7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

1/52

http ://siluan.trei.ro/

MISTICA VEDERII LUI DUMNEZEU

Cuviosul Arhimandrit Sofronie

PREDOSLOVIE

Domnul ne-a poruncit sa nu facem naintea oamenilor nici milostenie, nici post,nici alte fapte bune, socotind acest lucru drept o cautare fatarnica a slaveidesarte. Tatal nostru cel din ceruri, care este ntr-ascuns ... si vede ntr-ascuns(Mt. VI,1-18), nu binevoieste sa primeasca asemenea fapte. Dar nu numaiporunca lui DUMNEZEU ne cere sa ascundem vointa noastra launtrica de ochiistraini, ci si instinctul duhovnicesc normal, ca un imperativ categoric ne interzicesa divulgam taina sufletului. Rugaciunea de pocainta n fata Celui Preanalt estelocul cel mai intim al duhului nostru. De aici vine dorinta sa ne ascundem ca

nimeni sa nu ne vada, nimeni sa nu ne auda, ca totul sa ramna ntreDUMNEZEU si suflet Asa mi-am trait primii zece ani ai pocaintei mele naintea luiDUMNEZEU.

Pe deasupra, amara mea experienta mi-a aratat de mai multe ori ca este necesarsa ne ferim si de referirile asupra noastra, caci altminteri devenim victima duhuluislavei desarte sau a multumirii de sine. Din cauza acestor miscari ale duhuluinostru avem de suferit parasirea lui DUMNEZEU.

Totusi, prin continutul lor esential, ele mi-au descoperit situatia tragica a

milioanelor de oameni, risipiti pe toata fata pamntului. Nu este exclusaposibilitatea ca spovedania mea, mai bine zis - autobiografia mea duhovniceasca,sa le usureze macar unora din ei sa gaseasca o bine-placuta hotarre n

ncercarile ce pot veni asupra lor.

Cele ce s-au petrecut cu mine n-au fost urmarea initiativei mele, ci DUMNEZEU,prin Providenta sa, numai de El cunoscuta, a binevoit sa ma cerceteze si sa-miingaduie a ma atinge de Vesnicia Lui. Mna Lui cea Sfnta ma arunca faracrutare n bezne de nedescris. Acolo, uimit pna la groaza, am devenit

spectatorul unor realitati, care depaseau puterile mele rationale. Despre acesteancerc sa vorbesc n paginile care urmeaza.

Experientele mele nu erau dintr-o data nsusite de ratiunea mea. Au trecut zeci deani pna cnd ele au luat n mine forma unei cunostinte dogmatice. nainte de a ficercetat de DUMNEZEU, cnd citeam Evanghelia sau epistolele Apostolilor, nureuseam sa nteleg n chip real ce fel de realitate ontologica se ascunde subfiecare cuvnt al Sfintei Scripturi. nsasi viata mi-a aratat ca n afara de experientavie cu DUMNEZEU sau de ntlnirea cu stapniile si cu conducatorii lumii

ntunericului acestui veac, cu duhurile rautatii de sub cer (Ef. VI,12), o cunoasterepur intelectuala nu ne conduce spre sensul nsusi al credintei noastre : adica lacunoasterea lui DUMNEZEU - care a creat toate cele ce exista - la cunoasterea- ca intrare n nsusi actul Vesniciei Sale. Viata vesnica, aceasta este ca sa te

1 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

2/52

cunoasca pe tine, singurul, adevaratul DUMNEZEU, si pe IISUS HRISTOS, pecare L-ai trimis (Ioan XVII, 3)

n ceasurile cnd se atingea de mine Iubirea lui DUMNEZEU, eu recunosteamntr-nsa pe DUMNEZEU : DUMNEZEU este iubire si cel ce ramne n iubireramne n DUMNEZEU, si DUMNEZEU ramne n el (I Ioan IV, 16). Iar dupacercetarea de Sus, citeam Evanghelia cu o ntelegere diferita de cea de pna

acum : ncercam o bucurie profunda si o vie recunoastere, gasind aici confirmareapropriei experiente. Aceste minuante concidente ntre cele mai esentiale momentede cunoastere a lui DUMNEZEU si datele revelatiei Noului Testament suntnemasurat de scumpe sufletului meu. Ele au fost un dar ceresc : nsusiDUMNEZEU se ruga n mine. Dar toate acestea luau forma propriei stari.

Eu am fost botezat chiar din primele zile ale aparitiei mele n lume. Duparnduiala Bisericii noastre, n timpul acestei Taine pe toate membrele trupului meus-a pus Pecetea darului Duhului Sfnt : Oare nu aceasta Pecete m-a salvat

cnd rataceam pe cai straine ? Nu a fost ea oare pricina multor minunatecoincidente ale trairilor mele n duhul Revelatiei evanghelice ?

ADUCEREA-AMINTE DE MOARTE

Dupa ce au trecut mai bine de cincizeci de ani [cartea e scrisa n 1984 ; notaAndrei], mi este cu neputinta sa restabilesc n memorie firul cronologic alntmplarilor ce au marcat sufletul meu. Zborul duhului nostru n spatiul mintii nu-lpoti cuprinde cu ntelegerea, cum a spus nsusi Domnul n convorbirea cuNicodim : Vntul sufla unde vrea si tu auzi vuietul lui, dar nu stii de unde vine, nici

ncotro se duce : astfel este cu oricine care e nascut din Duhul (Ioan III,8). nacest moment gndul meu se opreste la unele din acele situatii greu de suportatsi disperate, dar care, n cele din urma, s-au dovedit a fi pentru mine o pretioasacunoastere si un izvor de putere n nevointele mele. Cele ce mi s-au ntmplat s-au imprimat n viata mea ca o taietura n piatra si mi dau posibilitatea sa vorbescdespre ce-a facut cu mine dreapta lui DUMNEZEU.

nca din tinerete gndul la vesnicie se alipise de sufletul meu. Pe de-o parte eraun lucru firesc ca urmare a rugaciunilor din copilarie adresate DUMNEZEULUI

celui viu catre care s-au dus bunicii si stramosii mei ; pe de alta parte, copiii cucare atunci ma jucam, cu o naiva seriozitate, se opreau gnditor asupra acesteitaine. Pe masura ce cresteam, ma ntorceam din ce n ce mai des la meditatiileasupra vesniciei : mai ales n convorbirile cu fratele meu mai mic Nicolae (1898-1979). El era mai ntelept dect mine si eu am nvatat multe de la el.

Eu stiam din rugaciunile mele de copil ca generatiile care ne-au precedat auplecat n nadejdea lui DUMNEZEU ; dar n acele zile nu mai aveam credinta decopil. Oare sunt eu vesnic ca orice alt om sau vom cobor toti n ntunericul

nefiintei ? Aceasta ntrebare tsnita dintr-o minte de copil care alta datacontempla linistita, devenise asemenea unei mase nca amorfe de metalincandescent. n adncul inimii si facea loc un simtamnt ciudat -zadarnicia

2 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

3/52

tuturor agoniselilor pe pamnt. Era ceva cu totul nou n inima mea, care nu maisemana cu nimic altceva.

n cele din afara , eu totusi eram linistit ; adesea chiar rdeam cu inima deschisa ;traiam asa cum traieste toata lumea. Si totusi, n tacere, ceva se mplinea n inimamea ; mintea, abatndu-mi-se de la toate, si concentra ntreaga sa atentie catre

nauntru. Peste necuprinsele ntinderi ale tarii mele trecea un plug urias, care

scotea radacinile trecutului. Toata lumea era n stare de alerta, peste tot mocneao ncordare, care depasea puterile omenesti. Mai mult dect att : n toata lumease produceau evenimente care marcau nceputul unei ere noi n istoria omenirii,dar duhul meu nu se oprea asupra lor. Multe se prabuseau n jurul meu, darprabusirea mea launtrica era mult mai intensa, ca sa nu spun mai importantapentru mine.

Cum astfel ? n acele zile, eu nu eram capabil de o gndire logica. Gndurile senasteau nauntru, din starea duhului meu : Daca eu mor n mod real, adica daca

ma scufund n neant, atunci si toti ceilalti oameni, semenii mei, dispar deasemenea fara urma. Asadar, toate sunt desertaciune ; adevarata viata nu neeste data. Toate evenimentele mondiale nu sunt mai mult dect o bataie de jocsinistra asupra omului.

... Asa concepeam atunci moartea. Duhul care ma stapnea ma despartea depamnt si eram aruncat ntr-o zona obscura, unde timpul nu exista.

...

Vesnica uitare, ca o stingere a luminii constiintei mi dadea groaza. Aceasta starema zdrobea, ma domina mpotriva vointei mele. Ceea ce se petrecea n jurul meu

mi amintea n mod obsedant de sfrsitul inevitabil al istoriei universale. Viziuneabeznei devenea fara ncetare prezenta si numai din cnd n cnd mi dadea ooarecare odihna. Aducerea-aminte de moarte atinsese o asemenea intensitate,

nct lume, toata lumea noastra mi aparea asemenea unui miraj, gata oricnd sadispara n vesnicele abisuri ale nefiintei.

Realitatea efectiva a unei alte rnduieli, nepamntesti, nentelese, ma domina, n

pofida ncercarilor mele de a ma sustrage ei. mi aduc aminte perfect : n viata detoate zilele eram ca toti ceilalti oameni, dar erau momente cnd nu-mi maisimteam pamntul sub picioare. Cu ochii mei vedeam ca de obicei, n timp ce nduh eram purtat deasupra prapastiei fara fund. La aceasta aparitie mai trziu s-aadaugat alta : n fata mea, n gndul meu, se ivise o bariera, pe care o resimteamca pe un perete de plumb. Nici o raza de lumina spirituala, ca si peretele care nuera material, nu patrundea n inima mea. Multa vreme m-am simtit zdrobit deaceasta opacitate care se ridica n fata mea.

Independent de toate cele exterioare : razboaie, boli, precum si alte nenorociri,pentru mine era un chin de nesuportat sa recunosc ca sunt condamnat la moartemai devreme sau mai trziu. Si iata, fara sa reflectez la ceva anume, dintr-o datami-a intrat n inima acest gnd : daca omul este n stare sa sufere att de profund,

3 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

4/52

nseamna ca el este maret prin natura sa. Faptul ca, odata cu moartea lui, moaretoata lumea si chiar DUMNEZEU, nu este posibil dect daca omul nsusi apare,

ntr-un sens oarecare, ca centrul ntregului univers. Si n ochii lui DUMNEZEU,desigur, el este mai de pret dect toate celelalte lucruri create.

Domnul stie cta recunostinta am pentru ca nu m-a crutat si nu m-a lepadat,toate facnd, pna cnd m-a naltat sa vad mparatia, macar numai n parte

(nceputul canonului Liturgic al Sf. Ioan Gura de Aur si I Cor XIII,12). O, grozaviiale acestui timp binecuvntat ! Nimeni nu este n stare sa mearga de bunavoie ncalea acestor ncercari.

mi vine n minte acum acel cosmonaut, care trimitea disperate apeluri catrepamnt din spatiu ca sa-l scape de moarte ; radioul capta gemetele, dar nimeni n-a avut mijloacele necesare ca sa-i vina n ajutor. Ma gndesc daca, pna la unanumit punct, sa fac o paralela ntre ceea ce a trait bietul cosmonaut si ceea ceam ncercat eu n momentele prabusirii mele n bezna ntunericului. Cu toate

acestea duhul meu se ndrepta nu spre pamnt, ci spre Acela, pe Care eu ncanu-l cunosteam, dar de a Carui Existenta nu aveam nici o ndoiala. Eu nu-lcunosteam, dar El era, nu stiu cum, cu mine, avnd n stapnire toate mijloacelepentru mntuirea mea. Cel ce patrunde cu Fiinta Lui toate, se ascundea de mine.

Am vazut moartea nu dupa trup, nici n formele ei pamntesti, ci n vesnicie.

Astfel, sub semnul unui minus se deschidea n mine Fiinta cea mai profunda.Lumea materiala si pierdea consistenta, iar timpul - dimensiunea. Eu machinuiam, nentelegnd ce se ntmpla cu mine ...

...

Nici odata nu voi putea ntrupa n cuvinte bogatia specifica acelor zile, cndDomnul, fara sa ia n seama protestele mele, m-a luat n puternicele Sale mini sicu mnie m-a aruncat n nemarginirea lumii creata de El. Ce sa spun ? ntr-unmod aspru, El mi-a deschis orizonturile unei alte Realitati. Peripetiile mele pline desuferinta au fost adevarate treceri prin vamile chinurilor.

