Amintirile unor iubiri nenăscute încă

1. E timpul.......E timpul să merg mai departe.Adun toate cioburile vieţii mele trecute, ce încă mai plâng sub bocanci nemiloşi,strâng în căuşul palmeicenuşa zilei de ieri şicu degetele răsfirateo împrăştii în cele patru zări, să nu mai rămânănici măcar o fărâmă.Merg mai departenu mă mai uit înapoi.Tot ce este mort, trebuie îngropat,aşa se şi cuvine,altfel ar ieşi de acolo un abur otrăvitor ce duce şi pe alţii la pierzare....Există o vreme pentru lacrimidar apoi, e timpul să merg mai departe. ...............................2003.........................................................

2. Atunci când ne vom întâlniAtunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte...Voi închide ochii şi voi simţi Mireasma florilorDin gradina sufletului tău.O cunosc atât de bine...Sunt florile pe care eu ţi le-am dăruit

1

Înainte de început...Pe când erau doar seminţe în găoacea lor.

Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte...Voi închide ochii şi voi tresări La auzul paşilor tăi. Îmi recunosc bătăile inimiiÎn cadenţa lor,Simt cum te apropii...

Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte...Sufletul tău va cânta o melodieUitată de mult...Era cântecul inimii mele...Pe care l-am pierdutAtunci când am muritPuţin câte puţin...Pâna s-a lăsat o linişte de gheaţă...

Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaşte...Voi închide ochii şi voi simţi Căldura sufletului tăuCare va topi depărtareaŞi va alunga întunericul...Mă voi simţi din nou vie!Vor cădea lanţurile Şi-mi voi întinde aripile ca să zbor...

Iar tu vei fi lângă mine,Prietenul meu dintotdeauna...Şi mă vei ajuta să recuceresc înălţimile!!!

2

Decembrie 2006...............................................................................................2007Cuvintele-au fost inventate,Ca sa ascunda gindurile.De vrei sa-ntelegi, e musai, Sa elimini rindurile.

Da, e-o vreme pentru jaleSi o vreme de bocit,Insa dup-un timp, e vremea Sa-nteleg ca s-a sfirsit.

Viata-a fost? Sau moarte lenta?Nici eu nu prea stiu ce-a fost,Insa fu un sfert de secolRisipit fara de rost.

Si-apoi ani si ani de zile,Bocind... nici eu nu stiu ce:Tot ce-ar fi putut sa fie Si de fapt.... nimic nu e.

Insa turnul meu de fildes, Intr-o zi, ca un facut,De pe polita inalta,Nu stiu cum dar... a cazut.

Eu am tras o spaima buna,Insa cind mi-am revenit,Mare imi era uimireaPentru ce-am descoperit.

3

Afara era o lume de mister, de flori, de soare...nici nu stiam ca exista...toata plina de culoare.

Parca intreg universulInaintea-mi s-a deschis!Nu mai vreau sa stau in fildesSi nici sa traiesc in vis. 20.01.2007............................................................................

3. Te-am pierdut…Te-am pierdut pe vremeacând încă nici nu mă gândeam la tine…Te-am pierdut…atunci când mi-am pierdut toate visele,pe care le adunasem în bolul meu de cristal…S-a spart…S-a spart atunci… în înghesuiala sufletului meu,Când toate dorinţele-mi s-au repezitit să iasă la lumină.S-a spart, iar visele s-au rostogolitşi-au pierit prin grilajul unei rigole…Cine ştie până unde s-au dus???Cine ştie dacă le-a găsit cineva???Şi dacă le-a găsit, ce-ar putea face cu ele?Sunt doar visele mele… care nu se vor mai împlini niciodată…Cine ar sta să le culeagă, unul câte unul, să le şteargă de atâtea dezamăgiri şi să le pună înapoi aripile?Iar apoi ar trebui să deschidă larg ferestrele,

4

să aibă curajul a se avânta spre înalturi,pentru a le învăţa din nou, să zboare…Te-am pierdut…şi mi-a ramas în căuşul palmei, un singur fulg,să-mi amintească de ceea ce ar fi putut să fie dacă…. 23.01.2007......................................

4. Retorica...Mi-am privit braţul şi-am observat o urmă violetă, asemeni sclipirilor din ochii meiatunci când tu stârneşti în ei furtuna.Mi-am amintit: ne-am supărat aseară... Am vrut să plec iar tu m-ai prins de braţ, să mai rămân...

De ce să mai rămân? Te-ntreb: de ce? Poţi tu să-mi vindeci ochii, de lacrimile plânse?Poţi risipi tu norii ce pleoapele-mi umbresc?Poţi şterge gândurile ce-mi brăzdează fruntea?Poţi lua-napoi ceva, din ce-a fost spus?

Am obosit, cu braţele întinse tot aşteptând să te primească înapoi...Urechea-mi nu mai poate să asculte, rivnitele şoapte, ce nici măcar n-au fost rostite.Am obosit să tot privesc nisipul din clepsidrăcum se scurge... 30 01 2007.................................................................

5. Veşmânt de gânduri... Din faldurile grele de catifea barocă,se desprind încet, gândurile mele...

5

Unul câte unul, alunecă tăcut, cuprins de visări de mătase foşnitoare,dantele lasciv atârnîate de câte un sâmbure de adevăr.Broderii încărcate de mister îl învăluie, acoperindu-l cu perle din lacrima mării şi valuri argintii. Visele o iau înainte, printre mistice pandantive,dansând un ritual păgân, al timpului încremenit de şoapte!Să prindă din urmă clipa... e momentul!Luna îşi scaldă chipul în miile de feţe ale gândurilor mele neşlefuite.Dar în fiecare dintre ele, se reflectă aceeaşi imagine...Cine??? Cine??? Nu ştiu! Şi ies, scoţându-mi la plimbareVeşmântul atât de-mpodobit al viselor mele. 30.01 2007-01-31........................................................................2007-02-04

6. Fâlfâit de aripi (dialog) Alungă-ţi somnul dintre geneşi te strecoară-ncet, tiptil,în visele mele.

Şopteşte-mi...ce nu îndraznesc să ascultatunci când eşti lângă mine.

Sfărâmă lanţurile ce le port în timpul zileişi eliberează-mi sufletul.

6

Dă viaţă îngerului înlănţuit în piatra dăltuităa unei aripi frânte.

Sau lasă-mă...Lasă-mă să rămân pe vecieDoar un mesaj... de dincolo...

Un... fâlfâit de aripi... 3.02. 2007............................................Şi catifeaua nopţii se lăsase,veşmânt greoi pe gene obosite;„Cobori cu mine, înger de mătaseîn lumea de cuvinte nerostite.

Unde atomi se-nlănţuie geneticReverberând impulsuri geniale,Ce le refuzi, - când trează eşti – patetic,De la-nălţimea purităţii tale!

Am să te fac să uiţi de tot şi toate,să te cobor în danteesc infern,s-atingi tot ce credeai că nu se poate,să mori şi să învii în dans etern!” 3.02 2007.................................................

7. Extaz şi agonie... Tu crezi că e iubire... e destin...Eu cred că-i doar o cupă de pelinŞi de-i bătută cupa-n pietre scumpe,Tot de otravă inima mi-o umple!

Când se trezesc din vremile păgâne

7

Oculte ritmuri, tobele bătând,Din mistic jar se-nalţă rugăciune,Aceleaşi vechi cabale repetand!

Dar focul cere sânge pe altare,Vestale-nalţă braţe către zeu,Iar jertfa-nfăşurată-n sacre falduri,Tăcută-i ca un miel... căci sunt... chiar eu!

Da, ştiu... e cupa plină de otravă...Dulce nectar, din fructul interzis...Dar cu nesaţ îmi voi sorbi sentinţa:Înger cu aripi frânte, un proscris!

E-n mâna ta licoarea si stiletul,Extaz şi agonie-n braţul tău...Talazuri năvălind s-atingă cerulSau tragic năpustindu-se în hău! 4-27.02 2007.....................................................................

8. Sfârşit de drum... De sub clopote de sticlă, razele dintâi născute, mă străpungdezmorţind picuri de rouă, lacrimile-ncremenite-n cerul ciung.

Fruntea ta, mister de vise, gândurile îşi ascunde dup’un nor...sfâşiind abrupt tăcerea, amintiri se-nfig în carne... şi mă dor.

Îţi mai simt pe buze gustul, val de mare în talazuri sigilat...te respir, pulsăm alături,

8

contopiţi într-un trecut de mult uitat.

Braţele-mi te mai păstrează... rapsodie-a unei ierni de mosc şi fum,mimetism tăcut, empatic, rătăcit într-un banal sfârşit de drum... 24.02.2007...............................................................................................

9.Eterna ecuaţie (unu plus unu egal unu)

Pădure... Îmi răsfir degetele prin frunzele tale care foşnesc a suspine...Buze...Ce gem a dorinţe spasmodic acute, şoptind a chemare...Adâncuri...Etern deghizate-n rotunduri concentric pierdute...Chemare...Atracţii fatale ce umplu de sensuri şi forme, neantul...Contopire...Doi... unul... nimic... totul... în afara oricăror limite...Extaz...Balans pe muchia universului... a fi sau a nu fi...Nu mai contează!Eterna ecuaţie rezolvată aritmetic. 25.02.07...........................................................................

9

..............10. Inerţie...

Aştept un tren ce nu mai vine...O gară ce-a murit de mult...O umbră, pleoapa nopţii o mai ţine,Ascunsă-adânc, în timp ce mai ascult...

Un pas, un foşnet, o visare,Un sâmbur cu amprente memorate...Ţâşnesc săgeţi, privirile-mi involteÎnfipte-n golul firelor tăiate.

O odisee încă nenăscută,Sucombă în tenebre de tăcere...Ca pasărea de foc, rămasă mută,Ce-aşteaptă o a doua înviere! 25.02.07..............................................................................................

11. Un înger.... Un prinţ al nopţii-nvăluit în tainice mistere,cu ochi de onix şlefuit pe lamă de hangere,domn al deşertului pierdut, uitat de toţi şi toate,lângă-o fântână coborâse, calul să-şi adape....

Pe fruntea lui tălăzuiau atâtea gânduri frânte,iar ochii-i aruncau scântei sortite să-nspăimânte!Şi printre falduri de veşmânt ţesut din vânt şi şoapte,pe chipul lui citeai genuni născute într-o noapte.

10

Privind spre vălu-ntunecat al apei din fântână, şoptea cu sufletul pierit: „Credeam că-i o cadână!O cupă proaspătă de-azur, ce-o bei dintr-o suflare,Un abur frământat de vânt, ce-l ai şi-apoi dispare...

Am vrut s-o am... mă fascina, acel calm *nu se poate*,Stilete-mi răscoleau adânc, dorinţe-ntunecate!Credeam că-i doar un vas de lut, ce-mi ispitea privirea,s-o am, ziceam, să fie-a mea, să-mi potolesc pornirea!

Avut-am sute de femei, mândre mărgăritare,podoaba-ntregului harem, îmi zace la picioare.Şi-am strâns în braţu-mi, sfărâmând, fragilul vas de lut.Dar nu ştiam: la pieptul meu... un înger am avut!

Un înger... sacru legământ, făcut din foc şi ape...Cupă de jad din care zeii vin să se adape...Voit-am totul şi-am băut şi-ultima picătură...Păstrez şi-acum sărutul cald, ce mi-a rămas pe gură.

Un vis, o boare, un balsam... îi simt şi-acum parfumul...patima mea l-a risipit, în patru zări, ca fumul!Şi am rămas cu ochi pierduţi şi-un dor ce arde-

11

n mine..Oricât aş bea, mai sete-mi e! Şi-o mare de suspine! 27.02.07.......................................................................................

12. Agonie si extazDragostea si suferinta pasesc pe-aceasi cale si nu de putine ori, mana-n mana

Ştiam că-i calea suferinţei...Şi totuşi... am vrut...Urcam încet, cu picioarele desculţe şi fiecare piatră cerea un strop de sânge...Cu veşmântele sfâşiate de lacrimi, urcam mai departe...Un pas... şi încă unul...Ştiam... ştiam că fiecare pas, mă va duce mai aproape de durere...şi totuşi... înaintam...cu fiecare loviturăfruntea mea muşca ţărânaiar trupu-mi nu voia să se ridice...Şi totuşi... urcam mai departe...Cupa trebuia băută până la ultima picătură...Priveam înainte şi nu vedeam decât ochii tăi...Noaptea inimii mele... începuse...Blestem şi extaz, sfâşiind infinitul,Viaţa şi moartea-ncleştate-ntr-un sărut...M-ai răstignit pe crucea trupului tău...Priveam cum piroanele îmi străpung braţele şi picioarele, înlănţuindu-le de tine...Aş fi vrut să ridic ochii către cer şi să strig:

12

„Tată, mă iartă, căci nu am ştiut!!!”Dar nu puteam... Ştiusem...Şi îţi simţeam inima, cum bate împreună cu a mea...răstigniţi amândoi, ca un singur trup...jertfă păgână pe-altare de piatră...„Şi totuşi... Tată...”Focul din cer căzut-a ca un fulger...Şi-altar şi jertfă... totu-i spulberat!Aripi de îngeri, două trupuri poartă...„Copila Mea, de mult, Eu te-am iertat!” 28.02.2007..............................................................................................

13. Degustare.... Aş vrea ca să te torn, mirifică licoare,în cupa vieţii mele, deplin să te cuprind.Să-ţi sorb în nări parfumul de cireşi în floare,să-ţi descifrez aroma de patimi clocotind.

Şi într-o simfonie de tonuri papilare,să îmi inunzi fiinţa, să-ţi gust din plin savoarea...Miros de mosc şi ambră, ascetică chemare,din ancestrale timpuri perpetuând culoarea.

Extaz şi agonie, Valhalla şi infern...Un foc pe rugul sacru ce mistuie tăciuni...Piroane-adânci înfipte în braţele pe lemn,Şi aripi prăbuşite în tainice genuni.

Iar mistice reflexe de rubiniu şi sângeTrezesc în mine ritmuri de stranie cadenţă...Te sorb dintr-o suflare, iar sufletul îmi plânge...

13

Ce altceva rămâne după chintesenţă??? 01.03.2007...............................................................................................

14. Simbioză... Aş vrea să te învăţ să priveşti prin ochii mei...Apusuri sângerii inundând zenitul....Picurii de ploaie atârnând indecent pe un ram...Cupe de cale-nsinuându-se provocator...Trunchiuri de copaci înlănţuiţi într-o eternă sărutare...Valuri unduindu-se asemeni unei claviaturiabea atinse de degete fremătânde...Adâncul unor ochi care şoptesc de patimi nerostite... Colţul unor buze arcuind a invitaţie... Să auzi... cu urechile mele...Foşnetul frunzelor... geamătul vântuluiprintre grinzi de lăcaş părăsit...Ţipătul pescăruşului ce sfâşie văzduhul...O vioară... sub razele de lună.. pe nisipul plajei...Talazuri ce se izbesc de stânci...Bătăi de inimă... în acelaşi ritm cu a ta.sângele pulsând în acorduri finale...

Aş vrea să te învăţ să adulmeci cu nările mele...Parfumul teilor ce-mbată-ntreaga stradă...Tuberozele cu sfârcuri neruşinateScăldate-n razele de soare...Mirosul reavăn de fân proaspăt cositpăstrând încă amprenta unor trupuri...

14

Semantice uleiuri de mosc, santal şi ambrăalunecând pe curbe concentrice, vibrând...şi pilea ta.. rostind chemări genetic încrustate...

Să simţi prin toţi porii mei...Mătasea mângâind asemeni unei brize...Adâncul catifelei căzută-n falduri grele...Satenuri unduind în valuri răcoroase,Răceala unei marmore ascunzând în ea un chip...Atingerea unui fulg în a cărui siaj văluresc simfonii...Buzele tale... amprente de rubin pe gâtul meu... 01.03.2007........................................................

15. Rapsodie... Ploaia îşi plânge lacrimi pe obrazul meuŞi-i simt în piept suspinele tăcute...Pe luciul apei se ridic-un abur...Tainice emanaţii a vieţilor trecute...

Degete lungi şi ude şoptit şi le strecoarăPrin plete de copaci de vânturi răscolite...Pe trunchiuri se prelinge-n litania tăcutăA tot ce-a fost odată... a clipelor pierdute...

Pe-alei se-aud doar paşii ce-mi însoţesc periplul,Cadenţă în acorduri de umede rafale...Pe-asfalt oglinzi de apă îmi caută parcă chipul,Reflexii unduite în rapsodii finale. 03.03.2007

15

............................................................16. Reverberaţii

E lună plină... Rondă, voluptoasăÎşi etalează chipul în zenit,Trezind adânci ecouri de maree,Ce-mbrăţişează ţărmul adormit.

Prin vârfuri de pădure seculară,Copacii-mplântă suliţi către cer.Tăcerea-i sfâşiată de urletul sinistruAl unui lup stârnit de-al ei mister.

Pulsează-n vene ritmul de ţimbale,Adânc întipărite pe retină,Dansează iele-n iarbă ritualuri,Desculţe, despletite...-i lună plină... 03.03.2007.....................................................................................

17. Romance... Doi porumbei în cuiburi de dantelă,zbătându-se să iasă la lumină,m-au întrebat, de pamele-ţi flămânde,n-ar vrea-n căuşul lor ca să îi ţină...

Căci temători, pulsau adânc, semantic,prin curbe cu miros de etamină,şi mă-ntrebau, de palmele-ţi flămânde, n-ar vrea-n căuşul lor ca să îi ţină.

Palpită de sub falduri de matasetrezind acorduri de adrenalină...Iar eu mă-ntreb, de palmele-ţi flămânden-ar vrea-n căuşul lor ca să îi ţină...

16

03.03.2007.......................................................................................

18. Amprentă Da, ştiu că-ţi voi rămâne-n amintireUn mistic cerc de foc pe-a ta retină.Un monolit de jad tânjind năvalnicsă îşi găsească calea spre lumină.

Un pumn de lut în mâna ta fierbinte,dornic să nască forme şi culoare.Întinse corzi de harfă, neatinse,vibrând într-o tăcută aşteptare.

Un ţipăt ascuţit de violinătânjind după acorduri de iubire...Un fâlfâit de aripi, ca de înger...Da, ştiu c-am să-ţi rămân în amintire. 03.03.2007..............................................................................................

19. Ochii tăi Sclipiri de jad, tăcută simfonie,Adâncuri de coral izbit de valuri...Unduitoare alge clorofileŢîşnind acut, sălbatic, peste maluri...

Şerpuitoare piei de salamandre,Dansând în jurul focului, sclipiri,Smaralde şlefuite-n joc de flăcăriCe mistuie trecutele iubiri.

Acorduri de esenţe-ntunecateBrăzdând sclipiri de-oţel încremenit,

17

Sunt ochii tăi, ce mă străpung empaticSpărgând structura mea de monolit. 03.03.2007.....................................................................................Vulnerable Eyes of jade, eternal jaded,Stone and fire in defeat...Sounds of unexpected musicComing forth, a royal treat.

Hidden treasures, highly guarded,Brocken heart, wondering soul,Don’t you see what are you missingTo be again complete and whole?

Open the gates, flooded emotions,Let them out and than be free,Dare to love, enjoy and suffer,Doesn’t matter if... with me! 03.03.2007....................................................................So easy and... so hardIf you want to know a women,You got to know her deep inside,To know her dreams and her emotions,The mystery that each one hides.

To give her wings, to help her flying,To let her see’n your eyes, desire,To touch her tender and to kiss herUntil her breath is full of fire.

You got to taste her, to understand her,

18

You got to let her to be’n your blood.Is in your power to build a diamondOr to transform her in simply mudd.

To let her know that all of your passionWill last for ever deep in your heart,So, if you realy want to love a women,It is so easy and.. is so hard. 03.03.2007.........................................................................A women’s heartA women’s heart is yours for everIf you believe that this can be true,If you want to listen and pay attention,You’ll find the way to know what to do.

If you want to see what she’s beeing missingAnd give her the place, in your heart, most high,She’s gonna got you in all her sensesAnd gonna teach you, how is to fly. 03.03.2007...................................................................................Sholder to cry onIn brocken dreams that keep me from sleeping,My heart is beatting wispering you name.Unhidden tears spring out in riversWashing the moments, never be the same.

I’m only a sholder for you to cry onBut you’r a traveller just stopping by.Beeing down and lonely, I am only comfort,Shelter till you’ll be just able to fly.

19

But there’s no sorrow, I will be drinkingThe magic potion until it last.Moments of passion, deepest desire,I’m gonna treasure allthough they go fast. 03.03.2007......................................................................................

20. Topaze Privesc la bluza fină de mătase ce zace atârnată în cuier...Cu nasturi de topaze languroase şoptind catrene pline de mister.

E noapte... Peste umbre-mbrăţişate, cad razele de lună, potpuriu...Sunt taine necuprinse, etalate în pasiuni exalte-n ceas târziu.

Iar mâini frenetic tremurând a patimi, ca nişte ramuri zvelte de copac,alunecă-n mătasea parfumată, topaze, câte unul, se desfac.

Şi degete de mosc şi pin fierbinte strecoară tremolouri pe ascuns.E noapte... peste umbre-mbrăţişate e lava care curge-n nepătruns. 03.03.2007.....................................................................................I know...Touch me… touch me… touch me… touch me… touch me…

20

I want to fell your breath in all my skin…I want to feel you lips reach for adventure,And all your kisses, touches, to treasure, to lay in.

I want to hold me tight into your arms,To last in there for ever, to never let me go,But you are just a wonderer, in travel,A dream, a breeze, appearance… and I know…. 03.03.2007……………………………………………………………………L’amour..Je sais, l-amour e folle, est unne folie,Qui se dechire dans l’ambre transparente,Unne maladie d’abysse et renaissance,D’un monde perdue, d’un coeur vivente.

Un jeux de deux, un dance qui se trenneDans la musique des astres efemeres,Des larmes, du joix, beatitude,Comme c’est la pluie on embrassante la terre. 03.03.2007................................................................................................No more tomorrows…Have you ever thought aboutWhat if there’s no tomorrow?What if the world will crush tonight?You wouldn’t feel the sorrow?

You wouldn’t feel the pain insideFor every unspoken word, for fight,For every moment without love?

21

What if the world will end tonight? 03.03.2007…………………………………………………………………… Memoriam... O lacrima si eu iti daruiescs-o pui in salba celor adunate,dar pune-alaturi tot ce-a fost frumos,nu si durerea vietii destramate.

Memorii curg in valuri, un tezaur,nimenea nu te poate jefui.De dincolo va fi mereu cu tinesi-ar vrea ca tu din nou sa poti iubi. 04.03.2007.......................................................................The name of the game…The name of the game is “pain”.Is easy to gain or to loose,But no matter what, if you want to play,It will be pain, whatever you choose.

The name of the game is “today”.Whatever you got, tomorrow you can loose,But only today, you can be enriched,It is up to you, whatever you choose.

The name of the game is “dance”.Orchestra is ready to play.It takes two for this kind of game,Wherever is love or just lay. 04.03.2007…………………………………………………………………………

22

21. Replică Nu pot fi aşa subtilă,Mă strecor ca o camilăPrin gaura acului.

Însă ca o făcătură,După vre-o doi pumni în gură,Mă făcui a dreacului.

Numai pene, albe toate,Cine stă şi le socoate...Uite pana, iote... nu-i!

