizeci [i [ase de
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 117
kilograme de lumân`ri, trei sute optsprezece litri de ulei de balen`
veritabil de la Barret [i Haymarket, dou` jamboane de Westphalia, mai
multe kilograme de ceai de Hyson, vanilie extrafin` [i zah`r triplu rafinat
de la firma Urciorul verde, din King Street; o mare cantitate de biscui]i de
la Gunther, mai mult de o jum`tate de duzin` de obiecte ciudate, dar
vizibil scumpe, pe care |n`l]imea Sa declar` c` sunt jardiniere. Avusese
norocul s` le observe f`când cump`r`turi [i considerase c` erau "exact
ce-i trebuia pentru Ravenshurt".
|i explic` lui Kit de ce cump`rase toate acele provizii. Cum putea s`
fie sigur` c` doamna Norton, care era menajer` de atât de pu]in timp,
f`cuse provizii suficiente? Cel mai elementar bun-sim] \i dictase s`
pre\ntâmpine orice eventuale deficien]e ale dul`pioarelor [i dulapurilor
doamnei Norton.
Aceasta se l`uda c` este pe cât de competent`, pe atât de prev`z`toare
[i fu grav ofensat`, dar lady Denville \i explic`, folosind cel mai
fermec`tor zâmbet, c` nu comandase toate aceste provizii decât pentru
c` [tia cât era de sup`r`tor s` trebuiasc` alc`tuit` o mas` pe nea[teptate.
Voise, pe cât posibil, s` evite s`-i dea griji inutile menajerei.
Domnul Dawlish, care-[i cuno[tea st`pâna mult mai bine, \i primi
explica]iile politicos, dar spuse c` prefera s` fac` el \nsu[i biscui]i
francezi. To]i ceilal]i de la Gunther ar putea fi servi]i \n zilele de primire.
Dac` |n`l]imea Sa binevoia s`-i dea numele [i adresa casei la care
comandase o broasc` ]estoas`, el le va scrie imediat, dat fiind c` aranjase
deja s`-i fie livrat` una foarte frumoas` la Ravenshurt. Pe de alt` parte,
alesese personal [i adusese de la Londra un jambon de York [i unul de
Westphalia, care ar fi trebuit s` fie de-ajuns.
|n tot cazul, observ` domnul Dawling cu indulgen]`, doamna Norton
n-avea de ce s` se agite: el o cuno[tea destul de bine pe |n`l]imea Sa
118 GEORGETTE HEYER
pentru a o putea asigura c` accesele sale de zel nu durau niciodat` mai
mult de o zi sau dou`.
{i a[a se \ntâmpl`. |nainte ca primii invita]i s` soseasc`, lady Denville,
redevenit` ea \ns`[i, se mul]umi s` umble de colo-colo printre straturile
de flori, ad`postindu-se sub o umbrel` de soare [i indicându-i
gr`dinarului [ef ce voia s` vad` plantat \n noile jardiniere. |l privea
muncind [i-i d`dea din când \n când câte o sugestie – ceea ce o
determina s` cread` la sfâr[itul dimine]ii c` ea f`cuse totul. Dar cum
gr`dinarul era foarte priceput, rezultatul final corespundea dorin]elor
sale. Onorabilul Cosmo, doamna Cliffe [i tân`rul Ambrose Cliffe ajunser`
primii \ntr-un vehicul destul de demodat, tras doar de doi cai, ceea ce o
f`cu pe lady Denville s` exclam`:
– Dumnezeule, Cosmo, de unde ai \nchiriat tr`sura asta oribil`? Doar
dac` nu-]i apar]ine? |n acest echipaj, te vei face remarcat!
Domnul Cliffe, b`rbat \nalt [i sub]ire, cu câ]iva ani mai mare,
r`spunse, s`rutând-o cum era firesc, c` pre]ul tr`surilor de po[t` era prea
ridicat pentru mijloacele sale modeste.
– Nu suntem to]i la fel de boga]i ca tine, draga mea Anabel, \i spuse.
– Este ridicol! replic` |nal]imea Sa. Sunt sigur` c` punga ta este mai
umflat` decât a mea, pentru c` e[ti atent s` nu cheltuie[it nici un ban.
Este ru[inos din partea ta c` ai f`cut-o pe biata Emma s` c`l`toreasc`
\ntr-o tr`sur` atât de \ngrozitoare, care \mi aminte[te \ntru totul de cea a
bunicului, \n care bunica era mereu bolnav`! S`rmana Emma, cât te
plâng [i ce \ncântat` sunt c` te v`d! Dar ce p`cat c` nu ar`]i mai bine. Te
voi conduce \n camera voastr`, pentru a te putea odihni \nainte de cin`.
Doamna Cliffe, o fiin]` moale, cu ochii de un albastru sp`l`cit [i o
tent` boln`vicioas`, r`spunse cu o voce f`r` inflexiuni, cu un zâmbet silit,
c` se sim]ea relativ bine, de[i o durea pu]in capul.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 119
– Ce m` mir`, este c` nu te doare peste tot! replic` lady Denville,
conducând-o \n cas`.
– Nu, nu! Numai s` nu fi r`cit Ambrose...
– Drag` Emma, cum ar fi putut s` r`ceasc` pe o asemenea zi?
– Este atât de sensibil! oft` doamna Cliffe. {i apoi, era a[ezat \n fa]` [i
sunt sigur` acolo era un curent \ngrozitor. Poate ar trebui s`-l fac s`
\nghit` câteva pic`turi de camfor... \l am \n valiz`.
– |n locul t`u, nu l-a[ \ncuraja s` se drogheze, r`spunse cu sinceritate
lady Denville.
– Nu, draga mea, dar evident, fiii t`i au fost extraordinar de
s`n`to[i.... relu` doamna Cliffe cu un aer de u[oar` compasiune.
Cum |n`l]imea Sa nu era una dintre mamele care considerau c`
fragila constitu]ie a copiilor lor era semn de clas`, r`mase indiferent` la
mila cumnatei sale.
– Da, ei nu sunt niciodat` bolnavi, se mul]umi ea s` r`spund`.
Desigur, au avut rujeol` [i tuse convulsiv` când au fost copii, dar nu-mi
mai amintesc.
Doamna Cliffe \[i admira frumoasa cumnat`, dar nu se putea
\mpiedica s` gândeasc` totu[i c` trebuia s` fie o mam` foarte insensibil`
pentru a uita un asemenea eveniment. La urma urmei, poate Cosmo avea
dreptate când spunea c` Anabel nu se preocupa de nimic \n afar` de
elegan]a sa [i de nimicuri. Dar când, dup` ce l`sase obloanele, lady
Denville o p`r`sise, l`sând-o instalat` confortabil pe o canapea, cu un [al
u[or pe genunchi [i o batist` muiat` \n ap` de colonie \n mân`, \[i spuse
c` o persoan` atât de amabil` [i atent` nu putea s` fie lipsit` de inim`,
oricât de elegant` era.
|ntre timp, Kit \[i condusese unchiul [i v`rul \ntr-unul din saloanele
de la parter, unde \[i a[teptau r`coritoare diferite [i \nt`ritoare. De[i
120 GEORGETTE HEYER
\nclina]ia sa natural` spre zgârcenie \l incita s` nu-[i umple pivni]a decât
cu vinuri ordinare, gusturile lui Cosmo nu erau indiferente la calitatea
unui vin bun. Dup` ce-l mirosi [i-l gust`, fa]a sa lu` o expresie aproape
binevoitoare [i-i spuse lui Kit, f`cându-i un semn din cap: "Ah!"
– Un vin de Xeres foarte suportabil, vere, ad`ug` Ambrose care nu
voia s` r`mân` mai prejos.
– Nu [tii nimic despre asta! \i r`spunse tat`l s`u pe un ton
dispre]uitor. Vin de Xeres? Este un vin de Malaga, pe care unchiul t`u l-a
pus la ad`post acum.... s` vedem.... treisprezece sau paisprezece ani! Ar
trebui s` mai a[tepte \nc` un an sau doi, Denville, pentru a ajunge la
apogeu. Vinurile astea spaniole de munte cu cât se \nvechesc, cu atât sunt
mai bune. Dar este foarte b`ubil. Din p`cate, ce se vinde la Malaga acum,
nu este decât o imita]ie a vinurilor pe care le-am b`ut \n tinere]ea mea.
Mai b`u o \nghi]itur` [i-i acord` nepotului s`u un zâmbet.
– Dac` \n]eleg bine, dragul meu b`iat, voi avea curând ocazia s` te
felicit. Este foarte bine! Este perfect! Acum, eu tr`iesc \n afara societ`]ii,
dar cred c` am aflat c` domni[oara Stavely este o femeie f`r` repro[. M`
bucur s-o cunosc. Scumpa ta mam` mi-a spus c` Brumby a aprobat acest
proiect. Am dedus c` zestrea domni[oarei Stovely este confortabil`.
– |mi pare r`u c` nu te pot informa \n leg`tur` cu acest subiect. N-am
nici o idee despre importan]a zestrei sale, r`spunse Kit, privindu-l cu
dispre].
Cosmo p`ru [ocat, dar ad`ug` dup` ce se gândi o clip`:
– Se poate crede c` unchiul t`u Brumby n-ar fi \ncurajat aceast`
c`s`torie dac` nu era cazul. Bine\n]eles, Denville, tu dispui de o avere
frumoas`. Dar probabil cost` mul]i bani... foarte, foarte mul]i bani s` duci
acest mod de via]` \n casa din Londra, f`r` s` mai vorbim de mica
proprietate din Leicestershire. {i \n plus, \mi \nchipui c` tat`l t`u a luat
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 121
m`suri convenabile \n favoarea lui Kit, ceea ce a avut probabil drept
consecin]` o diminuare considerabil` a veniturilor tale.
– Ca [i când Denville nu era putred de bogat! murmur` tân`rul Cliffe,
cu nasul \n pahar.
Din fericire, Cosmo nu-l auzi. P`rea s` acorde mai mult interes
situa]iei financiare a nepotului s`u decât celei a sa. |n timpul care-i trebui
pentru a bea trei pahare de Malaga, nu vorbi decât despre veniturile
probabile ale domeniului, despre num`rul de servitori necesari pentru a
\ntre]ine o locuin]` atât de vast`, de pre]ul gr`dinilor [i de chiriile abuzive
pe care le cereau hotelurile particulare la Mayfair. Trebuia totu[i s` i se
fac` dreptate, deoarece interesul pe care-l ar`ta [i sfaturile de economie
pe care le d`dea cu generozitate nepotului s`u erau complet
dezinteresate. Nu avea nimic de câ[tigat. Dar \i f`cea atât de mult` pl`cere
s` \ntocmeasc` planuri pentru a le permite celorlal]i s` fac` economii, de
parc` le f`cea pentru el \nsu[i. Nepotul \l ascult` politicos, fiul s`u cu un
amestec de jen` [i du[m`nie. |ndat` ce Cosmo p`r`si \nc`perea, tân`rul
b`rbat avu ideea nefericit` de a-l ruga pe Kit s` nu dea aten]ie cuvintelor
tat`lui s`u.
– Vorbe[te \ntotdeauna ca [i când n-ar avea un ban, este de prost
gust. Este sup`r`tor când o face acas`, dar, \n societate, este extrem de
jenant!
Kit \l putea \n]elege \ntr-o oarecare m`sur` pe acest tân`r de
nou`sprezece ani, nu prea sigur de el, dar dornic s`-[i fac` iluzii. Uneori,
tat`l s`u i se p`rea probabil insuportabil. Totu[i, nu aprecie deloc crticile
v`rului s`u [i se str`dui cu perseveren]` s` \ndrepte conversa]ia spre alte
subiecte. |n zadar. Ambrose continu` s`-[i denigreze tat`l \ndelung, pân`
când Kit, pierzându-[i r`bdarea, \i spuse dur:
– |n]eleg c` unchiul n-a apreciat modul t`u de a te comporta.
122 GEORGETTE HEYER
La naiba! N-ai g`sit nimic mai bun de f`cut la Oxford decât s` vizitezibordelurile? |n ce prive[te eliminarea ta, permite-mi s`-]i spun c` nicichiar Evel...
Se corect` [i relu`:– Nici chiar Kit [i cu mine n-am fost da]i vreodat` afar` pentru pove[ti
cu fete. Pe vremea noastr`, le l`sam la vestiar. Iar \n ceea ce prive[te fatape care te-ai l`udat c` ai p`r`sit-o...
– Nu m-am l`udat cu asta, bâigui tân`rul Cliffe ro[ind, doar am...– Ba da, ripost` Kit, sever. {i \n locul t`u n-a[ mai vorbi despre ea,
neghiobule!Foarte descump`nit, Ambrose continu`:– Dar pân` la urm`, nici tu nu e[ti un sfânt, Denville. Toat` lumea o
[tie.– Nu, dar nu sunt nici un desfrânat, ceea ce vei ajunge \n cele din
urm`, dac` vei continua, replic` v`rul Kit cu o asprime afectuoas`.|ncepu s` râd`:– Haide, nu fi atât de n`t`fle], Ambrose! Pân` la urm`, voi uita legile
ospitalit`]ii!– Da, dar când m` gândesc c` \nc` se mai vorbe[te despre toate
prostiile pe care le-a]i f`cut Kit [i cu tine, când era]i la Oxford, g`sesc c`este cam mult s`-mi faci repro[uri, replic` Ambrose ofensat.
– Serios? Se mai vorbe[te \nc`? \ncheie Kit, \ncântat. |n orice caz,nimeni nu poate spune c` ne pierdeam timpul alergând dup` slujnice.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 123
Capitolul 9
A doua zi, la sfâr[itul dup`-amiezii, respectabila lady Stavely ajunse la
Ravenshurt \ntr-o hodoroag` mai greoaie [i mai demodat` decât cea a
domnului Cliffe. Era \nso]it` de nepoat`, de camerist` [i de valetul
personal. Domnul Fancot, care se temuse totu[i de sosirea lor, le
\ntâmpin` cu o anumit` pl`cere. Cele dou`zeci [i patru de ore pe care
tocmai le petrecuse cu familia Cliffe erau cauza. Ceea ce lady Denville
descrisese nu f`r` mali]ie ca o sear` pl`cut` petrecut` \n intimitate, nu
fusese decât preludiul unei zile extrem de plicticoase [i mai ales plin` de
pericole. Cosmo, care nu era decât proprietarul unui domeniu modest,
\i spuse nepotului c` i-ar pl`cea s`-l viziteze pe al s`u. |n timpul acestei
lungi plimb`ri, pusese numeroase \ntreb`ri c`rora Kit fusese incapabil s`
le r`spund`; \n calitatea sa de mezin, nu se preocupase niciodat` de
administrarea domeniului. A[a c` trebui s` suporte repro[uri severe din
partea unchiului, dezam`git s` constate c` zvonurile care circulau despre
neseriozitatea [i nechibzuin]a celui de-al [aselea lord Denville erau din
p`cate fondate.
Din fericire pentru reputa]ia lui Evelyn, domnul Cliffe, dup` ce
prânzise copios, se retrase \n bibliotec`, \[i \ntinse o batist` pe fa]` [i c`zu
\ntr-un somn pe cât de profund, pe atât de zgomotos.
Kit nu mai avea decât s`-i ]in` companie v`rului s`u – sarcin`
anevoioas`, deoarece acesta nu avea decât o dorin]`: s` mearg` la
Brighton. Când Kit \l \ntreb` ce voia s` fac` acolo, \i r`spunse vag c` s-ar
putea plimba sau poate s` petreac` un timp \ntr-o sal` de biliard. Dar
cum Kit, ]inând cont de \mprejur`ri, era foarte hot`rât s` r`mân` cât mai
departe posibil de acel loc foarte monden, proiectul fu respins cu
energie. Deloc obosit, Kit \i suger` s`-l \nso]easc` la o vân`toare de
iepuri. La \nceput, Ambrose se ar`t` foarte reticent [i bolborosi râzând
u[or nervos c` nu era un tr`g`tor atât de bun ca v`rul s`u; dar dup` ce
Kit \l obligase s` nu mai fluture periculos ]eava armei [i-i ar`t` cum
trebuia s` \ncarce [i s` trag`, \[i uit` temerile [i \ncepu s` se amuze. Era
foarte u[urat s`-[i g`seasc` v`rul \ntr-o dispozi]ie atât de amabil`.
|nconjurat de r`bdarea pe care i-o ar`ta acesta, m`rturisi \n cele din urm`
c` i-ar pl`cea mult s` devin` un bun tr`g`tor.
– Numai c`, desigur, n-am avut niciodat` ocazia s` \nv`], pentru c`
tata nu este genul sportiv.
Dându-[i prima dat` seama c` Ambrose avusese mai pu]in noroc
decât el \n via]`, Kit avu ideea s`-i propun` ca pe timpul sejurului la
Ravenshurt s`-l dea \n grija paznicului de vân`toare, care va fi \ncântat s`
aib` un elev de format. Propunerea fu bine primit` [i cum fu urmat` de
o \mpu[c`tur` norocoas`, care f`cu o victim` \ntr-un grup de iepuri
nep`s`tori.
Ambrose se \ntoarse mai mul]umit ca niciodat` de el, convins \n
acela[i timp c` iepurele era al celui care-l \mpu[case [i c` peste pu]in, va
fi considerat de to]i un tr`g`tor de elit`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 125
Kit avu doar timp s`-[i schimbe costumul de vân`toare cu o ]inut` mai
oficial` \naintea sosirii impozantului vehicul al b`trânei doamne. Norton,
asistat de valetul personal al |n`l]imii Sale [i de al]i doi servitori mai pu]in
importan]i o ajutase s` coboare când Kit ajunse la fa]a locului, la timp
pentru a o auzi cople[indu-i cu repro[uri. Trase concluzia c` nu era
\ntr-o excelent` dispozi]ie [i nu fu surprins s` fie \ntâmpinat cu o critic`
vie asupra st`rii aleii principale.
– Totu[i, recunoscu ea cu m`rinimie, locul mi se pare destul de
pl`cut! N-am fost niciodat` aici, dar sunt mul]umit` c` am venit.
Ochii p`trunz`tori privir` fa]ada \n c`r`mizi de dou` tonuri.
– Hm!... Da. Locuin]a nu este splendid`, dar este foarte convenabil`.
Ar trebui smul[i to]i rododendronii din lungul aleii. Nu pot s`-i suf`r.
– Dar gânde[te-te cât trebuie s` fie de frumo[i când sunt \n floare!
spuse Cressy, care tocmai cobora din tr`sur`.
– Cum atunci toat` lumea este la Londra, cu excep]ia celor lefteri,
n-are importan]`! r`spunse lady Stavely pe un ton f`r` replic`.
O z`ri pe lady Denville care cobora \n \ntâmpinarea sa.
– Ce faci? Tocmai \i spuneam lui Denville c` ar trebui suprima]i
rododendronii de pe alee.
Chiar \ntunec` prea mult!
– Da, nu-i a[a? recunoscu lady Denville. S-ar crede c` se coboar` \n
infern. Dar sosirea, apoi, \n teren descoperit, este [i mai pl`cut`.
Permite]i-mi s` v` conduc \n`untru, doamn`. Este un soare arz`tor.
B`trâna doamn` râse batjocoritor, amuzat`:
– F`r` \ndoial`, te temi pentru tenul dumitale? Când vei avea vârsta
mea, nu te vei mai preocupa de asta. Ne zdrobim c`p[uni pe fe]e pentru
a ne vindeca de insola]ie [i ne punem felii de carne de vit` crud`,
\mpotriva ridurilor! Personal, n-am f`cut-o niciodat`. G`sesc c` este
126 GEORGETTE HEYER
dezgust`tor! |mi \nchipui c` folose[ti tot felul de lo]iuni noi, dar nu sunt
mai eficiente decât remediile noastre vechi!
Lady Denville, care-[i sp`la \n fiecare sear` fa]a \ncânt`toare cu un
extract de ananas verde [i [i-o proteja \n timpul zilei cu "roz olimpian",
r`spunse c` era adev`rat [i-[i conduse invitata spre scar` oferindu-i
bra]ul. Acesta \i fu rezuzat, b`trâna doamn` declarând c` prefera ajutorul
valetului s`u \n livrea. Când i se propuse s` fie condus` imediat \n camera
sa, ad`ug` c` era o femeie b`trân` [i c` n-ar putea s` urce scara \nainte
de a-[i rec`p`ta respira]ia [i pu]ina energie care-i mai r`m`sese.
– S` mergem \n salonul albastru unde este o r`coare extrem de
pl`cut`, doamn`! replic` lady Denville cu o bun`voin]` de neclintit. Voi
cere ceaiul [i v` va remonta.
– Cu siguran]` nu, deoarece nu-l voi bea, spuse b`trâna doamn`. Voi
bea o cea[c` dup` cin`, dar nu-mi voi \nc`rca stomacul la ora asta. Ce a[
bea cu pl`cere.... dar dac` nu ave]i n-are importan]`, este un pahar de
cocteil african.
– Bine\n]eles! Cum nu m-am gândit? exclam` lady Denville
aruncându-i o privire \nnebunit` majordomului.
– Imediat, doamn`, r`spunse acesta, ar`tându-se de minune la
\n`l]imea \mprejur`rilor.
Cressy, care r`m`sese la piciorul sc`rii, ridica ochii spre Kit zâmbindu-
i ca pentru a se scuza [i murmur`:
– Este obosit`, \n]elege]i [i asta o indispune \ntotdeauna. |mi pare
r`u, curând totul va fi mai bine.
Kit \i zâmbi [i el.
– Am impresia c` \ntr-unul din poduri exist` un scaun rulant de care
se folosea bunicul când avea gut`. Crezi c`?....
– Nu cred, r`spunse ea râzând.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 127
Dup` toate probabilit`]ile, va interpreta foarte r`u propunerea
dumitale. Mai bine las-o pe mama dumitale, care sunt sigur` c` va [ti
s`-i alunge proasta dispozi]ie. Cred c` ar reu[i s` farmece persoana cea
mai nesuferit`. {i te asigur, nu este cazul bunicii.
– Sunt convins. Este o b`trân` doamn` redutabil`, dar pentru care
am mult respect. {i acum, ce ]i-ar pl`cea s` faci? Vrei s`-i cer doamnei
Norton s` te conduc` \n camera dumitale sau preferi s` facem o plimbare
pe teras`?
– Mul]umesc, asta mi-ar face pl`cere. Venind, mi s-a p`rut c` z`resc
un lac [i a[ fi fericit` s`-l v`d mai bine.
– |ntr-adev`r, \l vei vedea de pe teras`, spuse Kit, oferindu-i bra]ul. Ce
p`cat c` rododendronii nu mai sunt \n floare. |ns`[i bunica dumitale ar
fi recunoscut c` reflectarea lor \n ap` \ntr-o zi \nsorit`, recupereaz`
austeritatea lor de acum.
– O judeci gre[it, lord Denville. Nimic n-o poate face s`-[i schimbe
p`rerea!
|ntoarse capul spre el [i-i arunc` o privire timid` [i sincer` \n acela[i
timp.
– Mi-ar pl`cea s`-mi spui dac` sejurul nostru aici este... totu[i ce-]i
doreai.
– Cum ar putea fi altfel? replic` el imediat.
– Oh! ar putea foarte bine. Dar \ntrebarea a fost prosteasc`, deoarece
erai obligat s` r`spunzi politicos. Se \ntâmpl` c` o b`nuiesc foarte tare pe
bunica mea c` i s-a impus ladyei Denville.
– |ntr-adev`r, ea a abordat prima subiectul, dar te pot asigura c`
mama a fost \ncântat`. Te po]i \ndoi oare c` [i eu sunt?
– Da, m` \ndoiesc, r`spunse Cressy \n mod nea[teptat. M` fr`mânt`
un gând. }i-am spus c` nu eram complet hot`rât`, dar nu te-am \ntrebat
128 GEORGETTE HEYER
ce era cu dumneata. Când ai p`r`sit Londra mi s-a p`rut... nu m-am putut
\mpiedica s` m` \ntreb dac`... Oh! Dumnezeule! m` \ncurc. Vezi, \n]eleg
cât de jenant ar fi pentru dumneata dac` ai regreta c` mi-ai cerut mâna.
A[a c`, fii cinstit [i spune-mi dac` \ntr-adev`r crezi c` suntem f`cu]i unul
pentru altul. Ai \ncredere \n mine pentru a aranja lucrurile f`r` nici cel
mai mic incident.
Kit \[i puse mâna peste ale sale.
– Este \ntr-adev`r foarte amabil [i foarte delicat din partea dumitale,
spuse grav.
– {tiu cât de greu este pentru domni s` rup` o logodn`, explic`
tân`ra fat` [i asta mi s-a p`rut \ntotdeauna \ngrozitor de nedrept, pentru
c` [i voi v` pute]i \n[ela la fel de u[or ca noi.
– Este adev`rat! Vreau s` spun, de[i n-am avut \nc` experien]a asta,
c` sunt sigur c` ai dreptate. Cressy zâmbi.
– Ai spus-o \ntr-un mod fermec`tor, dar e[ti \nc` nehot`rât? F`r`
pref`c`torii \ntre noi, te rog. {i s` nu-]i fie team` c` m` jigne[ti.
Spune-mi adev`rul.
– Adev`rul, domni[oar` Stavely, f`r` pref`c`torie, este c` pe m`sur`
ce te cunosc mai bine, cred c` meri]i un so] mai bun decât mine.
Tân`ra fat` se \ncrunt`.
– Este oare o manier` politicoas` de a-mi spune c` dore[ti s` rupem
logodna?
– Nu, este un mod de a-]i spune c` e[ti un \nger, spuse Kit, luându-i
mâna [i s`rutându-i-o u[or.
Cuvintele \i ]â[nir` de pe buze \nainte de a le fi putut opri [i cu o
sinceritate care o f`cu pe Cressy s` ro[easc`. |i l`s` mâna, spunându-[i:
"Trebuie s` fiu atent.... n-am \ntâlnit niciodat` o asemenea fat`..." Ad`ug`
cu voce tare:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 129
– Nu te temi s` mergi prin iarb` cu sandalele astea u[oare? Sau vrei
mai degrab` s` te duc s` vizitezi gr`dina de trandafiri? Sunt \n plin`
floare.... [i-l z`resc pe tân`rul meu v`r care se apropie. Dac` r`mânem
aici, va veni s` ni se al`ture [i este o \ncercare la care pentru nimic \n lume
n-a[ vrea s` te supun dup` oboseala unei c`l`torii.
Calmat`, Cressy râse [i \ncepu s` mearg` al`turi de el.
– Este adev`rat. Am str`b`tut cel pu]in patruzeci [i opt de kilometri.
V`rul dumitale este chiar atât de \ngrozitor?
– Da! jum`tate fanfaron, jum`tate z`p`cit, \i spuse Kit, ajutând-o s`
coboare dalele neregulate care duceau spre peluz`. Fratele meu [i cu
mine \l consideram ca fiind un caz disperat [i-l supuneam celor mai rele
tratamente de fiecare dat` când aveam ocazia s`-l \ntâlnim, ceea din
fericire era rar!
– Am impresia c` \nc` este la fel!
– |n nici un caz! Punându-mi via]a \n primejdie, l-am dus \n aceast`
dup`-amiaz` s` \mpu[te iepuri, \mi ajunge pentru ast`zi. Te asigur c` este
un tân`r plictisitor la culme [i, dac` nu dumneata ai fi cea c`reia m`
adresez, l-a[ califica drept un "mucos indecent".
– Da, da, desigur, r`spunse Cressy. {i dac`-mi vorbe[ti mie, cum ai
spune?
– Un descreierat orgolios! Dar \ncep s` m` \ntreb dac` este \ntru totul
responsabil de asta. |l cuno[ti oare pe tat`l s`u? Pe unchiul Cosmo?
Cressy scutur` din cap.
– Ei bine, te a[teapt` aceast` pl`cere! Este unul din fra]ii mamei, cel
care ea crede c` a fost schimbat de doic`. S` nu te miri dac` te va \ntreba
cât a costat rochia dumitale [i-]i va explica apoi unde ai fi putut-o g`si
mult mai ieftin.
Asta o amuz`.
130 GEORGETTE HEYER
– Nu po]i s` [tii cât sunt de u[urat` s` aflu c` [i \n familia dumitale ai
oameni care te fac s` ro[e[ti. Mor de ru[ine când m` gândesc la acea cin`
din Mount Street, unde biata veri[oar` Maria te-a pus \n \ncurc`tur`
proclamând cu voce de stentor c` te g`se[te un tân`r foarte frumos. {i de
grosolanul Austin care a \ncercat s` te acapareze! Când a aflat c` pân` la
urm` i-ai cump`rat calul, tata s-a \nfuriat! Animalul acesta este chiar atât
de oribil? Tata pretinde c` Austin este incapabil s` judece asta.
– Oh! nu este o mâr]oag`, r`spunse Kit. Este cam fragil, atâta tot. De
altfel, vei judeca singur`. Am pus s` fie adus aici, pentru a fi c`l`rit la
plimbare.
– Nu-l consideri demn s` fie dus \n Leicestershire, pentru vân`toare
de vulpi? Oare ce te-a putut face s`-l cumperi? Asta ]i-ar putea distruge
reputa]ia!
– Ah! serios? Este perfect!
Citi surpriza \n ochii ei [i ad`ug`:
– Nu, nu asta voiam s` spun. Adev`rul este c` am fost obligat s`-l
cump`r, deoarece \l l`sasem prea mult timp pe v`rul dumitale f`r`
r`spuns. Vânezi cu gonaci, Cressy?
– Nu. L-am \nso]it o dat` sau de dou` ori pe tata, dar niciodat` la
vân`tori importante, \n timp ce dumneata [tiu c` e[ti un pasionat al
acestui gen de sport. Sper c` nu-mi vei cere s` \ncerc s` rivalizez cu
dumneata, deoarece sunt sigur` c` nu voi reu[i. |mi place s` c`l`toresc,
dar nu sunt o bun` s`ritoare. La drept vorbind, nu sunt genul de a m`
n`pusti peste un gard viu [i detest barierele.
– Cu atât mai bine, r`spunse vesel Kit. |n ce m` prive[te, nu-mi plac
femeile care c`l`resc asemenea b`rba]ilor. |n ultimii ani, am avut rareori
ocazia...
Se corect` la timp [i continu` firesc:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 131
– .... s` observ performan]ele acestor doamne pe terenurile de
vân`toare.
Se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s` treac` pe sub o arcad`
\mpodobit` cu trandafiri ag`]`tori.
– Iat`, doamn`, celebra noastr` gr`din` de trandafiri. |]i place?
– Oh! este minunat`! exclam` Cressy \nainte de a \nainta gr`bit` spre
un nou specimen, \n plin` floare.
– Spune-i asta lui Newbiggin, gr`dinarul [ef, va fi scavul dumitale pe
via]`. Dar trebuie s` te previn totu[i c` mama mea drag` este convins` c`
gr`dina este opera sa personal`! {i de altfel, este exact, pentru c` ea a
avut ideea. Ea s-a adâncit \n planuri când am plecat la Constantinopol,
dar....
– Când ai plecat la Constantinopol? relu` Cressy ridicând ochii spre
el.
– Când m-am dus la fratele meu, ad`ug` Kit imediat.
– Ai fost acolo? Cât te invidiez.
– |]i place s` c`l`tore[ti \n str`in`tate?
– N-am f`cut-o niciodat`, decât \n c`r]i, r`spunse Cressy. Odinioar`,
visul meu era s` v`d pu]in lumea, dar tatei nu-i plac str`inii [i n-am putut
s`-l conving s` mearg` nici m`car pân` la Paris. Ai fost la Viena, la fratele
dumitale, nu-i a[a? Mi-ar pl`cea s`-mi vorbe[ti despre asta.
Nu era nici o greutate. |n timp ce se plimbar` de-a lungul c`r`rilor din
gr`dina de trandafiri, Kit \[i d`du repede seama c`, prin lecturile sale,
Cressy \nv`]ase multe lucruri. |l asculta cu aten]ie [i punea \ntreb`ri din
când \n când. Ici [i colo, Kit se oprea pentru a culege o floare extrem de
frumoas` [i a i-o oferi.
Când \[i terminar` plimbarea, tân`ra fat` avea un buchet [i, cuprins`
de remu[c`ri, \i spuse:
132 GEORGETTE HEYER
– Dac` ne \ntâlnim acum cu gr`dinarul dumitale, cu siguran]` nu va
deveni sclavul meu, ci mai degrab` du[man. Spune-mi, lord Denville,
tat`l dumitale a c`l`torit \n tinere]e, cum se f`cea \nainte de r`zboi? Oare
nu ]i-ar fi pl`cut [i dumitale s` cre[ti \ntr-o perioad` \n care se considera
necesar, pentru a face educa]ie unui tân`r b`rbat, s` fie trimis \n
str`in`tate unde s` \nve]e limbi str`ine [i obiceiurile altor ]`ri?
– Da, \n afar` c`, dac` m` \ncred \n experien]a tat`lui meu, erau
trimi[i acolo foarte tineri [i sub tutela unui perceptor. Din povestirile
tat`lui meu, se mergea dintr-un ora[ mare \n altul, \narma]i cu
recomand`ri pentru oamenii din \nalta societate [i \[i petrecea timpul
studiind cu perceptorul [i mergând la baluri [i recep]ii mondene. La fel
cum ar fi putut face [i la Londra!
– Da, r`spunse Cressy gânditoare, dar am impresia c` ta]ii no[tri.... [i
\nc` mai mult bunicii se interesau foarte pu]in de frumuse]ile naturii [i
mai pu]in \nc` de ]`rile pe care le vizitau. Bunicul a ]inut un jurnal când
a f`cut turul Europei, care con]inea numai sau aproape, nume mari pe
care le-a \ntâlnit [i recep]iile la care a participat. N-am fost niciodat` atât
de decep]ionat` ca atunci când tata mi l-a dat s`-l citesc. {i când te
gânde[ti c` a avut norocul s` str`bat` cele mai minunate ]`ri!
– Oare a notat c` a avut grij` s`-[i pun` un brâu de flanel` pentru a
traversa Alpii?
Cressy izbucni \n râs.
– Evident. Oh! ce p`cat c` str`mo[ilor no[tri li s-au oferit atâtea
posibilit`]i [i n-au profitat de ele!
|ntre timp, ajunseser` lâng` scara terasei. Kit \ntreb`:
– Oare o \nlocuie[ti pe m`tu[a dumitale, domni[oara Clara Stavely,
pe lâng` bunica? Mama nu [tie exact dac` va veni [i ea.
– Cât de r`u \mi pare! Ar fi trebuit s`-i precizez asta.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 133
Da, o \nso]esc mereu pe bunica la Worthing, la \nceputul verii, pentru
ca s` poat` profita Clara de ceea ce \n familie se nume[te "vacan]a sa". De
fapt, a plecat pentru a-[i oferi serviciile m`tu[ii Caroline [i probabil, dup`
câte o cunosc, s` se ocupe de asemenea de copiii ei.
Zâmbi.
– S` nu pari atât de scandalizat. Imagineaz`-]i c` m`tu[a Elizabeth,
care este cea mai minunat` persoan` pe care o cunosc, consider` de
asemenea c` este odios s-o trateze pe m`tu[a Clara \n acest mod.
|ntr-unul din anii trecu]i, a invitat-o \n Hertfordshire, hot`rât` s`-i ofere o
vacan]` confortabil` [i pl`cut`. Clara n-avea altceva de f`cut decât s` se
lase r`sf`]at` [i distrat`. Mi-a m`rturisit mai târziu c` nu \ncetase s` se
consume pân` când m`tu[a Caroline a chemat-o de urgen]`; unul dintre
copii avea o erup]ie, cel`lalt, v`rul Henry, \[i rupsese bra]ul, iar
guvernanta a trebuit s` se duc` de urgen]` la c`p`tâiul mamei sale care
avusese o criz` de inim`. M`tu[a Eliza mi-a povestit cum Clara [i-a f`cut
numaidecât bagajele [i a plecat la Lincoln, chiar \nainte ca ea s` fi avut
timp s` \ncerce s-o conving` s` r`mân` la Stoborough Hall. |mi \nchipui
tot ce era de f`cut la Lincoln [i [tiu cât de exigent` este m`tu[a Caroline.
Dar când Clara s-a \ntors s`-[i ia locul lâng` bunica, era proasp`t` ca un
trandafir.
Kit nu se putu st`pâni s` nu râd` ascultând povestea aceasta animat`.
– {i eu am o m`tu[` care, din spusele mamei, ador` s` se sacrifice pe
altarul familiei. Dar s` nu-mi spui c` faci parte din acela[i soi.
– |n nici un caz, replic` tân`ra fat`. Nu doresc deloc s` m` sacrific.
Cea mai rea \ncercare pe care am suferit-o \n timpul sejururilor la
Worthing este o oarecare plictiseal`, dar chiar [i asta s-a atenuat prin
verva bunicii. Kit deschise u[a care permitea accesul pe teras`, dar \nainte
de a-i trece pragul, Cressy \i spuse:
134 GEORGETTE HEYER
– Mul]umesc pentru trandafiri! Respecta]i un program special la
Ravenshurt? Nu trebuie s` fiu condus` \n camera mea de unul din
servitori, deoarece este probabil timpul s` m` \mbrac pentru cin`?
– |n acest caz, mergem la mama, replic` el, c`ci sunt sigur c`-i va face
pl`cere s` te conduc` ea \ns`[i.
Nu le fu greu s-o g`seasc` pe lady Denville, care cobora gr`bit`. P`rea
pu]in obosit`, dar când o v`zu pe Cressy, fa]a i se lumin` [i trecu rapid
de ultimele trepte care o desp`r]eau de ea, pentru a o \mbr`]i[a cu
tandre]e \ntr-un efluviu de parfum.
– Draga mea copil`! M` \ntrebam unde e[ti? N-am schimbat nici dou`
vorbe.
– {i mie \mi pare r`u, na[`! Lordul Denville m-a dus s`-]i v`d gr`dina
de trandafiri [i mi-a oferit cu amabilitate acest buchet. Ce frumos este,
nu-i a[a? Iar gr`dina dumitale este splendid`. N-avem nimic asem`n`tor
la Stavely.
– Este adev`rat c` este frumos, recunoscu lady Denville. Dac` ai [ti
cât` osteneal` mi-am dat! Osteneal`, pe care, de altfel, n-o regret. Cressy,
trebuie s`-]i spun... mi-e team` s` nu te plictise[ti teribil aici. |mi repro[ez
c` te-am invitat cu ace[ti oameni agasan]i. Fratele meu nu \nceteaz` s`
peroreze [i s` moralizeze, Emma se usuc` v`zând cu ochii [i bomb`ne
f`r` \ncetare. F`r` a mai vorbi de Ambrose care nu este decât o paia]`.
– Dar nu dumneata m-ai invitat, na[`, o \ntrerupse Cressy râzând. {tiu
foarte bine c` ]i-am fost impus` [i, de altfel, cu dumneata este imposibil
s` te plictise[ti!
– Da, dar m` simt atât de deprimat`! relu` lady Denville. Deja am fost
obligat` s`-i spun lui Norton s` devanseze cina, pentru c` bunica ta mi-a
precizat c` vrea neap`rat s` se culce devreme. A[a c`, micu]a mea drag`,
vom cina la ora [ase! De altfel, n-am \n]eles niciodat` de ce te-ai sim]i
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 135
obligat s` cinezi \n plin` zi, pentru simplul motiv c` e[ti la ]ar`. Dar \n
sfâr[it, nu va fi foarte grav, pentru c` am comandat supeul pentru ora
unsprezece. Sper ca la ora aceea, lady Stavely s` se fi retras.
– Vezi, Cressy, c` nu min]eam când \]i spuneam c` [i \n familia mea
sunt oameni care m` pot face s` ro[esc, interveni Kit.
– Oh, Dumnezeule! exclam` lady Denville, foarte confuz`. Vede]i cât
sunt de tulburat`. Dar, Cressy, [tii bine c` bunica ta m` face \ntotdeauna
s` tremur.
– Bine\n]eles, relu` Cressy, cu ochii râzând. A fost foarte capricioas`
cu dumneata? Te-ai sup`rat c` ]i-am l`sat-o? Iart`-m`, dar m-am gândit c`,
singur`, \]i va fi mai u[or s`-i temperezi dispozi]ia. Oare ai reu[it?
– Nu sunt \ntru totul sigur`, dar trebuie s` recunosc c`, atunci când
am \nso]it-o \n camer`, nu mai era la fel de prost dispus`. Nu voi merge
pân` la a pretinde c` era zâmbitoare, dar din fericire, a observat c`
draperiile de brocart din salonul albastru erau sp`l`cite. N-am crezut
vreodat` c` m` voi felicita pentru asta \ntr-o zi! Când le-am comandat la
Lyon, pre]ul lor l-a sup`rat foarte tare pe tat`l t`u, Ki... vreau s` spun
Evelyn [i m`rturisesc c` atunci când am constatat c` erau sp`l`cite, am
fost eu \ns`mi consternat`. Dar dintr-un r`u, poate ie[i ceva bun.
Dispozi]ia ladyei Stavely s-a \mbun`t`]it foarte mult \ncepând din clipa \n
care a putut s`-mi spun` c` nu eram decât o gâsc`. Cressy drag`, te voi
conduce \n camera ta, pentru c` nu trebuie s`-]i facem bunica s` a[tepte.
Mi s-a spus c` nu ]i-ai adus camerista. }i-o voi trimite pe Rimpton. Dar te
implor, micu]` drag`, n-o l`sa s` se impun`. M` \ntreb uneori cum pot
s-o suport. Dar este o camerist` excep]ional`.
***
136 GEORGETTE HEYER
F`r` s` pun` la \ndoial` talentele domni[oarei Rimpton, domni[oara
Stavely refuzase ajutorul s`u amabil, Jane, camerista bunicii putând face
ce-i era necesar. |i fu suficient doar s`-i \ncheie corsajul unei rochii din
crep portocaliu, care-i venea foarte bine.
– Po]i s` pleci acum, Jane, declar` b`trâna doamn`. Nu, d`-mi mai
\ntâi bastonul.... cel de abanos. Da, acesta. {i cere-i lui William s` vin`
imediat s` m` ajute s` cobor sc`rile acelea atât de alunecoase.
Se \ntoarse pentru a o m`sura pe Cressy din cap pân`-n picioare, \n
timp ce camerista se retr`gea.
– {i unde ai fost, domni[oar`? o \ntreb`.
– S` m` plimb \n gr`dina de trandafiri, cu lordul Denville, r`spunse
Cressy, deloc descump`nit` de acel ton t`ios.
– Hm!
|n`l]imea Sa scrut` oglinda, lu` cu degetele deformate un p`m`tuf
[i-[i pudr` obrajii.
– {i nu te-ai gândit c` a[ putea avea nevoie de tine?
– {tiam c` nu, bunico, r`spunse Cressy, f`r` s` se emo]ioneze. Mi-ai
cerut s` nu te agasez stând dup` tine. |n plus, nu-mi puteam imagina c`
vei avea nevoie de ceva \n timp ce lady Denville se ocupa de tine.
– Anabel Denville nu este decât o gâsc` frumoas`, declar` b`trâna
doamn` pe un ton f`r` replic`. A[a a fost \ntotdeauna [i a[a va r`mâne.
Se privi din nou cu aten]ie \n oglind`.
– |ntr-o zi, va fi ca mine! O b`trân` ruin`! Dar \]i voi spune asta,
micu]o: dac` una din fetele mele ar fi avut o zecime din farmecul s`u,
i-a[ fi mul]umit lui Dumnezeu. Ajut`-m` s` m` ridic. Ar trebui s` fiu \n pat
cu o cea[c` de sup`, dar voi cobor\ totu[i la cin` [i, dac` m` voi sim]i
capabil`, voi face o partid` de table cu Cosmo Cliffe. Dar nu cred. Sunt
prea \n vârst` pentru asta.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 137
Sper doar c`, dac` voi muri, \]i vei aminti c` pentru tine am venit aici.
Acest discurs pesimist era r`u prevestitor [i dispozi]ia b`trânei
doamne nu se \mbun`t`]i pân` când se trecu la mas`. De atunci, datorit`
domnului Dawlish, se calm`. Nu degeaba acest geniu culinar cerea un
salariu extravagant: [tia s` prepare la fel de bine ce-i convenea unei
doamne b`trâne, cât [i s` organizeze o mare cin` compus` dintr-o
jum`tate de duzin` de feluri principale [i vreo treizeci de feluri
secundare. B`trâna doamn`, revigorat` de o sup` de maz`re, se l`s`
tentat` de o bucat` de calcan [i, apoi, de o bucat` de c`prioar` fraged`,
cu sos picant. |[i termin` masa cu sparanghel proasp`t cules. Toate
acestea fuseser` atât de suculente, \ncât nu se putu \mpiedica s`-l laude
pe Kit. |i declar` r`spicat c` mâncase prea mult [i cu siguran]` nu va
putea \nchide ochii toat` noaptea. Dar lumea putu totu[i s` constate c`
p`r`si sufrageria f`r` ajutor [i p`rea mult mai vioaie decât \nainte de
mas`.
Kit se gândise c` b`trâna doamn` va accepta s` joace c`r]i cu Cosmo,
dar nu-[i imaginase niciodat` c` va suporta, fie [i o clip`, conversa]ia
anost` a m`tu[ii sale. Mare-i fu mirarea când, o clip` mai târziu,
ducându-se \n salon cu unchiul [i v`rul s`u, le g`si a[ezate al`turi,
discutând cu \nsufle]ire. Lady Denville aranjase o mas` de joc \n cealalt`
extremitate a galeriei [i-i atrase acolo pe cei trei tineri. {i doar când Kit se
duse s`-i spun` noapte bun` mamei sale, afl` motivul acestei bru[te [i
extraordinare prietenii. Fusese un noroc nesperat, declarase |n`l]imea
Sa. Povestind o \ntâmplare extrem de plictisitoare, Emma citase un
nume. Lady Stavely ciulise imediat urechile. Dup` o lung` conversa]ie
purtat`, se pare, asupra genealogiei familiilor nobile [i din \nalta
burghezie \nvecinat`, spre marea lor satisfac]ie, tr`seser` concluzia c`
dup` toate probabilit`]ile erau rude.
138 GEORGETTE HEYER
– Dar, te rog, dragul meu, nu-mi cere s` \ncerc s`-]i explic cum! \lrug` lady Denville. Nu [tiu câ]i veri, c`s`torii [i simple rela]ii au fostamintite. Nu po]i [ti cât de plictisitor a fost. Dar rezultatul este c` aceast`b`trân` doamn` de temut s-a \mprietenit cu Emma [i sper c` ne va sc`pade ea.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 139
Capitolul 10
Speran]a ladyei Denville se realiz` \n parte. Fie din cauza vagilor lor
leg`turi de rudenie, fie pentru c` b`trâna doamn` g`sea \n aceast`
persoan` blând` o excelent` \nlocuitoare a fiicei sale Clara, o promov` la
rangul de doamn` de companie. Spre marea surprindere a ladyei
Denville, biata Emma ced` f`r` nici o rezisten]`. De altfel, \ndatoririle sale
nu erau atât de cople[itoare cât s-ar fi putut presupune. B`trâna doamn`
nu-[i p`r`sea niciodat` camera \nainte de prânz [i nu admitea acolo pe
nimeni altcineva decât pe camerista sa. Se retr`gea dou` ore \nainte de
cin` [i-[i petrecea serile jucând c`r]i sau table cu acei membri ai societ`]ii
pe care-i considera demni s`-i fie adversari sau parteneri. Doamna Cliffe
nu era printre ei [i pân` la sosirea lui sir Bonamy Ripple, trei zile mai
târziu, Kit fu al patrulea la masa de joc. Era un juc`tor serios, dac` nu
str`lucit [i o dat` ce \n]elese diferen]a dintre modul \n care prefera s`
joace b`trâna doamn` [i cel cu care era obi[nuit printre contemporanii
s`i, ea nu mai avu mare lucru s`-i repro[eze. Dar cum modul de a juca al
ladyei Denville consta \ntr-o succesiune de pase excelente [i de gre[eli
ciudate, pe care \ncerca s` i le explice ladyei Stavely prin faptul c` se
gândea la altceva, se accept` curând ca ea [i fiul s`u s` joace \mpreun`
\mpotriva b`trânei doamne [i a lui Cosmo Cliffe.
|n aceste condi]ii, \ndatoririle Emmei constau numai \n a-i ]ine
companie ladyei Stavely când era lipsit` de ocupa]ie [i, când era timp
frumos, s` fac` o plimbare cu tr`sura \n \mprejurimi. Acest ritm de via]`
\i convenea de minune [i nimeni nu se gândea s` se plâng`.
Ambroase, chinuit \nc` de speran]a de a deveni un bun tr`g`tor, \[i
petrecea diminea]a cu paznicul de vân`toare. Acest martor \i m`rturisi lui
Kit c` dac` reu[ea s`-l \nve]e pe domnul Ambrose s` nimereasc` o u[` de
hambar de la o distan]` de doisprezece metri, va fi un succes nesperat.
La rândul s`u, Cosmo \[i petrecea timpul citind ziarele \n bibliotec`,
sau plimbându-se pe domeniu, punând \ntreb`ri femeilor [i
intenden]ilor, pentru a-i indica apoi gre[elile lor lui Kit, care se putea
consacra lui Cressy. Când era timp frumos, c`l`reau sau se jucau cu
mingea; când ploua, f`ceau o partid` de biliard, sau st`teau de vorb`.
|ntr-o zi, la cererea ei, o duse s` viziteze galeria str`mo[ilor a c`ror
poveste i-o spuse pe un ton foarte ireveren]ios. R`spunzându-i cu aceea[i
moned` dup` ce Kit spusese cu un aer \nfumurat o \ntâmplare cu un
preot r`spopit, Cressy \i povesti despre un Stavely care p`tase onoarea
familiei \ndatorându-se atât de mult, \ncât nu s-a putut descurca decât
devenind bandit de drumul mare!
Recunoscându-se \nvins, Kit vru s` afle dac` acest personaj
\ntreprinz`tor sfâr[ise prin a face avere. Dar Cressy \i r`spunse cu un aer
superior c` totul te \ndemna s` crezi c` str`mo[ul s`u \nsemnat murise
pe e[afod sub pseudonimul de "Gentleman Dick".
– Nu-i r`u! recunoscu Kit. Dar prive[te [i aceast` b`trân`
barb`-ro[cat`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 141
Este unul dintre str`-str`-unchi din partea tat`lui [i se presupune c`
[i-a asasinat prima so]ie, al c`rui portret iat`-l.
– Nu m` mir` deloc, declar` Cressy dup` ce examin` cu aten]ie
tabloul respectiv, reprezentând o femeie f`r` vlag`. Se vede imediat c`
este vorba de una din acele persoane care se vait`, predispuse la toane [i
crize de lacrimi. Sunt sigur` c` p`rul ro[cat al so]ului s`u era semnul unui
caracter nestatornic.
Dar portretul care re]inu mai ales aten]ia domni[oarei Stavely fu cel
al celor doi gemeni Fancot, pictat de Hoppner, când erau copii \nc`.
– Cât de mult sem`na]i! exclam` ea studiind pânza de aproape, cu
mai mult interes decât [i-ar fi dorit Kit. Evident, exist` totu[i o diferen]`
când se prive[te cu aten]ie. P`rul dumitale este mai deschis la culoare, iar
fratele este pu]in mai \nalt. Exist` [i ceva \n expresie...
– Crezi? Dup` p`rerea mea, diferen]a de \n`l]ime ]ine pur [i simplu
de modul \n care am pozat. Cât despre expresie, pânza aceasta n-a trecut
niciodat` drept una dintre cele mai bune ale lui Hoppner, spuse Kit, f`r`
a ]ine seama de reputa]ia pictorului. Vino s` vezi portretul mamei, f`cut
de Lawrence.
Ea se l`s` condus` dar, \nainte de a ie[i din galerie, arunc` o ultim`
privire asupra tabloului lui Hoppner [i apoi o privire rapid`, dar
p`trunz`toare asupra profilului lui Kit. Totu[i, nu spuse nimic, nici \n
acea clip`, nici mai târziu, când b`trâna doamn` exprim` \n fa]a ei
p`rerea c` lordul Brumby \l nedrept`]ise tare pe cel mai mare dintre
nepo]ii s`i.
Lady Stavely avea tendin]a s`-l judece aspru pe tutore.
– Crede-m`, Cressy, spuse ea, devine r`uvoitor, ceea ce se \ntâmpl`
deseori b`trânilor celibatari, semn foarte r`u. |l ador` pe Christopher [i
asta \l face p`rtinitor fa]` de Denville.
142 GEORGETTE HEYER
– |n tot cazul, nu i-a spus tatei nimic nepl`cut despre Evelyn, \ndr`zni
Cressy. S-a mul]umit s`-i m`rturiseasc` p`rerea sa, [i anume c` dac`
lordul Denville dusese o via]` desfrânat`, o c`s`torie potrivit` ar aranja
totul.
– Ce prostie! exclam` b`trâna doamn`, cu ochii str`lucind. Henry
Brumby nu este decât un b`trân neghiob [i nu m` voi da \n l`turi s` i-o
spun. B`iatul `sta n-are nimic dintr-un desfrânat. A avut aventuri, se
poate! {i de ce nu? Dar am ajuns la vârsta \n]elepciunii \naintea lui
Brumby [i dac`-[i imagineaz` c` nu sunt \n stare s` recunosc derbedeii,
se \n[al` amarnic. Denville nu este unul dintre ei, po]i s` m` crezi pe
cuvânt, fata mea. |mi place mult. Dar ]ie?