... Viziunea existentei tragice a omenirii nu stiu cum crestea mpreuna cu sufletul

meu si aducerea aminte de moarte nu ma parasea oriunde m-as fi dus. Eramdespicat n doua ntr-un chip straniu : duhul meu traia n acea tainica sfera pecare nu reusesc s-o exprim prin cuvinte, pe cta vreme judecata si starea measufleteasca parca traia potrivit cu obiceiurile lor de toate zilele, adica asemeneatuturor celorlalti oameni.

...

... Dispretuiam bogatia materiala si nu prea pretuiam pe cea intelectuala, cacinu-mi daduse raspuns la cele ce cautam. Daca mi s-ar fi oferit un secol de viatafericita, n-as fi primit aceasta oferta. Duhul meu avea nevoie de vesnicie, sivesnicia, cum am nteles mai trziu, statea n fata mea, renascndu-se n modactiv. Eram orb, fara ratiune. Ea, vesnicia, batea la usa sufletului meu, n care mainchisesem fiindu-mi frica de mine nsumi, dar n-o stiam (Apoc. III, 18-20).

4 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

5/52

O ! sufeream ! dar nu gaseam nicaieri o iesire, afara de rugaciunea care serenascuse n mine, rugaciune catre Cel pe Care nca nu-L cunosteam, sau maibine zis catre Cel pe care-L uitasem ! O rugaciune nflacarata m-a cuprins n celemai dinlauntru ale mele si n decurs de mai multi ani nu m-a parasit nici aievea,nici un somn. Chinul meu a fost de lunga durata. Ajunsesem pna la epuizareatuturor parerilor mele. Atunci, cu totul pe neasteptate,ceva ca un ac mi-a strabatutgrosimea peretelui de plumb, si prin canalul de subtirimea unui fir de par a patruns

o raza de Lumina.

...

La Parintii Bisericii am gasit nvatatura privitoare la aceasta forma a harului.Aducerea-aminte de moarte este o stare deosebita a duhului nostru, care nuseamana deloc cu toate cunostintele pe care ni le-am nsusit, n care descoperimca ntr-o zi sau alta vom muri. Aceasta minunata aducere-aminte scoate duhulnostru din atractia celor pamntesti. Fiind o putere ce coboara de sus, ea ne

asaza mai presus de patimile pamntesti, ne elibereaza de sub stapnireapoftelor si atasamentelor vremelnice si, prin acestea, ne face n chip firesc satraim o viata sfnta. Chiar ntr-o forma negativa, ea ne strnge totusi la pieptulCelui Vesnic.

...

Aducerea-aminte de moarte ne da experienta nepatimirii, a victoriei asuprapasiunilor ; nca nu pe cea pozitiva care apare ca o deplina posedare a iubirii luiDUMNEZEU. Ea nu are, totusi, un caracter pur negativ adica ceva opus iubirii. Ea

ntrerupe actiunea patimilor si prin aceasta, pune nceputul unei schimbarifundamentale n toata activitatea vietii noastre, schimbnd si felul de percepere atuturor lucrurilor. Faptul ca ea ne face sa traim moartea noastra ca pe un sfrsit al

ntregului univers, confirma Revelatia care ne spune ca omul este dupa chipul luiDUMNEZEU si, ca atare, el este capabil sa-L primeasca n sine pe DUMNEZEUsi cosmosul creat. Acesta este nceputul concretizarii n noi a principiului personal.

Aceasta experienta pregateste duhul nostru spre o mai reala primire a Revelatieicrestine si spre acea teologie la baza careia se afla experienta unei alte existente.

...Cnd prin puterea aducerii-aminte de moarte, toata fiinta mea a fost mutata nplanul vesniciei, atunci, n mod natural, a venit sfrsitul distractiei mele copilaresti,pasiunea mea pentru arta care ma stapnea ca un rob. Strmta si plina denecazuri este calea credintei noastre : tot trupul vietii noastre se acopere de ranila toate nivelurile ; uneori durerea atinge asemenea intensitate nct minteasuferinda este redusa la tacere si intra ntr-o stare situata nafara vremii. Reveninddin aceasta contemplare existentiala, descoperim deja n strafundurile fiintei

noastre gnduri gata alcatuite, nu de noi inventate ; n acele gnduri se cuprindanticiparile revelatiilor ce vor urma sa vina de la DUMNEZEU. Acest dar al haruluinu poate fi descris cu cuvintele noastre de toate zilele. Experienta ne dovedesteca el nu se poate dobndi altfel dect printr-un ndelungat proces de lepadare de

5 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

6/52

sine totala. Atunci, peste toate asteptarile, vine Lumina Necreata, care vindecatoate ranile.

n stralucirea acestei Lumini, calea ngusta pe care am strabatut-o ne apareasemenea chenozei lui HRISTOS (Filip. 2.7), prin care si noua ni se daruieste

nfierea fata de DUMNEZEU-Tatal. n masura n care ni se descopera FiintaAbsoluta, noi simtim din ce n ce mai puternic nimicnicia si necuratia noastra.

Aceasta viziune este groaznica ...

Domnul mi-a dat sa traiesc n valurile milostivirii Sale, dar eu nu pricepeam nimic ;la El toate sunt altfel. Dar El nu m-a lasat n ntuneric pna la sfrsit : El m-acondus la picioarele Fericitului Siluan si am vazut atunci ca toata experienta meapremergatoare m-a pregatit sa nteleg nvatatura lui.

...

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

... Exista multe trepte si forme ale ei, dar noi ne vom opri mai nti asupra uneiadin ele, care n chip deosebit actioneaza pentru mntuirea noastra : groaza de ane afla nevrednici de DUMNEZEU, care ni s-a descoperit n Lumina neapusa. Ceice sunt nsemnati de aceast sfnta frica se elibereaza de orice alta teamapamnteasca. Parintii nostri, nenfricati slujitori ai Duhului, se ndepartau npustietati si traiau cu fiarele salbatice, n conditii aspre, ntr-o saracie totala, care

ntrece nchipuirile oamenilor contemporani. Si asta, pentru a putea fi liberi saplnga, constienti fiind ct de departe sunt de DUMNEZEUL cel iubit. Nu este

poate dat oricui a ntelege pentru ce barbatii duhovnicesti, care au dispretuit toatecele din lumea aceasta, plng tot att de mult, daca nu chiar mai mult dectmamele deasupra mormintelor fiilor lor att de scumpi inimilor lor. Acesti sihastriplng cnd contempla n launtrul lor bezna ntunecoasa ; cnd vad radacinileadnci ale cunoasterii raului, pe care nu le pot smulge cu propria lor putere.Pentru cei ce nu cunosc aceasta stare a duhului, toate acestea vor ramne pentrutotdeauna de nenteles. Taina aceasta se ascunde din fata ochilor straini, nupentru ca DUMNEZEU cauta la fata omului, ci pentru ca harul acesta se

ncredinteaza numai acelora care ei nsisi se ncredinteaza lui DUMNEZEU -

HRISTOS. Si acest har este, de asemenea, darul iubirii lui DUMNEZEU, fara decare lacrimile nu vor curge.

...

Darurile Duhului Sfnt sunt nepretuite. Orice dar adevarat nu este altceva dect oflacara de iubire. Dar pentru largirea inimii noastre pna la capacitatea de acuprinde iubirea lui HRISTOS n aparitiile ei luminoase, e necesar ca noi toti, faraexceptie, sa trecem prin multe ncercari. Cei care traiesc ntr-o lenevire trupeascase atrofiaza n cele duhovnicesti si traiesc nchisi n fata iubirii universale a luiHRISTOS. Asemenea oameni traiesc si mor fara ca duhul sa-i poata nalta laceruri. ntre darurile de Sus si nevointele ascetice exista o oarecare masura

6 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

7/52

comuna : toti cei ce merg pe calea poruncilor lui HRISTOS, urmarindu-lndeaproape, sunt renascuti, unii mai mult, altii mai putin ...

Prin mpreuna rastignire cu DUMNEZEU-Cuvntul ntrupat coboara asupracredinciosului harul divin, care l aseamana pe om cu DUMNEZEU. Acest dar deasemenea include n sine teologia de viata purtatoare, printr-o reala petrecere nLumina iubirii.

Darul pocaintei se da celor care primesc cu deplina credinta cuvntul luiHRISTOS care spune ca daca nu vom crede n El, n Dumnezeirea Lui si nabsolutul adevar al tuturor celor ce ni s-au poruncit de catre El, atunci pacatul nuse va descoperi pentru noi n adncimea lui ontologica si vom muri n pacatelenoastre (Ioan X VIII 21 si 24).

Notiunea de pacat se arata acolo unde raporturile dintre DUMNEZEUL Absolut siomul-creatura capata caracter personal. Altminteri, ramne numai o reprezentare

intelectuala despre o treapta sau alta de desavrsire a formei de existenta.Pacatul ntotdeauna este o crima mpotriva iubirii Tatalui ceresc. El apare ca ondepartare a noastra de DUMNEZEU si ca o nclinare a noastra spre patimilenoastre. Pocainta este legata ntotdeauna de o rezistenta a noastra fata detenebrele pacatului. Nu numai n crestinism se duce o lupta cu patimile ; si numanism se observa deasemenea preocuparea de a elimina unele vicii ; dar,

ntruct lipseste cunostinta privitoare la profunzimea pacatului si, n masura ncare orgoliul, aceasta radacina rea, ramne nebiruita, tensiunea tragismul istorieinu nceteaza sa creasca.

Sfintii Parinti spun ca numai smerenia poate salva omul si ca mndria singuraajunge sa-l poata arunca n n ntunericul iadului. Iar biruinta asupra ntreguluicomplex al patimilor nseamna redobndirea unui mod de a fi asemenea luiDUMNEZEU. Toate patimile sunt neaparat mbracate ntr-o forma oarecare,vizuala sau gndita a imaginatiei. n rugaciunea fierbinte de pocainta, duhulcrestinului se disociaza de reprezentarile lucrurilor vazute sau de conceptiilerationale.

n marea sa ntristare de a-L fi pierdut pe DUMNEZEU, sufletul se dezbraca de

imaginile materiale si gndite ; atunci mintea - duhul se apropie de hotarul deunde poate aparea Lumina. Dar aceasta granita poate ramnea netrecuta, dacamintea se va ntoarce asupra ei. Nu sunt excluse cazurile cnd n timpul

ntoarcerii mintii asupra ei, intelectul sa se vada asemenea luminii. Important estesa stim ca aceasta lumina este proprie mintii noastre, ntruct ea este creata dupachipul lui DUMNEZEU, care ni s-a descoperit ca o Lumina n care nu se afla nici o

ntunecime (I Ioan I 5). Asa se savrseste trecerea spre o alta forma de gndire,spre un alt fel de ntelegere, superioara celei empirice din domeniul cunoasteriistiintifice.

n elanul pocaintei depasind tot ce este trecator, duhul nostru vede de undeva desus relativitatea si cauzalitatea tuturor informatiilor noastre practice. Si iarasi, si

7 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

8/52

iarasi : DUMNEZEU este cu adevarat trait ori ca un foc curatitor ori ca o luminastralucitoare.

nceputul ntelepciunii este frica de DUMNEZEU (Ps. 110,10). Aceasta fricacoboara asupra noastra de Sus. Ea, este un simtamnt duhovnicesc, mai ntifrica de DUMNEZEU si apoi de noi nsine. Noi traim n starea de frica n virtuteaprezentei vii a unui DUMNEZEU Viu, constienti fiind de necuratia noastra.

Aceasta frica ne asaza naintea fetei lui DUMNEZEU, ca sa fim judecati de El ; noinsa am cazut att de jos, nct durerea noastra pentru noi nsine devine oprofunda suferinta, mult mai grea dect chinul de a ne vedea n spaimanecunostintei, n paralizia insensibilitatii, n robia patimilor. Aceasta frica este otrezire din somnul de veacuri al pacatului. Dar ea ne aduce lumina ntelepciunii :pe de o parte, devenim constienti de starea noastra de pierzare, iar pe de altaparte, simtim sfintenia lui DUMNEZEU. Uimitoare este natura acestei frici : faraactiunea ei curatitoare, desigur nu ni se va deschide calea spre o desavrsitaiubire a lui DUMNEZEU. Frica aceasta este nu numai nceputul ntelepciunii, ci si

al iubirii. Frica ne cutremura, facndu-ne sa ne vedem pe noi nsine asa cumsuntem si ne leaga de DUMNEZEU printr-o dorinta irezistibila de a fi cu El. Fricansoteste uimirea n fata lui DUMNEZEU, care ni se descopera. A se recunoastenevrednic naintea unui asemenea DUMNEZEU, iata n ce consta spaimanoastra.

...