Dar mi-e drag să mi spui de bine...Şi de rău acuma...-n fine....Că doar nu-mi pun pana-n cui. 04.03.2007.......................................................

22. Rugă... Domnul meu, sunt stânci sub ape,n-am cum corabia să-mi trec!Privesc spre ţărm... Tu eşti cu mine,căci altfel, ceasul ultim mi-l petrec.

Iar tot ce am, îţi aparţie!Şi-acum… şi el este al meu!Deci Domnul meu, te rog pe tine,Să-i fii şi lui, un Dumnezeu! 05.03.2007.............................................................

23. Astenie... Primăvara asta toantă,Cu parfum de prospătură,Dă năvală peste mine,

23

Răscolind păr, ochi şi gură.

Se însinue şăgalnic,Mi se vâră în sistem,Mă cuprinde-o astenieDe îmi vine s-o blestem.

Râd şi plâng ca o năucă,Ba mă doare, ba mi-e dor...Fraţilor, e primăvară!Să vă fie tuturor! 06.03.2007..........................................................................

24. Captiv intre doua lumi Suflet încremenit în alabastru,Surprins în zbor eteric, diafan,În ghiare de-antracit, fină montură,De mistic malachit şi de profan.

Pe canavaua albă, doar o pată,Pierdută-n simfonia de culori,Un înger alb, acorduri rătăciteŞi ploaie... ploaie rece de fiori.

Aragonit din pântecul durerii,Ce rotunjimi de perlă dă să nască,Fir de nisip înconjurat de văluri.Cădere... Nu e nimeni să m-oprească! 8 martie 2007-03-08..........................................................................

25. Perpetuum efemer Dragostea noastră, meteor, iubire de o noapte,cântec de lebădă ţîşnind din murmurul de şoapte,

24

s-a consumat ca un torent născut dintr-o furtună, totul în cale măturând, pierind într-o genună.

O flacără-aprinzând un rug ce mistuie şi-ngheaţă,iubirea mea... pe-altarul tău... ofrandă, jertfă, viaţă.Băut-am cupa amândoi, şi-ultima picătură,am sigilat-o-ntr-un sărut pe ochi, pe mâini, pe gură...

Te-am mai privit încă odat’ ca să te am în minte...Făr-un „adio” am plecat, să nu-mi aduc amintedecât de ochii tăi... poem, pe paginile-mi albe,de gura ta... mărgăritar ce am să-l port în salbe.

Să te păstrez şi să te uit, să mi te smulg din fire...Dar e-n zadar, căci am avut... o noapte de iubire! 16.03.07...........................................................................

26. Noapte...E noapte...Beznă, monotonă,Aripi de îngeri,Ferestre închise,Aşteptare...Probleme...

Un câine urlă bezmetic.

25

Fără lună...Paşi pe alee.Tomberoane răsturnate...Patetic...Probleme...

Mi-e somn....Aştept ceasul să bată.Plumb curge prin vine,O stafie rătăcităÎntreabă drumul...Probleme...

Da’ ce faci dom’le cu atâtea probleme?Păi... e noapte...Le pun la culcare! 19.03.2007......................................................................................

27. Toamna sufletului...E toamnă... iar vântul îmi bateprin sufletul plin de regrete...Tiptil, cenuşiul îmi scoategustul migdal, în sonete

şi printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouatese-apropie de şemineuşi stau zgribulite, mai toate.Grilajul de fier cade greu...

E toamnă... iar vântul tot bate....

26

Afară-nfundat este drumulPierdut în perdeaua de ploaie...Din coş se întoarce iar fumulşi bântuie grav prin odaie...

Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate.... 20.03,2007..............................................................................

28. Captiv între două lumi IITimpul a devenit fluid şi mi se parecă-mi lunecă prin vene, plumburiu.Hotarnic peste vreme mi-e tributulce îl plătesc în cerul cenuşiu.

Mi-e frig. Fiori de ghiaţă-mi poartă pasulpe vechi alei, demult, sau parcă-acum...şi mă preling prin timp, dar şi prin spaţiude parcă n-aş fi eu... ci doar un fum...

Pe-un colţ de gard, un corb mă urmăreşteşi-l simt pulsând în mine, prin tenebre.Terestru sol al morţilor în viaţă,al celor făr-odihnă din criptele funebre.

Şi-un gând, ca o durere, îmi spintecă fiinţa.Şi-mi amintesc de-o piatră şi-un mormânt...Şi bântui mai departe... mă caut... sau te caut...Nu pot s-ating nimica, nu scot nici un cuvânt... 20.03.2007...........................................................................

27

...................29. Iubito...

Timpul, mână criminală în mănuşi de catifeaca o umbră pe perete, lunecând insinuat, strecurându-se flegmatic, a bătut la uşa mea, să-i deschid, să stăm de vorbă, despre ce s-a întâmplat.

„Ce mai vrei – i-am spus, sardonic, fără nici un pic de milă.-n-ai făcut destul –se pare- vrei mai mult, nu ţi-e de-ajuns?Floarea vieţii mi-ai răpit-o, tot ce-a fost să fie-odată, ai prădat, ai luat cu tine şi-n tenebre te-ai ascuns.

Hai, priveşte-mă! Te uită! Ai venit să-ţi ceri iertare?Nu te iert! Ce stai acolo proţăpit şi fără glas?Poţi să-mi dai napoi ce-odată am avut şi tu mi-ai luat?”„N-am venit să-ţi dau, iubito, ci... să iau şi ce-a rămas!” 20.03.2007........................................................................................

30. Blestem...Sunt atâţia oameni în jurul meuşi eu totuşi sufăr...sufăr de o singurătate teribilăcare îmi contorsionează fiinţaneântregită.

28

Toţi îmi vorbesc, mă ascultă, râddar singurătatea mea sfâşie pe dinăuntru.Sar aşchii din trunchiul durerii mele care vrea să iasăşi să-şi strige la răspântiirugăciunea!

Cortegii trec prin mine spre departeşi-mi aruncă flori la picioare. Din adâncul pământului, ţâşneşte singurătatea measpre nicăieri, spre neantşi continuăîn litanii legănate. 25.03.2007.......................................................................

31. La orizont...Câte-odată încetez să mai visez...Îmi simt aripile frânte şi pământul venind în picaj către mine...sau invers...şi îmi amintesc de spusele cuiva:„Dacă vrei să nu ţi se facă rău,priveşte orizontul!” 25.03.2007.....................................................................

32. Sevraj...Ploaia mea cu stropi număraţi...Te-am cules picătură cu picătură,atentă să nu pierd niciuna...Mi te-ai prelins pe faţă şi te-ai amestecat cu lacrimile mele...Te simt pe buze...Gust de ocean strecurat pe o plajă...

29

Te-ai presărat în căuşul sufletului meu,arzând mocnit a ambră şi santal,ofrandă pe altarul fiinţei mele.Mi te-ai insinuat în fiecare atom,refăcându-i structura...

Şoaptele tale... mistice tălmăciriale unor rugăciuni demult rostite,lavă şerpuitoare, mistuindarzătoare dorinţi...

Au rămas doar vaduri secate de lacrimi... Pustiu tabernacol jefuit de prinos...Tăcere....Şi-un tremolo ca un ecou fără sfârşital unei rupte corzide violină. 26.03.2007.....................................................................

33. Exist...Dacă nu este în limbajul vostru,nu este comunicare...Dacă nu este în ritmul vostru.nu este muzică...Dacă nu-i pe lungimea voastră de undă,nu-i simţire...Dacă n-are amprenta voastră,îi negaţi dreptul de a existaşi de a se definiîn propriile tipare.Nimic nou sub soare...Ce este a mai fostşi ce-a fost va mai fi!

30

Dar eu EXIST ACUMşi nimeni nu-mi poate lua acest drept! 26.03.2006............................................................

34. Şi totuşi...Pentru a exista,nu trebuie să cer voie nimănui.Pentru a mă exprima în propria-mi culoare,doar Lumina trebuie să o întreb,dacă mă lasă.Sunetele mele prind glas,să-i plătească tribut doar tăcerii.Iar simfonia sufletului meunu-i destinată urechilor omeneşti,ca să întrebe de-i plăcută!Ea se armonizează cu cerul,cu florile, cu iarba...cu surâsul tău...Dar nici pe tine nu te întreb...Căci mi-e teamă...s-ar putea să nu-ţi plac...şi atunci mai bine,îmi îngân propriul cântec,pictându-mi tablouriledoar pentru ochii sufletului meu,mai presus de orice culoareşi orice sunet cunoscut.Şi totuşi... 26.03.2007.................................................................

35. Certitudine Nu, nu vreau să-ţi plac!Cu siguranţă, nu-mi pasă de tine!Tremurul fiinţei mele atunci când mă uit în

31

oglindăe doar o adiere a brizei... Doar e seară...ce-mi pasă de ochii tăi mă vor vedea... sau nu!

Nu, nu vreau să-ţi plac!Cu siguranţă, nu-mi pasă de tine!Cântecul inimii mele îţi intreabă urecheapentru că ştii mai bine..Nu! Nu am alt motiv...Doar e cântecul meu...

Nu, nu vreau să-ţi plac!Cu siguranţă, nu-mi pasă de tine!Inima mea bate alte ritmuri,dar precis, nu e ritmul inimii tale...e vre-un ecou... de undeva.. din univers...Eu nu cunosc bătăile inimii tale!

Mi-e cald... dar căldura asta vine de la soare...chiar dacă este ascuns după nori...Iar de tânjesc... precis e de vină primăvara astace ţâşneşte în muguri neştiuţi.

26.03.2007......................................................................

36. Filozofia existenţei... (sau invers)„N-a fost nimic din ce-a putut sa fiesi tot ce-a fost să fie, s-a sfârşit.Şi nici nu va mai fi vre-o armonie,Ca-n vremea când ajunsem la zenit.

Nimic din ce a fost, azi nu mai este,iar ce va fi cândva, nu s-a-arătat.

32

Iar azi... e doar o umbră, o poveste,din tot ce-a fost cândva... dar s-a schimbat.

Şi tot ce va fi mâine-a fost odată,nimic nu va apare nou sub soare,căci veşnic se învârte-a vieţii roată,deşertăciune-i tot, de-i viu, sau moare!”

Şi totuşi... ce-a fost ieri, te urmăreşte,o umbră a pierdutului trecut.Iar azi, sub ochii tăi se veştejeştede eşti nebun să pierzi şi ce-ai avut!

Iar de trăieşti în veşnică-aşteptare, tânjind după ceva ce nu mai vine,priveşti cum ziua trece şi dispare şi-n inimă-ţi rămân numai suspine.

Deci, sfatul meu prietene, de-l vrei,e : „ziua s-o trăieşti cu bucurie,de parcă n-a fost ieri, nu va fi mâine, ci doar un veşnic azi, dăruit ţie!”...........................................................................

37. Când plâng...Sunt stropi ce-alunecă tiptilpe-obrazul supt al străzii...Lacrimi mari, tristeţi adânciale norilor de ploaie,uitate în noroaie...

Izbesc pe-acoperişuristropii greişi pe alei,pleznesc în muguri uzi

33

şi frunze moartece nu mai pot să poartepovara-nlăcrimată.

Ce ciudatăe tânguirea stropilor pierduţidin ochi neştiuţi... 05.04.77...................................................................

38. Blestem O lampă s-a îndrăgostitde-un fluture ce-i tot dădea ocol.Văzuse-atâtea zeci, căzând în golcu aripile arse...

Şi Doamne, cât ar mai fi vrutcu braţele-i arzânde să-l dezmierde,însă ştia că îl va pierdeca-n alte-atâtea dăţi.

Dar fluturele ameţitşi de lumină fermecat,se pare că prea mult s-apropiat,căci s-a pârlit.

Şi fără aripi, fumegând,se prăbuşea trasând spirale, acorduri finale,ale unei iubiri stigmate.

Sărmana lampă...A rămas să-şi tânguie iubirea...şi blestemul... Dăruirea...va fi mereu fatală!

34

Şi-atunci strigă în disperare:„nu voi mai iubi!nu voi mai străluci!am să mă sting în suferinţă!”

Dar două aripi colorate,au început să dea târcoale,insinuând în rotocoaleun dans ispititor.

Şi lampa, roşind de plăcere,uită de durere,de jale şi de blestemfăcând sacrificiul suprem,de-a străluci mai tare.

Iar restu-i uitare! 21.04.2007...................................................

39. Petec de iubireÎţi aminteşti de nopţile în caretu-mi povesteai de toate, bune, rele...Eu ascultam... tăcuta ta chemare,mă-nvăluia în pulbere de stele.

Iar când te-am întrebat „ce e iubirea?”prieten drag, mai şti ce mi-ai răspuns?„Iubirea e un vis ce-i prea ciudat,ca să te laşi de vraja lui pătruns!”

Visul acesta, tainică şoptire,a dispărut în vânt, ca o solie,dar a rămas un petec de iubire:

35

„prieteni, vom rămâne-o veşnicie!” 22.04.2007.......................................................................Te-am căutat în chipul oamenilor de pe stradăÎncercând să te recunosc....Dar niciunul nu mi-a zâmbit, cu zâmbetul tău................................................................................................

40. Galantar...„Da, ştiu că mă iubeşti, pentru că merit!”-Aşa mi-ai spus chiar ieri, prea plin de tine.Şi mă întreb de ştii ce e iubirea,De ştii care e taina ce o ţine???

Iubirea, dragul meu, nu se merită,E ca un abur, ca un vânt ce-adie... Nu ştii de unde vine, când se duce...Nu ştii cum s-o păstrezi... s-o faci să fie...

De-ar fi pe merit, ai avea iubireLa kilogram, sau poate la metraj...Azi două porţii, că ai fost cuminte...Iar mâine...mai vedem... e la gramaj.

Dar dragul meu, iubirea este oarbă,Dă-n gropi, apare unde nu te-aştepţi...Cei proşti se-ndrăgostesc la fel de tareCum sunt păliţi şi... cei mai mari deştepţi.

Vezi o prinţesă, neam de sânge-albastru,Îndrăgostită de un trubadur...Când stau la coadă prinţi care „merită”,Dar ea nu are ochi spre cei din jur.

36

De crezi c-o meriţi... nu-i cunoşti valoarea.Ea nu-i ceva din piaţă cumpărat!!!Iubirea e sublimul ce se-oferă...I-un dar sperat şi totuşi... neaşteptat!!!

E-un tot ce îl primeşti în palma-ţi goală,Nemeritând, vei ştii să-l preţuieşti.Nu te-ntreba de ce... sau cum se-ntâmplă...E-o boare ce te-atinge şi... iubeşti! 05.05.2007......................................................................

41. Cumplită irosire...Este o cumplită irosire, să oferi o sticlă de vin de colecţie, cuiva care nu se pricepe la vinuri. Oricâte talente ar avea acea persoană,oricâte calitati, oricât ar fi de bun si de merituos, dacă nu ştie să aprecieze savoarea acelei licori speciale, este o regretabilă pierdere.

Un astfel de vin, trebuie simţit... trebuie să-l trăieşti, cu fiecare picătură. Să-l priveşti, să-l admiri, să-l respiri... să-l laşi să-ţi pătrundă în fiecare celulă... să-ţi vorbească... despre gustul ţărânei, dogoarea soarelui şi mângâierea stropilor de ploaie...despre dansul fecioarelor, sfărâmându-i boabele cu tălpile goale... despre somnul adânc, în butoaie de stejar... ce multe-ţi poate spune... trebuie doar să ştii să asculţi, să simţi, să apreciezi... şi pe măsură ce îi vei descoperi savoarea, îţi va dezvălui mai mult din tainele neştiute de

37

nimeni, căci atingerea ta îl va face să renască şi să se etaleze în toată splendoarea.

Dragul meu, femeia este asemeni unui vin de colecţie, dacă nu vei şti să o descoperi, să o savurezi, va fi o cumplită irosire, căci tainele ei vor rămâne încuiate pe veci sub lespedea banalului. ............................................... 06.05.2007.............................

42. ÎNCHINARE...

Motto: „Orice lucru pe care il lasi sa domine in viata ta, iti devine idol. Cu cât îţi aţinteşti mai mult ochii asupra lui şi cu cât îi declari mai mult puterea asupra ta, fenomenul se întâmplă şi el preia controlul. Dacă spui mereu, sunt un ratat, un terminat, viaţa mea nu mai are sens, aceste lucruri ajung sa te domine si sa devina o realitate permanentă prin simplul fapt ca tu te închini lor” R.T.

Ai intrat in templul durerii ca să te închini la icoanele propriilor tale suferinţi. Le-ai aşezat pe altare şi ţi-ai turnat sufletul în cădelniţa suspinelor, să fie ars, ca tristeţea ta să se înalţe în rotocoale plăcut mirositoare, către muze. Apoi, ai urcat treptele, una cate una, în genunchi, şi te-ai asezat pe stâlpul durerii, devenindu-i tovarăş şi zeu.

38

Şi încă mai aduci ofrande, propriei tale dureri, lăsând-o să domnească în viaţa ta. Crudă zeiţă. Cred că este timpul să cobori printre muritori, să-ţi laşi sufletul să curgă în râuri, iubindu-i şi atunci, lanţurile care te-au îngheţat în nemişcare, se vor sfărâma şi inima ta va începe să bată. Vei învăţa ce înseamnă să fii om, să plângi, să râzi, să suferi dar să şi iubeşti, să admiţi că poţi fi asemeni oricărui muritor, să priveşti la nevoile celorlalţi şi să accepţi o mână întinsă care îţi oferă sprijin.Să ai curajul să devii vulnerabil, să rişti să fii din nou rănit... sau poate iubit.

Dacă vrei să umbli pe ape, trebuie să cobori din barcă! ......................................... 11.05.2007...........................

43. Mister...Mi-e niciodată timpul mai aproapeDecât în aventura unui gând...O clipă... fâlfâitul unei pleoape...O coardă de vioară tremurând...

Fiorul unei adieri grăbite,Promisiunea unui vis pierdut,Momente niciodată împlinite,Destin tangent... sfârşit făr’ de-nceput.

39

Final cu nici o şansă de-a se naşte,Un foc arzându-şi jarul efemer....Şi totuşi...totuşi nimeni nu cunoaşteŞi nu va descifra acest mister... .......................................... 12.05.2007.................................

44. Preţul...Sunt un pribeag în lumea asta plinăDe-atâtea amăgiri şi de ispite...Născut am fost, un înger de lumină,Un păzitor al celor nerostite.

Dar mi-am lăsat tiara şi veşmântulPe malul apei şi-am trecut înot,Caci am dorit să cercetez pământul,Să beau din cupa lui, nectarul tot.

Şi-umblând pe drum, cu traista în spinare,Am învăţat ce-nseamnă să fii om,Copil al suferinţei, ca oricare,Născut din cel ce s-a-nfruptat din pom.

Şi mă-ntrebam de merită efortul,Să lupţi din greu, să strângi amar din dinţi,Şi să tot speri până-ţi dai popii ortul,C-ai să ajungi la clipele fierbinţi,

Pe care le descântă-atât poeţii.Şi-am întrebat pe una dintre muzeCe cunoştea adâncul sens al vieţii:Ce taină-i izvorăşte de pe buze.

„Drag peregrin, atâtea suferinţe,Dureri şi doruri ce-s crestate-n fire,

40

O viaţă de amar şi de căinţe,Nu fac cât o clipită de iubire!”14.05.2007............................................

45. Mi-e dor...Mi-e dor de tot ce nu a fostdeşi... ar fi putut să fie,mi-e dor de timpul risipit fără de rost,de-aripile-mi lasate-n colivie...

Mi-e dor de clipele pierdute,şi mărturie stă clepsidra frântă...atâtea patimi nerostite, ne’ncepute...atâtea vorbe ce în mine...necuvântă...

Mi-e dor de-atâtea valuri care-au ştersşi urmele-mi de paşi de pe nisip...oglinda apei m-a trădat şi ea,căci nu îmi mai reflectă vechiul chip.

Şi-a obosit ecoul să tot cheme,cu vorbe mute ce izbesc în stâncă.Mi-e dor de-un zbor întins... spre infinituri...Şi tot şoptesc, din noaptea mea adâncă... ............................................... 21.05.2007.........................

46. Un înger călător...Nici dacă... ai întoarce timpul înapoi...curgându-l spre izvoare să cauţi ce n-a fost...sau de-am rămâne-n lume doar noi doi...şi-atâtea vorbe spuse fără rost...

Nici dac-ai prinde aripi să mă urmezi în zbor,şi ţi-ai lăsa în urmă pământul şi menirea...

41

şi mi-ai şopti într-una c-atât îţi e de dor...şi-atât îţi e de-adâncă... nemăsurat... iubirea...

Atunci când în clepsidră a obosit nisipul,iar pe cadran tic-tacul în ţipăt a-nlemnit...e timpul... ceas de taină... mi-am isprăvit periplul...mă-ntorc... mă-ntorc acasă... de unde am venit... ............................... 24.05.2007..............................

47. Proverb...Mi-e timpul tot mai greu pe pleoapeşi-mi amintesc tot mai puţin,de ochii tăi... adâncuri verzi de apece oglindesc a cerului senin.

Şi parcă-ntreg pământul ne desparte,căscând in mine cratere... prăpăd...încerc să-mi amintesc... vai cum se uită,ochii... ochii care nu se văd! ------------------------------------24.05.2007------------------

48. Are rost?Din tulburi ape timpul se-ncovoaie...concentrice-amintiri se risipesc...pământu-şi răscoleşte măruntaieşi gânduri, râuri, râuri, se pornesc.E prea târziu... pendula de hârtieîşi scormoneşte clipele-n cenuşă...e noapte-adânc în mine... cine ştie...s-arunc sau nu, destinului, mănuşă?...........................................................25.05.07..

42

...................49. Rătăcire...

Nimic nu se poate compara cu sunetul sec al unei silabe nerostite care sparge tăcerea! Taie fără anestezie şi fără să curgă o picătură de sânge. Scurt şi curat.

Şi totuşi, vecinilor nu le place să audă cum urlă în noapte câinii, la lună plină... Sau poate că nu sunt câinii... ci sufletele noastre rănite de atâta neputinţă... Refren somnambul pe margini de acoperiş, tânjind a cădere...

Ciudată durere, să calci pe cioburile sparte ale viselor tale, pentru a ajunge la ... renunţare.

Feţe de muşama se aştern peste mesele întinse la care ciocnesc pahare morţii ce încă nu ştiu... vor afla mai târziu... prea târziu...

Împreună cu colonia ieftină şi fumul de ţigară, se înalţă spre tavanul cu tapet scorojit, gemetele celor ce se mai amăgesc, crezând că se mai poate, că mai există...

43

E tristă... şi se prelinge ca o lacrimă stingheră, pe asfaltul udat cu cisterna... La colţul străzii, un felinar pâlpâie numărând secundele dintre azi şi mâine... trei, două, una... poc.

E totuşi tubulară... cea fixă nu se potriveşte... E-n coadă de peşte......................................................26.05.07................................

50. Zbor frânt...N-ai îndrăznit să mă iubeşti...ţi-ai ascuns aripile in crisalida efemeră,de teama de-a zbura...Ai lăsat să cadă petalelefără să le săruţi...din pricina spinilor...urma paşilor nu mi-ai căutat-o printre dunele de nisip...iar timpul s-a sfărâmat în cioburi... Eu măcar am visat...şi-a rămas nepătatcăuşul palmei, sărutatde-o aripă călătoaregata să zboarespre mai departe............................................................26.05.07....................

