Micul Prin!
Uitafi-vi atent la priveliqtea aceasta,
astfel incAt sn fili siguri c[ o vefi recunoaqte
dacl intr-o bunl ziveltcilltori prin Africa'in pustiu. $i dacl vefi ajunge s[ treceli 9i
pe acolo, v[ rog din.suflet, nu va-gribiti,zabovili pufin tn dreptul stelei. $i-atunci,dac[ vine la voi un copil, daci rdde, daciare pir de aur, daci nu rispunde cAnd e
intrebat, vefi ghici desigur cine e. Aqa c5.
fi1i buni! Nu mi lisafi si fiu atAt de trist:scrieti-mi de indati c[ s-a--ntors...
Antoine de Saint-Exup6ry
CUPRINS
126 r27
Micul P
: Capitoluf XVIIL...:,..,................1...,.;... 84- Capitolul XfK r...r ;:.;....; ;. ;,1..,..... -...'.,....' 85
' Capitot,nt XX :!... :. d.....................,,,.,..,,. 87
Capitotul XXI.i Capitolul XXIL.......... -......". -.,1.,,.i.r,.'. 98
Capitolul XX}IL,.. ":..,,.,,,..,,.,......,.-"".; r, .t og;
Capit-otrul, XXIV...... :..... q: :,....,..,...,,,. :..,. tr 0 qCapitolul XXV:.., r... "....,.. '.",. ;,.,, r,-... ".. t gS1
t28
Micul Prin!
ffi#
e,s
#AP
ffi
Cu ilustra{iile autorului
6
_ Antoine de Saint-Exup6ry
CAPITOLUL I
Odat[, pe vremea cind aveam eu qase
ani, am dat peste o pozl minunati, intr-ocarte despre pldurile virgine, numitl,,intAmpllri trlite'l inflgiqa un $arpe boacare inghifea o fiarl sllbaticl. Iati copiaacestui desen.
in cartea aceea se spunea: ,,$erpii boaiqi inghit prada dintr-odatl, firi s-o maimestece. Pe urm[, nu mai sunt in stare s[se miqte gi dorm intruna, timp de qase luni,cdt {ine mistuitull'
M-am gAndit atunci indelung laperipefiile din jungll gi am izbutit s[ fac larAndu-mi, cu creion colorat, primul meudesen. Desenul numlrul 1. Era aqa:
Micul Prin!
Le-am aritat oamenilor mari
pera mea qi i-am intrebat dach
acesta ii sPerie.
Ei mi-au rlsPuns:
- De ce s[ te sPerii de-P Pillrie?Desenul meu nu inflgiqa o Plllrie'
inflgiqa un $arpe boa care mistuia un
elefant. Am desenat atunci qarpele boa pe
dinluntru, pentru ca astfel s[ poat[ pricepe
gi oamenii mari. Ei au intotdeauna nevoie
de llmuriri. Desenul meu numlrul 2 eta
asa:
Oamenii mari m-au povlluit si le las
incolo de desene cu qerpi'boa, fie intregi'
fie spintecafi, qi s[-mi vid mai degrabl de
g"ojrufie, de istorie, de aritmeticl qi de
lramaticl. Aqa s-a flcut 9[, la virsta de
$ase ani, am p[rlsit o strllucitl carieri de
capodo-desenul
Antoine de Saint-Exup6ry
pictor. Nereugita cu desenul meu numlrul1. qi cu desenul meu numlrul 2 imi t[iaseorice curaj. Oamenii mari nu pricep singurinimic, niciodatl, qi e obositor pentru copiis[ le dea intruna llmuriri peste llmuriri.
Astfel c[ a trebuit sa-mi aleg alt[ meserieqi am invllat sa conduc avioane. Am zburatmai pretutindeni in lume, iar geografia, ce-i
drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam,
dintr-o privire, si deosebesc China de
Arizona. Lucru foarte folositor, dacl teritlceqti in timpul nopfii.
