Download - Managementul Dezvoltarii Durabile

Transcript

Page 1: Managementul Dezvoltarii Durabile

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 1: CONCEPTUL ŞI DIMENSIUNILE DEZVOLTĂRII DURABILE

1.1. CONCEPTUL, PRINCIPIILE, INDICATORII ŞI MODELELE DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Sintagma de „dezvoltare durabilă” a fost utilizată prima dată de premierul Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, în anul 1987. În calitate de preşedinte al comisiei Mondiale de mediu şi Dezvoltare, el a prezentat raportul „Viitorul nostru comun” în care definea dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesităŃilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi”. Dezvoltarea durabilă presupune asigurarea progresului simultan pe trei planuri: economic, social, ecologic. În trinomul sistemic „mediu-economic-social” dezvoltarea durabilă pune în evidenŃă interdependenŃa componentelor şi subliniază necesitatea realizării egalităŃii şi imparŃialităŃii între oameni ridicaŃi la rangul de „cetăŃean universal”. N.S. Jodha concepe dezvoltarea durabilă drept „capacitatea unui sistem de a menŃine un nivel bine definit de performanŃă în timp, şi dacă i se impune, de a ridica acest nivel prin legăturile sale cu alte sisteme fără a-şi diminua potenŃialul propriu pe termen lung”. O altă definiŃie, formulată de Comitetul pentru mediu al OCDE şi adresată nivelului economic consideră că dezvoltarea durabilă înseamnă maximizarea beneficiului net al dezvoltării economice, în condiŃiile menŃinerii dimensiunilor calităŃii şi producŃiei la nivelul resurselor în decursul timpului. În esenŃă, menŃinerea calităŃii şi a nivelului producŃiei este înŃeleasă ca „utilizarea resurselor regenerabile într-o proporŃie care să nu depăşească niciodată capacitatea reglementărilor, iar utilizarea eficientă a resurselor refolosibile să fie optimizate prin creşterea posibilităŃilor de substituire între resurse, şi aceasta pe baza progresului tehnologic”. Iuliana PrecupeŃu defineşte dezvoltarea durabilă ca pe „un proces de schimbare în care exploatarea resurselor, direcŃia investiŃiilor, orientarea dezvoltării tehnologice şi schimbarea instituŃională sunt considerate atât cu nevoile din viitor, cât şi cu cele din prezent”. Profesorul Constantin Popescu, consideră că noul concept de dezvoltare durabilă, presupune „o nouă atitudine faŃă de mediul ambiant, modificarea relaŃiilor dintre om şi natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat între cele două entităŃi, a echilibrului şi armoniei între ele”. Dezvoltarea durabilă reprezintă o orientare generală, globală şi sistemică, care se concentrează pe conceperea, promovarea şi garantarea unei asemenea evoluŃii care să asigure două cerinŃe majore: (1) satisfacerea din ce în ce mai mare a trebuinŃelor şi necesităŃilor generaŃiilor prezente şi (2) să nu afecteze negativ posibilităŃile de satisfacere tot mai bună a trebuinŃelor şi necesităŃilor generaŃiilor viitoare. Şi de aici şi cea de-a treia cerinŃă: de regândire şi restructurare a tuturor activităŃilor umane pe coordonatele noii filozofii a relaŃiei omului în armonie ce natura, problemă pe care o vom trata în cadrul abordării dimensiunii sociale a dezvoltării durabile. Numeroase state au adaptat conceptul de dezvoltare durabilă, pe care l-au completat în concordanŃă cu particularităŃile geografice şi socio-economice. Au fost elaborate pachete de strategii