51. Prevedere...

44

Ce ciudats-a-mbrăcatin negrumireasa timpului...Se pare ca stie cevadoar easi s-a-mbracat de azipentru mâinecaci nu va mai avea timpsa se schimbe.............................................................27.05.07..........

52. Te voi iubi... (I)Te voi iubi mereu...aşa cum marea-mbrăţişează ţărmulcu fiecare val...şi se retrage pentru ca apoisă năvălească înapoi...căci i-era dor... de mal.

Te voi iubi cu fiecare vers,sărut de jad, fierbinte, efemer...mereu aceleaşi scuze...Nimic nu vreau să-ţi cer...Cu gust de mare, lacrimi şi iluzii...te voi rosti păstrându-te pe buze...

Te voi iubi cu locul gol din sufletce are chipul tău în el săpat...eşti un ecou venit din nepătrunsuri...spunând un „te iubesc” de mult uitat.Şi valul meu s-a revărsat din nou spre-acele ţărmuride-altădat’.

45

......................................................31.05.07.......

..............53. Când mă vei iubi cu adevărat...

Atunci când mă vei iubi cu adevărat,voi şti... voi simţi cu fiecare fibră a fiinţei mele...

cerul va deveni mai albastruiar stelele vor străluci cu licăriri de taine...

buzele tale vor şopti...cuvinte demult aşteptateşi-atât de nerostite...

vor fi lavă din adâncuri,topind mirareaşi culegând sareadin lacrimile mele...

vei picta cu sufletul tăutapetul vechilor iubirice vor rămâne amintiri...

iar inima ta va incepe sa bată......................................................31.05.07...........................

54. Te voi iubi... (II)te voi iubi cu roua fiecărei dimineţi,ca atunci când deschizi ochiisă ştii că eu sunt lângă tine...

te voi iubi cu fiecare rază de soaresă-mi simţi căldura trupului

46

cum te învăluie...

te voi iubi cu fiecare adiere de vânt...răsfirându-mi degetele prin părul tău...şoptindu-ţi la ureche...

te voi iubi cu chipul luniiarătându-se şăgalnic printre nori...de câte ori o vei vedea...te vei gândi la mine...

te voi iubi... cu tot ce pulsează-n jurul tău...să ştii că SUNT... şi voi rămâne veşnic,încă de pe atunci... când nu eram decât

o-nchipuire-a ceea ce ar fi putut să fie...................................................31.05.07..................................

55. Teatru de vară...Cred că voi pleca...şi nu vei ştiîn nopţi târziiunde voi fi.

Mă voi întoarce înapoişi pe scara de mătase,nu-ncap doi,deci doar eu,subtil Prometeu,furând focul-zeu,-o scânteie de iubire-,veşnic voi purta în sân o ranăa temerarei căi,ce zorii îi destramă.

47

Mereu călători,norii mă poartăspre... mai târziu...sau poate către ... niciodată.

Uitată,Lumina m-aduce pe braţe...Mă simt legată cu aţe...marionetă vivace,printre atâtea paiaţe...

la dreapta...la stânga...iar inima... nătânga...nu le prea deosebeşte.............................................01.06.07...................................

56. Cenzură... S-a adunat sinedriulplin de urăsă-mi pună cenzurăpe inima-mi profană.

Pe foi de caiete,secrete,se-ascund discrete,de cei ce le vorarse pe rug.

Aceleaşi verbe conjug,dar ei le pun la pasiv,intuitiv,iar eu, banal,

48

la conditional...optativ...

Sărmana hârtie...curată ereziesă mai poţi scrie...

devine teroare,un vers ce te-ndeamnăla visare....................................................01.06.07..........................

57. Iubire de plastic...Mi-ai spus că mă iubeşti...iubire de plasticcu bandă magnetică pe stânga...introduci codul şi...ies cuvintele teanc,gata numărate,aranjate...

Cu ele poţi cumpăra orice...sau poate că nu...

Spune-mi tu...ai mai mult decât cuvinte?

Exchange-office-uleste încă deschis......................................................01.06.07..........................

58. As vrea...Aş vrea să plâng...să mă culegi, petală...

49

în palma ta întinsă să mă frâng.Pe trupu-ţi de nisipsă fiu eu talpa goală,lăsând fierbinţi amprentece le spalădoar lacrimile mele,ocean de visenescrise...ne’ntâmplate...destramate...uitate.........................................................

59. Ploaia...Te-am căutat alergând cu pletele-n vântşi tălpile goale...mi-am sfâşiat noriişi-am curs pe pământîn rafale...În geamuri ovalecu lacrimi izbesc, să te cheme...şi şoaptele melebrăzdează pe cer...diademe...Dar tu nu mai vii...mă strecor prin rigole,şiroaie...Două trupuri fierbinţi,fremătând de dorinţi...stau în ploaie............................................

60. Stropi de vară...Te-mbracă doar clopul de paie

50

şi umbra-ţi lipită de zid...Curge apa pe tine iubito,sub soarele ăsta torid...

şi cu braţele lungi, voluptoase,razele lui te încing,oglindindu-se-n pielea-ţi de-aramă...Cu greu gelozia-mi înving...

Picuri grei şi săraţi se destramă,prin curburi încă nesărutate...Ce n-aş da să fiu ploaie... iubito...să te spăl de rotunde păcate.......................................................o7.06.07.............

61. Dansând cu lupii...Am ieşit în noaptea plinei lunişi-am dansat cu lupii...m-am prins în hora lor nebună,unduitor, fantastic şi rebel,urlând la lună...

am descifrat misterul ropotelor de ploaiesfâşiată prin ramuri de copaci...lacrimi ce vor să spele lumeade ea însăşi...cabale îngânate de vraci...

am găsit nedorite răspunsurila întrebări pe care nu le-am pus...şi privesc cornul lunii-n apus...mai ascunde în ea nepătrunsuri...dar ceasul s-a dus...

51

mi-e sufletul gol, zdrenţuit,mă paşte-un cumplit dor de ducă...luna păleşte năucăiar lupii privesc liniştito nălucă...................................................11.06.07...................................

62. NeputintaPoate pamantul sa mai dea inapoimortii prefacuti in tarana?Poate marea sa planga cu lacrimilecelor pe care i-a luat? Sarea lor s-a amestecat cu cea a valurilor.

Nici eu nu te mai pot scoate din sufletul meu.Trebuie doar sa inteleg si sa-ti fac locatat cat sa nu ma ranesti!

Sau sa ma bucur in durere, ca de un dar....Si sa o numesc... dragoste!

Sarutul tau ma arde... ca un stigmat....Mainile tale ma dor...Totul striga in mine... nu te opri...caci de te opresti am sa fug...am sa fug plangandu-mi foamea...foamea de tine...

Te vreau... acum... sau poate niciodata....dar inima parca uita sa mai batasi rasuflarea mi se pierde printre suspine.

Si lacrimile mele-ti uda pieptul...

52

De ce??? De bucurie... sau de tristetea ultimei dureri...Ce nu putea fi biruita........................................................................28.07.07

63. Ireversibil

Demult, candva, m-am asezat pe genunchii timpuluisi privindu-l in ochi, am observat lacrimi, de tristete.L-am intrebat de ce plangesi mi-a pus usor, un deget, pe obrazdesenandu-miprimul rid.

..............................................................................28.07.0764. Dragostea adevărată Dragostea adevărată,dragostea care rezistă timpului şi intemperiilor,este cea care se hrăneşte cu ea însăşişi există prin ea insăşi.

Ea nu are nevoie de a fi impărtăşită,pentru a supravieţui.Se naste dintr-o inimă plinăcare are puterea de a dărui,de a se dărui pe sine.

Şi cu cât daruieşte mai mult,cu atât devine mai plinărevărsând peste margini.

53

Dragostea adevărată nu se hrăneşte cu sentimentele altoraşi nu poate fi niciodată dezamăgităcăci nu se asteaptă la nimic în schimb.

Dragostea adevărată nu poate fi rănităcăci trupul ei divinnu poate fi străpunsde pumnalele sentimentelor mărunte.

Dragostea adevărată,este asemeni unui râu de apă vie care nu seacă niciodatăşi nici nu se va întoarce, curgând către izvoare.

Acel care-şi are rădăcinilesădite pe malurile ei,nu se va usca niciodată,şi va aduce roadă la vremea potrivită.

Dragostea adevăratănu va pieri niciodată!............................05.08.07.......................65. E clipa...

Iti amintesti? Atunci cand noi ne-am intalnit,ti-am spus ca intr-o zi ma voi intoarcede unde am venit....

ca sunt strain si calatorpe-acest meleag al patimilor frante...

54

si au venit troiene sa ma-ncante,petale albe de cires... din palma ta... si ploi spalandu-mi trupul de osanda,din lacrimile tale au curs suvoi,fiindca stiai ca va veni si clipace se-ntrepune intre noi...

E clipa...Te simt tot mai departe desi staipe-acelasi loc, la fel ca ieri...petalele isi ning acum dureriiar eu... nu mai exist decat in vis...

un paradispierdut... sau regasit...

in sfarsit. ........................................06.08.07..............................66. Durere nerostită

Am privit fara macar sa tresar,la inima ce mi-o intindeaiin causul palmei...

si am lasat-o sa cadape placa de granita unui altar pagan...

s-a sfaramat in mii de cioburiiar eu m-am intors si-am plecatfara sa privesc inapoi

55

pasind cu talpile goalepeste bataile franteale sufletului tau

sangerand, le-am lasat sa patrunda tot mai adancin pasii mei ce se-ndepartau de tine...

sa te pastrez...rug de durere nerostitasi neplansa...

caci lacrimile mele,curgeau ca un torentpe dinauntru...

am plecat mai departe,un pas... o durere... un suspin...

luand cu mine, in rana talpilor goale,o parte din tine.....................................07.08.07............................................

67. Pe tarmPe tarm...doar eu si mangaierea brizei ce-mi rasfira parul...

valuri inspumateimi saruta gleznelepentru ca apoi sa se retraga timidesperiate de propria-ndrazneala...

56

nisipul imi vrea urma pasilor ca amintire,dar valurile cuprinse de geloziese reped sa le stearga...

scoici mi se-agata siraguri, de gat si de braterugandu-ma sa mai raman...iar algele mi se incolacesc pe trupimbracandu-ma...sau poate... imbratisandu-ma...

stropi sarati, mi se preling pe buze...nu stiu... sunt lacrimile mariisau ale mele...

si brusc... mi se face dor de tine...de tine... de tine...

ma intreb... oare cand vei lua fiinta...oceanul meu de vise....................................................08.08.07.......................

68. Pastreaza clipa...Azi, este singura realitatepe care daca nu o culegi cand inca mai este, subit, va deveni un ieri... o amintire,ce n-o mai poti schimba...nu poti trai cu-adevarat din amintiri...

pe maine nu te poti baza,caci s-ar putea sa nu mai vina niciodata...iar de-l astepti, ca poate mainein sfarsit, vei fi liber sa traiesti,s-ar putea sa nu mai apuci,

57

fiindca singura viata reala,este azi.

Azi ploaia mi-a plans pe umar,in timp ce ma plimbam prin parc. Maine, lacrimile ei vor fi siragpe gatul unei fete...

ieri, inima mi-era suspinsi toata o durere,dar azi iar sufletul mi-e plinde mangaiere....

ce-a fost s-a dus iar ce va finu s-a aratat inca...dar azi e-al meu, acum, aici,si-am sa profit de fiecare clipa,sa o transform in vesniciepe hartie...

caci clipa... este tot ce avem.....................................................10.08.07................................

Orgoliu ranitBate orologiul, noaptea jumatate.La castel in poarta, oare cine bate?Eu sunt, scumpa printesa, piticul tau iubit,Eu si din Angliterra, ma intorc ranit!

Ranit nu in coapsa, nici ranit in piept, mai mult in orgoliu, ca am stat s-astept.M-ai trimis printesa la-al tau Sarazin,sa vad de e vesel sau se zbate-n chin,

58

si statui de geaba, intreaga dupamasa,fiindca Sarazinul, nu era acasa.Intr-un tarziu se-arata, noptii sa-i dea vamasi lung ma priveste, fara nici o teama,

i-am luat si din paine, nici ca i-a pasat,m-am strambat dar dansul, nu sa-ntimidat.Pai pe vremuri dom’le, cand ieseam pe vatra,fugea buluc lumea, afar’ speriata.

Mi-a ranit orgoliul si-am venit naucsa-ti spun ca la dansul, eu nu ma mai duc!Iar de-ti mai zboara gandul la el, stand in balcon,ti-am scris pe hartie, al lui telefon!......................................................10.08.07........................

69. Bartolomeu Bartolomeu e-un taur de cireadă negru şi mare cât o zi de post,însă blajin şi bâlnd ca o mieluţă, ba unii chiar spuneau că e cam...prost,

căci ziulica cât era de-ntreagă,el se-aşeza-ntre flori, adulmecândmirosul parfumat şi de îndată,îl auzeai din toţi rărunchii-oftând.

Visa ca un viţel blajin şi tandruşi nu-l mişcai din loc cu nici un preţ;toţi îi ştiau meteahna şi-i ziceau „Bartolomeu, boul cel nătăfleţ!”

Dar în oraş e mare sărbătoare,

59

corida a-nceput şi toţi petrec,e mare-nvălmăşeală la arena,unde toreadori şi tauri se întrec.

Hormoni şi-adrenalină explodează,în urletele celor din tribune,căci în arenă astăzi toreadorule-ngenunchiat, iar taurul face spume.

În razele de soare străluceşte tăişul lamei care brusc se-mplântăîn gâtul furiei dezlănţuite,a taurului ce lumea înspăimântă.

Si toţi sunt în delir, ca să aclameviteazul toreador, cel neânvins, femei i-aruncă flori, se-aud suspine,iar matadoru-n braţe e cuprins.

Bartolomeu, pe deal, găsind o floare,pe iarbă, tacticos s-a aşezat,dar Doamne, bat-o vina, întâmplare,o viespe, dintre flori, l-a înţepat!

Bartolomeu, turbănd de-aşa durere,se repezi în vale de nebun,luând cu el tufişuri şi vâlcelemugind ca o vâltoare, spre cătun.

În coarne luă hambar şi gard, căpiţa,distruse a găinilor poiată,cu-o furie ce-nspăimăntă mulţimeaşi ridică-n picioare, lumea toată.

60

Stăpânul, când văzu aşa simţire,dădu ultimii bani la un ghişeu,şi se trezi-n arena-nsângerată,furios şi turbat, Bartolomeu.

Lumea în delir aclamă taurul,matadorul este-mpins în ţarc,flori duium se-aruncă-n prafu-arenei,toţi sunt ca săgeata-ntinsă-n arc.

Însă Bartolomeu, (mai ştiţi? – blajinul)zărind o floare-n colbul răsfirat,se aseză pe coadă cu tandreţecu nasul în petale îngropat.

Mulţimea din tribune e şocată,toreadorul capa îşi agită,se dă de ceasul morţii să-l provoace,însa Bartolomeu... cum ştiţi... e vită!

Zadarnic îl împunge şi îl trage şi turbă matadorul agitat,căi blâd, Bartolomeu, cu nasu-n floare,rar, îşi slobozeşte un oftat.

Şi-astfel Bartolomeu, blajin şi tandru,căci nu mai era viespea să-l împungă,este din nou pe deal, printre petale,stăpânul fiind ceva mai gol la pungă.................11.08.07..........................................

70. Sal de ganduriIntr-o zim-a trimis cinevasa-mi tricotez gandurile...

61

Hm... oare cum ar fi?

Unul pe fata,doua pe dos...randuri intregi de gandurirasucitecand pe fata... cand pe dos...

am crezut ca va iesio-nvalmaseala fara sens,dar spre marea mea miraredin toate-aceste ganduri,am tricotat un sal.

Si tesatura a iesit usoara, vaporoasa...Nici gand de-nvalmaseala...

Mi-am pus pe umeri salulfara sa simt povaraatator multe ganduri,caci ele se insiruiau cuminti:unul pe fata... doua pe dos...

Sa stiti ca tricotatul de gandurieste o idee buna!..............................late’80.............................

71. Apus de soare-n DeltaSe-aude-un clipocit de apesi-apoio liniste adanca...parca si vantul a plecatcu pasi de vata,cartre somn.

62

Soarele, obosit,vatra de jar la portile noptii,mai staruie cat o bataie de pleoape,luandu-si ramas bun...intreaga fire, pregatita de culcarerosteste-o rugaciune muta.

Mai roseste putin orizontul,Amintindu-si de faptele zilei,iar stuful isi clatina varfurileca o usoara fluturare de batista...

E adormita Delta...

iar noaptea vegheazameditand pe tacutela scurgerea vremii.................................late’80......................

72. Vant de primavara...Vantul ast de primavara,e un hot fara rusine.A intrat in calimarasi mi-a sterpelit din rime.

Si-nceputa poezie,nu stiu cum s-o scot la capat.El precis c-o sa mai vie...dar i-am pus cernelii, lacat.

Si vazand asa masura,hotul asta de idei,prin perdea il vad ca-mi furadin cui, una dintre chei.

63

Dau fuga la calimaras-o ascund dupa un vas,dar el iute se strecoarasi mi-o fura de sub nas.

Si-am ramas, buze umflate,nu mai scriu nici un cuvant,nu e rost de poeziecand s-au dus rimele-n vant...................................late’80........................

73. Soapte pentru mai tarziu...As vrea sa fiu o scoica...sa ma pui din cand in candla urechesi sa auzi fosnetul din minesi zbaterea de valuridin inima mea...

sa le auzi ca pe o chemare...sa simti adiereadin tot ce-a fost soaptasi mangaiereadin tot ce-a fost vissi clipe frumoase...

as vrea sa fiu o scoica,sa ma pui din cand in candla urechesi sa auzi din mine,tumultul a tot ce-ar fi putut sa fie...

si sa pastrez, in mine,

64

intacte,soapte pentru mai tarziu..........................................late’80.........................

74. Nu mă-ntreba A scrie multnu-nseamna neaparat valoareci mai degraba o proliferarea unui morb incrucisat geneticce-a dezvoltat rezistentala competentasi imunitate la proasta publicitate.

Deci nu ma-ntreba cat am scris.............................................11.08.07..................

75. Îngeri căzuţi...Mă întreb... oare există vre-o răscumpărarepentru îngerii căzuţi?Sau fiinţa lor este atât de coruptăîncât nici un preţ nu mai poate fi plătit?

Pe ţărmul mării zac răpuşi de valuridoi îngeri, printre scoici şi alge...cu aripile frânte şi trupul fără vlagă,doar ochii le şoptesc a lacrimice se strecoară fără voie pe obraji...

Cel alb încet întinse manaşi mângâind nisipu-n neputinţăprivea cu suflet sfâşiat spre cealaltă fiinţă...

65

Privise-n jos, spre-abisu-ntunecatşi doi ochi de tăciunel-au străpuns prin genunefăcându-l să coboare pe pământ...

dar coborând, lăsase tot ce-i sfântşi dezbrăcat şi gol, purtat de vânt,ca de o vrajă fără leac,se-apropia de ochii ce ardeauca flăcările de pe-altar.

Şi nu vedea cum penele-i în scrumse prefăceau, înaintând pe drum...tălpile-i sângerau prin pietre ascuţiteşi cuţitecrestau adânc în carne...

doar ochii... ochii aceia...îi mai purtau paşii...........Cel negru, într-o zi, din întâmplareridicase ochii către soareşi astrul fără milăi-ar fi ars privireadar o uşoară’nariparese înrepuse între el şi soare...

şi de atuncea ochii luinu mai puteau privi în altă partecu toate ca genunea îi desparte...

66

şi flăcările din priviris-au transformat într-o scarăchemându-l să iasă afară... urcă o treaptă... şi-ncă una...nu mai putea privi-napoi...dar pasu-i era tot mai greoi...iar aripile-i, corb, curgeau cenuşă...

înainta simţind jăratecsub tălpile goale, plângănd...pene-i cădeau rând pe rânddar acea adiere-naripatăîl chema cu o voce ciudatăca sunetul de flaut fermecat...

şi de’odatăs-au trezit faţă în faţă...amestec de foc şi de ghiaţă...

şi-ntr-o clipă,din neant,un nou univers se-nfiripă...

doar pentru o clipă...umbrele lor s-au atinsdar din necuprinsun fulger căzu cu putere.

...atâta durere...

...cădere...

...tăcere...

Aripi frânte şi sânge şi scrum,

67

un capăt de drum...................Pe ţărmul mării zac răpuşi de valuridoi îngeri, printre scoici şi alge...

Mă întreb... oare există vre-o răscumpărarepentru îngerii căzuţi?

Din înalt, o şoaptă, ca o boareîmi răspunde:

„Nu am răscumpărare,decât pentru copiii Mei pierduţi!Plătit-am preţul cel mai mare!şi nu mai am nimic de dat...”

dar Doamne.. totuşi...

din înalţimi, o lacrimă căzupeste înaripaţii blestemaţi,ce fură spulberaţi...

cu sufletul spăşit,frânt de durere,păşeam prin nisipul răvăşitde suspine...printre alge şi scoiciprivesc către minedoi oameniîngenunchiaţiîn lacrimi scăldaţi...

ridic ochii spre cer

68

şi-un zâmbet îmi înfloreşte-n colţul gurii...

ştiam eu, Tată,că Tu, niciodatănu rupi o trestie frăntăşi nici nu stingio lumânare fumegândă...

ci-n marele Tău har i-ai ziditacolo unde preţul s-a plătit.............................14.08.07........................./////////////////////////////////////////////////////////

76. As vrea...Aş vrea să te citesc, ca pe o carte,Însă ce teamă-mi e de ochii tăi...Căci, de mă vei privi, numai odată,Am să mă pierd... am să mă pierd în ei...

Aş coborî din turnul meu de fildeşSă mă apropii de fiinţa ta,Însă ce teama-mi e de braţul tău...De mă cuprinzi... n-aş mai pleca....

Aş vrea să-mi pun tumultul în cuvinte,Să ţi-l şoptesc în nopţile târzii...Dar teamă-mi e de buzele-ţi fierbinţi...De-am să le gust... mai foame îmi va fi.......................................18.08.07.................

77. La plimbare Ma plimbam prin gradinasi-un spin trandafirmi-a agatat surasulde varful unei iedere fantasmace s-a incolacit pe trupul tau

69

asemeni unui sarpe...

..........................................78. Mi-e dor...

sa te ating usor, pe frunte...sa te desprind din lumea de fantasmece-ti umbresc privirea...

sa-ti dau la o parte parul din ochisi sa te sarut incet, pe pleoape...sa-ti ghicesc visele...

sa te iau de manasi sa te conduc spre taramul unde totul se poate...

iar tu sa-ti asezi un zambet in coltul guriiasteptand ca eu sa-l culeg...strop de apa vie pe buzele mele...................................20.08.07....................

79. Ganduri...In linistea noptiidoar sufletul meuda gandurilor vama...

trec clipe, trec ceasurise sfarma cadentein cioburi de teama...

o umbra pe frunteimi trece grabitimi negura chipul...

eu dau s-o alung

70

cu-n gest obositsi numai nisipul

se scurge-n clepsidrasi-i tot mai putiniar clipa-i de piatra

cu mana intinsaraman neclintita...o lacrima uscata..................................23.08.....