Descump`nit` de aceast` \ntrebare nea[teptat`, Cressy r`spunse
ro[ind:
– Da, [i mie. Mult mai mult decât la \nceput. Dar...
– Dar ce? \ntreb` b`trâna doamn`, remarcând ezitarea lui Cressy.
Aceasta scutur` din cap.
– Nimic, bunico. Adic`..... nu, nimic!
B`trâna doamn` o privi cu aten]ie [i spuse dup` o clip`:
– Este \nc` prea curând! Nu vreau s` fac presiuni asupra ta, a[a c` nu
voi spune mai mult. Nu e[ti proast`, \n consecin]` nu subestimezi
avantajele acestei c`s`torii. {tii la fel de bine ca mine c` Denville este o
partid` foarte, foarte bun`. A fost o vreme când i-a[ fi dat mai mult`
importan]` decât acum. {i tat`l s`u a fost la fel [i proasta aceasta mic` de
Anabel Cliffe a avut mult noroc c`s`torindu-se cu el.
Se gândi o clip` [i schimb` subiectul.
– Se pare c` Bonamy Ripple sose[te mâine. M`t`h`losul acela....
Totu[i, voi fi mul]umit` s`-l v`d. Este un bun juc`tor de c`r]i [i [tie
ultimele bârfe.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 143
Se \ntrerupse din nou, \nainte de a continua nu f`r` reticen]`:
– O admir pe Anabel. S` reu[easc` s`-l aduc` pe Ripple de la Brighton
\n acest sezon, ce performan]`!
Dar când sir Bonamy cobor\ a doua zi din tr`sur` cu ajutorul a doi
lachei voinici, nimeni n-ar fi putut crede c` fusese greu de convins s`
renun]e la Pavilionul din Brighton pentru izolarea de la Ravenhurst.
Radiind de bun` dispozi]ie, strânse mâna lui Kit declarând c` acesta era
"un eveniment". De-abia respirând dup` efortul pe care tocmai \l f`cuse,
privi \n jurul s`u. |n acela[i timp impozant [i ridicol, era \mbr`cat \ntr-un
costum de ]ar` \ndr`zne], cu un mantou larg de c`l`torie aruncat
neglijent pe umeri [i cu o p`l`rie de castor a[ezat` cu \ndr`zneal` peste
p`rul buclat [i pom`dat.
– Foarte pl`cut, declar` el. Ce vedere frumoas`. |]i dai seama b`iete,
c` n-am venit niciodat` aici vara? Este exact ce trebuie pentru a fi din nou
\n form`. M` simt deja mult mai bine, ca un trandafir posomorât.
Kit zâmbi.
– Sunt fericit s` v` primesc aici, domnule.
Sir Bonamy \l privi o clip` f`r` s` clipeasc`.
– Mul]umesc mult. Este foarte amabil din partea ta.
Amintindu-[i cam târziu c` fratele s`u nu suporta decât cu greu
prezen]a celui mai fidel admirator al mamei lor, Kit se gr`bi s` adauge:
– Totu[i, trebuie s` v` previn c` obiceiurile vie]ii la ]ar` poate v` vor
deranja. Cin`m la ora [ase, domnule.
– N-are rost s` m` aten]ionezi, spuse Bonamy, urcând \nc` treptele
de la intrare. Cunosc obiceiurile de la ]ar`. Dar ave]i un buc`tar foarte
bun [i dac` te mul]ume[ti cu o buc`]ic` la prânz, se poate cina foarte bine
la ora [ase... [i lua doar o gustare la supeu.
– Oh! v` vom oferi mai mult decât o gustare, \i promise Kit.
144 GEORGETTE HEYER
Cu siguran]` v` va trebui o mas` substan]ial` când v` ve]i petrece
seara jucând c`r]i cu b`trâna doamn` lady Stavely.
– Ah! asta era! exclam` sir Bonamy, oprindu-se pe peron pentru a-[i
rec`p`ta r`suflarea, \n timp ce spatele lui lat se scutura de râs. Acum [tiu
de ce e[ti fericit s` m` prime[ti. Perfect! M` voi ocupa de b`trâna
doamn`. Aaah!
Aceast` exclama]ie salut` apari]ia gazdei, care-i \ntinse amândou`
mâinile [i-i spuse cu un zâmbet fermec`tor:
– Drag` Bonamy! {tiam c` pot conta pe tine. Mi-e ru[ine c` te-am
invitat \ntr-o companie atât de trist`, dar aveam \ntr-adev`r nevoie de
tine.
S`rutându-i mâinile [i p`strându-le \n ale sale, Bonamy r`spunse cu
afec]iune:
– Ei bine, frumoasa mea! Cât de fericit sunt s` te aud spunându-mi
asta, dar ar trebui s` [tii c` nu m` pot plictisi \n compania ta. Voi face cu
pl`cere tot ce pot pentru a-]i face un serviciu. Tocmai \i spuneam lui
Evelyn c` m` voi ocupa de Camelia Stavely
– Da, dar este [i mai r`u, m`rturisi lady Denville. {tiu c` ar fi trebuit
s` te previn, dar mi-a fost team` ca asta s` nu te descurajeze s` vii.
– Nu, nu, replic` Bonomy, l`sându-i o mân`, pentru a o putea
mângâia pe cealalt`. Nimic nu m-ar fi putut \mpiedica s` vin. Chiar dac`
ai fi invitat cei mai plictisitori oameni din regiune.
– Ei bine, exact asta am f`cut, spuse ea cu candoare. Pe Cosmo...
– Fratele t`u, Cosmo?
– Ca [i pe so]ia [i fiul s`u, ad`ug` lady Denville preferând s`
m`rturiseasc` totul deodat`.
– Ei bine, cu atât mai r`u, spuse Bonamy cu indulgen]`. Nu-i cunosc
[i nu cred c` m` poate deranja prea mult Cliffe.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 145
{tiu c` nu este nostim, dar la urma urmei, nu trebuie s` m` ocup de
el!
– {tiam c` pot conta pe tine, spuse lady Denville trecându-[i mâna
sub bra]ul s`u. Vino \n budoarul meu, vom bea un pahar de vin \n timp
ce ]i se despacheteaz` bagajele [i-mi vei povesti ultimele scandaluri.
Dându-[i seama c` prezen]a sa nu era dorit`, Kit plec` \n c`utarea
domni[oarei Stavely.
O descoperi, nu f`r` greutate, \n salonul mare, ocupat` s` orneze
dou` din jardinierele noi ale mamei sale. Vru s` [tie imediat cine \i
\ncredin]ase aceast` sarcin`.
– Nimeni, r`spunse Cressy, ad`ugând un crin unui buchet. I-am cerut
permisiunea ladyei Denville [i mi-a dat-o. A[a c` vezi, nu sunt nici
indiscret`, nici \ndr`znea]`.
– {tii bine c` nu asta am vrut s` spun. Dar n-ar fi trebuit s` te ocupi
de a[a ceva. Mama spune mereu c` nu este nimic mai epuizant.
Cressy râse.
– Da, a[a mi-a zis. Personal, g`sesc c` este foarte pl`cut. Mai ales aici,
unde exist` o asemenea abunden]` de flori. M-am distrat de minune \n
aceast` diminea]` alegându-le [i culegându-le.
– Cu atât mai bine, dar mi-ar pl`cea s` le la[i servitorilor grija s`-]i
termine treaba.
– |n nici un caz! De ce?
– Pentru a face o plimbare c`lare, spuse Kit pe un ton vesel. Nu este
foarte cald ast`zi [i iapa mamei are nevoie de mi[care.
– Oh! Dumnezeule, oft` Cressy. Este tentant, dar... Nu, nu pot. Au
sosit invita]iile de la Brighton [i trebuie s-o ajut pe lady Denville s` le
trimit` pentru recep]ia sa. A hot`rât s` aib` loc s`pt`mâna viitoare, a[a c`
nu este timp de pierdut.
146 GEORGETTE HEYER
Kit era pe punctul s`-[i ofere serviciile, când \[i aminti c` scrisul s`u
era foarte deosebit de cel al lui Evelyn. T`cu, dându-[i seama c` ap`rea
un nou pericol.
Cressy se d`du \napoi pentru a-[i contempla buchetul.
– Sper c`-i va pl`cea ladyei Denville, spuse ea. Mi se pare frumos, nu
g`se[ti?
– Este acceptabil, r`spunse Kit serios.
Cressy râse.
– Permite-mi s`-]i spun, domnule, c` am anumite preten]ii \n ceea ce
prive[te aranjamentul florilor.
– |mi dau seama. Dac` nu dore[ti s` c`l`re[ti, vrei s` facem un mic
tur prin gr`din`?
Tân`ra fat` arunc` o privire spre pendul` [i-[i lu` p`l`ria de paie.
– Da, va fi foarte pl`cut... Dar nu mai mult de o jum`tate de or`.
Coborâr` treptele peronului. Cressy oft`:
– Ce p`cat c` bunicii nu-i place la ]ar`! Locul acesta este minunat.
– Nu este [i p`rerea mamei, care-l g`se[te cumplit de plictisitor când
nu este plin de invita]i distractivi. Hm... |]i place la ]ar`, Cressy?
Aceasta se gândi [i se \ncrunt` \ntr-o manier` special`, pe care Kit o
g`si fermec`toare. Apoi spuse cu un zâmbet u[or:
– Depinde. Când sunt aici, pe aceast` vreme splendid`, m` \ntreb
cum pot suporta Londra. Dar m` tem foarte tare c` nu sunt de fapt decât
o femeie de ora[.
Ridic` ochii spre el, cu un aer ironic.
– Te contrariaz` asta? |mi amintesc c` mi-ai spus prima dat` când
ne-am v`zut, c` dac` ai putea face ce ai vrea, ]i-ai petrece aproape tot anul
aici sau \n Leicestershire. Dar nu te \ngrijora, \]i promit s` nu m` plâng
niciodat`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 147
Kit t`cu o clip`. Cressy, care-l observa, \l \ntreb` amabil:
– Te-am sup`rat?
Kit \[i a]inti privirea asupra ei [i zâmbi:
– Nu, dimpotriv`!
– Atunci, e[ti preocupat?
– Pu]in, recunoscu tân`rul b`rbat. Pentru motive pe care nu ]i le pot
explica acum. Ai r`bdare.
– Desigur.
F`cur` câ]iva pa[i al`turi.
– Aveai ceva special s`-mi spui când mi-ai propus aceast` plimbare?
– Nu.... adic`, am multe lucruri s`-]i explic, dar nu este momentul.
Se \ntrerupse, din ce \n ce mai con[tient de dificultatea situa]iei \n
care se afla. Avea impresia c` este \ntr-un impas: totul \n el \ndemna s`-i
dezv`luie adev`rul lui Cressy, dar, dac` o f`cea \n \mprejur`rile actuale,
când nu era deloc sigur de sentimentele sale, putea s` fie dezastruos nu
numai pentru el, ci [i pentru Evelyn.
|n]elesese c` tân`ra fat`, din motive doar de ea [tiute, \l prefera
fratelui s`u. Dar nu era prost. Considera c` Evelyn [tia mai bine s` seduc`
femeile. {i [tia de asemenea c`, prin pozi]ia social` [i prin averea sa,
acesta din urm` \l eclipsa complet. Dac` n-ar fi fost con[tient c`
domni[oara Stavely nu era \ndr`gostit` de fratele s`u, n-ar fi acceptat
niciodat` s`-i ia locul mai mult timp. Dar acum, situa]ia se complica.
Resemnat` s` fac` o c`s`torie de convenien]`, Cressy se ar`tase gata s`
accepte o propunere m`gulitoare. |n ochii lui Kit, lua o decizie
rezonabil`.
Nu po]i avea totul \n aceast` lume imperfect` [i ar fi fost nes`buit din
partea tinerei fete s` nu accepte o c`s`torie care i-ar fi adus bel[ug [i o
pozi]ie social` nesperat`.
148 GEORGETTE HEYER
Oricare erau propriile sale sentimente, lui Kit i se p`rea inimaginabil
ca, insensibil` la farmecul lui Evelyn, Cressy s` se fi \ndr`gostit de el. Era
limpede c`-i pl`cea mult, dar cu siguran]` nu suficient pentru a \nvinge
sentimentul de revolt` pe care-l va sim]i când va afla \n ce m`sur` fusese
\n[elat`.
Ideea c` ar putea s` nu-i spun` niciodat` nimic nu-i trecu prin minte:
\i va explica totul imediat ce va putea, cu asentimentul lui Evelyn, [i când
Cressy nu va mai fi oaspete la Ravenhurst. |n[el`toria care-i repugnase
mereu, devenea o impostur` de neuitat. N-ar fi g`sit surprinz`tor dac`,
aflând adev`rul, Cressy [i-ar scutura de pe sandale praful de la
Ravenhurst [i ar pleca, luându-[i doar timpul de a-[i informa bunica.
F`când abstrac]ie de propriile sentimente, Kit \[i spuse c` ar fi fost
greu s`-i poat` face un prost serviciu lui Evelyn. O atât de brusc` plecare
ar dezlega cu siguran]` limbile [i ar agita min]ile. Era pu]in probabil c`
cei din familia Stavely ar vorbi, dar nu acela[i lucru s-ar putea spune [i
despre servitori. Dac` unul din ei ghicea adev`rul, scandalul, deformat [i
amplificat peste a[tept`ri, se va r`spândi cu repeziciune. Ar fi fost de
preferat s`-l lase pe Evelyn s`-[i explice de bine de r`u absen]a decât s`-i
sar` \n ajutor pentru a fi apoi obligat s` abandoneze aventura, l`sându-l
\ntr-o situa]ie [i mai grea.
Nu se mai punea problema s` sprijine inten]iile fratelui s`u fa]` de
Cressy. Loialitatea fa]` de Evelyn nu va merge pân` la a-l ajuta s` se
c`s`toreasc`, din motive materiale, cu tân`ra fat` pe care el \nsu[i o
iubea. Evelyn nu va pretinde vreodat` de la el, de[i \n orice alt`
\mprejurare [tia c` putea conta \n \ntregime pe ajutorul fratelui s`u
geam`n.
Fu scos din gândurile sale de vocea lui Cressy care-l anun]a c` sosirea
ziarelor de la Londra stârnise furia unuia dintre invita]i.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 149
I-o spuse pe un ton foarte serios, dar Kit nu se l`s` \n[elat [i r`spunse
prompt:
– M` \nsp`imân]i. Spune-mi totul.
Buzele lui Cressy tremurau.
– Te previn, este \ntr-adev`r extrem de grav. Unchiul dumitale a citit
"Gazette" [i "Morning Post" [i a v`zut c` anun]au plecarea mamei
dumitale la Ravenhurst, ceea ce l-a scos din s`rite!
Kit [tia c` mama sa trimisese un anun] la cele dou` ziare pe care
Evelyn avea obiceiul s` le citeasc`. Dar nu vedea de ce-l putea privi asta
pe Cosmo. Ghicindu-i uluirea, Cressy \i explic` zâmbind:
– S-ar fi putut presupune c` draga mea na[` va considera oportun s`
anun]e \n acela[i timp c` invitase anumite persoane printre care...
– .... onorabilul Cosmo, doamna Cliffe [i de asemenea Ambrose Cliffe
pe care gazda sa i-ar fi pl`cut s`-l trimit` la naiba!
– Nu cred ca asta s` fie exact ce i-ar fi pl`cut s` vad` \n noti]a din ziar.
Kit \ncepu s` râd`.
– B`nuiesc. Poate se simte umilit? Ce naiba i-a putut face asta? Este
ridicol!
– Cred c` sufer` c` este cel mai mic.
– Nu, nu este asta! exclam` Kit.
Cressy \l privi gânditoare [i relu`:
– Un mezin gelos pe fratele mai mare [i care, \n plus, n-a f`cut nimic
folositor.
|ntre timp, Kit \[i rec`p`tase sângele-rece [i se mul]umi s` adauge:
– Nu, asta se \ntâmpl` dac` micul z`p`cit râvne[te [i se ia mult prea
\n serios.
Cressy \i spuse c` era prea sever [i, f`r` s` insiste, schimb` subiectul.
Continuar` s` vorbeasc` prietene[te despre tot felul de lucruri, pân` \n
150 GEORGETTE HEYER
clipa \n care Cressy, auzind orologiul de la grajduri b`tând miezul zilei,
\[i aminti de promisiunea f`cut` na[ei sale [i se sim]i vinovat` la ideea c`
o f`cuse s-o a[tepte cel pu]in dou`zeci de minute. Era \ntr-adev`r culmea
educa]iei proaste! |n zadar \i explicase cu amuzament Kit c` era mai mult
decât probabil c` mama sa uitase complet de planul de a-[i petrece
diminea]a trimi]ând c`r]i de vizit`, Cressy ]inu totu[i s` se \ntoarc` foarte
repede. |nso]ind-o, Kit f`cu pariu c` mama sa va fi oriunde \n afar` de
salonul unde presupunea ea c` o a[teapt`. Spre marea sa uimire, era
totu[i acolo, dar se gândea la cu totul altceva decât la invita]ii. |n picioare
\n fa]a oglinzii aurite care se afla deasupra [emineului, \[i privea atent,
f`r` indulgen]` silueta \ncânt`toare. Numeroase hârtii mototolite,
aruncate pe jos, o cutie deschis` pe mas`, al`turi de un colier fin din
topaze, ar`tau c` primise de la Londra un colet de valoare, trimis prin
po[t`, sau mai probabil, cu mare cheltuial` prin mesager special.
Era greu de \n]eles de ce lady Denville nu era mul]umit` de \nf`]i[area
sa; purta o rochie din lame auriu, \n acela[i ton cu p`rul, acoperit` de o
tunic` din muselin`. Efectul era impresionant, dar se gr`bi s`-[i explice
preocuparea.
– Este exasperant! Am cump`rat perlele acestea oribile, pentru c` am
avut impresia c` erau exact ceea ce se potrivea pentru a \mpodobi rochia
aceasta. Am pus chiar s` fie din nou \n[irate la lungimea potrivit` [i iat`
c` nu-mi mai plac deloc. Mi se par chiar \ngrozitoare.
– Oh! nu, nu, exclam` Cressy. Sunt atât de frumoase [i de
str`lucitoare! Oare cum le po]i g`si \ngrozitoare? E[ti \ncânt`toare!
– Nu, Cressy, nu sunt \ncânt`toare, r`spunse cu hot`râre |n`l]imea
Sa. Nu [tiu de ce, dar indiferent de pre]ul lor, aceste perle au ceva vulgar.
Dac` le-a[ purta, chiar [i Emma ar crede c` m` \mbrac cu confec]ii de
gata.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 151
Asta p`rea destul de pu]in probabil, dar nici Kit, nici Cressy nu
\ndr`znir` s-o spun`. Punând mâna pe colierul din topaze, Kit o \ntreb`
cu \ngrijorare dac` \l cump`rase \n acela[i timp cu perlele.
– Oh! nu, dragul meu, l-am cump`rat mult \nainte, replic` lady
Denville, reg`sindu-[i o clip` curajul. Acum câteva s`pt`mâni, atunci
când am ales m`tasea pentru aceast` rochie! Dar \]i po]i da singur seama
c`, purtate cu un galben de aceast` nuan]`, pietrele par banale. De asta
m` temeam, dar colierul este atât de frumos, \ncât nu regret c` l-am
cump`rat. Dac` aveam ni[te cercei asorta]i, l-a[ fi putut purta cu o rochie
galben deschis, cred. Dar nu voi purta acest colier de ambr`.
– Ai dreptate, spuse Kit. |napoiaz`-l bijutierului.
Lady Denville se gândi o clip` [i respinse sugestia.
– Nu, am o idee mai bun`. |l voi oferi veri[oarei tale Kate. Nu-]i
aminte[ti de ea, dar este a doua fiic` a lui Baverstock [i n-a avut niciodat`
nimic frumos de purtat, pentru c` insuportabila ta m`tu[` Amelia nu vrea
s`-i cumpere nimic pân` nu va g`si un so] pentru Maria, ceea ce probabil
nu se va \ntâmpla niciodat` pentru c` este foarte urât` [i a ie[it deja \n
lume trei ierni, f`r` succes.
|[i desf`cu colierul de ambr`, \l puse pe mas` [i spuse cu un zâmbet
radios:
– Astfel, pân` la urm`, totul este excelent [i va trebui s`-mi port
perlele pân` g`sesc exact ce vreau. Voia]i ceva copii?
– Ce ]i-am spus? glumi Kit. Nu, mam`, Cressy pretindea c` o a[teptai
pentru a scrie ni[te adrese.
– {tiam eu c` aveam ceva de f`cut \n aceast` diminea]`, declar`
|n`l]imea Sa, foarte mândr` c` are o memorie atât de bun`. Oh!
Dumnezeule! ce plictiseal`! M` \ntreb de ce n-am luat-o cu mine pe
doamna Woodbury. De[i nu [tiu ce m-a[ fi f`cut cu ea. N-a[ fi putut s-o
152 GEORGETTE HEYER
fac s` m`nânce cu intendenta [i totu[i.... Dar este o persoan`extraordinar`. Trimite toate invita]iile, r`spunde la toate scrisorile mele [inu uit` niciodat` s`-mi aminteasc` ce am hot`rât s` fac.
Cu zâmbetul pe buze, Cressy spuse:– Nu te nelini[ti. D`-mi instruc]iuni [i promit s` fiu o secretar` la fel
de bun` ca ea. Cred c` ai f`cut o list` cu persoanele pe care vrei s` leinvi]i.
– Da. Cu toate c` nu doresc deloc s` le invit. Aceste zile de primiresunt incredibil de plictisitoare. Dar nu-i nimic de f`cut [i trebuie s`suport`m r`ul cu r`bdare. Drag` Cressy, ce fericire c` mi-ai amintit c` am\ntocmit aceast` list`! Dac` reu[im s` punem mâna pe ea, totul va mergebine... de[i sper c` nu-]i imaginezi c` vreau s`-]i cer altceva decât s` m`aju]i. Oare unde a[ fi putut pune lista aceea? Oricum, nu \ntr-un locsigur... ar fi definitiv pierdut`. Drag` Ki... Drag` Evelyn, ad`ug` ea,corectându-se la timp, dac` n-ai nimic altceva de f`cut, poate ai putea s`scrii [i tu câteva adrese?
– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere, mam`, r`spunse Kit,\ntrebându-se de câte ori \l va mai compromite aiurita sa mam`. Dar amaltceva de f`cut [i [tii bine c`, \n afar` de Kit [i de tine, nimeni nu este \nstare s`-mi descifreze scrisul.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 153
Capitolul 11
Restul zilei trecu f`r` incidente importante. Cressy, ajutat` la intervale
neregulate de lady Denville, scrise adresele pe plicurile invita]ilor. Sir
Bonamy [i Cosmo, dup` un pânz copios, \[i petrecur` dup`-amiaza
sfor`ind \n bibliotec`, pe fa]` cu câte o batist` desp`turit`. B`trâna
doamn` \[i f`cu plimbarea obi[nuit` cu doamna Cliffe. Kit, g`sindu-[i
tân`rul v`r plimbându-se f`r` rost \ntr-unul din saloane, \l duse cu for]a
s` viziteze mai \ntâi grajdurile, apoi cresc`toria de cai, unde una dintre
iepe tocmai f`tase un mânz promi]`tor.
Seara fu animat` de vizita castelanului din sat, sir John Thatcham,
\nso]it de so]ia sa [i de cei doi copii mai mari: domnul Edward Thatcham,
proasp`t absolvent al celui de-al doilea an la Cambridge [i domni[oara
Anne, o tân`r` fat` vioaie, care f`cuse pl`cere tuturor, considerat` fiind o
partid` convenabil` \nc` de la primele ie[iri \n lume.
S-ar fi putut crede c` o societate compus` din oameni atât de
nepotrivi]i ca b`trâna doamn`, familia Thatcham [i sir Bonamy Ripple era
sortit` unui dezastru. Te puteai a[tepta ca b`trâna doamn`, \n calitatea sa
de femeia cea mai \n vârst`, s`-[i aroge privilegiul de a fi cât mai nesuferit`
cu putin]` cu oamenii care o plictiseau, snobii din familia Thatcham. Iar
b`rbatul lene[ de lume, care era sir Bonamy ar fi trebuit s`-i displac` lui
sir John. Dar, datorit` incomparabilelor calit`]i de gazd` ale ladyei
Denville, seara fu foarte reu[it`. Doar Cosmo fu nemul]umit, ofensat c`
fusese eliminat de la masa de unde se jucau c`r]i, care fusese aranjat`
\ntr-un mic salon. |ntr-adev`r, aflând c` familia Thatcham era pasionat`
de joc, dar prefera s` joace \mpreun`, lady Denville \i instal` \n micul
salon la masa b`trânei doamne, cu sir Bonamy. V`zând aerul mul]umit al
acestuia din urm`, nimeni n-ar fi b`nuit c` era obi[nuit s` joace c`r]i cu
ducele de York, pe cinci lire punctul [i pentru a face seara mai
interesant`, pe dou`zeci [i cinci de lire la sfâr[itul partidei.
Restul societ`]ii, cu excep]ia lui Cosmo care se declar` prea b`trân
pentru asemenea mod de a-[i petrece timpul, se reuni \ntr-un alt salon,
\n jurul unei mese mari, pentru a se dedica unor jocuri pe care cei trei
tineri le-ar fi calificat, \n vremuri normale, infantile, dac` lady Denville,
care avea geniul de a da musafirilor s`i impresia c` era fericit` s` fie \n
compania lor, nu le-ar fi transmis rapid antrenul s`u. Jucar` jocuri
nevinovate ca ghicitori sau maroco. Erau veseli [i destin[i [i când
terminar`, Ambrose surprinse pe toat` lumea prin dispozi]ia sa
nea[teptat`. Uitase s` afi[eze aerul suferind pe care-l considera potrivit
unui tân`r dandi. Iar Cosmo, incapabil s` suporte mai mult timp modul
fantezist de a juca al so]iei sale, se a[ez` pân` la urm` la mas` pentru a o
sf`tui.
La ora zece, b`trâna doamn`, care pân` atunci d`duse dovad` de cea
mai mare vitalitate [i de un antreu remarcabil câ[tigând mai mul]i [ilingi
[i mustrându-l cu asprime pe sir Bonamy când considera c` jucase gre[it,
se schinb` brusc la fa]`, \ntrerupse partida [i spuse c` era obosit` [i c`
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 155
voia s` mearg` s` se culce. De-abia ie[ise din micul salon rezemat` de
bra]ul lui sir Bonamy, c` lady Denville se ridic` [i veni s` i se al`ture
spunându-i cu vocea sa pref`cut`, afectuoas`:
– Dori]i s` v` retrage]i, doamn`? Sper c` nu zgomotul pe care-l facem
v` alung`?
– Nu, am petrecut o sear` foarte pl`cut`, r`spunse cu amabilitate
b`trâna doamn`. Nu v` \ntrerupe]i jocurile pentru mine.
|i f`cu un semn din cap lui Cressy.
– R`mâi acolo, copila mea. V`d c` te distrezi bine [i n-am nevoie de
tine.
– S` m` distrez? Nu se pune problema, bunico. Am nimerit \n
mijlocul unei bande de rechini [i mi-am pierdut toat` averea. Ce nu
mi-a luat domnul Cliffe, a trecut la lordul Denville. M` mir c` m` la[i pe
astfel de mâini, r`spunse vesel` Cressy.
– Vei [ti s` te descurci bine, spuse b`trâna doamn`. |i permise ladyei
Denville s`-i ia locul lui sir Bonamy [i se adres` \ntregii adun`ri:
– V` doresc noapte bun` tuturor. Sunt \ncântat` c` v-am cunoscut,
lady Thatcham. Juca]i foarte corect... chiar foarte corect.
{i se retrase, strângând \n mâna deformat` bastonul de abanos [i
rezemându-[i bra]ul de lady Denville. Binevoi s` glumeasc` [i cu Kit,
care-i deschise u[a [i-l rug` s` n-o duc` pe Cressy la sap` de lemn, dar nu
se putu st`pâni s`-i spun` cu r`utate ladyei Denville, \n timp ce \naintau
de-a lungul coridorului, c` nu \n]elegea de ce-[i d`dea osteneala s-o
\nso]easc` pân` \n dormitor.
– Oh! nu face nimic, spuse lady Denville. Prefer s` v` \nso]esc pentru
a fi sigur` c` nu v` lipse[te nimic. Nu se [tie niciodat`. Poate laptele
dumneavoastr` cald are o coaj` nepl`cut`, sau patul a fost \nc`lzit prea
tare.
156 GEORGETTE HEYER
– Haide, Anabel, camerista mea are grij` de toate astea, replic`
b`trâna doamn` pe un ton dispre]uitor.
Ad`ug`, cu regret parc`:
– Nu vreau s` spun c` nu e[ti amabil`. De altfel, n-am negat asta
niciodat`.
Mai f`cu câ]iva pa[i \n t`cere, dar când ajunser` la etajul superior,
ad`ug` brusc:
– Ai avut o idee bun` s`-i faci pe tineri s` joace acele jocuri copil`re[ti.
N-am v`zut-o niciodat` pe nepoata mea atât de bucuroas`. La ea acas`
n-are deloc ocazia s` se distreze.
– Draga de Cressy! Ar fi trebuit s` auzi]i câteva din glumele ei! Ne-a
f`cut s` râdem cu lacrimi [i chiar a reu[it s`-l captiveze pe posacul meu
nepot.
B`trâna doamn` râse vesel`, pe \nfundate.
– Ah! ~la! Nu i-am suportat niciodat` pe neghiobii care-[i dau aere de
superioritate.
Se opri \n fa]a u[ii sale.
– Dar ]in s`-]i spun asta, Anabel: \mi place fiul dumitale.
– Mul]umesc, spuse lady Denville.
|n ochi \i veniser` lacrimi.
– Nimeni, nu, nimeni n-a avut vreodat` fericirea s` aib` fii ca ai mei.
– Haide, nu fi proast`, relu` prompt b`trâna doamn`. N-ai de ce s`
plângi. A[ fi foarte mul]umit` dac` pân` la urm` Cressy l-ar iubi suficient
pentru a se c`s`tori cu el. Este genul de so] pe care l-ar fi dorit cea mai
mare parte dintre noi, dar pe care foarte pu]ine au avut norocul s`-l
cucereasc`. Acum, pleac`. Nu [tiu ce doresc ceilal]i, dar po]i s` fii sigur`
c` Ripple nu se gânde[te decât la cin`. Sir Bonamy poate avusese
\ntr-adev`r asemenea gânduri, dar era mult prea binecrescut pentru a le
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 157
exprima. Lady Denville \l g`si \ntr-o conversa]ie animat` cu lady
Thatcham, care, sedus` de polite]ea sa, \ncepuse s` cread` c` dispre]ul
so]ului s`u fa]` de el – ca fa]` de to]i prietenii Regentului – era nedrept.
Jocurile de societate se terminaser` [i Cressy \[i recuperase o parte din
pierderi. Ceea ce se datorase interven]iei lui Cosmo, care venise s` i se
a[eze al`turi. Mizele erau foarte mici, dar Cosmo nu putea suporta s-o
vad` risipindu-[i jetoanele din lips` de judecat`, sau mai degrab`, dup`
impertinentul s`u nepot, din lips` de spirit negustoresc.
Aceea[i atmosfer` domni [i \n timpul supeului, la care familia
Thatcham fusese invitat`, \n ciuda distan]ei care-i desp`r]ea de sat.
Domnul Dawlish preparase un bufet suculent pe care tinerii comeseni \l
onorar` cu mare l`comie. Familia Thatcham \[i lu` r`mas-bun.
Devorându-[i gazda din ochi cu o \nfl`c`rare tipic tinereasc`, domnul
Edward Thatcham o inform` c` \ntr-adev`r se "distrase bine" [i-i s`rut`
cu respect mâna. Lady Denville o duse pe cumnata sa [i pe Cressy la
culcare [i Kit se \ntoarse \n sufragerie, pentru a-i g`si pe cei trei b`rba]i
a[eza]i la mas`, \n fa]a resturilor bufetului. Ambrose f`cea mutre pentru
c` tat`l s`u \i repro[ase c` acceptase un pahar de coniac. Cosmo se
lansase \ntr-un monolog adresat lui sir Bonamy [i acesta savura
con]inutul paharului s`u cu lichior, \ncuviin]ând din când \n când din
cap, pentru a-[i face interlocutorul s` cread` c`-l ascult`. |[i \ntoarse ochii
mici [i rotunzi spre Kit [i spuse:
– Excelent supeu! Foarte pl`cut` sear`.
– Mul]umesc, domnule. Dar tot meritul \i revine mamei, r`spunse Kit.
– Este adev`rat! Este foarte adev`rat! Ce femeie minunat`! Este
incomparabil`, b`iete, spuse sir Bonamy, oftând cu zgomot.
Se roti cu greu pe scaun, c`utându-[i tabacherea de tutun \n
buzunare.
158 GEORGETTE HEYER
– {i este atât de frumoas`! Pare la fel de tân`r` ca atunci când am
v`zut-o pentru prima dat`. Era \nainte de na[terea voastr`.
Amintindu-[i sfaturile repetate ale lui Fimber, Kit scoase din buzunar
tabacherea fratelui s`u [i i-o oferi.
– Vre]i s`-l \ncerca]i pe al meu, domnule?
|[i d`du imediat seama c` f`cuse o gre[eal`. Privirea \ntotdeauna f`r`
expresie a lui sir Bonamy, r`mase a]intit` asupra tabacherei mai multe
secunde, \nainte de a se \ndrepta din nou spre fa]a lui. Kit r`mase de
asemenea calm un timp, dar sir Bonamy se mul]umi s` spun`:
– O tabacher` pentru tutun foarte frumoas`. N-ai cump`rat-o de la
Paris, când ai fost s`-]i vezi fratele?
– Cred c` da, r`spunse Kit, impasibil.
Sir Bonamy se servi.
– Provine de la Bernier, spuse el. Mi-ai ar`tat-o la \ntoarcerea ta.
P`rea s` nu mai aib` de ad`ugat nimic \n plus, dar când, mult mai
târziu, \i f`cu o vizit` lui Kit \n dormitorul imens al con]ilor de Denville,
acesta \n]elese c` trebuia s` se a[tepte la ce era mai r`u. Fimber tocmai \i
scosese costumul. Dar sir Bonamy se eliberase deja de diversele
constrângeri [i era \mbr`cat \ntr-un halat din brocart atât de viu colorat [i
atât de voluminos \ncât aspectul s`u impozant era [i mai impozant.
– Pot s`-]i spun o vorb`? \l \ntreb`.
Famber, impenetrabil, se retrase \n camera vecin` [i Kit, care avea
impresia c`-[i pierduse colacul de salvare, r`spunse:
– Dar bine\n]eles, domnule. Oare v` lipse[te ceva?
– Tutunul t`u de prizat este uscat, declar` sir Bonamy, privindu-l cu
aten]ie.
– Dumnezeule! este adev`rat, domnule? V` cer iertare.
– }in s` te previn, b`iete, relu` sir Bonamy, ca [i când nu-l auzise.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 159
Nu [tiu ce unelte[ti [i nu-]i cer s`-mi spui pentru c` nu m` prive[te,
dar dac` vrei s` treci drept lord Denville, nu oferi oamenilor tutun de
prizat uscat [i nu-]i deschide tabacherea cu amândou` mâinile.
– A[adar, asta este! f`cu Kit. Sim]eam c` m-am tr`dat, dar nu [tiam
cum.
– Dar bine, Kit, toat` lumea [tie c` Evelyn s-a amuzat s` copieze
manierele lui Brummel de a deschide tabacherea. Cu o singur` mân` [i
cu o singur` lovitur` a unghiei. Ai s`-]i aminte[ti asta?
– |mi voi aminti, domnule, promise Kit. Mul]umesc. Dar v` gândi]i
probabil c` v` datorez o explica]ie...
Sir Bonamy \l \ntrerupse, ridicând mâna.
– Câtu[i de pu]in, spuse el precipitat. }i-am spus deja c` nu m`
prive[te [i sunt foarte fericit din acest motiv, pentru c` toat` aceast`
afacere mi se pare cu adev`rat ciudat`.
– Nu atât de ciudat` pe cât pare, r`spunse Kit.
– Chiar dac` nu este decât pe jum`tate atât de ciudat` pe cât pare, nu
vreau s` [tiu nimic, relu` sir Bonamy, spunându-i verde \n fa]`. V` cunosc
foarte bine pe Evelyn [i pe tine. De altfel, s` nu crezi c` am venit s`-]i fac
repro[uri. Dar s` nu contezi pe mine pentru a m` amesteca \n toate
acestea. Dac` Evelyn n-a reu[it niciodat` \n atâ]ia ani s` m` \nfurie, este
limpede c` nici tu nu vei reu[i mai mult.
– Dar n-am deloc aceast` inten]ie, domnule, protest` \ncet Kit.
– Acum, când m` gândesc, recunoscu Bonamy, tu ai fost \ntotdeauna
mai amabil cu mine decât fratele t`u [i pot s` te cred. De fapt, asta mi-a
trezit b`nuielile. N-ar fi trebuit s` pari atât de mul]umit c` m` vezi. Ar fi
trebuit s` te gânde[ti la asta. Tân`rul Denville este mereu foarte politicos,
dar pu]in arogant.
– Adev`rat? |l voi trage de urechi, spuse Kit zâmbind.
160 GEORGETTE HEYER
|n tot cazul, n-a[ fi vrut s` v` \ntâmpin cu r`ceal`. V` sunt foarte
recunosc`tor c` a]i venit s` ne ajuta]i. |n plus, [tiam c` n-aveam de ce s`
m` tem dac` m-a]i recunoa[te.
– Nu, nu, \n nici un caz, \l asigur` sir Bonamy. Dar Kit, nu mai sunt
tân`r [i nu trebuie s` crezi c` voi fi gata s`-]i acord ajutor [i asisten]` dac`
totul iese prost. De aceea, prefer s` nu-mi spui nimic. Se va ocupa curând
mama ta de asta.
Ad`ug`, cu un aer jenat:
– N-are rost s-o \ncurajezi!
Kit \l lini[ti \n leg`tur` cu acest subiect [i sir Bonamy plec`, fiind
convins c` f`cuse pentru tân`rul s`u prieten tot ce trebuia din partea
unui b`rbat de vârsta [i rangul s`u.
A doua zi, când lady Denville fu \n[tiin]at` de aceast` \ntrevedere, nu
se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, ci \[i exprim` inten]ia de a-[i implica
admiratorul cuprins de team` \n \ncurc`tura al c`rui autor se proclama a
fi.
– Nu, mam`, hot`r\ Kit. Nu se pune problema. Acest b`trân curtezan
ne face un serviciu extraordinar [i nu vreau s` fie compromis. Este foarte
firesc s` vrea s` r`mân` \n afara acestei afaceri; dac` noi \n[ine sc`p`m
f`r` un scandal, vom avea mare noroc.
– Nu voi face nimic care ]i-ar putea displ`cea, dragul meu, promise
ea. Dar nu te descuraja a[a.
– Nu sunt descurajat, sunt \ngrozit.
– Nu, protest` lady Denville. Nu vorbi astfel! De altfel, nu este
momentul s` fii \ngrozit. Recunosc c` poate vor mai fi greut`]i de trecut,
dar ne vom descurca.
– Ce oare \]i permite s` crezi asta, mam`? o \ntreb` Kit, \mp`r]it \ntre
exasperare [i \nduio[are.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 161
– Pentru c` pân` la urm` te descurci \ntotdeauna. Mai ales când e[ti
la cap`tul puterilor. }ine seama de câte ori mi s-a \ntâmplat! |n cele din
urm` am g`sit mereu o solu]ie, chiar când situa]ia p`rea disperat`. Dar
de ce râzi? B`iat r`u!.... Consider c` n-are rost s`-]i faci griji \n leg`tur` cu
ce nu se poate schimba. Crede-m`, se va \ntâmpla ceva, sau voi avea pe
nea[teptate o idee care ne va scoate din \ncurc`tur`. {tii, am deseori, [i
uneori chiar foarte bune!
– {tiu, r`spunse Kit. Tot ce-]i cer, este ca, dac` ai una, s` mi-o spui.
– Dragul meu, cum po]i fi atât de prost? Voi fi obligat` s` ]i-o spun,
pentru c` dac` \mi imaginez ceva ingenios, vei avea rolul t`u de jucat.
– Exact de asta \mi era team`, replic` el foarte sincer.
– N-ai un moral bun, dar [tii de ce, relu` lady Denville Homarul este.
Eu \ns`mi m-am sim]it pu]in r`u \n timpul nop]ii, dar doctorul Ainslie
mi-a prescris un praf foarte bun. Am \nghi]it un plicule] [i m-am sim]it
u[urat`. Vino la mine \n baie, copilul meu [i-]i voi da unul.
– Nu, mam`, nu este homarul.
– Foarte bine, foarte bine, nu vreau s` te contrariez.... de[i te asigur
c` praful n-are gust r`u. Dar nu te fr`mânta, te rog. Când se va \ntoarce
Evelyn, totul va intra \n normal.
– Asta ne repet`m \nc` de la \nceputul acestei mascarade, mam`.
Dumnezeu [tie cât mi-ar pl`cea s`-l v`d \ntorcându-se. Dar \]i dai seama
c` dac` se \ntoarce, ne vom afla \ntr-o situa]ie [i mai complicat`?
– Homarul este, cu siguran]`! exclam` |n`l]imea Sa.
Asta \l f`cu pe Kit s` râd`, dar relu`:
– Nu, dar gânde[te-te, mam` drag`. dac` Evelyn ar ap`rea chiar ast`zi,
oare ce am face? Eu a[ putea disp`rea, dar nimeni, nici chiar Ambrose nu
s-ar \n[ela mai mult de o jum`tate de or`, dar mai ales lady Stavely! |n
acest caz, oamenii pot fi \n[ela]i o sear`, dar nu mai mult. La \nceput,
162 GEORGETTE HEYER
nimeni nu m` cuno[tea bine, iar lady Stavely chiar nu m` v`zuse
niciodat`. Dar acum, m` cunosc to]i. Dac` m` v`d pe mine la micul dejun
[i pe Evelyn la cin`, nu se vor \n[ela!
– Este adev`rat, spuse lady Denville surprins`. Este foarte incomod.
M` \ntreb chiar cum de nu m-am gândit mai devreme la asta. Trebuie,
f`r` s` pierdem timpul, s` g`sim... Oh! dar [tiu cum s` evit`m dificultatea!
Evelyn va trebui s` par` c` e[ti tu!
Domnul Fancot o p`r`si descurajat, \ntrebându-se cum \[i va putea
distra oaspe]ii masculini. Slav` Domnului, ca [i b`trâna doamn`, sir
Bonamy, \n afar` de cazuri excep]ionale, nu ie[ea din camer` niciodat`
\nainte de prânz. {i când Norton \i spuse c` domnul Cliffe ie[ise cu
domnul Ambrose pentru a constata progresele pe care acesta din urm`
le f`cuse la tir, gândurile sale se \ntoarser` \n mod firesc spre doamne;
dar trebuie m`rturisit c` nu porni decât alene \n c`utarea m`tu[ii sale. |n
clipa \n care se \ntreba unde putea fi domni[oara Stavely, avu pl`cuta
surpriz` s-o vad` coborând scara. Era \mbr`cat` cu o rochie simpl` din
muselin`, cu guler \nalt. Era gata s`-i fac` un compliment, când observ`
c` avea un aer preocupat.
– Ce ai, Cressy? o \ntreb` repede. }i s-a \ntâmplat ceva nepl`cut?
Tân`ra fat` se opri, \l privi, ezit` o clip` \nainte de a r`spunde. Apoi
fa]a i se lumin` [i cobor\ ultimele trepte zâmbind.
– Ei bine, da! Adic` am fost contrariat`, dar nu la fel de mult ca
bunica! Este furioas`, dar am reu[it s-o conving c` era absurd s-o fac`
r`spunz`toare pe biata mea na[`! Sau pe tata! Evident, este o nou`
stratagem` a Albiniei, care \ncearc` s` ne pun` \n fa]a unui fapt \mplinit.
Presupun c` n-ai v`zut \nc` ziarele din Londra?
Kit scutur` din cap [i tân`ra fat` \i \ntinse ziarul pe care-l avea \n
mân`. Era deschis la pagina consacrat` evenimentelor mondene [i
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 163
scandalurilor. Tân`rul b`rbat ridic` ochii spre ea, cu un aer \ntreb`tor.
Cu o expresie de dezgust, Cressy \i ar`t` un paragraf. Dup` ce enumera
diferitele persoane importante care tocmai se odihneau la Worthing,
acesta ar`ta c` lady Stavely, b`trâna doamn` – client` fidel` a acestei
sta]iuni elegante – lipsea \n acest an, conducându-[i nepoata, onorabila
Cressida Stavely, la Ravenhurst Park, re[edin]a principal` a contelui de
Denville, unde fuseser` invitate de nobilul proprietar, cât [i de mama sa,
b`trâna doamn` contes`. Autorul articolului picant termina l`sând s` se
\n]eleag` c` putea fi a[teptat un anun] interesant din aceast` parte.
– Nu mama este cea care a trimis a[a ceva ziarului, exclam` Kit, ro[u
de mânie, nici nimic altceva ce ar putea da loc la ceva atât de insolent.
– Sunt foarte convins` de asta. Este Albinia, care \ncearc` s`-mi
for]eze mâna. {i a[ fi foarte mirat`, ad`ug` posomorât`, dac` n-a[
descoperi c` a f`cut tot posibilul pentru a-l \ndemna pe tata s` insereze
un anun] \n leg`tur` cu logodna mea cu lordul Denville. Ce proast`!
Nu-l cunoa[te bine! |]i po]i imagina cât a \nfuriat-o pe bunica.
|ncepu s` râd`.
– Nu [tiu ce a \nfuriat-o mai mult: aluzia perfid`, sau faptul c` Albinia
a f`cut impruden]a de a lua asupra ei s` dea presei indica]ii despre
deplas`rile sale. Ochii lui Kit aruncau fl`c`ri.
– {i a crezut c` mama.... ar putea s` se coboare...
Cressy \l \ntrerupse [i-i puse mâna pe bra], spunând:
– Oh! te rog, nu te mânia [i dumneata. I-a f`cut totu[i dreptate na[ei:
\n culmea mâniei, a spus c` n-o crede cu adev`rat capabil` de asta, \n
timp ce era genul tat`lui meu [i el este cu siguran]` vinovat. |]i garantez
totu[i c` n-are nimic de-a face cu asta.
Kit p`rea ceva mai pu]in sup`rat, dar dup` ce aruncase din nou o
privire asupra paragrafului din ziar, exclam` cu dispre].
164 GEORGETTE HEYER
– Inadmisibil! Mama dumitale vitreg` ar merita s` i se suceasc` gâtul.
Cât despre mizerabilul mic bârfitor care a compus aceast` capodoper`,
constata c` a avut grij` s` nu scrie nimic ce poate fi dezmin]it, sau pentru
care a[ putea s` pretind scuze.
Expresia fe]ei i se \mblânzi.
– M` \ntreb de ce-mi ies din s`rite dac` nu pentru c` dumneata e[ti
victima, s`rmana mea micu]`! |n]eleg \n ce \ncurc`tur` te pune. Nu pune
la inim` [i mai ales asta s` nu-]i influen]eze decizia.
Cressy avu un ciudat zâmbet u[or.
– Oh! cu siguran]` nu. Iar \n ce o prive[te pe Albinia, bunica tocmai
\i scrie. Po]i s` fii sigur c` va fi o scrisoare \n care tun` [i fulger`.
Cunoscând-o, sunt convins` c` Albinia ar prefera mai degrab` s` i se
suceasc` gâtul, decât s` primeasc` ceva asem`n`tor. Aproape mi-e mil`
de biata fat`. Tata va fi furios [i de[i \n general nep`s`tor, poate fi mai
violent decât bunica dac` reu[e[ti s`-l \nfurii. Va fi scandalizat de
incorectitudinea procedeului.
Sper c` asta nu va degenera \ntr-o ceart` prea puternic` \ntre Albinia
[i el.
– Serios? Eu nu sunt atât de milos ca dumneata.
– Este atât de proast`, explic` tân`ra fat`. Nu i se poate repro[a c`
este atât de proast`, sau atât de geloas`. Mai degrab` ar trebui s`-]i fie
mil` de ea, sau \n tot cazul s` \ncerci asta, pentru c` mai devreme sau mai
târziu, va suferi.
Lady Denville fu departe de a \mp`rt`[i acest punct de vedere. Când
citi paragraful din ziar, lu` foc. Mânia \i color` fa]a [i ochii superbi
aruncau fulgere. |i a]inti asupra lui Kit [i-l \ntreb` cu o voce tremur`toare:
– Cum au \ndr`znit? Oare cine este r`spunz`tor de acest monument
de vulgaritate?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 165
– Cressy crede c` este mama ei vitreg`. |i \mp`rt`[esc indignarea,
mam`, dar cel mai bun lucru pe care-l putem face este s` ignor`m toate
astea.
– Femeia asta! exclam` |n`l]imea Sa. Nu m` mir` din partea ei. Ai
v`zut cum a avut obr`znicia s` m` numeasc`? B`trâna doamn` contes`!
B`trâna doamn`!
Kit r`mase stupefiat.
– Da, desigur, dar...
– {i [tiu de ce, se dezl`n]ui mama sa. Este o viper`, este geloas`. {tie
c` Stavely mi-a cerut odinioar` mâna [i c` are \nc` o sl`biciune pentru
mine. |mi va face mare pl`cere s-o lini[tesc. Foarte mare pl`cere! O voi
face s` afle c` dac` Stavely nu mi-a pl`cut când era tân`r [i b`iat frumos,
acum \mi place [i mai pu]in. |i doresc mult noroc cu un so] care va
\ntre]ine pe prima venit`, \ndat` ce se va s`tura de ea.
Pu]in speriat de aceast` izbucnire neobi[nuit` de venin, Kit \ncerc`,
dar \n zadar, s-o calmeze. Lady Denville \l \ntrerupse rugându-l s` nu-i
pun` r`bdarea la \ncercare [i plec`, ]inând \n mân` ziarul incriminat, s`
bat` insistent la u[a camerei ladyei Stavely. Cum [tia c` nimic n-o sup`ra
mai mult pe b`trâna doamn` decât s` primeasc` vizitatori \nainte de clipa
\n care se hot`ra s` ias` din izolare, Kit se a[tepta la un dezastru. Dar
acesta nu se produse. Cele dou` doamne r`maser` \nchise timp de o or`
\ntreag`, pe care o consacrar`, nu f`r` \ncântare, unui schimb de p`reri
despre caracterul Albiniei Stavely. Singura not` discordant` fu dat` de
lady Stavely, care o inform` cu cruzime pe \ncânt`toarea sa gazd` c`, fie
c`-i pl`cea sau nu, era b`trâna doamn` contes` [i c` ar face mai bine s`
se obi[nuiasc` deja cu acest titlu.
– Ceea ce-mi este absolut imposibil, Kit! povesti mai târziu lady
Denville pe un ton tragic.
166 GEORGETTE HEYER
Dumnezeu [tie c` am suportat \ncerc`ri \n via]a mea, dar aceasta estepeste puterile mele.
Kit lu` imediat m`surile care se impuneau. |i spuse m`tu[ii sale, carepretindea c` v`zuse limpede \nc` de la \nceput, c` dac` mama sa [i-ar fiputut imagina c` se trag concluzii atât de absurde din cauza vizitei fiiceisale preferate, n-ar fi invitat-o niciodat` la Ravenhurst. Iar când unchiuls`u \ncepu s`-i ]in` o predic` despre incorectitudinea de a-[i informafamilia despre c`s`torie pe calea presei, puse cap`t protestelor salereplicând pe un ton de o polite]e glacial`:
– Po]i s` fii sigur, domnule, c` atunci când m` voi gândi s` m`c`s`toresc, va fi o pl`cere [i o onoare pentru mine s` v-o comunicpersonal.
Sc`p` f`r` menajamente de Ambrose pe care genul s`u r`u \l\ndemn` s`-[i sfideze v`rul [i când avu ocazia s`-i spun` o vorb` luiCressy, o sf`tui s` nu se mai gândeasc` la acest incident nepl`cut, dar f`r`importan]`.
– Cred c` nu vom mai auzi vorbindu-se despre el, \ncheie Kit.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 167
Capitolul 12
Aceast` pl`cut` iluzie nu dur`. Chiar a doua zi dup`-amiaz`, când
ploua [i Kit juca biliard cu Cressy, Norton intr` [i-l \ntreb` cu o voce
[optit` dac` poate s`-i vorbeasc`.
– Da, despre ce este vorba? \ntreb` Kit.
Norton tu[i [i-i arunc` o privire \nc`rcat` de semnifica]ii, care din
nefericire \i sc`p` tân`rului b`rbat. Kit o privea pe Cressy care-[i studia
viitoarea lovitur`, bilele nefiind bine plasate.
– Nu va fi u[or, se lament` ea. Chiar nu v`d ce a[ putea face.
– |ncearc` o lovitur` perpendicular`, o sf`tui Kit.
O nou` tuse slab` a lui Norton \l f`cu s` spun` pe un ton iritat:
– Ei bine, Norton, ce vrei?