... Frica de a fi vesnic n acel ntuneric al iadului, a carui esenta o zarim datoritaLuminii necreate, nca invizibila pentru noi, dar care ne da totusi putinta s-ovedem, ne provoaca o chinuitoare sete de a ne rupe din bratele asupritoare alecaderii noastre, de a intra n sfera Luminii nenserate, si de a merge spreDUMNEZEUL iubirii sfinte. Numai prin credinta n DUMNEZEU-HRISTOS primimcriteriul autentic la realitatea lumilor create si necreate. Dar pentru aceasta estenecesar sa construim toata fiinta noastra, si cea vremelnica si cea vesnica, peneclintita piatra a poruncilor lui HRISTOS. Foarte multi merg la biserica ca sa seroage, dar nu sunt deloc multi care afla calea ngusta care duce la biserica ceanefacuta de mna n ceruri (Mt. VII,14).

La nceputul pocaintei noastre, parca nu vedem nimic, n afara de iadul nostrulauntric, dar n mod ciudat, Lumina nevazuta nca de noi patrunde deja nauntruca o simtire vie a prezentei lui DUMNEZEU. Daca noi ne vom tine, puternic, cuamndoua minile de marginea vesmntului lui IISUS HRISTOS, atunci minuneacresterii noatre n DUMNEZEU se va intensifica mereu si va ncepe sa ni sedescopere minunatul chip al lui IISUS si vom contempla n El Proiectul, dupa carenoi, oamenii, am fost zamisliti nainte de facerea lumii. Pentru ca sa nu semndreasca inima omului din cauza bogatiei darului, i se da de catre Providentasa mearga pe urcusul abrupt spre aceasta cunostinta care oboseste si mintea si

sufletul, si trupul. Din timp n timp, DUMNEZEU si retrage mna de la nevoitor siatunci duhul strain gaseste o ocazie sa clatine inima si gndul nostru. De aceeanu ne simtim niciodata ntr-o siguranta desavrsita si chiar n timpul marilorrevarsari de mila din partea iubitului DUMNEZEU nu ne naltam ...

8 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

9/52

DESPRE POCAINTA

DUMNEZEU este Fiinta Absoluta, Principiul tuturor principiilor. El ni s-a revelat caEU SUNT, ca - Ipostas, ca - Persoana. Acum noi l cunoastem prin Fiul, Cel de ofiinta cu Tatal, Care ni s-a aratat noua : Pe DUMNEZEU nimeni nu L-a vazutvreodata ; Fiul Unul-Nascut, care este n snul Tatalui, acela a spus despre El(Ioan I, 18). Noi l cunoastem, de asemenea, si prin Duhul Sfnt : Dar

Mngietorul, Duhul Sfnt, pe care-l va trimite Tatal ntru numele Meu, acela vava nvata pe voi toate (Ioan XIV, 26). Si aceasta cunostinta vie ne-a eliberat detoate absurditatile zborului intelectual spre un Absolut Suprapersonal, spre FiintaPura, care transcende tot ce exista, spre Ne-Fiinta. Cel ce este fara de nceput cuTatal si cu Duhul -Logosul ntrupat - si-a nceput misiunea cu o chemare catre ceicazuti : Pocaiti-va, caci s-a apropiat mparatia cerurilor (Mt. III, 2). El ni L-a facutcunoscut si pe Tatal si pe Duhul Sfnt. Si la rndul lor, acestia doi marturisescdespre Dnsul. Iar el ne-a aratat si calea cea mai buna si cea mai sigura, careduce la Tatal. Ajuns la sfrsitul viietii mele as vrea sa cnt un imn vrednic de a

preamari darul pocaintei ... Ma voi folosi pentru aceasta de cuvintele inspirate alepsalmistului din vechime :

DUMNEZEUL meu, DUMNEZEUL meu, marete si minunate sunt lucrurile Tale !Tu esti Sfnt si locuiesti n Lumina neapropiata. n Tine au nadajduit parintiinostri si Tu i-ai eliberat. Catre Tine au strigat si Tu I-ai mntuit. Dar eu sunt unvierme si nu un om. De ocara n fata oamenlor si dispretuit de popor. Tu esti celce m-ai scos din snul maicii mele, Tu esti DUMNEZEUL meu. Nu te departa dela mine si eu voi binevesti Numele tau fratilor mei : Cei ce va temeti de Domnul,laudati-l pe el ! Ca n-a defaimat smereneia mea, nici n-a lepadat ruga mea. EuL-am cautat si El nu si-a ntors fata lui de la mine Si acum eu l voi lauda nadunare mare (Ps. XXI, 3-6,11,24,27-29 ; Tim. 6,16) Nu stiu fie trup ori n afarade trup (II Cor. XII,2). Asa se ntmpla cu cel ce se caieste fierbinte. Inima

nfrnta si smerita a omului este cuprinsa de o sete arzatoare de DUMNEZEUcare mntuieste si-o atrage cu ntreaga lui fiinta. Si nici el nsusi nu stie cnd sicum s-a ntmplat cu el schimbarea, dar uita lumea materiala si nsusi trupul sau.Cu toate acestea ramne el nsusi, ca subiect, si aceasta, cu o forta si o luciditatemai mare ca niciodata n cursul vietii normale. si traieste viata ca un duh faratrup. n asemenea momente binecuvntate de Sus i se da cunostinta despre o

alta forma de existenta, de data aceasta supranaturala.

Se ntmpla uneori ca duhul meu sa se simta ntr-un spatiu infinit, care n chipciudat e straveziu cu toate ca nu se vede ca atare. Nu gasesc definitia acelei sferenelimitate. Duhul meu era n ntregime absorbit de rugaciune : n afara deDUMNEZEU nu vedeam si nu stiam nimic.

...Eu am cunoscut aceasta iubire nca din copilarie : El mi-a dat s-o traiesc.Zdrobit din cauza nebuniei mele, mi petreceam ceasurile n rugaciune, care ma

smulgea din toate cele create spre alta lume. Cnd ne dam seama cu adevarat dentunericul nostru launtric si cnd ni se descopera fiinta infernala a pacatului,atunci noi devenim receptivi la actiunile harului : fie ca e o iluminare din parteaLuminii necreate, ori alt gen de rapire, o cunoastere sau o revelatie.

9 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

10/52

n omul luat ca o persoana oarecare, nzestrat cu libertatea de a se autodefini, eposibil sa se vada un fel de divinitate, care n-ar avea nevoie, ca sa zicem asa, dea se referi la un alt DUMNEZEU. El poate sa recunoasca ca este nrudit, chiarde o fiinta cu Fiinta Primara ; el poate sa se decida sa realizeze auto-

ndumnezeirea ; sa se ntoarca la existenta sa de la nceput ...

Pe cale filozofica, eu nu puteam cugeta Principiul Absolut ca pe o fiinta personala.

Cauza tuturor acestora era, n parte, aflarea mea pe calea ratacirilor generale alecercurilor n care activam : amestecul ntre conceptul de persoana cu cel deindivid, n timp ce, n sens teologic, cele doua concepte sunt diametral opuse. Dincopilarie am fost nvatat sa ma rog Nemuritorului Tata ceresc, catre care au plecatmosii si stramosii mei. Atunci, n credinta mea de copil (Mt. 18,3 ; Lc. 18,17),Persoana si Vesnicia se uneau fara dificultate. Si astfel, personalismul crestin pecare l-au primit din copilarie a devenit la un moment dat problema existentiala :Oare, Fiinta, Absolutul, poate fi personal ? Experienta mea rasariteana [vorbestede o perioada n care a practicat mistica budista] era, mai degraba, sincera, dar

ea mbraca o forma intelectuala, despartita de inima : asceza conducea la oabatere mintala de la tot ce este relativ. Treptat, ma ncredintam ca ma aflu pe ocale gresita ; ca ma departez de adevarata si reala Fiinta si ca ma ndrept, dincontra, catre ne-fiinta. La orizontul duhului meu nca nu exista o cunoasterevrednica de crezare.

Aceasta perioada a fost extraordinar de ncordata pentru mine : starea mintii meleera asemenea unei mici barci pe o mare nvolburata, ntr-o noapte ntunecoasa :cnd se nalta pe culmea unui val, cnd din nou un alt val o arunca n jos cumnie. Dar Acela, pe care eu L-am lasat ca pe ceva ce nu-mi este necesar, nusi-a ntors cu totul Fata de la mine si El nsusi cauta prilejul sa mi se arate. Dintr-odata, El mi-a pus nainte textul Biblic al Revelatiei de pe muntele Sinai : Eu suntCel ce sunt (Ies. III, 14). Fiinta sunt Eu ; DUMNEZEU, Stapnul Absolut al tuturorlumilor stelare, este personal : Eu sunt.

Odata cu acest Nume s-au deschis n fata mea orizonturile cele mai ndepartate,care se pierd n inaccesibil. Acest DUMNEZEU Personal a devenit pentru mine,nu n sensul unei gndiri abstracte, ci de o maniera existentiala, o evidenta care otraiam cu toata fiinta mea. Toata constructia vietii mele duhovnicesti se

transfigurase : desi nu nca lamurit cu totul, totusi duhul meu stia ncotro sanazuiasca : Lumina stelei polare atinsese privirea mea, iar mintea mea se putea

nalta pna la ea. Da, acest DUMNEZEU este nspaimntator de ndepartat, darpoate fi accesibil cugetului nostru. A pretinde ca esti DUMNEZEU n afara deacest Unic Adevarat DUMNEZEU este o nebunie, mai rea dect toate celelelteforme de nebunie. Si eu am izbucnit ntr-un plns disperat, amar, arzator, dndu-mi seama de grozava mea cadere : Domnul mi-a dat o disperare harica. Si cndma lamentam cu un plns profund, nendraznind sa-mi nalt gndurile spre El, mi-a aparut n Lumina Sa. Asa a marcat El nceputul unei vieti noi n mine,

renascndu-ma din lacrimi de pocainta. Tot ce-a fost nainte atragator pentru minen lumea aceasta, si-a pierdut farmecul, si nemaigndindu-ma la nimic altceva, m-am cufundat n rugaciune ...

10 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

11/52

Darul pocaintei este rapirea sufletului la DUMNEZEU cnd este atras de aparitiaLuminii. La nceput, aceasta Lumina nu este nca vizibila, dar la caldura ei inima

ncepe sa-si piarda duritatea. Sufletul este rupt n doua : pe de o parte, el estencercat de groaza de a se vedea asa cum este ; pe de alta parte, el simterevarsarea unei puteri pna atunci necunoscute, provocate de vedereaDUMNEZEULUI Celui viu. ntr-un chip ciudat, n acest moment, prevaleazadisperarea pentru sine nsusi, n asa masura nct, chiar cnd El era cu mine si n

mine, nu puteam sa-mi curm plnsul pentru pacatul meu, care pentru mine nesenta lui metafizica, depasea toate greselile vizibile. Dorinta mea puternica de arupe cu tot trecutul lua forma urii de sine : am nceput sa ma urasc pe mine

nsumi, pentru viata mea de alta data. Partea pozitiva era ndepartarea de patimilemele ; ea aparea, n acelasi timp, ca un act de nradacinare a mea n DUMNEZEUcare mi s-a descoperit.

Am fost cuprins de o oarecare spaima sfnta, recunoscnd ca eram unnecredincios si apostat si ca voi ramne pentru totdeauna nevrednic de un astfel

de DUMNEZEU. Nu fara durere mi-aduc aminte acum de acea ngrozitoare si,totodata, minunata vreme. Ma rugam atunci ca un nebun, cu plnsete multe,zdrobindu-mi nsesi oasele mele. n timpul acestei rugaciuni am simtit nauntru unfoc, care parea ca mi aprinde toate cele dinlauntru. Nu stiu cum de-amsupravietuit. Niciodata nu voi putea sa exprim n cuvinte focul si disperarea si,totodata, acea putere care ma retinea pe mine n rugaciunea nencetata ani dezile si ntr-o ncordare suprema. Pe moment, nu ntelegeam nimic, dar acum nugasesc cai potrivite ca sa-I arat lui DUMNEZEU recunostinta mea pentru MnaLui cea tare de Sfnt Sculptor. mi era greu ; ntr-adevar sufeream pe toate

planurile fiintei mele. Sunt n admiratie n fata Lui : El a re-format urtenia meainfernala n altceva, mai putin ndepartata de negraita Lui Lumina.