80. Pe-o singura coarda...Pe genele timpuluise aseaza praful clipei,a uitat zbaterea de pleoapece ma treceade la o zi la alta

arcusul sufletului meucanta pe-o singura coardacelelalte s-au ruptuna dupa altaintre capete de drum...

doar un maestru ar mai putea interpretasimfonia vietiipe o singura coarda...cu pasiunea de-a trai!.....................................23.08........

81. Fulg incremenit...Sunt doar un fulg incremenitin zborul frant al unei aripi...

71

vin vulturi plesuvi la ospatsi nu e nimeni sa-i alunge...

iar sufletul plangecu ultimele lacrimipastrate in causul inimiipentru clipa despartirii...

doar cerul...doar cerul mai poate auzibataia muta...bataia mutaa ultimei dorinti

iar restu-i tacere.......................................23.08.......

82. Incremenire...Pendulul a uitat ca sa mai bataiar acele ceasului au incremenitintre dorinta de-a fisi trecerea spre neant

doar clipa le desparte...

cortegii de gandurifantasme ale dureriipurtand lumanari fumegandetrec prin mine

lasand miros de tamaiesi cioburi de vise sparte

72

sub pasii tacuti...

pierduti................................23.08......

83. TranscendentaAm ratacit pe vechile aleice inca-mi mai pastreaza pasii...sub fosnetul frunzelorsuspine soptescsi ma cheama...

din criptele dureriisunt maini ce se ridica sa ma ceara...

lespezi de piatrase dau la o partesa-mi spuna ce mult le-am lipsit...

si zambetele tristeale nefiinteide dincolo de mineimi canta un cantec..

ca o amintire...un vechi refren, uitatintre paginile vietii............................................23.08...

84. Masa tacerii...Pe arcadele viselor melepaianjenii au tesut panze uriasepandesc clipa...

73

nimic nu va trece...totul ramane incremenitsub razele reci ale lunii

lacrimile melesclipesc aninatein panzele goale

semnale pentru cei ratacitisa nu se apropie...de masa tacerii........................................23.08.........-------------

85. Un Stradivarius...Ce corzi mai pot să rup ca să nu doarăcând vreau să cânt pe-a inimii vioară?De ce nu poate- arcuşul să mă poartecătre liman de viaţă, ci spre moarte?

De ce mi-e simfonia tânguirecând partitura freamătă iubire?Mi-e sufletul o frântă violină,ce nu poate cânta ci... doar suspină...

„Te rog să nu mai plângi, iubirea mea...un Stradivarius eşti, în catifea!Atâta freamăt şi tumult strabatedin strunele-ţi, cascade-nvolburate!” ......................................28,08,07.......................

86. Trup de fată...Hai toarnă-n ulcioare, dă-mi vinul să-l beau,căci vreau să uit de toate,hai stai lângă mine, priveşte-mă-n ochişi spune-mi... că se poate...

74

să beau azi rubinul din viţă rodit,şi-ultima picătură...aş vrea s-o culeg, ca un rob răzvrătitsă ţi-o sorb... de pe gură...

în cioburi să frâng pe podea un ulciorşi din el să aparăo fată frumoasă ce-i fuse sortitde tânără să moară,

căci lutul din ol, era lut frământatpe strune de vioară,din trupul de fată ce fu îngropatpe un deal, într-o seară...

Hai toarnă-n ulcioare, dă-mi vinul să-l beau,căci vreau să uit de toate,hai stai lângă mine, priveşte-mă-n ochişi spune-mi... că se poate...............................................29.08...................

87. Eternitatea clipei...Sunt clipe înfipteîn tălpile paşilor mei...semn că am trecut pe acolo...

voiam să fi rămas...să mă prinzi de mânăşi să-mi spui„...pentru totdeauna...”

Dar clipele au trecutasemeni lacrimilor ploiistrecurate printre rigole...

75

Totdeauna... e prea mult...sufocă sub imensitatea veşniciei...

Dar clipa? Nu ştiai că şi eae o veşniciebăută dintr-o singurăsorbitură?

Pentrucă va rămânepentru totdeauna!................................29.08..................

88. Balada sufletului meu...Aş vrea să te uimesc...cu zâmbetul atârnat ca o petalăîn colţul gurii...atunci când lacrimi se desprinddin oceanul sufletului meusă-ţi mângâie nisipul...

Să te surprind...cu tăcerea paşilor încremeniţiîn muguri de ambrăpe ramuri de vise...pentru mai târziu...sau poate... niciodată...

Să te înfior...cu acordurile ce se revarsă,de pe strunele sufletului meu,vibrând coardă cu coardă...plângând... şoptind...întinzând braţedin spumă de mare...

76

să te cuprindă...................................29.08.....................

89. Simfonie...Pe-aripile de catifea ale nopţiitimpul brodeazăclipe încremenite în arcuiri,din argintul razelor de lună.

Pe boltădoar visele mele,constelaţii nedescifrate,îşi murmură şaradele...sonete încă nescrise...

O vioară se tânguieundeva... pe o plajă...încercând să cântesimfonia sufletului meude mult uitată... dar notele se pierdîn tremoloul lui„a fost odată...”....................................29.08.........

90. Taine...m-am aşezat pe malulsufletului meu,cu capul sprijinit în palme

torente, spulberă petalelelumii de vise,smulg rădăcinile speranţeilasând în urmăun haos de clişee sfărâmate...

77

oglinda apei, liniştită,reflectă în eaochii tăi...dar în adâncuritumultul încă nerostitîşi ţese drum...

apele repezi,cer rădăcini puternice...dar apele adânci.....................................29.08..................

91. Sol al vremelniciei...De pe înălţimea unor stânci,mi-au luat trupulşi l-au aruncat în abis...

am simţit cum suliţe ascuţitem-au străpuns,dar nici o durerenu ajungea până la mine....

am rămas cu ochii aţintiţispre cerul albastru...sufletul meu... îşi începuse călătoria...sol al durerii...plecat să întâlnească zeii...

să-i intrebe...să afle răspunsul la eterna întrebare„de ce?”...

Zamolxe....nu-ţi e de-ajuns???

78

Ia-mi totul...căci nu mai am nimicce să mă lege de vremelnicie....

accept să-ţi fiu sol...un suflet rătăcitîntre două tărâmuri..............................................30.08..........

92. Cumplită eroare...Atunci când inima se frânge...din ea nu iese sânge...căci a încremenitîntr-o bătaie întreruptă...

deşertăciune...este tot ce inima îmi spune...n-am s-o mai cred niciodată.

Există iubire,există iertare?

sau e doar o cumplită eroarede conjugarea verbului „a fi”?..........................................30.08...............

93. vrednică plată....La stâlpul infamiei i-e trupul legat,în carne frânghia pătrunde...veşmântul îi cade pe jos, sfâşiat,iar spatele-i gol, de durere-i brazdat,doar geamătul surd îi răspunde....

iar bicele muşcă din ea cu nesaţ,

79

lăsând dâre roşii de sânge,genunchii se-nmoaie, atârnă de braţ,iar gâtul mai tare se strânge în laţ,doar inima-n piept îi mai plânge...

din cărbunii încinşi fierul iese-nroşit,şi braţe o strâng cu putere,pe umărul stâng carnea arde mocnit,şi crinul i-au pus ca stigmat potrivit,s-o frângă-n atâta durere.

Râd ochii privind şi cu toţii gândesc,că pedeapsa pe merit e luată...e corect să primească, atunci când greşesc,o vrednică plată, căci nu-i omenesc,să iubeşti şi să ierţi... câteodată............................................30.08................

94. Poveşti...Nu toate poveştile se termină cu„au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!”unele... nu apucă decât câteva dimineţi...

nu tot ce e dragoste, durează...în curând eşti acel care oftează...şi-ţi garantez că nu oftezi de dor...

buzele care-ţi şopteau veşniciaşi-ţi picurau în suflet numai miere,sunt pumnaleînfipte în tine-a durere...

ochii ce te-nvăluiauîn splendidă candoare,străpung îneguraţi

80

lipsiţi de strălucire şi culoare...

te întrebi„de ce mă doare?”...................................03.09..........

95. Noapte...Privesc la buzele tale,izvor de viaţă şi de moarteşi încerc să stau departede ele

mi-au deschis lumi de vis,pierdut paradis,vestale ale iubiriiîn templul nemuririi

ca apoi dintr-odatăsă mă străpungăcu mii de suspine,furci caudineale disperarii............................04.09................

96. Amprenta Timpul a încremenit,vămuind clipa suspendatăîntre două zbateri de pleoape,

de puterea de-a trecepragul dintre „a fost” şi „este”

şi astfel, momentuldevine amintire...o ciudată răscolirea dunelor de nisip

81

ce nu au vrut ca să-ţi păstreze urmatrecerii tale

doar inima meamai pulsează ritmul bătăilor inimii talepe care l-a învăţatpe vremea când încă mai eram.............................04.09....................

97. Două furtuni

Ne-am întâlnit...

Două furtunicălătorind prin visetânjind după al dragostei limancuib al iubirii interzise

pe ţărmul nostru ne plimbamne răscoleam nisipulşi timpul se oprise-n locsă ne privească chipul

ne-nlănţuiam în curcubeesemn al iubirii noastredar fu de-ajuns doar o scânteie

numai una...şi în noi doiamarnic se dezlănţuifurtuna...

cer şi pământ s-au spulberat

82

şi-un nor întreg de stele,pământul s-a cutremuratşi ţărmul nostru...

ţărmul nostru s-a-necatsub negrul cerului brăzdatde furioase iele

mai tot alerg prin vis sperândsă te-ntâlnesc pe-o plajă...deşi te vă plutind pe ţărmfurat de-o altă vrajă

nisipul meu cel răscolitmi-adună scoici în salbă iar valul îşi întinde braţulde spumă, să mă aibă..................05.09....................

98. A venit toamnaA venit toamnaşi parcă răcoarea nopţiim-a luat pe nepregătite

încă mai simt în pielefierbinţeala soareluişi-a sărutului tău...

nu vreau să mă despart de ele...

ştii? soarele este în acelaşi locchiar dacă afară este frigsau cerul îşi numără norii

dar razele lui nu mai ajung

83

până la mine...

însă tu... oriunde ai fi,dogoarea buzelor taleva rămâne ca o amprentăpe umărul meu...

a venit toamnadar in sufletul meu e primavară....................................10.09..................

99. Balada lui CiprianÎn liniştea nopţiiascult Balada lui Ciprian...

să fie o vioară? imposibil!

această tânguireînălţându-se în spiralefum de tămâieîn candelă de-argintlegănată de aripi

ascultând, iadul plânge

fiecare notăe o picătură de sângepe-obrazul durerii

e-atâta tristeţee-atâta iubiree-atâte iertare

ciudat... parcă nu mai doare

84

te ia şi te poartăcătre-a cerului poartădăruind...................................10.09...............

100. O clipă, o eternitateOchi de-abanos deschide noaptea printre pleoapeesenţe de santal si pin se-nalţă unduind şoptind cabale...

e intâmplare... e destin...

m-ai înălţat s-ating cu-aripa-mi, cerul,m-ai prăbuşit în aprige genuni,mi-ai desluşitprin şoapte-adânci, misterul

nectar şi ambrăfrunză de pelin

iar ţărmulîncă mai păstreazăamprenta unei clipe de sublim

o clipăo eternitate...............................13.09..................

101. Din adâncuri Motto:

„în fiecare bucată de marmoră există o operă de artă

85

ce aşteaptă să fie trezită la viaţă”

„în fiecare femeie există o partiturăa unei simfonii ce nu a fost cântată încăacorduri celestece nu au fost descifrate

iar corzile sufletului eiaşteaptă să fi atinsede pasiunea unui maestru

care să o transforme în valuri”...............................13.09..............

102. Iubeşte-mă...

închide ochiiia-ţi paleta sufletului tăuşi aşterne-i culorilepe pânza proaspăt întinsăa viselor meleiubeşte-mă...

aşează-mă în dreptul inimiiascultă-mi acordurileşi trezeşte în minesimfonia încă necântatăpe care doar atingerea tao poate interpreta......................13.09....................

103. RoataNu te-aştepta

86

să regăseşti clipa pierdutăprin praful de steleîn palmele mele

a căzut în deşertulde unde nici un visnu se mai întoarce

timpul îşi toarcecu-aceleaşi mişcări, implacabil, fuiorul

roata se-nvârtespre nicăierisau poate... prea departe...spre ierisau... spre moarte......................17.09................

104. Sunt aiciÎţi şoptesc numeleprintre frunzele copacilorte chem, sufletul meu te cheamă

îmi revărs apele printre stâncicăutând sub fiecare piatrăsă te găsesc, sufletul meu te cauta

alerg printre văişi cuvintele nerostite se întorc înapoi

obosite de cale

87

întreb nisipuliar paşii tăise pierd spălaţi de valuri

şi-atunci plâng...iar lacrimile meleîţi umezesc obrajii

iar tu mă cuprinzi în braţeşi îmi spui„sunt aici, iubito!”

pentru totdeauna..............................18.09...........................

105. Atinge-mă iubitule...Atinge-mă iubitule...atinge-mă aşa cum n-ai mai atins niciodatăo femeie...

atinge-mă cu tot sufletul tău,cu jarul ochilor tăi,cu răsuflarea-ţi fierbinte...

lasă-ţi degetele să alunece pe claviatura trupului meustârnind simfoniinecântate încă...

amprenta buzelor tale,pecete de rubinsigilându-mi iubireape vecie... doar a ta...

trezeşte-mă iubitule...

88

trezeşte-mă la viaţă,sfarâmă lanţurile morţiice îmi prinsese sufletul în ghiare...

eliberează-mă şi-nvaţă-mă să zborspre înaltul dragostei tale...

doar tu şi eu...o constelaţie pe bolta iubirii...........18.09.......................

106. Flacăra iubiriiIubeşte-mă în noaptea astade parcă mâine n-ar mai fi,fă-mă s-ating cu mâna cerul,să mă transform în veşnicii.

În ochi să-ţi văd sclipiri de stele,jar de pe buze să-ţi desprind,să mor şi să renasc prin ele,să simt genuni ce mă cuprind.

Şi sufletu-ţi încins de flăcărisă se reverse peste mine...cu aripi arse-n loc stă clipapierdută-n şoapte şi suspine.......................18.09.................

107. Cuvinte nerostite şi valuri de suspine...

Mi-eşti drag, iubitul meu! Ţi-am spus? Ştiai?Din suflet îmi curg râuri către tinecuvinte nerostite şi valuri de suspine...

Mi-e dor! Mă doare dorul nemplinitce s-a înfipt adânc curgând în mine

89

cuvinte nerostite şi valuri de suspine...

Eşti rugul meu pe care astăzi arddorinţi şi patimi, vâlvătăi sublime,cuvinte nerostite şi valuri de suspine..........................19.09.....................

108. Ce cauţi?M-ai întrebat „ce cauţi?”Caut clipa.Vreau să trăiescca şi cum fiecare clipă ar fi ultima.Mi-e foame de viaţă.Soarele-şi culcă blând razelepeste palmele meleşi eu îl rog să mai rămânămăcar o clipăiar vântul işi plimbă degetelejucăuşprin părul meurăsfirându-lşi apoi aleargăculcând firul ierbiis-audă şoaptele sălciilor.Privesc oglinda apeişi frunzele copacilorcerul albastrubrodat cu puful albar câtorva nori răzleţi.Îmi deschid ferestrele sufletuluişi las ca totul să pătrundă să-mi umple fiinţasă mă inundeaşa cum numai tu şti să o faci

90

atunci când mă priveşti în ochişi-mi spui că ţi-s dragă.................................20.09.........

109. De va mai fi...De ce mă laşi să plec când inima mi-e tristăŞi-aripile-mi atârnă pe umeri, ca povară?Fantasmele tăcerii îmi tulbură privireaŞi umbre-ntunecate vin de mă-nconjoară.

De ce mă laşi, în suflet cu spini, să plec în noapteSă rătăcesc pe cale, cu paşii tot mai grei?Credeam că-mi simţi durerea şi zbuciumul din sufletŞi vei lua povara umerilor mei.

Şi dacă-n noaptea asta, îngerul durerii,Ar fi venit la mine, să-mi ia sufletul vamă,Plecam învăluită-n tristeţea despărţiriiCu ochi umbriţi de neguri şi gust amar de teamă.

Iubirea mea, ştiu bine că-ţi sunt atât de dragăŞi totuşi, vadul nopţii l-am trecut în suspine.Nu mă lăsa iubite nicicând să mai plec tristă,Căci nu ştiu niciodată, de va mai fi un mâine!..................23.09..............................

110. Lacrimi Cand lacrimile ploii mi-au plâns pe obrajiam ştiut că ţi-e dor şi că doareaceastă depărtare

când ţi-am văzut ochiiam ştiut că erau lacrimile tale

91

pe care le plângeam de dor.........................28.09..................

111. Şarade...Cum poţi opri în drumul ei săgeatacând slobozit-a fost din coarda-ntinsă?Cum poţi să prinzi în bolduri roşii norii,s-aduni în palme marea necuprinsă?

Cum poţi culege razele de lună,sau să surprinzi pe pânză adierea?Ecoul să-l păstrezi, e cu putinţă?ori zbaterea de aripi, mângâierea...

Cum poţi să desluşeşti din vise-o taină?Şaradele îşi au misterul lor.E ca şi cum ai vrea să nu mai fieun lacăt fără cheie, de nepătruns... un zbor.....................................30.09.............

112. Chipul tăuŞi-n lumea asta sufocată De-atâtea suflete ingrate,În care aeru-i mai scump Decât o sută de păcate,

Mi-e umbra singurul prietenCe încă nu m-a părăsitŞi cutele adânci pe frunteVădind că timpul n-a murit.

Doar chipul tău se odihneşteSurprins pe-a ochiului retină.În lumea asta-ntunecatăEl îmi e singura lumină............................30.09.....................

92

113. Două clipe...mi-ai înghesuit sufletulintre doua clipe de mâniefrângându-i visul

rănite, plâng lacrimipe-obrazul tristeţii,vamă a faptului că sunt

timpulînţepenit între steleîncepe să curgă

udându-mi rădăcinile........................30.09...............

114. CuvantulGem copaciipeste sufletele păduriicăci vântul vrea să-i frângădar nu ştie

gemetele lorsunt cuvintele vindecăriiînălţate puteriice veşnic naşte

scrâşneşte sec vântulblesteme din nordpăgâne altare aprinde

chemând secureasă taie pădureachemând pârjolulsă-i dea ocolul

93

însă Cuvântulce naşte pămâtulpotoleşte vântul!...............................13.10................

115. Anotimpuri Cade brumaşi pădurea din visse despoaie

pe-alei, printre paşiplâng frunze de dorpastel ruginiupe covor

şi-n toamna sufletului meuaştept să răsarăzâmbetul tău,o primăvară........................13.10.......................

116. Un gândDin dragostea ce-mi dăruiaiam pus de-o parte în cămarăcâteva nopţi cu iz fierbinteşi-un 'te iubesc' din miez de vară.

Acum, când toamna-şi cade frunzaşi paşii nu ţi-i mai aud,deschid capacul

94

amintiriicu un parfum de verde crud

şi te visez şoptindu-mi dulce,miros de dragoste purtând,buze fierbinţi, flămânde patimi...deşi eşti umbra unui gând...........................14.10...............

117. Amintire...Timpul, magmă revărsatăpeste marginile uitării,cuprinde-n braţele-i fierbinţi,clipa

o sărută cu buze de focsă-i dea viaţă,dar ea rămâne-ncremenităîn lacrima de chihlimbara amintirii..........................14.10.....................

118. PetaleM-am strecurat pe tarmul gandurilor taleSi printre scoici ti-am presarat petaleDe galbeni trandafiri ce mi i-ai datSa-mi lumineze chipu-nlacrimat.

Cu colti flamanzi se-nfig in talpa-mi, cioburi,Paharul gol de pietre-i sfaramat,Iar chipul meu, prelins printre nisipuri

95

De lacrima din valuri e spalat.

Intind o mana sa-ti ating visareaDar ma izbesc de zidul ridicatDe rani nascute parca din adancuri...Ma-ntreb dac-am murit... si m-ai uitat..............................14.10............................

119. Aşteptare E noapte...am nevoie de ochii tăisă-mi lumineze sufletul

paşii mei sunt rătăciţi fără tinepietrele din drumîmi zdrelesc piciorul

mi-e frigsomnul a fugit speriatsă caute adăpostîn altă parte

mă aşez pe o margine de gând,îmi cuprind în braţe genunchii,tremurând,aştept să treacă...........................14.10.............

120. Inocenţă la modul naivEu încă mai cred că binele există...încă mai cred în suflete curate...încă mai cred în adevăr...încă mai cred în iertare...încă mai cred în cuvântşi în oameni care sânt

96

aşa precum spun...

sărman nebun...

eu încă mai cred în candoare...în zâmbetul caldcătre o rază de soare...încă mai cred în speranţace naşte un pas mai departe...

eu încă mai cred în viaţănu în moarte...

eu încă mai văd firul ierbii,petalele de trandafir,pe frunze stropul de rouă,norii pe cerpătaţi de aripi...

eu încă mai audcum vântul şopteşte prin frunze,râul rostogolit printre pietre de munteare atâtea să-mi spună...

sărmană nebună...

eu încă mai cred că există iubirefără... STAI! OPREŞTE-TE!ai mers prea departe!

iubire fără suferinţănu găseşti nici în carte!

dar totuşi...

97

IUBITO! În lume există de toate:bine şi rău de-o potrivă,sclavie dar şi libertate,perverşi, dar şi-o parte naivă,durere... şi-n ea, bucurie,minciună şi blână candoare,furtuni care nasc tragedii,romantice-apusuri de soare...

îngeri şi demoni.

Dar eu... eu cum... cum să ştiu?

Am să stau lângă tinealături să-ţi fiu!Ia-mă de mână şi vom păşi împreunăprin lumea asta nebună!......................................................

121. Şi totuşiPe alea amintirilorse scutură frunzele sufletului tău

stai gol în faţa meafără cuvinte,privind în jos la rădăcinile uscate

au rămas neudatede ploile meleascunse în nori

lacrimi neplânse

98

ne’ndrăznitetimide’ncercăriale unor dorinţenerostite........................18.10..............

122. A câta oară...Pe luciul apeisufletul meu pluteşte ca un aburstrivit între ierişi primele raze de soare

ridic ochiişi mă înalţpe fire de luminăcătre casă...........................23.10................

123. Nu-i de-ajunsTe privescde dincolo de marginile începutuluio lacrimă cadepe oglinda timpuluicare reflectă chipul tău

mi-ai cerutce-a fost mai greusă uit c-ai existat

am plecatfără să privesc înapoiam păşit în tărâmul lui „fără de tine”acolo unde tu eşti doar un dor ce doare

şi-am ştiut

99

că aveai dreptate

nu se poate

iubirea nu-i de-ajunssă susţinăprea multo floare fără rădăcină...................................23.10..............

124. Un semn de carteÎntr-o zi, m-am furişat tiptil în podul gândurilor mele. La lumina firavă a unor raze strecurate printre olane, priveam în jur la atâtea amintiri, prăfuite, uitate... Pe o scară, o lumânare aproape consumată, îmi arată, că a mai fost cineva pe aicidin curiozitatesau poatepentru a face curat.Un album pătatzace printre scânduri mâncate de caricu o pagină pe jumătate ruptă.O privesc şi... îmi amintesccât de mult am vrut să te uit.Dar a trebuit ca întâi să uit de mineşi... în finesă neg c-am existat.Ce păcat...Acum, mă privesc doar de departe,

100

un simplu semn de carteîntre filele vieţii taledezgolită de petale.