– A[ putea s`-i spun o vorb` |n`l]imii Sale? repet` Norton.
Kit \l privi \ncruntându-se.
– Imediat. Ne deranjezi.
– |i cer iertare |n`l]imii Sale, relu` Norton a c`rei privire complice
deveni aproape mânioas`. O persoan` dore[te s` v` vad`.
– Foarte bine. Spune-i c` sunt ocupat [i \ntreab-o ce vrea.
Cressy, care ridicase ochii asupra majordomului, interveni:
– Du-te, lord Denville, m` recunosc \nvins` \nc` o dat`, de bun`voie.
Tân`ra fat` \i zâmbi lui Norton.
– Dac` \n]eleg bine, este urgent?
– Este adev`rat, domni[oar`, replic` Norton cu recuno[tin]`.
|ntre timp, Kit \[i d`du pân` la urm` seama c` Norton \ncerca s`-l fac`
s` \n]eleag` ceva. {i cum [tia de la Fimber c` majordomul n-avea nici o
b`nuial` asupra adev`ratei sale identit`]i, era destul de intrigat. Puse
tocul de biliard \n rastel, se scuz` fa]` de Cressy [i ie[i din \nc`pere, urmat
de Norton.
– Ei bine, cine este? \l \ntreb` dup` ce \nchise u[a. {i ce dore[te?
– Ah! n-a[ putea s` spun, |n`l]imea Voastr`, persoana refuzând s` m`
informeze.
Prezent`, fa]` de aerul intrigat al lui Kit, o fa]` impasibil` [i ad`ug` pe
un ton amenin]`tor:
– Poate ar trebui s` precizez, |n`l]imea Voastr`, c` persoana \n
chestiune nu apar]ine sexului masculin.
Fa]a lui Kit r`mase impasibil`. |ntreb` scurt:
– Numele s`u?
– Se nume[te Alperton, r`spunse Norton, f`r` respect, nici
convingere [i l`sând s` se \n]eleag` c` avea p`rerea sa asupra rangului
social al vizitatoarei, "doamna" Alperton... Nu este o persoan` tân`r`,
|n`l]imea Voastr`.
Privirea \i ezit` \n gol peste um`rul lui Kit, c`ruia \i spuse c`utându-[i
cuvintele:
– Am considerat de preferat s-o conduc \n salonul albastru, |n`l]imea
Voastr`. Deoarece, la aceast` or`, sir Bonamy [i domnul Cliffe \[i fac ca
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 169
de obicei siesta \n bibliotec`. {i când i-am spus c` nu primi]i vizite ast`zi,
mi-a declarat c` va r`mâne aici pân` \n clipa \n care va fi posibil s-o
primi]i.
Acum, Kit \n]elese c` atunci când va intra \n salonul albastru, va avea
de-a face cu un adversar puternic. Mai \ntâi presupusese c` era vorba de
o femeie u[uratic`, prieten` de-a lui Evelyn, care avusese impertinen]a s`
apar` la Ravenhurst. Dar Norton \l lini[tise precizând c` nu era o
persoan` tân`r`. A[a c`, spuse calm:
– De acord, m` voi duce s-o v`d.
Norton se \nclin`.
– Foarte bine, |n`l]imea Voastr`. Trebuie s`-i spun vizitiului s`
a[tepte?
– Un vizitiu?
– O tr`sur` cu doi cai, \nchiriat`.
– Ah! Trimite-l la grajd. O s` se ocupe de el.
Norton se \nclin` din nou [i, precedeându-l, str`b`tu holul, apoi un
coridor lung care ducea \n salonul albastru. Deschise u[a [i Kit p`trunse
\n \nc`pere, afi[ând o dezinvoltur` pe care era departe s-o simt`.
Vizitatoarea era a[ezat` pe o canapea mic`. |i arunc` o privire de
viper` [i spuse cu o ironie amenin]`toare.
– Ia te uit`! Ia te uit`! A[adar, era]i totu[i acas`, |n`l]imea Voastr`.
Kit \naint` \ncet. Primul s`u gest fu: "Doamne! Nu este genul lui
Evelyn!" Apoi, avu impresia c` doamna Alperton, oricât de incredibil
putea s` fie, apar]inea acelei categorii de femei de o anumit` vârst`,
cunoscute sub numele foarte surprinz`tor de "patroane de bordel". Asta
]inea mai ales de \mbr`c`mintea ridicol`. Kit nu se interesa deloc de
moda feminin`; ar fi fost incapabil s` descrie rochia pe care o purta mama
sa \n acea zi.
170 GEORGETTE HEYER
Dar sim]ea totu[i c` toaleta b`t`toare la ochi [i chiar revolt`toare a
doamnei Alperton, nu era cea a unei persoane de calitate.
Avea categoric vreo cincizeci de ani. De fapt, nu avea decât cu câteva
luni mai mult decât lady Denville. Probabil fusese foarte frumoas` \n
tinere]e, dar abuzul de farduri [i de lichioruri tari \i marcaser` fa]a.
L`comia de bani i se citea \n ochi, umbrindu-le str`lucirea; \n schimb,
amatorii de femei solide n-ar fi putut repro[a nimic siluetei sale cu forme
pline, \ncorsetat` cum se cuvine.
Oricum, trebuia s` recunoasc` faptul c` doamna Alperton se
\mbr`case cu cea mai mare grij`. G`sise potrivit s` \mbrace cu aceast`
ocazie cea mai elegant` rochie a sa, ca [i haina dublat` cu blan`.
Kit spera din toat` inima c` va reu[i s` scape de ea \nainte ca oaspe]ii
s-o poat` vedea, deoarece acea blan` liliachie \mpodobit` cu epole]i [i
cordon, purtat` peste o rochie decoltat` din satin roz, \i p`rea culmea
ororii.
Se opri lâng` masa din centrul salonului [i o privi.
– Ei bine, doamn`, pot s` [tiu ce v` aduce la mine?
Pieptul s`u mare se ridic`.
– Dac` pute]i s` [ti]i? Desigur, n-ave]i nici o idee? Oh! Nici cea mai
mic`! Sta]i plantat acolo, mândru ca un p`un, dându-v` aere \n fa]a cuiva
care a frecventat domni de rang mai \nalt! {i am avut servitori de alt` clas`
decât ridicolul majordom care mi-ar fi servit de sclav, lord Denville. Am
venit s` v` spun c` nu v` pute]i permite s` frânge]i inima unei s`rmane
fete nevinovate. Nu f`r` s` pl`ti]i pre]ul! Oh! Dumnezeule, nu!
– A cui inim` am frânt-o? \ntreb` Kit. S` fie a dumneavoastr`,
doamn`?
– A mea este destul de puternic`! exclam` ea. Nici marchizul n-a
reu[it asta, care m` trata ca pe o prin]es`, nu-mi refuza nimic [i care
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 171
mi-a f`cut un minunat cadou când ne-am desp`r]it, f`r` s` ne fi certat
vreodat`, deoarece [tia ce i se datoreaz` unei doamne...
Se opri, pierzându-[i firul discursului [i \ntreb`:
– Unde r`m`sesem?
Kit \i veni \n ajutor.
– Spunea]i c` marchizul n-a reu[it s` v` frâng` inima...
– Exact. A[a c` un pu[ti care este de-abia la primii s`i n`dragi, va reu[i
asta, chiar dac` a[ avea cu zece ani mai pu]in, relu` doamna Alperton. Nu
inima mea a]i frânt-o, ci pe cea a Clarei... ceea ce, de altfel, nu-mi
\mpiedic` inima s` sângereze pentru ea. {i de aceea sunt aici, lord
Denville [i f`r` pl`cere, v` asigur. Zdruncinat` cum am fost \n acea
tr`sur` veche galben`, eu, care eram obi[nuit` s` c`l`toresc \n calea[ca
mea cu patru cai. Doar dragostea de mam` m` putea obliga la asta.
Aceste ultime cuvinte \l f`cur` pe Kit s` uite dorin]a de a descoperi
identitatea marchizului care o \ntre]inuse pe doamna Alperton pe picior
atât de mare. |ncepuse, \n tot cazul, s`-[i spun` c` problema nu putea s`
fie foarte grav`. Dar termin` prin a se \ntreba dac` nu fusese prea
optimist. Când doamna Alperton, dup` ce scotocise \n buzunarul hainei
de blan`, \i flutur` prin fa]a ochilor o t`ietur` dintr-un ziar pe care-l
recunoscu f`r` greutate, Kit se \ntreb` cu groaz` dac` Evelyn, \ntr-o clip`
de r`t`cire, nu-i promisese c`s`toria acestei necunoscute Clara [i dac` nu
era pe cale de a fi urm`rit pentru ruperea logodnei. Ce ad`ug` doamna
Alperton nu f`cu decât s`-l sperie mai mult.
– Sunte]i un [arpe, \i spuse ea, un seduc`tor josnic, care a vrut s-o
\n[ele pe aceast` s`rman` nevinovat`, cu promisiuni!
– Ridicol, r`spunse Kit, \nc` st`pân pe el.
– Ah! serios, este ridicol? |mi \nchipui c` acum ve]i pretinde c` n-a]i
p`r`sit-o?
172 GEORGETTE HEYER
Orice prostie ar fi putut face Evelyn, Kit era sigur c` nu sedusese o
copil` nevinovat`, presupunând c` fiica doamnei Alperton ar putea fi
altfel. A[a c` r`spunse foarte ferm:
– Evident.
– Când a]i luat-o pe Clara mea sub protec]ia dumneavoastr`, a]i
promis c` v` ve]i ocupa de ea.
– Ei [i?
Fa]a femeii se color`, ajungând aproape \n tonul hainei de blan`, \n
timp ce \njura cu buzele ro[ii. Pleoapele i se \ncre]ir` [i spuse pe un ton
amenin]`tor:
– |ncerca]i s` m` manipula]i? Dar nu ve]i reu[i, frumosule domn. A]i
putut s-o \n[ela]i pe s`rmana mielu[ic`, dar v` previn c` eu am o vârst`
\naintat` [i c` nu vinde]i castrave]i la gr`dinari.
– Sunt foarte sigur de asta, r`spunse Kit, zâmbind.
Doamna Alperton deveni stacojie. Dar dup` ce-l fulger` cu privirea o
clip`, sfâr[i prin a se st`pâni [i trecu de la melodramatic, la practic.
– S` vorbim pu]in ce trebuie. Nu i-a]i mai dat Clarei un semn de via]`
de aproape o lun` [i când ea v-a scris, deoarece [tiu c` v-a scris, n-a]i
r`spuns. A fost tulburat`, \ntrebându-se dac` era]i bolnav, sau a]i avut un
accident! N-a]i preg`tit-o pentru ce tocmai a citit \n ziar, biata copil`! A
f`cut o criz` de nervi. Nu [i-ar fi imaginat vreodat`, dup` cele ce i-a]i spus,
c` v` ve]i comporta \ntr-un mod atât de pu]in elegant.
Foarte u[urat s` afle c` domni[oara Alperton se pare c` nu sperase
niciodat` la o c`s`torie cu Evelyn, Kit r`spunse:
– Aceast` indiscre]ie, doamn`, a fost publicat` f`r` [tirea mea.
Era gata s` adauge c` era de asemenea f`r` fundament, dar se st`pâni
\n ultima clip`, ne[tiind dac` [i Cressy ar fi de acord. Se mul]umi s`
spun`:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 173
– Clara [tie foarte bine c` nu-mi place s` scriu. Dar a[ fi f`cut-o, dac`
nu aveam inten]ia s` merg s-o v`d. |mprejur`rile m-au \mpiedicat...
– Da, toat` lumea cunoa[te aceste \mprejur`ri, \l \ntrerupse doamna
Alperton. De altfel, ar trebui s` fii naiv pentru a crede toate aceste vorbe
goale. |ncerca]i s` v` eschiva]i f`r` s` pl`ti]i, iat` ce vre]i s` face]i, pentru
c` sunte]i bogat.
– V` \n[ela]i, dar \i pute]i spune Clarei...
– Da, este adev`rat, continu` doamna Alperton, cu fulgere \n ochi.
Nu \ncerca]i s` m` face]i s` cred c` nu sunte]i putred de bogat, lord
Denville, deoarece v` voi opri foarte repede. Tat`l dumneavoastr` era
foarte bogat [i sunt sigur` c` v-a l`sat totul.
Kit o \ntrerupse, spunând:
– Gre[i]i, doamn`. N-am nici cea mai mic` inten]ie de a m` "eschiva".
{i dac` m` voi gândi s` m` c`s`toresc, o voi informa cu siguran]` pe
Clara.
– Dar exact asta a]i f`cut! exclam` ea cu indignare, [i \nc` prin ziare!
Trebuie s` ave]i o inim` de piatr` pentru a ac]iona astfel.
– V-am spus deja c` a fost vorba de o simpl` bârf` [i...
– {tiu, [i v` sf`tuiesc s` nu v` pierde]i timpul s`-mi repeta]i, r`spunse
cu violen]` doamna Alperton. Ve]i pretinde c` tot bârf` este c`
domni[oara Stavely locuie[te acum la dumneavoastr`?
– Domni[oara Stavely, doamn`, este fina mamei mele [i este invitata
sa, nu a mea.
– Ia te uit`, ia te uit`! De altfel, nu m` mir`, deoarece evident n-ar fi
venit aici, dac` n-ar fi invitat-o mama dumneavoastr`. {i dac` tat`l s`u are
inten]ia s`-i dea o zestre frumoas`, dup` p`rerea mea are noroc,
deoarece are cel pu]in dou`zeci de ani [i Stavely nu-[i desface cu pl`cere
b`ierile pungii.
174 GEORGETTE HEYER
Dar nu [tiu dac` va fi atât de \ncântat` s` afle modul \n care a]i
tratat-o pe Clara mea, lord Denville.
Kit se \ncord` imperceptibil, \n]elegând, v`zând zâmbetul r`ut`cios al
doamnei Alperton, c` nu era o amenin]are \n vânt. Venise s`-l [antajeze
[i devenea periculoas`. Evident, dac` dezv`luia public pretinsa sa
mojicie, nu va mai putea ob]ine ce spera. Dar vedea c` nu era deloc \n
stare s` se st`pâneasc` [i-[i d`dea seama c` dac` \i va refuza ceva, nu va
ezita s`-[i pun` \n aplicare amenin]`rile. Cum, \n acest caz, vocea \i
devenea tot mai strident` sub efectul emo]iei, se temea ca singura
persoan` de la Ravenhurst care s` afle totul s` nu fie Cressy. Se \ntreba
cum va reu[i s` scape de ea f`r` s` provoace o scen`, la care doar
gândindu-se, tremura. Cu cea mai mare bun`voin]` din lume, era \n
imposibilitate de a o face s` tac` oferindu-i bani. Nu putea s` ia nici de la
Evelyn, nici de la el. De altfel, nu dorea deloc asta. Oare cum ar putea afla
importan]a obliga]iilor lui Evelyn fa]` de Clara? Nu [tia nici m`car dac`
doamna Alperton ac]iona la cererea sa [i credea mai degrab` c` nu va
vedea vreodat` un ban din ce spera mama sa s` ob]in`. De altfel, cu
siguran]`, aceasta din urm` nu avusese nici un rol de jucat \n deciziile
care s-ar fi putut lua \ntre Evelyn [i Clara.
Mai \ntâi, nu era genul lui Evelyn s` \nceap` negocieri meschine cu
mama dulcineei. Apoi, doamna Alperton nu f`cuse aluzie la asta. Kit era
foarte hot`rât s` nu se angajeze \n mod necugetat \n numele fratelui s`u.
Gândurile i se citiser` probabil pe fa]`, deoarece doamna Alperton,
care nu \ncetase s`-l observe, relu` ridicând tonul:
– Domni[oara Stavely va afla, v` previn.
– Spune]i-mi, doamn` Alperton, o \ntrerupse Kit, pe un ton
zeflemitor, trebuie oare s` \n]eleg c` vorbi]i \n numele Clarei? Asta i se
potrive[te atât de pu]in.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 175
Luase aceast` fraz` la \ntâmplare, neavând nici o modalitate de a [ti
dac` numita Clara nu mo[tenise caracterul mamei sale. Dar v`zând
expresia pe care o luase fa]a acesteia, \n]elese c` ]intise bine. Doamna
Alperton \l privi cu mânie [i r`spunse dup` o scurt` ezitare:
– Oh! Dumnezeule, nu! {ti]i foarte bine c` dulcea copil` v` iube[te
atât de mult, \ncât s-ar l`sa mai degrab` c`lcat` \n picioare decât s` fac`
ceva care s` v` displac`, chiar dac` ar trebui s` moar`. Ceea ce, de altfel,
s-ar fi putut \ntâmpla, deoarece n-am v`zut-o \nc` vreodat` \n asemenea
stare, de-abia capabil` s` ridice capul de pe pern` [i plângând de
diminea]` pân` seara. Sl`be[te de la o or` la alta.
Kit scutur` din cap.
– M` \ntrista]i profund, doamn`. Nu b`nuiam c` este atât de
sensibil`.
Se sim]ea mai sigur pe el, fiind absolut sigur c` Evelyn nu s-ar fi
\ndr`gostit niciodat` de o fat` atât de smiorc`it`. Dup` toate aparen]ele,
]intise din nou exact, deoarece doamna Alperton \i declar` cu o voce
gâtuit` de mânie, c` el nu [tia cât de emotiv` era Clara [i câte eforturi
f`cea pentru a-l \ntâmpina zâmbind, când binevoia s-o viziteze.
– Dac` este a[a, trebuie s` fie fericit` c` a sc`pat de mine, spuse Kit,
st`pânindu-[i un zâmbet u[or.
V`zu c` doamna Alperton se preg`tea s` se lanseze \n noi acuza]ii [i
ridic` mâna.
– Nu, nu, ajunge! V-a]i \ndeplinit misiunea. |mi pare r`u s` aflu trista
stare \n care se afl` Clara [i v` rog s` v` \ntoarce]i la c`p`tâiul s`u cât mai
repede cu putin]`. Transmite-]i-i profundul meu regret c` am fost cauza
involuntar` a dezam`girii ei [i asigura]i-o c` voi veni imediat ce voi putea.
O clip`, crezu c` discu]ia se va opri aici. Dar doamna Alperton era
combativ`.
176 GEORGETTE HEYER
Pierzându-[i brusc orice interes pentru inima frânt` a fiicei sale, spuse
cu brutalitate:
– Nu \nainte de a pl`ti. V` cunosc eu pe voi `[tia. Un fandosit, asta
sunte]i. Dar atâta timp cât voi tr`i, nu-mi ve]i convinge fiica s` renun]e la
dreptul s`u!
– Doamn` Alperton, r`spunse Kit cu r`ceal`, face]i o gre[eal`. Nu
sunt s`rac, dar nu m` voi l`sa jumulit ca un porumbel. Clara nu se va
plânge de lipsa mea de generozitate, dar indiferent de aranjamentul pe
care-l vom face, va fi \ntre ea [i mine [i nimeni altcineva.
– Ah! Z`u! exclam` ea. A[a o lua]i? Nu voi p`r`si aceast` cas` \nainte
de a m`rturisi totul domni[oarei Stavely. |ncerca]i s` m` da]i afar`, dac`
\ndr`zni]i. {i s` nu veni]i s`-mi povesti]i c` a ie[it [i nu se \ntoarce decât
noaptea, deoarece chiar dac` v-a[ crede, ceea ce nu este cazul, o voi
a[tepta pân` la miezul nop]ii [i chiar mai târziu.
|n acea clip` se f`cu auzit` o voce complet nea[teptat`.
– Ce fericire c` n-am ie[it, spuse domni[oara Stavely. Dorea]i s` m`
vede]i, doamn`?
Cum Kit era cu spatele la u[`, \mpiedicând-o astfel pe doamna
Alperton s-o vad`, nici unul dintre ei nu observase deschizându-se \ncet
[i pe Cressy strecurându-se \n \nc`pere. Doamna Alperton tres`ri [i-[i l`s`
s` cad` umbrela de soare, \n timp ce Kit se \ntoarse brusc [i consternarea
\nlocui non[alan]a pe care crezuse potrivit s-o afi[eze pân` atunci pe
chipul s`u.
Adresându-i un zâmbet seduc`tor, Cressy \naint` \n salon. Involuntar,
Kit \ntinse mâna pentru a o opri, dar ea nu ]inu cont [i se a[ez` vizavi de
doamna Alperton, \n fa]a [emineului.
– Ierta]i-m` c` v-am \ntrerupt, spuse cu amabilitate Cressy, dar
vorbea]i atât de tare, doamn`, \ncât nu m-am putut \mpiedica s` aud o
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 177
parte din ce spunea]i. Mi s-a p`rut c` \n]eleg c` dorea]i s`-mi m`rturisi]i
anumite lucruri.
– Nu! interveni Kit.
Doamna Alperton, al c`rui ten \[i rec`p`t` treptat culoarea normal`,
\i arunc` o privire intrigat` \nainte de a-[i \ndrepta din nou ochii asupra
lui Cressy. P`rea nehot`rât`. Se vedea c` se \ntreba dac` sosirea tinerei
fete putea s` fie folosit` \n avantajul s`u, sau dac` partida era pierdut`.
Pentru a câ[tiga timp, spuse, cânt`rindu-[i cuvintele:
– A[adar, dumneavoastr` sunte]i fiica lui Stavely? Nu-i sem`na]i deloc,
dac` am o memorie bun`.
F`r` s` dea aten]ie acestei familiarit`]i, Cressy r`spunse calm:
– Nu, se spune c` sem`n mai degrab` mamei. {i acum, ce dorea]i
s`-mi spune]i, v` rog?
– |n ce m` prive[te, relu` doamna Alperton, nu doresc s` v` spun
nimic. N-am nimic \mpotriva dumneavoastr` [i nu-mi place s` umblu cu
bârfe, decât dac` sunt obligat`.
|[i \ndrept` privirea spre Kit [i ad`ug`:
– Poate a]i prefera s` tac, lord Denville?
– Ba nu, interveni Cressy.
Doamna Alperton nu ]inu seama [i continu` s`-l priveasc` atent pe
Kit, cu un aer r`ut`cios. Acesta \i sus]inu privirea [i tr`s`turile i se
\n`sprir`:
– |ntr-adev`r, a[ prefera asta, spuse, dar v-am prevenit deja c` nu m`
voi l`sa jumulit. Aten]ie la ce face]i, doamn` Alperton. Sunte]i pe cale s`
v` pierde]i creditul.
– Nu \nainte de a v` \nfunda, replic` ea cu ciud`. {i voi fi foarte
fericit`, deoarece \n calitate de mam`, mi se rupe inima s-o v`d pe aceast`
fat` tân`r`, nevinovat`, \n[elat` cum a fost biata mea Clara.
178 GEORGETTE HEYER
Ah! micu]o, nu [tii cu ce pramatie ai de-a face.
Kit se rezem` cu spatele de perete [i-[i \ncruci[` bra]ele, resemnat.
– Nu, \ntr-adev`r nu [tiu, r`spunse Cressy. Clara este fiica
dumneavoastr`, doamn`?
– Este fiica mea, repet` doamna Alperton, cu vocea \nc`rcat` de
suspine. Sedus` de aceast` canalie [i p`r`sit` f`r` m`car s-o mai vad`.
– Este \ngrozitor, continu` Cressy. O m`rturisesc cu stupoare! N-a[ fi
crezut niciodat` c` s-ar putea comporta \ntr-un mod atât de josnic!
Doamna Alperton r`mase uluit`. La fel [i Kit. Sperase ca domni[oara
Cressy s` pun` la \ndoial` cea mai mare parte a \ntâmpl`rii dar, oricum,
aceasta era prea pu]in f`cut` pentru urechile unei tinere fete rafinate [i
se a[teptase s-o vad` tulburat`, sau cel pu]in jenat`. Dar nici el, nici
doamna Alperton nu ]inuser` seama de \mprejur`rile speciale \n care
fusese crescut`, al`turi de un tat` ale c`rui aventuri galante nu erau un
secret pentru nimeni.
– Este \ntr-adev`r foarte incorect din partea sa, continu` Cressy. Chiar
mi-e mil` de ea... [i de dumneavoastr` doamn`, deoarece \mi \nchipui c`
nimic nu v` poate fi mai nepl`cut decât s` v` sim]i]i obligat` s`-i
reaminti]i lordului Denville obliga]iile sale.
– Nu, replic` doamna Alperton pu]in n`ucit`, nu, desigur.
– Dar poate este vorba de o ne\n]elegere, continu` Cressy pe un ton
\n]eleg`tor. S` [ti]i c` este teribil de distrat. A]i f`cut bine c` i-a]i amintit
de acest lucru.
Sunt convins` c` acum, când [i-a amintit, va ac]iona cum trebuie,
nu-i a[a, domnule?
– Exact cum trebuie, confirm` Kit.
– Ei bine, sincer! se sufoc` doamna Alperton. N-am auzit niciodat` a[a
ceva! V` spun c` este un destr`b`lat, domni[oar`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 179
– A[ \n]elege foarte bine dac` i-a]i spune-o lui, dar nu v`d ce m`
prive[te pe mine, spuse Cressy cu un aer surprins. Nu m` prive[te... dar
\mi pare r`u pentru fiica dumneavoastr`.
– Ar fi trebuit s` b`nuiesc, gemu doamna Alperton. |mi \nchipui c`
dac` era un asasin, v-ar fi fost egal. Oh! am tr`it destul de mult timp
pentru a auzi o persoan` din \nalta societate [i o fat` tân`r`, vorbind cu
atâta \ndr`zneal`, f`r` s` ro[easc`. Pe vremea mea, fetele nu se
comportau a[a!
P`ru o clip` dispus` s` se \nduio[eze \n leg`tur` cu acest subiect, dar
\[i relu` repede combativitatea.
– {i când te gânde[ti c` am venit s` v` aten]ionez, imaginându-mi c`
nu [tia]i nimic. Mi se frânge inima la ideea c` v` ve]i c`s`tori cu un
asemenea individ. O ve]i regreta, fata mea, \n ciuda averii [i a titlului s`u
frumos.
– Dumnezeule, dar v` cred! exclam` Cressy. Dar n-am nici cea mai
mic` inten]ie de a m` c`s`tori cu lordul Denville!
Doamna Alperton era tot mai derutat`, dar f`cu un efort disperat
pentru a-[i reveni.
– Ah, adev`rat? Atunci, vre]i s`-mi spune]i, domni[oar` Stavely, ce
\nseamn` asta?
Aruncând o privire asupra t`ieturii din ziar pe care i-o \ntinse, Cressy
lu` o clip` un aer complet stupefiat. Apoi, chipul i se lumin` [i izbucni \n
râs.
– Acum \n]eleg! exclam` ea. Imagina]i-v`, doamn`, c` m` \ntrebam de
ce dorea]i s`-mi vorbi]i. Mi se p`rea atât de ciudat. Dar acum \n]eleg! A]i
citit acel articol stupid din "Morning Post", care ne-a tulburat pe to]i. A
existat vreodat` ceva mai absurd? Dar este \ntr-adev`r foarte penibil,
continu` Cressy, pref`cându-se c` ia un aer serios. V` cer iertare,
180 GEORGETTE HEYER
doamn`. N-ar fi trebuit s` râd, când mizerabilul care a scris aceste rânduri
ridicole v-a produs atâtea nepl`ceri. Ce amabil din partea dumneavoastr`
s` veni]i s` m` vede]i! A]i câ[tigat recuno[tin]a mea [i-mi pare r`u c` v-a]i
dat atâta osteneal` degeaba.
– Nu-l ve]i lua de so]? \ntreb` doamna Alperton cu un aer suspicios.
Privirea i se plimb` de la Cressy la Kit. Apoi, pentru c`-l v`zuse pe
acesta din urm` zâmbind \n timp ce o privea pe Cressy, ad`ug`:
– Baliverne! {i vre]i s` m` face]i s` cred c` nu este \ndr`gostit de
dumneavoastr`?
– Nu! Cel pu]in o sper din toat` inima, deoarece sunt convins` c` nu
suntem f`cu]i unul pentru altul.
– Este prea mult! exclam` doamna Alperton, izbucnind \ntr-un râs
dispre]uitor. Nu m` ve]i \n[ela atât de u[or. Toat` lumea poate vedea...
– Nu spune]i mai mult, o rug` Cressy \ntr-un acces subit de timiditate
feciorelnic`. Nu se va pune problema s`-l iau de so] pe lordul Denville,
doamn` [i ve]i \n]elege asta când v` voi spune c` inima mea este
angajat`.... \n alt` parte!
Urm` o t`cere glacial`, \n timp ce doamna Alperton p`rea r`v`[it`.
|ncetând s-o priveasc` pe Cressy, Kit disp`ru discret, sigur c` aceasta era
\n m`sur` s` fac` singur` fa]` situa]iei [i dorind s` pun` s` fie adus`
tr`sura doamnei Alperton, f`r` s` piard` timpul. |l \ns`rcin` cu asta pe un
valet \n livrea, c`ruia \i ceru de asemenea s`-l roage pe Challow s` vin` la
el.
Acesta nu \ntârzie s` soseasc`. |ntreb`rile pe care i le puse Kit nu-l
mirar` deloc.
– Da, domnule, [tiu de unde vine tr`sura aceasta. Vizitiul mi-a spus
c` a fost \nchiriat` la Tunbridge Wells. Este guraliv, [i cum n-are nici un
motiv s` ne spun` pove[ti, \l putem crede. Tot din spusele lui, domnule
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 181
Kit, persoana care a \nchiriat-o a avut o discu]ie cu Norton \nainte caacesta s-o lase s` intre. I-a spus c` dac` nu putea s`-l vad` pe |n`l]imeaSa, acesta va regreta pân` la ultima suflare. Dar când mi-a spus c`persoana \n chestiune nu era decât o scorpie b`trân`, am ciulit urechile.A[adar, nu era una din "cuno[tin]ele" |n`l]imii Sale, dac`-mi permite]i s`m` exprim astfel.
– Este mama uneia dintre "cuno[tin]ele" sale, r`spunse Kit\ncruntându-se.
– Nu se poate! exclam` Challow, scandalizat. {i ce vrea?– Se pare c` fratele meu nu i-a mai vizitat fiica de aproape o lun`. Se
crede p`r`sit`. Spera c` poate... Dar dac` vine din Tunbridge Wells, totn-am \naintat prea mult, pentru c` [tim c` nu s-a dus acolo.
– A[ putea s` jur asta, afirm` Challow. {i cu atât mai bine dac` ap`r`sit-o \ntr-adev`r pe aceast` fat`. Totu[i, domnule Kit, \mi p`re]i laananghie. Dac` mama sa este scorpia pe care mi-a descris-o vizitiul, amimpresia c` va trebui s` capitula]i.
Kit \[i reg`si zâmbetul.– Da, [i eu am crezut c` eram la ananghie, recunoscu el, [i c` eram
pierdut. Dar am fost salvat \n ultimul minut... [i scorpia este pe punctuls` plece... b`tut` m`r.
182 GEORGETTE HEYER
Capitolul 13
Când se \ntoarse \n salonul albastru, Kit \n]elese dup` ce auzi, c`
doamna Alperton o \ncântase pe Cressy cu aminti nostalgice din trecutul
s`u glorios. Expresia senin` de pe fa]a domni[oarei Stovely \l f`cu s`
spere c` doamna Alperton, care manifesta atâta respect pentru tinerele
fete pure, trecuse sub t`cere am`nuntele cele mai picante ale carierei sale
[i nu insistase asupra caracterului intim ale leg`turilor pe care le avusese
cu lordul Stavely. Nu se \n[elase: doamna Alperton \[i \ntrerupsese de
mai multe ori povestirea, pentru a se scuza c` se l`sase dus` pân` la a
dep`[i limitele decen]ei. Avusese chiar grij` s-o asigure pe Cressy c`, de[i
avusese deseori ocazia s`-l invite pe lordul Stavely la recep]iile sale,
rela]iile lor nu dep`[iser` niciodat` limitele unei simple prietenii
"mondene". Când intr` Kit, \i explica lui Cressy c`, indiferent de originea
lor, cei mai mari seniori aveau uneori nevoie s` se destind`. Cressy
avusese asupra ei o influen]` lini[titoare, dar apari]ia lui Kit \i aduse \n
memorie toate repro[urile.
Se \ntrerupse [i-l fulger` cu privirea.
– Dup` cum \]i po]i \nchipui, doamna Alperton este gr`bit` s` se
\ntoarc` lâng` fiica sa, spuse Cressy \nainte ca aceasta s` aib` timp s`
redeschid` ostilit`]ile. Tocmai mi-a m`rturisit c` va avea greut`]i \n a pl`ti
tr`sura \nchiriat` [i am crezut c` pot s-o asigur c` te vei ocupa dumneata
de asta, pentru c` neaten]ia dumitale de neiertat merit` aceast`
cheltuial`.
– Ai f`cut foarte bine, r`spunse Kit. De altfel am luat-o \nainte.
Tr`sura este la u[`, doamn`. Face]i-mi onoarea de a-mi permite s` v`
conduc.
Ridicându-se de pe canapea, doamna Alperton binevoi s`-i adreseze
cu demnitate un salut din cap, \n timp ce-l f`cea s` observe, nu f`r`
am`r`ciune, c` era cel mai mic lucru pe care-l putea face. |[i lu` cu
amabilitate r`mas-bun de la Cressy, pufni cu dispre] trecând prin fa]a lui
Kit care-i ]inea u[a deschis` [i ie[i din \nc`pere.
Tân`rul b`rbat o \nso]i pân` la tr`sur`, o ajut` foarte galant s` suie
treapta [i o rug` s-o asigure pe nefericita Clara c` n-o va uita [i n-o va l`sa
s` moar` de foame.
Se \ntoarse \n salonul albastru. Cressy se afla \nc` acolo.
– Ar fi trebuit s` i se ofere ni[te r`coritoare, \i spuse ea cu cea mai
mare seriozitate. M-am gândit la asta, dar mi-a fost team` s` nu ne aud`
cineva [i s` nu intre. Poate lady Denville, sau domnul Cliffe...
– Nu cred c` mama ar fi fost mai tulburat` decât dumneata, dar
Dumnezeu face ca unchiul s` nu aud` vorbindu-se de toate acestea!
Se duse s` \nchid` u[a [i o privi.
– Cressy, ce-ai vrut s` spui declarându-i acestei zgrip]uroaice c` inima
dumitale este deja angajat` \n alt` parte?
Tân`ra fat` ro[i pu]in, dar r`spunse cu un aer vesel:
– Vorbea pe un ton atât de melodramatic, \ncât m-a cucerit.
184 GEORGETTE HEYER
{i apoi, trebuia neap`rat s` g`sesc s`-i spun ceva pentru a o convinge.
Sim]eam c` nu m` va crede cu adev`rat când \i voi spune c` nu m` voi
c`s`tori cu fratele dumitale.
Kit oft` profund [i-[i puse amândou` mâinile pe umerii s`i.
– Nu po]i s` [tii cât de mult am dorit s`-]i spun adev`rul. Cressy,
draga mea, iart`-m`. Te-am tratat \ntr-un mod \ngrozitor [i te iubesc atât
de mult!
Domni[oara Stavely, care se adâncise \n examinarea nasturelui de sus
de la ve[mântul s`u, ridic` timid ochii:
– Adev`rat, Kit? E[ti sincer?
Preferând ac]iunea vorbelor, domnul Fancot nu r`spunse nimic, dar
o lu` \n bra]e [i o acoperi cu s`rut`ri. Domni[oara Stavely, care nu-l
v`zuse niciodat` decât moderat [i politicos, \[i d`du seama c` nu-l
cuno[tea. |mbr`]i[area domnului Fancot era aproape brutal`. {i faptul c`
nu ]inea deloc seama de slabele sale proteste, ar fi putut fi calificat ca
nedelicat. Ea nu era câtu[i de pu]in obi[nuit` s` fie tratat` \n acest mod
[i-[i spuse c` bunica n-ar fi aprobat-o c` a cedat, dar cum domnul Fancot
p`rea c` pierduse orice sim] al convenien]elor, era inutil s` protesteze.
Câteva minute mai târziu, a[ezat` pe canapea \n locul doamnei
Alperton [i cuib`rit` \n bra]ele lui Kit, Cressy \l \ntreb`:
– De ce ai f`cut asta, Kit? Pare de necrezut!
– De necrezut, dar mai ales.... scandalos! |]i cer iertare, de[i nu regret
nimic. Dac` nu m` \ntorceam \n acea noapte, poate nu te-a[ fi cunoscut
niciodat` altfel decât ca so]ia lui Evelyn.
La acest gând \nsp`imânt`tor, o strânse mai tare lâng` el. Cressy \l
lini[ti s`rutându-l pe obraz [i spunându-i, \ndat` ce-[i rec`p`t` respira]ia:
– Nu cred c` l-a[ fi luat vreodat` de so] pe Denville. Aproape
renun]asem când te-am \ntâlnit. {i apoi, amabilitatea ta m-a p`c`lit [i
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 185
mi-am spus c` poate m` voi hot`r\. Dar de ce ai jucat aceast` comedie cu
mine?
– Pentru a-l scoate pe Evelyn din \ncurc`tur`, m`rturisi Kit. Nimeni,
\n afar` de mama, Fimber [i Challow n-a [tiut c` am plecat din Viena. {i
cum, \n tinere]e, ne puneam deseori unul \n locul celuilalt, f`r` ca nimeni
s` observe, eram sigur c` va reu[i. Dar când am luat locul lui Evelyn la
acea faimoas` cin`, credeam c` va fi doar pentru acea sear`. Dac` a[ fi
[tiut c` voi fi obligat s` continuu, nimic nu m-ar fi putut face s` cedez
insisten]elor mamei.
Cressy zâmbi.
– Eram sigur`! Ea este cea care te-a convins?
– Da, dar, recunoscu Kit sincer, eu i-am dat f`r` s` vreau ideea,
spunând \n glum` c` a[ putea lua locul lui Evelyn, \n acea sear`. Voiam
doar s-o fac s` râd`. Era atât de consternat` de absen]a lui Evelyn. Am
crezut c` un incident f`r` importan]` \l \ntârziase. Oare po]i s` \n]elegi,
Cressy? Am vrut s` evit cu orice pre] ofensa intolerabil` pe care ]i-ar fi
adus-o lipsa lui Evelyn de la o recep]ie dat` \n onoarea sa.
– |n]eleg foarte bine. Nu-]i fac nici un repro[. |]i sunt chiar
recunosc`toare c` ai evitat o asemenea umilin]`. Dar de ce nu s-a \ntors
Evelyn?
– Nu [tiu nimic. Era rezemat` de um`rul lui, dar se \ndrept` brusc.
– Nu [tii nimic? Dar.... unde este Evelyn?
– Nu [tiu mai mult [i asta este \ngrijor`tor, m`rturisi Kit. La \nceput,
mi-am spus nu c` uitase invita]ia la Mount Street, ci c` se \n[elase asupra
datei.
– Era foarte plauzibil, recunoscu Cressy. Este atât de distrat. Toat`
lumea glume[te pe acest subiect [i cunosc pe cineva care-i trimite
\ntotdeauna o nou` invita]ie chiar \n ziua recep]iei la care este invitat.
186 GEORGETTE HEYER
Kit zâmbi \ngrijorat.
– Da, dar de data aceasta trebuie s` fie altceva. Lipse[te de prea mult
timp. Am intuit c` i s-a \ntâmplat un necaz [i ̀ sta este motivul pentru care
am revenit atât de repede. Este greu s` te fac s` \n]elegi, dar noi sim]im
când cel`lalt este \n dificultate. Când mi-am rupt piciorul, anul trecut,
Evelyn a sim]it [i mesajul urgent pe care i l-am trimis, a sosit \n clipa \n
care se preg`tea s` plece la Dover s` ia primul vapor.
– |mi amintesc, spuse Cressy. Na[a mi-a spus c` acesta este
inconvenientul de a fi gemeni. {i, chiar ai sim]it ceva?
– Da, timp de mai multe zile. Dar mai apoi, m-am \ntrebat dac`
imagina]ia nu-mi jucase o fest`. |mi imaginez c` i s-a \ntâmplat probabil
un accident f`r` importan]`, deoarece dup` intui]ia mea, nu mai este
incon[tient.
– Cum era când s-a hot`rât s` m` cear` \n c`s`torie, continu` Cressy,
incapabil` s` reziste tenta]iei de a arunca acea perfidie. Ce vrei, aveam o
vârst`, nu mai aveam dreptul s` fiu dificil`.
– Desigur, dragostea mea, accept` domnul Fancot s` intre \n joc. O
fat` b`trân` ca tine!
– Individ \ngrozitor! Se \ncrunt`.
– Da, dar totu[i nu \n]eleg! De ce, hot`rându-se, a disp`rut \n ultima
clip`?
– Din câte [tiu, r`spunse Kit cu pruden]`, a plecat la lordul Silverdale,
care se presupunea c` se afla la Brighton, pentru a r`scump`ra o bro[`
pe care o pierduse mama la joc.
– Ah! spuse Cressy cu un aer rezervat. Da, \n]eleg... \n sfâr[it....
desigur.
– Poate ar trebui s`-]i explic, relu` Kit pe un ton \n]eleg`tor, c` atunci
când mama a pus \n joc acest fleac, pentru cinci sute de lire, pierduse din
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 187
vedere c` era vorba de copia unei bijuterii pe care o vânduse cu câ]iva ani
mai \nainte.
Când o v`zu stupefiat`, ad`ug`:
– Dar s` nu-]i \nchipui, te rog c` Evelyn s-a dus la Brighton la cererea
sa. Ar fi contrar adev`rului, deoarece ea consider` c` r`scump`rarea cu
cinci sute de lire a unei bro[e care nu valoreaz` \n realitate decât câteva
guinee, este o nebunie.
|n ciuda eforturilor sale, Cressy nu se putu st`pâni s` nu izbucneasc`
\n râs:
– Nu m` mir`. Parc` o [i aud! Oare a existat vreodat` cineva atât de
absurd [i \n acela[i timp atât de adorabil ca na[a?
– Permite-mi s`-]i spun, domni[oar` Stavely, relu` Kit cu un aer sever,
c` este vorba despre o poveste foarte grav`. }i se \ntâmpl` s` fii serioas`
vreodat`?
– Da, la mine acas`. Dar niciodat` la familia Fancot! Nu este posibil.
De când am sosit la Ravenhurst, \mi vine tot timpul s` râd [i nu po]i s`
[tii cât sunt de fericit`. {i când te gânde[ti c` na[a a pretins c` tu e[ti cel
mai serios dintre fii [i totu[i te-ai pretat la aceast` fars` nebun`!....
– Dar este \ntru totul exact, o asigur` Kit. Sunt cel mai serios dintre
gemeni. Mama \]i va spune chiar c` devin la fel de grav [i de plictisitor ca
unchiul Brumby. Dar nu puteam s` fac altfel. Trebuia neap`rat s`-l scot
pe Evelyn din \ncurc`tur`.
– Fire[te. {i a recuperat bro[a?
– Nu [tiu nimic.
– Dumnezeule! exclam` Cressy, foarte surprins`, oare ce i s-a putut
\ntâmpla? N-ai g`sit nici o urm`?
– Nici m`car n-am \ncercat. Am avut aceast` inten]ie sosind aici, dar
Challow m-a f`cut s` \n]eleg c` nimeni nu putea face nimic. Cum oare am
188 GEORGETTE HEYER
putea \ncepe s`-l c`ut`m pe Evelyn, când se presupune c` eu sunt
Evelyn?
– Nu m` gândisem la asta. Dar nu se poate face nimic?
– Nu cred, Cressy. Dar nu ]i-am mul]umit \nc` pentru c` m-ai scos din
ghearele acelei scorpii. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut dac` nu interveneai... [i
totu[i, n-a[ fi vrut s` te amestec \n aceast` afacere pentru nimic \n lume.
Ce te-a \ndemnat s` vii \n salon?
– Ei bine, am auzit-o tunând [i fulgerând \mpotriva ta. Trebuie s`
m`rturisesc c` am b`nuit ceva când Norton ]i-a aruncat acea privire
complice [i atât de insistent` pentru a-]i vorbi \ntre patru ochi.
– Dumnezeule! este adev`rat.
Cressy zâmbi slab.
– |n]elegi, am o oarecare experien]` \n acest domeniu. Când a murit
mama, tata n-a permis niciodat` ca vreo m`tu[` s` se ocupe de mine, ne
\n]elegeam prea bine amândoi. |ndat` ce am \mplinit [aisprezece ani, am
p`r`sit [coala [i m-am ocupat de cas`, cât [i de tata, când era acolo. Asta
a f`cut s` am foarte repede ocazia s` aflu ni[te lucruri pe care, \n general,
tinerele fete nu le cunosc.
Râse u[or.
– Bunica mi-a explicat f`r` menajamente c` anumi]i domni, chiar de
cel mai \nalt rang, se comport` uneori \ntr-o manier` foarte pu]in corect`
[i mi-a povestit, f`r` \nconjur, cum o persoan` de calitate trebuie s` se
poarte \n orice \mprejurare oricât de umilitoare ar fi ea. Trebuie s` spun
c` asta mi-a format o p`rere trist` despre bunicul. {i de[i \l iubesc cu
duio[ie pe tata, acum \n]eleg de ce mama f`cea crize de melancolie [i a[
prefera s` nu m` c`s`toresc, decât s` iau de so] un desfrânat.
– |n acest caz, dup` problema cu Clara, nu mai aveam nici o [ans`,
observ` Kit, pe un ton trist.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 189
– Da, mi-am spus c` erai probabil foarte agitat, replic` tân`ra fat`, cu
un aer amuzat. Ar fi trebuit s`-]i vezi fa]a când am intrat \n salon. Credeai
oare c` voi face o sincop` pentru a spori confuzia general`?
– Nu chiar, r`spunse zâmbind Kit. Dar mi-am spus c` vei fi probabil
teribil de [ocat`.
– Oh! nu. {tiam c` Denville este un afemeiat. Dar cum tu nu erai
Denville, m-am gândit c` erai cu siguran]` foarte \ncurcat.
– |ntr-adev`r, asta era situa]ia, o \ntrerupse el.
– A[a c`, ce puteam face dac` nu s`-]i vin \n ajutor?
Kit \i lu` mâna [i o duse la buze.
– Oh! Cressy, e[ti un \nger, \i spuse. S` n-ai o p`rere prea proast`
despre fratele meu. |n]eleg c`-l judeci probabil r`u, dar te asigur c` nu
merit` asta.
– Sunt foarte convins`. S` nu-]i \nchipui c` am crezut, o clip` m`car,
balivernele doamnei Alperton \n leg`tur` cu s`rmana Clara, p`r`sit` \n
mizerie! {i cred c` ea l-a sedus, mai degrab` decât invers. Kit, sunt foarte
indiscret` dac` te \ntreb cine era marchizul?
– N-am nici o idee [i n-am \ndr`znit s` \ntreb.
– Am \ndr`znit eu s-o \ntreb cine era, dar mi-a r`spuns c` acum a
devenit foarte serios. Nu vroia s`-l compromit`, deoarece n-avea s`-i fac`
nici un repro[.
– Ce p`cat! Cu siguran]`, nu vom afla niciodat` despre cine era
vorba... Kit se gândi o clip`.
– M` \ntreb dac` Evelyn a plecat \n c`utarea lui Silverdale care, dac`
\mi amintesc bine, are o proprietate undeva \n nord. Dar nu cred c` s-ar
fi dus acolo f`r` s-o anun]e pe mama.
– Nu, nu s-a dus acolo! Sir Bonamy vorbea ieri despre Silverdale cu
domnul Cliffe. Adic` l-am auzit pomenindu-i numele printre cei care se
190 GEORGETTE HEYER
afl` actualmente la "Pavilion", la Brighton. Kit, n-ai nici o idee despre
locul unde s-ar putea afla fratele t`u? Nu se poate continua la nesfâr[it
aceast` comedie.
– Oh! se va \ntoarce, replic` el. {tiu c` ]i se pare probabil ciudat c` nu
m` nelini[tesc mai mult. Dar r`mân convins c` Evelyn nu poate fi nici \n
suferin]`... nici mort. A[ [ti! Iar când se va \ntoarce, nu vom fi mai pu]in
\n impas. Este o poveste imposibil`, Cressy.
– Dar de ce? Va fi pu]in stânjenitor o clip`, dar nu atât de teribil.
Logodna mea cu Denville n-a fost anun]at` \nc` [i aceast` [tire din pres`
se poate referi la fel de bine la tine, cât [i la el. Am putea face astfel \ncât
nimeni, \n afar` de familie, s` nu [tie c` Denville mi-a cerut mâna. {i dac`
nu va fi posibil – am uitat de cina aceea nefericit` de la tata – oricum
unchii [i m`tu[ile mele nu trebuie informa]i de [iretlic. Le vom spune
adev`rul. Ne-am \ntâlnit [i tu mi-ai pl`cut mai mult.
Kit zâmbi u[or.
– Nu este asta. Suntem \ntr-o situa]ie [i mai dificil` decât crezi, draga
mea. Chiar presupunând c` tat`l t`u ne-ar da acordul...
– O va face. Ai \ncredere \n Albinia.
– Nu sunt atât de sigur. Va g`si c` sunt o partid` departe de valoarea
lui Denville. Aminte[te-]i c` n-am nici titlu, nici bunuri materiale. El are o
avere important`. A mea este doar convenabil`.
– Tata nu va avea de ce s` fie jignit. Averea mea este de acela[i rang.
Evident, poate va fi decep]ionat s` afle c` nu voi fi contes`. A[a c` vom
hot`r\ imediat titlul pe care ]i-l vei \nsu[i când vei fi ridicat \n rang, ca
unchiul t`u. Nu crezi c` asta \l va consola?
– Pentru a fi \ntru totul cinstit, r`spunse Kit, nu, nu cred! Nu m` pot
\mpiedica s` cred c` poate se va \ndoi de capacitatea mea de a merita o
asemenea distinc]ie.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 191
– Tata nu este foarte inteligent, dar totu[i nici \n asemenea m`sur` de
prost. Desigur, nu e[ti la fel de bogat ca Denville, dar vei face o carier`
mai str`lucit` decât el, asta f`r` umbr` de \ndoial`. De altfel, ambi]ia este
cea care m-a f`cut s` te prefer. |ntr-o zi, vei fi ministrul afacerilor
externe...
– F`r` \ndoial`, \ntr-un an sau doi? o \ntrerupse cu amabilitate
domnul Fancot.
Lui Cressy \i veni s` râd`, dar continu` neclintit`:
– .... iar eu voi trece \n istorie drept una din femeile aflate \n
prim-plan \n ]ar`.
– Frumoas` perspectiv`! N-ai putea s` fii serioas` o clip`, iubito?
Cressy \[i \ncruci[` cuminte mâinile pe genunchi.
– Voi \ncerca, domnule.
Apoi \[i d`du seama c`, \n ciuda zâmbetului, Kit era preocupat [i,
devenind imediat serioas`, \i lu` mâna [i i-o strânse.
– Spune-mi ce ai. Kit nu r`spunse imediat [i când o f`cu, \i puse o
\ntrebare nea[teptat`:
– Ce ]i-a spus Evelyn, Cressy? M-ai asigurat c` a fost foarte sincer cu
tine. |n ce m`sur` a fost?
– Cred c` pe deplin [i am apreciat asta. Mi-a pl`cut când mi-a spus c`
nu era \ndr`gostit de mine, ceea ce de altfel [tiam. {i mi-a spus-o \ntr-un
mod fermec`tor. {tii cum este el. Mi-a explicat c` lordul Brumby va ridica
tutela, dac` va face o c`s`torie convenabil`. I-am \n]eles foarte bine
punctul de vedere.
– Asta este tot ce ]i-a spus?
– Da! Mai era ceva?
– Dup` câte [tiu, nu. Evident, scopul s`u era s` scape de aceast`
tutel` care l-a ap`sat mai mult decât s-ar fi putut b`nui. Dar \l cunosc,
192 GEORGETTE HEYER
Cressy, \l cunosc ca pe mine \nsumi [i sunt sigur c` nu s-ar fi pretat la o
c`s`torie premeditat` cu atâta r`ceal`, cu singurul scop de a pune cap`t
unei situa]ii nepl`cute. Dac` \n]eleg bine, a fost obligat s-o fac`, pentru
c` trebuia neap`rat s` intre \n posesia capitalului s`u.
– Vrei s` spui c` are datorii? se mir` Cressy. Probabil gre[e[ti. Din
spusele tat`lui meu, a[ fi crezut c` veniturile sale erau considerabile. S`
fie posibil s` se fi \ndatorat atât de mult, \ncât s` fie obligat s` \nceap`
s`-[i soloseasc` [i capitalul?
Kit scutur` din cap.
– Nu, nu Evelyn. Mama!
Lui Cressy i se t`ie o clip` r`suflarea, dar spuse simplu:
– Oh! biata lady Denville. Da, \n]eleg, desigur, sau mai degrab`, ar fi
trebuit s` \n]eleg... Vreau s` spun... iart`-m`, dar am auzit ni[te bârfe!
N-am crezut decât jum`tate. Probabil le cuno[ti pe acele b`trâne
cumetre, acele fiin]e \ngrozitoare. B`nuiam c` na[ei i-a fost....