Page 2: Managementul Dezvoltarii Durabile

şi politici sectoriale, iar obiectivele economice, sociale şi ecologice au fost tratate în mod ştiinŃific şi coerent. ConştiinŃa critică a oamenilor, s-a constituit prin primul raport către Clubul de la Roma. ÎnfiinŃat în aprilie 1968, Clubul de la Roma vizează înŃelegerea interdependenŃelor globale dintre domeniile economic, politic, social, şi natural, elucidând complexul de aspecte care îngrijorează oamenii şi iniŃiind direcŃii noi de politică, care să asigure preîntâmpinarea şi depăşirea acestor situaŃii grave. Raportul referitor la „limitele creşterii”a dat semnalul de alarmă asupra pericolului unui colaps global al civilizaŃiei, datorită unei creşteri exponenŃiale a economiilor, care putea ajunge chiar la epuizarea resurselor naturale. În situaŃia respectivă era nevoie de noi concepŃii şi viziuni, ceea ce s-a realizat prin următoarele două rapoarte („Omenirea la răspântie” 1974: „Restructurarea ordinii internaŃionale” 1976). Momentul fundamental în fixarea şi detalierea concepŃiei despre dezvoltarea durabilă îl reprezintă raportul Comisiei Brundtland care a început să lucreze în 1983 publicându-şi rezultatele în lucrarea „Our Common Future” apărută în 1987. În România, Planul NaŃional de Dezvoltare, adoptat de către guvern în anul 2005, include ideea dezvoltării durabile a Ńării şi stabileşte şase priorităŃi naŃionale de dezvoltare: (1) creştere competitivităŃii economice, (2) dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere, (3) dezvoltare şi modernizarea infrastructurii de transport; (4) protejarea şi îmbunătăŃirea calităŃii mediului; (5) dezvoltarea resurselor umane; (6) diminuarea disparităŃilor de dezvoltare între regiunile Ńării. Proiectul ONU, Obiectivele dezvoltării mileniului, a formulat opt obiective globale pentru orizontul anilor 2050. Documentul nu se rezumă la formularea obiectivelor globale, ci indică şi modul în care acestea pot fi măsurate şi cum pot deveni operaŃionale. După anul 1995 se constată la nivel internaŃional preocupări destul de reuşite de cuantificare a dezvoltării durabile. Au fost elaborate seturi de indicatori care au asigurat, pe de o parte, înŃelegerea conŃinutului, iar pe de altă parte, măsurarea şi managementul procesului de dezvoltare durabilă. Nevoia luării în considerare în mod eficient a multiplelor şi complexelor efecte specifice noului mileniu a condus la modele de analiză şi tratare a unor scenarii ale dezvoltării durabile. Modelele elaborate în ultima vreme vizează combaterea deteriorării calităŃii mediului, în care scop secaută soluŃii care să asigure conservarea mediului şi menŃinerea echilibrului ecologic, în concordanŃă cu obiectivele economice, sociale şi ecologice ale dezvoltării durabile a societăŃii moderne.

1.2. DIMENSIUNILE DEZVOLTĂRII DURABILE

Dimensiunea economică influenŃează dezvoltarea durabilă în următoarele condiŃii: (1) globalizarea se constituie ca unul dintre factorii determinaŃi ai dezvoltării durabile care depinde, la rândul său, de participarea progresului economic la relaŃiile economice internaŃionale; (2) dimensiunea economică a dezvoltării durabile amplifică sensibilitatea economiilor naŃionale faŃă de conjuctura externă; (3) dimensiunea economică atrage după sine promovarea de către forŃele pieŃei a eficienŃei prin competiŃie şi diviziunea muncii; (4) asimetriile structurale şi participarea inegală a Ńărilor la dinamica fluxurilor comerciale cât şi înrăutăŃirea termenilor schimbului în cadrul comerŃului dintre Ńările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare; (5) în cadrul impactului pe care fluxurile financiar-monetare îl au asupra procesului de dezvoltare durabilă un loc aparte îl deŃin