:
Aqa cl eu, de-a lungul viefii mele, am
avut o sumedenie de leglturi cu o sume-
denie de oameni serioqi. Mi-am petrecutmultl vreme printre oamenii mari. I-amcunoscut foarte indeaproape, Ceea ce numi-a imbun[tlfit plrerea despre ei.
Cdnd intAlneam pe cite cineva care-miplrea mat dezehefat la minte, il puneatn la
incercare cu ajutorul desenului meu num[rulI, de care niciodatl nu m-am desp[rfit.
Micul Prin[
Voiam s[ qtiu dacl avea o minte intr-adevlrpltrunzitoare. Numai ci rispunsul era
mereu acelagi: ,E o pll[rie'i Atunci eu nu-i
mai pomeneam nici de gerpii boa, nici de
p[durile virgine, nici de stele. Ciutam s[
fiu pe infelesul lui. Stlteam cu el de vorbidespre bridge, despre golf, despre politiclqi despre cravate. Iar el era incdntat ciflcuse cunogtinfi cu un om atAt de aqezat'
CAPITOLUL U
ASa am triit eu, stingher, farl si am cu
cine sta intr-adevir de vorbl, pdnl cind, o
dat[, acum $ase ani, am ramas in pani inpustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor'
$i cum nu luasem cu mine nici mecanic,
nici cilltori, mi preglteam si-ncerc de
unul singur s[ duc Ia bun sfirqit o reparalie
anevoias[. Era pentru mine o chestiune de
via![ gi de moarte. Apn de blut, abia daci
aveam pentru o slPtimAni.
10
Antoine de Saint-Exup6ry
In prima noape, deci, am dormit acolo,pe nisip, la mii de leghe depirtare de oriceaqezare omeneasc[. Eram mai singur chiardecAt naufragiatul pe o pluti, in mijloculoceanului. A$u ci vi inchipuifi uimireamea, cdnd deodatl, in revirsat de zori,m-am pomenit ci m[ trezeqte un glisciorciudat. Rostea:
'I
- Te rog... deseneazL-mi o oaie!
- Cum?
- Deseneaza-mi o oaie...Am s[rit in picioare, ca lovit de trisnet.
M-am frecat bine la ochi. Am privit cu
Micul Print
luare-aminte. $i-am v[zut un omulef cu
totul nemaipomenit, .care ml scruta cu
gravitate. Iat[ cel mai bun portret pe care'
mai tArziu, am izbutit si i-l fac.
Desenul meu e ins[, bineinfeles, multmai pufin fermecltor decAt modelul.
Nu e vina mea. Pe cind aveam gase ani,
oamenii mari mi flcuseri s[-mi pierdorice incredere in cariera mea de pictor qi,
in afarl de qerpi boa intregi 9i de qerpi boa
spintecafi, nu mai invllasem s[ desenez
nimic altceva.Prin urmare, priveam cu ochi mari de
uimire la aratarea aceea. Nu uitali c[ m[aflam la mii de leghe deplrtare de orice
tlrAm locuit. Or, omulelul meu nu plrea a
fi nici rltlcit, nici mort de oboseali, nicimort de foame, mici mort de sete, nicimort de fric[. Nu avea deloc inflqiqarea
unui copil pierdut in inima pustiului, la miide leghe deplrtare de orice tirAm locuit.CAnd, in sfArqit, am fost in stare si vorbesc,
l-am intrebat:L2 13
Antoine de Saint-Exup6ry
- Binei dar... ce caufi tu aici?Iar el rosti atunci din nou, incetiqor,
cerindu-mi parci un lucru din cale-afarlde insemnat:
fr
- Te rog... deseneazl.-mi o oaie!
in fafa unei taine prea copleqitoare, nicinu mai cutezi sa te impotrivegti. Oricitde nefiresc mi se plrea mie lucrul acesta
acolo, la mii de leghe depirtare de oricea$ezare omeneascl, qi cu toatl primejdiade moarte in care ma aflam, mi-am scos
din buzunar stiloul qi o foaie de hArtie. insimi-am adus atunci aminte ci studiasemindeosebi geografia, istoria, aritmetica qi
gramatica qi i-am spus omuletului aceluia(cam posomorAndu-mn) ci nu mi priceps[ desen ez. El mi-a rispuns:
- Nu-i nimic. Deseneazl,-mio oaie,
Cum eu niciodatl nu mai'desenasem o
oaie, i-am flcut unul dintre desenele acelea
dou[, singurele de care ma qtiam in stare.