\ntotdeauna pu]in team` de lordul Denville. {i, bine\n]eles, [tiam cât de
\ngrozitor cheltuia. Ea \ns`[i mi-a povestit c` avea atât de multe datorii,
\ncât cazul s`u era disperat, dar mi-a spus-o atât de nostim, \ncât am
crezut c` glumea. Iar când a murit tat`l t`u, mi-am \nchipuit.... nu [tiu de
ce, c` totul se aranjase.
– Nu era nimic aranjat. Dup` p`rerea mea, tata nu cuno[tea situa]ia.
Ea n-ar fi \ndr`znit vreodat` s`-i m`rturiseasc` totul. Cu siguran]`, el
poart` responsabilitatea.
– Cu siguran]`, relu` Cressy cu c`ldur`. Te rog, spune-mi totul. Po]i
s` ai \ncredere \n mine. {tii cât de mult o iubesc. Este foarte grav?
– Oare crezi c` ]i-a[ fi suflat o vorb` cât de mic` dac` nu aveam
\ncredere \n tine? Bine\n]eles c` am \ncredere, dar \mi este imposibil
s`-]i spun dac` este grav sau nu. Ar fi inutil s-o \ntreb pe biata mea mam`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 193
Sunt sigur c` n-are nici cea mai mic` idee de suma datoriilor sale. Mi se
pare evident c` nici m`car nu b`nuim cât este de important`.
– Lordul Brumby n-ar g`si acceptabil s`-i pl`teasc` datoriile?
– A[a cred, dar...
Se \ntrerupse, cu un aer preocupat.
– M-am gândit la asta. Nu dac` i-ar cere-o ea, ci dac` ar putea-o face
Evelyn. {tii c` unchiul n-o iube[te [i \n plus, mama mi-a spus ceva care
m-a f`cut s` \n]eleg c` fratele meu n-ar accepta asta niciodat`.... [i nici eu.
Ar fi o tr`dare.
O privi zâmbind u[or.
– {i o iubim prea mult pentru asta. |n]elegi acum de ce ]i-am spus c`
suntem \ntr-o situa]ie imposibil`?
Cressy \ncuviin]`.
– Foarte limpede! Este foarte delicat [i nu v`d cum ne-am putea
descurca. Doar dac` fratele t`u nu accept` s` ia \n c`s`torie pe altcineva
care s` aib` o situa]ie material` bun`.
– |ntr-adev`r, este singura solu]ie pe care mi-o pot imagina,
recunoscu Kit. Din nefericire, draga mea, pentru unchiul, tu e[ti perla
rar`. {i chiar dac` ar fi posibil s`-l conving... nu, nu vreau s`-mi \ncurajez
fratele s` fac` o c`s`torie de convenien]`. Doar pentru c` [tiam c` era
deja angajat fa]` de tine m-am pretat la aceast` substituire. {i iat`, draga
mea, unde am ajuns. Nic`ieri!
Cressy fu de acord [i se gândi, la fel de preocupat` ca el. Apoi \l privi.
– Atâta timp cât Evelyn nu se va \ntoarce, nu po]i face nimic, nu-i a[a?
|n]eleg. Dar dup` aceea?
– Va trebui s` putem aranja \ntre noi. M`car dac` a[ [ti suma
datoriilor mamei... dar chiar dac` a[ [ti, n-a[ putea face cale-ntoars`
acum. Imagineaz`-]i numai scandalul, dac` a[ anun]a brusc c` am \n[elat
194 GEORGETTE HEYER
pe toat` lumea. |mi pot \nchipui cu u[urin]` bucuria bunicii tale la aflarea
ve[tii. A[ da socoteal`, ca [i Evelyn.
– Poate, recunoscu Cressy, dar cu bunica nu se [tie niciodat`. Te
place mult [i poate ar g`si acest lucru amuzant. Va trebui totu[i s` afle
adev`rul pân` la urm`.
– Da, dar nu \nainte s` se fi \ntors Evelyn [i s`-i explice de ce a fost
obligat, cum sunt sigur c` este situa]ia, s` se comporte \ntr-un mod atât
de oribil!
Cressy se gândi o clip`.
– Evident... M` gândeam c` am putea totu[i s` invent`m ceva. Dar,
f`r` \ndoial`, vom fi tr`da]i. {i ar fi de preferat ca familia Cliffe s` nu afle
niciodat` c` am fost \n[ela]i.
– Ar fi mult mai bine. {i va trebui de asemenea s` g`sim un mod de
a sc`pa de ei. Mi-a fost foarte team` s` nu aib` inten]ia de a-[i petrece
toat` vara la Ravenhurst.
Cressy nu se putu st`pâni s` nu râd`.
– Da, dar sunt sigur` c` na[a nu-i va l`sa s-o fac`. Spune-mi, Kit, câte
persoane cunosc secretul?
– |n afar` de cei pe care i-am citat, doar b`trâna mea doic` [i Ripple.
Dar tu, cum ai descoperit? Oare m-am tr`dat? Ripple, care m` cunoa[te
dintotdeauna, nu m-ar fi descoperit dac` n-a[ fi f`cut ceva ce Evelyn n-ar
fi f`cut vreodat`.
– Oh, nu! Nu te-ai tr`dat deloc. N-a[ putea spune exact cum am
ghicit... decât dac`, oricum, nu sem`na]i \ntru totul. Asta m-a intrigat \nc`
de prima dat` când te-am v`zut, dar mi-am spus c`, f`r` \ndoial`, erai un
b`rbat cu o dispozi]ie schimb`toare. Poate n-a[ fi descoperit nimic dac`
n-a[ fi v`zut faimosul portret [i dac` n-a[ fi fost acolo când na[a era gata
s`-]i spun` Kit.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 195
– Am crezut c` n-ai remarcat. Nimeni n-o ador` pe mama ca mine, darsper s` nu mai g`sesc fiin]e atât de fanteziste \n drumul meu. Nu-i cuno[tiultima idee, draga mea... \ntr-adev`r genial`. Se gânde[te c` dac` Evelynse \ntoarce pe nea[teptate, va trebui s` treac` drept eu.
Cressy izbucni \n râs.– Este \ntr-adev`r nostim`! Crezi c` ar trebui s`-i spunem despre noi?– Nu, cu nici un pre], declar` Kit luând-o \n bra]e. Vom p`stra
secretul pân` la \ntoarcerea lui Evelyn.
196 GEORGETTE HEYER
Capitolul 14
A doua zi nu fu deloc fast` pentru domnul Fancot. Lady Denville
prev`zuse un picnic pentru a-i distra pe Cressy, Ambrose, tinerii
Thatcham [i cea mai mare dintre fiicele pastorului. Fu un e[ec. La asta se
ad`ug` sosirea unei scrisori de la lordul Brumby.
|i era adresat` lui Evelyn [i nu contribuia deloc la ridicarea moralului
lui Kit. Forma de exprimare era amabil`, dar fondul foarte descurajant
pentru el. Lordul Brumby citise noti]a din "Morning Post" [i, \n timp ce
critica sever incorectitudinea procedeului, \[i exprima mul]umirea de a
vedea planurile nepotului s`u pe o cale atât de bun`. Vechiul s`u prieten,
Stavely, \i \mp`rt`[ise excelenta impresie pe care o f`cuse Evelyn la
Mount Street. {i \n mod sigur, sejurul domni[oarei Stavely la Ravenhurst
intensific` o atât de fericit` stare de spirit. Poate era cam prematur s`-i
adreseze felicit`ri.
O f`cea totu[i, fiind sigur c` nepotul lui drag care, când voia, avea
talentul s` plac`, va [ti s` ob]in` mâna unei tinere persoane deja atât de
potrivit` cu el.
Asta \l f`cu pe Kit s` zâmbeasc` totu[i, dar urmarea pe care ar fi
apreciat-o dac` i-ar fi fost adresat` lui [i nu lui Evelyn, \l deprim` [i mai
mult. Era un elogiu entuziasmat al domni[oarei Stavely. Dup` lordul
Brumby, Evelyn n-ar fi putut g`si o so]ie mai bun`. Averea sa, f`r` s` fie
considerabil`, era convenabil`, ea era de o excelent` familie [i din câte
auzise [i putuse el \nsu[i constata, avea toate calit`]ile cerute pentru a-i
p`stra rangul care va fi [i al s`u. |n`l]imea sa mergea pân` la a-i prezice
nepotului un viitor de fericire conjugal` care spera s` nu fie tulburat de
neseriozitatea pe care o ar`tase \n trecut.
Domnul Fancot l`s` cu melancolie scrisoarea unchiului [i se duse s`
supravegheze ultimele preg`tiri ale veselei excursii prev`zute \n p`durea
Ashdown.
|nc` de la plecare, expedi]ia cunoscu toate ghinioanele, asta
incluzând [i o avers` care compromise perspectiva distrac]iei \n aer liber.
Pentru Kit totul fu stricat prin faptul c` fiica pastorului nu [tia s`
c`l`reasc`. Trebui s` mearg` la locul de \ntâlnire \ntr-un cupeu mic, care
transporta co[urile cu provizii. {i domni[oara Stavely, fiind mai \n vârst`,
se hot`r\ s-o \nso]easc`, ceea ce i-ar fi confirmat lordului Brumby
excelenta p`rere pe care o avea despre ea, dar nu-i f`cu nici o pl`cere
domnului Fancot.
Cina care urm` dup` \ntoarcerea lor \l epuiz`. Lady Denville, \n
l`udabila sa dorin]` de a face sejurul b`trânei doamne cât mai pl`cut cu
putin]`, avusese ideea de a-i invita pe lordul [i lady Dersingham. {i
ace[tia, pe care ea i-i descrisese lui Kit ca pe ni[te bo[orogi din anturajul
b`trânei doamne, se sim]ir` obliga]i s` accepte. Ini]iativa nu se dovedi
fericit`, a[a cum prezissese sir Bonamy, când aflase vestea.
– Maria Dersingham! exclamase acest amabil om de lume, cu ochii
ie[i]i din orbite. Nu, nu, nu este serios!
198 GEORGETTE HEYER
Sunt mai mult de doisprezece ani de cât este certat` cu b`trâna
noastr` diavoli]`.
Confirmarea veni \n primele cinci minute care urmar` sosirii familiei
Dersingham. Nimic n-ar fi putut fi mai pref`cut decât amabilit`]ile pe care
le schimbar` cele dou` b`trâne [i redutabile doamne. {i nimic n-ar fi
putut fi mai jenant pentru restul asisten]ei decât zâmbetele perfide pe
care [i le adresau. R`mase indiferent` doar doamna Cliffe, ferm convins`
c` singurul s`u urma[ va fi \n scurt timp \nvins de o pneumonie pe care
nu se putea s` n-o fi contractat \n timpul aversei din p`durea Ashdown.
Orice alt` ra]iune o l`s` indiferent`. Singurele care se amuzau erau cele
dou` adversare, care p`reau s` se anime \n mod \ngrijor`tor la fiecare
punct pe care-l marcau.
Când urc` s` se culce, pu]in dup` ora unsprezece, Kit era \ntr-o stare
de complet` apatie – cum \i spusese lui Cressy \n cele câteva clipe pe care
reu[i s` le petreac` singur cu ea. Era mult prea obosit pentru a mai
\ncerca s` g`seasc` o solu]ie a problemelor sale. Adormi foarte repede,
dup` ce Fimber trase perdelele \n jurul patului s`u cu coloane.
O or` mai târziu, era trezit din somnul profund de o mân` care-i
scutura um`rul [i de o voce care repeta:
– Treze[te-te, Kester, Kester!
Nu exista decât o fiin]` pe lume care \l numea \n acest fel. Pe jum`tate
adormit, r`spunse \n mod reflex: "Ev...."
– Treze[te-te, idiotule.
Kit deschise ochii [i v`zu la lumina unei lumân`ri fa]a râz`toare a
fratelui s`u. |l privi o clip` [i spuse cu o voce somnoroas`, \ntinzându-i
mâna:
– {tiam c` n-ai dat ortul popii.
Fratele s`u \l lu` de \ncheietura mâinii stângi [i-l strânse cu putere.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 199
– Eram sigur c` ai ghicit, r`spunse Evelyn. De ce te-ai \ntors \n Anglia?
Ai sim]it c` mi s-a \ntâmplat ceva?
– Da. {i c` erai \ntr-o situa]ie dificil`.
Strânsoarea se intensific`.
– Am sperat c` nu vei ghici. Dar ce bine este s` te rev`d!
– Da! r`spunse Kit cu un zâmbet somnoros [i plin de afec]iune. Dar
te po]i duce naibii! ad`ug` el.
– |]i cer iertare. Te-a[ fi prevenit dac` nu mi-a[ fi pierdut cuno[tin]a,
spuse Evelyn.
Trezit \n sfâr[it, Kit observ` c` era ceva anormal \n felul \n care Evelyn
\i strângea mâna. Se folosea de mâna stâng` [i bra]ul drept era sus]inut
de o e[arf`.
– A[adar, ai avut un accident? remarc`. }i-ai rupt bra]ul?
– Nu, um`rul [i mai multe coaste. Nu este nimic.
– Cum s-a \ntâmplat?
– Mergeam pu]in prea repede [i faetonul s-a r`sturnat la o cotitur`.
– Grav! f`cu Kit, a[ezându-se.
L`s` mâna lui Evelyn, c`sc`, se \ntinse, \[i scoase boneta de noapte,
se sc`rpin` \n cap [i, din nou \n form` dup` aceste exerci]ii, se d`du jos
din pat.
Aprinzând toate lumân`rile cu care lady Denville \mpodobise din
bel[ug camerele casei, Evelyn decret`:
– Probabil ai f`cut-o lat` asear`. Mi-au trebuit cinci minute s` te
trezesc.
– Dac` ai [ti ce lat` am f`cut-o asear` [i dac` ai [ti de asemenea tot ce
doresc s`-]i fac, ai evita s` m` \nfurii, spuse Kit, \mbr`când un elegant
halat de cas`. Când m` gândesc la buclucul \n care m-am aflat [i tot ce a
trebuit s` suport din cauza unui om bun de nimic, pe jum`tate nebun....
200 GEORGETTE HEYER
– Ah! asta este culmea! exclam` fratele s`u geam`n, cu indignare. Nu
te-am vârât eu \n bucluc. {i, \n plus, constat c`-mi por]i noul halat de cas`,
ho]ule!
– Nu te \ngrijora pentru asta, ripost` Kit. Singurul lucru pe care-l port
[i nu este al t`u, sunt pantofii.
Dup` un schimb de cuvinte amabile, Kit \[i leg` halatul, \nc`l]` o
pereche de papuci, \[i prinse fratele de um`rul s`n`tos [i-l f`cu s` se
\nvârteasc` spre suportul de lumân`ri.
– Las`-m` s` te privesc, \i spuse cu asprime.
Scrut` fa]a lui Evelyn.
– Ai fost \ntr-o situa]ie delicat`, nu-i a[a? |nc` nu ]i-ai revenit! {i cu
siguran]`, nu din cauza câtorva fracturi. De ce nu mi-ai dest`inuit
necazurile tale?
Evelyn lu` mâna lui Kit de pe um`rul s`u. Spuse, cu un zâmbet slab:
– Nu este treaba ta, Kester. }i-a spus mama?
– Da, desigur. {i când spui c` nu este treaba mea...
– Cum este ea acum? \l \ntrerupse Evelyn.
– Mereu aceea[i.
– {tiam c` cel pu]in ea nu se va speria.
– Nu s-a speriat pentru c` i-am spus eu c` n-ai murit, dar era
\ngrozitor de agitat` când am sosit la Londra.
– Nu se poate! Iat` ceva nou. Poate era m`cinat` de nelini[te?
Exagerezi. N-am v`zut-o pe mama vreodat` f`cându-[i griji mai mult de
zece minute.
– Este adev`rat, recunoscu Kit. Dar era ceva excep]ional. De ce oare
n-ai trimis un mesaj?
– Am r`mas f`r` cuno[tin]` timp de mai multe zile [i când mi-am
revenit, nu eram \n stare s` trimit mesaje cuiva.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 201
Dac` ai fi avut o como]ie cerebral` puternic`, ai fi \n]eles.
– Ah! a[adar asta era! Haide, ia loc! Ce ne trebuie, este pu]in coniac.
M` voi duce s` caut carafa.
– S-a f`cut deja, iat-o, [i dou` pahare, replic` Evelyn ar`tând comoda.
Dar pentru tine, b`trâne frate, totul merge bine?
– Da, \n afar` de buclucul `sta blestemat \n care ne afl`m, r`spunse
Kit turnând dou` por]ii generoase din coniacul fin.
|i \ntinse un pahar lui Evelyn [i se a[ez` \n fa]a fotoliului \n care se
instalase acesta.
– De unde ai ap`rut? \l \ntreb`. {i cum naiba ai reu[it s` intri?
– Oh! b`trâna Pinny are \ntotdeauna o cheie de la camera copiilor.
Mi-a dat-o [i am venit \ndat` ce am crezut c` o pot face f`r` risc. M` voi
\ntoarce la ea s` \nnoptez. M-a condus aici când se \ntuneca [i nu m-a
v`zut nimeni.
– De unde ai venit? \ntreb` Kit.
Evelyn \[i ridicase paharul [i observa pâlpâirea fl`c`rii lumân`rilor,
care se reflecta prin coniac.
– De la Woodland House. Nu cuno[ti locul. Este la câ]iva kilometri la
sud de Crowborough. Proprietarii se numesc domnul [i doamna
Askham.
– Crowborough! exclam` Kit.
N-ai s` pretinzi c` ai r`mas \n tot acest timp la mai pu]in de
[aisprezece kilometri de Ravenhurst.
– Ba da... recunoscu Evelyn privindu-l cu un aer vinovat [i \n acela[i
timp pozna[, dar cum ]i-am spus, am avut o como]ie cerebral`.
– Da, am auzit, bomb`ni Kit. }i-ai rec`p`tat cuno[tin]a \n aceast`
diminea]`, ai s`rit din pat [i ai fost imediat \n mare form`! De când te-ai
decis s`-]i ba]i joc de mine, Evelyn?
202 GEORGETTE HEYER
– Nu, nu-mi bat joc de tine. Dar este o \ntreag` poveste [i nu [tiu de
unde s` \ncep.
– Ei bine, \ncepe prin a-mi spune de ce ai fost la Crowborough.
– Oh! n-am fost la Crowborough. M` duceam la Networth. {tii unde,
Kester! Un sat, nu departe de Nutley, unde John vizitiul s-a retras lâng`
fiica sa c`s`torit` când a ie[it la pensie. Goodleigh \mi spusese c` s-a
[ubrezit foarte tare [i nu \nceteaz` s` ne cear` pe amândoi. A[a c` am
plecat s`-l v`d. |]i aminte[ti de el?
– Bine\n]eles! Dar n-ai sc`pat de Challow pentru a merge s`-l vezi pe
b`trânul John!
– Oh nu! era \n drumul meu... sau aproape. M` duceam la Tunbridge
Wells [i m-am gândit c` a[ putea-o lua pe drumul spre Uckfield...
– Clara! rosti Kit.
– Da, este adev`rat, dar de unde naiba [tii? Dac` b`trânul ̀ la b`g`cios
de Challow [i-a vârât nasul acolo, \i voi da papucii. Modul \n care Fimber
[i cu el m` urm`resc, ca dou` clo[ti dup` puii lor, m` va \nnebuni pân`
la urm`.
– Da, [tiu, dar nu el mi-a spus. {tia c` aveai o prieten` la Tunbridge
Wells, dar nu [tia cine era [i unde locuia. Cu atât mai bine, pentru c` ar
fi fost disperat s` afle c` din cauza ta, este ]intuit` \n pat, cu inima frânt`.
Evelyn izbucni \n râs.
– Clara? Mi-ar pl`cea s` v`d asta! N-ar v`rsa o lacrim` nici pentru
mine, nici pentru nimeni.
– Dimpotriv`! N-a \ncetat s` suspine de când a aflat de tr`darea ta. {i
face tot timpul crize de nervi.
– Nu m` face s` râd, m` face s` m` doar` um`rul. Clara este cea mai
de via]` micu]` pe care o cunosc. Mereu gata s` râd` [i s` se distreze [i
nu-i pas` de nimeni. Cât despre inima frânt`, sunt gata s` pariez c` acum
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 203
sunt deja \nlocuit [i cred chiar c` [tiu de cine. Dar cine ]i-a putut spune
aceste baliverne?
– Mama sa adorat`. Mul]umesc mult, dragul meu frate....
– Ce?
Evelyn se \ndrept` tres`rind, ceea ce-l f`cu s` se strâmbe de durere.
– S` nu-mi spui c` b`trâna cucuvea a venit pân` aici s` ia leg`tura cu
mine? Sper c` nu te-ai l`sat jumulit?
– Nu, am pl`tit numai vizitiul.
– Domnul fie l`udat! Clara o va face buc`]ele dac` va afla asta. N-am
\ntâlnit-o decât o dat` [i mi-a fost de-ajuns.
– {i mie mi-a fost de-ajuns, r`spunse Kit.
– Bietul meu frate. Trebuie s` fi fost cumplit! spuse Evelyn cuprins de
remu[c`ri.
Ochii \i str`luceau.
– Totu[i, a[ fi dat mult s` asist la scen`. Oare ]i-a \mpuiat capul cu
amintiri din trecutul s`u glorios?
– Bine\n]eles! Cine era marchizul care o \ntre]inea \n mare lux?
– Nu [tiu. Ar putea fi oricare marchiz. N-ai s` crezi, dar a avut clipa ei
de glorie... B`trânul Flixton mi-a spus c` era str`lucitoare când era tân`r`.
Era ar]`goas`, dar era la fel de amuzant` ca [i Clara. B`utura a adus-o
unde a ajuns acum. Dar, din spusele Clarei, când s-a retras din afaceri,
dac` se poate spune a[a, adunase bani la ciorap. Clara nu locuie[te cu ea,
dar \i poart` de grij`.
Ceea ce-mi aminte[te c` n-am ajuns pân` la Tunbridge Wells. Trebuie
s` merg acolo. |i datorez ceva Clarei pentru clipele frumoase pe care
le-am petrecut \mpreun`. Acum s-a terminat [i presupun c` [tie asta, dar
trebuie s` i-o spun eu \nsumi.
Kit râse.
204 GEORGETTE HEYER
– Este al naibii de istea]`! Mi-a scris pentru a-mi cere s-o anun] \n mod
special dac` voi muri pentru a avea timp s`-[i cumpere o rochie neagr`.
|[i termin` paharul de coniac [i-l puse lâng` fotoliu.
– Oare unde eram când ai \nceput s`-mi vorbe[ti despre Clara?
– Te duceai la Networth, pentru a merge s`-l vezi pe John, vizitiul.
– Ah da! Asta am f`cut [i am luat-o pe drumul care ducea la
Poundgate. Acolo m-am r`sturnat, chiar \nainte s` sosesc [i la mai pu]in
de patruzeci [i cinci de metri de Woodland House. Doamna Askham
tocmai ie[ea, a v`zut accidentul [i a pus s` fiu transportat la ea... unde am
r`mas pân` acum.
|l privi pe Kit cu c`ldur`.
– N-ar fi f`cut mai mult pentru mine nici dac` a[ fi fost propriul ei fiu,
Kester. Nu-]i pot spune cât sunt de buni. |n acea clip`, evident, n-am [tiut
nimic, dar domnul Askham s-a dus personal s` aduc` doctorul.
– Ei! cu atât mai bine, dar de ce n-a trimis un mesaj la Ravenhurst?
Trebuia s` se gândeasc` la faptul c` to]i se vor \ngrijora!
– Da, dar nu [tia cine sunt [i nu eram \n stare s`-i spun. Doamna
Askham \[i ie[ise din fire la ideea a ce ar sim]i ea dac` i se \ntâmpla a[a
ceva lui Jeffrey sau lui Philipp! Sunt fiii ei mai mari. Nu l-am cunoscut pe
Jeffrey; este pastor. Dar Philipp era acolo, un b`iat foarte simpatic. Este la
Cambridge. Dup` el este Ned. Este la Rugby, dar vrea s` devin` ofi]er. {i
apoi, \n camera copiilor era....
– Da, foarte bine, spuse Kit, \ntrerupând f`r` menajamente acea
enumerare entuziasmat`. Dar mi-ar pl`cea s` [tiu cum se face c` nici unul
din ace[ti oameni cumsecade n-a avut ideea de a se uita \n portvizitiul
t`u! Pentru c` te duceai s`-l vezi pe Silverdale – da, [tiu asta – nu puteai
s` fi uitat s`-l iei cu tine!
– Nu, nu, bine\n]eles, m-am gândit la asta, afirm` Evelyn.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 205
|i arunc` fratelui s`u geam`n o privire \n acela[i timp vinovat` [i
glumea]`.
– Dar era gol. Haide, nu \ncepe s` m` critici. Eram gr`bit, dar m-am
gândit totu[i s` m` asigur c` aveam portvizitul \n buzunar [i.... [i de altfel,
nu te voi l`sa s`-mi ]ii lec]ii. Sunt fratele t`u mai mare [i capul familiei, [i
te rog s` taci!
– Nefericit` familie! ripost` Kit, f`r` a se putea \mpiedica s` râd`. Ce
z`p`cit e[ti! {i nu exista nimic ce-i putea dezv`lui familiei Askham
identitatea ta?
– Nu. N-aveam cu mine decât geanta cu lucruri pentru noapte. Nu-]i
imaginezi c` m` plimb la ]ar` cu blazonul pictat pe tr`sura sport?
– Nu, dar când ]i-ai rec`p`tat cuno[tin]a? Probabil te-au \ntrebat cine
erai?
– Da.... oricum, doamna Askham asta a f`cut când mi-am revenit
prima dat`. Dar nu-mi amintesc [i mi-au spus apoi c` mi-am pierdut din
nou cuno[tin]a. Doamna Askham m-a mai \ntrebat de mai multe ori, se
pare, [i \n cele din urm` a[ fi r`spuns "Evelyn". Dup` toate probabilit`]ile
\nc` \mi \nchipuiam c` eram la Harrow, gata s` spun catehismul. Nu [tiu.
Când mi-am revenit, am constatat c`-mi spuneau "domnule Evelyn". La
\nceput, nu m-a preocupat asta deloc. Apoi, când am redevenit cu
adev`rat eu \nsumi, am \n]eles câte zile trecuser` [i c`-mi pierdusem
complet prestigiul \n ochii familiei Stavely, [i asta mi s-a p`rut ridicol.
Eram cu adev`rat \ntr-o stare jalnic` iar ei nu m` \ncurajau s` vorbesc,
pentru c` doctorul Elstead le spusese s` evit s-o fac. {i prin urmare....
n-am mai dorit s` le-o spun.
Se \ntrerupse, examinându-[i mâna dreapt` care atârna \n e[arf`, cu
un zâmbet u[or pe buze. Dup` o clip`, \n timp ce Kit pu]in surprins
a[tepta, ridic` ochii spre el, pentru prima dat` cu o oarecare timiditate.
206 GEORGETTE HEYER
– Kester, când mi-am rec`p`tat cuno[tin]a pentru a doua oar` [i am
privit \n jurul meu, \ntrebându-m` unde puteam s` fiu.... am v`zut un
\nger!
– Ce ai v`zut?
– A[ezat \ntr-un fotoliu, \n timp ce m` privea, spuse Evelyn cu o voce
extaziat`. Cu ochii de un albastru atât de limpede.... oh! ca cerul! [i
str`lucitori!.... n-a[ [ti s` ]i-i descriu! {i gura cea mai dulce, cea mai tandr`!
{i un p`r de aur care-l aureola! Pentru o clip`, m-am crezut mort [i \n
paradis! {i apoi, s-a ridicat [i mi-a spus cu vocea sa frumoas` [i blând` cu
un zâmbet de \nger. "Oh! v` sim]i]i mai bine!"
– Ah! adev`rat? spuse Kit, care nu mai era deloc uluit. Ca [i când
situa]ia \n care ne afl`m nu era destul de complicat`! {i ce ]i-a spus dup`
aceea?
– Nimic, r`spunse Evelyn cu simplitate. A disp`rut.
Asta era pu]in cam mult, chiar [i pentru Kit, oricât de devotat \i era
fratelui s`u.
– Destul cu tâmpeniile! exclam` el cu mânie. Dac` vei continua s`
vorbe[ti ca un nebun, te previn c` plec chiar mâine la Viena [i te las s`
ie[i din \ncurc`tur` cum vei putea.
– Kester! exclam` Evelyn, pe un ton profund r`nit.
Lui Kit \i venea s` râd`, dar opt` pentru severitate.
– Ajunge!
Evelyn râse din toat` inima.
– Foarte bine, s` traducem prin p`rea c` a disp`rut. S-a dus s-o caute
pe doamna Askham. Fusese \ns`rcinat` s-o avertizeze, \n]elegi? Pân`
mi-am revenit, nu m-am l`sat niciodat` singur. Menajera plecase s`
cineze [i doamna Askham fusese chemat` afar`. De aceea era Patience
acolo. Dup` aceea, n-am mai v`zut-o decât câteva clipe când \mi aducea
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 207
un pahar cu lapte sau o cea[c` de sup` [i niciodat` singur`, deoarece
doamna Askam o supraveghea de aproape. {i apoi, escrocul acela de
chirurg.... nu, n-ar trebui s`-i spun astfel: a fost remarcabil, mi-a permis
s` m` ridic. Nu eram \n stare decât s` m` \ntind pe un [ezlong pe care-l
puneau \n gr`din` [i s` privesc copiii jucându-se.
– {i de asemenea s`-i vorbe[ti \ngerului, presupun? \l \ntrerupse cu
r`ceal` Kit. Este fiica familiei Askham?
– Fiica mai mare. Da, \ncepând din acea clip` am putut s`-i vorbesc,
dar \ntotdeauna \n prezen]a doamnei Askam, a menajerei sau a copiilor!
Aveam dreptate s` fim aten]i. {i, cu toate c` am \n]eles \nc` din clipa când
am v`zut-o c` m` \ndr`gostisem, ea este atât.... atât de divin de inocent`,
Kester, \ncât nu-mi puteam imagina c` poate \ncerca un sentiment
asem`n`tor cu al meu. Ne-ar fi putut l`sa singuri ore \ntregi. N-a[ fi spus
niciodat` vreo vorb` care s-o poat` jigni. Este o mic` pas`re atât de
timid`! Nu, nu tocmai timid`. Dar este atât de sincer`, atât de
\ncrez`toare, atât de simpl`, atât de....
– ... inocent`... suger` Kit, v`zând c` fratele s`u c`uta cuvântul.
– Da, recunoscu Evelyn. Ai.... \ntâlnit vreodat` o tân`r` fat` care s`-]i
dea impresia c` singurul lucru pe care ai vrea s`-l faci \n via]` ar fi s-o
protejezi.... de n-ar fi decât doar de un simplu curent de aer?
– Nu, r`spunse Kit, care ad`ug` imediat. Nu \nc`.
– Sper c` ]i se va \ntâmpla, continu` Evelyn.
O clip` dup` aceea, se \ncrunt` [i ad`ug`:
– Nu, acesta nu este genul t`u.
– N-am impresia c` este mai mult al t`u, \ndr`zni Kit.
Cu un zâmbet radios, acesta \i r`spunse:
– |nainte de a o \ntâlni pe Patience, nu [tiam care era genul t`u. Cum
a[ fi putut?
208 GEORGETTE HEYER
N-am cunoscut pe nimeni care s`-i semene \ntr-un fel sau altul.
La asta nu mai era nimic de r`spuns [i Kit se limit` s` \ntrebe:
– Familia Askham \nc` mai crede c` e[ti domnul Evelyn?
– Nu. |nainte de a pleca, i-am spus totul domnului Askham. I-am
vorbit despre tutela asta blestemat` [i.... cum mi-a c`[unat s` \ncerc s`
scap de ea. Desigur, de ce nu! |n sfâr[it, i-am spus totul, \n afar` de ce
negociase mama. Nici doamna Askham nici el nu-[i doriser` pentru
Patience s` se c`s`toreasc` \n alt mediu decât al s`u. Ce prostie! Dar dac`
eram sincer ata[at de ea, ei nu-mi vor \nchide u[a, \n cazul \n care
constatau c` [i ea \mi \mp`rt`[ea sentimentele. Nu puteam spera mai
mult [i cred c` doamna Askham va r`mâne aliata mea, de[i mi-a f`cut
repro[uri severe! Ar fi trebuit s` p`r`sesc imediat Woodland House, a[a
era mai corect [i [tiam c` trebuia s` te v`d cât mai repede cu putin]`, dar
doamna Askham n-a vrut s` aud` vorbindu-se despre asta, pentru c`
doctorul \i spusese c` trebuia s` m` mai odihnesc o zi sau dou`.
– A[adar, [tiai c` eram aici?
– Dumnezeule, Kester, exclam` Evelyn, poate e[ti cel mai inteligent
dintre noi doi, dar totu[i nu sunt complet idiot! Evident, am \n]eles asta
\ndat` ce am citit noti]a din "Morning Post". Dac` b`trâna lady Stavely [i
Cressida fuseser` invitate de lordul Denville la Ravenhurst, era evident c`
te \ntorsesei [i-mi luasei locul.
Vocea ca [i dispozi]ia sa se schimbar` brusc.
– {tiu de ce ai f`cut-o. Pentru a m` scoate din \ncurc`tur`. Nu exista
alt` solu]ie! Dar, Dumnezeule, cât regret c` te-ai lansat \n aceast`
aventur`. Era [i a[a destul de dificil. A[ fi putut merge s-o g`sesc pe Cressy
[i s`-i spun pur [i simplu adev`rul. N-au existat niciodat` minciuni \ntre
noi [i are foarte mult bun-sim]. Nu este una dintre acele stupide femei
\n]epate. Dar acum, c` a fost g`zduit` la Ravenhurst [i c` ziarul acela
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 209
detestabil a trezit aten]ia tuturor! {i chiar dac` nu s-ar fi \ntâmplat toate
astea, trebuie s` m` gândesc la mama, Kester, ce trebuie s` fac?
– Nu [tiu, replic` sincer Kit. Dar pot s` te lini[tesc asupra unui punct.
Te-ai \n[elat, Evy. Eu sunt cel care se va c`s`tori cu Cressy.
Evelyn \[i luase capul \n mâini, dar auzind aceste cuvinte, \l ridic` [i-l
privi pe Kit, ca [i când nu-[i putea crede urechilor.
– Ce vei face? Cressy [tie c` tu nu e[ti eu?
– Desigur! A ghicit de mult. {i trebuie s`-]i spun, domnule, c` atunci
când ]i-am luat locul la acea faimoas` cin`, era practic hot`rât` s`-]i refuze
cererea totu[i m`gulitoare. |n ciuda a toat` seduc]ia |n`l]imii Voastre!
Nu-]i po]i da seama cât de mândru sunt de când [tiu c` exist` cel pu]in o
persoan` care m-a preferat admirabilului meu frate!
– }i-am spus c` are foarte mult bun-sim], replic` Evelyn râzând. Gata
cu gluma. Este serios?
– Evident, prostule!
Evelyn p`ru c` se gânde[te o clip` [i murmur`:
– Da, este adev`rat, Cressy este chiar genul t`u. Oh! drag` frate, \]i
urez mult` fericire [i simt c` v` ve]i \n]elege bine. Este o fat` fermec`toare
[i-mi place mult. De[i nu \n]eleg cum se poate \ndr`gosti.
Kit vru s` r`spund`, dar t`cu. Pân` atunci, nu ezitase niciodat` s`-i
spun` lui Evelyn ce gânde[te, dar sim]i brusc c` \n raporturile lor se
schimbase ceva. Erau \nc` la fel de lega]i, dar pe viitor vor p`stra probabil
pentru ei anumite lucruri. A[a c` se mul]umi s` r`spund`:
– Este foarte posibil. S` nu ne ambal`m, Evy. Poate am putut desface
un nod din aceast` z`p`ceal`, dar cred c` suntem \nc` departe de a sc`pa
de ea. {tiu c` nu i-ai cerut mâna lui Cressy, dac` nu considerai situa]ia
disperat`. Ce nu [tiu \nc`, este cât de disperat` este. La cât se ridic`
datoriile mamei?
210 GEORGETTE HEYER
Privirea lui Evelyn se \ntunec` din nou. R`spunse, pu]in cam brusc:– Aproximativ dou`zeci de mii de lire... din câte cred c` [tiu.Se l`s` o t`cere grea. Apoi, Kit se ridic` [i se duse s` ia carafa.– Cred, Evy, spuse cu precau]ie, c` ar trebui s` beau un coniac mic!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 211
Capitolul 15
Evelyn lu` paharul [i i-l \ntinse.
– |mi \nchipui c` ai mai mult` nevoie decât mine. N-ar fi trebuit s`-]i
arunc \n fa]` atât de brusc aceast` cifr`.
– – De când o [tii?
– Oh! este deja un timp. Dar n-am aflat totul o dat`. De altfel, nu sunt
sigur c` [tiu totul.
– Cât datoreaz` negustorilor?
– Cea mai mic` parte, de[i are un sold debitor considerabil la Rundell
& Bridge [i n-am nici cea mai mic` idee cât \i poate datora croitoresei.
Rundell & Bridge n-o h`r]uiesc. Sunt prea prev`z`tori pentru asta. Cred
c`-i au pe con]ii Denville de clien]i de la fondarea afacerii [i-[i spun
probabil c` dac` mama nu-i pl`te[te acum, o voi face eu mai târziu. |n ce
o prive[te pe Celeste, nu [tiu nimic. Vezi, Kester, biata noastr` mam` nu
\n]elege. Banii \i alunec` printre degete. Nu [tie niciodat` ce face cu ei,
iar eu [i mai pu]in. Este imposibil de prev`zut ce va inventa. Desigur, am
[tiut \ntotdeauna c` f`cea datorii, dar dup` moartea tatei, la un timp, am
aflat suma [i am \n]eles c` de ani de zile \mprumuta din dreapta [i din
stânga.
Zâmbi trist.
– S`rmana noastr` drag`. Dac` i-ai da o sut` de lire mâine, pentru a
o scoate din ghearele acelei zgrip]uroaice care-i face p`l`riile, pun pariu
c` le va face cadou uneia dintre b`trânele sale prietene aflat` \n nevoie.
Iar când \[i pl`te[te datoriile cele mai urgente cu bani pe care-i
\mprumut`, nu reu[e[te s` \n]eleag` c` astfel n-a rezolvat mare lucru.
Poate nu [tii asta.
– Bine\n]eles c` nu, r`spunse Kit care-[i \nc`lzea paharul \n mâini. Nu
[tiam nimic, dar am aflat ni[te lucruri de când ]i-am luat locul.
Kit zâmbi vis`tor [i spuse dup` o clip`:
– Nu te-ai gândit niciodat` c` asta a fost probabil penibil pentru bietul
nostru tat`?
– Nu!
Cuvântul fu rostit cu o violen]` care-l f`cu pe Kit s` tresar`. Ridic`
ochii [i citi \n cei ai fratelui s`u o ur` implacabil`, care-l surprinse.
– Foarte bine, foarte bine, nu te sup`ra! Voiam s` spun doar...
– {tiu ce voiai s` spui [i nu sunt de acord. Nici tu n-ai fi dac` ai [ti tot
ce mi-a spus mama de când... mi-a c`zut pe cap aceast` afacere. Avea
[aptesprezece ani când s-a c`s`torit cu tata. Era la fel de inocent` ca
Patience, dar fusese crescut` altfel. Este tot ce mi-a putut povesti! Bunica
Baverstock nu se gândea decât s` fac` din fiicele sale ni[te tinere fete
des`vâr[ite, pentru ca ele s` poat` pretinde partide frumoase. {i \n ce
prive[te economia, Cosmo este singurul Cliffe pentru care cuvântul are
un sens. Tata, care era mult mai \n vârst`, [i-a imaginat c` se \ndr`gostise
de ea! |ndr`gostit! A fost orbit de frumuse]ea [i de farmecul s`u, dar n-a
fost mai \ndr`gostit decât sunt eu de Cressida Stavely. Asta n-a durat mult
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 213
timp. Detesta tot ce o f`cea pe mama atât de adorabil`. Era rece, egoist,
impulsiv, o certa \ndat` ce, \n felul s`u, ea voia s`-i demonstreze pu]in`
tandre]e. Nu era potrivit ca lady Denville s` lase s` se vad` c` avea o
inim`. Cum s` te miri c` s-a \ndep`rtat de el, c` s-a l`sat dus`... n-are
importan]`. Nu \n]elegi, dar eu da [i-]i afirm c` tata poart` r`spunderea
tuturor nebuniilor pe care le-a putut face mama.
– Calmeaz`-te, \l sf`tui Kit. Sunt de acord cu tine \n privin]a
r`spunderii tatei. Dar, de[i o ador pe mama, \n]eleg c` i s-a putut p`rea
exasperant` unui b`rbat de genul lui. Crezi c` ar fi putut s-o \nve]e s` aib`
grij` de cas`. Poate ai dreptate, dar m` \ndoiesc. Haide, nu te \nfuria.
Toate astea nu mai au importan]` acum. este prea târziu. Ceea ce trebuie
s` facem, este s` g`sim un mijloc de a-i \mpiedica pr`bu[irea. {tiu c`
datoreaz` bani la Egdebaston [i la Child. Sunt [i al]i creditori?
– Da, mai mul]i, inclusiv Ripple.
– Oricum, acesta n-o va urm`ri, observ` Kit gânditor.
– {i care este diferen]a? replic` Evelyn cu mânie. Crezi c-o voi l`sa pe
mama s`-i datoreze bani? Tu ai accepta s` faci pe stru]ul?
– Nu, m`rturisi Kit. Bine\n]eles, trebuie pl`tit totul. Dar nu tot o dat`.
Este o sum` considerabil`, Evy!
– A[! A[ putea-o pl`ti imediat dac` a[ reu[i s`-l conving pe unchiul s`
ridice tutela.
– {tii bine c` n-o va face. Nu va fi de acord cu planurile tale
matrimoniale.
– Dar ar trebui s` fie.
De la moartea tatei, m-a implorat s` fiu rezonabil. Ar trebui s` fie
\ncântat de c`s`toria mea cu o fat` ca Patience.
– Dar vai! relu` Kit strâmbându-se, este extrem de fericit de c`s`toria
ta cu Cressy. Ai primit o scrisoare de la el \n aceast` diminea]`. O vrei?
214 GEORGETTE HEYER
– Nu. |[i imagineaz` c` voi fi mai pu]in flu[turatic dac` m` voi c`s`tori
cu Cressy, \n timp ce o iubesc pe Patience?
Kit \i arunc` o privire ironic`.
– Ce-[i va imagina, Evy, este c` e[ti la fel de u[uratic [i c` \n curând
vei iubi iar o alta.
– Va vedea c` gre[e[te. M`rturisesc c` am crezut c` sunt \ndr`gostit
de vreo dou`sprezece ori. La drept vorbind, când i-am cerut mâna lui
Cressy, ajunsesem la concluzia c` eram \ntr-adev`r inconstant. De unde
Clara [i altele câteva. {i apoi, am \ntâlnit-o pe Patience [i am \n]eles c`
niciodat` nu mai fusesem \ndr`gostit. Nu este nici str`lucitoare, nici
vioaie, nici plin` de haz sau de inteligen]` [i cred c` n-ai g`si-o la fel de
frumoas` ca pe atâtea altele pe care le-a[ putea numi. Dar am r`mas mult
timp lâng` ea [i ideea c` m-a[ putea plictisi \n compania sa mi se p`rea
atât de absurd`, atât de incredibil`.... Oh! Kester, nu pot s`-]i explic!
– Ascult`, Evy, spuse Kit, nu trebuie s`-mi explici. |n]eleg, dar chiar
dac` n-a[ \n]elege, asta n-ar schimba nimic. Ce are importan]` este modul
\n care va privi unchiul aceast` c`s`torie. Nu ne-am ascuns niciodat`
nimic [i-]i pot spune c` unchiul, ca [i Askham, va dezaproba diferen]a de
condi]ie social`.
– Dar la naiba, Kester, nu este fiica unui s`lbatic sau a unui primitiv.
De acord, familia sa nu este nobil`, dar este la fel de respectabil` ca a
noastr`. Familia Askham nu apar]ine \naltei societ`]i, dar se aseam`n`. {i
dac` ]i-i imaginezi ca pe o familie de mici provinciali, te \n[eli \ntru totul.
Askham este un b`rbat foarte cultivat, so]ia sa o femeie cu o inteligen]`
superioar` [i Patience \mi este superioar`. Cât despre averea sa, \nsu[i
unchiul a spus c` n-are nici o importan]`.
Kit, care \n]elegea c` fratele s`u \[i f`cea iluzii asupra importan]ei
hot`rârilor lordului Brumby, \l \ntreb` f`r` \nconjur:
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 215
– Are avere?
Evelyn ro[i.
– Deloc sau cel pu]in practic deloc. Askham nu este bogat. Are din ce
s` tr`iasc` \n mod confortabil, atâta tot. Are o familie numeroas` [i mi-a
spus sincer c` nu-i poate da Patiencei decât o zestre care mi se va p`rea
derizorie. I-am r`spuns la fel de sincer c` nu eram \n c`utarea unei
mo[tenitoare [i c` m` voi considera foarte fericit dac` m` voi putea
c`s`tori cu Patience cu sau f`r` zestre.
– |n]eleg. Dar dac`-]i imaginezi c`-]i vei atinge scopul povestindu-i
totul unchiului nostru, ]i-ai pierdut min]ile. Haide, [tii bine c` ideile sale
referitoare la ce se potrive[te nepotului s`u sunt la fel de elevate ca cele
ale tatei [i c` este aproape la fel de \nc`p`]ânat ca el.
– Pu]in \mi pas` de rangul meu! Dac` nu eram \ntru totul obligat s`
intru \n posesia averii, m-a[ preocupa foarte pu]in de p`rerea unchiului.
Dar din nefericire, este imposibil.
– M-am gândit la asta, spuse Kit. Tu n-ai datorii personale?
– Bine\n]eles c` nu, \n ciuda neseriozit`]ii mele binecunoscute,
bomb`ni Evelyn.
– A[adar, nu este vorba decât de datoriile mamei [i m` gândesc...
Fu \ntrerupt de un brusc hohot de râs al fratelui s`u.
– |mi place acel "decât" al t`u, spuse acesta.
– .... [i m` gândesc, relu` Kit, c` cel mai bun mod de a ie[i din
\ncurc`tur`, este s` le pl`tesc eu...
Urm` o clip` de t`cere, apoi Evelyn \ntreb`, stupefiat:
– Ai \nnebunit? Doar aceste dou` pahare cu coniac te-au putut ame]i
astfel.
– Nici nebun, nici beat. Nu m-am gândit la asta pân` acum, [i-mi
\nchipui c` nici tu. Am uitat de suma pe care am mo[tenit-o.
216 GEORGETTE HEYER
|[i l`s` paharul [i se \ntoarse spre canapea.
– |nc` n-am putut pune lucrurile la punct cu oamenii legii, dar cred
c` titlurile trebuie s` reprezinte aproximativ dou`zeci de mii de lire. {i
cum mo[tenirea nu comport` nici o condi]ie special`...
– Totul este perfect, nu-i a[a? M` \ntreb cum nu m-am gândit eu
\nsumi la asta. Poate s-ar putea considera ca un dar de nunt`?
Kit zâmbi, dar ad`ug`:
– Nu fi prost, b`trâne! Dac` tu...
– Prost? Eu? Asta este culmea! exclam` Evelyn.
– Dumnezeule! Am acela[i drept ca tine s-o salvez pe mama.
– |n nici un caz, [i o [tii foarte bine. Tata ar fi trebuit s-o fac` [i \n
consecin]`, mie \mi revine asta. Nu, nu spune bra[oave cui vrei, dar nu
mie, fratele t`u geam`n.
– S` spunem c` va fi un \mprumut. Aceast` mo[tenire este absolut
nea[teptat`. tata mi-a l`sat destul pentru cât am nevoie. La urma urmei,
ai s`-i po]i pl`ti când vei avea treizeci de ani.
– |nceteaz` s` spui prostii, replic` Evelyn. |n tot cazul, nimic nu m`
va face s` accept. Dac` ar fi invers, tu ai accepta situa]ia?
– Nu, nu cred, r`spunse Kit.
– {tiam c` n-ai fi acceptat.
Evelyn se ridic`.
– Trebuie s` plec, altfel b`trâna. Pinny nu va \nchide ochii toat`
noaptea. Are inten]ia s` m` ajute s` m` dezbrac! Kester, mi-l po]i
\mprumuta pe Challow mâine? A[ vrea s` m` conduc` la Brighton. Nu
l-am \ntâlnit pe Silverdale [i trebuie s`-l v`d. Este o gur` blestemat` [i
dac` descoper` adev`rul \n leg`tur` cu bro[a, toat` Londra va afla.
– A[adar, nu l-ai v`zut? Credeam c` cel pu]in aceast` problem` este
rezolvat`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 217
– N-am putut. Era \n vizit` la Regent, pe care practic nu-l cunosc de
altfel; n-am schimbat decât câteva cuvinte cu el, la audien]a \n care ne-a
prezentat tata. N-a[ fi crezut niciodat` c` va fi atât de greu ca numele meu
s` fie acceptat la Silverdale; de altfel, n-am reu[it, cu atât mai mult cu cât
portvizitul meu era gol. |mi imaginez c` la intrare m-au luat drept un
impostor. |n tot cazul, mi-au spus c` |n`l]imea Sa era plecat din ]ar`. Nu
[tiu dac` era adev`rat, dar nu aveam ce discuta [i i-am rugat, cu cel mai
arogant aer al meu – dar nu la fel de arogant ca al lor – s`-i aduc` la
cuno[tin]` |n`l]imii Sale c` nu-mi pare r`u c` nu l-am g`sit [i c` sper s`
am norocul de a-l \ntâlni peste opt zile, când se va \ntoarce la Brighton.
|n]elegi, nu puteam r`mâne la Brighton, pentru c` voiam s` m` duc s-o
v`d pe Clara \nainte de a m` \ntoarce la Londra [i eram cam gr`bit.
Apropo, Kester, trimite-mi-l pe Fimber mâine diminea]`. A[ vrea s`-mi
aduc` ni[te costume, tutunul meu de prizat [i câteva c`r]i de vizit`. Ar
putea s` m` ajute [i s` m` \mbrac.
– De acord, dar nu vei avea nevoie nici de c`r]i de vizit`, nici de
Challow. |n primul rând, nu pot circula doi Denville, din care unul cu un
bra] \n e[arf`. |n plus, nu e[ti \n stare de a c`l`tori. Voi merge \n locul t`u
[i-mi vei spune exact ce trebuie s`-i povestesc lui Silverdale [i cum trebuie
s` procedez pentru a r`scump`ra bro[a. Dac` trebuie f`cut un cec, e[ti \n
m`sur` s`-l scrii?
– N-are rost: se va face cu bani lichizi, pentru c` se presupune c`
ac]ionez \n numele mamei.
Am un teanc de bancnote \n geanta de noapte [i Fimber ]i le-ar putea
aduce mâine. Kester, chiar vrei s` te ocupi de asta? N-ar trebui s` ]i-o cer,
dar este adev`rat c` Brighton este probabil \n]esat de oameni care ne
cunosc [i-mi dau seama c` este imposibil s` m` aflu \n dou` locuri \n
acela[i timp [i \ntr-unul cu um`rul rupt. Este genul de lucruri care se afl`
218 GEORGETTE HEYER
pân` la urm`. {i cred, ad`ug` el pe un ton gânditor, c` vei [ti mult mai
bine decât mine cum s` p`trunzi \n reziden]a regal`.
– Face parte din meseria mea, recunoscu Kit. Ia loc \n timp ce m`
\mbrac [i te voi conduce la Pinny ca s` te culci. |n acela[i timp, \mi vei
putea \ncredin]a pachetul de bancnote.
– Ar fi de preferat s` te duci s` te culci din nou, spuse Evelyn
a[ezându-se pe bra]ul fotoliului. Pot s` m` descurc foarte bine singur.
Dar m`rturisesc c` a[ prefera s` m` aju]i mai degrab` tu decât Pinny, s`
m` dezbrac. De altfel, avem \nc` multe lucruri de discutat.
– Nu vom mai discuta nimic \n aceast` noapte, r`spunse Kit
aruncându-[i halatul pe pat. Este prea târziu. E[ti epuizat, Evy!
– Ba nu! |nc` pu]in sl`bit, atâta tot. {i dac` a[ trezi-o pe mama?
– |n nici un caz. A]i vorbi pân` \n zori. |i voi spune cât mai curând
posibil c` te-ai \ntors [i-mi \nchipui c` va fi la Pinny cu cel pu]in o or`
\nainte de micul dejun.
– Nu, nu, Kester. Mama nu iese din camer` decât la o or` dup` ce a
dejunat.
– Nu când m`tu[a Emma locuie[te la noi, r`spunse Kit zâmbind, \n
timp ce-[i \mbr`ca pantalonii. M`tu[a este o persoan` matinal`. Pinny
]i-a spus c` avem pl`cerea extraordinar` de a-i g`zdui atât pe unchiul cât
[i pe v`rul nostru?
– Mi-a spus c` [i Ripple face parte din ceat`. Ce idee ai avut s`-l invi]i
pe acest gras dizgra]ios?
– A fost ideea mamei, nu a mea. Dar nu m-am opus. Nu este atât de
lipsit de valoare cum credeam. Este singurul, \n afar` de Cressy, Fimber
[i Challow, desigur, care a descoperit cine eram! Ar trebui s`-mi ar`]i cum
deschizi tabacherea, Evy. M-am f`cut ridicol f`când-o.