.........24.10....................................125. Din dragoste

Apusuri sângeriiîşi varsă lacrimilepeste sufletul meu

îl privesc şi nu-mi dau seama...

mă doare apusulsau neputinţa unui surâsschiţat în colţul guriistingher

ce rece e gândulcare ucidedin dragoste.................................13.11.................

126. Duet Am închis pleoapele, te simt,îmi umplu sufletul de tine,suntem doar noi, pierduţi în timp,nici sa respir nu mai îmi vine

deci vezi ca nu-s departe,de vrei, poţi să-nţelegi,nimic nu ne desparteatunci când nu sunt legi

nici gravitaţionalenici spaţiu şi nici timpplutim pe-aceeaşi mare,

101

ne dam pe noi în schimb..............................................................

127. Cum te iubesc? Mi-e dragostea pesemne, alăutăcu strunele tăcerişi vorba mută

şi-oricât aş vrea să spuncât de fierbinteîn inimă te-adunnu am cuvintesă te rostesc

iubire...

doar ochi-mi te cuprindşi-i peste firecum îţi şoptescşăgalnici în sclipire

te iubesc!..................................20.11.07...................

128. MatematicăPăşesc pe muchia timpului şi-mi pareciudat, asemeni unui semn de întrebaretăişul ca o lamă de cuţittăind felii de ieri şi azi, din infinit.

La ce bun oare, când oricât ai tăiase parecă nimic nu s-a schimbat,timpul e la fel de patratcu laturi la fel de egale

102

iar clipele, goalecurg în aceeaşi măsură,iubire şi ură,venin şi candoareviaţă şi moarte’ntuneric sau soare.

Însă, mai multe pătrate, alăturateformează un cub, o nouă dimensiune,insinuantă ca o promisiuneascunsă în interior.

Acum, am mai multe pătrate să măsoriar clipele parcă nu mai dortăiate felii din infinit,îmi spun că există-nceput şi sfârşit...............................01.12.07......................

129. Când te privesc

îmi eşti roua dimineţiiînlăcrimând petalede catifea barocă,

mi-eşti zorii ne’ncepuţi,deschizând pleoape somnosoasepeste-orizontul sufletul meu,

eşti curcubeul ce-mi luminează zareaarcuindu-şi zâmbetul,

eşti boarea strecurată

103

în acorduri necântate încăpe strunele inimii mele,

eşti dragostea demult aşteptatăce-mi umple fiinţa,împlinind-o.............................30.12.07......................

130. Tristeţe M-a pătruns tristeţea lacrimilor ploiistrecurate printre gene adormite,timid, un fior îşi plimbă arcuşulpe corzi obosite de-aşteptare

răcoarea tiptil mă cuprinde,mă strânge la piept, pustiită,mi-e frig... şi printre stele,e târziu, ca în visele mele

în care-alerg pe locşi vreau să zbordeşi n-am aripi

urc pe scări ce nu duc nicăiericăutând un loc pe care l-am pierdutşi revenind mereu la aceeaşi durere

cădere liberă cu-n stigăt mut..........................21.01.08....................

131. Crengi despuiateCe e cu tine iubito?Mă doare...Mă dor norii sfâşiaţide aripile obosite ale păsărilor călătoare.

104

Mă dor valurile izbite de stâncicând tălpile de vise au sângeratprin apele adâncipăşind pe tărâmuri interzise.Mă dor crengi despuiate de copaciîn care-atârnă cuiburi goalecând scorburi gemîn găunos veşmântpe poale.Şi mă mai dor...nici eu nu ştiu... dar doare...mă doare-un doradânc, tăcut,al sufletuluicare moaredin lipsă de soare!............................21.01.08................

132. Letargie mi-am aplecat fruntea greade-atâtea gânduri trudite,spre centrul pământuluiiar norii-n cămăşi vătuitepurtaţi de braţul vântuluimi-au fost şalpe umerii dezgoliţide povara-atâtor visesfărâmate

veşmintele mele de tristeţecurg in clepsidrăsufletul gol, vămuit de simţire

105

pluteşte letargicintre două clipe

timpul, încremenit, fără suflare,varsă o lacrimăpentru ce-ar fi putut să fieşi trece mai departepeste frunzele moarte

covor putrezit, cu iz de sare-amarăpe care bocancipăşesc chinuit

a povară.........................24.01.08....................

133. Ramas bunDe la crematoriu mi-au dato mica urnă de-alabastrucu-o pulbere fină, strălucitoare,făcută parcă din raze de soare.

E tot ce-a mai rămasdin visele mele sfărâmate,incinerateîntr-un moment de luciditate.

Păşesc parcă spre nicăieri,neştiind încotro să o iauîntr-o catatoniecu iz de veşnicie.

Praful de stele din visele melel-am risipit printre suspine

106

spre cele patru zăriale sufletului tău. .........................24.01.08.................

134. Din dragoste m-ai făcut să privesc dimineţilepeste umărul timpuluicurgându-mi zorii agaleprintre gene adormite

m-ai desfăcut, petală cu petală,cu fiecare zâmbet înfloritpe crengi de cireşdin muguri de suflet

pe-aripile tale de vânt jucăuşmi-ai risipit cenuşa ca să mă nasc din noude fiecare datădin dragostea ta.......................30.01.08...................

135. Nu se poateNu, nu se poate să am o astfel de problemă...Să-mi ascund norii de câte ori vântulîşi umflă penele de păsări călătoarestârnind in van nisipulgata să zboare

Nu, nu se poate să am o astfel de problemă...Să-mi uit îndată chipul şi simţireacând tulburat, oglinda-şi vălureşte laculşi nu mai vrea să mă cuprindăfăcându-mi placul

Nu, nu se poate să am o astfel de problemă...

107

Când sufletul îmi geme a furtunăeu să mă simt o frunză desprinsă de pe ramşi rătăcită-n voia vantului sălbaticde dincolo de geam..................30.01.08................................

136. La plimbare... e seara, e răcoare...m-ai scos la plimbarenu departe de casă,cu o lesă frumoasă...

păşesc în cadenţa paşilor tăi,nici la stânga, nici la dreapta,cărarea e strâmtălanţul scurt

o smucitură,imi muşc limba-n gurăinima-n mine tresare:

„m-ai scos la plimbare!”...........................30.01.08...............

137. Iubind te-ai apropiat de mineşi mi-ai atins sufletulcu şoaptele inimii talel-ai făcut să înfloreascăasemeni unui boboc de floarece tânjea după razele soareluimi-ai mângâiat petaleleşi mi-ai sorbit parfumulabia născutsub atingerea privirilor tale şi-o lacrimă

108

un bob de chihlimbara înflorit timidcerându-se culeasă... un dar, pentru sufletul tău.................03.02.08............138. chemare

nu am sa vin...glasul tău mă va chemaca tânguirea unei corzi de violinăce suspinăde dorul mut al unui răsăritneâmplinit

nu am să vin...trupul meu va exploda în muguri de dorinţă,luând fiinţăca un stigmat, arsura primului sărutîncă nenăscut

stiu ca pasii tai te vor calauzi spre mine,inima mea te cheama...

şi-atunci... te voi iubicu apusuri de soareprăvălite peste oceanul sufletului tăuîn cascade de lavăfierbintefără cuvinte

109

cu inocenţa stropilor de rouăce dimineaţa meaţi-i scutură pe pleoapevrând să-ţi adapecerul necuprinsîn care chipul meurăsare

cu adierea de zefirpresărându-mi frunzelepeste trupul tăusăruturi virgineşi şoapte... şi suspine...chemare...

........................04.02.08................139. Când te privesc

peste suspinele frânteale sufletului tăuinima mea păşeştepe vârful degetelorsă nu mai doară

iar ochii meiferestre ale timpuluifăclii de cearăcu lacrimi încremenitepe obrazul tristeţii

devin clepsidre cristalineîn care tu te strecoriîn pulbere de sorisprijinindu-ţi bărbia

110

în căuşul dragostei mele.................04.02.08................

140. Fără cuvinte m-am apropiat de marginea sufletului meuşi am privit in abisla tumultul din adancuri

s-au rupt zăgazurileşi ploi de primăvarăşi-au revărsat malurilepeste muguri proaspăt pocnind a culoare

cărând noroaietorente de ploaiese reped în pântecul adânculuimistuite de vinovaţie

au măturat în caleşoapte şi suspineca apoi să ţâşneascăîn ochiuri de apă sărată

lacrimi limpeziparcă cerşind iertarefără cuvinte.........................05.02.08...............

141. La plimbare cu mine Sunt în parc, pe malul apei. E linişte şi se aude doar ecoul paşilor peste zgomotul surd provocat de tumultul

111

din inima mea. Pe aleile pustii, lampioanele alungesc umbrele răstignite ale copacilor, peste luciul tainic al apei. Îmi privesc sufletul şi-l întreb „de ce?”iar bătăile inimii îmi răspund „pentru că iubeşti!”. O lacrimă se strecoară timid peste urmele tristeţii,încercând să le şteargă. Din păpuriş, se aude strigătul ascuţital unei păsări de noapte.În faţa mea, doi îndragostiţi păşesc pierduţi într-o lungă îmbrăţişare. Mi-e dor de viaţa mea,nenăscută încă.........................05.02.08....................

142. Mi-e gandul...mi-e gândul lava ce curgelăsând urme-adânciîn sufletul meu

mă arde părerea de răua cuvintelor rostitece nu mai pot fi luate înapoi

ieri, încă eram doidar azi...mi-e sufletul pustiue târziu...

112

prea târziu

cărarea din lumea de viss-a pierdut în abislăsând în urmă durere şi numai pustiu

privesc cum piereîntreaga mea galaxiede sori şi stele planetepurtând verighete

o umbră curgând pe peretefăr’ a lăsa nici o urmăci doar o cumplită răcealăo tăcere de smoală

şi-un gând, de spini chinuit:deşi n-am vrut, te-am rănitţi-am bântuitca o furtună, grădina sufletului, plină de flori, pentru mine născute

şi lacrimi târzii bat la porţi încuiatedupă ziduri se-ascund răni despuiatede puterea de-a fi

şi totul se conjugă la trecutpăşind în vers mutcăci pentr-un dans

113

e nevoie de doiiar noi...............................19.03.08.................

143. Urmeas vrea sa pot, sa-ti vindec tristetea cu-n sarut, dar glasul mi-e mut si suspin a neputinta

as vrea sa fiu balsam, sa-ti fiu leac,dar se pare, ca nu pot sa aduc vindecare,

sunt doar un izvor de durere si privesc in causul palmelor cum piere planeta mea de vis

topita de propriile-mi lacrimi

fictiv paradiscladit pe nisipul incinsal tarmului meu de suflet

doar urmele talpilor goalecalcand pe cochiliile parasitepier maturate de valuriiluzii de pene vopsite

ce se credeau aripisi incercau sa zboarespre inaltimile ravnite

114

regretabila eroare.....................19.03.08.............

144. A fost odată Am avut în căuşul palmelorîntreg universulcăci tu îmi dăruiseşiinima ta

mă credeam mai presus de astremai presus de viaţădincolo de tot ce avea limiteexistând

dragostea tamă făcea să ating cu mânacumpăna norilorrostind a ploaielacrimi de cuvinte

ai dăltuit în minefemeia ce încă nu se născusei-ai dat un chipşi-o simţire

m-ai scos din blocul de piatrăîn care dormeamm-ai luat de mânăşi mi-ai dăruit o lumelumea ta

păşeam prin eaplină de uimirecu ochii marişi sufletul plin

115

de tine

dar într-o ziam privit în oglindă

în valurile eitu te zbăteai de moarteiar eu... priveam...de departe

am vrut să-ntind mânasă te scot din apesă te aduc aproape

dar nu eram decâto stâncă spălată de apeiar valurile îmi înlănţuiau glezneleizbind sălbatec

bătându-şi parcă jocde neputinţa mea

am avut în căuşul palmelorîntreg universulcăci tu îmi dăruiseşiinima ta

dar acum... e târziu...printre degete răsfiratese preling fire de nisipşoptind

„a fost odată...”....................23.03.08..............

116

145. Suflete pereche Se pare că suntem suflete perechetu şi cu minenumele tău e tristeţeşi mă însoţeşti ca o umbră fidelăîn toate dimineţile meleparalele

doar noaptea, câteodatăse pare că ieşi niţella plimbareşi mă laşi să respir

ciudat trandafire sufletul ăsta al meude un sângeriu catifelatdar cu spiniipe dinăuntru

acum ştiude ce e sângeriu..........................25.03.08..........

146. Ştiu Am vrut să-ţi spun„bună dimineaţa”dar se parecă ai ieşit la plimbaremai devreme

am găsit gol

117

căuşul palmelor din careîmi sorbeam cu nesaţpână la zaţcafeaua

ştiu că e târziunu mai vii

mai staucât să inspir încă odatăamintireaparfumului tăude dragostecurată........................25.03.08.............

147. Banalitate Sufletul meu e nefericitdar nu are timpde chestiuni minore

e ocupatsă se spelede toate visele melece l-au invadatsufocatsperiat

lucruri banalecum ar fi să alergcu picioarele goaleprin roua dimineţii

le au doar poeţii

118

în lumea lor de fantasmecladităpe aburi de ceaţă

o dimineaţăîn care chipul tăusă-mi surâdăcănd ferestele ochilor mei se deschid

e doar un dor lichidrisipitprintre degetele răsfirateale timpuluitâlhar la drumul mare

ce cumplită eroare!......................25.03.08..............

148. Marea moartă Azi mi-au adus sufletul de la reşapat...l-am privit îndelung şi încercamsă recunosc măcar o frânturădin ceea ce ştiam că suntdar...

se parec-a fost dungatdin cap până-n picioareşi-n loc de gură era un ţugui ostenitde uimit

în locul ochilor erau izvoarefără culoare

119

săratedureri lichefiateplângând spre picioarefiloane de sare

şi-am ştiut...e marea moartă...............................28.03.08...........

149. Cine iubeşte şi lasă Cine iubeşte şi lasănu-i mai trebuie pedeapsăcăci nu e blestem mai maredecât dragostea ce doare

decât dorul ne-mplinitşi cuvântul nerostitdecât clipa mult visatace nu va fi niciodată

c-au rămas lacrimi uscateşi buze nesărutatesuflet gol şi aripi frânteglas ce nu poate să cânte

şi sufletul blestematsă nu uite niciodat’ci să-l ardă-un dor nestinsşi-un sfârşit de necuprins................................28.03.08...................

150. Tăcere s-a lăsat dintr-o datăo tăcere adâncănu ştiu...sufletul meu a amuţit

120

sau inima, inima mea a încetat să mai batăsau poate... am surzitşi nu mai pot auzi

liniştea tace mă umplea de sunetenecântate încă de nici o vioară

dar strunele mele s-au ruptîntinse între două capete de vreme

născute prea devremeatinse prea târziu

e pustiuşi cumplită tăcerece naşte durere......................29.03.08.....................

151. Se spune Se spune ca dragostea rămâne în picioareşi după ce torentes-au năpustit tălăzuindpeste sufletele noastre inlantuiteca două stânci izbite de valuri furioase...dar se pareca fiecare val smulge un coralşi după un timpşi cea mai tare stâncăe înghiţită

121

de apa adâncăşi rămândoar colţi ascuţiţişi răniţice nu-şi mai amintesccum a început odiseearămân doar două sufletesleite de visezdrobitece nu mai au puterea de-a merge mai departecuprinse de-o răceală de moartece nu mai ştiu conjugaverbul „a fi”decât la trecutşi totul e mutcălătorind inertîn deşert.....................................30.03.08...............

152. Spune-mi Spune-mi ceva... ceva ce-ar trebui să ştiu...spune-mi că nu e prea târziu

spune-mi că marea nu-i atât de-adâncăşi că picioarele-mi de stâncă

înlănţuite-n alge şi corali

mai pot lăsa urme de sarepe dunga ţărmului de mare

şi mai spune-mi... sau poate-i prea devreme...

122

căci pentru fiecare lucru este-o vreme................................31.03.08.....................

153. E mută pădurea E mută pădureaadormităîmpietrită

i-a secat izvorulcălătorul

păsări încremenitecu aripile întinsevătuite

între cer şi pământcu trilul mutabea-nceput

stau să cadăcăci au uitatzboruliar la rădăcina copacilora fost înfiptă securea

e mută pădurea............................01.04.08.................

154. Sala paşilor pierduţi Pe coridoare, tăcutîn veşminte lungicu aripile atârnatealunecă păsări negreciudate

urmate de stoluri

123

de prometei înlănţuiţi de propriile stâncicu răni adânci

sângerânde

un oftat, un suspin, o ocarăcine spunea că viaţa e uşoară?

Cei mai mulţi cu ochii goi, tăcuţise târăsc muţiprin sala paşilor pierduţi .....................01.04.08.................

155. Basic instinct Îmi observ într-o plăcută contemplarepisica

care pareîncremenită în visare

atât de blândăde suavăca o floare

pătrunsă de o linişte adâncăochii ficşi înremeniţia stâncă

lăbuţe moi de catifeaîn careascuţite ghiarec-o singură mişcare

124

transformă peisajulîn mâncare

ce schimbare...............................01.04.08..............

156. „ups... I did it again!” mi-am dat întâlnire cu minela cafeneaua din colţora opt îţi convine?Merci, deci rămâne stabilit

mi-am învelitîn hârtie de ziarsentimentele aşezate între două felii de frustrareşi-am ieşit

mi-am scos la plimbarela aerisitsufletul vătuit...măsură de precauţiecăci inima meas-a apucat de percuţie

e ora optprintre aburi de cafeaşi fum de ţigarăar trebui să aparăeul meu

aştept,academicul sfert a trecutdupă încă o cafea

125

eul meu îmi apareşoptindu-mi la ureche-un vechi refren:

„ups... I did it again!”........................05.04.08.......................

157. Lipseşte Ştii... chestia aia care atât de mult ne lipseşteşi fără de carenu existăo bună relaţionarese numeşte...

comunicare.........................05.04.08..........

158. În oglindă Ce chestie inutilă,infantilăsă cred că se mai poate,mai există,o pată de iubirepe luciul oglinziiîn care sufletul meudeformatuscatdrenat de lacrimiîşi priveşte tristeţea

era doar o pată de coclealăun fel de aburealăamprentă a timpului pierdutcu chestii banalestereotipiidezvoltate intempestiv

126

fără motiv

iubirea...e pentru cei ce nu privesc în oglindă..............................05.04.08................

159. Stânca Pe coama unui val călătorescspre ţărmul ce mă cheamă,e poate-acel liman ce mi-l dorescsau un alt vis ce-l dau tristeţii vamă.

Privesc spre orizont...e-aşa departeiar apa a atâta de adancă.Parcă mă cuprinde-un somn de moarte,de ţărm un drum lung mă desparteşi mă transform încet... în stâncă...............................09.04.08.............

160. Ca Phoenix Am deschis brusc ochiiun val fierbintemă împingeţâşnesc înaintecu braţele-ntinse a aripi

un ţipăt îmi sfâşie ceruldin pene îmi scutur cenuşaspre înălţimi îmi iau zborulun zbor flămândîmi amintesc de un cândvade un sfârşit cuprins de flăcăride-un somn adâncde o pecete

127

apoio rază jucăuşăce mi-a şoptit cuvântulrenaşteriidin propria cenuşă................................09.04.08..........

161. Şoaptele tale şoaptele tale...ce dor mi-a fost să le audsusurul blândcurgând agaleprintre malurile sufletului meu

ştiu... se reped la valeşi nu le pot oprizăgazurile meledin firave petalepulbere de stele

şoaptele tale...ce dor mi-a fost.............................10.04.08.............

162. Tentativă Ţi-am schimbat numele crezândcă de-ţi voi spune întunericnu-mi vei mai fi lumină

dar razele tale, adâncîn inimă-mi pătrundstalactite-ncremenite

la cumpăna dintre vise........................13.04.08...................

128

163. Intervenţie nereuşită mi-ai rămas amprentă pe pleoapesăruturile tale încă mai aleargăatingeri fierbinţi pe-ale trupului clape

şi corzi vibrând a simfonii neterminatedesprind petale, una câte unade amintiri ce nu se vor uitate

iar într-un colţ ascet de penitenţăîmi zace sufletul străpuns pe-altardrenat meticulos de propria-i esenţă

ce coincidenţă...

mă privesc din partea cealaltă a oglinziicăutând răspunsuri la întrebareape care nu am îndrăznit ca să o pun

nu fii tristă... un om bunse va găsi să verse-o lacrimă fierbintepentru cea care-ai fost înainte...........................13.04.08..................

164. Tărâmul iluziilorTe privesc în oglinda de apede departe deşi-mi eşti aproapete prelingi sărat printre pleoapebătăi de-aripi ce vor să scape

ne-am creat constelaţii hibrideclădind pe nisipuri, casteleşi o clipă-am păşit printre elemagie-n cristale lichide.......................13.04.08.............

129

165. De dincolo de...

Te priveam cum dormi si o lacrima agale s-a strecurat printre pleoape inflorind petale pe perina ta. Am incercat sa te trezesc sa iti soptesc dar cantecul meu ramanea fara raspuns. Poate nu era de-ajuns... Ma aflu in fata ta, ma privesti si-ti aud suspinul soptindu-mi numele a dor si nu-nteleg de ce... Printre soaptele tale murmurate imi spui ca sunt departe... am plecat te-am lasat cu sufletul frant la pamant, desi eu sunt langa tine. Intind mana sa-ti ridic suvita din ochii-ntunecati, sa o dau la o parte si ma cuprinde o raceala de moarte caci bratele mele sunt de fum... si incep sa inteleg de ce ma simt ca dincolo de poarta:

130

desi ma aflu-n fata ta, pentru tine sunt moarta

.......................14.04.08................

166. Amprentă pe retină Mi te-ai cuibărit sub pleoapeîn cercul de apeal sufletului meuca să te am mereuaproape. .............................22.04.08.................

167. Tristeţe mi-e toamnă-n primăvara astape alei îmi curg frunzele rănitede verdele crudmugurii îmi pleznesc pe dinăuntruzadarnic izbind în coja crăpatămi-au plecat păsările, călătoarelecuiburile goale, atârnăca nişte aripi frântee cenuşiu apusul peste careîşi pleacă geana obosităziua de mâine...........................23.04.08...........

168. Şi mai spune-mi, mai şopteşte-mi Mai sărută-mi gându-n noaptecu buze fierbinţişi mai spune-mi, mai şopteşte-mitainice dorinţimă poartă peste visecu aripi de focfă-mă scrum şi-apoi... adieca să-ţi port noroc

şi mai spune-mi, mai şopteşte-mi...

131

.............................25.04.08..............169. Introspectivă

Am privit în oală...mintea-mi era goalănu găseam nici măcar o idee

am căutat o cheiesă descuicămara sufletului

dar uşa era descuiatăce nevoie ciudatăsă intru şi să scotocesc

printre file nescrise pătate de viseşi sertare

le deschid... şi doareatâtea sentimente adunatenesortate

cad toate peste mine, grămadăadevărată şaradă

cu iz de tristeţeşi fiori de primăvară

aşa că ies afarăşi răsucesc în broască, cheia

doar asta era ideea.......................30.04.08.....................