Micul Prin!
Cel cu Sarpele boa intreg. $i-am incremenit'
auzind c[ omuleful imi sPune:
Nu! Nu! Nu vreau un elefant in pAnte-
cele unui qarpe boa! Un qarpe boa e foarte
primejdios, iar un elefant te incurci foarte
mult. La mine acasl-i foarte strAmt' Eu de-o
oaie am nevoie. Deseneaza-mi o oaie!' ASa incAt am desenat.
El s-a uitat atent, aPoi a zis:.
- Nu! Asta-i tare bolnav[. F[-mi alta!
Am desenat alta:
Prietenul meu a zAmbit cu drlglllgenieqi ingaduinfi:
- Numai cil... vezi qi tu... aceasta nu-i
T4 L5
. Antoine de Saint-Exup6ry
oaie, e berbec. Are coarne... Am ficut, prinurmare, desenul din nou.
El insi mi l-a dat inapoi, ca $i pe cele de
mai inainte:
- Asta-i prea b[trdna. Eu vreau o oaiecare s[ triiasc[ mult.
Atunci, pierzAndu-mi rlbdarea, deoa-
rece m6, zoream s[ m[ apuc de demontareamotorului, i-am flcut la repezeali desenulurm5.tor.
o@o
$i i-am spus, intr-o doarl:
- Aceasta e lada! Oaia care-fi trebuie se
afla inluntru.Dar am vizut cu uimire cum chipul
micului meu judecitor se lumineazl:
Micul Prin!
- Chiar a$a mi-o qi doreaml Crezi c5'
oaia asta are nevoie de mult5' iarbl?
- De ce ml-ntrebi?
- Pentru c[ la mine acasl-i tare strirnt"'
- Negreqit ii va ajunge' Ji-am dat o oaie
mititicl. El s-a aplecat a'supra desenului:
- Nu chiar aqa de mititici"' Ia te uitllA adormit... $i aqa l-am cunoscut pe micul
prin!.
CAPITOLUL III
Mi-a trebuit un timp indelungat' pirnl
cind s[ pot pricepe dincotro venea' Micul
prin!, ."r" imi punea o mullime de intreblri'
iar"u ci niciodatl nu le aude pe-ale t"l"'i.{,, --um llmurit deplin decit incetul cu
incetul, 9i asta datoriti unor cuvinte pe ca{e
le rostea intAmplitor' A$", de pildl' cind a
Jat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l
desenez, e un desen mult prea greu pentru
mine), m-a intrebat:
-' Cebazaconie mai e qi asta?t6
. Antoine de Saint-Exup6ry
Nici o bazaconie. Asta zboar6. E unavion. Avionul meu.
$i i-am adus la cunoqtin!6, cu mAndrie,ci eu zbor. Atunci el a exclamat:
. Cum? Ai c[zut din cer?* Da, i-am intors-o eu cu modestie.
- O! asta-i bun[...
$i micul prin! izbucni intr-un drlgalaqhohot de rAs, care pe mine m-a supiratdestul de mult. Mie nu-rni place sa rAd[nimeni de nenorocirile mele. Apoi, ad[ug[:
- Atunci qi tu vii tot din cer! De pe ce
planet[ egti?
intre rlArindpe loc o licarire in taina careil invlluia, I-am intrebat numaidecAt:
- Vasizicl, tu vii de pe alti planeti?El insi nu ,mi-a dat nici un rispuns. A
clitinat incet din cap, uitAndu-se la avionulmeu:
- Ce-i drept, cu [sta nici nu pofi s[vii prea de departe... $i multa vreme s-apierdut in visare
T7