La nceputul acestei perioade nspaimntatoare, dar cu toate acesteabinecuvntate, precumpanea n rugaciunea mea o durere fara de nadejde, careadesea era nsotita de senzatia unui foc. Nu cunosteam natura acestui foc si nicinu cautam o explicatie, ntruct mintea mea era atrasa spre El, spreDUMNEZEUL meu. Aceasta flacara de foc mistuia ceva n mine ; arderea nu sepetrecea fara durere. Dupa trecerea mai multor ani, cnd ma aflam n Athos, sicnd duhul meu petrecea n pace, mi-aduceam aminte de cele traite mai devreme

ca de o ntmplare care m-a renascut si mi-a asezat viata mea pe o noua orbita,n sfera altei existente ...

Vremea pocaintei disperate, descrisa de mine, sunt nclinat sa recunosc ca nuconstituie poate numai pentru mine un eveniment. Cum sa nu ma mir ? n primulmeu drum gresit, din existenta mea vremelnica, eu ma departam undeva departede viata obisnuita. Si iata ca acolo mna Lui m-a ajuns. Acesta a fost momentulnasterii mele cea de-a doua. Eu am fost chemat din nefiinta spre lumina vietii ...

Daca as ncerca sa analizez procesul launtric al ntoarcerii mele catreDUMNEZEU dupa caderea mea, mi-ar veni n minte urmatoarea comparatie :Lumina lui DUMNEZEU, Lumina Duhului Sfnt, pe care nca n-am zarit-O, ma

11 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

12/52

lumineaza de undeva de departe, din spate, aratndu-mi acel loc nematerial ncare petrec ; si numele acestui loc este iadul.

Eu nu vad Lumina ca atare, ea doar mi deschide ochii ca eu sa nteleg n centuneric traiesc. Eu nu as putea ntelege ntunericul, daca nu ar exista luminaopusa. Prin nevazuta prezenta a acestei Lumini eu reusesc putin cte putin sacontemplu ideea pe care o avea creatorul meu nainte de ntemeierea lumii (Ioan

XVII,21). Cunostinta mea noua despre DUMNEZEUL cel viu, care de-abia acumncepe, ma aduce sa vad n HRISTOS tocmai acel chip dupa care suntem ziditi(Fac. I,26-27). Inima mea e lovita de tristete : Iata cum trebuie sa fie fiecare dintrenoi, ca sa-si traiasca unitatea, indestructibila n veci, cu Tatal tuturor celor ceexista. O, nenorocire ! Eu am pierdut toate acestea. Mi-a fost data din copilarieideea despre vesnicie ; mi s-a dat de asemenea o oarecare experienta sau oapropiere de experienta Fiintei necreate. Iar acum, eu mor ntr-un ntuneric farasens, al ignorantei mele pe toate planurile.

Acest ntuneric statea n fata mea ca un perete de plumb, despartindu-ma deDUMNEZEU cu o putere pe care eu nsumi n-o puteam birui. Sfntul ApostolPavel a numit acest zid legea pacatului (Rom. VIII,2). DUMNEZEUL nostru esteLumina si n el nu este nici un ntuneric (I Ioan I,5), pentru aceea el refuza sa seuneasca cu ntunericul nsotru. Noi trebuie sa ne curatim de necuratiile care nestapnesc, altminteri nu vom intra n mparatia Adevarului si a Luminii (Apoc.XXI,27).

Din momentul n care mi s-a dat harul pocaintei, mi-am dat seama ca ma aflu niad. Orict de dureros mi-era uneori acest drum, totusi alta cale nu era spre poartaVesniciei divine pentru fiii cazuti ai lui Adam. Durerea mea este profunda cndcaut expresii ca s-o exprim. Am fost educat sa ocolesc n limbajul meu cuvintelebombastice, iar acum toate cuvintele, toate limbile mi par decolorate, incapabilesa exprime recunostinta mea fata de DUMNEZEU.

Eu l-am cunoscut pe DUMNEZEUL Cel viu din cea mai frageda copilarie. Eraucazuri, cnd la iesirea din biserica - ca sa spun mai precis, scos din biserica pebrate, - vedeam orasul, care n acea vreme era lumea ntreaga pentru mine,luminat cu doua feluri de lumina. Lumina soarelui nu ma mpiedica sa simt

prezenta altei Lumini. Amintirea acestei Lumini se mpletea cu o bucurie blnda,care atunci mi umplea sufletul. Din amintirea mea s-au pierdut aproape toatentmplarile din acea perioada, dar aceasta Lumina n-am uitat-o.

Cnd am atins vrsta adolescentei m-am ndepartat de DUMNEZEUL meu. N-amsavrsit crime pedespite de lege, dar prin mintea mea, treceau liber tot felul demonstri.

DUMNEZEUL nostru este de neajuns, nevazut, de neatins, de nepatruns sunt

caile Lui n Providenta Lui. n ce chip mna Lui gingasa, dar puternica, m-a prinscnd cu ncapatnarea nebuniei mele tineresti nazuiam spre pustietateanefiintei ? Focul ceresc mi-a patruns nauntru si inima mea topita era jarul lui.Rugaciunea mea de pocainta o aduceam Sfntului DUMNEZEU lipind fruntea de

12 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

13/52

podele, de pamnt. O, cta rusine era pe capul meu n acei ani ! Ma vedeam cape cel mai ticalos criminal din cauza elanului meu orgolios der a-L depasi. Pacatulmeu mpotriva iubirii Lui mi aparea n realitatea lui de cosmar ca o sinucidere si,pe deasupra, ca o departare vesnica de Creatorul meu. Atunci El, n nemasurataLui iubire, voia sa-mi dea nemarginirea purtatoare de lumina, dar eu bateam npoarta mortii. Pentru aceea, ma uram pe mine nsumi si timp de zeci de ani amplns n amaraciunea si de rusinea mea.

...Dar cnd mi s-a descoperit ca natura duhovniceasca a miscarii mele launtriceera de fapt o repetare a caderii lui Adam, atunci m-am ngrozit si de atuncirugaciunea mea se caracteriza printr-o vrajmasie fata de mine nsumi. n aceastarugaciune mintea mea nu era ndreptata asupra mea. Eu nu-mi analizam starilemele interioare, ci ma gaseam ntr-o mare cutremurare, socotindu-ma nevrednicde iertare. Parca stateam la nfricosata judecata la Tribunalul suprem : toataatentia mea mea se concentra asupra Judecatorului meu. Eu nu aveam cuvinte :ma rugam cu suspinurile inimii mele fara cuvinte. Nu-mi gaseam nici o

ndreptatire. N-aveam nici o nadejde. Poate ca ar fi mai bine spus : ma rugam cunadejdea care merge dincolo de orice disperare. Uneori, n acea rugaciune nu-mimai simteam trupul. (mi dadeam seama de acest fenomen numai dupa cereveneam din nou n starea unei sensibilitati normale). n acest timp duhul meuintra ntr-o oarecare sfera inteligibila, ale carei granite nu se pot atinge, poatetocmai pentru ca nu sunt. n aceasta bezna spirituala, sufletul meu l cauta numaipe DUMNEZEU. Eram singur : nu erau acolo nici obiecte, nici vreo oarecarefiinta personala. mi dadeam seama ca de va binevoi, Domnul ar putea veni faragreutate la mine, oriunde m-as gasi. Si El a binevoit.

n starea plnsului profund pentru pacatele noastre, ntr-un chip minunat,nlauntrul nostru se primeste lucrarea lui DUMNEZEU, care ca un Tata nembratiseaza strns n Iubirea Lui. Acest Duh subtire nu-L putem simti datoritapropriilor eforturi. Cnd El pleaca de la noi, din nou ne afundam n ntunericulmortiii ; noi l cautam, dar El, care toate le umple, pare sa se fi retras n departarineajunse.

La nceputul pocaintei precumpaneste amaraciunea dar, ndata dupa aceasta,vedem ca n noi patrunde energia unei vieti noi, care produce n noi o minunata

schimbare a mintii. nsasi miscarea de pocainta se nfatiseaza ca o descoperire aDUMNEZEULUI iubirii. n fata duhului nostru se contureaza tot mai lamurit chipulpreafrumos si de nedescris al Omului cel dinti zidit. Contemplnd aceastafrumusete, ncepem sa ne dam seama ce teribila desfigurare a suferit n noi ideeaprimordiala a Creatorului. Lumina care de la Tatal percede ne da cunostintaslavei lui DUMNEZEU pe fata lui IISUS HRISTOS (II Cor. 4,6) ... topul paginii

DESPRE CHENOZA SI DESPRE PARASIREA LUI DUMNEZEU

Spaima caderii din DUMNEZEU, n care am crezut, este mare. Ajungem negresitsa ncercam o strngere de inima n ceea ce ne priveste. Toate, cu care noi nesocoteam mbogatiti n trecut, le aruncam si devenim astfel dezgoliti de toatelegaturile noastre pamntesti si de cunostinte si chiar de vointa noastra. Astfel,

13 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

14/52

devenim saraci, ne epuizam, facem experienta chenozei. Desigur, cea mai greancercare consista n faptul ca, n pofida nemasuratei noastre ncordari de aramne credinciosi lui DUMNEZEU, suferim perioade de parasire din partea luiDUMNEZEU. Saracia duhovniceasca, unindu-se cu parasirea lui DUMNEZEU, neafunda n deznadejde. Ni se pare ca asupra noastra atrna un oarecare groaznicblestem. Noi putem suferi n toate planurile fiintei noastre : cu duhul, cu mintea, cuinima, cu trupul. Tocmai n asemenea momente n fata duhului nostru se

nfatiseaza revelatia biblica privitoare la caderea omului n tragismul ei autentic siatunci, credinta n HRISTOS, n iubirea lui HRISTOS ne sugereaza sa ne predam,pe ct se poate, unei depline pocainte. Cu ct mai profunda va fi pocaintanoastra, cu att mai mult se va descoperi n fata noastra si adncimea existenteinoastre, care mai nainte era ascunsa de noi nsine. Dndu-ne seama lamurit dedeznadajduita noastra situatie, vom ncepe sa ne urm asa cum suntem.

n felul acesta se savrseste curatirea noastra de acel blestem (Fac. III,14-19)prin mostenire ; pe o astfel de cale, trepta, patrunde n noi de data aceasta o noua

energie necreata : noi ne mpartasim cu Fiinta Divina. Atunci apare Lumina luiDUMNEZEU si ne cuprinde ; Duhul Adevarului, care de la Tatal purcede si care nFiul odihneste, coboara n inimile noastre ca Mngietor : Fericiti cei ce plng, caaceia se vor mngia (Mt. V,4). ntorcndu-ne n nimic, noi devenim un materialdin care este propriu DUMNEZEULUI nostru sa creeze. El si nimeni altul adescoperit pentru noi aceasta taina. Dndu-ne n sfintele Lui mini si resimtind nnoi nsine procesul Lui creator, ntelegem cum mintea noastra nu poate cuprindetot ce ni se trimite de sus : sunt lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, la inimanoastra nu s-au suit (I Cor. II,9) ...

Pentru a renaste n DUMNEZEU, n frumusetea duhovniceasca cea dinti estenecesar sa ne conducem dupa nvatatura Evangheliei. Numai o credinta puternicaca HRISTOS este DUMNEZEU Atottiitorul ne va ajuta sa ne mentinem pe piatraneclintita a poruncilor Lui. n aceste conditii rasare o grea lupta cu toate cele ceam agonisit n caderea noastra. Credinta ca HRISTOS este unicul adevaratMntuitor al omului, nu ne va ngadui sa cadem de la El, cnd va venineprevazutul proces al purificarii noastre de bogatia pacatoasa.

Trecerea de la putreziciunea mostenita de la Adam catre Lumina nenserata a lui

HRISTOS este un eveniment mult mai important dect toate celelalte fapte de pepamnt. Semnul apropierii noastre de aceasta mare taina este aparitia sfintei uride noi nsine (Lc. XIV,26). Scris este : nimic necurat nu va intra n mparatiaMielului lui DUMNEZEU (Apoc. XXI,27). Sa ne ncercam cu toata severitatea penoi nsine si sa ne osndim fara mila la iad, ca pe niste nevrednici deDUMNEZEU. Numai asa vom birui indulgenta pentru neputintele noastre, de aierta cu usurinta greselile noastre, mai ales daca ele sunt savrsite numai cugndul. Jocul este grandios, n miza merge toata fiinta noastra :cstigul estenemurirea n Lumina fara de nceput. mparatia Cerurilor se ia prin staruinta si cei

ce se silesc pun mna pe ea.n limitele vietii noastre pe pamnt nu exista desavrsire absoluta si esteprimejdios pentru noi sa ne multumim cu cele dobndite pna acum. Cei ce nu

14 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

15/52

cred n DUMNEZEU nu cunosc ce este parasirea lui DUMNEZEU. Aceasta durereeste traita numai de aceia care au cunoscut deja bunatatea lui DUMNEZEU sinazuiesc cu toate puterile sa ramna n El si cu El. Cu ct omul a gustat ntr-o maimare masura din bucuria unirii cu DUMNEZEU, cu att mai profund sufera cndse desparte de El. Ultima limita a acestei despartiri, cunoscuta de noi dinevanghelie, a fost atinsa de nsusi Domnul : dupa rugaciunea cu sudori de sngedin Ghetsimani, n care El S-a dat cu totul Tatalui Sau, pe cruce, El a strigat cu

glas tare ... DUMNEZEUL Meu, DUMNEZEUL Meu ! pentru ce m-ai parasit ? ... sidin nou a strigat ... si si-a dat duhul (Mt. XXVII,46-50)..