Page 3: Managementul Dezvoltarii Durabile

finanŃele, sector deosebit de volatil şi care se manifestă ca o provocare importantă adresată managementului dezvoltării durabile; (6) componenta de reglementare a comerŃului, fluxurilor investiŃionale şi serviciilor poate să acŃioneze în cadrul managemntului dezvoltării durabile ca factor favorizant sau defavorizant al deciziei de dezvoltare durabilă. ValenŃele sociale ale dezvoltării durabile se manifestă în următoarele sfere: � sărăcia extremă care se manifestă ca cea mai gravă problemă la începutul mileniului III; astfel numărul persoanelor care trăiesc cu mai puŃin de un dolar pe zi a scăzut nesemnificativ, în timp ce numărul celor atinşi de sărăcie, cât şi rata sărăciei au crescut puternic în Europa şi Asia Centrală, îndeosebi în Ńările ce au parcurs tranziŃia dificilă de la socialism la economia de piaŃă; � adâncirea decalajelor privitoare la repartiŃia bogăŃiei pe glob, în sensul că venitul global pe locuitor a crescut considerabil de-a lungul secolului al XX-lea şi cu toate acestea distribuŃia acestuia pe Ńări şi în interiorul aceleiaşi Ńări între bogaŃi şi săraci a devenit mai inegală decât la începutul secolului; � tendinŃele demografice şi implicaŃiile lor asupra dezvoltării durabile arată că, dacă în anul 1960 rata medie anuală de creştere a populaŃiei era de 2%, în anul 1997 să se cifreze al 1,5%; în anul 2020 să se vizeze pe o rată de 1% şi cu sublinierea unor tendinŃe de şcolarizare relativăa populaŃiei globului în secolul în care am intrat. Există trei indicatori cu ajutorul cărora se poate măsura în termeni „umani” performanŃele sintetice ale dezvoltării: � primul indicator folosit este speranŃa medie de viaŃă la naştere, care sintetizează influenŃa conjugată a numeroşi factori asupra vieŃii, cum sunt evoluŃia stării de sănătate a individului, alimentaŃia, asigurarea condiŃiilor de locuit şi sanitare etc.; � al doilea indicator folosit este rata de instruire, care reflectă cuentumul de cunoştinŃe de care dispune individul, deprinderile şi capacitatea sa de a comunica şi de a participa la activităŃile economice şi sociale. Expresia corectă a ratei de instruire semăsoară cu ajutorul datelor privind proporŃia adulŃilor ştiutori de carte, a celor care urmează efectiv învăŃământul de toate gradele; � al treilea indicator folosit este produsul intern brut pe locuitor, calculat în termeni comparabili, ce exprimă mărimea medie a resurselor la care indivizii au acces şi pentru a satisface nevoile unui trai decent. Cei trei indicatori sunt folosiŃi pentru calcului unui indicator agregat intitulat indicatorul dezvoltării umane. În plan definiŃional problema socială este abordată ca un factor, proces sau stare socială sau naturală care afecteză negativ funcŃionarea sociatăŃii şi/sau condiŃia umană. Ea reprezintă o componentă a dimensiunii sociale a managementului dezvoltării sociale. În procesul de dezvoltare durabilă sociatăŃile moderne îşi asumă problemele sociale şi printr-o abordare strategică planificată adoptă o atitudine de combatere, a cărei metodologie implică: (1) diagnoza problemei potenŃiale / actuale (identificarea problemei, determinarea magnitudinii problemei, identificarea factorilor determinanŃi ai dinamicii problemei sociale); (2) diagnoza formelor de conştientizare a problemelor sociale. Definit lapidar ca „mediul înconjurător în care funcŃionează o organizaŃie, care include aerul, apa, pământul, resursele naturale, flora, fauna, fiinŃele umane şi relaŃiile între acestea”. Mediul este tratat de specialişti ca o „îmbinare extrem de compleză de elemente naturale interpătrunse şi dinamic corelate între ele, la care se adaugă, în multe locuri, construcŃii omeneşti care modifică peisajul natural primordial în decursul evoluŃiei istorice”. Cu timpul omul a devenit conştient că pentru o mai bună calitate a vieŃii sale, este nevoie de conoaşterea ecosistemelor şi a resurselor pe care le oferă cale cinci tipuri principale (ecosistemul

Page 4: Managementul Dezvoltarii Durabile

agricol, ecosistemul marin şi decoastă, acosistemul pădurilor, ecosistemul apelor dulci şi spaŃiul verde). Demersul în tratarea acestei relaŃii se poate întemeia pe următoarele adevăruri: � creşterea în domeniul dezvoltării durabile, în special, şi al omenirii, în general, se poate asigura prin înŃelegerea ştiinŃifică a funcŃionării ecosistemelor şi printr-o schimbare profundă de mentalitate la nivelul socialului, care să facă posibilă aplicarea filozofiei dezvoltării durabile; � favorizarea dezvoltării durabile se poate baza pe acordarea de şanse egale sectorului public şi celui privat, angajate deopotrivă în asigurarea eficienŃei în, relaŃia dintre mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă; � soluŃiile viitoarelor cerinŃe impuse de relaŃia dintre mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă pot fi utile şi eficiente prin apelarea la teoria generală a sistemelor şi implicarea în analiză şi acŃiune a subsistemelor economic, social, ecologic şi tehnologic; � abordarea sistemului funcŃionalităŃii proceselor ecologico-geografice şi tehnico-economice şi influenŃa, eficienŃa interrelaŃiei dintre mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă. În legătură cu echilibru ecologic şi dezvoltarea durabilă în prezent, în cadrul strategiei privind politicile de protecŃie a mediului, se detaşează două orientări fundamentale:

� strategia cu caracter anticipativ, cu următoarele trăsături caracteristice: � s-a realizat în mod progresiv, în cursul ultimilor douăzeci şi cinci de ani, prin utilizarea unor metode diferite; � dintre metode s-au detaşat următoarele:

� prognoza referitoere la dezvoltarea durabilă şi progresul tehnic în acele sectoare ce pot influenŃa calitatea mediului şi evoluŃia consumului de resurse naturale şi a nivelului producŃiei de deşeuri; � modalităŃi de extindere a utilizării principiului „cine poluează plăteşte” şi a determinării preŃului resurselor; � metodele de extindere a controlului producŃiei şi folosirii produselor chimice.

� strategia de integrare, despre care vom reŃine: � este strâns legată de strategia cu caracter anticipativ şi se completează frecvent cu aceasta; � se intensifică în planul utilizării, după DeclaraŃia din 1985, când Ńările membre ale O.C.D.E. au început să acorde o importanŃă mai mare integrării, care se poate manifesta sub două forme:

� în materie de formulare a obiectivelor politicilor de protecŃie a mediului; � în domeniul perfecŃionării mijloacelor de atingere a obiectivelor, pe de o parte, în interiorul

mediului, şi pe de altă parte, între mediu şi celelalte sectoare ale dezvoltării durabile. Într-o societate orientată spre dezvoltarea durabilă, managerii vor trebui să înveŃe să gândească ecologic. Încă de la Machiavelli, politica este cunoscută drept „arta posibilului” iar nu „arta dezirabilului”. Şi tot în limbajul politicienilor, satisfăcător înseamnă un compromis accept-tabil. Acest compromis trebuie să îl realizeze managerul-ecolog în armonizarea dintre resurse şi obiective exprimate sub formă de rezultate. Managerii de vârf vor trebui să fie capabili să se integreze în procesul de luare a deciziilor, cumpănind mereu cel mai potrivit echilibru, interesele societăŃii în planul dezvoltării durabile, dovedindu-se astfel cu adevărat constructivi.

Page 5: Managementul Dezvoltarii Durabile

Nr.crt. SUBIECTE

Pag.

1. Conceptul de „dezvoltare durabilă”-definiŃie. 17 2. Dimensiuni ale dezvoltării durabile. 17 3. Trinomul sistemic „mediu-economic-social”. 17 4. CerinŃe majore ale conceptului de dezvoltare durabilă. 17 5. Primul raport al exprimării conştiinŃei critice în abordarea dezvoltării durabile. 17 6. Obiective esenŃiale ale raportului Brundtland. 20 7. Planul NaŃional de Dezvoltare al României – precizaŃi cele şase priorităŃi. 20 8. Asigurarea dezvoltării durabile - obiective generale şi specifice. 21 9. Indicii bazaŃi pe componente de mediu în evaluarea dezvoltării durabile. 23 10. Principalele elemente vizate de modelele dezvoltării durabile. 23-24 11. Dimensiunea economică a dezvoltării durabile - condiŃii. 25 12. ValenŃele sociale ale dezvoltării durabile. 27 13. Indicatorul agregat – „indicatorul dezvoltării umane”. 29 14. Obiectivul fundamental al managementului de mediu. 30 15. Metodele strategiei cu caracter anticipativ. 31 17

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie:

„Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 2: DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN SOCIETATEA