– Oh! ce ru[ine! exclam` Evelyn.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 219
|[i scoase tabachera din buzunar [i o deschise.– Iat` cum se face, spuse el.– Bravo, f`cu Kit cu admira]ie. {i cu mâna stâng` \nc`!– Haide, b`trâne, asta nu se face niciodat` cu mâna dreapt`! protest`
scandalizat Evelyn.Kit nu se putu st`pâni s` nu râd`, \nnodându-[i un fular \n jurul
gâtului.– De ce oare \l dete[ti atât de mult pe acest b`trân cumsecade? \l
\ntreb`. {tiu c`-l consider`m stânjenitor, dar nu este r`u. {i trebuie s`admi]i c` are un caracter frumos.
– O ridicularizeaz` pe mama, r`spunse Evelyn prost dispus.– Nu foarte mult! Este cu burt`, de acord, dar toate u[ile \i sunt
deschise. Când [tii asta [i când te gânde[ti la \ntinderea averii sale, carese pare c` este uluitoare, este totu[i extraordinar c` mama a reu[it s`-l]in` ata[at de ea atâ]ia ani, relu` Kit cu bun` dispozi]ie. |]i m`rturisesc c`prefer s`-l v`d mai degrab` pe el lâng` mama decât pe acei intrigan]i carefrecventeaz` Mount Street.
220 GEORGETTE HEYER
Capitolul 16
Pân` la urm`, lady Denville nu se duse la c`p`tâiul fiului s`u risipitor
\nainte de micul dejun. Kit o convinsese s`-[i schimbe p`rerea, apreciind
c`-l va trezi probabil dintr-un somn profund datorat oboselii [i de
asemenea calit`]ilor unei b`uturi al c`rui secret \l avea doica Pinner.
Kit se dusese la mama sa [i o g`sise \mbr`cat` \ntr-un vaporos capot.
Impozanta domni[oar` Rimpton o coafa \n stil Titus. F`cu o reveren]`
discret`, remarcându-i astfel fiului Denville dreptul de a asista la toaleta
mamei sale, dar chipul sever exprima o clar` dezaprobare. Dac`
|n`l]imea
Sa \l primea cu amabilitate [i afec]iune pe pretinsul lord, n-o privea
decât pe ea, dar domni[oara Rimpton considera c` nimeni n-ar fi trebuit
acceptat s` ridice ochii asupra ei, atâta timp cât nu trecuse prin mâinile
sale pricepute.
Spuse pe un ton sever: "O clip`, doamn`, v` rog!" [i continu` s`
aranjeze agrafele \n p`rul st`pânei sale cu o \ncetineal` calculat`, cu
scopul evident de a-l pune pe Kit la locul s`u.
Reu[i asta perfect, deoarece când o clip` mai târziu se retrase dup` ce
o rugase pe |n`l]imea Sa s` binevoiasc` s-o sune când va avea nevoie de
ea, el exclam`:
– Femeia asta m` terorizeaz`, mam`!
– Da, este \ngrozitoare, recunoscu lady Denville. Dar \n felul s`u, este
un geniu! Oare ce dore[ti, dragul meu? S` nu-mi anun]i \nc` o dat` o
catastrof`!
– |n nici un caz, r`spunse ironic Kit. Nu ghice[ti?
– Nu, b`iat r`u! Cum vrei asta? Nu vrei s` spui? Oh! Evelyn?
Kit \ncuviin]` [i ea s`ri din fotoliu.
– Oh! mul]umesc, Dumnezeule! Unde este? Când a sosit?
– |n aceast` noapte, dup` ce to]i ne culcasem deja. A deschis cu cheia
lui Pinny. Voia s` vin` s` te trezeasc`, dar l-am \mpiedicat.
– Haide, Kit! {tii bine c` a[ fi fost foarte fericit` s` m` trezeasc`.
– Da, mam` drag`, dar [tiam [i c` dac` o f`cea, mi-ar fi trebuit ore
\ntregi pentru a-l duce s` se culce. {i asta voiam s` evit, deoarece nu este
\nc` bine. Oh! nimic ce trebuie s` te alarmeze! A avut un accident de
tr`sur`, [i-a fracturat um`rul [i câteva coaste [i ar fi avut [i o como]ie
cerebral` destul de puternic`.
– Oh! s`rmanul, bietul de el! exclam` lady Denville. Unde este?
Spune-mi imediat, Kit!
– Este la Pinny. L-am condus acolo \n zori, pentru a-l ajuta s` se
dezbrace [i-]i jur c` este plin` de aten]ii fa]` de el.
– Da, da, desigur, dar trebuie s` merg imediat s`-l v`d. O sun pe
Rimpton, dragule. M` vei scuza pe lâng` m`tu[a ta... spune-i c` m` doare
capul [i sunt \nc` \n pat. Ah! da [i prepeli]ele! Dawlish le-a comandat la
Brighton, pentru c` Bonamy le ador`, dar \i plac [i lui Evelyn [i poate ar
dori s` m`nânce, chiar dac` nimic altceva nu-l tenteaz`.
222 GEORGETTE HEYER
A[a c`, spune-i lui Dawlish s` pun` dou` [i ni[te sparanghel \ntr-un
co[ [i...
Kit \ntrerupse acest val de cuvinte f`când-o s` observe c` sosirea lui
Evelyn trebuia s` r`mân` secret`; c` a da asemenea instruc]iuni ar duce
inevitabil la descoperirea secretului; c` s`-l fac` pe Dawlish s` cread` c`
prepeli]ele [i sparanghelul erau destinate doamnei Pinner n-ar rezolva
nimic [i c` aceasta din urm` \i d`duse ordin s` nu-l trezeasc` pe Evelyn
sub nici un pretext.
– Haide, ia loc mam`, \]i voi povesti ce i s-a \ntâmplat. Vei putea
r`mâne mai mult timp cu el dac` te vei duce s`-l vezi dup` prânz. |i vei
povesti m`tu[ii c` trebuie s`-i faci o vizit` lui Pinny, care nu se simte bine
[i nimeni nu se va mira. De altfel, cum \l cunosc, Evelyn nu va vrea s`
primeasc` pe nimeni \nainte s` se b`rbiereasc`. I l-am trimis pe Fimber,
acum o or`, cu lucrurile sale [i \ntre Pinny [i Fimber pentru a-l r`sf`]a [i
bomb`ni, po]i s` fii sigur` c` va fi bine \ngrijit.
– Va avea nevoie de mine s`-l ap`r, explic` lady Denville râzând.
Oricum, se r`zgândi [i Kit \i prezent` o versiune \ndulcit` a
aventurilor fratelui s`u, cum \i ceruse acesta.
|ncrederea sa era bine plasat`. |n calitate de diplomat, domnul Fancot
omise orice referire la Tunbridge Wells. Trecu abil peste \mprejur`rile
care-l f`cuser` pe fratele s`u s` scape de credinciosul s`u servitor. Lady
Denville nu se gândi nici o clip` s` se \ntrebe de ce alesese Evelyn s` fac`
un asemenea \nconjur pentru a se \ntoarce la Londra, \n loc s-o ia pur [i
simplu pe drumul mare, atât de animat` fu povestirea lui Kit asupra
\mprejur`rilor accidentului. Reu[i s-o distrag` de la asta.
Doar când |n`l]imea Sa fu adus` \n cel mai \nalt grad de recuno[tin]`
fa]` de doamna Askham, pentru \ngrijirile pe care i le acordase lui Evelyn,
Kit se aventur` s` fac` aluzie la domni[oara Patience.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 223
Lady Denville se gândise chiar o clip` s` pun` s` fie condus` imediat
la Woodland House.
– Cum m-a[ putea vreodat` s` m` achit fa]` de ea [i cum a[ putea s`
a[tept pentru a merge s`-i mul]umesc? \ntreb`, cu lacrimi \n ochi. Oh!
trebuie s` fie cel mai frumos suflet care exist` pe lume! F`r` ea, Evelyn ar
fi putut s` moar`!
|n timp ce-i \mp`rt`[ea aceste p`reri pu]in exagerate, Kit nu rat` s-o
\ncurajeze [i strecur` câteva cuvinte destinate s-o fac` pe mama sa s`
\n]eleag` c` va g`si \n domnul Askham un b`rbat cultivat [i de familie
respectabil`. |n`l]imea Sa r`spunse c` era sigur` c` amândoi erau ni[te
persoane excep]ionale.
Nu fu deloc surprins` s` afle c` Evelyn uitase s` se asigure c` avea tot
ce-i trebuie \n portvizit. "Este genul de ghinion care ]i se \ntâmpl` \n cele
mai nepotrivite clipe", se mul]umi s` remarce. Nu se mir` mai mult când
i se spusese Evelyn [i nu Denville.
– {tii bine, dragul meu, c` mul]i oameni \i spun astfel. Cred c` asta
]ine de caracterul s`u. Nu este ca tat`l t`u, c`ruia nimeni n-ar fi \ndr`znit
vreodat` s`-i spun` William. Oh! Kit, m`car dac` familia Askham ar fi
putut s` afle c` era un Denville! Ne-ar fi trimis un mesaj [i n-ar mai fi
trebuit s` te dai drept el. Nimeni n-ar fi putut pretinde ca Evelyn s` asiste
la o cin`, când era \n stare de incon[tien]`. Dumnezeule! Kit, am crezut
c` fac bine, dar uite unde am ajuns! |n zadar \ncerc s` m` conving, nu
sunt sigur` c` pân` la urm` Cressy nu va remarca faptul c` exist` o
diferen]` \ntre voi doi. Chiar dac` a[ g`si un mijloc de a explica de ce
trebuie pe nea[teptate s` poarte bra]ul \n e[arf`. A[a c`, \n loc s`-l salvez,
probabil l-am pierdut.
F`cându-[i curaj, domnul Fancot declar`:
– Nu, mam`.
224 GEORGETTE HEYER
Tocmai voiam s`-]i spun c` Evelyn nu mai dore[te s-o ia de so]ie pe
Cressy. De fapt...
Mama sa \l \ntrerupse [i-l \ntreb` cu o voce plin` de team`:
– Cine este?
– Este domni[oara Askham, mam`. Evelyn s-a \ndr`gostit nebune[te
[i pe ea vrea s-o ia de so]ie. |i las lui grija de a-]i vorbi despre ea, dar se
pare c`... este o fat` irepro[abil`.
– Oh! nu, Kit! exclam` lady Denville pe un ton rug`tor. Nu acum,
când i-a cerut deja mâna lui Cressy. Dragul meu, s` nu-]i \nchipui c`
vreau s`-i repro[ez ceva. Nimeni nu [tie mai bine decât mine c` este
imposibil s` g`sesc cel mai mic defect unuia dintre voi. I-am deplâns
deseori pe p`rin]ii care n-au avut norocul s` aib` copii ca voi. Dar este
p`cat c` Evelyn se \ndr`goste[te atât de des – [i \ntotdeauna de fete
imposibile.
– Da, mam`, recunoscu Kit, privind-o cu un zâmbet afectuos. Dar nu
uita c` nu exist` fat` demn` de noi!
– Spui prostii, spuse |n`l]imea Sa cu mult` demnitate.
Domnul Fancot \ncepu s` râd`.
– Cum po]i spune a[a ceva? Serios, mam`, chiar am impresia c` de
data aceasta este ceva complet diferit de precedentele aventuri ale lui
Evlyn. Cred c` \ntr-adev`r o iube[te [i vei avea aceea[i impresie când \l vei
auzi vorbind despre ea. Dup` câte mi-a spus, domni[oara Askham este
diferit` de flirturile sale din trecut [i mi se pare lipsit` de toate calit`]ile
pe care le aprecia el atât de mult pân` acum. Mi-a spus c` nu este nici
str`lucitoare, nici nostim`, dar c` doar ideea de a se putea plictisi
vreodat` cu ea i se pare absurd`. Gusturile mele personale sunt diferite,
dar ascultându-l pe Evelyn, mi-a trecut prin minte c` domni[oara Askham
ar putea fi exact ce i s-ar potrivi. Nu voi spune mai mult despre asta. Vei
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 225
judeca tu \ns`]i. Din punct de vedere monden, este altceva. Nu va fi o
c`s`torie echilibrat`, de[i mi s-a p`rut c` \n]eleg c` Evelyn nu va ro[i nici
din cauza domni[oarei Askham, nici a familiei sale. Nu sunt ni[te
personalit`]i, nici oameni boga]i, dar par \ntru totul amabili.
Lady Denville \l ascultase cu aten]ie. Cu un aer sceptic, \ntreb`:
– Crezi c` [tiau cine era Evelyn [i.... [i au vrut s`-l acapareze?
– Nu, mam`. M`rturisesc c` m-am gândit [i eu la asta la \nceput, dar
\n acest caz au avut o manier` foarte ciudat` de a conduce afacerea.
Doamna Askham nu [i-a l`sat niciodat` fiica singur` cu Evelyn, din clipa
\n care acesta [i-a revenit. {i se pare c` domnul Askham nu este mai
binevoitor acestei c`s`torii decât va fi unchiul Henry. Evelyn i-a explicat
totul. {i dac` nu i-a interzis s`-i treac` pragul, i-a interzis s-o curteze pe
domni[oara Askham cât timp afacerile sale vor fi atât de \ncurcate.
– Ah! asta m` face s` am o foarte bun` p`rere despre el, spuse gr`bit`
|n`l]imea Sa. Nu mi-ar pl`cea ca Evelyn s` ia de so]ie pe cineva de rang
foarte modest, dar pu]in \mi pas` de ce se va spune! Cât despre unchiul
t`u Henry, nu este treaba lui [i-i voi spune de altfel, dac` va avea
impertinen]a s` fac` obiec]ii la o c`s`torie care are aprobarea mea.
Singurul lucru...
Se \ntrerupse [i ezit` o clip` \ncruntat`. Apoi \ndrept` spre Kit o
privire \ntreb`toare [i spuse cu pruden]`:
– Dragul meu [i dac` te-ai c`s`tori tu cu Cressy? Când m` gândesc la
situa]ia nepl`cut` \n care se afl` biata fat`, nu m` pot \mpiedica s` cred
c` ar trebui s`-l ia de so] pe unul dintre voi doi.
Ad`ug` repede, \n timp ce Kit izbucnea \ntr-un râs irezistibil:
– Bine\n]eles, nu vreau s` te influen]ez. Dar mi-am spus de mai multe
ori c`-mi p`re]i \ntru totul potrivi]i.
– {i noi ne-am spus acela[i lucru, mam`, replic` domnul Fancot.
226 GEORGETTE HEYER
O vreau pe Cressy de so]ie [i cum [i ea dore[te asta, tocmai veneam
s`-]i spun.
– A[adar, Cressy [tie? Oh! Reaua, nu mi-a spus! exclam` lady Denville,
foarte bucuroas`. Este tân`ra fat` pe care a[ fi ales-o pentru tine, dac`
n-a[ fi ales-o deja pentru Evelyn. Slav` Domnului, nu este prea târziu.
{tiam c` va interveni ceva pentru a aranja totul. Oh! dragul meu Kit, sper
atât de mult c` vei fi fericit.
Kit \i mul]umi, dar \[i permise s` fac` observa]ia c` felicit`rile erau
pu]in premature. Erau \nc` multe dificult`]i de rezolvat. Lady Denville fu
de acord. Dar, cu o bun` dispozi]ie de neclintit, declar`:
– Sunt doar dificult`]i minore. Evident, vom fi obliga]i s`-i spunem
adev`rul ladyei Stavely [i nu sunt deloc [anse s`-l primeasc` bine. Am
putea s` nu-i spunem nimic, dar cred c` ar fi o gre[eal`.
– {i eu cred la fel, mam`, r`spunse Kit.
– {tiam c` vei fi de p`rerea mea. Pentru c`, dac` Evelyn a hot`rât s-o
ia de so]ie pe domni[oara Askham, lady Stavely va fi nebun` de furie s`
afle asta din ziare, \n timp ce \n mintea ei, el este \nc` logodnicul lui
Cressy. {i evident, poate Stovely nu va fi foarte mul]umit, dar contez pe
\ngrozitoarea Albinia Gillfoot pentru a-l face s`-[i dea consim]`mântul la
c`s`toria voastr`.
– Da, mam`, este foarte posibil. Dar ne r`mâne un obstacol [i mai
greu de trecut, murmur` Kit. Când spui c` pe unchiul Henry nu-l prive[te
c`s`toria lui Evelyn, oare nu ui]i \mprejur`rile care l-au f`cut s`-i cear`
mâna lui Cressy?
Lady Denville \l privi consternat` [i p`ru o clip` descump`nit`. Dar
\nainte de a avea Kit timp s`-i ia mâna pentru a o consola, \[i revenise.
Strânse mâna \ntins` [i spuse cu un zâmbet curajos:
– Faci iar aluzie la datoriile mele?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 227
Dar, dragul meu, nici unul din voi doi n-ar trebui s` le acorde nici
m`car o clip` de gândire. Cum a[ putea fi atât de \ngrozitoare pentru a
pune ceva atât de comun \n balan]` cu fericirea fiilor mei? De altfel, sunt
ani de zile de când am datorii [i m-am obi[nuit perfect cu ele. M` voi
descurca. Bine\n]eles c` m` voi descurca! De altfel, \ntotdeauna m-am
descurcat când totul p`rea pierdut. L`s` mâna lui Kit.
– Gata! Acum c` am aranjat asta, trebuie s` pleci pentru c` probabil
este deja ora zece [i nu sunt \nc` \mbr`cat`.
Domnul Fancot, care nu era omul s` pierd` vremea \n discu]ii inutile,
renun]` s`-i aminteasc` mamei sale importan]a datoriilor [i necesitatea
de a fi pl`tite cât mai repede. S`rutând-o cu afec]iune, o l`s` apoi
\ngrijirilor domni[oarei Rimpton.
G`si pe familia Cliffe [i pe Cressy aduna]i \n sala pentru micul dejun.
Avu ocazia s`-[i desf`[oare tot talentul s`u de diplomat. Nimeni, nici
m`car Cressy nu putu b`nui c`, \n timp ce lua parte cu amabilitate la
conversa]ia general` pref`cându-se c`-l intereseaz`, mintea \i era \n alt`
parte. Dou` probleme \l preocupau, dintre care cea mai urgent` era s`
g`seasc` un mijloc de a se face primit de lordul Silverdale. La asta avea o
solu]ie. Dar cealalt` problem` p`rea de nerezolvat.
Lady Denville nu \ntârzie s` li se al`ture, spuse bun` ziua la toat`
lumea, \[i exprim` \ntr-o manier` fermec`toare [i atent` speran]a c`
draga ei cumnat` dormise bine [i ad`ug`, luând loc la mas`:
– Drag` Cressy, tu [i cu mine va trebui s` avem o mic` discu]ie \n
aceast` dup`-amiaz`.
Cum privirea str`lucitoare care-i \nso]i cuvintele era la fel de
elocvent`, pe cât de mali]ioas`, Kit se gr`bi s` intervin` pentru a \ntreba,
cu cordialitatea unei gazde preocupat` s` organizeze cât mai bine timpul
liber al invita]ilor, ce doreau s` fac` \n acea diminea]`.
228 GEORGETTE HEYER
Astfel, distrase aten]ia. Dar r`spunsurile pe care le primi ar fi trebuit
s`-l decep]ioneze dac` era cu adev`rat preocupat s` distreze pe toat`
lumea. Totu[i, cum dorin]a sa adev`rat` era s`-[i rezerve o \ntrevedere
particular` cu Cressy, fu dimpotriv` foarte mul]umit. V`rul s`u bomb`ni
c` nu [tia, Cosmo, care se mul]umea perfect cu rutina unei zile obi[nuite
la ]ar`, declar` c` va scrie ni[te scrisori [i va citi \n a[teptarea
coresponden]ei, Cressy, c`reia \i venea s` râd`, p`str` ochii pleca]i [i nu
spuse nimic. Cât despre doamna Cliffe, care \[i observa fiul cu \ngrijorare,
decret` c` Ambrose putea spune ce voia, dar era convins` c` i se forma
un furuncul la gât.
Toate privirile se \ndreptar` involuntar spre Ambrose care ro[i, \[i
fulger` mama cu privirea [i spuse pe un ton iritat c` n-avea nimic. Ad`ug`
c`-l durea capul.
– Bietul meu b`iat, se \nduio[` lady Denville. Cred c` dac` te vei duce
s` te plimbi, \]i va trece repede.
– Anabel, trebuie s` te rog s` nu-l \ncurajezi pe Ambrose s` fac`
impruden]e, interveni doamna Cliffe. Sufl` vântul [i sunt sigur` c` este
un vânt din est, pentru c` am ni[te reac]ii nervoase pe care nu le suf`r
decât la vântul din est. Ar fi foarte primejdios pentru Ambrose s` scoat`
nasul afar`, atâta timp cât nu se simte complet bine. Cu constitu]ia sa
fragil`, ar putea contracta o boal` care s`-l fac` s` cad` la pat
cincisprezece zile.
– Serios? se mir` lady Denville, privindu-[i nepotul cu interesul
respectuos pe care-l ar`]i unui fenomen. Bietul b`iat! Cât trebuie s` fie de
nepl`cut s` fii nevoit s` r`mâi \nchis când sufl` vântul din est. Se
\ntâmpl` atât de des.
– Haide, haide, s` nu facem din ]ân]ar arm`sar! interveni Cosmo cu
r`utate. Nu neg c` are o constitu]ie boln`vicioas`, dar....
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 229
– Ei bine, Cosmo, exclam` sora sa, cum po]i s` spui asemenea
lucruri! Sunt sigur` c` nu este bolnav. Chiar dac` \l doare pu]in capul.
|i adres` lui Ambrose un zâmbet \ncurajator, f`r` s`-[i dea câtu[i de
pu]in seama c` tocmai \i ofensase pe cei trei Cliffe: Ambrose, care, de[i
nu-i pl`cea c` se remarcase c` avea un furuncul la gât, era totu[i mândru
de durerile sale de cap, datorit` c`rora era deseori obiectul unor aten]ii
speciale; Cosmo, pentru c` de ani de zile acceptase p`rerea so]iei sale
dup` care Ambrose avea o constitu]ie fragil`, ceea ce explica trista sa lips`
de energie; \n sfâr[it, Emma, care considera ca pe o insult` c` se putea
insinua c` singurul s`u fiu nu avea o s`n`tate delicat`.
– Trebuie s` m`rturisesc, spuse Cosmo, c` Ambrose n-a fost niciodat`
atât de robust ca verii s`i.
– Sora ta nu poate \n]elege ce este o constitu]ie delicat`, dragul meu,
remarc` Emma. Cred c` gemenii n-au fost bolnavi niciodat` \n via]a lor.
– |ntr-adev`r, cred asta, spuse cu mândrie lady Denville. |ntotdeauna
au fost extraordinar de energici.
Desigur, au avut ca toat` lumea rujeol` [i tuse convulsiv`, dar nu-mi
amintesc s` fi fost cu adev`rat bolnavi. |mi amintesc chiar c` atunci când
au avut tuse convulsiv`, unul dintre ei... tu ai fost dragul meu? s-a c`]`rat
pe un co[ pentru a lua un cuib de sturz.
– Nu, era Kit, declar` domnul Fancot.
– Este adev`rat, spuse mama sa f`cându-i cu ochiul.
– Dar este teribil! exclam` Emma.
– Nu-i a[a? A coborât de acolo transformat \n negru [i a f`cut s` cad`
atâta funingine, \ncât s-a acoperit toat` casa. N-am râs niciodat` atât de
mult!
– Ai râs? exclam` Emma. Ai râs când unul dintre copiii t`i putea s`-[i
rup` gâtul?
230 GEORGETTE HEYER
– Oh! nu s`-[i rup` gâtul, dar [i-ar fi putut fractura un picior sau s`
r`mân` \n]epenit \n co[. |mi amintesc c` ne-am \ntrebat cum ne-am fi
putut organiza \n acel caz, pentru a-l scoate de acolo. Ce pierdere de timp
era s`-]i faci griji referitor la gemeni! C`deau ne\ncetat din copaci, \n lac
sau de pe ponei [i nu li se \ntâmpla niciodat` nimic grav, \ncheie senin
lady Denville.
O asemenea incon[tien]` o f`cu s` se \nfioare pe doamna Cliffe, \n
timp ce Ambrose, presupunând gre[it c` vorbele ladyei Denville erau
\ndreptate \mpotriva lui [i a indolen]ei sale, se \nchise \ntr-o \mbufnare
ostentativ`.
Terminându-[i micul dejun, compus din ceai [i o tartin` cu unt, lady
Denville se ridic` de la mas`, scuzându-se:
– Trebuie s` v` p`r`sesc. Doica Pinner nu se simte foarte bine [i n-ar
fi dr`gu] din partea mea s` nu m` duc s-o v`d [i s`-i duc ceva de mâncare.
– Fructe, de exemplu, spuse Kit \n grab`.
Ea râse u[or [i nu se putu st`pâni s` spun` cu polite]e:
– Da, dragul meu, nu prepeli]e!
– Prepeli]e! exclam` Cosmo, profund [ocat. Prepeli]e pentru b`trâna
doic`, Anabel?
– Nu, Evelyn crede c` a[ face mai bine s`-i duc fructe.
– A[ fi crezut c` pu]in gri[ [i o sup` de legume s-ar fi potrivit mai bine,
spuse Emma.
Asta stimul` verva incorigibilei sale cumnate.
– Oh nu! \n nici un caz! mai ales gri[ul pe care-l detest`! Drag` Emma,
este foarte pu]in politicos din partea mea s` plec. Dar sunt sigur` c` m`
\n]elegi.
|i adres` un zâmbet fermec`tor fiului s`u ner`bd`tor.
– Dragul meu, ]i-i \ncredin]ez pe invita]i.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 231
Oh! [i poate o sticl` de porto? Este mult mai reconfortant decât o
sup`, nu crezi? Ei bine, accep]i?
– Nu-]i face griji, mam`, o \ntrerupse Kit deschizându-i u[a. Voi
supraveghea totul.
– Desigur, spuse lady Denville, deloc impresionat` de privirea
furioas` pe care i-o arunc`. Am \ncredere \n tine.
– M` \ntreb uneori, spuse Cosmo pe un ton dezaprobator, dac`
mama ta nu [i-a pierdut min]ile.
Fanteziile mamei sale \l scoteau uneori din s`rite pe domnul Fancot,
dar critica cea mai mic` la adresa ei \l \nfuria.
– Adev`rat, domnule? r`spunse el cu o amabilitate studiat`. Ei bine!
sunt foarte fericit s` v` pot lini[ti.
Inteligen]a domnului Cliffe nu era excep]ional`, dar ar fi trebuit s` fie
un prost`nac pentru a nu \n]elege iritarea pe care o ascundea zâmbetul
amabil al lui Kit. Ro[ind pu]in, spuse:
– |mi \nchipui totu[i c` am dreptul, f`r` s` fiu incorect, s` fac ni[te
critici asupra comportamentului surorii mele?
– Adev`rat, domnule? r`spunse Kit din ce \n ce mai amabil.
Domnul Cliffe se ridic` [i se \ndrept` spre u[` cu demnitate, f`când
s` se observe c` nu d`dea importan]` cuvintelor obraznice ale nepotului
s`u care, ca atâ]ia al]i tineri pre]io[i, era gata s` se \nfurie imediat. Se
retrase \n lini[te.
Con[tient de acuza]ia \ndreptat` \mpotriva lui, Kit \[i \ndrept` aten]ia
asupra m`tu[ii [i o \ntreb` cu respect ce ar putea-o distra. Aceasta
r`spunse cu un aer ofensat c`-[i va petrece ziua punând felii de l`mâie pe
fruntea fiului s`u, dându-i pastile [i, dac` durerea de cap persista,
aplicându-i cataplasme pe picioare. Kit ascult` cu gravitate acest trist
program [i, cu o solicitudine care puse la grea \ncercare seriozitatea
232 GEORGETTE HEYER
domni[oarei Stavely [i-i aduse privirea furioas` a lui Ambrose, l`s` s` se
\n]eleag` c` uneori, un abces la cap putea avea efecte benefice.
Considerând, dup` toate aparen]ele, c`-[i f`cuse datoria, \i propuse
domni[oarei Stavely o plimbare prin mica p`dure. Evitând cu pruden]`
s`-l priveasc`, domni[oara Stavely declar` cu mult` rezerv` c` ar fi foarte
pl`cut. |i dovedi c` era demn` s` devin` so]ia unui ambasador,
st`pânindu-[i dorin]a de a râde pân` când ie[ir` din cas`. Atunci o f`cur`
din toat` inima.
Domnul Fancot fu primul care-[i reg`si seriozitatea.
– Totul este bine [i frumos, Cressy, dar situa]ia \n care ne afl`m \]i jur
c` nu este de râs! Ai ghicit f`r` \ndoial` c` nesuferitul meu frate geam`n
a reap`rut.
– Oh da! r`spunse Cressy. |nc` din clipa \n care na[a ]i-a spus cu acea
privire ironic`: "F`r` prepeli]e!"
Domnul Fancot zâmbi, dar declar` c` nu reu[ea s` \n]eleag` cum
nimeni nu fusese \nc` tentat s-o ucid` pe draga lui mam`. Domni[oara
Stavely \i repro[` c` spunea asemenea vorbe, dar redeveni serioas` când
el \i povesti aventurile lui Evelyn. Totu[i, râse din nou aflând cât fusese
de u[urat nobilul s`u curtezan s` afle c` era liber de obliga]ii. |n]elese
foarte repede dificult`]ile pe care le-ar produce intrarea \n scen` a unei
noi logodnice, care cu siguran]` nu-i va pl`cea dificilului unchi Henry.
– Oh, Dumnezeule! spuse dezolat`. Ce p`cat! Oare ce se poate face?
– N-am nici cea mai mic` idee. |ncearc` s` te gânde[ti pu]in, draga
mea. |n ce m` prive[te, \nainte de orice trebuie s` m` duc s` recuperez
bro[a aceea blestemat`.
– Da, este de importan]` capital`. Nu-l cunosc personal pe lordul
Silverdale, dar din câte am auzit spunându-se, fratele t`u are dreptate.
Este.... teribil de r`ut`cios. Tata mi-a spus \ntr-o zi c` este invitat
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 233
pretutindeni la cin` pentru a-l auzi povestind ultimele scandaluri. {i dac`Regentul l-a invitat.... Kit, ai g`sit un mijloc de a fi primit?
– Nu, spuse Kit bine dispus. Dar cred c` [tiu pe cineva care m-arputea ajuta.
– Sir Bonamy? exclam` Cressy, dup` ce se gândi o clip`.– Foarte exact, r`spunse Kit.Ad`ug` cu mândrie:– Nu degeaba sunt fiul mamei mele. Am [i eu uneori idei bune.
234 GEORGETTE HEYER
Capitolul 17
Prânzul, compus din carne rece, pr`jituri, jeleu [i fructe, era servit
\ntotdeauna \n sufrageria mic`. Kit ar fi dorit s`-l a[tepte pe sir Bonamy
pân` va ie[i din camer`, \n speran]a de a schimba câteva cuvinte cu el,
\nainte s` se afle printre ceilal]i invita]i. Dar timpul trecu atât de repede,
\ncât când orologiul de la grajd sun` miezul zilei, nici domnul Fancot,
nici domni[oara Stavely nu putur` crede c` se plimbau de mai mult de o
or`. Se gr`bir` s` se \ntoarc` [i g`sir` toat` lumea gata s` prânzeasc`,
excep]ie f`când b`trâna doamn`. De[i, mai târziu, \n particular, domnul
[i doamna Cliffe c`zur` de acord considerând c` tinerele fete moderne
se bucurau de o libertate care n-ar fi fost acceptat` pe vremea lor, nimeni
nu f`cu nici un comentariu asupra sosirii târzii a celor doi tineri. Lady
Denville le f`cu chiar favoarea s` le zâmbeasc`.
Ambrose se l`sase convins de mama sa [i mânc` pu]in pentru a-[i
reface for]ele. B`trâna doamn` \[i trimisese camerista s` anun]e c` nu va
ap`rea decât mai târziu \n timpul zilei.
– Nimic \ngrijor`tor, \i spuse lady Denville lui Cressy.
Camerista spune c` n-a dormit bine [i se simte pu]in obosit`.
– Nu m` mir`, spuse Bonamy, aranjându-[i monoclul pentru a
examina mai bine un pui crocant. S-a pref`cut prea mult asear`.
|[i privi gazda [i scutur` din cap cu un aer de repro[ tandru.
– N-ar fi trebuit s-o invi]i pe Maria Dersingham, frumoasa mea
prieten`.
– |mi pare r`u, Cressy.
Dar Cressy, cu un antren pe care doamna Cliffe \l considera
surprinz`tor din partea unei "feti]e", o asigur` pe lady Denville c`, de[i
se agitase aflându-se \n prezen]a fostei sale prietene vechi, devenit`
du[manc`, [i asta poate o enervase pu]in, bunica fusese \ncântat` de
sear`.
– Este exact, aprob` sir Bonamy. Nota]i c` rezultatul luptei a r`mas
incert pân` \n clipa \n care au ajuns s` vorbeasc` de urechi de vi]el. Ce
memorie are bunica dumitale, drag` domni[oar` Stavely. |n acea clip`, a
triumfat.
Un râs puternic \i scutur` corpul mare.
– I-a spus brutal Mariei Dersingham câteva adev`ruri care au l`sat-o
complet descump`nit`. Apropo, draga mea, sosul italienesc care s-a servit
atunci era extraordinar.
Lady Denville se f`cu interpreta restului societ`]ii, \ntrebând:
– Da, dar care este povestea urechilor de vi]el, Bonamy?
– Nu, nu, replic` el \nc` râzând. Nu sunt b`rbatul care s` umble cu
vorbe [i nu voi spune nimic. Mi-ar pl`cea pu]in pateu, Denville [i o
buc`]ic` de jambon.
Interpretându-i dorin]a \n sens larg, Kit \i servi o bucat` bun` de
pateu \nso]it` de [ase felii de jambon. Doamna Cliffe, care nu \ncetase s`
se mire de apetitul s`u, o privi stupefiat` pe cumnata sa spunându-i cu
236 GEORGETTE HEYER
sinceritate lui sir Bonamy c`, ni[te fructe [i un biscuit – dac` murea
\ntr-adev`r de foame – ar fi trebuit s`-i ajung` la acea or`. Ad`ug` c` ea
\ns`[i trecea deseori peste prânz.
– Da, da, dar tu n-ai de hr`nit un trup atât de important ca al meu,
remarc` sir Bonamy, p`lind doar la ideea unei asemenea priv`ri.
– Dar dac` n-ai mânca atât de mult, n-ai avea de hr`nit un trup atât
de important, observ` |n`l]imea Sa.
Fratele s`u, care nu aprecia acel schimb de cuvinte, \i arunc` o privire
de ghea]` [i schimb` subiectul conversa]iei \ntrebându-[i sora cum a
g`sit-o pe doica Pinner.
– Nimic infec]ios, sper? ad`ug` el.
– Oh! nu, nu se simte foarte bine, atâta tot, r`spunse lady Denville.
– Infec]ios! exclam` doamna Cliffe. Draga mea sor`, cum po]i fi atât
de sigur` c` nu are nimic? Ce imprudent din partea ta s` te duci s-o vezi.
N-ar fi trebuit.
– Haide, Emma, sunt ni[te simple colici! Temerile doamnei Cliffe
p`rur` s` se risipeasc`, dar Kit observ` brusc, nu f`r` \ngrijorare, c`
mama sa deveni gânditoare. Tremura \n sinea sa, deoarece dup` expresia
sa, \n]elesese c` preg`tea una dintre tr`sn`ile sale. |ncerc` s`-i prind`
privirea, dar ea se \ntoarse spre Cressy, care terminase de mâncat [i
a[tepta cu r`bdare cu mâinile a[ezate pe genunchi.
– Draga mea copil`, f`r` \ndoial` dore[ti s` te al`turi bunicii tale. F`r`
protocol, du-te imediat. Transmite-i prietenia mea [i spune-i c` sper s-o
v`d curând. Apoi vino s` m` g`se[ti \n budoarul meu, dac` lady Stavely
n-are cumva nevoie de tine, bine\n]eles.
A[tept` s` ias` Cressy, pentru a i se adresa lui Kit.
– Dragul meu, \ntrebându-m` dac` indispozi]ia lui Pinny era de
natur` infec]ioas`, unchiul t`u mi-a amintit ceva ce cred c` trebuie s`-]i
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 237
spun... ca [i lui Ambrose, poate. Nu voiam s` vorbesc \n fa]a lui Cressy,
nu pentru c` m` tem s-o sperii, are prea mult bun-sim] pentru asta, dar
n-a[ vrea s` ri[te s-o agite pe lady Stavely. F`r` \ndoial`, toate astea nu
sunt decât zvonuri, dar a[ vrea ca [i unul [i cel`lalt s` evita]i s` merge]i
acum \n sat. De[i, dac` ar exista cu adev`rat o epidemie, este foarte sigur
c` unul dintre servitori se va \mboln`vi [i va contamima toat` casa.
Totu[i...
Doamna Cliffe o \ntrerupse, cu vocea nelini[tit`.
– Ce boal`? Pentru Dumnezeu, Anabel, spune-mi imediat.
– Nu-i nimic, Emma, replic` |n`l]imea Sa râzând. Sunt cancanuri
de-ale lui Pinny. Pentru c` unul sau doi s`teni se plâng c`-i doare-n gât,
este convins` c` au scarlatin`. Ce prostie!
– Scarlatin`!
– Oh! draga mea Emma, chiar nu este cazul s` te agi]i, spuse lady
Denville cu cea mai mare seriozitate. De fiecare dat` când cineva are o
rinit`, Pinny \[i imagineaz` c` respectivul va muri. |ntr-o zi, a pretins chiar
c` \n sat exista tifos... De altfel, dac` m` gândesc acum, avea dreptate. Dar
asta este altceva [i nu este cazul s` te \ngrijorezi.
Spusese destul. Alb` ca varul de emo]ie, pe deplin \ngrozit`, doamna
Cliffe declar` c` nimic n-o va face s` mai r`mân` o or` \n plus \ntr-o
regiune atât de contaminat`. Anabel o va putea considera tem`toare [i
pu]in politicoas`, dar trebuia s` \n]eleag` c` necesitatea de a-[i pune la
ad`post de pericol singurul fiu, trebuia s` treac` \naintea oric`rei
considera]ii.
Spre profunda admira]ie a lui Kit, lady Denville se mul]umi s`-[i roage
cumnata s` nu plece, f`r` \ns` s-o lini[teasc`. Când Anabel f`cu apel la
Cosmo, acesta se ar`t` ezitant. Iar Ambrose, pe care p`rin]ii \l târâser` la
Ravenhurst \mpotriva voin]ei sale, [i care [i-ar fi dorit s` fie \n alt` parte
238 GEORGETTE HEYER
\nc` din clipa \n care sosiser` aici, profit` de prima ocazie s` vin` \n
ajutorul mamei sale; nu g`sea aerul de la Ravenhurst foarte s`n`tos; nu
voise s` spun` pân` acum, dar de mai multe zile nu se sim]ea foarte bine.
L`s` s` se \n]eleag` c` un sejur de câteva s`pt`mâni la Brighton i-ar fi cu
siguran]` mai prielnic. Aceast` sugestie primi aprobarea mamei sale, dar
se lovi de un veto categoric din partea lui Cosmo, \ngrozit doar la ideea
unui sejur \ntr-o sta]iune atât de scump`. |n cele din urm`, dup` o
discu]ie aprins`, se hot`râr` s` mearg` la Worthing, unde, din câte \i
spusese b`trâna doamn`, erau multe pensiuni de familie excelente, care
asigur` un confort extraordinar, la pre]uri foarte rezonabile.
Dac` ar fi putut, Cosmo ar fi preferat s` se \ntoarc` direct acas`, cu ai
s`i. Dar era imposibil. |[i \mprumutase cu amabilitate casa, pentru var`,
unui v`r \ndep`rtat, f`r` bani [i \mpov`rat de familie. Acesta fusese foarte
mul]umit s` accepte oferta \n schimbul c`reia trebuia s` pl`teasc` doar
salariile servitorilor lui Cosmo.
Acesta din urm` accept` \mpotriva voin]ei sale, s` plece chiar \n acea
zi la Worthing. Pentru a-l aduce aici, sensibila sa so]ie trebui s`-i spun` c`
putea r`mâne la Ravenhurst dac`-i f`cea pl`cere, cu riscul s` se
\mboln`veasc` de scarlatin`, dar c` ea nu va consim]i niciodat` s`-[i
expun` unicul fiu unui asemenea pericol.
Nu se putea a[tepta ca domnul Ambrose Cliffe, care ofta dup`
pl`cerile din Brighton, s` fie entuziasmat la ideea de a-[i petrece lunile de
var` \ntr-o mic` sta]iune frecventat` mai ales de persoane \n vârst`, care
c`utau lini[tea. Dar cum nu sperase vreodat` cu adev`rat s`-[i conving`
tat`l s` mearg` la Brighton, [i [tia c` Woorthing nu era prea departe, nu
f`cu obiec]ii.
|n tot timpul discu]iei, punctat` cu rug`min]i pe cât de fermec`toare,
pe atât de false ale ladyei Denville, care pretindea s` ob]in` ca familia
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 239
Cliffe s` nu plece de la Ravenhurst \n ciuda zvonurilor, sir Bonamy
continua cu cea mai mare indiferen]` s` onoreze diferitele feluri de
mâncare a[ezate pe mas`. Doar când doamna Cliffe, ridicându-se s` fac`
preg`tirile de plecare, \i spuse adio, el p`r`si fotoliul [i se pref`cu c` arat`
interes pentru nelini[titoarea poveste inventat` de gazda sa. Aceasta, sub
pretextul de a merge s-o ajute pe draga Emma s` fac` valiza, \i antren` pe
cei trei Cliffe afar` din \nc`pere. Dar se \ntoarse imediat, pretinzând c`-[i
uitase mica po[et`, pentru a-i m`rturisi \n mare grab` fiului s`u, ca [i
b`rbatului curtenitor, c` totul nu era decât o inven]ie a ei, dar c` sim]ea
c` trebuie s`-i \ndep`rteze cu orice pre] pe cei din familia Cliffe.
– Desigur, frumoasa mea. {tiam c` preg`te[ti una din farsele tale,
spuse Bonamy afectuos. A[ fi pariat c` nu vei putea suporta prezen]a
fratelui t`u mai mult de o s`pt`mân`. }i-am spus c` este plictisitor la
culme.
– Da, este adev`rat. Dar nu asta este. L-am invitat pentru c` am crezut
c` va u[ura lucrurile pentru Kit, dar acum, când s-a \ntors Evelyn,
dimpotriv`, le complic`. N-am timp s`-]i explic de ce, dar se va ocupa Kit
de asta.
Fugi \n urma doamnei Cliffe [i sir Bonamy, l`sându-se s` cad` din nou
\n fotoliu, trase spre el o cup` cu piersici [i nectarine, pe care-l trie cu
grij`, \nainte de a-l informa pe Kit c` n-avea nici o nevoie de explica]ii.
– Prefer s` te ab]ii b`iete, nu vreau s` [tiu absolut nimic, declar` el,
palpând cu delicate]e o piersic`.
– De acord, spuse Kit. Dar mi-ar pl`cea s` am o discu]ie cu
dumneavoastr`. V` cred \n m`sur` s` m` ajuta]i.
Sir Bonamy \i arunc` o privire suspicioas`.
– Nu cred, nu cred deloc, cel pu]in dac` se refer` la acea afacere
ciudat` pe care sunte]i pe cale s-o unelti]i.
240 GEORGETTE HEYER
– N-are absolut nici o leg`tur`, ripost` Kit pe un ton lini[titor. Este
pur [i simplu vorba de o problem` de protocol \n leg`tur` cu care sunt
sigur c` m` pute]i \ndruma.
– Oh! dac` nu este decât asta, r`spunse sir Bonamy, vizibil u[urat,
sunt foarte fericit s`-]i fac un serviciu, b`iete.
Lu` cu]itul de fructe, ad`ugând cu o modestie dezarmant`:
– Nu puteai bate la o u[` mai bun`.
– Evident, fu de acord Kit. Este o problem` mic`, dar nu [tiu cum
s-o rezolv. Dac` a]i fi \n locul meu, domnule, sau mai degrab` \n cel al
fratelui meu [i ar trebui s` face]i o vizit` cuiva care locuie[te la "Pavilion",
cum a]i proceda?
Sir Bonamy \ncet` s`-[i cure]e piersica [i ridic` ochii spre Kit.
– Cine? \l \ntreb`.
– Unui oaspete al Regentului.
– M-a[ ab]ine, spuse sir Bonamy revenind la piersica sa. Evit` s` te
amesteci \n acel grup. De altfel, este foarte \nchis [i sunt singurul din
grupul Regentului care-l cunosc pe Denville; cu ce scop ar merge s`-l
caute pe un altul?
– Este vorba despre o mic` problem` pe care a[ vrea s-o rezolv \n
locul s`u.
– Dac` nu-i vorba decât de asta, te sf`tuiesc s` a[tep]i ca el s` plece
de la "Pavilion", spuse sir Bonamy, t`indu-[i o nou` piersic`.
– Din nefericire, problema este destul de urgent`, domnule.
– Ah! Adev`rat? Oare fratele t`u s` fi f`cut prostii? Sper c` n-a jucat
c`r]i cu oamenii aceia?
– Nu, sunte]i mai \n m`sur` decât mine s-o [ti]i, r`spunse Kit, pu]in
ar]`gos.
– A[a credeam [i eu, dar cu ace[ti tineri nu se [tie niciodat`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 241
N-are rost s` te superi. Cui vrei s` te adresezi la "Pavilion?" Trebuie
s` [tiu, pentru a te putea ajuta.
– Lordului Silverdale. Din motive de afaceri, cum v-am spus.
Sir Bonamy gust` \ncet un nou sfert de piersic`.
– |n locul t`u, Kit, l-a[ sf`tui pe Evelyn s` nu fac` afaceri cu Silverdale.
Regentul are câ]iva prieteni ciuda]i, printre care Silverdale. Acesta din
urm` este \ngrozitor de corupt, b`iete. N-a avut niciodat` nici o le]caie [i
este cea mai otr`vit` limb` pe care o cunosc. |ntr-o sear`, \]i va distruge
reputa]ia mai mult decât mine \ntr-un an!
– {i totu[i, trebuie neap`rat s`-l v`d.
Sir Bonamy \l privi o clip` f`r` s` clipeasc`.
– Ei bine! ascult`-m`, b`iete. Dac` asta are de-a face cu acea bro[` din
rubine pe care a pierdut-o la joc mama ta, nu te mai ocupa de asta [i
spune-i fratelui t`u s` nu-i pese de ea.
– Sunte]i la curent?
– Da, desigur. Eram acolo! Am v`zut-o pe mama ta punând-o \n joc,
la fel ca toat` lumea. A fost stupid, deoarece \n acea sear` n-avea noroc,
dar Evelyn n-are de ce s` fie tulburat. Totul s-a desf`[urat foarte deschis
[i corect; iar oamenii glumeau [i spuneau c` o recunosc \n asta: n-avea
decât s`-[i joace bijuteriile dup` bani. A[a c` uit` asta, Kit [i spune-i lui
Evelyn s` se calmeze.
– Nu se poate. Cred, ca [i Evelyn, c` bro[a trebuie s` fie r`scump`rat`.
– Oh! nu te sf`tuiesc, relu` sir Bonamy l`sând pe platou nectarina pe
care tocmai o examinase.
– Dar trebuie s` \n]elege]i...
– Nu, nu \n]eleg. De altfel, consider c` este un lucru bun c` mama ta
a pierdut-o. Nu-i venea bine. M` \ntreb chiar cum, cu gustul s`u atât de
sigur, i-a putut pl`cea. Rubinele nu i se potrivesc. Orice altceva, dar nici
242 GEORGETTE HEYER
rubine, nici granate. Nu \ncerca s-o recuperezi. Spune-i lui Evelyn s`-i
cumpere alta... din safire sau smaralde, care-i plac la fel de mult.
– Probabil [i mai mult, recunoscu Kit zâmbind.
– Ei bine [i ce? Haide, Kit, nu mai e[ti copil. Nu \ncepe s` r`scole[ti
cerul [i p`mântul. Ar fi stupid. Po]i s` fii sigur c` Silverdale a vândut de
mult bro[a.
– Sunt sigur c` nu, r`spunse Kit.
– De unde [tii? Silverdale nu mai are un ban [i bro[a aceea valora
mult.
Kit [ov`i \nainte de a ad`uga:
– Cred c` pot fi sincer cu dumneavoastr`, domnule. Nu valora nimic.
Nu era decât o copie a bro[ei veritabile!
– Absurd, spuse sir Bonamy, pe un ton iritat.
– Mi-ar pl`cea foarte mult s` fie absurd, domnule, dar mi-e team`...
– Dac`-]i spun c` este absurd, este absurd! Dumnezeule, b`iete,
dac`-l consideri pe Silverdale naiv, te \n[eli.
– Nu-mi pot \nchipui c` a putut crede c` mama ar fi pus bro[a \n joc
dac`...
– Nu, [i sigur n-a f`cut-o, \l \ntrerupse sir Bonamy. }i-am spus c` eram
prezent. Dac`-]i imaginezi c` a[ fi l`sat-o s` pun` \n joc o imita]ie, ai mai
pu]in` minte decât credeam... ba chiar n-ai deloc! Singurul sfat pe care
]i-l dau este s`-i spui tân`rului Denville s` \nceteze s` fac` din asta o
dram`.
Se uit` furios la Kit, care-i sus]inu privirea.
– |ns`[i mama mi-a spus c` vânduse acea bro[`, domnule. De altfel,
\mi amintesc c` a ad`ugat c` a]i fost de mai multe ori \ns`rcinat s` vinde]i
bijuteriile \n locul ei.
– Oricum, acea bro[` n-am vândut-o.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 243
– Oare a]i vândut vreodat` una singur` dintre bijuteriile sale?
– Kit, \ncep s` m` satur. Te amesteci \n ce nu te prive[te! izbucni sir
Bonamy. Devii la fel de insuportabil ca fratele t`u. Nu voi tolera asta! Doi
pu[ti neru[ina]i, pe care-i cunosc de când s-au n`scut... N-am \n]eles
niciodat` cum v` putea g`si mama voastr` atât de extraordinari!
Izbucnind \n râs, Kit remarc`:
– Totul este foarte bine, domnule, dar nu ne putem opri aici. {ti]i
foarte bine c` ne prive[te aceast` \ntâmplare.
Plictisit, sir Bonamy \[i lu` tabacherea [i-[i administr` o priz` pentru
a-[i reveni.
– Ascult`-m`, b`iete. Nici unul din voi nu ave]i dreptul s` v`
amesteca]i \n asta! Nimeni nu [tie ceva referitor la aceast` afacere [i
nimeni nu va [ti niciodat` nimic. A[a c`, dac` te temi de un scandal...
– Crede]i-m`, domnule, nu m` tem de a[a ceva [i Evelyn va gândi ca
mine.
– Dumnezeule, Kit, nu-i relata totul lui Evelyn, \l rug` sir Bonamy,
foarte agitat. Este deja destul de enervant s` te v`d intervenind \n
treburile mele, f`r` s` mai vin` [i acest tân`r agitat s` bâzâie \n jurul meu
ca o viespe. V-am cunoscut mama cu mult \nainte de na[terea voastr` [i
\n plus, dac` n-ar fi fost tat`l vostru, cine [tie, v-a[ fi putut fi eu! Noteaz`
c` sunt \ncântat c` nu este cazul. Din to]i tinerii preten]io[i, agita]i [i care
se amestec` \n toate, pe care i-am cunoscut, sunte]i cei mai r`i.
– Da, domnule, admise cu umilin]` Kit. Totu[i nu ne pute]i cere s-o
l`s`m pe mama s` v` datoreze bani.
Sir Bonamy \l m`sur` cu ochii s`i mici, rotunzi [i obrajii \ncepur` s` i
se \mbujoreze.
– Ah! serios? E[ti un \nfumurat, b`iete. Curând \mi vei cere s`-]i fac
socotelile! Ei bine! vei fi crunt decep]ionat, pentru c` n-am inten]ia s-o
244 GEORGETTE HEYER
fac. {i n-are rost s` mergi s`-]i plictise[ti mama cu aceast` problem`,
pentru c` nu este la curent, draga de ea.
– Domnule, este imposibil s` ne oprim aici!
– Te \n[eli. |i po]i spune lui Evelyn c` nu-l prive[te, deoarece s-a
\ntâmplat \nainte de moartea tat`lui vostru. {i nu \ncerca s`-mi pl`te[ti
blestemata aia de bro[`, nu voi accepta. Dumnezeule, b`iete, ce
importan]` au pentru mine cinci sute de lire?
– Dac` dumneavoastr` sunte]i [i cel care a pl`tit colierul familiei
Denville, domnule, mama v` datoreaz` mii de lire.
– Ei bine! tot n-are importan]`. Credeam c` [tii.
– Toat` lumea [tie c` sunte]i bogat precum Cresus, dar nu asta este
problema.
– Ba da, r`spunse ursuz sir Bonomy. Nu ave]i dreptul s` m`
\mpiedica]i s`-mi cheltuiesc banii cum \mi place.
– Domnule, trebuie s` v` rog...