Nemultumirea acuta de sine, traita ca o scrba de sine nsusi, este primul semn alapropierii de iubirea lui DUMNEZEU totala, ce ni s-a poruncit, adica nvingereateribilului prag al urii de sine. n rugaciunea, nascuta din ura de sine, nlauntrulnostru se deschide o noua existenta, de data aceasta supralumeasca si noicontemplam maretia lui DUMNEZEU.

Fericitul Staret Siluan deosebea doua genuri de smerenie : ascetica sidumnezeiasca. Cu putin nainte de sfrsitul lui, la ntrebarea mea : Vreti samuriti ?, el mi-a raspuns : nca nu m-am smerit. N-am nici o ndoiala ca el avea

n vedere smerenia lui HRISTOS, cea dumnezeiasca, ce nu se poate descrie sipe care el niciodata n-a putut-o uita. Aducndu-si aminte de toate acestea, elscria astfel : Fericit este cel care-si pastreaza curatia sufleteasca si trupeasca,caci DUMNEZEU l iubeste si i da harul Sfntului Duh. Si harul acesta ndeamnasufletul ca sa-l iubeasca pe DUMNEZEU asa de mult, nct dulceata DuhuluiSfnt l face sa nu se mai poata desparti de DUMNEZEU si sa nazuiasca cu osete nepotolita spre El, caci iubirea lui DUMNEZEU nu este sfrsit. Si totusi eu amcunoscut un om (acesta este el nsusi) pe care l-a cercetat Domnul cel Milostiv cuharul Sau si daca l-ar fi ntrebat pe el Domnul : Vrei sa-ti dau mai mult har ?,atunci sufletul, neputincios n trup, I-ar fi raspuns : Doamne, Tu vezi ca daca mi-ai da mai mult n-as suporta si as muri (Siluan, p. 135-6).

DESPRE IUBIREA PNA LA URA DE SINE

De cte ori sufletul meu ca o mica fiinta fara ajutor nu atrna deasupra prapastiei,cuprins de o mare spaima ; nu era o spaima pamnteasca , caci nu nazuiam catre

o infinita prelungire a acestei vieti. Groaza mea provenea din faptul ca, de ndatace DUMNEZEU a cobort pna la mine, am vazut cu ce rani eram plin. Mi-am datseama ca sunt cu totul incapabil de mparatia Sfntului DUMNEZEU. Nu sunt nstare sa descriu acea durere care ma afunda n ndelungatul plns profund. Desifara minte, eu totusi stiam ca ma aflu n minile Creatorului, despre care este scris: Cumplit lucru este sa cazi n minile DUMNEZEULUI celui viu (Evr. X,31).Greutatea care ma sfarma era aproape insuportabila si nu o data am ncercat sama smulg din sfintele Lui mini (Ioan X,28), dar toate ncercarile mele s-auprabusit, deoarece nu aveam unde ma duce : nimic din lumea aceasta nu ma

atragea, nimic nu putea satisface duhul meu....Cutremurul n fata pierii vesnice si plnsul de pocainta ma prefaceau ntr-un

chip tainic n ntregime m rugaciune. Duhul meu liber, nesilit de vointa, se nalta

15 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

16/52

la o asemenea stare n care contemplam realitati necunoscute mai nainte :nemarginita prapastie a iadului, dar si Cerul plin de stralucirea Luminii necreate.Fie binecuvntat Numele Lui n vecii vecilor !

.Sa nu va asteptati de la mine sa descriu dupa regulile artei istoria sufletului meudin ndelungatii ani ai trecutului meu. Uneori, sufletul meu cobora n vaile cele maide jos ale iadului, iar n alte momente l nalta Domnul pna la ceruri. Din timp n

timp, sufletul statea pe acel nedefinit hotar de unde venea si Lumina Dumnezeiriisi ntunericul cel mai dinafara, care aducea groaza n suflet. O groaza care nusemana cu groaza din fata mortii fizice. O, nu, aceasta era ceva de alta natura. nfata duhului meu se deschidea vesnicia cea buna, care era nca departe de mine,precum si ntunericul atemporal, care si anunta prezenta launtrica. Eram ntr-ostare de explozie ; neeliberat de tirania patimilor, sufeream si n setea mea dupabinele absolut nazuiam spre DUMNEZEU.

Rugaciunea plina de pocainta ma mistuia. O putere imponderabila, nevazuta ma

transporta ntr-un spatiu spiritual. Acolo eram singur. Disparea pamntul, nu eranici soare, nici stele, nici oameni, nici o alta oarecare faptura. Nu-mi simteam nicitrupul. Se ntmpla sa nu vad lumina ca atare si, totusi, vederea mea patrundea nadncimi abisale. Sufletul cuprins de o dureroasa disperare l chema peDUMNEZEU. Da, eu sunt pacatos, dar mi-e sete de DUMNEZEU, de sfntulDUMNEZEU. n amintirea mea nu erau acte concrete din trecutul meu, n afara depatrunzatoarea constiinta a lepadarii mele de DUMNEZEU, pe care l stiam dinanii copilariei mele si din prima tinerete ...

O asemenea rugaciune a pus stapnire pe mine cu o deosebita putere, cnd maaflam deja n pustie. Nu voi putea spune acum ct au durat rugaciunile mele nacea noapte sau n cealalta. Mi-aduc aminte ca, atunci cnd sufletul meu se

ntorcea spre obisnuita simtire a lumii materiale, simtamntul duhovnicesc pe carel ncercam din rugaciune n acea stare fara sunete, mai presus chipuri ramneacu mine, n mine. n acea nemarginire nu exista nici sus, nici jos, nici nainte, nici

napoi, nici la dreapta nici la stnga.

DESPRE LUMINA NECREATA

1. Calea spre vedere... Lumina mparatiei ceresti vazuta pe Tabor sau pe drumul Damascului ori n alte

mprejurari atrage spre sine, dar se vede n chip neajuns, depasind la infinitvrednicia noastra, mai bine zis nevrednicia noastra. Rugaciunea tsnita dinaceasta sfnta durere lanseaza duhul omului n alta lume ; si aceasta lumepamnteasca este uitata ; si nsusi trupul nu se mai simte. Parintii numeauaceasta stare iadul pocaintei, care ne aseamana cu HRISTOS, pogorndu-se niadul Iubirii. Orict de greu ar fi acest chin adamic, orict de mare ar fi aceasta

suferinta, lnga ea este prezenta bucuria chemarii lui DUMNEZEU si lumina uneivieti noi.

16 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

17/52

Mi-e mi-a fost dat sa traiesc cteva genuri de lumina si de lumini : luminainspiratiei artistice, provocata de frumusetea lumii vazute ; lumina contemplatieifilozofice, care trece n experienta mistica ; vom introduce aici si luminacunoasterii stiintifice, care are ntotdeauna si inevitabil o valoare relativa ; am fostispitit de aparitiile luminoase aduse de duhurile vrajmase. Dar, deja, n vrstamatura, cnd m-am ntors la HRISTOS, ca la un DUMNEZEU desavrsit, mi-astralucit Lumina cea fara de nceput. Aceasta minunata Lumina, n masura n care

dupa bunavointa de Sus mi-a fost dat s-o cunosc, le-a ntunecat pe toate celelalte,ntocmai cum soarele ce rasare nu permite sa se vada nici chiar stelele cele mailuminoase.

Faptul ntruparii lui DUMNEZEU ocupa un loc central n istoria omenirii, de lacrearea lumii. Acest eveniment a rasturnat toate ncercarile omenesti de acunoaste nceputul Cel fara de nceput, prin eforturi venind de jos, chiar dacaaceste eforturi par uneori geniale ...

... Dar nici acum nu pot povesti acel profund proces care se petrece nlauntrulmeu. Nu pot gasi numele acelei puteri, care n chip retinut, dar activ, mi vindecamintea si inima. n locul cel mai intim al inimii se nalta ceva tainic, totusi cevacunoscut din frageda mea copilarie. Cresterea aceasta era unica : cnd primea oforma lenta dintr-un proces anevoios, cnd izbucnea ...

... Noi coborm, n actul osndirii de sine, n prapastii ntunecoase, pentru ca nmomentul cnd, ntru HRISTOS si prin El, ni se deschide chipul cel mai nainte deveci al Omului n mintea creatoare a lui DUMNEZEU, sa ncepem sa sesizambezna ntunecarii noastre. Dupa cum fulgerul care scnteiaza n noapte face

ntunericul mai nepatruns, tot astfel , ivindu-se noua lumina Dumnezeirii, princontrast, ne face sa vedem ntunericul din launtrul nostru, asemenea unei masedense de murdarie respingatoare. Aceasta vedere genereaza nlauntrul nostru omare durere, care loveste fiinta noastra n toate planurile. Suferinta duhului nostru

n acest timp trece peste limitele temporale : ea depaseste oricare durere fizica.Ne afundam n ntregime n rurile lacrimilor. Fiind robi ai patimilor, noi ne vedemdeodata rupti de la DUMNEZEU, a carui sageata a iubirii ne-a ranit pe noi. Dinadncuri strigam catre El (Ps. 129,1).

Asa se zamisleste n noi pocainta. La nceput, ea este nsotita de o profundatristete ; apoi, schimbndu-se n intensitatea ncordarii si n formele sale, caintaramne cu noi nedespartita. Pocainta pe pamnt nu are sfrsit,caci sfrsitul sauar nsemna o deplina ndumnezeire a noastra printr-o desavrsita asemanare cuHRISTOS cel naltat.

Elanul de pocainta, din timp n timp, devine atotmistuitor. n minte si n inima nuexista nimic dect constiinta plina de suferinta : Eu sunt prizonierul raului

ntuneric. Si iata, ntr-un chip neprevazut, n temnita sufletului, patrunde Lumina

Soarelui necreat, acea Lumina care umple toate dimensiunile cosmice. Ea umplecu dragoste mintea si inima noastra. Noi o vedem si petrecem n ea ; totusi, nusuntem nca n stare sa credem n aceasta minune a Bunatatii Parintelui nostru ...

17 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

18/52

2. Natura luminii

Aceasta Lumina care este inerenta Parintelui Luminilor (Iacob 1, 17), ne renaste sichiar ne creeaza din nou pe noi ; schimba radical directia atentiei noastre : mai

nainte, ea era atrasa de pamnt si de alte lucruri trecatoare, vremelnice. Subactiunea harului, atentia se cuprinde nlauntru si, de acolo, rasare n sferaduhovniceasca nevazuta si vesnica (II Cor. IV,18). Ceea ce mai nainte ne parea

noua important si chiar fundamental devine nensemnat pentru duhul nostru ;bogatia, puterea si slava pamnteasca si toate cele asemenea lor si pierdatractia. Chiar stiinta, care nu ne da noua cunoasterea esentiala, adica ceadespre DUMNEZEU, tot astfel si speculatiile filosofice lipsite de viata autentica,ramn niste valori trecatoare.

Cnd Lumina cea neatinsa dupa esenta si nenumita ne cuprinde din afara sipatrunde nlauntrul sufletului nostru, atunci si noi devenim niste fiinte n afara devreme. Lumina aceasta care este de la DUMNEZEU este Lumina iubirii si a

cunoasterii ; dar un tip de lumina si cunoastere cu totul deosebite. Amndoua serevarsa una ntr-alta si, n fond, sunt una n vesnicie. Iubirea atrage cu attaputere, nct pentru nimic n lume duhul nostru nu-si opreste luarea-aminte despreceea ce se petrece cu noi, desi el traieste n chiar aceasta petrecere. Nu existamiscare spre sine nsusi a duhului. n avntul sau el este ncordat de a simti Ceeace nu se poate simti, sa mbratiseze pe cel nencaput, sa-l ajunga pe cel neajuns ;sa fie numai n El si sa nu mai vada nimic altceva.