132

170. Un simplu om Nu sunt decât un simplu omiar de-am crezut vre-odatăcă pot mai multdecât umila-mi carne poate,n-a fost decât stupidă vanitate.

Nu pot nimic mai mult şi nici mai bineci poate mai puţinmult mai puţin decâtcredeam că se cuvine.

Şi dintr-un universajung să fiu doar un atompierdut într-un imens oceandescoperind într-un finalcă sunt doar om...........................02,05.08...........

171. Tăcerea? Tăcerea e cea ce macină durereaşi sapă tot mai adâncla rădăcina sufletului

E lama ce taie curatnu lasă nici o picăturăsă se risipeascătotul moare tăcutîn urma unui sărutal îngerului umbrelor

Tăcerea e finalul cel mai nefericital celor care s-au iubitmăcar o clipă

133

în imensul infinit..............................02.05.08..............

172. Tăcerea II Tăcerea?Am învăţat s-o preţuiescE momentul în care tot ce era în jurul meus-a prăbuşit în neantm-am trezit suspendatăla graniţa dintre spaţiu şi timpiar clipa a rămas încremenită în cădereAtunci, am putut percepetumultul din inima meace băteanebuneştecertându-măpentru tot ce n-am auzitcând ea îmi tot şoptea...îmi şoptea...Apoi, în tăcerea dintre clipeam început să iubesc şoapta inimii melece se auzea tot mai tareîn timp ce totul în jurul meuera doar un zgomotfără valoareTăcerea?se învaţă!............................03.05.08.................

173. Te-am pierdut... sufletul meu tânjeşte după căldura razelor cu care mă mângâiai

134

cu buzele tale fierbinţiîmi încălzeai petalelece se defăceau una câte unacăzându-mi la picioare

iar ochii... ochii tăiîmi înfloreau grădinaîn culorile curcubeuluice-ţi însoţea surâsul

mi-e dor... mi-e dor deşoaptele tale de iubirefluviu ce-mi inunda fiinţaşi-mi dădea viaţă

ştiu... te-am pierdutînainte de-a mă topiîn strânsoarea braţelor tale...mult prea înainte......................................................

174. Pe-o sigură strună Sunt o vioară-a cărei corzis-au rupt pe rânduna câte unatotuşi sufletul meu prăbuşit în deşertsub o dunăcontinuă să cântepe-o singură strună

probabil la felurlă lupii la lunăîn nopţile târziipustii

135

îngheţate

iar luna impasibil străluceştestârnind stranii vibraţii printre constelaţiirascolind adâncurile măriişi intrând în graţiicelor ce nu au decât o strună

ca să se tânguie la lună............................16.05.08..............

175. Fără oprire Cine-ar putea să-mi ascultetumultul sufletuluiasemeni vuietului mării izbindu-se de stânci

când răni adâncispălate de lacrima săratăîşi strigă durerea

răspunde ecoulîntors înapoicu pumnii goi

şi merg mai departe...păşesc înaintecu tălpile goalecălcând peste vise

păşesc...păşescn-am să mă oprescnici atunci când drumul se va sfârşi

136

căci mi-e teamăde-am să mă opresc...va trebui să gândescsă-mi amintesc..............................16.05.08............

176. Cuib de cuc Mă iartă floare de cireşmă iartă că am dat iar greşte-am înflorit, dar prea târziumi-e sufletul din nou pustiu

căci florile-ţi s-au risipitîn arşiţa de la zenitla rădăcini nu te-am udatizvorul îmi era secat

îţi privesc trupul despuiatde visele ce le-ai visate toamna, frunzele se duciar eu... sunt tot un cuib de cuc. ..................................16.05.08...........

177. Descântec n-am să mai plec iubito,deşi cărări în noapteşi-acum îmi sunt croite

n-am să mai plec,doar lacrima din şoapteîmi umezeşte clipele pierite

când te-am rănitcu dorul meu de ducăşi cu-n surâs spuneam

137

c-am să revin

mi-a rămas în suflet ca un spinal tău suspin, ascunsîntre petale de mângâieri

nerostite dureriadunate-n pupila-ţi de tăciuneplângând a rugăciune

un fir de rozmarinunul de pelinîmplinit în chin.....................26.05.08..............

178. Zbor de fluturi m-am plecat pe genunchipentru-a culege cioburileviselor mele

le adunam, unul câte unulcăuş cât mai aproape de inimă

nădăjduind ca bătăile eisă le readucă culoareaîn obraji

şi zâmbetul, acel zâmbet ca zbaterea de aripi a fluturilor răsfăţaţi

o lacrimă târziesărută tot ce-a vrut să fieşi încă doare...

138

..................30.05.08.............179. La capătul tăcerii

Aici, la capătul tăceriiunde cuvintele se sparg dincolo de ferestrele închise,se pare că timpul e mutşi fără culoare

zbaterea de aripigest inutilprin noaptea de catran

ai spune că totul e în van

aici, la capătul tăceriie viuapusul sângeriu

dăm vamă dureriice naşte şi pleacă mai departe invariabil rămânemcu braţele pline

îmbogăţiţi de ce-a fost ieri,mai înţelepţi şi mai tăcuţipe mâine...........................11.06.08................

180. Oglinzi paralele m-am aplecat asupra mea m-am privitîn oglinda tremurătoarea sufletului

ape-ntunecate

139

şoptesc concentrice durericioburi de ierice le culeg zadarnicdin adâncuri

am încercat să fiucrezând că încă nu-i târziuizvorul tău de apă vieţâşnind din cremenea albastră

dar valurile m-au adus la ţărmcu scoici în pleteşi braţe de alge pustii

a pierit... a secat fântânaîn care mă scăldaişi-a rămas doar gustul amintiriicu iz uşor de mucegaişi-am înţeles...nu poţi trăi ce nu mai ai.................14.06.08............

181. Amurgul Amurguleste sărutul soarelui cu mareaclipa ce primeşte-mbrăţişarea...buze fierbinţi ating răcoareavalurilor ce îşi schimbă-ncet culoarea

amurguleste ziua care moaree noaptea ce se naşte în splendoareîn dansul de lumini şi de culoare

140

amurguleste timpul ce se naştedin pârga unor clipe ce-au trecute floarea care trebuie să moarăe rana care trebuie să doarăeste al anilor tribute un sfârşit şi-un început

e-nţelepciunea zilei, adunatăe înc-o lecţie-nvăţatăeste magia lui „a fost odată”............16.06.08.....................

182. Plouă-ntruna Pe vremea cand eram numai noi doiîn universul pustiit de clipesi ne iubeam nebuni printre aripede ingeri uzi ce se-ascundeau de ploi

timpul încremenise peste pleoapece nu mai indrăzneau ca să clipeascădin noapte zorii nu voiau să nascăştiindu-ne atâta de aproape

cu razele-i de-argint, geloasă, lunane-nveşmânta-n mătase de coconşi se-auzea doar plânsul monotonal ploii ce ne urmărea întruna....................................18.06.08............

183. Raze de soare Ai trezit atâtea anotimpuriîn sufletul meu

mi-ai rupt zăgazul ploilor

141

ce le credeam secatede-atâtea lacrimineudate

mi-ai răscolit ninsoriletroienindu-mi cărărilece duceau înapoideparte de noi

mi-ai scuturat frunzele, dezgolindu-măde trecerea vremiicenuşă nerisipită încăa nemplinitelor visări

mi-ai presărat pe pleoape răsăriturideschizându-mi zoriiîn zâmbete largide luminănăscute la orizontul nemărginirii

mi-ai aşezat pe sâniapusuri sângeriiclocotitoarescăldate în primele nuanţeale nopţii

mi-ai înflorit în gradina sufletuluitoate sentimentele pe carele credeam pierdutele-ai dat lumină şi culoare,viaţă

şi le-ai făcut să se reverse

142

peste tinesoarele inimii mele..........................20.06.08...........

184. Eu sunt Eu suntizvorul care curgepeste sufletrascolindu-i nisipulprivirea ce cu dragmangaie chipulfiorul de racoarece strabatetrupul incinssunt culoareatunci cand totu-i cenusiusunt viscand e tarziusi pleoapa nu vrea s-odihneascasunt stanca-n care valulrepede furiossa te izbeascasunt cantecul pe-o struna de vioaracand afarae totul taceresi-n sufletnumai dureresunt zambetulpe-un colt de buza infloritin timp ce lacrimiinca mai pang a tristeteun ciob de diamant uitatintr-o montura de faiantamai sunt... atatea rasarituri...

143

numele meu estesperanta...........................01.07.08....................

185. buna seara iubite Alo! buna seara iubite! Te-asteptam... stiu e tarziu priveam pe geam cu capul rezimat in palma, felinarul din strada tacuta ascultam bataia muta a razelor de luna in fereastra si aripile mele calatoarele erau in drum spre tine purtand cu ele sarutul meu de noapte buna le asteptam sa-mi spuna...

sa-mi spuna chipul tau

mi-e dor si doare adancul cand nu esti langa mine sa-mi impletesti surasul cu suspine sa ma-nvelesti cu privirile tale de povesti

144

si petale

Ma iubesti? E cantecul meu favorit de somn usor stiai ca nu pot adormi ca mi-e dor si te-astept

sa nu uiti niciodata sa mi-o spui...................................03.07.08..........................

186. Final M-ai sunat? Intr-adevar, eram plecata m-ai cautat? pe ce motiv, nu ti-am mai spus de-atatea ori, nu doar odata? s-a terminat! ce ar mai fi de adaugat? regrete? niciodata! a fost frumos, chiar distractiv, pe undeva si instructiv, a fost cochetarie de salon dadea bon ton si-n plus a fost interesant erai galant stiai cum se trateaza o femeie... ma-ntrebi de cheie?

145

am lasat-o pe hol sub ghiveci impreuna cu cateva petale

m-am gandit c-ai sa treci sa-ti iei visele reci sperantele goale si iubirea aceea naiva plutind in deriva cele cateva carti cu file inca albe pe care sperai sa le scriem impreuna mai ia-ti si motanul tau artagos ce miauna nebun de cand nu mai vii

n-am sa-i duc lipsa nici lui nici umbrelei din cui. s-o duci acasa e prea sfioasa pentru decorul meu oricum fac doi pasi pan' la masina erau prostesti plimbarile prin ploaie apa curgea siroaie peste zambetele noastre doi nebuni intr-o zi de luni pasind prin baltoace incercand sa mai joace jocul acela prostesc infantil numit iubire

146

inutil e prea tarziu cenusa acopere totul doar talpile mele mai lasa urme pe jarul inca mocnit

n-a fost nimic, asa sa stii!!!!

nu vei afla nicicand cat te-am iubit................................03.07.08....................

187. Pasii mei Mai stii? Atunci cand ai plecat mi-ai spus ca aerul e mai curat fara mine cerul mai senin, apoi putin cate putin te-ai departat de cupa-mi de pelin

petalele care-mi ningeau prin par au ramas doar frunze uscate purtate de vant, pe trotoare, spulberate

printre degete rasfirate s-au pierdut atatea clipe,

147

mai sti clipele acelea ce opreau timpu-n loc inima-nceta sa mai bata universul se topea de-odata

nu este dor atat de mare incat, golit de sine sa daruiasca fara suspine lipsit de frustrare

astfel sa iubeasca

am sa culeg doar clipele sirag de perle sa le port aproape de inima mea

cu degetul la gura soptesc pasilor sa mearga mai departe fara zgomot sa nu trezeasca monstrul adormit in leaganul suspinelor

nu-l vreau tovaras de drum.........................................04.07.08........

188. Parfum de tei Mai stii... mai stii parfumul teilor din noptile tarzii petrecute sus la mansarda?

148

prin geamul oval cerul clipea complice scuturandu-si genele în florile de tei care ningeau peste sufletele noastre inlantuite

pe strada se stingeau felinare se facea dimineata iar noi ne depanam amorul printre ploi de meteori

uneori tresaream

ma durea iubirea ce-o simteam ca pe-o teama

plangeam despartirea zorilor de noaptea fierbinte

taceam... taceam atatea cuvinte ce voiau sa alinte nu sa doara...

eram

149

o biata vioara a carei strune isi pierdusera arcusul cântau mute

iar florile de tei ningeau tacute peste umerii mei imbracandu-ma in privirile tale...

Mai stii... mai stii parfumul teilor din noptile tarzii petrecute sus la mansarda?.........08.07.08................................

189. Sufletu-mi floare Deschide-mipetală cu petalăsufletul floare

sărută-mi umerii goişi nu lăsaaripile-mi de smoală,blestem de ursitoare,să fie între noi,zbor

sângerezi?

spinii durerii melecrescuţi pe dinăuntru,ţi-au străpunstrupul de gânduri

150

cerându-i vamă

de ţi-e teamăia-mă de mânăpriveşte-mă-n ochii de viseportale deschisespre noi....................08.07.08.............

190. Pe lamă de cuţit Voiam sa stiu... de-am sa revinIti vei mai aminti de mine?De noptile prin tintirimCand ne iubeam infriguratiSorbind dintr-un pahar de vinIn cripta rece-mbratisati Uitand de morti, dar si de viiMai stii de noptile tarzii?

Mai stii de lama de cutitCe-am pus-o langa noptieraSpunandu-ti ca de ma iubestiDoar cu iubirea-ti efemeraSi-apoi sa pleci in drumul tauLasandu-ma in foc si paraNu am sa mai glumesc defelCi am sa-ti sar la jugulara?Ai ras atunci de felul meuDe a-ti arata simtireaAcum... acum iti amintesti,Sau mi-ai uitat iubirea?..............................................

191. Rănit din dragoste m-ai rănit... m-ai rănit cu visele talece mă stângeau în braţe posesiv

151

mă dor şi gândurile carenu mai puteau să zboareci naiv

ca fluturi cu aripi frântese zbăteau în palma tacăutând adăpostdar erau fără rostdezbrăcate de praful de stele

mi-ai făcut din dragostea taturn de fildes, fără ferestreşi m-ai iubit, da... m-ai iubitc-o dragoste cum nu mai estealta pe pământ

mă desfătai în mângâieri şoaptele tale... hrană pentru zeile picurai pe ochii meicând mă iubeaimă înălţaide atingeam cu mâna cerul

aveam brăţări de aur la picioarepe umerii goim-ai prins toate visele talevăl de noapte brodatcu sărutări

din depărtărizorii-şi scutură pleoapelechemându-mă pe numeeram luceafărul dimineţiimă cântau poeţii

152

iar ziua nu voia sa se nascăfără mine

printre suspinem-am dezbrăcat de tineţi-am pus pe frunte-o sărutareşi mi-am lăsat aripile să zboare

de câte ori voi răsărisă ştiica strălucescpentru tine.........................................

192. teatru de vară II Ştiu... ştiu că mă urăşti acumDar, opreşte-te o clipăDin drumDin alergareŞi fă-mi hatârul:

Iubeşte-mă un ceas,Ca şi cum am fi rămasUltimii pe TitanicIubeşte-mă vulcanicCu toată furia sfârşitului de timpCiudat anotimpPentru moarteDe departe Se-aud clopotele Ce ne-ngână ProhodulMiroase-a ţărânăLut şi iubire

153

Veşnică pomenire

Iubeşte-mă o secundă, ştiiClipa aceea suspendată-n veşniciiÎn care parfumul exoticŞi gustul de sarePrind conturŞi culoareAcea primă clipă ce n-a avut nici o şansăSă se nascăŞi-a muritNe-mplinităPurtând pe buze Veşnicul regretNeşoptit

Iubeşte-mă cu urăCu pumnul încleştatÎn cearceful udatDe lacrimiŞi sângeIubeşte-mă compliceCăci împreună am ucisAcel noviceParadisNăscut cândvaPe-o margine de vis

Acum stăm la zid amândoiCu mâinile legateO panglică neagră pe ochiGenuni condamnateLa veşnic-amintire

154

Mă urăşti? Mă iubeşti?Mai contează?Prin aer valseazăRâsetele celor ce asistăHilarLa parodie

Pe scenăDoar tu şi euŞi felinarul careClipeşte compliceE tot mai răcoareSe pareIntrăm în era glaciarăIar noiSuntem doar bieteMarioneteLegate cu sfoarăMă mai iubeşti?Fii serios!Suntem doar cârpeÎndesate cu vatăCe zac pe caldarâmNu putemNici măcar să urâm!.......................17.07.08................

193. Oglinzi distorsionate

Ştii ce-am înţeles din toate vorbele de-ocarăce mi le-ai aruncat aseară în obraz,

155

Când răsuceai atât de mânioscuvintele pumnaleîn sufletu-mi căzut pe josspunându-i să se scoale?

Ştiu, nu ai terminat,mai sunt de cosmeticizatcâteva rănice încă sângerează,ţie-ţi mai e seteiar ce-i mai bunabea acum urmează?

Ştii ce-am înţelesdin furia cu care îmi vorbeştiprintre blestemele lumeştişi vorbele duhovniceştispunându-mi ce crezi tu că suntşi arătându-mi cine eşti?

Am înţeles că...încă mă iubeşti!......................................

194. Repetabila greşeală Ai vrea să mă iubeşti – îmi spui – cu toată patima din tineaşa cum m-ai iubit mereucă alta n-a mai fost ca mine!

M-ai născocit cu fiece secundăca pe-o zeiţă fără de egalnici Venus nu era ca mineelixir universal....

156

eram lumină-n întunericşi-ţi străluceam adânc în visiar lumea ta cu mine era cântecşi te credeai în paradis....

Te-auzi ce spui? Ai luat o clipă seamacă m-ai creat din nou, în mintea tacând eu eram o simplă Evănu visul tău pe canava?

m-ai ridicat la rangul de zeiţăcând eram doar un simplu om,m-ai născocit în vise şi poememi-ai ridicat în tine-un dom...

şi-acum... îmi spui că sunt o amăgire...iar tu marionetă-n mâna mea...că te-am minţit, iar scena de iubireera doar broderie-n catifea

totul a fost numai butaforiece focul tău a transformat-o-n scrum,priveşte! Oare eu am scris scenariul?Sunt eu cea care trag cortina-acum?

Ai îngheţat văzându-mă femeie,cu slăbiciuni şi patimi şi dureri,credeai că sunt un înger, o lumină,dar astăzi nu mai sunt ce am fost ieri.

De te-am dezamăgit, a cui e vina?m-ai aşezat mai sus decât eram.Acum, priveşti în bezna ce se lasă,cu capul rezemat în cot, pe geam...

157

.....................................195. Clipa - săgeată

Cine poate opri clipa,sol al vremelnicieislobozit din arcul timpuluispre veşnicii?

Odată pornitănu se va opri decât la ţintă.

Ce contează că treceprin inima mea?.................22.07.08.............

196. Poate ca ar trebui...

m-asculţi? sau e doar vântul ce şopteşte printre frunzele copacilor mai ştii? poemele târzii ce nu voiai să le mai scrii pagini albe din aripi de fluturi rătăciţi prea aproape de marginile tăcerii mi-e pana uscată-n călimară uimiţi de pe tărâmul durerii se strecoară...

stai...

poate că ar trebui să închid uşa şi să merg mai departe

158

fără să privesc înapoi să scriu o nouă carte ridicând din colb mănuşa aruncată pentru noi

nu te amăgi... verbul a fi se conjugă şi la persoana întâia prezent

197. Adevărată belea mi-am spoit cu catran soriice-mi deranjau somulaşezat între perne de vată

doar o ciocolatăfierbinteîmi mai putea trezi interesuldezbrăcat dejapregătit de culcare

ciudata licoareîmi vorbeşte despre tinedulcegărie închisă la culoareameţitoareîn aromă şi gustde... buzele tale...adevărată belea

mai bine trec pe cafea!.......................22.07.08..............

198. Repetabilă tentaţie (divorţ de catifea)

159

Parfumulce mi l-ai pus aseară pe tâmpletrebuia să se întâmpleîn altă generaţie

repetabilă tentaţiesă culegi cu braţe de viscastaneledin paradis

miros de ambră şi santalpus sub radicalşi-mpărţit la doiun trifoicu patru foisă poarte norocaltcuiva

citaţielipită pe canavaîn culori de toamnăultimul termeno simplă afirmaţiecăzută bruscla căderea cortinei

aplauze ulterioare nu se primesc.................22.07.08.................

199. Aburi de absint Ai spus ceva?se parecă am plecat la culcareceva mai devreme

160

probleme?

Profa de mate e-n vacanţăeu am o restanţăla această materie

doar o periear mai putea să-mi cureţe creieriide... ce-a rămas

un popasla clinica de reşapatar fi indicatmăcar pe termen scurt

bifatpână la următoarea aplicaţieprea mare tentaţiesă verifici listacu cei admişipeste program

le pui un hamşi învaţă urgentstânga, dreapta, pe loc,cu puţin norocmai rămân nişte spaţiila fără frecvenţă

absenţăobligatorie!..................22.07.08................

161

200. visare Iubitul meu cu ochi de beznăîncinşi de jarul unei şoaptete-aştept cu sufletul scânteieca să te naşti în miez de noaptedin scrumul celei ce-a trecutşi-a ars ultima picătură.

Sărutul tău, peceţi de foccare mă sigilau pe gurăşi degetele-ţi de satince mă visau claviaturărecompuneau un vals divincleştar în sunet şi structură,ameţitor pocal de visece până-n zori se risipesc.

Dar nu apari, în bezna nopţiidoar doi luceferi strălucesc...............................30.07.07.............

201. Oare... Timpul, cu degete de clipe a bătut la ferestrele pleoapelor scuturând delicat picăturile aninate pe gene

plouase? sau... gustul sărat luneca alene către buzele arse de sete

de ce ţi-e dor? de mare... de valuri surori ce-mi prind în plete ghirlande cochete

162

brăţări de coral sângeriu

iar noaptea, târziu din spumă-mi fac veşmânt ce-l las să cadă la pământ sub clar de lună

cu tălpile goale-mi rostesc venirea înapoi dar valurile, geloase sărută-n urma mea nisipul

ciudat... mă privesc în oglinda de ape dar... nu-mi văd chipul

oare.....................02.08.08.................

202. O clipă doar... Aripile mele, păsări cântătoarele târăsc pe pământnu mai pot sa zboareau sufletul frântplumb turnat în forme străine

nu pot să fac decât ce se cuvinee pustiu în mineşi e frig

dar ştiue târziusă ne naştem pentru-un nou început

163

mi-e cântecul muteşti tot mai departecad frunze moartepe alei pustii

n-ai să mai vii

ai pus pecete păduriinici vântul...nici murmurul ierbiice răscolea pământulsub frământări de focnici gândul...

nu mai e locsub luna-nmărmurităşi lupii tac cu gâturile-ntinsesunt stinse orbitele ochilor magicupa de jad e golităde ultimul descântec

îmi înmoi trei degeteşi stropesc ultima şoaptăm-aşteaptăatâta tăcere

n-am să-ţi mai pot spunece ştii

doar nopţile târziile rog să mai amâneo clipă doarcât să...