RISCULUI GLOBAL 2.1. RISCUL ÎN CONDIłIILE DIMENSIUNII GLOBALE ŞI EUROPENE A

DEZVOLTĂRII DURABILE

Riscul se manifestă în permanenŃă şi se amplifică în momente cruciale. Riscul şi influenŃa sa asupra dezvoltării durabile deosebesc contemporaneitatea de acele vremuri, cînd oamenii considerau că viitorul reprezintă o reflectare a trecutului sau ceva neprevăzut. O dată cu conceperea mecanismelor analizelor probabilităŃilor şi a managementului riscului în dezvoltarea durabilă s-a schimbat, integrându-se treptat în mediul de dezvoltare global. În paralel, apare necesitatea elaborării conceptelor generale privitoare la risc şi la interrelaŃiile dintre diferite genuri de risc. Printre numeroasele dezvoltări teoretice, apare necesar ca teoreticienii şi practicienii în management să abordeze în termeni de strategie, de decizie şi sistem informaŃional problematica riscului în dezvoltarea durabilă. Managerii-ecologici sunt nevoiŃi să se raporteze la realizările concrete generate de dimensiunea globală a dezvoltării durabile, de evoluŃia umanităŃii ca societate planetară cu complexa sa trenă localizată pe globalizarea dezvoltării durabile şi a mijloacelor de comunicare. La aceste

Page 6: Managementul Dezvoltarii Durabile

dimensiuni trebuie adăugat şi suportul lor substanŃial, bazat pe informatică şi telecomunicaŃii reunite ca fundamental orientării informaŃionale. În sistemul de dezvoltare durabilă îşi fac prezenŃa şi se manifestă cu asiduitate omogenitatea şi eterogenitatea, cu următoarele mari tendinŃe generatoare de tensiuni: � globalizarea versus regionalism, cu următoarele elemente de specificitate:

� globalizarea la modul general înseamnă economie globală, politică globală şi societate civilă globală; � globalizarea are, în primul rând, o dimensiune cantitativă care este legată de creşterea comerŃului internaŃional, a investiŃiilor, a transferurilor internaŃionale de capital şi a circulaŃiei persoanelor şi în al doilea rînd, o dimensiune calitativă a procesului, care constă în schimbarea modului în care oamenii gândesc şi se identifică, moduri noi în care statele, firmele şi alŃi actori îşi percep şi îşi urmăresc propriile interese; � în analiza globalizării în conexiune cu regionalismul se detaşează ca importanŃă „economică globală”, având ca fundament reŃetele tradiŃionale în producŃie, în comerŃ şi în domeniul financiar; � în ultima perioadă, regionalismul a cunoscut o puternică dinamică, ajungându-se la stadiul în care majoritatea Ńărilor lumii participă la un anumit aranjament comercial regional. În acest cadru, Uniunea Europeană a depăşit stadiul de piaŃă comună, atingându-l pe cel de Uniune economică şi monetară. S-a promovat conceptul unui „regionalism deschis”. Unii specialişti consideră regionalismul greu de împăcat cu accentuarea procesului de globalizare.

� a doua tendinŃă generatoare de tensiuni o reprezintă cea referitoare la autonomie – interdependenŃă – integrare economică, despre care vom reŃine următoarele:

� în evoluŃia economiei mondiale are loc o trecere de la autonomie la independenŃă economică; � „independenŃa complexă”, denumită de R. Keohane şi J. Nye, se prezintă ca un proces economic ce se desfăşoară între o multitudine de actori, printr-o varietate de canale şi fără existenŃa structurilor de autoritate şi ierarhie; � Pe fondul general al dezvoltării fără precedent al produsului integraŃionist apar însă şi situaŃii în care politicile de integrare şi politicile naŃionale nu sunt compatibile, ceea ce duce la apariŃia controverselor şi tensiunilor, îndeosebi la nivel decizional.

� şi în sfârşit , cea de-a treia mare tendinŃă generatoare de tensiune se regăseşte în modernizare versus subdezvoltare, proces ce are numeroase trăsături specifice şi anume:

� datorită dezvoltării structurilor politice moderne şi a noilor tehnologii se ajunge la o globalizare a proceselor productive, investiŃionale şi comerciale; � concomitent, procesul de modernizare generează şi inegalităŃi în dezvoltare, distribuŃia veniturilor, bunăstare, ajungându-se chiar la subdezvoltare între regiuni, precum şi în interiorul acestora; � inegalitatea, în general, contribuie la deplasarea producŃiei dintr-o Ńară în alta, dispersând şi facilitând accesul la tehnologie si la pieŃe; inegalitatea în cadrul statelor este însoŃită de reglementarea concurenŃei şi facilitatea accelerării cifrelor de muncă şi creşterea pieŃelor. Inegalitatea între state, oferă întreprinderilor posibilitatea să-şi repartizeze producŃia şi să opereze dincolo de reglementările statelor, determinând contrareacŃii la nivel regional şi global.