Domnul mi-a dat harul de a ntelege starea disperata a pacatoseniei mele ; sichiar mai mult dect att : sfnta ura fata de pacatul meu, adica fata de mine

nsumi, care sunt una cu pacatul meu, a carui miasma este asemenea gazelorotravitoare. A te tamadui prin propriile sfortari este cu neputinta. Fiind cuprins de ototala disperare de starea n care esti, unica scapare care ramne este de a tearunca n bratele lui DUMNEZEU cu o nadejde fara de nadejde. Acest salt poate fidefinitiv, fara ntoarcere ; mi-e frica sa ma ntorc ; n-am nici putere sa ma

mpotrivesc pacatului, sa-mi mentin nepatata viata cea noua ...

Aparitiile Luminii Necreate sunt mult mai rare dect cred unii. n elanul pocaintei,multi asceti s-au nvrednicit de acest dar, fara ca sa ndrazneasca sa se opreasca

cu mintea supra lui ca sa-si dea seama cu adevarat : Cine este acesta ? Ei semultumesc cu actiunea Luminii asupra sufletului si duhului lor : mpacarea cuDUMNEZEU, mngierea nepretuita, simtirea vesniciei, nfrngerea mortii.

3. Experiente traite

Acum vreau sa vorbesc despre ceea ce Domnul mi-a daruit, dupa ntoarcereamea la el, la o vrsta matura, cnd cercetarile se legau cu o profunda rugaciunede pocainta. La nceputul acestei perioade, Lumina se arata mai repede dect

focul care ma ardea si deasupra trupului meu si nlauntrul sufletului, ca ceva ce eul primeam, n timpul acestei arderi, ca ceva strain lui DUMNEZEU. O, eu atuncinu stiam nimic si nu ntelegeam ce se petrece cu mine. Gndul meu nu se ducea

18 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

19/52

la cercetarea naturii acestui Foc si acestei Lumini. Sufeream n pocainta mea cutoata fiinta mea, dar stiam ca am nviat cu duhul.

La nceputul anilor 30, cnd eram deja diacon, timp de doua saptamnibunavoirea lui DUMNEZEU a fost cu mine. Seara, cnd soarele era gata saapuna si sa se ascunda dupa muntii Olimpului, ma asezam ntr-un balcon napropierea chiliei mele cu fata la luminatorul care apunea. n acele zile am vazut

lumina de seara a soarelui si totodata o alta Lumina care ma nconjura cugingasie si care patrundea n inima mea linistita, ntr-un mod de nespus, dndu-misa ncerc compatimirea si iubirea de oameni, care se purtau cu mine aspru.Totodata, simteam si o oarecare compatimire nedureroasa pentru faptura ngeneral. Dupa apusul soarelui intram n camera mea, ca de obicei, pentru ca sa-mi fac pravila pregatitoare pentru Sfnta Liturghie de a doua zi si lumina nu maparasea n tot timpul rugaciunii.

... Mai nainte, lumina naturala mi se parea imateriala, dar mai trziu, dupa

contemplarea Luminii Necreate a lui DUMNEZEU, lumina naturala a devenitpentru mine grosolana, unori agresiva. Ea lumineaza natura pamnteasca, dar eanu da prin ea nsasi duhului nostru patrunderea n taina Fiintei Divine. n modcontrar, Lumina divina aduce mai nti de toate o revelatie asupra mparatieitatalui Ceresc.

Dar cnd a aparut Lumina necreata, si ncredinta duhul meu ca sunt nafaramortii, atunci tot ce mai nainte murea n mine s-a ridicat cu mine prin actiuneaacestei Lumini. Si ntunericul mortii care ma speria si apasatoarea scrba de mine

nsumi pentru pacatul care era n mine, si pe care l simteam ca o rupere deDUMNEZEUL iubirii, si amara deznadejde si revolta contra existentei n general,asa cum ea se reflecta mai nainte n constiinta mea, toate acestea eraurenascute prin puterea pocaintei si transfigurate n mod radical, devenind ochenoza asemanatoare celei a lui HRISTOS ...

DESPRE PRINCIPIUL PERSONAL N FIINTA DIVINA SI N FIINTA UMANA

Cnd omul ajunge la cea mai nalta tensiune a rugaciunii si DUMNEZEU se roagan el, el primeste o vedere a lui DUMNEZEU dincolo de orice imagine. Atunci omul

persoana se roaga cu adevarat fata catre fata cu Cel Vesnic. n aceasta ntlnirea omului cu Persoana lui DUMNEZEU se actualizeaza n noi ceea ce, la nceput,nu era dect virtual : persoana. Stimulati de duhul rugaciunii pentru lumea

ntreaga, de a participa la rugaciunea Domnului din Ghetsimani,noi vedem dintr-odata mplinindu-se n noi minunea Dumnezeiasca : n interiorul nostru se ridicasoarele spiritual al carui nume este persoana. Este nceputul unei noi forme deviata a fiintei, de data aceasta nemuritoare. Pe de alta parte, noi ntelegem nusuperficial sau rational, ci din strafundul fiintei noastre, revelatia principiuluiipostatic din Sfnta Treime. Taina cea mai sublima a Fiintei fara nceput se

descopera noua n lumina : DUMNEZEUL personal, Viu, Unul n Trei Persoane,DUMNEZEUL iubirii, singurul adevar.

19 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

20/52

Eu sunt Cel Ce Sunt. Acest Eu este Fiinta esentiala. Proorocii (Isaia si Ieremia)au exprimat foarte frumos acest acest text : Sunt viu (49-18, Ieremia22,24,46,18) si Apostolul Pavel a repetat aceleasi cuvinte (Rom. 14,11). Totuleste n acest Eu. Si noi avem o fagaduinta a vesniciei personale : Eu traiesc sivoi veti trai (ca persoane, Petru, Ioan, Andrei), a spus Domnul (Ioan 14,19). Dupaiesirea din aceasta lume, duhul nostru personal se va pastra ca atare, si nu se vavarsa n oceanul supra-personal al absolutului ca o picatura oarecare sau ca

rasuflarea noastra care se contopeste cu atmosfera si se topeste n ea.

Numai Persoana viaza n mod real. n afara acestui principiu de viata nimic nupoate exista : ntru El era viata si viata era lumina oamenilor (Ioan I,4) :Continutul esential al acestei vieti este iubirea : DUMNEZEU este iubire (I Ioan4,8). Numai prin ntlnirea n iubire a uneia sau mai multor persoane se realizeazafiinta ca persoana.

Datorita rugaciunilor parintelui meu duhovnicesc, ale Staretului Siluan, HRISTOS

a descoperit si n mine, chiar daca numai n parte, misterul persoanei. Amcunoscut n decursul a nenumarati ani o lunga perioada de rugaciune marcata dedisperare. Dar Domnul nu m-a dispretuit si s-a aplecat cu milostivire pna la mine.Pentru nceput, cuvntul sau evanghelic a lucrat asupra mea. Acest cuvnt, carevine de la Tatal (Ioan 7,16-17; XVIII,14; XVIII,17), si ntindea radacinile sale ninima mea, si sfarma mpietrirea ei. n dureri s-a nascut viata mea dupaDUMNEZEU. n primele momente eram singur, nca n afara Bisericii. Nu stiamatunci nimic, dar un foc nevazut ma ardea, si ntr-o mare mhnire, sufletul meuera ntins spre Cel ce ma putea salva. Undeva lumina o lumina slaba a sperantei ;ea a biruit frica mea si m-a angajat pe calea durerii ...

DESPRE RUGACIUNEA N CARE SE DESCOPERE DUMNEZEU-ADEVARUL

Oftnd duhul meu era atras de Adevarul Viu. Si suspinul meu nu s-a ascuns de laEl (Ps. 7,10). Din adncul prapastiei am chemat numele Lui si El a auzit plnsulmeu (Plngerile III,55-56). Iubirea Lui s-a atins de inima mea. Mi-a stat naintefrumoasa lume de nedescris prin rugaciunea plina de pocainta. Ea lua diferiteforme. Uneori fiinta mea, adunndu-se nauntru, devenea ncordata n centrul

spatiului nemasurat de mic. n alte dati se petrecea parca invers : duhul meu meuse introducea n o oarecare sfera mintala, care nu cunostea limite, si plnsul meude pocainta n chip ciudat se contopea ntr-una cu contemplarea beznei. Se

ntmpla de asemenea ca n rugaciune mbratisam, simteam, toata lumea.Domnul mi dadea momente de rugaciune curata fata catre Fata si vesnicielinistita, dar patrundea cu stapnire n inima mea si comunica mintii mele fericireade a fi topit n flacara iubirii, care purcedea din inima. Aceasta topire a ntregiifiinte : mintea, inima si trupul ntr-una mi dadea simtirea existentei integrale, attde deosebita de obisnuita dezbinare dintre duhul nostru, puterile sufletesti si

trupesti. Acum eu marturisesc despre Adevarul pe care L-au cunoscut Parintii sistramosii nostri. Marturisesc acum : Adevarul a binevoit sa-mi apara ca raspuns landelungatul si mistuitorul plns de pocainta. Eu am trait acest Adevar, ca pe cevadin veci autentic, si pe masura credintei mele vorbesc si scriu ...

20 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

21/52

CLATINARI N CAUTAREA CELUI NECLATINAT

Si aceasta rugaciune nebuna, care mi-a zguduit toata fiinta, mi-a atrascompatimirea lui DUMNEZEU cel Preanalt si Lumina Lui a stralucit n ntunericulexistentei mele. ntr-o profunda tacere mi-a fost dat sa contemplu bunatatea Lui,

ntelepciunea Lui, Sfintenia Lui. Prin iadul deznadejdii mele a venit izbavireacereasca. nlauntrul meu descopeream puteri noi, o alta vedere, un alt auz. O

frumusete de nedescris a devenit accesibila sufletului receptiv ... Totusi, aceastan-a fost a mea. Clatinarile nca nu s-au terminat n existenta mea. Ma pravaleamdin seninatatea de deasupra lumii, ma ntorceam n saracia mea. Si totusi, am

nteles ca Sfnta mparatie a lui HRISTOS este o realitate vesnica. Aceatsarealitate trebuie dobndita ntr-o ndelungata nevointa a rugaciunii. mparatia luiDUMNEZEU se ia cu sila (Mt. XI, 12).

EXPUNERE SUMARA A DUHULUI NOSTRU

... Chinul sufletului meu era nencetat - ziua si noaptea. Acest chin se revarsa naceeasi nencetat rugaciune chiar n somn sau cnd ma aflam printre oameni.Totusi n prezenta martorilor o putere oarecare ma oprea de la manifestariexterioare, dar de ndata ce ma rentorceam acasa, nainte de a izbuti sa-mi

nchid usa camerei mele, plnsul punea stapnire pe mine. n unele momentedurerea sufletului meu pricinuita de despartirea mea de DUMNEZEU ma aruncape podele si, n linistea noptii, ceasuri ntregi nu ncetam plngnd din cauzainexprimabilei si marii mele pierderi. ntreaga mea fiinta : mintea, inima si chiartrupul meu, - totul se unea n una, strns, solid, asemenea unui nod strns legat.Si cnd plnsul trecea un hotar oarecare, atunci pamntul, toata lumea vazuta,cadeau din constientul meu si ramneam eu singur n fata lui DUMNEZEU. luminainsesizabila, care iesea din Cel fara de nceput, mi dadea posibilitatea sa ma vadpe mine n aspectul meu exterior, nu n conditiile mele de toate zilele, dar lucruciudat, pe care eu nu-l pot descrie : eu stateam n fata Creatorului meu pna lacapat dezgolit n nsasi natura mea, si nu era n mine nimic ascuns de la ochii Lui.