– Taci, Kit. Devii obositor. N-ajungi la nimic, te previn. Nu este vina
lui Evelyn dac` mama ta a f`cut datorii. Nici eu n-am putut face mare
lucru, pentru c` n-a vrut s` accepte nimic, numai \n cazul \n care a fost
obligat`, dar atunci a vrut s` fie vorba de un \mprumut [i s`-i stabilesc
dobânda.
– Pe care n-a]i cerut-o niciodat`.
– Nu, desigur. Dar m` \ntreb dac` n-ar fi fost mai chibzuit s-o fac,
continu` el gânditor. Mama ta n-are nici cel mai mic sim] al afacerilor, dar
are oroare s` trebuiasc` s` spun` mul]umesc.
Râse u[or.
– Crede c` este suficient s` pl`teasc` dobânzile. Nu mi-a spus mai
mult decât \i spunea tat`lui t`u [i b`nuiesc c` \mprumuta de la al]ii [i nu
de la mine. De fapt, sunt sigur de asta [i m` simt neputincios, deoarece
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 245
nu accept` s`-i dau bani [i nu-i pot r`scump`ra eu \nsumi poli]ele f`r` s`provoc comentarii nepl`cute. Consider` mai simplu s` \mprumute de lastr`ini, care apoi o persecut`, decât s` vin` s` m` caute. |n zadar am\ncercat s-o conving. Tot ce g`se[te s`-mi r`spund` este c` nu vrea s`tr`iasc` pe spinarea mea. {i când i-am spus c` ar trebui s` [tie c` nu exist`nimic ce n-a[ face pentru ea, mi-a r`spuns c` [tia, dar c` asta f`cealucrurile [i mai dificile. Oft`.
– {tiu c` nu v` face nici o pl`cere, dar o ador. Am adorat-o\ntotdeauna [i o voi adora mereu, dar \i este imposibil s` \n]eleag` asta.
– Cred c` \n]eleg de ce nu vrea s` tr`iasc` pe spinareadumneavoastr`, domnule. V` \n[ela]i dac` v` gândi]i c`-mi displacedragostea dumneavoastr` pentru ea. Este adev`rat, când eram copii,eram gelo[i. Dar \n lumina a ceea ce tocmai am aflat, cum s` nu fimprofund recunosc`tori pentru dragostea pe care i-o purta]i. Sir Bonamylu` un aer destul de mul]umit, dar \n cele din urm` ad`ug`:
– Vorbe[ti pentru tine, b`iete, evident nu pentru Evelyn, sau atuncinu-l cuno[ti. |l cunosc cum m` cunosc pe mine \nsumi, r`spunse Kit [ivorbesc [i \n numele lui. N-am spus c` va fi de acord. Nu va fi mai multdecât mine [i nu va accepta. Dar \n sfâr[it, cum am putea asta, domnule?Tat`lui meu \i revenea s` pl`teasc` datoriile mamei. N-a f`cut-o [i Evelynv` va spune c` \n acela[i timp cu averea, a mo[tenit [i obliga]iile sale.
– A[ prefera s` nu mi-o spun`, r`spunse sir Bonamy. Nu doresc s`vin` la rândul s`u s`-mi \mpuieze capul. De altfel, ar fi inutil. |nc` n-aintrat \n posesia averii tat`lui vostru [i dup` câte pot \n]elege, nu este gatas` ob]in` de la Brumby ridicarea tutelei, \nainte ca acesta s` fie obligat s-o fac`. {i mai adaug, Kit: \n ziua când \[i va ob]ine averea, va aveadestule de f`cut cu restul datoriilor mamei tale, f`r` s` adauge ce i-am\mprumutat eu.
246 GEORGETTE HEYER
Capitolul 18
Kit nu putu scoate mai mult de la sir Bonamy, care se \ndrepta spre
bibliotec` pentru a-[i face siesta, foarte mul]umit c` nu mai trebuia s`
\mpart` \nc`perea cu un b`rbat atât de agitat cum era Cosmo. Kit nu
\ncerc` s`-l re]in`. |l revolta ideea c` mama sa era atât de datoare unui
b`rbat care nu-i era nimic. Dar nu vedea cum s`-l oblige pe sir Bonamy
s` se lase pl`tit.
Familia Cliffe plec` \n mai pu]in de o or` dup` ce se ridicase de la
mas`. {i, imediat dup` plecarea lor, Kit se duse la Pinner. Fimber, pe
care-l trimisese s` duc` ni[te sticle cu vin, tocmai se certa cu ea.
Când Kit intr` \n salon, Fimber se \nclin` [i-i spuse c`-l va \ntâlni pe
|n`l]imea Sa \n gr`din`. Ad`ug`, coborând vocea, con[tient de ce-i va
spune, c`-l va g`si pe |n`l]imea Sa pu]in agitat.
– Dumnezeule! cum ar putea fi altfel? exclam` doica dispre]uitor.
Du-te s` i te al`turi, domnule Kit. {i dac` trebuie s` se \ntoarc` la castel
disear`, cum dore[te doamna, mi-l po]i aduce \napoi, de[i nu este chiar
necesar. |l pot dezbr`ca mai bine decât dumneata, sau Fimber.
Kit se gr`bi \n gr`dina mic`, aflat` \n spatele casei. Evelyn se plimba
melancolic, de-a lungul c`r`rilor. Doica \i instalase un fotoliu la umbra
unui m`r. Pe p`mânt, peste un vraf de ziare [i reviste, era o carte
deschis`.
– N-a[ vrea s` fiu \n locul t`u, drag` frate! spuse vesel Kit. |n salon este
o \nv`lm`[eal`!
Evelyn p`rea prost dispus, dar râse.
– Oh! Nu-mi pas`. Doica se ceart` f`r` \ncetare \n leg`tur` cu mine
cu Fimber, de când mi l-ai trimis. Mama a reu[it s` scape de familia Cliffe?
– Te puteai \ndoi? Tocmai le-am spus adio.
– Mama este extraordinar`. Cum a reu[it?
– Spunându-le c` era epidemie de scarlatin` \n sat. Când a \nceput s`
vorbeasc` de boal`, m-am temut o clip` s` nu aleag` variola, ceea ce ar fi
fost cam mult. Dac` vii \n noaptea asta, te voi lua din camera copiilor,
pentru a fi sigur c` drumul este liber.
– Perfect. Cred c` mâine voi merge la Tunbridge Wells. M`car
problema asta pot s-o rezolv. {i dac` r`mân mai mult timp \nchis aici, voi
\nnebuni!
– |n]eleg, r`spunse Kit. Cu toate acestea, nu se pune problema s` te
duci la Tunbridge Wells.
– Oh! s` nu \ncepi s` m` plictise[ti cu um`rul meu!
– Nu vorbesc despre um`r. Dar nu te po]i mi[ca pân` când nu voi
disp`rea eu. Cum vrei s` mergi acolo? Challow nu poate s` te conduc`,
s-ar putea s` fii recunoscut. Iar Challow nu poate scoate cabrioleta f`r` s`
fie v`zut.
– Dar tu-i po]i da ordin s-o scoat` [i s` te conduc` aici. Ei bine, dragul
meu frate, vei r`mâne \nchis aici \n locul meu, continu` Evelyn cu un
zâmbet mali]ios, iar eu voi putea merge la Tunbridge Wells.
248 GEORGETTE HEYER
– P`r`sindu-mi invita]ii? A[ face-o dac` ar fi o urgen]`, dar cum nu
este cazul.... nu!
Evelyn oft`.
– Cu siguran]`, ai dreptate. Dar va trebui totu[i s`-i p`r`se[ti dac` te
duci la Brighton \n locul meu!
– Nu merg acolo. Tocmai despre asta am venit s`-]i vorbesc, spuse
Kit. Ia loc.
Trase fotoliul lui Evelyn lâng` o banc` pe care se a[ez`.
– Ce-]i voi spune, nu-]i va pl`cea, dar trebuie s` [tii.
Scoase din buzunar teancul de bancnote pe care i-l d`duse Evelyn [i
i-l \ntinse.
– Iat`-]i banii. Nu vom avea nevoie de ei. Bro[a nu era o copie [i cred
c` asta este situa]ia [i altor bijuterii. Chiar [i a colierului pe care ai pus-o
pe mama s`-l vând`.
Evelyn se \ncrunt` [i ro[i u[or.
– Ce naiba vrei s` spui? Ea \ns`[i m-a asigurat c` a vândut bro[a dup`
ce a pus s` fie copiat`.
– Da, asta mi-a spus [i mie. Dar a ad`ugat, [i presupun c` nu [tii, c`
i-a cerut de mai multe ori lui Ripple s` se ocupe de acest gen de treab`.
– |ntr-adev`r, nu [tiam.
– Pe scurt, Ripple n-a vândut niciodat` nimic. I-a dat valoarea acelei
bro[e [i i-a \napoiat-o pretinzând c` era o imita]ie.
Evelyn se \ncord`, cu mâna crispat` pe teancul de bancnote de i se
albir` falangele. Ochii \i str`lucir` o clip`. |i cobor\ spre pumnul \nchis [i
desf`cu degetele.
– |n aceste condi]ii, de ce nu i-ai dat astea?
Kit ridic` din umeri, schi]ând un zâmbet.
– Poate vei reu[i tu. Eu n-am putut!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 249
– Kester, n-are dreptul!
– Nu!
– Este intolerabil, spuse Evelyn, cu o voce gâtuit`. Cât \i datoreaz`
mama?
– Nu [tiu nimic. N-a vrut s`-mi spun`.
– Mie \mi va spune!
– Nici ]ie, nici nim`nui. Cred c` ar fi mai bine s` [tii exact ce ne-am
spus.
Cu fa]a crispat`, Evelyn f`cu un gest de aprobare. Când Kit \[i \ncheie
povestea, era \nc` \ncruntat, dar privirea i se \mblânzise. Nu vorbi imediat
[i când o f`cu, avea un zâmbet trist:
– Tata mi-a l`sat mo[tenire ceva despre care am uitat s` vorbim
asear`: "umilin]a". Nu voi sc`pa de ea decât când \i voi pl`ti lui Ripple.
– N-ai mijloace s-o faci, drag` frate.
– Nu \nc`, dar mai târziu.... când voi avea treizeci de ani, poate
\nainte. Trebuie s`-i vorbesc.
– Bine\n]eles. Dar m-a rugat s`-]i spun c` asta nu te prive[te, faptele
petrecându-se când tr`ia tata [i a ad`ugat, \i spuse Kit cu un zâmbet
ironic, c` nu dore[te s` vii s` bâzâi \n jurul lui ca o viespe.
Evelyn râse, dar cu o urm` de necaz.
– De ce a[ face un asemenea lucru?
– {tie c` nu-l placi. {i chiar a ad`ugat c` dac` n-ai reu[it tu s`-l sco]i
din s`rite \n timpul atâtor ani, eu am [i mai pu]ine [anse s` reu[esc.
– La urma urmei, nu este atât de stupid. Poate am \ncercat uneori
s`-l sâcâi, dar nu pot spune c`-mi displace. Sau mai degrab`, nu mi-ar fi
displ`cut dac` nu s-ar fi \nvârtit f`r` \ncetare \n jurul mamei, numind-o
"frumoasa mea" [i vorbind despre dragostea lui, \n timp ce ea [tie foarte
bine c` \ntre]ine amante. Dar nu l-a[ fi crezut niciodat` capabil de un
250 GEORGETTE HEYER
asemenea lucru. M`rturisesc, am crezut c` toate astea nu erau decât
vorbe; c` pretindea c` simte pentru mama o pasiune trainic`, pentru c`
era m`gulitor pentru el s`-i fie curtezan.
– {i eu am crezut la fel, recunoscu Kit. Dar acum, m` gândesc c`, \n
felul s`u, este foarte ata[at de ea. Are un caracter pl`cut [i este evident
generos, de[i el spune c` nu i-a \mprumutat decât câteva mii de lire.
– Trebuie s`-l v`d, relu` Evelyn. |i sunt \ndatorat [i chiar dac` asta \mi
displace, ce a f`cut m` impresioneaz` [i trebuie s`-i spun, precizând c`
m` consider legat de datoriile mamei, \n locul tat`lui meu.
– Vei face cum crezi, spuse Kit pe un ton \n]eleg`tor. Va trebui s`
discut`m [i cu mama despre locul unde vei vrea s` te retragi pân` la
plecarea mea. Nu po]i s` r`mâi sechestrat aici [i cât timp lady Stavely va
fi la Ravenhurst, nu po]i merge nici la Londra, nici la Brighton.
– Ce p`cat c` \n locul um`rului nu mi-am rupt gâtul, remarc` Evelyn.
Asta ar fi rezolvat toate problemele.
– Ai f`cut [i glume mai nostime, spuse Kit. Poate \]i imaginezi c` m`
amuz.
– Foarte bine, foarte bine, nu te sup`ra, replic` Evelyn pe un ton
poc`it. De fapt, sunt descurajat.
– Nu m` mir`. Desigur, suntem \ntr-o situa]ie dificil`, dar ne vom
descurca. |ntotdeauna ne-am descurcat.
Evelyn \i zâmbi.
– Este adev`rat. S` nu mai vorbim despre mine. Voi merge \n
Leicesterhire. S` vorbim mai degrab` despre tine. |n]eleg c` nu po]i
anun]a imediat logodna ta cu Cressy, dar consider c` trebuie s` mergi
s`-l \ntâlne[ti pe Stavely \nainte de a pleca la Viena [i s`-i ob]ii
consim]`mântul. M-am gândit [i cred c` ar trebui s` te \nso]esc \n Mount
Street.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 251
– Nu sunt sigur de asta, dar sunt [i eu de p`rere c` trebuie s` m` duc
s`-l \ntâlnesc pe Stavely cât mai curând posibil. Treburile mele sunt mai
simple decât ale tale [i nu este necesar s` vorbim despre ele.
– Ale mele nu pot face nici m`car obiectul unei discu]ii, r`spunse
Evelyn. Am avut tot timpul s` m` gândesc la asta; cazul meu n-are solu]ie.
Asta mi-ai spus asear`, nu-i a[a?
– Nici n-am spus-o, nici n-am gândit-o!
– Ai spus totu[i c` unchiul se va opune c`s`toriei mele cu Patience
Askham, ceea ce este acela[i lucru. Am vrut s` m` conving de contrariul,
dar n-am reu[it. Oare cum i-a[ putea cere Patiencei s` m` a[tepte [ase ani?
Chiar dac` a[ fi sigur c` m` iube[te? N-am \ncercat s`-i plac [i dup` cum
merg lucrurile.... Nu, chiar dac` tat`l s`u mi-ar permite s` m`
dest`inuiesc, trebuie s` m` ab]in.
– Nu este totul pierdut, prostule! Voi \ncerca s`-l v`d pe unchiul
\nainte de a pleca din Anglia. |nc` nu [tiu exact ce-i voi spune, dar po]i
s` fii sigur c`-]i voi da rolul frumos.
– Prezentat astfel, va deveni imediat atent, \l \ntrerupse Evelyn,
râzând f`r` s` vrea.
– |n nici un caz! |i voi spune c` te-ai sacrificat pentru mine [i asta o
va crede. M` gândesc c` ar fi de preferat s` nu vorbesc despre
domni[oara Askham. Evident, va trebui s` a[tep]i un anumit timp, dar nu
prea mult, dac` te hot`r`[ti s` renun]i la ceea ce nume[te el nebuniile
tale extravagante. Petrece-]i timpul aici, iubite frate. Intereseaz`-te mai
mult de domeniu. Ar trebui chiar s` te prefaci c` te intereseaz` atât de
mult, \ncât nu va dori decât s` ]i-l dea \n administrare. Propune
\mbun`t`]iri, cere tot felul de informa]ii, \ntr-un cuvânt, f`-te
insuportabil... [i toate astea cu un aer de trist` deta[are. Pariez pe zece la
unu c` va fi foarte fericit s`-[i dea acordul la logodna ta.
252 GEORGETTE HEYER
Vorbise pe un ton vesel care-l distrase pe Evelyn [i-i ridicase moralul.
Dar nu era atât de convins de ceea ce spunea. Cuno[tea caracterul
inflexibil al unchiului s`u [i se \ndoia c`-l poate convinge atât de u[or. Nu
spera mai mult s`-l vad` privind favorabil c`s`toria lui Evelyn cu cineva
pe care trebuia s`-l considere dintr-un mediu nepotrivit. Cunoscându-[i
fratele geam`n, nu credea nici c` acesta se va ]ine mult de sfaturile pe
care tocmai i le d`duse. Prea impulsiv, prea capricios pentru a putea
suporta mult timp o situa]ie de acest gen, va c`dea repede \ntr-un acces
de melancolie [i se va \ntoarce la via]a sa desfrânat`.
A[a c`, atunci când \[i p`r`si fratele, Kit era foarte \ngrijorat. Mergând
pe drumul spre castel, c`uta s` rezolve probleme care p`reau f`r` solu]ii
[i \n cele din urm` se sim]i aproape la fel de deprimat ca Evelyn. Norton
\l anun]` c` domni[oara Stavely plecase cu tr`sura cu b`trâna doamn`,
ceea ce nu-l remont` deloc. Pentru a-l distra, majordomul \i aduse ziarele
care tocmai sosiser` cu coresponden]a.
Nu erau scrisori pentru Evelyn, dar erau mai multe pentru lady
Denville, din care una de la lordul Stavely, care-i adresase alta fiicei sale.
Dup` ce o citise pe a sa, Cressy se dusese \n budoarul ladyei Denville
[i-i spusese:
– Na[`, am ve[ti bune de la tata. Albinia a n`scut mar]i un fiu. Tata
este \ncântat. Scrisoarea sa este foarte scurt`. Se mul]ume[te s`-mi spun`
c` este un copil frumos.
Se \ntrerupse, observând c` lady Denville plângea [i \ngenunche
lâng` fotoliul s`u.
– Ce este, na[`? Ce s-a \ntâmplat?
F`când un imens efort pentru a-[i reveni, lady Denville r`spunse,
zâmbind cu curaj:
– Nu este nimic, draga mea copil`. Ce spuneai?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 253
Tat`l t`u are un fiu? Dar este \ncânt`tor! Presupun cel mai pu]in c`
asta trebuie s` spun, de[i dup` p`rerea mea, i-ar fi putut ajunge fiica sa.
De parc` n-ar fi avut fra]i care s`-l mo[teneasc` [i nu-mi pot imagina c`
un fiu de la Albinia Gillifoot poate fi altfel decât odios!
Cressy nu-[i putu st`pâni un râs u[or \nainte de a ad`uga:
– N-are importan]`! Spune-mi, ce te-a nec`jit?
Privirea \i c`zu asupra unei foi de hârtie a[ezat` pe mas` [i acoperit`
de un scris des.
– Oare ai primit ve[ti proaste? Sper c` n-ai pierdut o fiin]` drag`? O
sor` sau un frate?
– Oh nu! nimic asem`n`tor! o lini[ti lady Denville. Este mai r`u.
Fire[te, a[ fi dezolat` s` aflu de moartea unuia dintre ei, dar n-a[ v`rsa nici
o lacrim`, pentru c` nu-i v`d practic niciodat`, \n afar` de Baverstock [i
Amelia, care nu-mi plac deloc. La drept vorbind, vizita mea la Evelyn, de
diminea]`, m-a deprimat foarte mult. Exact \n clipa \n care eram atât de
fericit` pentru Kit. Drag` Cressy, sunt chiar nebun` de fericire. E[ti exact
so]ia care-i trebuie. Este o s`pt`mân` de când m` gândesc la asta.
Eliberându-se din \mbr`]i[area parfumat` a ladyei Denville, Cressy
ro[i [i r`spunse râzând:
– Mul]umesc. Sper s` ai dreptate. Este f`cut pentru mine. Dar de ce
te-a deprimat vizita la Evelyn? Te temi oare ca v`t`marea s` nu fie mai
serioas` decât crede Kit?
– Oh nu! nu cred. Este adev`rat c` pare obosit, bietul micu]. Dar
nu-i nimic. Cressy, Kit ]i-a vorbit despre domni[oara Askham?
– Desigur. Dac` \n]eleg bine, este foarte frumoas` [i... foarte
\ncânt`toare!
– Da, poate, spuse lady Denville cu un aer suspicios. Dar se nume[te
"Patience".
254 GEORGETTE HEYER
– Ce frumos! r`spunse Cressy pe un ton \ncurajator. Te face s` te
gânde[ti la protestan]i. Este un nume atât de original.
– Crezi?
Lady Denville p`rea tot mai [ov`itoare.
– Dar mi-e atât de team` s` nu fie \ntr-adev`r din categoria
protestan]ilor, Cressy. {i nu reu[esc s` m` conving c` i s-ar putea potrivi
lui Evelyn. {tii, draga mea, acum ]i-o pot spune, toate tinerele fete de care
s-a \ndr`gostit pân` acum, erau foarte.... str`lucitoare.
Cressy zâmbi:
– Dar a \ncetat foarte repede s` le iubeasc`, nu-i a[a na[`? Str`lucitor
cum este el \nsu[i, poate i s-ar potrivi mai mult o fat` mai blând`. Deseori
este a[a.
– Da, asta mi-a spus [i Kit. Crede c`, de data aceasta, este vorba de o
pasiune durabil` [i, bine\n]eles, \l cunoa[te pe Evelyn mai bine decât
oricine. Dar dac` are nevoie de o fat` mai blând`, nu pot s` \n]eleg de ce
nu s-a \ndr`gostit de tine, draga mea. Chiar este atât de capricios? Nu c`
a[ regreta c` te vei c`s`tori cu Kit, deoarece, orice al pretinde el, Evelyn
nu este favoritul meu. |i iubesc la fel de mult pe amândoi. Evelyn \mi este
pur [i simplu mai apropiat, pentru c` am locuit mereu \mpreun`. Dar se
poate avea mai mult` \ncredere \n Kit [i este atât de lini[titor. Cred,
ad`ug` lady Denville gânditoare, c` va fi un so] fermec`tor.
– {i eu cred asta, afirm` Cressy amuzat`.
Lu` una din mâinile na[ei sale [i \ndr`zni s` adauge:
– {i am de asemenea impresia c` domni[oara Askham va fi o so]ie
fermec`toare.
– Nu, replic` ferm |n`l]imea Sa. Nu fermec`toare, Cressy. Poate o
so]ie bun` – de fapt sunt sigur` de asta – [i asta m` deprim` \n cea mai
mare m`sur`, pentru c` am impresia c` este o fat` atât de insipid`!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 255
Cressy \i b`tu u[or mâna.
– Nu, sunt convins` c` nu este cazul. Este f`r` \ndoial` timid`, atâta
tot.
– Ei haide! a fost crescut` dup` cele mai severe principii, mama este
plin` de demnitate [i Evelyn sus]ine c` sunt la fel de buni, pe cât de pio[i!
Mi-a spus chiar c` Patience este un \nger! |n]elegi, draga mea, totul este....
admirabil, dar oamenii pio[i m` plictisesc [i este peste puterile mele s`
tr`iesc cu un \nger.
– Dar vei fi obligat` s` locuie[ti cu ei?
– Nu, n-am aceast` inten]ie. I-am spus-o deja lui Evelyn când te-a
cerut \n c`s`torie. Este de evitat asta. Numai c`, atunci când m-am gândit
s` tr`iesc singur`.... am fost cuprins` de panic`. Voi avea mijloacele? Voi
fi obligat` s`-mi cump`r o cas`, pentru c` am impresia c` nu voi putea
\nchiria una. {i nu vreau s` tr`iesc \ntr-un cartier burghez sau foarte
\ndep`rtat de genul Upper Grosvenor Place, cum a trebuit s` fac`
s`rmana Augusta Sandhayes când so]ul s`u, ruinat la burs`, i-a spus c`
trebuia s` se restrâng`. F`r` a mai vorbi de salariile servitorilor, de tr`suri
[i de toate lucrurile de care nu m-am preocupat niciodat`.... {i când m`
gândesc c` atunci când nu m` ocupam de ele, n-am \ncetat niciodat` s`
fac datorii, m` \ntreb ce se va \ntâmpla când va trebui s` m` preocupe,
\ncheie cu lacrimi \n ochi.
La asta nu era nimic de r`spuns. Gânditoare, Cressy t`cea. Ce tocmai
\i spusese lady Denville era adev`rat. Nu se gândise niciodat` la asta. Dar
o cuno[tea destul de bine pentru a-[i da seama c` veniturile necesare
pentru a-[i men]ine modul de via]` cu care era obi[nuit` dep`[eau cu
mult o avere frumoas`. Sim]ul realit`]ii \i spunea c` se va a[tepta zadarnic
din partea ladyei Denville s` se restrâng`. Era absolut incapabil` de asta.
Ca [i când i-ar fi citit lui Cressy gândurile, lady Denville ad`ug`:
256 GEORGETTE HEYER
– N-are rost s` fiu \ndemnat` la economie. Nu sunt \n stare. De fiecare
dat` când am \ncercat, asta m-a dus la cheltuieli suplimentare. Cumnata
mea Denville, foarte nesuferit` [i zgârcit` mai ales, ceea ce-i mai r`u decât
s` fii cheltuitoare – punea de altfel pe toat` lumea \n \ncurc`tur` neavând
decât un singur lacheu [i dând ni[te cine detestabile! – \[i petrecea
timpul aruncându-mi vorbe sarcastice [i explicându-mi cum ar trebui s`
fac economii. Atunci am \n]eles c` nu voi reu[i niciodat`. Trebuie s`
recunosc c` am fost foarte u[urat` când a murit, pentru c` de fiecare dat`
când m` vedea, m` \ntreba de pre]ul rochiei mele [i-mi explica mereu c`
a[ fi putut-o avea la jum`tate. {tiu c` se poate, dar n-a[ face-o pentru
nimic \n lume. |n]elegi, Cressy, de la prima mea ie[ire \n lume, am avut
mereu reputa]ia de a fi cea mai elegant` femeie din Londra. Când
mergeam la bal, toat` lumea privea ce purtam [i cum eram coafat` [i....
m` imita. Eu f`ceam moda [i o fac \nc` [i acum. Cum m-a[ putea resemna
s` ies \mbr`cat` oricum? Asta nu pentru c` sunt vanitoas`... cel pu]in nu
cred s` fiu, dar... \n sfâr[it, nu este u[or s`-]i explic. F`r` \ndoial` n-ai s`
\n]elegi, de[i [i tu e[ti foarte bine \mbr`cat`, draga mea.
– Ba da, \n]eleg, r`spunse Cressy. {i trebuie s`-]i spun c` dac` ai fi cu
o iot` mai pu]in.... adorabil` de v`zut, n-a[ putea s` suport, nu mai mult
decât Evelyn [i decât Kit. Na[`, n-ar trebui s` tr`ie[ti singur`. Chiar dac`
ai avea mijloacele de a o face, nu vei fi fericit`. Gânde[te-te cât de
nepl`cut va fi s` nu mai ai pe cineva care s` se ocupe de toate [i care s`
te \nso]easc` \n lume.
– Oh! cât despre asta, nu va fi nici o problem`, spuse cu candoare
lady Denville. Voi continua s` fiu foarte admirat`.
– {i cine \]i va primi invita]ii? observ` Cressy.
– Nimeni, este adev`rat, recunoscu lady Denville. Asta este cel mai
sup`r`tor când e[ti v`duv`. Dar din toate celelalte puncte de vedere,
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 257
giannijolys
g`sesc asta pl`cut. De fapt, este mult mai pl`cut decât s` fii c`s`torit`.
Oricum, pentru mine, dar evident nu pentru tine, se gr`bi s` adauge cu
un zâmbet irezistibil, care de altfel se [terse aproape imediat.
P`ru brusc cople[it` [i u[or \mb`trânit`.
– Uitasem. Dar n-are importan]`... ad`ug`.
Dou` lacrimi i se rostogolir` pe obraji. Spuse, cu triste]e:
– Am fost o mam` atât de rea [i totu[i i-am iubit foarte mult.
Cressy izbucni \n râs.
– Oh! iart`-m` na[`, dar este ridicol! {tii bine c` ei te ador`.
Lady Denville \[i [terse cu delicate]e lacrimile.
– Da, o [tiu [i chiar m` \ntreb de ce. Desigur, nu cred c` am irosit via]a
lui Kit. dar când l-am v`zut pe Evelyn de diminea]`, am \n]eles ce mam`
lamentabil` am fost.
– N-a putut spune un asemenea lucru!
– Oh nu! bine\n]eles, dragul de el. Dar mi-a cerut s`-l iert c` a lipsit
la acea faimoas` cin` [i c` m-a pus \n \ncurc`tur`. Asta aproape mi-a frânt
inima, pentru c`, f`r` datoriile mele blestemate, s-ar fi putut c`s`tori cu
Patience chiar mâine. L-am rugat s` nu mai ]in` cont de ele. Asta l-a f`cut
s` râd`, dar a fost obligat s` recunoasc` faptul c` este for]at s` se
gândeasc` [i c` nu se va putea c`s`tori cu Patience \nainte de a trece ani
\ntregi, adic` practic niciodat`. Pentru c` [tii foarte bine c` unchiul
Brumby va refuza s`-i dea aprobarea. {i a \ncercat s` glumeasc`, spunând
c` nu era deloc vina mea, ci a sa, dac` i-a dat tat`lui s`u impresia c` nu
era serios – ceea ce m-a tulburat. Când a \n]eles cât de nenorocit` eram,
m-a \ncurajat \n maniera sa adorabil`. Mi-a spus c` eram amândoi prea
demoraliza]i pe moment [i c`, \n realitate, lucrurile nu erau atât de grave.
A ad`ugat c` dac` nu era \n m`sur` s`-mi pl`teasc` imediat datoriile, va
putea cere un r`gaz creditorilor [i c` nu aveam nici un motiv s`-mi fac
258 GEORGETTE HEYER
nici cea mai mic` grij`. Vei spune c` am fost o proast` s`-l cred, dar când
Evelyn \ncepe s` m` consoleze, este atât de dr`gu] [i atât de conving`tor,
\ncât nu m` pot \mpiedica s` m` simt lini[tit`. A[a c` m-am gândit c`
poate avea dreptate [i m-am \ntors \nseninat`. {i apoi, a sosit
coresponden]a [i am primit aceast` scrisoare \ngrozitoare.
Suspin` [i-[i tampon` din nou ochii.
– Domnul... n-are importan]` numele, nu-l cuno[ti, dar mi-a
\mprumutat o sum` important` acum ni[te ani, \ntr-un moment când
eram \n primejdie s` m` pr`bu[esc. Credeam c`-i voi putea pl`ti cu
u[urin]` \n clipa \n care \mi voi \ncasa pensia, dar n-a fost posibil. Totu[i
i-am pl`tit dobânzile [i am invitat-o pe fiica sa la una din recep]iile mele.
Am luat-o chiar de dou` ori s` se plimbe cu tr`sura \n parc. Am
prezentat-o de asemenea multor oameni. Ce puteam face mai mult? {i
iat` c` mi-a scris c`, indiferent de simpatia pe care o simte pentru mine,
este obligat, spre marele s`u regret, s`-mi cear` s`-i pl`tesc datoria. {i
ceea ce g`sesc mai uimitor decât orice [i \ntru totul nepoliticos, este c`
nu [i-a francat scrisoarea, obligându-m` s` pl`tesc doi [ilingi! Sau cel
pu]in a f`cut-o altcineva \n locul meu! Norton probabil, dar este acela[i
lucru, sub rezerva c` bietul Evelyn va trebui s`-i \napoieze pân` la urm`.
St`pânindu-[i \nc` o dat` dorin]a de a râde, Cressy replic` grav:
– Ce lips` de delicate]e, na[`!
– Nu-i a[a? {i totu[i, \n general, este binecrescut.
Oft`.
– Voi fi obligat` s` pl`tesc, dar Evelyn nu trebuie s` afle nimic. Nici
Kit, ]ine minte, Cressy. |]i cer s` nu le spui.
– Foarte bine, na[`. Totu[i, e[ti \n m`sur` s-o faci? \ntreb` Cressy cu
ne\ncredere.
– Da, replic` lady Denville. Datoriile mele sunt datoriile mele!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 259
Se ridic`, lu` faimoasa scrisoare [i se duse s-o pun` \ntr-unul din
sertarele biroului s`u. Ad`ug`, cu un nod \n gât:
– M-am hot`rât. Trebuia s-o fac de la moartea lui Denville, dar nu
m-am putut decide. Acum sunt \n stare de asta [i o voi face, deoarece
chiar dac` am fost o mam` rea, nu este nimic cu ce s` nu m` pot resemna
pentru dragii mei copii. Dar Cressy, s` nu-i spui lui Kit c` am plâns.
Cressy se ridic`.
– Nu-i voi spune nimic, dac` asta dore[ti, na[`. Dar n-ai vrea s`-mi
explici cum inten]ionezi s`-]i pl`te[ti datoriile?.... [i de ce te \ntristeaz` \n
asemenea m`sur`?
– Ei bine! la drept vorbind, numai ideea de a tr`i \n str`in`tate cu o
doamn` de companie "model", m` descurajeaz` complet.... Dar \mi
imaginez c` m` voi obi[nui pân` la urm`, r`spunse lady Denville, cu un
zâmbet curajos.
– S` te duci s` tr`ie[ti \n str`in`tate cu o... dar de ce? \ntreb` Cressy
\n culmea uimirii.
– Asta va pretinde Henry. O [tiu. Deja, când gemenii erau \nc`
bebelu[i, Louisa, sora sa [i cu el l-au convins pe Denville c` era singurul
lucru de f`cut, deoarece... Oh! erau mai multe motive, dar este mult timp
de atunci [i planul n-a putut fi realizat pentru c` situa]ia pe continent
devenise tulbure, din cauza lui Napoleon. Acesta este motivul pentru
care nu l-am detestat la fel de mult ca ceilal]i. Dar acum, r`zboiul s-a
terminat [i oamenii care sunt ruina]i, ca s`rmanul Brummel, se duc s`
tr`iasc` acolo, \n locuri oribile, unde via]a este ieftin` [i nu exist` nici
recep]ii, nici jocuri, nici curse, nici nimeni cunoscut!
Cressy exclam`, pe un ton indignat:
– Cu siguran]`, lordul Brumby nu va fi atât de nemilos!
– Ba da, r`spunase |n`l]imea Sa.
260 GEORGETTE HEYER
Asta va fi, sau anexa castelului rezervat` b`trânei v`duve! {i f`r`
\ndoial`, nu va vrea aceast` ultim` solu]ie, pentru c` se va gândi c`
Brighton este prea aproape de aici [i c`, dup` ce-mi va pl`ti datoriile, nu
m` va putea \mpiedica s` m` \ntorc la Londra.
– |n tot cazul, relu` Cressy ai c`rei ochi aruncau fulgere, este absolut
sigur c` Evelyn [i Kit nu vor accepta aceast` solu]ie.
– Este adev`rat, r`spunse lady Denville, dac` afl` asta, se vor opune
[i-mi va face pl`cere. Dar le voi spune c` doresc s` petrec un anumit timp
\n str`in`tate, dup` c`s`toria lui Evelyn. {i poate chiar voi putea s` vin s`
v` v`d, pe Kit [i pe tine la Viena, ceea ce m` va face nebun` de fericire.
Dup` o clip`, Cressy spuse \ncet:
– Cred c` este o solu]ie foarte nepotrivit`. |n nici un caz nu trebuie
s` faci asta, na[`. Te vei plictisi de moarte cu doamna de companie
"model!"
– Sunt sigur`, oft` lady Denville. Iar dac` aceasta va trebui s` fie sora
mea Harriet, va fi [i mai r`u!
– Oh! nu va merge deloc, r`spunse Cressy.
|i arunc` o privire [i râse u[or.
– Nu este posibil s` tr`ie[ti lâng` o femeie, oricare ar fi ea.
Gânde[te-te c` ai tr`it \nconjurat` mereu de b`rba]i! {tiu din experien]`
c` este greu s` te obi[nuie[ti cu o companie feminin`, când nu e[ti
obi[nuit`. De aceea m-am resemnat s` m` c`s`toresc cu Evelyn, de[i nu
sunt \ndr`gostit` de el.
– Da, dar...
Lady Denville se \ntrerupse brusc [i Cressy o v`zu luând un aer
viclean. Brusc, izbucni \n râs, se \ntoarse [i o s`rut` impulsiv pe Cressy.
– Draga mea, mi-ai dat o idee. Este absurd [i nu [tiu deloc dac`... sau
chiar dac`... Trebuie s` m` mai gândesc la asta.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 261
Du-te, draga mea copil`, [i nu spune nimic nim`nui despre ce amvorbit.
– |]i promit, na[`. M` voi duce s` fac o plimbare cu bunica, \n tr`sur`.Scrisoarea tatei a avut un efect minunat asupra ei! Este "\n al nou`lea cer"[i presupun pe punctul de a o ierta pe Albinia c` s-a c`s`torit cu tata. {idac` i se men]ine buna dispozi]ie, cred c` va fi clipa potrivit` pentru a-idezv`lui c` Evelyn nu este Evelyn, ci Kit.
262 GEORGETTE HEYER
Capitolul 19
Sir Bonamy \[i termin` siesta, c`sc` [i oft`. O priz` de tutun \l trezi pe
deplin. Lu` "Morning Post" pe care Norton \l pusese pe o mas` al`turi de
el [i-l r`sfoi moroc`nos. Doar rubrica monden` \l interesa. Dar, \n luna
iulie, Londra era pustie [i \n consecin]`, informa]iile foarte rare. Cea mai
mare parte a cronicii era consacrat` nout`]ilor din Brighton. {i sir
Bonamy citi acolo, nu f`r` nostalgie, c` Alte]a Sa Prin]ul Regent d`duse
la "Pavilion" o cin` urmat` de o serat` muzical` str`lucit`. Nu se putea
spune c` sir Bonamy \mp`rt`[ea gusturile ilustrului s`u prieten \n
pl`cerea pentru muzic`, dar i-ar fi pl`cut s` asiste la acea cin` la care cu
siguran]` ar fi fost invitat. Citi de asemenea c` Alte]ea Sa Regal`, ducele
de York, era a[teptat la "Pavilion", pentru sfâr[itul s`pt`mânii. Nostalgia
\i fu \n asemenea m`sur` stimulat`, \ncât decise c` \n acel sfâr[it de
s`pt`mân` \l va vedea acolo [i pe sir Bonamy Ripple.
Acceptase f`r` s` ezite invita]ia ladyei Denville, care-l m`gulise.
Mereu dispus s` fac` tot ce-[i dorea ea, se bucurase la perspectiva unor
pl`cute ocazii de a fi singur cu fermec`toarea sa gazd`; [tia c` buc`tarul
nu era egalat decât de al s`u [i \[i imaginase vag c` restul adun`rii se va
compune din oameni pl`cu]i cu care s` joace c`r]i pe sumele ridicate
obi[nuite. Desigur, ata[amentul s`u fa]` de lady Denville era atât de
mare, \ncât nu i-ar fi refuzat invita]ia chiar dac` ar fi putut prevedea c` nu
va avea nimic \n comun cu ceilal]i invita]i.
Sir Bonamy nu era bucolic [i nu petrecea la ]ar` decât câteva
s`pt`mâni iarna, \n locuin]ele nobile \n care nu \ntâlnea decât oameni de
condi]ia sa, unde se bucura de pl`ceri potrivite unui b`trân dandi gras,
cum era el. Cele câteva zile petrecute la Ravenhurst \i fuseser` de-ajuns
pentru a-l face s` regrete deliciile de la Brighton. Nu avusese decât ocazii
rare de a sta de vorb` cu lady Denville. |l plictisea s` joace c`r]i cu
parteneri mediocri, pentru mize derizorii. Gemenii Fancot erau \n stare
de orice [i doar ideea de a fi amestecat \n ceea ce promitea s` devin` un
scandal de propor]ii, \l f`cea s` se \nfioare; s` se compromit` \n acea
\n[el`torie, \l f`cea s` nu se simt` bine.
L`sase "Morning Post" [i se \ntreba ce pretext ar putea invoca fa]` de
lady Denville pentru a-[i explica plecarea prematur`, când aceasta
deschise \ncet u[a. Imediat ce v`zu c` nu mai dormea, \i zâmbi.
– Ah! aici e[ti, drag` Bonamy; hai s` facem câ]iva pa[i \mpreun`. Cred
c` de când ai sosit, n-am fost nici cinci minute singuri.
|n timp ce el se ridic` greu din fotoliu, lady Denville str`b`tu
\nc`perea cu pa[i gra]io[i. P`rea atât de tân`r`, \ncât sir Bonamy exclam`:
– Pe cuvântul meu, Anabel, n-ai \mb`trânit nici m`car cu o zi de prima
dat` când ne-am \ntâlnit! Ea râse, dar r`spunse sceptic:
– Spui mereu lucruri atât de \ncânt`toare, Bonamy! Din p`cate, nu
sunt decât prostii!
– |n nici un caz, frumoasa mea, o asigur` el s`rutându-i mâna, n-ai
\mb`trânit nici m`car cu o or`...
264 GEORGETTE HEYER
– Oh! dimpotriv`, cu ani, oft` lady Denville. Nu voi \ndr`zni s`-i
num`r. Vrei s` vii cu mine \n gr`din`? Cressy a ie[it cu bunica sa [i \n
sfâr[it sunt liber` s` fac ce-mi place. Spune-mi, dragul meu, nu g`se[ti c`
fratele meu, Cosmo, a devenit la fel de senten]ios pe cât de plictisitor?
Oare cum s`-]i mul]umesc c` ai avut atâta r`bdare cu el? Nu [tiu ce m-a[
fi f`cut f`r` tine.
– Te rog, r`spunse sir Bonomy cu un zâmbet afectuos. Am fost
\ntotdeauna fericit s`-]i fac un serviciu. Cât despre Cosmo.... Ei bine,
mul]umesc c` m-ai sc`pat de el!
Râse.
– Scarlatin`! }i-o repro[ez pu]in, reao! Am crezut c` exagerezi, dar
Slav` Domnului, Cosmo este cel mai mare prost pe care-l cunosc, \n
ciuda a tot binele pe care-l gânde[te despre el.
|i oferi bra]ul [i-i mângâie mâna.
– Dac` te cuno[tea atât de bine ca mine, frumoaso, n-ar fi avut efect.
– Din fericire, nu este cazul. Cred c` nimeni nu m` cunoa[te atât de
bine ca tine.
Asta \i f`cu asemenea pl`cere, \ncât oft` de mul]umire [i-i strânse
bra]ul cu c`ldur`, fa]a fiindu-i colorat` de emo]ie. Ajun[i afar`, lady
Denville se eliber` pentru a-[i deschide umbrela de soare. Apoi \l lu` de
bra] [i se \ndreptar` cu pa[i len]i spre peron.
– Este minunat, spuse ea. Am avut atâtea necazuri, \ncât era gata
s`-mi pierd curajul, dar ce alinare s` pot discuta cu tine, prietenul meu
foarte drag.
– |n ce m` prive[te, este suficient s` te v`d pentru a fi alinat, frumoasa
mea, r`spunse el galant, nu f`r` s`-i arunce totu[i o privire oarecum
suspicioas`.
– Drag` Bonamy! continu` lady Denville.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 265
{i când te gânde[ti c` te-am invitat cu ni[te oameni atât de plictisitori!
{tiam c` te vei ]ine de cuvânt! {i este cu atât mai necuviincios din partea
mea s` abuzez de amabilitatea ta, a[a c`-]i cer cu umilin]` iertare.
– |n nici un caz, sunt foarte fericit c` ]i-am putut face un serviciu,
r`spunse sir Bonamy \ncântat.
– |mi \nchipui c` e[ti gr`bit s` te \ntorci la Brighton? Te \n]eleg [i a[
vrea atât de mult s` pot merge [i eu. Nu-mi place la ]ar`, \n afar` de cazul
\n care nu este decât pentru câteva zile.
– Haide, haide, Anabel, vei veni la Brighton! Tu \ns`]i mi-ai spus c`
Evelyn a \nchiriat aceea[i cas` ca anul trecut.
– {tiu, ce risip`! Dar Evelyn nu va putea merge acolo pân` când nu-i
va fi vindecat um`rul. {tii c` a avut un accident [i c` din acest motiv Kit a
trebuit s`-i ia locul. A[a c` s-a gândit s` mearg` \n Leicestershire, la Crome
Lodge. |]i po]i \nchipui ce vesel va fi pentru el, \n acest sezon, biata mea
comoar`! Trebuie neap`rat s`-l \nso]esc. |n plus, are un moral foarte
prost pentru c`... dar nu te voi plictisi cu necazurile mele.
– Tu nu m` plictise[ti niciodat`. Nu exist` nimic ce n-a[ face pentru
tine, Anabel, dar cred c` lui Evelyn nu i-ar pl`cea prea mult s` m` amestec
\n treburile sale.
Prefer s` nu-mi explici dificult`]ile \n care se afl`. {tii c` nu m` are la
inim` [i ar fi furios dac` ar [ti c` mi-ai vorbit despre ele, declar` sir
Bonamy cu fermitate.
– Cred c` nici chiar tu n-ai reu[i s` l`mure[ti situa]ia.
– Sunt sigur. Las`-l pe Kit s` se ocupe, frumoasa mea. Este destul de
inteligent pentru asta. De altfel, ad`ug` \ntr-un elan irezistibil de
sinceritate, am fost surprins s` constat cât s-a maturizat. Am crezut
\ntotdeauna c` \ntre fiii t`i nu este nici o diferen]`. Dar acum mi se pare
c` cel mai capabil dintre ei este Kit.
266 GEORGETTE HEYER
|n`l]imea Sa era pe punctul s`-i ia ap`rarea fiului mai mare, dar \[i
mu[c` limba [i r`spunse cu umilin]` c`, dintre cei doi, Kit fusese
\ntotdeauna cel pe care se putuse baza.
|ntre timp, traversaser` peluza. La umbra unui cedru \nalt se afla o
banc`, pe care lady Denville propuse s` se a[eze. Sir Bonamy primi
sugestia cu u[urare. |ncepuse s` fie foarte cald [i gulerul apretat \l
nelini[tea. Se pr`bu[i pe banc` al`turi de |n`l]imea Sa, [tergându-[i
fruntea. Lady Denville, care p`rea mereu la fel de proasp`t`, \[i \nchise
umbrela observând c` nimic nu este mai epuizant decât s` mergi pe o
atmosfer` atât de ap`s`toare. {i se \nchise \ntr-o t`cere profund`, privind
drept \n fa]a ei cu o expresie atât de melancolic`, \ncât sir Bonamy \ncepu
s`-[i pun` \ntreb`ri. Dup` un timp \[i puse una din mâinile dolofane
peste ale ei [i-i spuse:
– Haide, frumoasa mea. Nu demoraliza astfel. Fii sigur` c` va aranja
Kit totul.
Lady Denville tres`ri u[or [i-l privi zâmbind.
– Nu m` gândeam la asta. |mi.... aminteam. Oare te gânde[ti uneori
la anii trecu]i, Bonamy? Este pu]in deprimant.... atât de mult timp! Atâtea
gre[eli! Atâta triste]e! |]i aminte[ti când ne-am \ntâlnit prima dat`?
– Ca [i când a fost ieri [i-mi voi aminti pân` \n ultima mea clip`. Erai
\mbr`cat` \n alb, frumoasa mea, cu minunatul t`u p`r de aur u[or pudrat
[i cu ochii asemenea safirelor! M-am \ndr`gostit de tine din clipa \n care
te-am v`zut! Mi-am jurat c`-]i voi ob]ine mâna, sau voi r`mâne celibatar.
Mi-am ]inut cuvântul. {i mai mult, n-am fost niciodat` tentat s` nu mi-l
]in. Cine te-a iubit, frumoaso, nu mai poate avea nici cel mai mic
sentiment pentru o alt` femeie, declar` sir Bonamy, uitând exact la timp
numeroasele femei u[oare pe care le \ntre]inuse de atunci cu mare
cheltuial`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 267
Lady Denville, care \[i aminti de o misterioas` "necunoscut`" [i de cel
pu]in trei intrigante care beneficiaser` de bun`voin]a lui sir Bonamy \[i
st`pâni un râs u[or [i spuse cu nostalgie:
– {i tata m-a m`ritat cu Denville! Am dansat \mpreun`, nu-i a[a? Iar a
doua zi mi-ai trimis un buchet e trandafiri albi [i galbeni. Erau atât de
mul]i, \ncât nu i-am putut num`ra. Aceasta ar trebui s` fie o amintire
frumoas`, dar m` face s` plâng. Ceea ce de altfel nu vreau s` fac, ad`ug`
cu o privire vesel`, deoarece nimic nu este mai plictisitor decât femeile
care se transform` \n stropitoare, ceea ce n-a fost niciodat` cazul meu,
nu-i a[a?
– Niciodat`, protest` el, ducându-i mâna la buze.
– Ei bine! s` sper`m c` se va ]ine cont de asta la judecata de apoi. De
altfel, cred c` n-am fost fericit` \n via]`. Mor]ii nu trebuie vorbi]i de r`u
[i-mi dau seama perfect c` s`rmanul Denville a suferit la fel de mult ca
mine... sau aproape la fel de mult. Nu eram f`cu]i unul pentru altul [i
n-ar fi trebuit s` ne c`s`torim niciodat`.... Uneori m` \ntreb de ce [i-a
\nchipuit c` era \ndr`gostit de mine. Totul ne desp`r]ea... era atât de
rece, atât de distant! {i acum m` \nfior, doar gândindu-m`.
– Ah! biata mea frumoas`, spuse sir Bonamy, foarte emo]ionat, cât de
ferici]i am fi fost dac` te-ai fi c`s`torit cu mine!
Lady Denville \l privi cu un aer amuzat.
– Eu, poate, dar tu m-ai fi g`sit, cu siguran]`, la fel de insuportabil`
ca Denville! Gânde[te-te la lipsa mea de organizare, la cheltuielile, la
pl`cerea de a juca [i de asemenea, la datoriile mele!
Sir Bonamy pocni degetele \n aer.
– Fleacuri! Datoriile tale? Pf!...Praf! Permite-mi s` le pl`tesc. }i-am
spus de sute de ori c` toate astea nu conteaz` pentru mine, frumoaso.
N-a[ vrea s` fac pe grozavul ca un nou \mbog`]it, ceea ce de altfel nu sunt:
268 GEORGETTE HEYER
averea mea \mi vine de la p`rin]i [i a[ fi incapabil s` spun la cât se ridic`.
Chiar tu, atât de risipitoare, n-ai reu[i s` cheltuie[ti jum`tate.
– Dumnezeule, Bonamy, cât trebuie s` fii de bogat! exclam` ea.
– Este adev`rat, spuse acesta cu simplitate. Cred c` sunt cel mai bogat
om din regat, un adev`rat Cresus. {i la ce-mi folose[te? Preferam s` am
strictul necesar. N-am pe nimeni pe care s` r`sf`] [i averea mea nu mi-a
putut da singurul lucru pe care-l doream! Poate-mi vei spune c` este f`r`
importan]`... f`r` nici o importan]`... Lady Denville se ab]inu s`
r`spund`, [tiind perfect \n ce atmosfer` de lux tr`ia el. |n afar` de casa
mare din Grosvenor Square, avea re[edin]e la Brighton, Newmarket,
York [i Bath. {tia c` juca sume extraordinare fie la Watier, fie la Oatlands,
re[edin]a prietenul s`u, foarte risipitorul duce de York. St`pânindu-[i
dorin]a de a râde, reu[i s` spun` scuturând din cap:
– |ntr-adev`r! Cât este de trist, bietul meu prieten! Ce goal` este via]a
ta! {i solitar`!
– Ah! este foarte adev`rat! recunoscu sir Bonamy, frapat de adev`rul
acestei observa]ii. |i lu` din nou mâna [i o strânse \n ale sale, fierbin]i [i
umede [i spuse pe un ton foarte serios:
– Singurul lucru pe care am vrut s`-l fac mereu cu averea mea, a fost
s` ]i-o ofer, draga mea. N-ai decât s` ceri [i va fi \ntotdeauna la dispozi]ia
ta. Permite-mi s`-]i pl`tesc datoriile. Permite-mi...
Lady Denville ridic` spre el ochii str`lucitori:
– Bonamy, s` fie oare.... s` fie aceasta, dup` atâ]ia ani, o cerere \n
c`s`torie? Urm` o clip` de t`cere stupefiat`. Ochii rotunzi ai lui Bonamy
se a]intir` \n ai s`i. Nu fuseser` niciodat` prea expresivi, dar acum erau
complet goi [i obrajii s`i c`zu]i \[i pierduser` orice culoare. Acum
dou`zeci [i [ase de ani fusese unul din pretenden]ii s`i. Dup` ce se
c`s`torise, \i fusese fidel [i devotat "admirator", iar ace[ti ani trecuser`
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 269
foarte pl`cut. Desigur, era singura femeie pe care [i-o dorise de so]ie, dar
\n ciuda decep]iei suferite când r`posatul lord Baverstock \l preferase pe
contele Denville, inimii sale r`nite nu-i trebui mult s` se vindece a[a \ncât
nu numai s` aprecieze avantajele de celibatar, ci de asemenea se cedeze
avansurilor unei tinere persoane pe cât de fermec`toare, pe atât de
lacom`. Dar, \n ciuda acestor leg`turi libere [i a tuturor celor care
urmar`, \i r`m`sese ata[at contesei de Denville. Aceasta \i adusese
considera]ia contemporanilor mai pu]in ferici]i [i, treptat, reputa]ia unui
b`rbat care, având inima frânt`, n-o va mai oferi niciodat` nim`nui.