Sub impactul celor trei tendinŃe, se estompează graniŃa dintre naŃional şi internaŃional şi apar numeroase probleme în planul riscurilor. Ele pot fi grupate în două categorii de riscuri: � prima grupă se referă la faptul că riscul este generat în anumite Ńări sau grupuri regionale care nu acceptă alternativa care se bazează pe elementul cauzei naŃiunii celei mai favorizate în forma sa

Page 7: Managementul Dezvoltarii Durabile

condiŃionată. În concret, unele Ńări membre ale unei grupări integraŃioniste decid să aplice reduceri de taxe vamale şi atenuări ale barierelor netarifare numai faŃă de Ńările terŃe care favorizează, în contrapartidă la acelaşi gen de măsuri; � în cea de-a doua grupă intră Ńări sau grupări care rămân la stadiul de aranjament comercial preferenŃial cu efecte zonale de natură să amplifice efectele de deturnare de comerŃ, nemaximizând avantajele economiei de scară. S-au manifestat în România decalaje de percepŃii şi practici generatoare de riscuri, cauzate de dezechilibrele între potenŃialul oferit de activele intangibile existente şi nivelul lor actual de valorificare: � utilizarea incompletă a capacităŃilor inovaŃionale, atât sub aspectul generării, cât şi al absorbŃiei noilor cunoştinŃe şi tehnologii; � gradul insuficient de folosire a forŃei de muncă, raportat la efortul de formare depus, cu implicaŃii semnificative în sfera migraŃiei internaŃionale; � prezenŃa unor zone economice defavorizate, afectate de „falia digitală” şi de disparităŃi de cunoaştere, conturate factual, ales între mediul rural şi cel urban, dar şi între diverse regiuni ale Ńării; � deosebirile dintre calificarea superioară a personalului şi gradul de uzură fizică şi morală a unor infrastructuri, ceea ce a făcut atractive investiŃiile străine vizând delocalizarea unor activităŃi industriale cu valoare adăugată mică; � existenŃa unei structuri inadecvate a exporturilor, în care ponderea produselor înalt prelucrate este încă insuficientă. Aceste riscuri influenŃează negativ nu numai ritmul şi calitatea cooperării economice, ştiinŃifice şi tehnologice a Ńării, ci şi poziŃia României pe plan european şi internaŃional.

� riscul adaptării improprii la presiunea concurenŃilor de pe piaŃa internă europeană; � riscul creşterii substanŃiale a costurilor integrării europene; � riscul întârzierii în direcŃia dezvoltării economice bazate pe cunoaştere; � riscul persistenŃei „exodului creierelor”, înŃeles ca o prezenŃă semnificativă a specialiştilor

calificaŃi în fluxurile internaŃionale de migraŃie a forŃei de muncă.

2.2. RISCURI GENERATE DE AMENINłĂRILE LA ADRESA DEZVOLTĂRII DURABILE

Trebuie să se formeze o nouă etică pentru managementul relaŃiilor umane cu mediul, aceasta fiind susŃinută de trei principii de bază: � primul principiu se referă la faptul că natura este un sistem de o complexitate impenetrabilă. Neprevăzutul determină un anumit grad de eroare şi, ca urmare, este necesar de important ca atunci când se greşeşte să se acŃioneze, ori de câte ori este posibil, în sensul perturbării minime; � cel de-al doilea principiu consfinŃeşte următoarea realitate: natura nu oferă cantităŃi mari, fără a sacrifica ceva. În „afacerile” cu natura, ca în orice alt fel de tranzacŃii, trebuie cunoscut preŃul total al bunurilor înaine de a putea decide dacă „bunurile”merită banii; � şi, în sfârşit, cel de-al treilea principiu constată că natura nu are buton pentru opŃiunea RESTABILIłI. Studiile referitoare la formele de deteriorare a mediului ambiant susŃin că deteriorarea calităŃii mediului are drept cauză principală fenomenele de poluare. Poluarea este „introducerea de către om, direct ori indirect, de substanŃe ori de energie în mediu care antrenează consecinŃe prejudiciabile de natură a pune în pericol sănătatea umană, a