PermalinkComments12.03.07

Resurse online - pr.Rafail NoicaPosted in Resurse Online at 8 :34 pm by admin Printele Rafail Noica - traduceri, conferine, imagini, mrturii cu i despreprintele Rafail Noica Photos of Fr Raphael Noica - fotografii cu printele Rafail NoicaPermalinkCommentsResurse onlinePosted in Resurse Online at 8 :32 pm by admin

n romn :

Fotografii cu Sfntul Siluan Athonitul Despre temeiurile nevoinei ortodoxe - traducere de Ieromonah Rafail(Noica) Din nvturile Sfntului Siluan - traducere de Ieromonah Rafail (Noica)

21 / 52

http://siluan.trei.ro/?p=117http://siluan.trei.ro/?p=117#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=116http://siluan.trei.ro/?cat=11http://www.nistea.com/rafail_noica.htmhttp://www.orthodoxphotos.com/Orthodox_Elders/Romanian/Fr._Rafail_Noica/index.shtmlhttp://siluan.trei.ro/?p=116http://siluan.trei.ro/?p=116#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=115http://siluan.trei.ro/?cat=11http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/index.shtmlhttp://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/index.shtmlhttp://www.nistea.com/duhovnici/rafail_noica/sofronie_temeiuri/cuprins.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://www.nistea.com/sofronie_sf_siluan.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://siluan.trei.ro/?p=117#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=116http://siluan.trei.ro/?cat=11http://www.nistea.com/rafail_noica.htmhttp://www.orthodoxphotos.com/Orthodox_Elders/Romanian/Fr._Rafail_Noica/index.shtmlhttp://siluan.trei.ro/?p=116http://siluan.trei.ro/?p=116#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=115http://siluan.trei.ro/?cat=11http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/index.shtmlhttp://www.nistea.com/duhovnici/rafail_noica/sofronie_temeiuri/cuprins.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://www.nistea.com/sofronie_sf_siluan.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://siluan.trei.ro/?p=117

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

22/52

Din via i din Duh Rugciunea experiena vieii venice Cunoaterea lui DUMNEZEU prin asemnarea cu HRISTOS n atot-omenirea Sa - traducere de Ieromonah Rafail (Noica) Arhimandritul Sofronie

n englez : http ://sophrony.narod.ru/indexe.html http ://sophrony.narod.ru/texts/necrolog1.htm http ://sophrony.narod.ru/texts/chapt1.htm Saint Silouan the Athonite by Archimandrite Sophrony. Publisher : St.Vladimirs Seminary Press. ISBN-10 : 0881411957.

Siluan Athonitul (materiale n mai multe limbi) St Silouan the Athonite Amintiri despre Stareul Sofronie, de Dimitria Daviti. Interviu n lb. englez cu Mitropolitul Ierothei despre Stareul Sofronie,

extras din revista Divine Ascent.PermalinkComments05.10.07

CUVANT PENTRU MONAHISM

Posted inArhim. Sofronie de la Essex at 5 :51 pm by admin

Parintele Sofronie Saharov - CUVANT PENTRU MONAHISM (Din : Nastereaintru Imparatia cea neclatita)

Exista diferite chipuri ale vietii calugaresti. Astfel, de pilda la Athos, in vremeanoastra se pot afla sapte chipuri, incepand cu cel mai cautat indeobste si cel maifiresc chinovia, pana la cel mai greu sic el mai putin inteles viata pustniceascain singuratate.

Acesta de pe urma, sau aceasta forma a nevointei, intotdeauna a provocat simi-e teama ca nu va inceta sa provoace cea mai mare impotrivire. Esenta sa

consta in faptul ca monahul, cautand putinta de a se ruga, dupa poruncaDomnului, in taina, in camara incuiata (cf. Mat. 6 :6) astfel incat sufletul lui safie slobod de stapanirea orisicui asupra lui, spre a se concentra mai adnc asupraomului launtric se indeparteaza de activitati exterioare. Acest moment de peurma indepartarea de activitati exterioare da multora pricina spre a invinuimonahul de egoism duhovnicesc, inteles ca o cautare de a-si mantui sufletulsau. Unii, mai grosolan, il invinuiesc de trandavie ; altii, impinsi de un simtamantlauntric de invidie, sub influenta dracilor, fac tot ce pot ca sa-i impiedicerugaciunea, si multe altele asemenea acestora.

Nevoitorii acestui chip al monahismului, de-a lungul istoriei, intotdeauna au fostsiliti sa fuga in paduri, in pustii, in locuri neprielnice pentru viata oamenilor, inlocuri dupa care nimenea de obicei nu tinde, in pustii ratacind si in munti si in

22 / 52

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/viata.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/sofronie_rugaciunea.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/arhimandritul_sofronie-theologia.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/arhimandritul_sofronie-theologia.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://hystria.tripod.com/sofronie/sofronie1.htmlhttp://sophrony.narod.ru/indexe.htmlhttp://sophrony.narod.ru/indexe.htmlhttp://sophrony.narod.ru/texts/necrolog1.htmhttp://sophrony.narod.ru/texts/chapt1.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_(Saharov)http://silouan.narod.ru/indexe.htmlhttp://www.philthompson.net/pages/about/silouan/http://saraca.1plan.net/biblioteca/amintiri_despre_staretul_sofronie.htmhttp://www.divineascent.org/DA5/hierotheos5.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ierothei_(Vlahos)_al_Nafpaktei&action=edithttp://siluan.trei.ro/?p=115http://siluan.trei.ro/?p=115#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=98http://siluan.trei.ro/?cat=3http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/viata.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/sofronie_rugaciunea.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/arhimandritul_sofronie-theologia.htmhttp://saraca.1plan.net/biblioteca/arhimandritul_sofronie-theologia.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_(Noica)http://hystria.tripod.com/sofronie/sofronie1.htmlhttp://sophrony.narod.ru/indexe.htmlhttp://sophrony.narod.ru/texts/necrolog1.htmhttp://sophrony.narod.ru/texts/chapt1.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_(Saharov)http://silouan.narod.ru/indexe.htmlhttp://www.philthompson.net/pages/about/silouan/http://saraca.1plan.net/biblioteca/amintiri_despre_staretul_sofronie.htmhttp://www.divineascent.org/DA5/hierotheos5.htmhttp://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ierothei_(Vlahos)_al_Nafpaktei&action=edithttp://siluan.trei.ro/?p=115http://siluan.trei.ro/?p=115#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=98http://siluan.trei.ro/?cat=3

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

23/52

pesteri si in crapaturile pamantului(Evr. 11:38). Pentru cel priveste din exterior, eisunt un element fara de folos Bisericii. Aceasta forma a monahismului s-a bucuratde acoperirea ierarhilor numai in cazurile cand insisi ierarhii constientizau ca maiales din randurile pustnicilor era cu putinta sa astepti o mai adanca cunoastere indomeniul duhului, ca din mijlocul lor si al sihastrilor purced oameni in stare a slujilumea in sensul cel mai inalt al cuvantului. In tot restul cazurilor, Biserica, inactivitatea ei istorica aproape intotdeauna inclina catre acoperirea si apararea

monahismului sub forma de viata de obste organizata si active.

Unul din cazurile cele mai cunoscute si mai pilduitoare in aceasta privinta a fostcearta intre Cuviosul Iosif de Volokalamsk si Cuviosul Nil Sorski. Nu se poatetagadui o mare parte de dreptate istorica in aceasta pozitie a ierarhiei bisericesti.Se poate vedea aici si lucrarea proniei dumnezeiesti : incercarile carora suntsupusi acest gen de monahi constituie o conditie de neaparata trebuinta pentruexperienta lor launtrica, pentru cunoasterea cailor lui HRISTOS in lume. Insa inexterior aceasta se prezinta ca un anume tip de conflict intre monahismul

pustnicesc si lume si ierarhia bisericeasca. Acest gen de nevoitori sunt siliti deobicei sa se duca mai departe de ochii lumii ; ei se ascund in gauri de soareci,tac, se inclina inaintea fiecarui om pana la pamant, mor pentru lume, nu au altmijloc de a se apara, pentru a-si pastra o oarecare libertate, de absoluta trebuintapentru rugaciune. Veacurile ce au trecut, precum si experienta noastra de zi cu zi,arata neschimbat ca orice om, oricat de nestiutor ar fi in cele duhovnicesti, seconsidera competent in a judeca si a osandi astfel de monahi.

Apostolul Pavel spune : Omul cel sufletesc nu primeste cele ale Duhului luiDUMNEZEU ; ca nebunie sunt si nu le poate intelege, caci duhovniceste sejudeca. Dara cel duhovnicesc judeca toate, ci el de nimenea se judeca (1Cor. 2:14-15). Insa in realitate, adica in planul vazut, istoric, se intamplacontrariul : anume, cei neduhovnicesti, cu toata indrazneala judeca pe ceiduhovnicesti, atunci cand cei care, fie si in parte, s-au atins de facereaduhovniceasca nu indraznesc sa-si deschida gura inaintea celor neduhovnicesti.De ce asa ? Pentru ca de fiecare data cand se pronunta un cuvant despreautentica viata duhovniceasca, se starneste protest in sufletele celor ce s-auindepartat de ea ; iar prin aceasta se dezlantuie o ura de nestapanit care seexprima sub o forma sau alta de prigoana. Si pentru nevoitor singurele mijloace

de a se apara de aceste prigoane sunt tacerea si ascunderea de ochiul lumii.

Stramtorandu-se pana la limita putintei, ascunzandu-se in crapaturi si in gauri,nearatandu-se ochiului, traind in saracie si in tot felul de lipsuri, nevoitorul prinaceasta da loc miniei, isi faureste imprejur un oarecare vid, prin care loviturilenu il ating pe el, nevoitorul. Am putea recurge si la alta pilda. Nevoitorul, prinneagonisire si defaimarea slavei si puterii omenesti, devine subtire, ca foita deaur pe care iconografii o intrebuinteaza pentru aureole (trebuie 20000 de astfel defoite pentru a ajunge la grosimea unei monede). In astfel de conditii nici un

teasc, oricat ar strivi el, nu il ajunge pe nevoitor. Pentru a se izbavi de prigoana,nevoitorul isi devine insusi prigonitor, intr-o mai mare masura decat ar puteavrajmasii sa il prigoneasca. Si numai atunci va afla odihna.

23 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

24/52

Celui ce se comporta astfel aproape ca nu i se poate face vreun rau. Dar abiapronunta un cuvant pe linia slujirii altora, si indata se pun in miscare stransorile.Telul prigoanei este surparea zidirii oamenilor, ascunsa insa sub chipul intentiilorcontrare. Dat fiind acestea, tot cuvantul spus de proroci, de Apostoli sau ingeneral de slujitorii Cuvantului, oricat de bun sau de adevarat ar fi el, serastalmaceste mai intai de toate impotriva lor si se intrebuinteaza ca pretextpentru a-i prigoni.

De aci legea duhovniceasca : ori sa te asemeni prorocilor si Apostolilor si,propovaduind, sa nu te temi de ura, nici de prigoane, nici de insasi moartea ; orialtminteri sa te indepartezi intru nelucrare, in netulburare in pustie, pentru a teascunde de oameni (cf. Ioan 4:1;3). Nelucrarea nevoitorului in cele din afaradevine inevitabil cea mai puternica lucrare in planul nevazut. Rezultatele ei se vorspune in vremile care urmeaza. In viata monahului aceasta nelucrare este dictatede nazuinta de a nu trezi in sufletele oamenilor proteste dureroase, de a nu lepricinui rani adanci ; si asa, petrecand aproape exclusiv in rugaciune, totusi a sluji

mantuirii lor fara sa pricinuiasca vatamare nici lor, dar, in acelasi timp, nici luisi.Aceasta tema este, incontestabil, una din cele mai adanci si mai greu de atins.Contemporanii, auzind din gura celor vii aceleasi cuvinte pe care le citesc inSfanta Scriptura, nu ii rabda, ii socotesc nebuni si mandri, ii gonesc cu deplinaconstiinta a propriei lor dreptati, ba chiar sincer gandesc ca aduc slujba luiDUMNEZEU (Io. 16:2). Si daca nu am avea inaintea ochilor nostri pildaprorocilor, Apostolilor si Sfintilor Parinti ai Bisericii, fara gres ne-am pierde si amdeznadajdui ; pentru ca ceea ce intalnim este total opus a ceea ce dorim din totsufletul. Noi tanjim catre dragoste si intalnim ura. Noi tanjim catre unire, si dreptraspuns primim respingere si sfasieri. Dara culmea celor pomenite suntevenimentele din Vinerea Mare. Aceasta culme nimenea dintre oameni nu a atinssi nu va atinge. Insasi Dragostea, DUMNEZEU, s-a aratat in lume, pentrunemarginita Lui dragoste pentru ea, iar lumea L-a lepadat si L-a rastignit. In aceazi, cu adevarat stranie si infricosata, HRISTOS singur statea inaintea judecatiiStapanirii Imperiului Roman, cel mai drept in acea vreme ; si in sfarsit, inaintea

judecatii poporului simplu care se adunase in multimi in Ierusalim, de prazniculPastilor. Si toti l-au osandit mortii. Iar mai presus si mai mult decat toti,reprezentantul Bisericii Vechiului Legamant. Vrajmasia lor nu s-a potolit nici cu

moartea. Si dupa moarte, cand stapanirea s-a linistit, cand poporul, indesertaciunea lui, deja uitase de El, slujitorii Bisericii nu incetau sa-l urmareasca.