164

..................06.08.08..............203. Moment funebru

Ştiupentru astfel de momentenu există cuvintenu-mi vine în mintenici un slogan înţeleptsimt doar în pieptacea durere care amorţeşteşi mă face să tacprăbuşită în minecu margini zdrenţuiteaşa cum se cuvinetăcerilor decenteîncremenite într-un zâmbet desuet

superb buchet,era pentru mine?Imi presari pe faţă petalepe braţele goaleiar pe buze un...pardon, a trecut!Se aruncă doar un pumn de ţărânăîn hăul de lutşi poate-o lacrimă fugarăştearsă pe furiş

„Odihnească-se-n pace”e cel mai bun afişpentru tot ce nu mai poate fi lumină„Sub lespedea de piatră zacece-a fost odată!”

e bine să fie uitată

165

...............06.08.08...................Adio, dar raman cu tine (nepublicabilă) Azi noapte cerulşi-a rupt zăgazul de apecurgându-mi pe pleoapeşiroaie voind să-mi adapedurerea

şi-am plâns...te-am rugat să mă laşisă nu mă opreştisă mă laşi să plângjelindu-mi tot sufletulnătângtu doar să mă priveştipriveghi în noapte târziepentru tot ce-a pieritşi n-a putut să fie

prăbuşită în minecu mâini ridicate spre cerîmi jeleam pruncul nenăscutprea-devreme pierdutlinţoliu de stele căzutpeste bătăile inimii mele

plângeam... printre genelicuriciîn jocul lor şăgalnicîmi spuneaucă tu vei rămâne aiciîn inima mea pentru veşnicie

166

plângi iubitolacrimile melesunt linţoliul de steleveşmânt pentru sufletul tău

oriunde vei finoi nu ne vom despărţiniciodatămereu ne-om întâlniîn nopţile târziipe planeta noastră de vise............................07.08.08........................

204. Ceas mistic Te-am scos pe câmpul meu de alizeeCa să culegem boabele de rouăDin ochii tăi ce m-au făcut femeieDin ochii mei şi braţele-amândouă

Liane ce voiau să te-nfăşoareSă-ţi spună că blestemul s-a-mplinit.Sub mângâierea razelor de lunăm-am preschimbat în înger împietrit

doar lacrimi mari, fierbinţi, brăzdau granitulmărturisind că încă mai existtu în genunchi, strângeai în braţe stâncaşoptind încet poemul nostru trist

lasă-mă să plâng în astă noapteşi mângâie-mi a inimii suspineia-mi capu-n mâini, sărută-mă pe buzeşi plângi şi tu alăturea de mine

când primii zori şi-or arăta destinul

167

eu voi fi doar o stâncă de granitdouă izvoare veşnic nesecatevor şoşpoti ce mult eu te-am iubit

iubito, mi-e durerea rădăcinăînfiptă-adânc în stânca ta de jalesimt crengile-mi cum te îmbrăţişeazăiar frunzele-mi foşnesc uşor pe poale

trecut-au vieţi şi atâtea anotimpuriîn nopţi târzii se-aude o chemarecând frunzele arţarului sălbatecpalmele-şi scaldă-n apa din izvoare............................. 08.08.08……………

205. În noaptea asta Iubitul meu în noaptea astaCad toate stelele din cermi-e-n beznă sufletul, iubiteşi simt cum mă topesc şi pier

Iubitul meu în noaptea astaÎţi număr clipele pe rândTu vei iubi acum pe altaIar ochii mei privesc plângând

Iubitul meu în noaptea astaIubeşte-mă în trupul eiIubeşte-mă ca niciodatăSărută-mi lacrimile.... vrei?

Iubitul meu, în noaptea astaParfumul meu să te-nfioareSă te mângâi cu-a mele viseDeşi mă pierd în depărtare

168

Iubitul meu... în noaptea asta...............08.08.08...................................

206. Pasărea spin mi-e sufletul un fulg lăsat să zboareplutind în universul infinitnici nu trăieşte, nici nu moaree un perpetuum asfinţit

cuvintele-mi se sting încet pe buzeacorduri triste ale unei simfoniinăscută din catrenele optuzece-mi lăcrimau în nopţile târzii

aducerile-aminte-mi sunt petalestrivite între file de caietdeşi le-am scris, rămas-au doar foi goaledintr-un roman cu aer desuet

cântecul meu e zbatere de pleoapee tril ce-l cântă doar pasărea spinde am să-l cânt, sfârşitul mi-e aproapemi-am împlinit al zilelor destin........................08.08.08........................

207. Când sufletul tace Când sufletul taceBat clopotele inimii a jaleLitanii se-nalţă încetMurmurând a suspineIar dintre ruineCu-n voal desuetŞi-un aer cochetMă ridic eu din mine

169

Bântuind pe alei

Mă ning flori de teiCu tălpile goalePăşesc peste cuvinteDeşi sângerezAdun cioburi de silabeCa să pun o întrebareMă doareDar vreau să ştiuDeşi e târziu

Suflete, poţi să-mi spuiCe n-ai spus nimănui

De unde atâta durere?Am auzit un suspinIar restul... e tăcere....................08.08.08...........

208. sa stii sa plangi....

am plans de-atatea oriincat mi-e plin de norisub pleoape

mai tarziu sau mai aproaperatacind printre strainifiloni de sare prins-au radaciniin adancul sufletului lacrimi uscate in desertul aridstalactite infipte perfidin bolta de ganduri

170

privind printre randurim-am cautat pe hartaeram... marea moarta..................11.08.08..............

209. Vorbe...Prieten drag, în viaţa asta toateau preţul lor şi timpului dau vamăce scoţi pe gură, iute se socoateşi pentru fiece ai să dai samă

iar de îţi faci din teamă sfetnicdoar haosul te mai cuprindepentru nimic nu mai eşti vrednicoricin' te cumpără sau vinde

să nu-ţi fie tovarăş pripa,fiece zi are-un hotarnu poţi opri în zboru-i clipaiar s-o grăbeşti, e în zadar

zăbavnic fii să judeci omuladâncu-i nu-l poţi cercetaîl cântăreşti doar ca pe pomulce-l chibzui după roada sa

nu-ţi părăsi în grabă loculci mai adânc dă rădăciniacceptă că aşa e joculastăzi surâzi, mâine suspini

ca sa te-apropii de Luminăun Altul plăti pentru tineîn El înfige-ţi rădăcinăca să n-ai parte de suspine

171

iar timpul îşi va lua mereu obolulde zâmbet, lacrimi sau sudoaremi-am învăţat atât de bine rolul:de câte-ori cad, din nou sunt în picioare....................11.08.08.................

210. Fantasmele nopţiiSunt doar un abur pe întinderea de ape iar luna-mi ţese chipul din razele-argintii am fost un vis, o şoaptă, o clipă prea aproape de soarele fierbinte din verile târzii

mi-e cântul doar o coardă de vioară întinsă peste capeţi de clipe ce-au trecut cu aripile frânte doar sufletu-mi mai zboară străjer peste rotunduri de patimă şi lut

şi în lumina blândă a nopţilor senine prind formă străvezie pe-ntinderea de prund cu braţele întinse aş vrea să vin spre tine dar mersul mi-e zăbavnic şi-ncet iar mă scufund............................11.08.08...............

211. AcalmieFurtuna mea ascunsă în adâncuri,mi-ai răscolit din nou nisipul,ţi-ai repezit spre ţărmuri valul,lăsându-mi scoicile pustiialgele-ncâlcite-n plete,spuma nopţilor târziiiar acoperindu-ţi chipul

ţărmul meu mai poartă urmaviselor ce şi-au luat zborul

172

stol de păsări călătoarepescăruşi ce vor să zboarepeste zări, în depărtaresărutându-mi doar piciorulla plecare

şchiopătând, căci dorul doaremă îndepărtez de ape,valul tău îmi şterge pasul,tresărind, ţi-aud iar glasulce mă cheamă în vâltoaremai aproape... mai aproape....

urma mea-i o adierece-mi împrăştie parfumul,nimeni nu-mi mai ştie drumuldoar petale mai şoptescvechi poveşti cu-„a fost odată...”o furtună alizeeşi-n nisip, chip de femeie

val cu gust amar de sareîmbrăţişând ţărm şi mareizbind stânci în depărtare...............................13.08.08...................

212. Ritual păgânAzi, mi-am luat inima-n palmeam aşternut-o pe-o hârtie parfumatăcu penelul sufletului meuînmuiat în pulbere de stele

visele meleînghesuite-n vârful de argintse-mbulzeau toate-odată

173

să-şi tânguie jalea

lacrimi, dureri, suferinţi,patimi fierbinţi,au potopit hârtiapână când, sărmana,au năpădit-o picuri de sânge

plânge...

strigându-mi: opreşte!Priveşte!

Erai atât de viu, încât într-un târziucu mâini tremurândeştiind că doaream luat o lumânare

printre şoapte măruntete-am sărutat pe frunteam lăsat flacăra flămândăsă se înfrupte din hârtiace-ţi păstra, viemărturia

mi-a rămas în palmă doar scrum...acum... pot să-mi văd de drum.....................13.08.08..................

213. Roatam-au călcat în picioareturmele de gânduri călătoarecu coamele-n vântfrământând pământ

174

sub copite,pământul meuiubite,tărână din ţărână

o ploaie păgânăîmi înmoiaie lutulmâini, mâini străineplămădesc argila fierbinteamintindu-i de tine

roata... roata ast-ameţitoarenu mă lasăsă rămân în picioare

o voce se aude-n depărtare:„les jeux sont faites, rien ne vas plus!”..........................13.08.08..............................

214. Atlantida (undeva în adâncuri)Am cerut uitării să-şi înfigă pumnalele-n sufletul meusă mi-l lase sângerândpână se va goli de tine

printre suspinecredeam că mă voi ridicaşi voi merge mai departesau poate mai aproape de-o moartelentă... tcută...durere mutăasemeni unei scufundări în abisdestinul promisca soarta unei Atlantideghiare perfide

175

înfipte în sinesă uit de minesau de tine...

e acelaşi lucru

am privit în sufletu-mi oglindămi-am văzut chipul împietritcăuş de-aragonitgolitde rodul dureriia fost de-ajuns o adiereo şoaptă doarşi am văzut că e-n zadarsă-i dau uitării vamănu se poateca să mă smulg din mine

şi-atunci frumos, aşa cum se cuvinete-aşez în inima-mi culcuşşi te adorm cu şoapte de alintnu mă mai mintci ştiuvei fi acolo şi devreme şi târziumereu viu......................................

215. Mai lasă-măMai lasa-mă să te iubescnumai puţin, cât o durere nerostită,să beau din cupa de pelindulce amărui destinlacrimă nerisipită

176

mai lasă-mă acum să-ţi fiuo adiere pe la tâmplesă te ating, să fii iar viuşi-n jocul lor să se întâmpleatâtea aripi care-n zborpoartă al dragostei fior

mai lasă-mă să îţi zâmbescsă-mi săruţi pleoapa-nlăcrimatăsă-mi sorbi suspinul de pe buzecând îţi şoptesc că te iubescşi nu e nimeni să ne scuzecând conjugăm „a fost odată”..........................16.08.08..........

216. Atâta-ţi cermi-e abur sufletul brăzdat de-atâtea ploidin norii deşi ce se revarsă peste noicând tu păşeşti nainte eu păşesc napoidansăm acelaşi dans dar împărţit la doi

pustiu îmi e de întrebări fără răspunstu marea mea, eu valul tău de stânci ascunsnici şapte vieţi de le-aş trăi nu-mi e de-ajunssă regăsesc pierdute punţi ce ne-au străpuns

de-atâtea vise ce le-am răstignit în noisuntem copaci bătuţi de vânt, spălaţi de ploi,cu plete-n cer şi rădăcina în noroi,atâta-ţi cer „nu-mi da iubirea înapoi”

se scutur clipele pălind în infinitiar visul nostru ce-l credeam făr’ de sfârşitîşi pleacă fruntea-n sângeriul asfinţitatâta-ţi cer „ca să nu uiţi că m-ai iubit”

177

.............................................................217. În alte vieţi

m-am risipit în roua primei dimineţi raze fierbinţi topeau în mine ani de ploi pierdusem una doar din cele nouă vieţi iar celelalte au rămas pentru noi doi

vor trece ani şi poate lumi s-or prăpădi şi se vor naşte din genuni noi galaxii în mii de vieţi ne-om căuta şi ne-om găsi să ne iubim la fel de mult ca-n prima zi

.............................16.08.08..................218. Aniversare

La poalele timpului e haoss-au întâlnit în oglinzi paraleleziua mea de iericu cea de mâinedouă păreride rău şi de bine

la poalele timpului m-au strivitatâtea vise prăbuşiteun an le-am fost culcuşmi-au fost zenitspre stele m-au purtatdar a venital zilei asfinţit

privesc apusul sângeriusoarele-şi scaldă obrazul în marebraţe de valuri îl cuprindspunând că încă nu-i târziude va pleca va fi pustiu

178

va fi o noapte-ntunecatănu va mai fi ca altă dată

la orizont răsună ultimele acorduriale dansului nostru în doiia-mă în braţe şi legănă-mi amintireamă sărută cu buze fierbinţiultime dorinţi presăratepetale de galbeni trandafiricioburi de vise furateotrava dulcei amăgiri

la poalele timpului, cu trupul frântaştept răsăritulprivind cu ochi de sare infinitul......................17.08.08........................

219. ReveriePloaia se sparge-n muguripe ramuri de copacminuscule clepsidre de luminăce se răsfrâng în cerul alb-opaclacrimi fără vină

mă pasc pe frunte cerbiice-n ochi mi se adapăpe umeri goi de frunze îşi fac păsări culcuşîn braţe îmi aleargăa ielelor copileducându-mi stropi de rouă’n al palmelor căuş.................................................

220. Blestem de lună plină

179

m-ai chematîn noaptea plinei lunide departede dincolo de cerul ce despartesufletul de trup şi de moarte

mi-am înfipt adânc tăcerileîn sufletul tău sângerând cuvinte păgânede rău şi de binelăsându-mi lupii paznicila hotarul dintre dureri

mă apropiisă-ţi vindec buzele de rănile şoaptelor melepulbere de stelestigmat al luniice mă face fiară

iubirea noastră, meteorsortită din pântec să piarăe doar blestem de speţă rarăal durerilor izvorstai departe de mine iubiteîn nopţi cu lună plină

nu vreau să-mi fie risipitevisele-luminăci mă aşteaptădincolo de poartăîn cealaltă viaţă a meaunde patima ta

180

mă prăbuşeşte în visare.......................................

221. AproapeDe-atâtea ori am tot plecatcând eu plângândcând tu cu un oftat,iar paşii noştri lasă urme adâncisăpate-n stâncide suflete rănite

niciodatănu vom putea lua-napoivorbele rostiteclipele trăiteîn doi

chipul meuîl vei avea mereugravat înlăuntrul pleoapeiprintre lacrimi

ca să mă ţii aproape........................................................Astăzi, mi-aţi arătat că cerulse poate atinge cu mâna,mi-aţi făcut din sufletele voastre aripi de viseînvăţându-mă zborul

credeam că totul se sfârşeştela linia orizontuluidar voi mi-aţi arătat că existăun dincolo de toate,

181

că se poate...

mai multe inimi,aceeaşi tuşă delicatăaplicatăpe pânza uscatăa timpului meu

mi-aţi dăruit cu atâta candoarepete de culoarepetale de sufletadunate-ntr-o floare

pentru căuşul palmelor, plinnu pot decât să vintimid să vă şoptesc:„MULŢUMESC!”..........................................

222. CantecMai moarecâte puţin

pământul sub picioareplesnind în muguricrescuţi pe dinăuntru

rădăcinise înalţă către cercăutându-şi ţărâna,doar spinirodul stingheral pribegieiîmi sângeră fruntea

182

m-atingi cu mânase poate, nu se poatee doar un conturîn oglinzi distorsionatese repetă mahmurnetrezit din beţie

dublă simfoniecântată pe-o singură strunănebună...............29.08.08............

m-ai dăltuit o piatră taresemn de aducere amintela hotare

mi-ai zidit mâinile-amândouăîn rugăciunestropi de rouă............................................

223. „Al dragostei rug”rămânem aceiaşi pe-al dragostei rugprintre cuvinte speriate de ploiispite albastre trăite în doine pun laolaltă-n al dragostei jug

pe drumul uitat bântuim amândoiuităm c-am rămas doar o dâră de fumne sunt paşii un ţipăt pe-aleea de scrumcorolă de vise spălată de ploi

pe cărări de abis te caut iară să-mi fiidomn în amurgul ce coace pe vatrăse scutur cireşii de flori peste piatră

183

e noapte...te-aştept... te aştept ca să vii.............................02.09.08............

224. „La masa nopţii”pe umeri de toamnă tăceri se-nfiripămirese vândute prin gând rătăcesccu ochi de-ntuneric spre lume privescflămând de-nceputuri cu iz de ispită

rănite cad octave de ţipete pustiicând se închină cerul, pământul sărutândcu mâinile mai pipăi conturul unui gânddoar umbra-mi se închină la masa celor vii

te-ai dezgolit de frunze şi nu mai poţi să minţiţi-s crengile plecate sub lună, la pământacum mă vezi aevea, deşi o umbră sântşi te cuprinde dorul... de nopţile fierbinţi...........................02.09.08................

225. „Ciorchini de întuneric”acelasi alb hotar ce si-a pierdut perechea un trunchi pictat de var ce-si tremura urechea

pagan, culori sfarmate ma bantuie sub tample astept sa se intample cutremur de palate

parfum de orihidee adulmeca decarii pluseaza doar avarii cu clesti de crustacee

184

termite trupu-mi ferec ma dor oglinzi de ape nu-i nimeni sa ma scape din noaptea de-ntunerec................02.09.08................

226. „Lacrimi de ceară”ne e un mit umblarea pe-ntinderea de apegăsim mereu tentaţii ce ne întorc pe calecurând se-opreşte ceasul iar mâinile ni-s goaledoar umbrele-nsetate genunchie să se-adape

din colţii cei de şarpe voiam s-adun doar mierea să nu sorb picătura letală de venindar nu se poate Doamne şi azi la Tine vinsub fruntea-ţi de odihnă ca să-mi alini durerea

zidită-n trup de Ană la marginea uităriipe umeri port povara tăcerilor din gândpocnesc în mine muguri ce se deschid pe rândîn nerostite-acorduri dând glas de flaut chemării

mi te-am gravat sub pleoape şi-n fiecare searăbotezul gurii tale aştept să îl primescîn flacăra-ţi fierbinte aş vrea să mă topescsă mă preling pe-obrazu-ţi, în lacrimi mari de ceară.............................02.09.08........................

227. „Ape-albastre”cu braţe de liane mă strecorpeste oglinda apei, despicatăde verde crud cu chip de fatăîn cercuri vii păşind uşor

185

prin geamul alb de lună plinăte ning cu-atâtea-mbrăţişărisortite veşnicei uităriun dor ce nu se mai alină

în colb cad şoaptele nespusebaladă tânguită în pridvordoar apele albaste-n suflet dorde unduirea vremilor apuse

din cupa nopţii-mi beau amarulpleoape de tristeţi îmi plâng pelinîn teasc, din mine curge vin,vin sângeriu iubito, ca şi jarul........................02.09.08........................

228. De dincolo...De-o parte şi de alta a timpuluimâinile noastre se întindvoind să se atingăoglinda clipelor încremenitene separă

e seară... mi-e seară în sufletapusul sângeriune despartee târziufrunzele moartemiros a pădureesenţe purese strecoarătulburându-mi vederea

186

spiniîmi sfâşie veşmântul de visecu aripi deschiseîncerc să prind clipa...

dar mă prăbuşesc în gol..................05.09.08................

229. Eu încă... Eu încă te iubesc, iubito,rotund, profetic, interzis,şi rătăcesc ca un proscrisîn spaţiul meu, produs mimeticcând mă prefac că mai exist

mi te-ai insinuat iubito,ca o otravă în sistemun dulce amărui blestemrostit cu lacrimi şi suspine:„adio, dar rămân cu tine”

eu încă te iubesc, iubito,la modul trist şi indecentcu care gându-mi insolentte mai mângâie peste noapterostindu-ţi interzise şoapte

deşi eşti val pe alte ţărmurieu încă te păstrez empiricîn teritoriul meu oniricintrovert şi ilegalcu dulce-aromă de migdal................05.09.08.....................

230. Replica la „Asteptare”mi-e mută astăzi aşteptarea

187

toarsă-n al clipelor fuiordin praful orelor ce dordoar chipul tău izbeşte zarea

zbătând a timpului aripăprintre culori de-apus şi miereţi-e umbra palidă tăcereînghesuită într-o clipă

mi-e trupul ceară netopităîn candela de la intraremi-e dor iar aşteptarea doaresublimă jertfă şi ispită..........07.09.08..........................231. Replica la „Flaute de ceara”din dansul ielelor, nocturndoar vântul mai adiespuzind pe cer, din stele o miecuvântul gol şi taciturn

culori de flăcări ce şopteaudescântec peste umbrăîmi picurau pe pleoape, sumbrăo lacrimă pe când plângeau

din flautele vechi de cearătopite pe când eram doitristeţi mai fumegau în noiîn risipite veşti de seară

săpat-am numele din noiîn palmele iubiriipăşind pe ţărmul nemuririibătuţi de vânt, udaţi de ploi

188

................07.09.08......................232. A venit toamna a venit... a venit toamna... plouă afară şi-n suflet mi-e iar teamă de vântul ce îmi răscoleşte pustiul din mine,cenuşa din jar

mi-au roşit pe obraji codrii noştri sălbatici şi pe tălpi mi-au rămas buzele-ţi ruginii îmi cad frunze pe piept mă îmbracă iubite în pasteluri de-oranj şi de vise târzii

tomneşte-mi amurgul mi-l trece prin plete şi pune-mi castane şirag fă-mi iubite din frunze culcuş mă iubeşte foşneşte-mi pădurea mă trece de prag

a venit... a venit toamna...

................08.09.08....................

233. Nici toamna asta...mă cheamă peste pragul serii rupând amurgul în fâşii să-mi faci veşmânt din florile târzii

189

cu gust de vânt şi de culoarea mierii

pe frunte pune-mi spice aurii şi-n păr sclipiri din nopţile de-argint şoptesc tăcute vorbe de alint şi ştiu...nici toamna asta n-ai să vii..............................09.09.08...........234. Şi voi rămâne...

blestemul meu e-n şoapte de iubire, pe-al frunţii ochi eu ţi le-am pus pecete, şi-oricât ai bea, mereu îţi va fi sete de-al meu sărut, o dulce amăgire

căci mi-am făcut iubirea o licoare, ţi-am strecurat-o-n suflet ca venin amestecat cu lacrimi şi suspin, o flacără arzând mistuitoare

şi voi rămâne-n nopţile-ţi de visstigmat pe mâna-ţi dreaptă şi pe pieptde fiecare dată-am să te-aşteptpe ţărmul unde tu mi-ai fost promis.........................09.09.08.................Nu-i nimic întâmplătortrebuiau să fie toatefile binecuvântatedin trecut spre viitor...prea sunt singură iubitecând în noapte somnu-mi vinee pustiu fără de tinevisele-mi sunt văduvite

de răspunsul la-ntrebareace revine mult prea des

190

adevăr de timp culesce îşi dăltuie chemareaîn al inimii şablontrist, dar adevărul doareşi rămâne în picioarechiar de plouă monoton

să-l rostesc aş vrea, îndatăcât eşti încă viu, real,lumea mea cu cer de-opal, Atlantidă scufundată...Gândul meu pierdut în tineîţi dă clocotul din şoaptăgura mea de mură coaptăîţi tot murmură suspine

n-am să-mi las somnul pe tâmpleazi şi-n nopţile ce vin,te aştept ca pe-un destin ce urmează să se-ntâmple...dac-a fost realitatesau a fost un simplu vis, adevăru-i compromisfiindcă astăzi ştiu: se poate!