O asemenea stare de lucruri convenea naturii sale indolente [i
senzuale. Crease imaginea unei persoane celibatare, opulente,
bucurându-se de tot luxul pe care i-l permitea averea sa [i devenise foarte
repede un intim al prin]ului de Wales [i al fratelui s`u, ducele de York,
care era practic la fel de risipitor ca el. Nu \ntârziase s` \nceteze s` lupte
\mpotriva tendin]ei sale de \ngr`[are. |naltele calit`]i ale originii sale,
manierele politicoase, ospitalitatea generoas`, geniul croitorului s`u [i
prietenia celei mai bine v`zute mari doamne din ]ar`, f`cuser` din el unul
din b`rba]ii pe care gazdele sale [i-i disputau [i erau mândre s`-i
primeasc`. Cum era \n general cunoscut c` prima dragoste va dura
mereu, nu se mai \ntrebase niciodat` despre sentimentele sale. Iar dac`
cineva ar fi \ndr`znit s` insinueze c` pasiunea vie]ii sale se transformase
\ncet dar sigur \n prietenie tandr`, ar fi fost foarte ofensat. Dar acum, \n
timp ce contempla chipul frumos al ladyei Denville, toate avantajele
vie]ii sale f`r` constrângeri c`p`tau un relief special.
Râsul pl`cut al ladyei Denville \l scoase din visare. Aceasta \i spuse pe
un ton de repro[ afectuos.
– Oh Bonamy! Ce om e[ti! Nu faci decât s` vorbe[ti, atâta tot! Nu-]i
dore[ti câtu[i de pu]in s` te c`s`tore[ti, nu-i a[a?
270 GEORGETTE HEYER
Cu un efort asupra lui \nsu[i, el declar` cu curaj:
– Dar este cea mai drag` dorin]` a mea!
– Ei bine, nu pare. M`rturise[te acum, sunt ani de zile de când joci
teatru!... Sir Bonamy respinse cu vehemen]` aceast` acuza]ie, f`cut`
totu[i pe un ton vesel.
– Nu, nu este adev`rat! Cum po]i s` spui un asemenea lucru, Anabel?
N-am r`mas oare celibatar din dragoste pentru tine?
Cu un zâmbet provocator, lady Denville relu`:
– Da, asta spui, dar e[ti sigur c` nu este mai degrab` din dragoste
pentru tine \nsu]i, incorigibil bun vorbitor?
B`rbatul fu atât de indignat s`-i pun` la \ndoial` fidelitatea, \ncât
culorile \i revenir` [i-i arunc` o privire plin` de repro[.
– Nu, vreau s` spun da, sunt sigur! Pe cuvântul meu, Anabel! Am fost
oare ata[at vreodat` de altcineva \n afar` de tine? Am fost vreodat`?
– Deseori! r`spunse lady Denville, prietene[te. Mai \ntâi, a existat
acea \ncânt`toare creatur` cu bucle negre [i ochi str`lucitori, care se
plimba prin parc \ntr-un cupeu mic tras de doi cai negri ca smoala. {i
apoi, a existat acea femeie languroas`, aceea cu p`rul ca inul, care era cu
siguran]` bolnav` de pl`mâni. {i dup` ea....
– Ajunge! o \ntrerupse sir Bonamy, stupefiat de exactitatea tuturor
acestor amintiri. Asta este via]a de celibatar! Dumnezeule, Anabel! Ar
trebui s` [tii c` aceste mici aventuri nu \nseamn` nimic. |nsu[i tat`l t`u!
Dar s` nu mai vorbim despre asta.
Lady Denville nu mai râdea. |ntoarse capul [i spuse \n [oapt`:
– {i Denville. Asta nu \nseamn` nimic? Totu[i, mi se pare c` este atât
de important. Ce proast` am fost.
– Anabel, declar` sir Bonamy, f`când un mare efort s` se st`pâneasc`,
nu mi-am permis niciodat` s`-l judec pe Denville [i nu voi \ncepe acum.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 271
Dar dac` te-ai fi c`s`torit cu mine, cea mai str`lucitoare fiin]` n-ar fi reu[it
s` m` seduc`.
– Dar este prea târziu, spuse ea cu triste]e. }i-am descurajat
dragostea, bietul meu Bonamy. }i se cite[te asta pe fa]` [i nu pot s` m`
mir.
– |n nici un caz! M-ai \n]eles gre[it. Ajunsesem s` cred c` situa]ia mea
era f`r` speran]`. }i se poate p`rea surprinz`tor c` am fost descump`nit?
Era s` mi se opreasc` inima! Ar fi posibil, m-am \ntrebat, ca cea mai
scump` dorin]` a mea s` se mai poat` realiza? Dup` o clip` de bucurie,
am c`zut de sus [i mi-am dat seama c` era absurd s` cred c` la vârsta mea
ar fi posibil s` ob]in ce mi se refuzase când eram tân`r [i se pare un b`rbat
nu prea urât?
– Este adev`rat. |nc` din acea perioad` erai foarte distins, de[i mult
mai târziu ai devenit unul dintre arbitrii elegan]ei.
– He! He! spuse el, vizibil m`gulit. Mi-a pl`cut \ntotdeauna s` port ce
era mai bun, dar o [tii, bunul gust se dezvolt` cu vârsta. Acum sunt
b`trân, frumoaso, prea b`trân pentru tine! Ce p`cat!
– Ei a[! Ai cincizeci [i trei de ani, cu zece ani mai mult decât mine.
Este o vârst` frumoas`.
– Dar \n ace[ti ultimi ani am devenit cam solid. Nu mai c`l`resc [i
obosesc repede. M` sufoc de asemenea u[or [i a[ putea muri \n orice
clip`, deoarece am palpita]ii.
– Da, m`nânci prea mult, recunoscu lady Denville.
Bietul meu Bonamy, a venit timpul s` m` ocup de tine. Ani de zile
m-am gândit c` ai probabil o constitu]ie de fier pentru a putea s` rezi[ti
la toate aceste excese. De altfel, trebuie s` fie adev`rat. N-ai nici m`car
gut`, \n timp ce Denville avea [i totu[i bei de dou` sau trei ori mai mult
decât el.
272 GEORGETTE HEYER
– Nu, nu, protest` slab sir Bonamy, nu de trei ori mai mult, Anabel.
Recunosc c` m`nânc mai mult decât o f`cea el, dar era slab. Eu sunt mai
solid [i trebuie s` m`nânc \n consecin]`, pentru a-mi p`stra for]ele.
– Desigur, spuse |n`l]imea Sa cu un zâmbet angelic. Dar nu cu riscul
de a avea un atac de apoplexie. Fascinat parc`, b`rbatul o privea speriat
\nainte de a-[i juca ultimul atu:
– Evelyn! bâigui el. |l ui]i pe Evelyn, frumoaso. Da, [i Kit, de
asemenea, de[i acesta nu pare s` aib` atât de mult` aversiune pentru
mine. Dar [tii bine c` Evelyn n-ar suporta. {tiu c`-l adori [i n-a[ vrea s`
creez o pr`pastie \ntre voi. Deloc impresionat` de nobilul spirit de
sacrificiu, lady Denville replic`:
– Nici un pericol. De altfel, el se va c`s`tori.
– Ce? exclam` sir Bonamy, gândurile sale fiind \n alt` parte. Dar fata
este \ndr`gostit` nebune[te de Kit! Este evident!
– Nu-i a[a? Este atât de adorabil`. Draga de Cressy! Pare f`cut` pentru
Kit. Evelyn pretinde c` tocmai s-a \ndr`gostit de o tân`r` fat` de un cu
totul alt gen. Mi-e team` s` nu fie genul bigot! Este fiica unui simplu
proprietar de p`mânt... extrem de decent, dar \]i po]i imagina ce va crede
Brumby.... una dintre acele fiin]e [terse [i sfinte, crescute \n respectul
celor mai stricte principii.
– Nu se poate! exclam` sir Bonamy, pe care aceast` veste \l ului.
– Totu[i, `sta este adev`rul, confirm` ea, cu lacrimi \n ochi. Evelyn
crede c` o voi adora, dar am trista impresie c` nu va fi deloc a[a, Bonamy.
{i mai r`u \nc`, m` tem de asemenea s` nu m` aib` la inim`.
– Este de temut, \ntr-adev`r, replic` sir Bonamy. Dac` este bigot`, cu
siguran]` nu v` ve]i \n]elege.
– Iat`! {tiam c` m` vei \n]elege. Evelyn vrea s` continuu s` locuiesc
\n Hill Street, dar asta n-a[ fi f`cut-o cu nici un pre], chiar dac` se
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 273
c`s`torea cu Cressy. Eram pe deplin hot`rât` s` m` retrag [i s` tr`iesc a[a
cum trebuie s` fac` o v`duv`. {i apoi ai sosit tu, drag` prietene [i asta
doar pentru c` ]i-o cerusem, \n timp ce n-aveai nici cea mai mic` dorin]`
s` pleci din Brighton, [tiu asta. |n acea clip`, mi-am dat seama brusc c`
ata[amentul t`u pentru mine nu sl`bise, c` n-ai primit niciodat`, nici
m`car n-ai cerut, nici cea mai mic` recompens` pentru toat` bun`voin]a
ta [i pentru generozitate.
– Oh! \n]eleg... exclam` b`rbatul. N`tângul acela de Kit ]i-a povestit
c` n-am pus s`-]i fie copiat` bro[a. Scoate-]i din cap aceast` idee,
frumoaso. Vrei s` te sacrifici pentru fiul t`u, dar n-am s` te las s-o faci.
Lady Denville \l \ntrerupse [i-l privi cu aten]ie.
– N-ai... Vrei s` spui c` am pierdut la joc bro[a veritabil`? {i mi-ai dat
cinci sute de lire spunându-mi.... Bonamy, ai vândut m`car una din
bijuteriile mele? Kit nu mi-a spus nimic. Mi-ai vândut bijuteriile, da sau
nu?
– Bine\n]eles c` nu, r`spunse el destul de descump`nit. Credeai
\ntr-adev`r c` te voi l`sa s`-]i vinzi bijuteriile [i s` le \nlocuie[ti cu obiecte
din sticl`? Pentru mine, nu era decât un fleac, Anabel. |n cazul \n care Kit
nu ]i-a spus nimic, f`-mi pl`cerea [i uit` asta.
– Oh! Bonamy! exclam` lady Denville \ntinzându-i brusc mâinile. Ce
bun e[ti! Mult, mult prea bun!
|ntr-un elan, acesta o prinse \n bra]e [i f`r` s`-[i dea seama cum, se
trezi strângând la pieptul s`u mare, un nor de parfum. Lady Denville, ale
c`rei forme delicate se adaptau cu greu staturii masive a celui din fa]a sa,
\l privi atât de \ncânt`tor, \ncât Bonamy \[i pierdu capul. Strângând-o [i
mai tare, puse st`pânire pe buzele sale. Totu[i, sim]ea \n mod confuz c`
va regreta c` ceda tenta]iei. Avea presentimentul c` toate pl`cerile din
via]a sa trândav` erau compromise. Pân` atunci nu mersese dincolo de
274 GEORGETTE HEYER
un s`rut cast pe mân` sau, \n rare ocazii, pe obrazul Anabelei. De data
aceasta, cedase.
Reveni pe p`mânt când ea se eliber` cu gentile]e [i spuse:
– Cât este de pl`cut s` ne gândim c` nici unul dintre noi nu risc` s`
\mb`trâneasc` singur. |ntotdeauna mi s-a p`rut o perspectiv` atât de
deprimant`.
Sir Bonamy nu p`ru s`-[i g`seasc` acele reflec]ii foarte consolatoare,
dar replic` eroic:
– Ai f`cut din mine cel mai fericit b`rbat din lume, frumoaso. Lady
Denville izbucni \ntr-un râs nest`pânit, pe care \l mo[teniser` [i fiii s`i.
– |n nici un caz. Te-am uluit! Dar te voi face fericit, \]i jur. Ne plac
acelea[i lucruri [i ne cunoa[tem atât de bine. Fire[te, la \nceput ]i se va
p`rea pu]in ciudat, pentru c` te-ai obi[nuit foarte mult cu via]a de
celibatar. Ca s` fim drep]i, nu m` gândeam s` m` rec`s`toresc. Mi se
p`rea minunat s` fiu v`duv`. Dar sunt convins` c` este cea mai bun`
solu]ie pentru to]i [i \n special pentru Evelyn.
– S` sper`m c` va fi [i el de aceast` p`rere, remarc` sir Bonamy cu un
aer \ntunecat.
– N-are nici o importan]` dac` nu este, continu` lady Denville, pentru
c` este un lucru limpede. De altfel, sunt sigur` c` nu-l va preocupa prea
mult, acum când nu se gânde[te decât la angelica sa Patience. Oricum,
n-are de ales, bietul de el, din cauza datoriilor mele nenorocite pe care
vrea neap`rat s` le pl`teasc` el \nsu[i. Evident, m-a pus s` jur c` nu voi
\mprumuta vreodat` bani de la tine, dar nu te va putea \mpiedica s`-mi
pl`te[ti datoriile dac` voi fi so]ia ta, nu-i a[a?
– S` \ncerce numai, declar` sir Bonamy dându-[i seama, f`r`
resentiment, de scopul adev`rat [i pu]in m`gulitor pentru el, pe care-l
urm`rea lady Denville.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 275
Dar privindu-[i viitoarea so]ie cu un cinism resemnat, ad`ug`:– Ar fi trebuit s` b`nuiesc c` aceast` tân`r` pramatie se afl` la baza a
toate acestea.– Este adev`rat, dar ce noroc, Bonamy, c` problemele mele s-au
agravat atât de mult, \ncât s` m` gândesc la c`s`toria noastr`. F`r` aceast`dram`, poate n-a[ fi gândit niciodat`, nici n-a[ fi reflectat la avantajul dea-]i fi so]ie. Acum, este foarte pl`cut s` fiu v`duv`, dar \mi imaginez clipa\n care voi \ncepe s` m` ridez, \n care va trebui s`-mi ascund gâtul careva sem`na cu al unui pui jumulit [i când nu voi mai avea admiratori. {iapoi, m-am gândit la tine, bietul meu Bonamy, [i mi s-a strâns inima. Eu\i am pe copiii mei dragi [i poate \mi voi adora nepo]ii.... de[i mi se paredestul de pu]in probabil, iar perspectiva de a fi bunic` m` deprim`... dartu, cum vei continua, s`rmane, când prietenii te vor p`r`si?
– Ce? exclam` sir Bonamy [ocat.– Sau vor muri? continu` ne\ndur`toare |n`l]imea Sa. {i te vei afla
complet singur, f`r` nimeni care s` se preocupe de ce ]i se \ntâmpl`... cuexcep]ia \ngrozitorului t`u v`r care, dup` toate probabilit`]ile, nu se vagândi decât s`-]i gr`beasc` sfâr[itul.
{i toat` via]a \]i va fi distrus`! Drag` Bonamy, simpla idee m`consterneaz`!
– Este adev`rat, r`spunse el foarte emo]ionat, este foarte adev`rat!Lady Denville \i adres` un zâmbet seduc`tor.– Vezi a[adar, c` va fi mult mai bine pentru amândoi.– Da, r`spunse sir Bonamy, \ngrozit de tabloul sfâr[itului vie]ii sale,
pe care tocmai i-l zugr`vise. Da, de sute de ori, da!
276 GEORGETTE HEYER
Capitolul 20
Lui Cressy nu-i fur` necesare mai mult de câteva minute pentru a-[i
da seama c` tr`sura descoperit` \n care-[i \nso]ea bunica, nu era locul
ideal pentru a schimba confiden]e. B`trâna doamn`, ignorând admirabil
existen]a vizitiului [i a lacheului coco]at pe capr`, \ncepu s` vorbeasc`
foarte liber despre na[terea, acas` la fiul s`u, a unui mo[tenitor al titlului,
criticând \n acela[i timp cu tot dispre]ul unei mame care, f`r` s` fac`
foamea, d`duse na[tere la [ase copii, aceste femei tinere [i fragile, care nu
puteau na[te f`r` complica]ii. G`sea asta absurd.
|[i exprim` cu \nfl`c`rare speran]a ca tân`rul Stavely s` nu-i semene
mamei lui. Totu[i, era evident c` Albinia, \n ciuda na[terii dificile,
crescuse \n apropierea sa. B`trâna doamn` fusese cea care alesese prima
so]ie a fiului s`u [i de[i proclamase \ntotdeauna c` era un model de
virtute [i de farmec, nu-i putuse ierta \n taina inimii sale, c` nu-i d`ruise
un mo[tenitor. Albinia, cu care lordul Stavely se c`s`torise f`r` avizul
nim`nui, tocmai adusese pe lume un b`iat s`n`tos, de aproape patru
kilograme – dac` era s` cread` scrisoarea \ncântat` scris` \n grab` de
fericitul tat`! {i aceast` performan]e, \n ciuda epuiz`rii ulterioare a
mamei, o f`cuse s` creasc` \n mod considerabil \n stima b`trânei
doamne. Nu destul totu[i, pentru a o pune la ad`post de orice critic`.
Obliga]ia absolut` a unei mame de a-[i al`pta copiii era una din marile
idei fixe ale ladyei Stavely. Descoperise, odinioar`, c` doica angajat`
pentru al doilea fiu al s`u – din nefericire decedat – era alcoolic`. A[a c`
o inform` pe Cressy, \n termeni energici, c`-i scrisese deja Albiniei pentru
a-i recomanda s` bea bere cu ghimber.
Cressy suport` acest discurs cu relativ` r`bdare. Dar când b`trâna
doamn` \ncet` s` vorbeasc` despre hrana care i se potrivea onorabilului
Edward John Francis Stavely, pentru a preciza c` intrarea \n scen` a
tân`rului personaj o va obliga s` p`r`seasc` Mount Street [i s` se
instaleze \n alt` parte, puse mâna pe genunchiul bunicii [i-i atrase aten]ia
asupra prezen]ei vizitiului [i a valetului \n livrea.
B`trâna doamn` p`ru s` \n]eleag`. Bomb`ni:
– La naiba cu tr`surile astea descoperite. Nu le-am putut suferi
niciodat`. Vizitiu! |ntoarce-te la Ravenhurst. Vreau s`-]i vorbesc, Cressy,
ad`ug` cu severitate. Este timpul s` spui ce ai pe suflet. Ne vom \ntoarce,
vei veni \n camera mea [i vom avea o explica]ie \nainte s`-mi fac siesta.
– Da, bunico, bine\n]eles, r`spunse Cressy politicos.
B`trâna doamn` \i arunc` o privire p`trunz`toare, dar se ab]inu de la
orice comentariu. |[i petrecu restul plimb`rii elaborând planuri
minunate pentru viitorul urm`torului lord Stavely [i Cressy o \ncuraj` cu
energie. Dar de[i aceasta mizase pe foarte buna sa dispozi]ie, dup` ce-[i
scoase p`l`ria cu pene negre [i se instal` \n fotoliul larg [i adânc pe care
gazda avusese grij` s`-l aduc` \n camera sa, \i ordon` ursuz` lui Cressy s`
dea f`r` \nconjur c`r]ile pe fa]`.
– {i f`r` smiorc`ieli, te rog, fata mea! Detest asta, ad`ug` t`ios.
278 GEORGETTE HEYER
– Bunico, asta este \ntru totul nedrept, r`spunse Cressy ofensat`. Am
foarte multe defecte, dar nu sunt o smiorc`it`.
– Asta este adev`rat, recunoscu b`trâna doamn`, pe care un r`spuns
hot`rât o calma \ntotdeauna. Vino lâng` mine, copila mea.
Cressy se supuse [i se a[ez` la picioarele sale, \ncruci[ându-[i bra]ele
cu o lini[te pe care o dezmin]ea privirea str`lucitoare pe care o ridic`
asupra redutabilei sale bunici.
– Da, bunico, spuse pe un ton inocent.
– Neru[inat` mic`, spuse aceasta, care nu se l`s` p`c`lit`.
Atenut` totu[i asprimea observa]iei, ciupind-o pe Cressy de obraz.
– Ascult`-m`, copila mea. Na[terea pruncului Albiniei te va pune
\ntr-o situa]ie echivoc`. A[a c`, dac`-mi vei da crezare, vei \nceta s`
tergiversezi [i vei accepta s` te c`s`tore[ti cu Denville. }i-am promis c` nu
voi face presiuni asupra ta [i m` ]in de cuvânt. Dar o cunosc pe Albinia
[i-]i afirm c`, dac` era greu de tr`it cu ea \nainte de a na[te, \]i va fi [i mai
greu acum, când se \nfoaie de mândrie. Nu va \nceta pân` nu va sc`pa de
tine, \]i garantez asta. Cât despre tat`l t`u, te iube[te mult, dar nu-]i va lua
partea. Este slab... ca to]i fiii mei! Seam`n`, din p`cate, cu tat`l lor!
|ntotdeauna la[i!
– Dar n-a[ vrea ca tata s`-mi ia partea, bunico. Sau, mai exact, g`sesc
c` n-ar fi corect s` i-o cer.
– De altfel, n-ar folosi la nimic. Albinia este o scorpie, sau m` \n[el
foarte mult!
– ... Dar bine\n]eles, nu te \n[eli niciodat`, spuse Cressy râzând.
Ochii aprigi ai b`trânei doamne str`lucir`, dar se mul]umi s` spun`:
– F`r` impertinen]e, domni[oar`! Este adev`rat c` nu m` \n[el des.
Nu ajungi atât de b`trân` ca mine f`r` s` fii mai [ireat`, cum se spune.
Ochii \i devenir` mai blânzi privind-o pe Cressy.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 279
– De altfel, n-are importan]`! Te iubesc mai mult decât pe oricine,
copila mea [i a[ vrea s` te v`d c`s`torit` [i fericit`. }i-am spus \nc` de la
\nceput c` nu dau importan]` rangului [i averii lui Denville [i mai mult,
nu-mi voi face griji dac` a fost \ntr-adev`r un tân`r z`p`cit, cum pretinde
Brumby. Desigur, este o partid` de prim rang, dup` care alearg` toate
mamele \ndat` ce ies \n lume. Dar am tr`it destul pentru a [ti c` nu este
totul s` te c`s`tore[ti cu o partid` bun` [i nu-]i voi face repro[uri, Cressy,
dac` ai prefera pe cineva cu o pozi]ie mai pu]in \nalt`... cu condi]ia,
desigur, s` fie de asemenea de familie bun`, ca tine [i s` fie de calitate.
– |]i place mult bunico, nu-i a[a?
– Da, \mi place mult, dar asta n-are importan]`. Este un b`rbat foarte
corect, care [tie ce vrea, care nu se teme s` priveasc` oamenii \n fa]` [i s`
r`spund` cu aceea[i moned`, replic` b`trâna doamn`, râzând u[or. Nu-i
lipse[te \ndr`zneala, p`strând totu[i un aer binevoitor. Dar ce a[ vrea s`
[tiu, feti]o, este dac` \]i place [i ]ie.
– Oh da! r`spunse Cressy. Cred c` place tuturor. Este atât de
fermec`tor.
– B`nuiam, continu` b`trâna doamn` cu ironie.
– Da, \l iubesc mult. Dar nu-l cunosc \nc` suficient, ad`ug` gânditoare
Cressy.
– Ce aud? relu` b`trâna doamn` \ncruntându-se. Cât timp v` mai
trebuie pentru a-l cunoa[te suficient, domni[oar`?
– Mult, bunico. Dar oricum, nu-l voi lua de so] niciodat`.
– Pe legea mea, exclam` b`trâna doamn`, cu ochii ie[i]i din orbite.
}i-ai pierdut min]ile, fata mea? Sau nu e[ti decât o cochet` mic` [i banal`?
Este mai mult de o s`pt`mân` de când sunte]i nedesp`r]i]i, distrându-v`
\mpreun`, ceea ce m` \ncânt`. |]i aminte[ti c` la \nceput nu eram
favorabil` acestei c`s`torii [i [tiu perfect c` [i tu ezitai, Cressy. De aceea
280 GEORGETTE HEYER
te-am adus aici. }i-a[ fi recunosc`toare s`-mi spui de ce, dup` ce ai
declarat c` erai gata s` accep]i ]i-ai schimbat brusc p`rerea. Ce so] mai
bun \]i trebuie, gâsculi]o? Este [i b`iatul frumos la care se poate visa, are
maniere excelente, o dezinvoltur` pe care mul]i b`rba]i mai \n vârst` i-ar
putea-o invidia, o inteligen]` remarcabil` [i un zâmbet c`ruia i-a[ fi fost
incapabil` s`-i rezist \n tinere]e! Iar domni[oara face pe dificila! Mi-ai spus
c` te resemnasei s` faci o c`s`torie de convenien]`, dar dac` \nc` n-ai
\n]eles c` este \ndr`gostit nebune[te de tine, nu e[ti decât o proast` [i \n
acest caz \mi iau mâinile!
|mp`r]it` \ntre remu[c`ri [i dorin]a de a râde, Cressy \i lu` o mân` \n
ale sale [i o duse la obraz.
– Nu sunt o proast`, bunico, spuse ea, str`duindu-se s` r`mân`
serioas`. {i de altfel, ]i-am spus adev`rul. Am crezut \ntr-adev`r c` era mai
bine s` m` c`s`toresc, decât s` r`mân la Mount Street. Dar Denville nu
s-a pref`cut niciodat` c` m` iube[te. A[a c` n-a fost [i nu va fi vreodat`
nebun dup` mine. Ceea ce m` \ncânt`, bunico drag`, deoarece \n ce m`
prive[te, sunt \ndr`gostit` nebune[te de fratele s`u [i el este b`rbatul cu
care m` voi c`s`tori, indiferent ce ve]i spune tu, tata sau oricine.
Mâna usc`]iv` a b`trânei doamne se strânse ca o menghin` peste cea
a lui Cressy.
– Ce? exclam` ea, fratele lui Denville?
Cressy o privi cu \ndr`zneal`.
– Fratele s`u geam`n, bunico. Nu l-ai v`zut niciodat` pe Denville. Kit
\i seam`n` atât de mult, \ncât, la \nceput, nici eu nu mi-am dat seama de
nimic. Dar nu sunt comparabili. Am sim]it diferen]a când a venit s` te
vad` la Mount Street, \n locul fratelui s`u. {i pentru c` mi-a pl`cut, am
acceptat s` vin aici cu tine.
Duse la buze mâna deformat` a bunicii [i o s`rut`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 281
– Vei constata singur` cât sunt de diferi]i, pentru c` e[ti inteligent` [i
perspicace. Oh! nu-]i pot spune cât sunt de fericit` c` ai o p`rere atât de
bun` despre Kit!
– Las`-m` \n pace! o \ntrerupse t`ios b`trâna doamn`, retrgându-[i
brusc mâna. Neru[inatul! continu` ea, cu maxilarele tremurând. A[adar,
[i-a b`tut joc de mine... ce obr`znicie! Nu mi-a[ fi putut imagina vreodat`
o asemenea \n[el`torie!
– |]i \mp`rt`[e[te p`rerea, bunico, spuse Cressy cu un zâmbet tandru.
Nu s-a pretat la asta decât \mpotriva voin]ei sale [i n-ar fi continuat dac`
nu i-ai fi cerut ladyei Denville s` venim la Ravenhurst. Mi-ar pl`cea s`-]i
pot explica \mprejur`rile.... leg`turile care-i unesc pe cei doi fra]i. Dar
cred c` atunci când n-ai un frate geam`n, este greu de \n]eles... for]a
acestor leg`turi.
– Ce \n]eleg f`r` nici o greutate, este c` este vorba de un viclean care
[tie cum s` procedeze pentru a te face s`-]i pierzi capul, gâsculi]o! replic`
b`trâna doamn`, deloc domolit`.
– N-a \ncercat \nc`, dar sunt sigur` c` va reu[i, recunoscu Cressy, f`r`
s` se emo]ioneze.
Nu [tiu mai mult decât tine, bunico, despre ce \nseamn` s` ai un frate
geam`n, dar se pare c` atunci când sunt atât de uni]i ca Evelyn [i Kit,
fiecare dintre ei simte intuitiv nenorocirile care i se \ntâmpl` celuilalt. {i
nici unul dintre ei nu ezit` atunci s`-i sar` celuilalt \n ajutor, \mpotriva
tuturor.
– Ah! serios? rânji b`trâna doamn`. Atunci, fata mea, poate-mi vei
putea explica ce i s-a \ntâmplat lui Denville [i cine l-a obligat pe fratele
s`u s` se dedea la aceast` \n[el`torie oribil`.
– Desigur! r`spunse Cressy gr`bit`.
Râse u[or.
282 GEORGETTE HEYER
– Este o poveste extraordinar`, dar n-am auzit niciodat` ceva atât de
romantic. Trebuie s` fii un Fancot pentru a te lansa \ntr-o aventur` atât
de nebuneasc` [i trebuie s` fii Kit pentru a te descurca atât de bine. Dup`
cum spuneai, nu este lipsit de \ndr`zneal`.
– Nu \ncerca s` m` duci cu vorba! ordon` b`trâna doamn`. Ceea
ce-]i cer, este s`-mi spui totul.
{i Cressy exact asta f`cu. A[ezat` la picioarele bunicii, \[i \ndulci cât
putu povestea, dar esen]ialul corespundea adev`rului [i b`trâna doamn`
asculta \n t`cere. |nf`]i[area \i r`mase sever`. Totu[i, de mai multe ori
p`ru chinuit` de un tic care-i contracta curios fa]a. {i când Cressy, care
[tia c`-i pl`ceau \ntâmpl`rile mai picante, \ncepu s` povesteasc`
\ntâlnirea sa cu doamna Alperton, avu un fel de criz` de sufocare pe care
o calific` "de astm", fulgerându-[i nepoata cu privirea. Dar când povestea
se termin`, declar` c` nu auzise niciodat` nimic atât de scandalos,
ad`ugând \n cele din urm`:
– Observ c` aceast` gâsc` frumoas` c`reia \]i place s`-i spui "draga
mea na[`" nu joac` nici un rol \n toate astea! Dac` \ncerci s` m` \n[eli,
renun]` imediat, Cressy.
Nu sunt proast` [i n-am fost niciodat`. A[a c` s` nu-mi spui c` nu ea
este la originea acestor lucruri.
– Bine\n]eles c` ea este! r`spunse Cressy cu cel mai inocent aer al s`u.
Ea i-a propus lui Kit s`-l \nlocuiasc` pe Evelyn, dar numai pentru o sear`,
cu scopul de a salva aparen]ele. Nu ]i-am spus?
– |ntr-adev`r, mi-ai spus, relu` b`trâna doamn` batjocoritor. Dar ce
nu mi-ai precizat, este de ce este atât de important pentru Denville s`
ob]in` anularea tutelei.
– Dar nu-i deloc de mirare, bunico! Gânde[te-te cât trebuie s` fie de
enervant pentru el!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 283
– Nu-mi spune baliverne, fata mea! continu` b`trâna doamn` pe un
ton t`ios. Veniturile sale se ridic` la [aisprezece mii de lire pe an. {i \nsu[i
Henry Brumby mi-a spus c` toate datoriile sale au fost pl`tite la
mo[tenirea tat`lui s`u.... Este vorba despre datoriile mamei lui, nu-i a[a?
Nu-]i da osteneala s` negi. Toat` lumea [tie c` ea este mereu \n situa]ii
critice de mai mult de doisprezece ani. F`r` \ndoial`, are inten]ia s` i le
pl`teasc`? Nu-l condamn, dar nu voi \n]elege niciodat` ce a putut face
aceast` cheltuitoare pu]in nebun`, pentru ca fiii ei s-o iubeasc` \n
asemenea m`sur`.
Degetele sale deformate se agitau \n cutele m`t`soase ale rochiei. |n
timp ce Cressy r`mase impasibil`, \[i \ndrept` asupra ei privirea
p`trunz`toare.
– Bine v-a]i potrivit to]i trei, spuse cu o voce [fichiuitoare. S` m`
\n]elegi bine, domni[oar`. Nu vreau ca numele nostru s` fie amestecat
\ntr-un scandal. Dumnezeule, acum probabil toat` lumea [tie c` e[ti pe
punctul s` te logode[ti cu Denville. Ce crezi c` va spune tat`l t`u când va
afla adev`rul?
– Va a[tepta decizia ta, bunico, r`spunse calm Cressy. O [tii la fel de
bine ca mine. Sper c`-mi va fi favorabil`..... [i-i va fi favorabil` [i lui Kit,
pentru c` v` iubesc pe amândoi [i n-a[ vrea s` m` c`s`toresc f`r`
consim]`mântul t`u; asta mi-ar umbri fericirea.
|n`l]` capul [i o privi pe b`trâna doamn` drept \n ochi.
– Dar \n mai pu]in de un an voi fi major` [i nici tu, nici tata nu ve]i
mai fi \n m`sur` s` m` \mpiedica]i s` m` c`s`toresc cu Kit.
– Dac` a[ fi \ndr`znit s`-i vorbesc astfel bunicii, spuse b`trâna
doamn` dup` câteva clipe de t`cere ap`s`toare, a[ fi fost biciuit` cum se
cuvine [i \nchis` \n camera mea, cu pâine uscat` [i ap`, timp de o
s`pt`mân`.
284 GEORGETTE HEYER
Chipul lui Cressy se lumin`.
– Adev`rat, bunico? Trebuie s` cred c` p`rin]ii t`i n-aveau fric` de
nimic.
– Mic` neru[inat`! exclam` b`trâna doamn`, ascunzându-[i un
zâmbet cu mâna. S` nu crezi c`-mi vei veni de hac prin impertinen]a ta!
Sun`! Sunt la cap`tul r`bd`rii [i epuizat`. Prive[te cât este ceasul, este o
jum`tate de or` de când ar trebui s` m` odihnesc. |n mai pu]in de o or`
va trebui s` m` preg`tesc pentru cin` [i nu voi putea s` \nchid ochii din
cauza ta, fat` ingrat` [i denaturat`. Pleac`! {i s` nu crezi c` m-ai câ[tigat
pentru cauza ta. Nu-i nimic adev`rat!
Retr`gându-se \n vârful picioarelor, Cressy mul]umi lui Dumnezeu [i
se gr`bi \n c`utarea domnului Fancot.
De[i reu[ise s-o ascund` perfect, nu-i dezv`luise f`r` team` b`trânei
doamne \n[el`toria c`reia \i fusese victim`. Rezultatul m`rturisirii sale
fusese mai mul]umitor decât sperase. Evident, nu se a[teptase ca tiranica
bunic` s`-[i dea f`r` dificultate binecuvântarea la idila lor. Se temea ca
b`trâna doamn` s` nu fie \ntr-o criz` de furie [i s` nu hot`rasc` s` plece
imediat cu ea la Worthing. Desigur, avea motive s` fie foarte
nemul]umit`. Dar Cressy, care o cuno[tea, \n]elese c` nu se gândise nici
o clip` s` ia decizii extreme. Era [i mai semnificativ – spre mare u[urare
a lui Cressy – c` n-o rugase pe lady Denville s` vin` imediat s` se explice.
Se mul]umise s`-i repro[eze nepoatei sale, nu atât c` se pretase la aceast`
ma[ina]ie, cât c` o f`cuse s` piard` o jum`tate de or` de somn. Se
plânsese pe tonul trist al unei femei b`trâne contrariate [i nu pe cel
care-i era obi[nuit, de despot ofensat.
"Bunica, \[i spuse \n cele din urm` Cressy, \[i rezerv` timp de
gândire!" {i doar acest fapt \i permitea s` spere. B`t`lia nu era câtu[i de
pu]in câ[tigat`; bunica ar mai putea s` se arate dificil`. Dar, f`r` nici o
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 285
\ndoial`, anumite aspecte ale \ntâmpl`rii o amuzaser` [i era vizibil c` se
ata[ase puternic de domnul Christopher Fancot. Pentru Cressy, totul
depindea acum de modul \n care tân`rul b`rbat va reu[i s`-i scoat` pe
amândoi dintr-o situa]ie care putea provoca bârfe nesfâr[ite \n societatea
bun`.
|n cele din urm` \l g`si \n bibliotec`, dar nu era singur. |n clipa \n
care-l strig`, \l z`ri pe sir Bonamy [i d`du \napoi, scuzându-se.
|n picioare, cu coatele rezemate de sp`tarul unui fotoliu, Kit st`tea \n
fa]a lui sir Bonamy, care era a[ezat pe o canapea, cu mâinile pe genunchi,
având imprimat` pe fa]` resemnarea. Kit \ntoarse capul repede [i spuse
pe un ton neobi[nuit:
– Nu pleca, r`mâi Cressy. Sir Bonamy [tie adev`rul despre noi [i cred
c` nu va avea nici o obiec]ie dac` \]i voi \mp`rt`[i vestea nea[teptat` pe
care tocmai a anun]at-o.
– Nu, confirm` sir Bonamy, f`când un efort pentru a se ridica. Nu v`d
de ce m-a[ opune. Pariez c` tot comitatul va [ti \nainte s` avem timp s`
ne \ntoarcem.
– V` rog, r`mâne]i a[ezat, domnule, spuse Cressy punându-i mâna pe
bra]. Despre ce este vorba? Nu m` face s` a[tept cu ner`bdare, Kit.
Ghicesc c` este vorba de o veste bun`.
Cu un aer grav, domnul Fancot r`spunse:
– Sir Bonamy tocmai mi-a spus c` mama a acceptat s`-i fie so]ie.
– Nu se poate! exclam` Cressy. Este adev`rat? Oh! drag` domnule,
permite]i-mi s` fiu prima care v` felicit`.
– Mul]umesc mult. Nu mai [tiu foarte bine ce-i cu mine, dar nu
trebuie s` v` spun c` sunt cel mai fericit dintre b`rba]i. Asta se \n]elege,
\ncheie sir Bonamy cu un aer moroc`nos.
– Probabil ave]i impresia c` tr`i]i un basm!
286 GEORGETTE HEYER
– Exact! N-a[ fi crezut niciodat` c` mi se va putea \ntâmpla un
asemenea lucru. Vreau s` spun, ad`ug` gr`bit, c` este un lucru pe care
nu-l mai speram!
Kit avea un aer extrem de sever, dar Cressy fu repede lini[tit`
constatând c` aspectul ab`tut al fericitului ales \i trezise sim]ul umorului.
Expresia i se \mblânzi [i-i venea vizibil s` râd`, dar reu[i totu[i s` spun`
cu o seriozitate imperturbabil`:
– Probabil v` vine greu s` crede]i \n fericirea dumneavoastr`,
domnule.
– Da, este adev`rat, m`rturisi sir Bonamy. La vârsta mea, \]i trebuie
pu]in timp s` te obi[nuie[ti cu un asemenea lucru. Da, iar apoi nu pot s`
m` \mpiedic s` m` \ntreb dac` mama ta va fi fericit` cu mine. Spune-mi,
Kit. Crezi c` ar putea s` regrete?
– Nu, r`spunse Kit. Sunt foarte tentat s` cred c` nu ve]i regreta nici
unul, nici altul.
– Iat` ceva foarte amabil, Kit, \ntr-adev`r foarte amabil! exclam` sir
Bonamy, vizibil stupefiat. Bine\n]eles, eu nu regret nimic, dar n-a[ fi
crezut vreodat` c`-mi vei putea spune un astfel de lucru. M` a[teptam
mai degrab` s-o iei \n nume de r`u.
– Nu i-a[ fi dorit un so] mai afectuos [i mai \n]eleg`tor, r`spunse Kit,
cu un zâmbet. O ve]i r`sf`]a \ntr-o manier` \ngrozitoare!
– Foarte sigur. Dar \]i doreai s` se rec`s`toreasc`?
– Da, dar nu cu oricine, ci cu cineva care s-o iubeasc` [i s` fie \n stare
s` se ocupe de ea. Ceea ce nu doream deloc, era s` mearg` s` se
stabileasc` singur`..... [i s` \ncurce din nou lucrurile \n mod complicat.
– Este adev`rat! exclam` din nou sir Bonamy. Nu m-am gândit la asta,
dar ai \ntru totul dreptate, b`iete. Oricum, iat` o grij` de care m` va scuti.
– Nu ve]i mai avea nici o grij`, \l asigur` Cressy. M` ve]i considera
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 287
obraznic`, dar vreau s` v` spun c` niciodat` un cavaler n-a meritat mai
mult s` ob]in` favorurile obiectului gândurilor sale.
– Nu, nu, protest` sir Bonamy, foarte tulburat, \n nici un caz. Este
foarte amabil din partea dumitale, dar nu sunt deloc a[a. De altfel, sunt
baronet [i nu cavaler.
– |n ochii mei, relu` Cressy, evitând s`-l priveasc` pe Kit, a]i fost
\ntotdeauna un cavaler din Evul Mediu!
– Vrei s` spui, unul dintre acei b`rba]i de treab` care galopau
pretutindeni \n c`utare de balauri? Cine ]i-a dat aceast` idee nebuneasc`,
draga mea copil`? {i mai mult, \nchis \ntr-o armur`! Oricum, te asigur c`
nu este genul meu.
– M-a]i \n]eles gre[it. Nu m` gândeam la balauri, ci la fidelitatea
dumneavoastr` neclintit` fa]` de na[a. Sunte]i de ani e zile admiratorul
s`u.
– Baronetul s`u, corect` Kit, f`r` s` râd`.
– M-am gândit deseori la singur`tatea dumneavoastr`, continu`
Cressy, pref`cându-se c` nu auzise. Complet singur \n acea cas` mare [i,
\mi \nchipui, f`r` s` a[tepta]i nimic de la viitor.
– Foarte exact! Numai c` te obi[nuie[ti pân` la urm`, bine\n]eles, [i
nu tr`iesc tocmai singur.
– Desigur, ave]i servitori, dar conteaz` atât de pu]in.
Sir Bonamy, care nu se putea dispensa de un personal foarte
numeros, indispensabil confortului s`u – dintre care trei buc`tari – nu
era deloc de aceast` p`rere, dar se ab]inu s-o spun`.
– Acum, va fi cu totul altfel!
– Dumneata ai spus-o, recunoscu el cu un oftat profund.
– {i cât de invidiat ve]i fi, continu` Cressy, gr`bindu-se s` schimbe
subiectul conversa]iei. Tuturor pretenden]ilor na[ei le va veni s` v`
288 GEORGETTE HEYER
distrug`. |mi vine s` râd gândindu-m` la mina pe care o vor face unii
dintre ei când vor afla vestea.
Era vizibil c` sir Bonamy nu se gândise \nc` la acest aspect al
lucrurilor. Reflect` umflându-[i obrajii cum avea obiceiul s` fac` de
fiecare dat` când un gând pl`cut \i venea \n minte.
– Da, este adev`rat, spuse. Vor fi furio[i! Femeia cea mai frumoas`,
cea mai apreciat` din toat` \nalta societate "m-a ales pe mine!" Este un
triumf!
Dar prin minte \i trecu un gând mai pu]in pl`cut. Ad`ug` posomorât:
– Da, dar vor fi [i al]ii care poate ar vrea s` m` omoare. Tân`rul
Denville. |l uitasem. Kit, simpla idee c` aceast` c`s`torie l-ar putea
\ndep`rta de mama ta m-ar face s` renun] la ea.
– Nu v` nelini[ti]i pentru asta, domnule. Nu v` pot promite c` Evelyn
va fi \ncântat, dar s` nu v` teme]i, nu va avea \ncotro [i \n nici un caz nu
se va \ndep`rta vreodat` de mama. De asta pot s` v` asigur.
– S` accept`m prevestirea, spuse sir Bonamy, resemnându-se cu
soarta sa.
Se ridic` greu.
– Este timpul s` m` duc s` m` schimb pentru cin`.
– Nu trebuie s` v` schimba]i \n seara aceasta, domnule, acum o or` a
sosit generalul Oakenshaw pentru a prezenta omagiile sale mamei [i l-a
re]inut la cin`.
– Nu se poate! Credeam c` aceast` b`trân` "l`cust`" a trecut de mult
pe lumea cealalt`! Nu-mi voi pune ]inuta de sear`, dar trebuie s`-mi
schimb haina [i cred c` m` voi odihni \nainte de cin` pentru a m`
remonta pu]in.
– Poate un mic \nt`ritor? propuse Kit.
– Nu, n-am nevoie de un \nt`ritor.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 289
Dar am avut foarte multe emo]ii ast`zi [i nu sunt obi[nuit. Sunt cam
obosit [i cu pu]in somn, \mi voi reveni.
– Cum dori]i, domnule, r`spunse Kit, deschizându-i u[a.
Dup` ce o \nchise din nou, se \ntoarse [i o v`zu pe Cressy pr`bu[it`
\ntr-un fotoliu, prad` unui râs nebun, imposibil de st`pânit. Ea reu[i s`
spun`:
– Oh! Kit! Oh! Kit! Am crezut c` mor. Bietul sir Bonamy!
– Tu [i cavalerii t`i! r`spunse el.
Asta o f`cu s` râd` din nou
– Nu, barone]i! gemu ea. Era gata s` izbucnesc \n râs! |nceteaz`! Nu
mai pot.
|[i [terse ochii.
– Dar cred c` vor fi ferici]i. Tu nu? Totu[i, cred c` s-a obi[nuit cu
ideea!
– Este foarte posibil, numai s` nu-[i schimbe p`rerea. Dar mi-ar
pl`cea s` aflu, draga mea, dac` ideea asta stranie vine de la mama sau de
la tine. Haide, spune-mi totul.
– Cum po]i s` crezi c` a[ fi \ndr`znit s-o sf`tuiesc pe na[a s` se
c`s`toreasc` fie cu sir Bonamy, fie cu oricine altcineva?
– Nu cred, dar te b`nuiesc foarte tare c` i-ai dat aceast` idee.
Cressy \ncet` s` râd`.
– Nu este \ntru totul adev`rat. Dar recunosc totu[i c` am spus un
lucru care a putut-o face s` se gândeasc` la ea [i c` \n sinea mea, speram
pu]in! Te-ai sup`rat?
– Nu [tiu. Nu, bine\n]eles, dar Cressy, crezi c` Evelyn va aproba ca
mama s` se rec`s`toreasc`?
– Desigur. {i ea va avea de câ[tigat. Nu-]i pot povesti conversa]ia
noastr`, pentru c` era confiden]ial`. Dar pot s`-]i spun c` mama ta era
290 GEORGETTE HEYER
disperat` [i se gândea s` fac` un sacrificiu teribil pentru Evelyn. Dar când
am p`r`sit-o, \[i reg`sise privirea mali]ioas`. Kit, cred \ntr-adev`r c` va fi
fericit`. |l place mult pe sir Bonamy [i s-a \n]eles \ntotdeauna foarte bine
cu el. {i, mai ales, nu trebuie cu nici un pre] s` tr`iasc` singur`. Singur ai
spus-o. Tu te gândeai la extravagan]ele sale, dar eu cred c` ar fi mai ales
\ngrozitor de nefericit`.
– Da, ai dreptate. Nu g`se[ti totu[i c` Ripple n-avea un aer radios?
Cressy \ncepu s` râd` din nou.
– Nu, nu tocmai. Ce vrei, era \ntru totul mul]umit de soarta sa pân`
acum [i brusc, \[i d` seama c` nu vrea s` [i-o schimbe. Evident, pentru el
este un mare [oc, dar se va obi[nui foarte repede, deoarece o ador`, [tii
asta. Va fi foarte mândru s`-i fie so] [i va fi foarte mul]umit s` cheltuiasc`
sume enorme pentru ea! Cerule! prive[te cât este ceasul. Trebuie s` plec,
altfel voi \ntârzia la cin`! Kit, cine este acest general pe care l-a invitat
na[a? |mi pare r`u c` a f`cut-o, deoarece mai este un lucru pe care nu ]i
l-am spus. I-am m`rturisit bunicii c` nu e[ti Evelyn.
– Dumnezeule! N-ai pierdut timpul. Credeam c` se hot`râse s` m`
ocup eu de asta. Cressy \n`l]` capul.
– Crede-m` Kit, n-ai fi izbutit. Kit se strâmb`.
– Trebuie s` \n]eleg c` demersul t`u a fost \ncununat de succes?
– Nu [tiu foarte bine, [i trebuie s` recunosc c` nimic nu putea s` fie
mai sup`r`tor decât acest general, spuse ea cu seriozitate. Bunica va fi
foarte furioas` c` trebuie s` tac` toat` seara. Acum, [tie deja ce
inten]ioneaz` s`-]i spun`. Slav` Domnului, te place mult [i sunt convins`
c` dac` g`se[ti modalitatea de a ne scoate din aceast` \ncurc`tur`, f`r` ca
nimeni s` afle ce s-a \ntâmplat exact, va fi tentat` s` se \mbuneze. Trebuie
s` m`rturisesc c` mi se pare dificil [i m-am \ntrebat dac` ai deja o idee \n
leg`tur` cu acest subiect.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 291
– Sincer, dragostea mea, nu.– Ah! spuse Cressy, pu]in decep]ionat`. Recunosc c`, personal, n-am
nici una, dar \mi spuneam c` poate tu vei g`si mijlocul de a aranjalucrurile cu elegan]`.
– |n]eleg, r`spunse Kit, privind-o cu amuzament. Cressy, draga mea,dac` ai nutrit speran]a s` devii so]ia unui diplomat str`lucit, poate vatrebui s` renun]i la ideea aceasta, deoarece trebuie s` m`rturisesc c` nicieu nu [tiu ce s` fac.
Tân`ra fat` nu se putu st`pâni s` nu râd`.– Oh! Kit, e[ti teribil! Cum po]i crede oare c` sunt atât de proast`
\ncât s`-mi fac iluzii? Sunt absolut sigur` c` vei g`si ceva.Dup` ce-i mul]umi cum se cuvenea pentru aceast` emo]ionant`
dovad` de \ncredere, Kit \i spuse lui Cressy, cuib`rit` \nc` \n bra]ele sale:– Bine\n]eles! |n definitiv, \mi mai r`mân \nc` dou`zeci de minute
pentru a reflecta, \nainte de cin`... {i \n ce-l prive[te pe Evelyn, c`ruiatrebuie s`-i anun] viitoarea c`s`torie a mamei... [i s`-l fac s-o accepte,m`car \n aparen]`, \mi vor r`mâne dou`zeci de secunde \n care s` m`preg`tesc pentru asta!
Domni[oara Stavely, cu râsul pe buze [i privirea debordând deadora]ie, r`spunse:
– Este mai mult decât \]i trebuie.... dragul meu!
292 GEORGETTE HEYER
Capitolul 21
|n acea sear`, cina la Ravenhurst nu fu unul din marile succese ale
ladyei Denville, dar cum nimeni important nu trebuia s` afle asta, fu la fel
de fermec`toare ca de obicei. Totu[i, fiul s`u p`rea preocupat.
Domni[oara Stavely tremura. B`trâna doamn`, prea viclean` pentru a se
demasca \n fa]a unui str`in dezagreabil a[ezat al`turi, \[i st`pânea cu greu
furia u[or de \n]eles care se manifesta prin observa]ii nepl`cute ca
r`spuns tuturor celor care aveau ghinionul s` i se adreseze. Generalul
Oakenshaw era indignat s` constate c` vechiul s`u rival – pe care
obi[nuise s`-l califice rând pe rând greoi, gras [i dizgra]ios, figur` care
cere palme, demn` de dispre] – nu era tratat doar ca oaspete de onoare
la Ravenhurst, ci p`rea s` fie [i foarte intim cu gazda sa.
De fapt, singurul care se amuz` fu sir Bonamy Ripple.
Coborâse la cin` f`r` nici un elan. Contrar a ce sperase, fusese
incapabil s` \nchid` ochii. Se ridicase \n picioare \ngrozitor de deprimat
[i se a[tepta la o desp`r]ire. Dar când p`trunse \n salonul \n care erau
reuni]i ceilal]i invita]i, se sim]i brusc revenind la via]`. Lady Denville,
\ncânt`toare \n rochia sa din satin auriu, se apropie de el cu un zâmbet
irezistibil [i-i murmur` \ntinzându-i mâinile:
– Dragul meu Bonamy!
– Anabel! [opti el. E[ti \ncânt`toare, frumoasa mea, \ncânt`toare!
– Adev`rat? |mi pare foarte bine, deoarece ]ie vreau s`-]i plac!
Complimentul \l emo]ion` atât de mult, \ncât nu-[i g`si cuvintele [i
trebui s` se mul]umeasc` s` se \ncline pentru a-i s`ruta mâinile, f`când
s` trosneasc` \n mod \ngrijor`tor corsetul. |ndreptându-se, \l observ` pe
generalul Oakenshaw [i constat` cu mare satisfac]ie c` aceast` persoan`
distins` \l vedea apropiindu-se cu evident` repulsie. |nc` din acea clip`,
fu sigur c` va petrece o sear` pl`cut`. Aranjându-[i monoclul, exclam`:
– Pe legea mea! Dar acesta este Oakenshaw!
Apoi, l`sându-[i monoclul s` cad`, se gr`bi cu mâinile \ntinse,
spunând cu un aer \ndurerat, care nu p`c`li pe nimeni:
– Drag` domnule! Trebuie s` m` ier]i c` nu te-am recunoscut
imediat. Ce vrei, când \naintezi \n vârst` \]i sl`be[te memoria. Oare de câ]i
ani n-am avut pl`cerea s`-]i strâng mâna? Ah! ar fi mai bine s` nu insist,
nu-i a[a?