Vorbesc despre cele de mai sus ca despre o lege duhovniceasca in virtuteacareia, dupa cuvantul Apostolului Pavel, toti care voiesc cu buna-cinstire a vietuiintru HRISTOS IISUS prigoni-se-vor (2 Tim. 3:12). Si aceasta este de neocolit.Dar mai mult, in momentul de fata voiesc sa evidentiez aceasta lege inca si pentruca tot ce paseste pe aceasta cale duhovniceasca trebuie sa aiba in vedere nunumai aspectul ei negativ, adica prigoana, dar si cel pozitiv ca manifestarea

unei anumite dreptati a lui DUMNEZEU, ca o pronie plina de purtarea de grijapentru robii si slujitorii lui DUMNEZEU, ca ceva de absoluta trebuinta pentru insisicei prigoniti. Sfantul Isaac Sirul spunea ca daca lui Pavel ii trebuia un imbolditortrupului (2 Cor. 12 :7), ca sa-l bata peste obraz, atuncea taca toata gura adica

24 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

25/52

noua tuturor ne trebuiesc acei imbolditori, acele prigonoane, ca niste conditiipentru inaltarea catre cunoasterea lui DUMNEZEU si a dragostei Lui ; ca nisteconditii neocolite noua, pentru a pastra harul primit de sus.Monahismul pustnicesc este cel mai putin pe intelesul lumii, ba chiar si al celorimbisericiti ; in virtutea exclusivitatii sale, in conditiile istorice ale niveluluicunoasterilor duhovnicesti in lume, el nu poate fi nicicum organizat din afara. (!!! -nota mea, A.M.) Episcopul Ignatie Briancianinov, fara indoiala avand in vedere

acest monahism, cu adevarat duhovnicesc, spune in scrierile lui ca numai cei careprivesc superficial pot gandi ca monahismul ar putea fi cumva inaltat din afara ince priveste nivelul sau duhovnicesc, printr-o interventie administrativa.Monahismul, spunea el, este darul Sfantului Duh. In alt loc, intr-una din scrierilelui, spune ca monahismul, ca cel mai desavarsit chip al vietuirii in DUMNEZEU,este de neaparata trebuinta Bisericii, si ca fara o astfel de desavarsire inBiserica s-ar pierde nu numai mantuirea, ci insasi credinta.Cuvantul despre monahism este deosebit de greu, mai cu seama cand despre elvorbeste un monah. A spune ca monahismul este sarea lumii, indreptatirea a

insesi existentei ei (fiindca mai ales prin monahism se atinge telul pus inainteaomului indumnezeirea, se infaptuieste chemarea pusa in om de catre sufluldumnezeiesc), inseamna a starni un vifor de indignare impotriva luisi. Candintalnim aceasta constiinta la Apostolul Pavel, ea nu starneste nici un protest. Darcand un om viu vorbeste despre ea, el neaparat va fi scos afara. Astfel de pildeni s-au aratat in vietile sfintilor, precum Cuviosul Simeon Noul Teolog si CuviosulSerafim din Sarov. Cititi cu atentie viata celui din urma, si veti vedea cate prigoanea suferit din partea tuturor : chiar si de la episcopi, chiar si de la stareti, chiar si din

partea fratilor manastirii. Desigur, daca ani de zile s-a ascuns in padure, hranindu-

se cu loboda, oare nu este limpede ca manastirea nu-i dadea nici de mancare ?Nu putea sa-si apere netulburarea, nu putea sa-si apere libertatea decat pe caleaindepartarii si a infranarii la culme. Ani de zile a tacut, a trait ca un iesit din minti.Cu orisicine se intalnea, cadea cu fata la pamant si ramanea asa pana plecauoamenii, monahii, ca sa nu spuna nici un singur cuvant, pentru ca orice cuvant arfi intetit vrajmasia impotriva lui. Ca un iesit din minti, ca unul ce nu ingreuiamanastirea materialmente cu nimic, mai era inca rabdat. Si asa au trecut zeci deani pana sa iasa la slujirea oamenilor, dupa o vadita porunca de sus ; si nici dupaaceea nu a incetat sa apara indoielnic in ochii mai-marilor clerici. Nici printre fratiimanastirii nu se bucura de autoritate. Numai poporul l-a iubit si venea catre el.Daca ne uitam cu luare-aminte la vietile sfintilor nevoitori, citindu-le cu dreaptaintelegere, vom descoperi aceasta lege duhovniceasca aproape in toate cazurile.Exceptiile au fost extreme de rare. Si aceasta se intampla numai atunci candinaltele stapaniri, bisericesti sau statale, ii aparau si ii acopereau asa cum secuvineZicand ii acoperea asa cum se cuvine, vreau sa adaog ca printre credinciosi sauierarhi adesea se poate observa inclinarea de a veni in ajutor, dar aproapeintotdeauna, la inclinarea de a ajuta, ei pun celui ce primeste ajutorul conditiideun soi sau altul. Cu alte cuvinte, ei se vor implica in viata lor intr-un fel sau altul ;

iar cand conditiile lor nu se implinesc, caci nu corespund cautarilor monahilor,atunci se retrage si ajutorul. Aceasta se poate observa din experienta intregiiistorii a monahismului. Tocmai de acest fel de implicare cu prilejul ajutorului acondus la faptul ca Sfantul Munte Athos s-a sustras de sub conducerea

25 / 52

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

26/52

stapanirilor. Mai tarziu independenta monahilor a fost intrucatva stavilita, dar totusipana astazi manastirile de la Sfantul Munte raman stavropighice. In acesteconditii, pana astazi manastirile se bucura de drepturi foarte ample deautogestiune. Si, in esenta, supravegherea sau stapanirea patriarhului deConstantinopol are caracterul de acoperire, si nu de implicare ...

PermalinkComments

05.08.07

Despre rugaciunea Mntuitorului din Ghetsimani

Posted inArhim. Sofronie de la Essex at 11 :50 am by adminParintele Sofronie Saharov despre rugaciunea Mantuitorului din Ghetsimani dinnoaptea cea mai tragica din istorie :

Rugaciunea lui HRISTOS din Gradina Ghetsimani e cea mai nobila dintre toaterugaciunile prin taria si puterea ei de a ispasi pentru pacatele lumii. AdusaDUMNEZEULUI Vesnic, Care este Tatal, in duhul dragostei dumnezeiesti, eacontinua sa straluceasca cu o lumina ce nu poate fi stinsa, atragand pe vecisufletele ce s-au asemanat cu DUMNEZEU. HRISTOS a inclus intregul neamomenesc in aceasta rugaciune, de la Adam cel dintai pana la cel din urma om cese va naste din femeie. Ne lipseste cunoasterea existentiala a unei atare iubiri si,astfel, sensul este permanent ascuns pentru noi. Biruitoare in vesnicie, dragostealui HRISTOS implica in planul pamantesc o suferinta extrema. Nimeni nu acunoscut vreodata o asemenea suferinta ca cea indurata de HRISTOS. El S-apogorat pana la iad, in cel mai chinuitor iad dintre toate, in iadul iubirii. Acesta eun taram al existentei ce poate fi sesizat numai prin dragoste duhovniceasca patrunderea noastra in aceasta taina atarna de masura iubirii ce ne-a fost dat sa ocunoastem de Sus. E vital sa fi experiat, fie si numai o data, focul ceresc pe careHRISTOS l-a adus cu El ; sa cunoastem cu intreaga noastra fiinta ce inseamna afi, chiar si numai in mica masura, asemenea lui HRISTOS.

Si-n lupta [agonie] cu moartea fiind, cu mai mare staruinta Se ruga. Si

sudoarea Lui s-a facut ca niste picaturi de sange ce cadeau pe pamant(Luca 22,44). Cei ce nu cunosc o astfel de iubire si nu au dorinte de a o cunoaste,sa se abtina de la a formula opinii cu privire la HRISTOS. Nimeni sa nu se avantein nebunia sa sa defaime aratarea intre noi a lui HRISTOS, Imparatul celNemuritor, ca nu cumva la sfarsit amarnica rusine sa-l sileasca sa strigemuntilor si stancilor : Cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui Cesade pe tron si de mania Mielului (Apocalipsa 6,16). Desi accentul nu sta pesuferinta fizica a lui HRISTOS rastignit pe cruce, durerea trupeasca face caagonia din Ghetimani sa fie totala in orice privinta. Cunoastem din experienta ca

sufletul poate fi ranit mult mai infricosator decat trupul. Si daca asa se intampla cusufletul in dimensiunea lui pamanteasca, ce va fi atunci cu sufletul ca duh ceaspira spre vesnicie ?

26 / 52

http://siluan.trei.ro/?p=98http://siluan.trei.ro/?p=98#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=97http://siluan.trei.ro/?cat=3http://siluan.trei.ro/?p=98http://siluan.trei.ro/?p=98#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=97http://siluan.trei.ro/?cat=3

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

27/52

Pentru a cunoaste, chiar si numai prin oglinda, ca-n ghicitura (cf. I Corinteni13,12), felul in care S-a chinuit HRISTOS Insusi pentru a preface natura noastrafizica in rugaciune care sa reflecte fie si macar in chip palid rugaciunea Sa dinGhetimani in cea mai tragica noapte din istoria lumii, trebuie sa acceptamstramtorarea. Adversitatea deschide inima suferintei din intreaga lume. (...)

Suferinta lui HRISTOS e cu neputinta de zugravit. In orice caz, nimeni nu o

intelege. Asa cum copiii nu-si dau seama de sacrificiile pe care parintii siinvatatorii lor le fac pentru a-i creste si a trece asupra lor experienta castigata cugreu de-a lungul unei vieti intregi, tot asa indeobste oamenii nu L-au inteles peHRISTOS si chiar si cei ce au facut o exceptie de la aceasta regula L-au intelesnumai in parte. Astfel, Cuvantul lui HRISTOS care cheama la o schimbareradicala a intregii noastre vieti, a venit ca o rana cruda. Cand HRISTOS a vazutchinul nostru a suferit mai mult decat oricare dintre noi. Si a purtat aceasta crucein toti anii activitatii Sale in lume. Golgota a fost numai ultimul act, punctulculminant, care a unit totul : suferinta mentala a unei morti infame, rasul salbatic si

razbunator al celor pe care i-a ofensat, suferinta fizica a rastignirii, mahnireaDuhului Sau pentru ca oamenii au dispretuit vestea iubirii Tatalui. A fost osanditdin toate partile : de catre Imperiul Roman in zelul acestuia pentru legalitate siordine ; de Biserica Vechiului Testament intemeiata pe Legea lui Moise, primita peMuntele Sinai ; de multimea care primise atat de mult bine din mainile sale.Ucenicii s-au risipit, HRISTOS a fost lasat singur, condamnat si pe cale de apogori la cei ce sedeau in intunericul iadului. (...)

Atunci cand, dupa cum spuneam, i se da chiar si numai o umbra de asemanarecu rugaciunea din Ghetimani, omul transcende marginile propriei saleindividualitati si intra intr-o noua forma de existenta, existenta personala intruasemanarea lui HRISTOS. Participand la suferintele iubirii Sale dumnezeiesti, sinoi putem experia in duhul ceva din moartea si puterea invierii Lui. Ca daca unacu El ne-am facut prin asemanarea mortii Lui (adica in adanca rugaciunepentru lume si mistuitoare dorinta pentru mantuirea tuturor) atunci unavom fi si prin aceea a invierii Lui (Romani 6,5). Cand ni s-a dat de Sus saintram in aceasta noua sfera a existentei, ajungem la sfarsitul veacurilor (ICorinteni 10,11) si trecem in lumina Vesniciei Divine.

Si orice om caruia DUMNEZEU i-a acordat rarul si infricosatorul privilegiu de acunoaste fie si intr-o masura cat de redusa agonia rugaciunii lui HRISTOS dingradina Ghetimani, va da incetul cu incetul si chinuitor peste o constiintaconvingatoare a invierii propriului sau suflet si peste o simtire a biruintei denetagaduit si definitive a lui HRISTOS. El va cunoaste ca HRISTOS, odata inviatdin morti, nu mai moare ; asupra-I moartea nu mai are stapanire (Romani 6,9). Siinauntru, duhul sau ii va sopti : Domnul meu si DUMNEZEUL meu ... Prin haruliubirii Tale care covarseste toata mintea, am trecut si eu, Hristoase, de la moartela viata ....

PermalinkComments04.23.07

27 / 52

http://siluan.trei.ro/?p=97http://siluan.trei.ro/?p=97#respondhttp://siluan.trei.ro/?p=97http://siluan.trei.ro/?p=97#respond

7/30/2019 Mistica Vederii Lui Dumnezeu - Cv Arhimandrit Sofronie

28/52

Ce vremuri traim ?Posted in Ierom. Rafail Noica at 6 :35 pm by admin

Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostulul Ioan spunea acum