Mai sunt singură iubiteşi te chem să vii la mineştiu că doar aşa e bineşi cu doruri infiniteorizonturi vreau s-atingem din trecuturi interziseşi spre zările promisejarul inimii să-l stingem............09.09.08.....................

191

235. Astept... clopotul nemuririi sa bata

dincolo de ultimul gest s-au păstrat cuvintele efemeride desbrăcate de fierbintele protest

preotese duc pe umeri ulcioare ofranda primului rod călcat în picioare de fecioare

în sinod se dezbate o problemă eterna dilemă noi sunem chipul sau asemanarea?

din vechile mări pământul îşi adună sarea pentru următoarele lacrimi ce vor curge potop schimbând culoarea de amurg violet

mă-mbrac cochet în neştiute ere glaciare doar stalagmitele din piept mă ţin in picioare

192

aştept

clopotul nemuririi să bată...................................................

236. Ultima mana

pe umeri de stepe tăcerile curg le şuieră vântul prin plete purtând amintiri desuete ţesute-n lumină de sori în amurg

pe urmele noastre cuvintele mor pustiu e-napoi şi-nainte doar fluviul mai curge fierbinte prin cei care încă mai simt şi mai dor

trecut este timpul şi nu mai e loc decât răscolind în cenuşă deschisă-i o ultimă uşă când zarul se-nvârte la masa de joc

..............................................................237. Asteptare

mi-e noapte în visele ce nu vor să se mai nascăîmi dorm pescăruşiideşi e toamnăe târziu

pustiucolţul meu de cerîncă mai aşteaptăprimăvara...........................................

193

238. MascaradaE frig afară şi e frig în mine,mi-ai tomnit sufletullăsându-l fără frunzecu crengile înfipteîn cerul vâscos,s-a contopitlumea de suscu cea de josîntr-o conspiraţie perfidălăsându-mi aridăsimţirea,perdeaua dinăuntru s-a sfâşiatputând să se vadăo întregă mascaradă.Între sărăcieşi fudulievântul încă mai şuierăprin acea cavitate în formă de inimă.........................................moartea este o calatorie asumata..................................................Mă dor capetele ploiiduhnind a ceaţă.......................................

239. Viata ca o gara

tristetea garilor ce plang e o obsesie ciudata tot pleaca trenuri rand pe rand trenuri care niciodata nu au promis ca nu se vor intoarce

194

in gara tristei asteptari eu sunt peron uneori aglomerat asaltat de atatea intrebari ce-si asteapta raspunsul dar vocea de la microfon tace

azi peronul e gol trenul meu va face ocol spre o alta halta

singura constanta sunt sinele de-otel gandind paralel

....................15.09.08..................

240. Cioburi de gand

Pe linisti de parase-ndura trecutuldin nou sa mai moarajelind inceputul

ramane durereanevindecatain zari caut putereaaceea ciudata

sa uit c-ai fost drumulce niciunde duceal gurii nerost

195

rastignit pe o cruce

aripile-mi visepanze-n catargacum zac desprinsesi valuri le sparg

doar cioburi mi-e gandulgolit-am paharulbaut-am cu randuldulcele-amarul................16.09.08.........241. Altar de cetinimi-e toamnă-n munţii ce pe umeri îmi cuprindatâtea văi pierdute-n ceţuri ce desprinduitatele cărări pe care-am hoinăritprin zorii tăi spre sângeriu-mi asfinţit

mai depănă-mi iubito dorul în fuiorşi dă-mi să beau pelin din apa-ţi de izvoradastă lângă stânca ce va fi mereual nostru dom, de-o parte tu, de alta eu

şi lasă-ţi frunzele să cadă rând pe rândsă-ţi sărut glezna cu al patimilor gândsă te cuprind cu braţ de ramuri de mijlocpe-altar de cetini să te ard cu–al gurii foc.....................18.09.08.....................................242. Vremea din urma

apocaliptic este timpul vremea din urma ne ajunge

196

la roata vietii inca-i cearta se-nvarte greu si nimeni nu o unge

tot ce a fost vestit odata

e vremea care se intampla din ochi curg lacrimi stropi de sange pe la tampla

doar clopotul mai bate-n dunga rastalmacind chemarea de apoi zadarnic fug cei multi spre ape crezand ca astfel au sa scape de razboi

se face cerul sul de stele cazute-n terta pe pamant ne rastignim in noi pe lemnul care ne-a lasat consemnul in Cuvant

mai suntem azi, de

197

volburi pline pierdute ploi in ceas tarziu ce sting jaratecul in vatra de ramane numai piatra

si cocliu

mai suntem...cat mai este vreme cat mai e licar de lumina s-a rostit deja sentinta si securea s-a infipt la radacina............19.09.08..............

243. De n-am fi fostDe n-ai fi fost pribeagul veşnic făr’ de noiCând tu plecând, când eu venind iar înapoiTe-aş fi chemat pe ţărmul nostru plin de ploiÎntregul univers să-l împărţim la doiTu doar tăcândIar eu rugândAmurgul viuNu prea târziuCa să ne fieNopţii făclie

De n-ai fi fost un suflet veşnic călătorSpre ţări de vis cu-aripi albastre de cocorDe-am fi putut să ne-ntâlnim măcar în zborSă-ţi fi şoptit tumultul meu de foc şi dor

198

Tu doar plutind Iar eu şoptindBraţe întind Să te cuprindDar e doar vis,Vis interzis

De-ai fi rămas măcar o clipă-n preajma meaSa-ţi fi făcut sărutul meu pe frunte-o steaSă te fi scris pe bolţile de catifeaCa-n nopţi târzii, să întârzii a te vedeaTu strălucindIar eu privindAlbastre zăriŞi depărtăriCe ne împart Şi ne despart............13.10.08....................244. Pulbere de stelePe buzele meleDoar pulberea de steleClipeşte-n noapte

Uscate şoapteAşteaptă aridePloi insipideCa să le nască

Eu fir de iascăIar tu amnarRodul de jarPe-altar de cremeneSă se îngemeneFlăcări din cuvinte

199

Lavă fierbinte

Pulbere de stelePe buzele mele..................13.10.08..........245. Pentru-a câta oară...Mă lasă-mă iubite să-ţi duc în toamna astadin pletele-mi de-aramă, miresme de gutuişi-n mângâierea caldă a sorilor căpruicu degete de ploaie să-ţi lăcrimez fereastra.

Şi mă mai lasă-n noaptea de vise să îţi fiudin iedera-mi sălbatică trecător veşmântdoar frunzele să-mi scutur pe gleznele pământca să te simt aproape, ameţitor de viu,

iar printre cetini albe când luna se presarăîn pulbere-argintie pe fruntea-ţi de granitmai lasă-mi doar o şoaptă să-ţi spună „te-am iubit”în fiecare toamnă şi... pentru-a câta oară......................14.10.08..........................246. Poeme albastreÎn valea mea de umbream cărări ce duc spre nicăieriprintre tăcerişi gânduri sumbre

plutind răzleţesuspineleîmi udă rădăcinile izvor adânc de tristeţe

200

mă priveşti din poienile taleşoaptele dorte doare-ntunericuldin petalevrei lumină

în faţa mea se-nchinădoar himerevăd cum pieresingurul răsăritmugur pleznitînainte de vremesau prea târziusângeriuprintre atâtea poeme albastre.....16.10.08...............................247. Maine se poateE noapte afar’ şi in sufletmai port un apus sângeriu...Ce-a murit încă pâplpâie viuîn jarul mocnind violet.

E beznă cumplită afarădar zorii la drum au pornitnimic nu este sfârşitcât mai poate încă să doară.

În palme port vise strivitece încă mai cer îndurarevor aripi să poată să zboaremai vor să se simtă-mplinite.

Deşi amorţite sunt toateeu ştiu că mâine se poate

201

...................21.10.08.....248. Umbră fără stăpânLasă-mi frunzele să cadăşi nu mă întreba de rost,au fost frumoase cât au fostdar azi se-aştern tăcut pe-aleidezbrăcând copacii meide tot ce nu mai pot să vadă.

Lasă-mi doar foi albe-n gând,pe cele scrise le desprinde,le dă acelui care vindeinimi frânte-n iarmaroc.Şi mai lasă-mă să jocdesculţă şi cu plete-n vântbătând cu talpa în pământzornăind din cingătoareultima roat-ameţitoarea celor ce nu stau în rând.

Lasă iarna să-mi cuprindăgleznele ce dănţuiauşi mai lasă-mă să beaufiertură de mătrăgunănoaptea, pe un clar de lunănici să plec, nici să rămân,umbră fără de stăpânagăţată-n cui, în grindă..............21.10.08.......................249. Un simplu gestŢi-a rămas pe retină un rest din sufletul meu...ciudat...a rămas agăţat

202

de ultima lacrimăce-mi spăla amintirea

Nu, nu se cuvine să-l păstrezi.De ce să bântuica o umbră fără stăpânprin cercul tău de luminăcând eu nu pot să mântuinici măcar mâna mea dreaptă,sau ochiul din frunte.

Clipeşte! Ai văzut?Cu un simplu gest, am dispărut.................22.10.08.....................250. IncompatibilitateSufletul meu a cerut o amânarenu vrea să se nască în acest anotimpin această culoareîi par zilele prea scurtevenite parcă fără timpiar cenuşiul nu-l pune-n valoaree tern şi nu cunoaşte zâmbetulse pare că nu se poate asortacu tristeţea......................23.10.08..........251. Înainte de ultimele cuvinteÎnaintede ultimele cuvintemai sunt atâtea lucruri de făcutconcediazăcălăul mutce ucide clipelescoate gândul din laţdă-i aripi de vise

203

lasă-n urmă camera goalăte scoalăşi păşeşte dincolode ochii închişi.Inorogii promişivor veni să se-adapedin palmele talecu roua dimineţii fără hotare

Mai e mult până la ultimul cuvântLa fel ca şi primulva crea un nou universîntr-un vers. ...............25.10.08...........................252. Anotimpurile sufletului nu au o

ordine anume mi-e frig....

mi-e sufletu-ngheţatde crivăţul din minemuşcând cum se cuvineîn carnea-mi de păcat

mi-e pustiupăsări migratoaretrec prin trupul meudincolo...pe tărâmul cu soarelăsându-mi suspinecaverne în piept

e drept...e bine...aşa se cuvine...anotimpurile sufletului

204

nu au o ordine anumenici păsările nu mai ştiu încotro............................25.10.08..................253. Muguri târziiCuloarea-ţi ce-o port pe degetul stângE cântul din mine atunci când nu plâng

Te caut pe maluri de timp călătorDor tainic îmi mistuie aripa-n zbor

Mereu mă întorc spre cuibul-pământSuntem două umbre, durere-cuvânt

Cu numele tău botez paradisulDeşi dintre noi, eu sunt proscrisul

Mă duc spre alt drum de cântec apusEu nota de jos, tu nota de sus

Mi-e toamnă în suflet şi muguri târziiMă-ntreabă de sunt şi de vrei să mai fii..............29.10.08.....................254. Pas de deuxAş vrea să-ţi vindec fructele dureriilacrimi de cihlimbar pe-obrazul palpăstrând în pântec mugurul banalal dragostei, al morţii şi-nvierii

e totul simplu, ca un dans în doi,trupuri ce se-nlănţuie fierbinte,când unul face pasul înaintecelălalt îl face înapoi.................30.10.08....................................255. De n-aş mai crede-n primăvară

205

De n-aş mai crede-n primăvară,muguri plezniţi din ciot uscat,ar însemna că am uitatcă pentru-a nu ştiu câta oarăce a fost mort, a înviat

albastrul cerului iar plângecu stropi de ploaie violetîncremenit într-un portretde-apus, cu-obrazul plin de sânge,un tomnatic desuet

pleşuv de păsări călătoareşi de frunze văduvitîşi vede trupul răstignitîn ochiul adormit de soare,orizont încremenit

mai mor pe drum din cei ce pleacămulţi ştiu că nu se mai întorclunile caierul îşi torcşi într-o zi, din piatră seacătoporaşii lacrimi storc

de n-aş mai crede-n primăvară,muguri plezniţi din ciot uscat,ar însemna că am uitatcă pentru-a nu ştiu câta oarăce a fost mort, a înviat..................29.10.08..............256. Când sufletul moareCând sufletul moare, din cer se despicălacrimi de gheaţă înfipte-n tăceri,jelind fără cântec acute dureri

206

îşi pleacă genunchii şi-apoi se ridică

bântuie marea-n corăbii pustiicatarge de umbre plutind blestemat,să caute cuvântul ce piere uitatde cei ce rămân şi se cred încă vii

în mine mai curge cărarea săpatăde paşii vremelnici ai ochilor-ploi,cutreier nelinişti pierdute în noişi veşnic mă-ntorc spre o poartă-ncuiată.........................30.10.08......................257. Ultimul ceasDac-aş putea să-mi şterg culoarea din privirişi să rămână griul doar, din amintiri,.să-ţi şterg amprenta ce-n retină mi-a rămassă scrijelească în simţiri ultimul ceas...

mi-ar fi târziu un prea-devreme împlinitpe rugul care-mi arde jaru-ncet, mocnit,nu vreau să-l sting dar nici să ardă n-am să-l las,am înţeles dar... e prea viu, ultimul ceas...

mi-e timpul zbatere de pleoapă printre ploi,un algoritm, mereu acelaşi, fără noi,între ce-a fost şi ce va fi e doar un pas,în palmă, fulg de nea topit... ultimul ceas..........................02.11.08............................258. „Noapte bună iubite”...„Noapte bună iubite” – îţi spun deşi ştiucă prin stepe-adormite de vântul pustiunumai umbra îmi bântuie ca un ecoual ultimei note din vechiul tangou

207

„Noapte bună iubite” – îţi spun fără rostadunând numai cioburi din tot ce a fostsângerând printre-aceleaşi bătute cărăricăutând noi răspunsuri la vechi întrebări

„Noapte bună iubite” – te-aud ca prin vissunt tot mai departe de ţărmul promismi-e frig şi târziu şi mi-e inima stâncăizbită de valuri în noaptea adâncă

„Noapte bună iubite”..............................................................

Iubita mea de-un an şi înc-o noaptemi-ai fost pe rând şi înger şi blestemte cert, te-alung şi mai apoi te chemprin ziduri de tăceri şi punţi de şoapte

.......................................................................259. îmi înfloreşti în gânduriîmi înfloreşti în gânduri roze de pripaspetale vii de sânge pe-oglinzile de apeconcentrice iluzii ce vin să se adapedin sufletu-mi în care doar spinii au rămas

mai strâng în palme visul adânc înfipt în mineşi doare... doare locul în care s-a născutacum e doar un scâncet... e doar un scâncet mutclepsidră-n care curge o mare de suspine

îmi înfloreşti în gânduri grădina mea de viseparfumul tău mă poartă pe vechile cărări

208

vântul îmi şopteşte tăcutele-ţi chemărişi iar mă porţi spre stele în braţele promise..........................08.11.08.....................260. Foc fără jarPrintre alei m-am risipitîn frunze ce s-au veştejittot aşteptând fără vre-un rostce a mai fost

mi-e toamnă-n suflet şi pe mâiniport urma viselor cu spinipetale strânse prea târziupe drum pustiu

n-au mai rămas decât cărăricorăbii rătăcind pe mărifantasme bântuind tăcutdinspre trecut

şi am păstrat doar un ecoudintr-un neterminat tablouofrandă fără de altarfoc fără jar...................15.11.08.............261. poeţi născuţi...

copaci fără pădure cu rădăcini spre soare goi, rătăcind pe drumuri către un nicăieri căci şi-au pierdut sorgintea de neamuri muritoare pribegi în lumea asta de lacrimi şi dureri

poeţi născuţi pe vatra ce încă mocnea jarul, ţinând în pumni cenuşa atâtor epopei,

209

e cremene penelul, cuvântul e amnarul iar geniul lor cometa cu coada de scântei

......................................................................262. Doinăvis de dorcălătoria-mă şi pe mine-n zborşi mă du unde n-am fostsă-mi gasesc al vieţii rostşi mă du de unde viicătre nopţile târziipeste ramuri auriipeste stelele făcliidu-mă-n car cu patru roateunde încă se mai poatesă-mi doinesc iubirilesă-mi încânt privirilesă-mi mângâi cărările şi să-mi umplu zăriledoar de mângâierea ta,dorul meu... iubirea mea...........16.11.08...................263. În teascMi-e înmuiat penelul în toamnele târzii, îmi curg din ochi tablouri cu frunze ruginii, mi-e teascul plin de vise şi storsul lor mă doaretălpi goale mă frământă. Clipele fecioare

ce dănţuie sălbatec sub razele de lunăîmi storc de suflet lutul, rămâne numai humă.Ia cupa şi mă soarbe, rubin cu iz de soare,

210

mi-e teascul plin de vise şi storsul lor mă doare..............16.11.08..............................264. Din dragoste....Dragostea ta m-a pus la zid,cu-acelaşi tehnic ritual,lovit cu pietre-n mod banalde verbul tern şi insipid,

rostind aceleaşi vechi acuzece imi spuneai că le-ai uitat,lovind tăcut şi apăsatcu un sărut pe vârf de buze,

ciudat e-amorul infantilcare mă calcă în picioaredeşi pe amândoi ne doare,e inuman şi inutil...........22.11.08..................................265. Iubirea?Iubirea? E doar o vânare de vânt,un zbor în picaj cu aripa frântă,iele nebune ce lutu-mi frământăprin foc dănţuind între cer şi pământ

iubirea-i o umbră... perfid se strecoară,m-aruncă în beznă, totală eclipsă,pe braţe o port dar o simt ca pe-o lipsă,îmi muşcă din suflet şi ştie să doară

iubirea? Te strânge de gât, te sugrumăte pune la zid, prima, piatra ridică,te calcă-n picioare şi la o adicăte face ulcele că doar... eşti o humă...

211

.....................23.11.08..........................266. Piatră de hotarSă nu m-aştepţi în seara astaşi nici în cele care vin,băut-am cupa de pelin,amar mi-am învăţat năpasta,

m-ai viscolit de-atâtea ori,m-ai îngropat sub reci troiene,doar sufletul în mine gemesub potopirea de ninsori,

e fără jar în mine vatraşi focul stins de buze reci,pustii sunt vechile poteci,pe-al nostru-amor azi punem piatra:

„odihnească-se pe veci!”

..........................25.11.08.............m-a apucat un dor cumplitdar am intrat pe paginile talesi imediat m-am potolitvazand un „m-ai innebunit”implantat ca un cutitprintre mesaje autumnale..............................................267. Urme de sarut„pe talpi port urme de sarut taiate-n cioburi de iubire

pe aleile tacute te strig pe nume desi stiu ca suntem intr-un "prea tarziu"

212

unde chemarile sunt mute

mi-e iarna-n suflet si mi-e frig iar timpul trece fara noi pierdut e drumul inapoi in miez de noapte te mai strig

pe talpi port urme de sarut taiate-n cioburi de iubire”......26.11.08....................268. Candela fumegândă.Azi a plouat între noi cu tăceri,stropi mari de necuvinte prelinse pe obrazizbindu-se de porţile închisepe dinăuntru

sub ochii muţipetalele cad una după altaneputincioase, transformate în cenuşă,căci palmele nu s-au întinssă le prindă în căuşul lor

ştiu, sufletul tău a făcut legământul tăcerii,nu mai vrea să fie rănitde cuvinte,tace cuminteprivind candela fumegândă.................28.11.08..................

Cand singur stau cu gandurile mele,turme de bizoni insetati navalind catre ape

213

framantandu-mi sufletul sub copite...doar colbul lor

.....................................................................

269. Umbre pe peretene construim imagini pale de poveste,cu feti-frumosi si happy-end-uri desuetecat timp in candela mai arde undelemnul,prezent fragil, banale umbre pe perete

din urma vin blesteme si lumanari aprinse,cuvinte-avand pecete de lacrimi si de sange,trecutu-n grele lanturi atarna de picioaresi tot mai scurt e latul care grumazu-l strange

dar ignorand cu buna stiinta-avertismentul,continuam sa ne jucam iar, de-a prezentul...............................09.11.08................

ma arde-un dor chinuitor ca de naluca stand sa se duca un dor fierbinte numai cuvinte ce sa te-alinte dar nu te stiu si e tarziu tarziu in noapte si numai soapte se mai aud de verde crud

214

mi-e toamna iar, in calendar...

............12.12.08............

mi-e noaptea foi albe nescrise de-o vreme,uscat mi-e penelul ....................

Toate trec, trecem şi noi, timpul nu vine înapoi, singuri, deşi am fost în doi,pustiiîn serile târzii,foi albe fără de cuvinte,doi paşi 'napoiunul 'nainte,şi... ochii goişi stinsi de-atâtea ploi............................................Ti-am vazut tipatul scris pe retina......................

270. De-a nins cu fluturi de iubire...a venit gerul peste sufletu-mi tacut,tot universul mi se pare ca e mut,s-a impartit la doi tot clocotul avutsi ce-a fost "noi", azi printre cioburi s-a pierdut

trecut-au vremi ce nu mai spera in desertsa prinda aripi peste trupul nost' inert,tu nu mai vrei, eu nu mai pot ca sa tot certne-am scufundat de-atatea ploi cu rost incert

de-a nins cu fluturi de iubire peste noi,

215

azi zac topiti cu aripi frante la gunoi,si numai ger e peste sufletu-mi tacut,tot universul mi se pare ca e mut......................15.12.08....................

271. Marea moartăDe-atâta tăcere, rugul nostru şi-a stins cuvintele,mai pâlpâie slab câteva şoapte nenăscute încă,cu degete tremurânde caut în cenuşa rostirii,,frânturi de silabe care să-ţi spună...

privesc la mâinile goalejefuite de mângâieri,obrazul îmi poartăvaduri uscate de lacrimi brăzdând filoane de sare în trupul de lut,aşa am ajuns ca să fiu marea moartă.....................16.12.08..................

272. Eu cine sunt, tu cine eşti?Iubirea săpat-a în inimi fiorduri,fiorduri în care plutim,în fiece clipă murimcâte puţin din tot ce-am fostşi ni se pare fără rost,mor amintirile în noibătute-n vânt, spălate-n ploi,

eu cine sunt, tu cine eşti?nu ştiu... iar tu... nu-ţi aminteşti...

216

............16....................273. Ecou...

Tăcerea e răspunsul liniştiiplecate să mă cautepe câmpiile Elizee,ecou al propriilor gânduritransformate în cai,herghelii frământând în copiteapusul...........16.....................

274. PosibilitateCe păcat că ziua de mâinenu vine niciodată...E doar o utopieceva ce va să vieun prea devremesau poate prea târziuniciodată prezent ci un mereu posibilindecentîn aspiraţiiperversîn tentaţiidurerosîn amăgiremâine... e doar o posibilitatecare poatese va întâmplasau...............17......................

275. IntrospectivaAş vrea să ajung la kilometrul zero

217

să-i caut potcoavele..........................................

276. CuratenieE joi,zi de gunoi,mă trezesc zgomotele de tomberoanetârşâite în stradă,mai târziuvor trece pe aici aurolaciisă le răscoleascăîn căutarea zilei de azi,îmi adun toate cioburile de ierişi le pun într-o cutiela marginea drumului,poate le ia cineva...............................................

218