– Memoria mea a r`mas excelent`, replic` generalul. Te-am
recunoscut \nc` de când ai intrat. Constat c` e[ti \nc` la fel de gras ca
odinioar`.
– Ba nu, dragul meu prieten, ba nu, continu` sir Bonamy, la fel de
jovial, este foarte amabil din partea dumitale s`-mi spui asta, dar \n
realitate sunt mult mai gras. Dar dumneata nu te-ai schimbat deloc.
Acum, când te v`d mai de aproape, constat c` e[ti tot acel... oare cum erai
poreclit? Portmantou?
Nu, ce spun eu? Nu a[a. "L`cust`?" Desigur, cum am putut s` uit?
"L`cust`!"
294 GEORGETTE HEYER
Acest schimb de ostilit`]i, care-i readuse buna dispozi]ie lui sir
Bonamy, nu f`cu pl`cere nim`nui, cu excep]ia poate b`trânei doamne.
Aceasta râse u[or printre din]i, f`r` s` se poat` [ti dac` \ntr-adev`r se
amuza, sau dac` dorea mai ales s`-[i descarce proasta dispozi]ie pe seama
primului venit.
Dup` terminarea cinei, lady Denville care, \n ciuda tuturor greut`]ilor
condusese conversa]ia cu str`lucirea sa obi[nuit`, sim]i c` era de preferat
ca fidelul [i b`trânul s`u admirator, s` porneasc` f`r` \ntârziere la drum.
|l rug` \n [oapt` pe Norton s` aduc` ceaiul imediat la ora opt [i jum`tate.
Cum Cressy nu-i putuse spune c` b`trâna doamn` [tia tot, nu era deloc
preg`tit` s` sufere atacul pe care aceasta \l declan[` \ndat` ce se \nchise
u[a. Nu \ncerc` s` se apere. Se mul]umi s`-[i plece capul frumos cu
umilin]` sub furtun` [i spuse cu blânde]e:
– {tiu, [tiu, dar nu b`nuiam c` totul va lua asemenea propor]ii. Este
vina mea. Adresa]i-mi câte repro[uri vre]i, doamn`, dar v` rog, nu
arunca]i responsabilitatea asupra bietului meu Kit.
Se \ntâmpl` ca acest comportament plin de umilin]` s` dea rezultate.
Cressy, care se preg`tea s`-i vin` \n ajutor, \[i d`du imediat seama de asta.
B`trâna doamn` \i r`spunse pe un ton ar]`gos:
– Pentru Dumnezeu, s` nu \ncepi s` plângi, Anabel. E[ti o proast` [i
a[a ai fost \ntotdeauna, punct. Cât despre faimosul t`u Kit, las`-l s` se
apere singur, este \n stare [i este destul de obraznic pentru asta.
Cressy trase concluzia c` [ansele acestuia nu erau definitiv pierdute.
|n timpul cinei, f`cuse tot posibilul pentru a \ntre]ine o conversa]ie cu
generalul, ceea ce n-o \mpiedicase s` surprind` un scurt dar violent
schimb de cuvinte \ntre bunica sa [i domnul Fancot.
– Am ceva s`-]i spun, tinere, declarase b`trâna doamn`, cu o voce
care, de[i st`pânit`, nu era mai pu]in intimidant`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 295
– {tiu, doamn`, r`spunse Kit [i a[ dori s` v` pot spune doar
"ierta]i-m`", dar nu voi reu[i asta.
– |mi imaginez, continuase ea privindu-l \n ochi, c` te gânde[ti c` va
fi suficient doar s`-mi zâmbe[ti pentru a te face iertat.
– |n nici un caz, doamn`, r`spunse Kit cu un aer surprins.
– {i a[a este potrivit! Poate acum vei avea \ndr`zneala s`-mi spui c`-]i
regre]i comportarea?
– Oh, nu! doamn`. Sunte]i mult prea experimentat` pentru a crede
asta, dac` v-a[ spune. Cum a[ putea s` regret?
– Ce impertinen]`! |nc` pu]in [i te voi p`lmui, domnule.
Dialogul se limitase la atât. Nimic din privirea iritat` pe care b`trâna
doamn` i-o aruncase domnului Fancot nu putea s`-l fac` s` presupun`
c` resentimentele sale se atenuar`. Dar când p`trunse mai târziu \n
salonul mare, se putea vedea c` acea privire se \mblânzise când se a]intise
asupra siluetei elegante a p`c`tosului.
Generalul nu manifest` nici o dorin]` de a-[i prelungi vizita. Invocând
cei dou`zeci [i patru de kilometri pe care-i mai avea de f`cut, \[i lu`
r`mas-bun imediat dup` ce-[i b`u cea[ca de ceai. Kit \l \nso]i la tr`sur` [i
se duse s`-i cear` lui Norton s` i-l trimit` pe Fimber, când \l z`ri pe fidelul
[i implacabilul servitor, care p`rea c`-l a[teapt` pe treptele sc`rii.
– Tocmai aveam nevoie de tine, \i m`rturisi Kit \n [oapt`. Trebuie
s`-i vorbesc urgent fratelui meu. I-am cerut s` vin` la ora zece, dar cina
s-a terminat deja [i drumul va fi liber \n câteva minute. Du-te s`-l iei [i
adu-l \n camera mea.
– Tocmai venisem s` v` spun, domnule Christopher, c` |n`l]imea Sa
este deja \n camera dumneavoastr`. Sau mai degrab` \n a sa.
Mul]umit c` pusese lucrurile la punct, Fimber continu` pe un ton
confiden]ial:
296 GEORGETTE HEYER
– .... ceea ce consider extrem de imprudent din partea sa. De altfel,
i-am spus, dar \l cunoa[te]i. Trebuie s` recunoa[te]i c` doamna Pinner
l-a \nnebunit. |l trateaz` ca pe un copil [i-l ceart` cum nici eu n-a[
\ndr`zni s-o fac!
– Iat` o surpriz`! exclam` Kit. Anun]`-m` când Norton va lua ceaiul,
b`trâne!
|[i g`si fratele r`sfoind cu un aer moroc`nos ultimul num`r din
"Gentleman's magazin". |n`l]` capul [i zâmbi.
– Nu m` certa, Kester. S-a ocupat deja Fimber de asta. Ce scen` mi-a
f`cut! Dar când Pinny a ajuns pân` la a-mi aduce un pahar cu lapte cald
[i a m` \nveli \n pat la ora opt, nu-mi mai r`mâne decât s` evadez.
Se ridic` [i \ncepu s` se plimbe.
– N-am \ncetat s` m` gândesc, Kester. Nu este nimic de f`cut.
– Te \n[eli, r`spunse Kit. S-a \ntâmplat ceva care a schimbat complet
situa]ia. Spune-mi, Evelyn! Dac` nu s-ar mai pune problema datoriilor
adoratei noastre mame, [i dac` ai fi a[adar liber s` te c`s`tore[ti cu
domni[oara Askham, ai fi gata s` supor]i tutela cât timp va trebui pentru
a-l convinge pe unchiul c` te-ai schimbat?
– Da, a[a cred, dar cum totu[i problema se pune...
– Nu, drag` frate, \l \ntrerupse Kit.
– Ah! Adev`rat? relu` Evelyn prin ochii c`ruia trecu o lic`rire de
mânie. }i-am spus deja, Kester, c` \n nici un caz nu-]i voi permite s`-]i
asumi responsabilit`]i care sunt ale mele [i numai ale mele!
– Calm, Evelyn. Nu inten]ionez s` mi le asum, dar ascult`-m`. Am
s`-]i aduc la cuno[tin]` o veste care nu-]i va face nici o pl`cere, dar cu care
va trebui totu[i s` te obi[nuie[ti.
Mama se va c`s`tori cu Ripple.
– Ce? tun` Evelyn. Nu se poate!
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 297
– }i-ar fi fost [i mai greu s` crezi, dac` ai fi fost acolo când m-a anun]at
el. Oh, Evy, cât mi-ar fi pl`cut s` fii acolo! Era la fel de sumbru ca un
condamnat la moarte. Dup` p`rerea mea, mama este cea care l-a cerut \n
c`s`torie [i nu invers.
– Oh! Dumnezeule, spuse Evelyn tremurând. Cum a putut face a[a
ceva? {i cum po]i tu s` crezi c` o voi l`sa s` se sacrifice astfel? Ar fi demn
de dispre], drept cine m` iei? Dac` asta crezi, spune-mi-o direct, nu m`
menaja.
– Asta voi face, dac` vei continua s dramatizezi. Pentru Dumnezeu,
drag` frate, st`pâne[te-te! Nici mie nu mi-a pl`cut ideea, dar nu este
exclus s` fie o reu[it`. N-am tr`it lâng` mama atât de mult timp ca tine,
dar totu[i suficient pentru a-mi da seama c` nu este mai capabil` s`
tr`iasc` singur`, decât un nou-n`scut. {tiu c`-]i imaginezi c` va putea s`
continue s` locuiasc` \mpreun` cu tine, dar te \n[eli. Atunci, cum crezi c`
va reu[i s` tr`iasc` singur`?
– {tiu, dar....
– Ei bine, gânde[te-te la via]a pe care o va duce dac` se va c`s`tori cu
Ripple.
Se privir` \ndelung. Kit rupse t`cerea.
– L-am considerat \ntotdeauna ca pe un om gras [i dizgra]ios, nu-i
a[a? Este adev`rat, dar nu uita ce prieten credincios a fost pentru mama.
Nu mai este \ndr`gostit, dar Cressy are dreptate când spune c` are pentru
ea o nesfâr[it` tandre]e. Va face orice pentru ea. {i cu cât mai mult va
cheltui mama, cu atât va fi mai fericit. |n plus, se va ocupa de toate mai
bine decât am putea-o face tu sau eu.
Se l`s` o lung` t`cere.
– Dac` a[ fi sigur c` va fi fericit`!.... Dar nu, Kester, nu. Face asta
pentru mine, numai pentru mine.
298 GEORGETTE HEYER
– Cred c` da, r`spunse imperturbabil Kit. Dar dac` \]i \nchipui c` se
sacrific`, te \n[eli \ntru totul. Ripple este cel care se sacrific`. Mama este
\n al nou`lea cer. }i-o spun serios, Evy. Dac`-i pui be]e \n roate, \i vei face
un deserviciu.
– {tii bine c` n-a[ vrea.
Se \ntrerupse, auzind u[a deschizându-se, [i spuse cu ner`bdare.
– Da, ce este?
– Tava cu ceai a fost luat`, domnule, spuse Fimber, adresându-se \n
mod f`]i[ lui Kit. Mi-am permis s`-i spun lui Norton s` duc` lichiorurile
\n bibliotec`, precizând c` astea erau dispozi]iile dumneavoastr`,
domnule Christopher. A[a c` nu va mai avea motiv s` revin` \n salon \n
aceast` sear`. Poate ar trebui s` adaug c` lady Stavely nu s-a retras \nc` [i
c` joac` pichet cu sir Bonamy. Sunt gata s`-l \nso]esc pe |n`l]inmea Sa la
doamna Pinner când va dori.
– {i iat` genul de lucruri pe care trebuie s`-l suport, spuse Evelyn cu
am`r`ciune, când Fimber se retrase. {i acum, Kester?
– Acum? Te vei prezenta la lady Stavely [i Dumnezeu s` te p`zeasc`!
Apoi \l vei felicita pe bietul [i b`trânul Ripple [i \n cele din urm` te vei
str`dui s` g`se[ti un mijloc de a ie[i din acest impas, f`r` s` alertezi toat`
\nalta societate.
– Este imposibil!
– Nimic nu este imposibil, ripost` Kit cu fermitate. De asta depinde
fericirea mea.
– Atunci, g`se[te tu mijlocul, \l sf`tui Evelyn. Nu uita mai ales c`
geam`nul "inteligent" e[ti tu, Kester. Cum este b`trâna doamn`? Cum
trebuie s-o tratez?
– Cu \ndr`zneal`. Este o diavoli]`.
– Dumnezeule! cât regret c` m-am \ntors, spuse Evelyn.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 299
Atâta-]i trebuie dac` m` abandonezi. Tremur doar la ideea asta.
– Curaj, frate, spuse Kit deschizând u[a salonului mare.
Intrar` \mpreun` [i se oprir` \n prag. B`trâna doamn`, care tocmai
aduna c`r]ile pe care le \mp`r]ise sir Bonamy, le l`s` [i-i privi pe gemeni
cu stupoare. Nu spuse nimic, dar din lic`rirea care-i trecu prin privire,
nepoata sa \n]elese c` aprecia la justa sa valoare spectacolul pe care-l
ofereau \n mod incon[tient gemenii Fancot.
Lua]i separat, erau doi tineri frumo[i. Dar, v`zu]i \mpreun`, lumina
lumân`rilor se reflecta \n p`rul lor ar`miu [i ofereau o imagine atât de
impresionant`, \ncât b`trâna doamn`, ca atâ]ia al]ii \naintea ei, \[i spuse
c` nu v`zuse niciodat` b`rba]i mai frumo[i.
– Evelyn, dragul meu! exclam` lady Denville ridicându-se [i alergând
spre el, cu mâinile \ntinse [i cu gra]ia sa obi[nuit`.
Acesta lu` una din ele cu mâna sa stâng` [i o duse la buze,
murmurând cu mali]iozitate:
– Doamne, cât e[ti de frumoas` \n seara asta, mam` drag`. Bogat
\mpodobit`.
Lady Denville râse u[or [i vru s`-l \nso]easc`, dar el o \ndep`rt` cu
amabilitate [i str`b`tu singur salonul \n direc]ia b`trânei doamne. Se
\nclin` [i cu un zâmbet la fel de dezarmant ca al lui Kit, spuse:
– V` datorez multe scuze, lady Stavely. Dar chiar nu este vina mea.
Ea nu-[i putu re]ine un zâmbet u[or [i-i \ntinse mâna.
– A[adar, dumneata e[ti Evelyn, \i r`spunse. Ai face mai bine s` te duci
s` te scuzi fa]` de nepoata mea, tinere.
– Bine\n]eles, recunoscu Evelyn cu aceea[i expresie mali]ioas` ca a
mamei sale.
Se \ntoarse spre Cressy [i-i \ntinse mâna.
– |]i prezint scuzele mele, Cressy... dar ce u[urare pentru dumneata!
300 GEORGETTE HEYER
Tân`ra fat` se ridic` la rândul s`u [i-i \ntinse mâna pe care Evelyn o
duse la buze, \nainte de a o s`ruta pe obraz, spunând:
– |]i doresc toat` fericirea posibil`, draga mea.
– Mul]umesc. Pot s`-]i urez acela[i lucru? murmur` Cressy.
Cu un zâmbet, el o f`cu s` \n]eleag` c` sesizase aluzia, dar se mul]umi
s` r`spund`:
– Sunt \ntr-adev`r foarte fericit c`-mi vei deveni sor`.
|ntoarse capul.
– Kester!
Kit \naint`, privind-o pe Cressy cu afec]iune. Evelyn relu`:
– Dac` mai am \nc` ni[te drepturi asupra acestei mâini, pot s-o trec
fratelui meu, domni[oar` Stavely? Este mult mai demn decât mine de
ea... dar nu-]i spun nimic nou.
– Mul]umesc, drag` frate, ajunge, declar` Kit strângând cu putere
mâna care i se oferise.
Atunci, Evelyn se \ntoarse spre sir Bonamy. |l privi cu un zâmbet
\ncremenit.
– Am aflat de la Kit, domnule, c` trebuie s` v` adresez felicit`ri.
Sir Bonamy, care-l observa cu pruden]a cuiva care se afl` \n fa]a unei
cobre, r`spunse:
– Da, da. Mul]umesc mult, Denville. Asta \nseamn` c` n-ai nimic de
obiectat?
– Ce? exclam` b`trâna doamn`.
|[i \ndrept` brusc privirea de la sir Bonamy la lady Denville.
– Ah! deci asta era! Pe legea mea!
– Da, doamn`, confirm` lady Denville, str`lucind. Sir Bonamy mi-a
f`cut onoarea s` m` cear` \n c`s`torie [i am acceptat.
– Ah! adev`rat?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 301
Ei bine, trase concluzia b`trâna doamn` pe un ton t`ios, este singurul
lucru rezonabil pe care l-ai f`cut de când te cunosc, Anabel.
F`r` s` dea aten]ie la ce spunea ea, sir Bonamy profit` de ocazie s`-i
spun` \n [oapt` lui Evelyn:
– Desigur, trebuia ca tu s` fii de acord, Denville. Evident, este cea mai
drag` dorin]` a mea, dar n-a[ vrea ca cererea mea s` fie primit` r`u de
tine. Dac` este a[a, spune-mi-o, c`ci pentru nimic \n lume n-a[ vrea s`
devin un obstacol \ntre mama ta [i tine.
Privirile gemenilor se \ntâlnir` peste corpul s`u. Evelyn nu putea
rezista tenta]iei de a glumi, mai mult decât Kit. |[i scoase tabachera [i
deschizând-o cu o lovitur` a unghiei, i-o prezent` lui sir Bonamy
spunând:
– Apropo de primit, pot s` v` ofer o priz`, domnule?
– Nu asta voiam s` spun, dar mul]umesc, b`iete. Sunt deseori
\ntrebat despre compozi]ia amestecului t`u... pu]in din b`trânul Havre,
\mi imaginez, [i o urm` nu mai mult din priza francez`, la care se adaug`,
bine\n]eles...
– Exact, domnule. {i \n seara aceasta nu-l ve]i g`si prea uscat!
Scuturat de un hohot de râs, sir Bonamy se servi.
– Ah! asta l-a dat de gol pe Kit! }i-a povestit? |n plus, n-are nici
\ndemânarea ta de a deschide tabacherele.
– Nu i se va mai \ntâmpla niciodat`, spuse Evelyn, deoarece este
fum`tor de ]igarete.
– Nu se poate! se mir` sir Bonamy, profund [ocat.
|n acea clip`, b`trâna doamn` \i \ntrerupse enervat`:
– Asculta]i-m`, v` rog, ordon` ea b`tând autoritar cu bastonul \n
podea. Totul este foarte dr`gu], dar dac` v` gândi]i [i unii [i al]ii c` voi fi
de acord cu aceast` poveste absurd`, v` \n[ela]i amarnic.
302 GEORGETTE HEYER
– Dar, bunico, interveni Cressy, l`sând mâna lui Kit [i mergând s` se
a[eze lâng` b`trâna doamn`, mi-ai spus nu numai o dat` c`-]i place mult
Kit. Chiar ast`zi mi-ai declarat c` este "cum trebuie" [i \nc` pu]in [i mi-ai
fi f`cut o scen` pentru c` p`ream c` ezit s`-l accept de so]. Mi-ai spus c`
nu eram decât o proast`.
– Taci, fata mea. {tii c` familia Stavely n-a fost niciodat` amestecat` \n
vreun scandal [i nu eu sunt cea care te va ajuta s` creezi unul.
Lady Denville se crezu datoare s` intervin`.
– Desigur, este pu]in sup`r`tor, dar sunt sigur` c` va fi repede uitat.
– Aceast` observa]ie, tun` b`trâna doamn`, nu putea fi f`cut` decât
de o persoan` atât de proast` ca tine, Anabel!
Obrajii lui Evelyn se colorar`, dar \nainte de a putea r`spunde, sir
Bonamy interveni:
– Totu[i, este exact, declar` el a]intindu-[i asupra b`trânei doamne
ochii mici [i rotunzi. N-am auzit niciodat` vorbindu-se despre un scandal
care n-a fost repede eclipsat de un altul. |n plus, continu` el agitându-[i
degetul ar`t`tor \n direc]ia ladyei Stavely, s` nu uita]i c` f`r` anun]ul
acela stupid din "Morning Post", nimeni, cel pu]in dintre oamenii care
conteaz`, n-ar fi [tiut nimic despre aceast` problem`.
– Este adev`rat, interveni Evelyn. {i cine este r`spunz`tor de asta? Cu
siguran]`, nu tu, mam`!
– Nu, evident, r`spunse lady Denville cu indignare. Poate sunt
proast`, dar n-am fost niciodat` prins` \n flagrant delict de vulgaritate.
– Nimeni n-a spus asta vreodat`, replic` b`trâna doamn`, iritat` [i
pu]in descump`nit` pentru prima dat` \n via]a sa. {tim to]i c` este
Albinia. N-avem dovezi, dar este limpede ca apa de izvor. Cu siguran]`,
ea este. I-am scris pentru a i-o spune [i n-a avut curajul s`-mi r`spund`.
Iar dac`-[i imagineaz` c`, deoarece i-a d`ruit un mo[tenitor lui Stavely,
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 303
nu va mai auzi vorbindu-se despre aceast` treab`, se \n[al` amarnic. Dar,
continu` b`trâna doamn` str`duindu-se cu curaj s`-[i recapete avantajul,
v` voi fi recunosc`toare s` v` aminti]i c` practic to]i membrii familiei cred
c` pe dumneata, Denville, te-am \ntâlnit la fiul meu [i c` dumneata i-ai
cerut mâna lui Cressy.
– Ce importan]` are? \ntreb` sir Bonamy care o agasase extraordinar
pe b`trâna doamn`, a]intindu-[i asupra ei ochii mici, f`r` expresie. Nu
mi-i imaginez ducându-se s` povesteasc` peste tot c` au fost \n[ela]i. Vor
face ce le ve]i spune dumneavoastr` s` fac`, doamn`.
– Nu to]i, replic` b`trâna doamn`, \n mod destul de nea[teptat.
Stavely a considerat potrivit s` invite absolut toat` familia [i erau acolo
câ]iva oameni tineri pe care nu i-am v`zut niciodat` [i pe care sper s` nici
nu-i mai v`d vreodat`.
– Cât este de adev`rat! exclam` lady Denville. V` gândi]i la tân`rul
acela insuportabil care l-a h`r]uit pe Kit pentru a-i vinde un cal pe care
[tiu c` bietul Evelyn nu-l voia cu nici un pre].
– Lucton! exclam` Evelyn. Kester, doar nu l-ai cump`rat?
Kit, care se a[ezase pu]in mai departe de grup, replic` scurt:
– N-am putut face altfel.
– Prostule! declar` Evelyn. Este o mâr]oag` oribil`! De ce nu te-ai
consultat cu Challow?
Kit nu r`spunse. Adâncit \n gândurile sale, nu lu` deloc parte la
discu]ia animat` care urm`. Se mul]umi s` intervin` o dat` sau de dou`
ori, \ncetând s`-[i contemple mâinile, pentru a arunca o privire asupra
unuia sau altuia dintre interlocutori.
Recunoscând, \mpotriva voin]ei sale, c` ar fi fost mul]umit` s`-[i vad`
nepoata c`s`torit` cu Kit, b`trâna doamn` \i declar` lui Cressy c`
indiferen]a total` de care d`dea dovad` fa]` de opinia public`, nu putea
304 GEORGETTE HEYER
fi decât o manifestare de orgoliu pe care n-o aproba. Lady Denville credea
c` adev`rul trebuia neap`rat ascuns, f`r` s` precizeze de altfel, cum.
Evelyn, care \n]elegea c` asta nu ar putea decât s` aduc` prejudicii grave
carierei fratelui s`u o sus]inu pe b`trâna doamn` [i-l puse \ntr-o situa]ie
delicat` pe sir Bonamy, \ntrebându-l, dac` el, ca des`vâr[it om de lume,
era sincer când afirma c` oamenii nu vor vedea \n aceast` treab` decât o
simpl` [i foarte bun` fars`.
– N-ar fi prima, observ` Cressy. Oare oamenii vor fi \ntr-adev`r atât de
scandaliza]i?
– Bine\n]eles, \i r`spunse Evelyn pe un ton dur. Haide, Cressy, te
credeam mai inteligent`! Evident, noi am mai f`cut farse. Dar nu era
decât pentru a ne amuza. Asta este cu totul altceva.
– Exact asta spunea Kit! exclam` lady Denville, cu un aer vinovat.
N-ar fi trebuit niciodat` s`-i cer s-o fac`. Totul este din vina mea. Dar eram
atât de convins` c` tu ai fi f`cut acela[i lucru!
Chipul lui Evelyn \[i schimb` imediat expresia, tr`dând astfel
diferen]a care exista \ntre dispozi]ia sa inconstant` [i temperamentul mai
stabil al lui Kit. Din \ngrijorat [i preocupat, deveni indiferent [i vesel.
Declar`, râzând:
– Ai dreptate, mam` drag`. A[ fi f`cut-o f`r` s` ezit.
|i arunc` b`trânei doamne o privire provocatoare.
– Nu-i pute]i repro[a fratelui meu c` mi-a venit \n ajutor, doamn`!
|ntrucât i-a]i repro[a c` respir`. Nu putea face altfel [i eu n-a[ fi putut face
mai mult. Dar a[a cum \l cunosc, mi-a luat locul f`r` tragere de inim`, \n
timp ce eu a[ fi f`cut-o f`r` nici un scrupul. Nu [tiu dac` m-a[ fi descurcat
la fel de bine, dar mi-ar fi f`cut mare pl`cere, ceea ce, sunt sigur, n-a fost
cazul la el.
– Nu m` mir` deloc, replic` b`trâna doamn`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 305
Brumby, unchiul dumitale, mi-a spus c` fratele valoreaz` de zece ori
mai mult decât dumneata, tinere!
– Oricine v-ar fi putut-o spune, doamn`, replic` Evelyn bine dispus.
De fapt, nu cunosc decât dou` persoane care ar sus]ine contrariul: \nsu[i
Kester [i mama, care ne consider` pe amândoi perfec]i. Ceea ce evident
nu este cazul, dar pute]i crede, lady Stavely, c` nici el, nici eu, nu ne-am
fi angajat \n aceast` \n[el`torie dac` am fi putut b`nui c` va ie[i \ntr-o zi
la lumin` [i c` vom fi obliga]i s-o prelungim. Fratele meu s-a prezentat \n
acea sear` la dumneavoastr`, convins c` uitasem invita]ia, sau c`
avusesem un accident, dar c` voi ap`rea totu[i dintr-o clip` \n alta. V-a
povestit \ntâmplarea. Dar ce a[ vrea s` \n]elege]i doamn`, este c` la
\nceput n-a dorit altceva decât s` salveze aparen]ele, pentru mine.
– {i de asemenea pentru mine, interveni Cressy. S-a gândit la asta, ca
[i na[a, de altfel. {i, orice s-ar \ntâmpla, le voi fi mereu recunosc`toare c`
\n acea sear` n-am fost singur`.
– Nobil sentiment! declar` b`trâna doamn`.
Ad`ug`, pe tonul tânguitor al unei b`trâne femei extenuate:
– Am ascultat destul. G`si]i un mijloc de a ie[i din acest impas f`r` ca
tot ora[ul s` se distreze [i Cressy se va putea c`s`tori cu fratele dumitale,
cu binecuvântarea mea. Este ultimul meu cuvânt.
– Dac` este a[a, trebuie s` g`sim neap`rat o solu]ie, declar` Evelyn.
Dar singura care-mi vine \n minte este ca s` continue s` se dea drept
mine. B`trâna doamn` \i arunc` o privire dispre]uitoare. Cressy izbucni
\n râs, iar Bonamy nu spuse nimic. Dar lady Denville declar`, foarte
serioas`:
– Nu, dragul meu, asta nu se poate. Gânde[te-te ce greut`]i ai avea s`
treci drept Kit la Viena, când nu cuno[ti pe nimeni [i nu [tii nimic despre
afacerile str`ine.
306 GEORGETTE HEYER
– Pentru Dumnezeu! \nceteaz` s` spui asemenea nerozii, bomb`niexasperat` b`trâna doamn`. Cât despre dumneata, Denville, dac` \ntr-oasemenea situa]ie nu e[ti \n stare decât s` faci glume proaste...
– |n nici un caz, relu` Evelyn, incorigibil. Kester ar putea juca rolulmeu f`r` dificultate, dar ce spune mama nu este o prostie. A pus degetulpe punctul slab al propunerii mele. N-am avut niciodat` talent la politic`.
– Nici eu pentru a administra un domeniu, interveni Kit ridicându-se.|naint` [i se adres` b`trânei doamne:– Pot s` fac o propunere, doamn`? {tiu c` trebuie s` fi]i obosit`, dar...
cred c` poate exista un mijloc de a ie[i din impas.– Ah! oft` Cressy, ridicând spre el o privire str`lucind de \ncredere.
{tiam c` vei g`si.... o [tiam, dragostea mea.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 307
Capitolul 22
– Ei bine! s` sper`m, declar` b`trâna doamn`, pe un ton iritat.
– Dar este sigur, spuse Evelyn, [ocat de lipsa de \ncredere \n
ingeniozitatea fratelui s`u geam`n. D`-i drumul, Kester. Explic`-te!
Kit nu se putu st`pâni s` nu râd` [i spuse, ro[ind pu]in:
– De acord, dar planul pe care-l am \n minte este destul de \ndr`zne].
Cred c` rezolv` toate dificult`]ile, dar poate am uitat câteva: sunt atât de
multe. Arunc` o privire \n jur.
– Ei bine! Mi se pare c` cel mai urgent este s` i se redea lui Evelyn
adev`rata identitate. Aici, nu se poate. Trebuie s` se \ntoarc` la Hill Street.
Brigg nu-[i va da seama de nimic, este mult prea miop.
– {i um`rul meu rupt? interveni Evelyn.
– Vei spune c` ai avut un accident \ntorcându-te la Londra, ceea ce va
explica de ce vei sosi \n tr`sur` de po[t`.
– O clip`, Kester, spuse Evelyn. Ce s-ar presupune s` fac la Londra,
atâta timp cât lumea [tie c` am invita]i aici.
Nici chiar unchiul nu m-ar crede atât de capricios.
– Mergi la Londra pentru a m` \ntâlni pe mine acolo, dragul meu
frate geam`n. Mâine \l voi trimite pe Challow s` ia coresponden]a de la
po[t` [i-mi va aduce o scrisoare de la mine. Mama va fi entuziasmat`, iar
eu, imitând impulsivitatea ta binecunoscut`, Evy, voi pleca imediat la
Londra \n cabrioleta ta. |l voi lua pe Challow cu mine [i-l voi l`sa la Pinny,
unde \i vei lua locul... [i s` sper`m c` vom ajunge la East Grinstead f`r`
s` te recunoasc` nimeni.
– |mi voi trage p`l`ria pe ochi [i-mi voi pune un fular, promise
Evelyn. Dar de ce East Grinstead?
– Nu te-ai oprit niciodat` acolo pentru a schimba caii, nu-i a[a?
– Nu, bine\n]eles. Este prea aproape de aici.
– Asta face ca acolo s` nu fii cunoscut ca la alte treceri. Am inten]ia s`
las cabrioleta \ntr-un han [i s` continuu drumul \ntr-o tr`sur` de \nchiriat.
Când vom ajunge la Londra, m` vei l`sa undeva [i vei sosi singur la Hill
Street.... unde, pu]in mai târziu, voi veni [i eu... \n cupeu, dac` nu
hot`râm pentru vreun motiv secret s` sosesc \n diligen]`.
– {i apoi? \ntreb` Cressy.
– Voi merge s`-l v`d pe tat`l t`u [i-i voi m`rturisi adev`rul. Dac` voi
reu[i s`-l conving s`-mi ierte \n[el`toria [i s`-[i dea consim]`mântul la
c`s`toria noastr`, cred c` asta ar putea p`rea o frumoas` poveste de
dragoste. Altfel... Se \ntrerupse [i relu` dup` o clip`:
– .... Nu [tiu, Cressy [i nu vreau nici m`car s` m` gândesc la asta.
– Oh! n-are importan]`, declar` b`trâna doamn` care-l asculta cu
aten]ie. |[i va da consim]`mântul dac` [tie c` eu sunt de acord.
– Pot s`-i spun asta, doamn`?
– Am spus c` te vei putea c`s`tori cu Cressy dac` g`se[ti un mijloc de
a ie[i din impas f`r` a dezl`n]ui cronica monden`, [i sunt o femeie de
cuvânt. Cum crezi c` vei reu[i asta?
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 309
Kit zâmbi.
– Nu [tiu, doamn`. Nu cred s` fiu \n stare.
– Nimeni n-ar fi \n stare, b`iete, interveni sir Bonamy. Vor exista
cancanuri, este inevitabil.
– Nu, domnule. Singurul lucru de f`cut este s` inventez o poveste
care s`-i fac` s` vorbeasc` pe guralivii veseli f`r` a ne aduce nici un
prejudiciu.
– |nc` o inven]ie de-a dumitale, spuse b`trâna doamn` privindu-l cu
o not` de respect. M` a[teptam la asta!
– Ultima, v` promit, doamn`. {i numai dac` sunte]i de acord.
– E[ti la fel de insolent ca fratele dumitale, bomb`ni ea. Explic`-te.
– Iat`, doamn`. Nimeni dintre dumneavoastr` nu [tia, dar este mult
timp de când o iubesc pe Cressy. Am \ntâlnit-o ultima dat` când am venit
\n Anglia [i m-am \ndr`gostit imediat de ea. Dar a trebuit s`-mi ascund
pasiunea.
– De ce? \ntreb` Cressy, destul de surprins`.
– {tiam c` n-aveam nici o [ans`. Tat`l t`u nu ne-ar fi dat
consim]`mântul, iar eu [tiam c` nu eram \n m`sur` s`-]i ofer modul de
via]` cu care erai obi[nuit`.
– Ce modest e[ti! spuse Evelyn.
– Las`-l pe acest tân`r s` continue, \l \ntrerupse b`trâna doamn`. Se
va spune c` Stavely nu-l g`sea destul de bogat. M` ocup eu de asta.
Continu`.
– Mul]umesc mult, doamn`. A[a c`, am preferat s` dispar f`r` s` m`
gândesc o clip` c` pasiunea mea era \mp`rt`[it` [i c` am f`cut-o pe
Cressy s`-[i piard` speran]a.
– Oh nu! Kit, \l implor` Cressy. S` nu-mi spui c` eram atât de proast`
\ncât s` nu-]i dau nici o speran]`.
310 GEORGETTE HEYER
– Nu! o asigur` el. Erai mult prea rezervat` pentru asta. {i mult prea
mândr` pentru a l`sa pe cineva s`-]i ghiceasc` secretul. M` alungai cu
hot`râre din mintea ta.
– |n nici un caz. M-am \ntrebat dac` Evelyn nu mi-ar pl`cea la fel de
mult. La urma urmei, sem`na]i perfect.
– |ntr-adev`r, ideea este minunat`, spuse Kit. Acum ajungem la
punctul \n care suntem inatacabili. |ntre timp, na[ul meau a murit,
l`sându-mi toat` averea sa. Mi-am construit toat` povestea plecând de la
asta, pentru c` se \ntâmpl` s` fie adev`rat! Bine\n]eles, asta a schimbat
fa]a lucrurilor. M-am \ntors \n Anglia plin de speran]` [i am aflat c` erai
pe punctul s` te logode[ti cu Evelyn. Ne-am \ntâlnit, nu ne-am mai putut
st`pâni sentimentele [i, din dou` una: sau Evelyn ne-a surprins
schimbând un s`rut tandru, sau i-am m`rturisit povestea noastr`
emo]ionant`.... cum vei dori, Evelyn. |ntr-un acces de noble]e sufleteasc`,
mi-a cedat cu demnitate locul s`u.
– De acord, dar cu condi]ia s` fie bine \n]eles c`, \n ce m` prive[te eram
prea mândru pentru a mi se putea descifra sentimentele adev`rate, stipul`
Evelyn. Nu doresc, nici m`car pentru tine, s` joc rolul unui b`rbat cu inima
frânt`. Sir Bonamy, care ascultase totul cu cel mai viu interes, declar`:
– Nu b`nuiam c` ai un asemenea talent, Kit. Sunt sigur c` ai fi capabil
s` scrii o carte, o pies` de teatru, sau ceva analog. Pu]in uimit, observ`
cum Cressy era prad` unuia din irezistibilele sale accese de râs.
– Trebuie s` spun c` nu v`d ce este de râs \n asta. Dup` p`rerea mea,
povestea este \ntr-adev`r emo]ionant`, b`iete. La urma urmei, Anabel,
\ncep s` cred c` va ajunge departe!
– Sunt sigur` de asta, r`spunse lady Denville cu mândrie. }i-am spus
\ntotdeauna c` dintre fra]i, Kit este cel care [tie s` fac` orice.
Aceste cuvinte m`gulitoare \l f`cur` pe Kit s` zâmbeasc`.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 311
Adresându-se b`trânei doamne, o \ntreb`:
– Ce crede]i, doamn`? Aceasta p`rea c` se gândea la altceva [i nu
r`spunse. Dup` un timp, spuse brusc:
– |i voi scrie lui Stavely. Este de preferat s` nu ne asum`m nici un risc.
|i vei da scrisoarea mea [i vei avea grij` s-o citeasc`. N-am auzit \n via]a mea
o poveste mai dezgust`toare, mai stupid` ca a dumitale, dar presupun c`
dac`-]i spun c` n-o accept, vei inventa alta [i mai aberant`! Cressy, d`-mi
bra]ul. M` duc s` m` culc, sunt moart` de oboseal`. Ur` noapte bun`
tuturor [i se retrase, sprijinindu-se cu greutate de bra]ul lui Cressy.
– Kester, dac` ai \ntr-adev`r inten]ia s` r`spânde[ti aceast` poveste,
trebuie s-o pui mai \ntâi la punct. Nici tu, nici eu n-o putem povesti \n
acest fel. Toat` lumea va spune c` este vorba de o nou` \n[el`torie.
– Oh! dar ne vom feri s-o r`spândim, r`spunse Kit. Ar fi fost ultimul
lucru de f`cut, chiar dac` era adev`rat. N-are rost s-o aranj`m mai mult.
Va fi suficient s` povestim esen]ialul lui Fimber [i lui Challow [i s`-i l`s`m
liberi s-o r`spândeasc` \n felul lor. Dac` Challow petrece o jum`tate de
or` \n mijlocul camarazilor s`i de la "Lacheul zbur`tor", pariez c`, \n
aceea[i zi, o duzin` de versiuni diferite vor circula prin Londra.
Aminte[te-]i de nenum`ratele d`]i când Challow ne delecta cu cancanuri
de acela[i gen. Dac` Stavely \[i d` consim]`mântul, va fi foarte mul]umit
s-o ia de bun`. Iar mamei nu va trebui s`-i spun cum s-o prezinte.
– |ntr-adev`r, nu, declar` lady Denville. {tiu deja care-mi va fi
versiunea, dac` cineva va \ndr`zni s` m` \ntrebe când va ap`rea anun]ul
de logodn`!
– |n ce m` prive[te, spuse sir Bonamy, m` voi mul]umi s` spun c` am
oroare de bârfe.
– Este exact ce trebuie r`spuns, domnule, spuse Kit zâmbind. S` fie
redu[i la t`cere!
312 GEORGETTE HEYER
– Da, dar nu crezi c` oamenii ar putea s-o interpreteze gre[it? relu`
lady Denville. N-ai putea s` la[i doar s` se \n]eleag` c` este vorba de o
emo]ionant` poveste de dragoste?
– Da, poate, admise sir Bonamy dup` ce se gândi \ndelung.
– Ce crezi c` va trebui s` spun` Evelyn, Kit? \ntreb` lady Denville cu
\ngrijorare.
– Absolut nimic, replic` acesta.
– Ce noroc! exclam` fratele lui geam`n.
– Tot ce trebuie s` fac` Evelyn, continu` Kit, r`spunzând astfel
\ntreb`rii mute pe care o citise \n ochii mamei sale, este s` se comporte
exact cum ar fi f`cut-o dac` povestea era adev`rat`. S` adopte o atitudine
de polite]e distant` [i glacial`, o privire dispre]uitoare.... |l [tii când \[i d`
aere, mam`.
– {i tu, pozna[ule, ce inten]ionezi s` le r`spunzi indiscre]ilor? \ntreb`
Evelyn.
– Dac` |n`l]imii Voastre \i place... [i de asemenea dac` nu-i place,
r`spunse Kit, eu nu voi fi obligat s` r`spund ceva, pentru c` \nainte ca
vestea s` fie cunoscut`, m` voi \ntoarce la Viena. Haide, nu te sup`ra.
|nainte de a pleca, voi spune povestea mea persoanei pentru care a fost
special inventat`. {i, Evy, dac`-]i \nchipui c`.....
Se \ntrerupse auzind u[a deschizându-se [i se \ntoarse repede.
Dar nu era decât Cressy, care venea s`-i spun` noapte bun` [i c` o
l`sase pe b`trâna doamn` pe deplin mul]umit`.
– I-am spus c` sunt sigur` c` vei face o carier` str`lucit`. Mi-a r`spuns
c` era convins` de asta [i a izbucnit \ntr-un asemenea hohot de râs, \ncât
am crezut c` va muri. Kit, doar un Fancot putea inventa o asemenea
poveste... Haide, s` l`s`m râsul. Când te voi vedea? \l \ntreb`, ridicând
ochii spre el.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 313
– Mâine, draga mea, \i r`spunse el cu un zâmbet tandru.
– Da, dar dup` aceea?
– Imediat ce voi putea. Va trebui s` discut cu tat`l t`u. M`car dac` am
putea s-o convingem pe \ngrozitoarea Albinia s` fac` o scurt` c`l`torie \n
str`in`tate!... Dar nu ne putem baza pe asta. Sunt sigur c` Stewart m` va
l`sa s` m` \ntorc \n luna august. Cressy r`spunse, zâmbind cu curaj:
– Atunci, nu va fi mult timp. Noi vom pleca la Worthing foarte repede.
Presupun c` nu va fi posibil.... nu, evident! Kit scutur` din cap.
– Mai am o sarcin` de \ndeplinit, pe care n-o voi \ntârzia prea mult.
– Cressy, micu]o m` vei ierta c` plec? interveni lady Denville. Tocmai
mi-am amintit c` am ceva foarte important s`-i spun lui Evelyn \nainte s`
se \ntoarc` la Pinny.
Evelyn \n]elese imediat c` nu era vorba decât s`-l lase pe Kit \ntre
patru ochi cu viitoarea logodnic`. Sir Bonamy, care \n]elegea mai greu,
se puse totu[i \n mi[care pân` la urm`.
– Ah! spuse el ridicându-se cu greu, da, frumoasa mea, desigur. |]i
urez noapte bun`, drag` domni[oar` Stavely! Ziua a fost obositoare,
nu-i a[a? A dracului de obositoare!
– Este adev`rat, spuse Kit, cuprins de panic`. Evelyn, a[teapt`-m`.
– Desigur! N-am or` fix`! Nu ezita s` m` treze[ti dac` am adormit,
r`spunse fratele s`u f`cându-[i retragerea strategic` \n urma lui sir
Bonamy [i \nchizând u[a dup` el. Totu[i, Kit nu \ntârzie s` i se al`ture.
– Evy, \i spuse acesta, mi-am fr`mântat mintea pentru a g`si un mijloc
de a aranja treburile tale dar n-am reu[it. Singura solu]ie posibil` este s`
m` c`s`toresc cu Cressy \nainte ca unchiul s` afle de existen]a
domni[oarei Askham.
– Eram sigur c` m` vei \njunghia pe la spate, spuse cu triste]e Evelyn.
Mai \ntâi ai \ncercat s` treci drept eu, apoi mi-ai furat logodnica...
314 GEORGETTE HEYER
Gânde[te-te la um`rul meu, gânde[te-te c` sunt capul familiei, brut`.
– Vrei s` fii serios? \ntreb` Kit, enervat.
– Jur s` fiu, cu condi]ia s` nu spui prostii. Pân` acum nu i-am f`cut
câtu[i de pu]in curte Patiencei.
– {tiu, dar te cunosc, drag` frate. Curând te vei duce cu mama la
Brighton [i-i vei face sigur o vizit` familiei Askham care nu locuie[te
departe de acolo.
– Nu, Kester, n-o voi face. Acestea fiind spuse, s` vorbim pu]in despre
treburile tale. Am impresia c` ar fi trebuit s` fii \napoi la Viena de câteva
zile, nu-i a[a?
– Este adev`rat, recunoscu Kit. Dar nu cred c` Stewart va face o
dram` din asta. Pentru a-mi justifica cererea de concediu, i-am spus c` a
murit na[ul [i, \nc` pu]in, mi-ar fi dat ordin s`-mi prelungesc absen]a
dac` nu reu[eam s`-mi rezolv treburile la timp. Dar ce era gata s`-]i spun
când a intrat Cressy, este c` \ndat` ce voi rezolva totul cu Stavely,
inten]ionez s` merg s`-l v`d pe unchiul, pentru a-i povesti \ntâmplarea
mea \nduio[`toare. Asta ar trebui s` aranjeze lucrurile.
– S` aranjeze? Cred c` mai degrab` te vei certa cu el!
– |n nici un caz, continu` vesel Kit. Nu pentru c` voi credee]i c` nu
este posibil un dialog cu el. Te \n[eli. Las`-m` s-o fac. Dar, mai ales, s` nu
ui]i rolul pe care s-a presupus c`-l joci \n acest roman. Poate ar fi mai bine
s` ]i-l scriu?
– Poate, \ntr-adev`r, recunoscu Evelyn. Nu r`spund de nimic când nu
e[ti lâng` mine. Dar ascult`! Vine cineva... [i nu este Fimber.
Se ridic` \n clipa când se b`tea la u[`, gata s` se strecoare \n spatele
perdelelor patului. Kit se duse s` deschid` [i se afl` \n fa]a lui sir Bonamy,
\nf`[urat \ntr-un superb halat de cas`, cu bonet` de noapte [i trupul
eliberat de orice constrângere.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 315
– Ah! dumneavoastr` sunte]i, domnule, spuse Kit. Intra]i! Ceva nu
este \n ordine?
– Nu, totul este \n regul`, replic` sir Bonamy. Dar....
Se \ntrerupse, observându-l pe Evelyn.
– Credeam c` e[ti singur, \i spuse lui Kit. Dar n-are importan]`! Nu
este grav. Evelyn, r`mase aproape mut la \nf`]i[area monstruoas` a lui sir
Bonamy "\n ]inut` de interior".
– Nu v` alung` prezen]a mea, domnule. Sau prefera]i s` ies?
– Nu, nu este nici un secret.
Ce voiam s` spun este f`r` importan]`. Este vorba de unul dintre
acele mici lucruri mici la care te gânde[ti noaptea. Mi-ar pl`cea s`-]i
vorbesc, Kit, \nainte s` pleci la Viena. Tu e[ti foarte prietenos... foarte
prietenos [i foarte amabil, [i ai mult` influen]` asupra mamei tale. Dac`
ai binevoi s`-i strecori o vorb` la ureche, ]i-a[ fi foarte recunosc`tor.
Noteaz`, nu vreau s` spun c` nu sunt fericit s`-mi fie so]ie. Dimpotriv`,
sunt \ncântat din multe puncte de vedere, cu excep]ia aceluia c` are
inten]ia s` m` hr`neasc` doar cu biscui]i [i ap` gazoas`.
– Oare \ntr-adev`r asta \i va fi inten]ia? \ntreb` Evelyn care-[i st`pânea
cu greu dorin]a de a râde.
– Bine\n]eles c` nu! spuse Kit.
– Nu sunt sigur, continu` sir Bonamy. Aminte[te-]i ce mi-a spus...
– Nu-mi amintesc, domnule, dar dac` a spus asta, cu siguran]` a
glumit.
– Cu femeile, nu se [tie niciodat`. De altfel, reu[esc \ntotdeauna s`-[i
ating` scopurile. |ntreab`-l pe Evelyn, dac` nu m` crezi. Cred c` tu nu e[ti
deloc amator de femei?
– Exact, domnule, recunoscu Kit. Dar nu v` cred mai pu]in pentru
asta, [i cu siguran]` \i voi vorbi mamei.
316 GEORGETTE HEYER
Foarte emo]ionat, sir Bonamy \i strânse mâna [i-i mul]umi cu
efuziune, asigurându-l c` acum putea merge \n patul s`u, f`r` teama de
a avea vreun co[mar \ngrozitor. Ie[ea din camera sa exact \n clipa \n care
lady Denville era gata s` intre, asemenea unei ondine, \ntr-un neglijeu
din material verde deschis. F`cu o s`ritur` \napoi, exclamând:
– Dumnezeule! Bonamy.
Dep`[indu-[i tulburarea, acesta spuse cu curaj:
– Da, [i f`r` corset. {tiu c` nu-]i place. Nu mi-ai ascuns asta!
Revenindu-[i, lady Denville se \ndrept` spre el, \i puse mâna delicat`
pe bra] [i r`spunse:
– Dragule, probabil te-ai \n[elat. Cum a[ fi putut spune un asemenea
lucru?
– Nu m-am \n[elat, afirm` sir Bonamy. M-ai rugat s` renun] la el.
– Probabil \mi pierdusem min]ile, r`spunse |n`l]imea Sa.
– {i mi-ai spus chiar, continu` sir Bonomy, cu o lic`rire de speran]`
\n ochi, c` mi se aude corsetul trosnind.
– De asta \mi amintesc, \ntr-adev`r, recunoscu lady Denville. Dar nu
te mai gândi la a[a ceva, dragul meu prieten. S` nu renun]i niciodat` la
corset, ]i-o cer. M-am obi[nuit pe deplin cu el.
– Oh! frumoasa mea, declar` sir Bonamy, a c`rei fa]` se lumin`.
Aveam o greutate pe inim`. Tocmai mi-ai luat-o. Sunt cel mai fericit dintre
b`rba]i. Dumnezeu s` te binecuvânteze, \ncânt`toarea mea!
Lady Denville, ie[ind f`r` prea mari prejudicii din \mbr`]i[area sa
cople[itoare, \l duse cu amabilitate \n camera lui [i alerg` s`-[i \ntâlneasc`
fiii. P`trunzând la ei, declar`:
– S`rmanul Bonamy! Când m` gândesc c` nu mi-am dat seama c`
avea atât de mult` nevoie de mine!
– Cred c` nici el nu este absolut con[tient de asta, mam`, spuse Kit.
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 317
– Nu, nu \nc`, dar va fi, v-o jur. Desigur, [ocul a fost destul de dur,
dar deja \ncepe s` fie mai pu]in deprimat.
Ag`]a]i de coloanele patului, cei doi fii nu se puteau opri din râs.
– B`ie]i r`i, le spuse mama lor, v` interzic s` v` bate]i joc de el.
– Promite-mi cel pu]in c`-i declari c` nu inten]ionezi s`-l hr`ne[ti cu
biscui]i [i ap` gazoas`, reu[i s` spun` Kit.
Ea fu cea care \ncepu s` râd` acum.
– Oh! bietul odor. Ca [i când a[ fi \n stare de o asemenea cruzime!
Dar asta cred c` l-ar ucide. Spune-i c` nu voi interveni \n nici un fel.
Fire[te, inten]ionez s-o fac, dar cum nu va observa, nu trebuie s` ai
scrupule, dragul meu. Asta \l f`cu pe Evelyn s` \nceap` s` râd`. Dar
redeveni brusc serios [i spuse cu vehemen]`:
– Nu-l lua de so], mam`, nu te c`s`tori cu el! Ar trebui s` \n]elegi c`
asta nu se poate. Lady Denville r`spunse cu cea mai mare seriozitate:
– Este exact ce mi-am spus [i eu, chiar \n clipa \n care tocmai m`
hot`râsem s-o fac.
Dar, dragul meu, imagineaz`-]i c`, gândindu-m` mai bine, cred tot
mai mult c` voi fi fericit` cu Bonamy. Asta am venit s`-]i spun, pentru c`
[tiu c` aceast` c`s`torie nu-]i place [i c`, de când s-a hot`rât, n-am g`sit
modul de a schimba dou` vorbe cu tine. {i \n plus, m-am gândit c` nu
voi fi niciodat` o b`trân` doamn` v`duv`. Nu po]i [ti cât de u[urat` am
fost! |i lu` capul \n mâini [i-l s`rut`.
– {i acum, cere-i lui Fimber s` te conduc` \napoi la Pinny, dragul
meu, [i nu-]i mai face griji. Totul s-a aranjat. Kit ne-a venit \n ajutor la
timp... exact la timp.
Vocea i se frânse [i se \ntoarse repede pentru a-[i s`ruta cel de-al
doilea fiu, cu entuziasm.
– Oh! dragul meu, spuse ea. Mul]umesc!
318 GEORGETTE HEYER
Nu voi mai ad`uga o vorb` \n plus, pentru c` voi \ncepe s` plâng [icând plâng sunt oribil`. Bun` seara, comorile mele.
Gemenii se privir`.– Te vei obi[nui, afirm` Kit cu un zâmbet u[or. Este adev`rat c` va fi
fericit` cu el.– O cred pân` la urm`, r`spunse Evelyn.Ridic` ochii spre Kit [i zâmbi la rândul s`u.– N-a[ vrea s`-]i sporesc stânjeneala, Kester, reluând la rândul meu
tot ce tocmai a spus scumpa noastr` mam`..... sau, din fericire, n-a spus.– Slav` Domnului! spuse Kit.– Da. Sper c` noi nu ne vom spune niciodat` lucruri de acest fel.– De ce naiba ar trebui s-o facem?– N-am nici cea mai mic` idee. Trage de cordonul soneriei, Kester. M`
duc s` m` culc. Cum spunea viitorul nostru tat` vitreg, ziua a fostobositoare!
– A dracului de obositoare! r`spunse ca un ecou fratele s`u geam`n.
Sfâr[it
PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 319
giannijollys