Page 8: Managementul Dezvoltarii Durabile

vătăma resursele biologice şi ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a împiedica alte utilizări legitime ale mediului”. Aspecte esenŃiale cu privire la consumul şi mediul înconjurător:

� lumea trece printr-o revoluŃie a consumului. Începând anii ’50, rata de consum - a energiei, a cărnii, a cuprului, a oŃelului, a cherestelei s-a dublat. Numărul posesorilor de automobile s-a cvadruplat, folosirea materialeler plastice a crescut de cinci ori, iar călătoriile cu avionul s-au înmulŃit în mod uimitor de 33 de ori;

� folosirea resurselor nu este răspândită egal. O cincime din populaŃia lumii se află în „clasa consumatorilor”, dar consumul – la nivelul de care se bucură majoritatea membrilor clasei de mijloc din Ńările occidentale – se reduce la un subgrup mult mai restrâns.

Principalii indicatori globali care oferă informaŃii despre profilul general al crizei ecologice cu care se confruntă omenirea: clima, calitatea apei, suprafaŃa agricolă, viaŃa plantelor şi animalelor, pădurile, calitatea aerului.

2.3. IDENTIFICAREA CONłINUTULUI ŞI TRĂSĂTURILE RISCULUI ÎN PRESIUNEA DE MANAGER-ECOLOG

PoziŃia de manager-ecolog faŃă de risc este diferită. În concret, aceste diferenŃieri se manifestă după cum urmează:

� un număr însemnat de manageri, în tratarea componentelor esenŃiale ale riscului nu includ nesiguranŃa profilului;

� o altă parte de manageri nu atribuie riscului trăsătura de probabilitate şi, ca atare, dintre aceştia unii îşi asumă riscuri mari cu privire la probabilitate, neglijând valorile, iar alŃii nici nu se uită la probabilitatea de succes sau insucces, dar iau în considerare volumul riscului;

� numeroşi manageri sunt tentaŃi să folosească mai degrabă mărimi valorice pentru a descrie riscul, decît metode moderne de estimare a acestuia, cum ar fi statistica sau calculul probabilităŃilor;

� alŃi manageri nu manifestă nici dorinŃa şi nici preocuparea de a se cuantifica riscul, ci doar de a-l simŃii;

� există tendinŃa la unii manageri de a ignora posibilele evenimente care ar fi poate neplăcute prin consecinŃele lor riscante în profesiunea de manager-ecolog;

� unii manageri privesc numai spre o parte din rezultatele posibile şi nu spre totalitatea lor şi măsoară variaŃia Ńinând cont de aceste rezultate.

Se cuvin câteva sublinieri şi cu privire la trăsăturile esenŃiale ale riscului în dezvoltarea durabilă. Dintre acestea am selectat câteva:

� managerul îşi asumă riscul deoarece urmăreşte succesul în profesiune şi în dezvoltarea durabilă;

� riscul managerial apare ca probabilitate de eşec sau, altfel gândit, un succes cu şanse reduse de înfăptuire;

� în plan obiectual, riscul reprezintă un act de cutezanŃă, inteligenŃă şi creativitate; � prin participarea conştientă a managerului asumarea riscului devine un act decizional; � în plan atitudinal, riscul managerial se constituie ca o orientare semnificativă spre nou, iar

asumarea lui ca o ieşire în întâmpinarea noului; � riscul este selectat şi acceptat numai de către aceia care au chemare către profesiunea de

manager;

Page 9: Managementul Dezvoltarii Durabile

� capacitatea de autoanaliză a managerului-ecolog influenŃează capabilitatea de a învinge riscurile ce stau în calea succesului vizat de profesiune;

� curajul managerului de a-şi asuma riscul pentru a repara o situaŃie are o notă de optimism dublată de priceperea de a stabili o balanŃă între risc şi succes.

Nr. crt.

SUBIECTE PAG.

1. ForŃele ce acŃionează asupra dezvoltării durabile româneşti. 41 2. Principalele tendinŃe globale generatoare de tensiuni. 41-42 3. Riscurile generate de estomparea graniŃei dintre naŃional şi internaŃional. 43 4. Decalaje de percepŃii şi practici generatoare de riscuri în România. 44 5. Principalele categorii de riscuri majore identificate prin raportarea la utilizarea activelor

intangibile în România. 45-46

6. Cele şase principii de bază ale eticii managementului relaŃiilor umane cu mediul. 46-47 7. TendinŃele de deteriorare a mediului ambiant la începutul sec.XXI. 48 8. Principala cauză a deteriorării calităŃii mediului. 48 9. Catastrofele naturale ameninŃă echilibrul ecologic. 50 10. Aspectele esenŃiale cu privire la consumul şi mediul înconjurător. 51 11. Principalii indicatori globali ai crizei ecologice. 52 12. Reducerea biodiversităŃii, unul dintre principalii indicatori globali ai crizei ecologice. 52 13. CondiŃiile în conturarea stării de risc. 54 14. Trăsăturile esenŃiale ale riscului în dezvoltarea durabilă 55 15. PoziŃia de manager-ecolog faŃă de risc. 55

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie:

„Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 3: COMPONENTE, ROL, CONCEPTE, DIMENSIUNI ŞI

INSTRUMENTE ALE MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

3.1. MANAGEMENTUL, CA PRINCIPAL MOTOR AL DEZVOLTĂRII DURABILE

Concepem managementul dezvoltării durabile ca acel proces prin care se anticipează şi coordonează, se conduc şi se planifică, se evaluează şi se controlează activităŃile de schimbare în care exploatarea resurselor, coordonarea investiŃiilor şi orientarea dezvoltării tehnice şi a modificărilor instituŃionale sunt toate compatibile şi permit satisfacerea nevoilor şi aspiraŃiilor generaŃiei actuale fără a compromite capacitatea generaŃiilor viitoare de a şi le satisface, la rândul lor. Managementul dezvoltării durabile, vizează un nou echilibru între mizele conservării mediului, creşterii economice şi echităŃii sociale. Se naşte ca o reacŃie la discursul ce justifică o globalizare oarbă. Managementul dezvoltării durabile este de natură antropocentrică, axată pe interesele, nevoile şi dorinŃele umane. Pentru mediul de afaceri managementul dezvoltării durabile se prezintă

Page 10: Managementul Dezvoltarii Durabile

ca un far care orienteză firmele pentru a maximiza într-un mod realist, preocupările ecologice şi sociale ale acestora. Obiectivele sociale au devenit o miză strategică pentru managementul dezvoltării durabile în condiŃiile în care în societate şi-a făcut prezenŃa o diversitate culturală şi religioasă, se manifestă în plenitudinea ei solidaritatea intergeneraŃii, are loc un permanent dialog intercultural, îndeosebi cu partenerii de afaceri, se extinde noŃiunea de „bun cetăŃean corporativ”, se pledează pentru necesitatea şi extinderea unei justiŃii sociale îmbunătăŃite, cu accent pe drepturile muncitorilor şi munca efectuată de copiii din Ńările în curs de dezvoltare, precum şi condiŃiile de muncă şi remuneraŃia. La rândul lor, obiectivele economice ale managementului dezvoltării durabile pun în evidenŃă necesitatea de a se Ńine seama de analiza tradiŃională a costurilor şi a beneficiilor, nu numai în dimensiune microeconomică, ci şi în cea macroeconomică. Şi, în sfârşit, obiectivele ecologice ale managementului dezvoltării durabile au în vedere: consumul energetic, impactul asupra biodiversităŃii, emisiile de gaz cu efect de seră şi încălzirea globală a planetei, poluarea apei, aerului şi solului, ploile acide, rezervele de apă potabilă, gospodărirea rezervelor, practicile urbane şi rurale, gospodărirea oceanelor. Atât teoreticienii, cât şi practicienii în managementul dezvoltării durabile au constatat că secolul XX a fost marcat de extraordinara reuşită a speciei umane. În concret, sistemul economic mondial, sub impulsul industrializării şi al progresului tehnic, şi-a multiplicat în cursul secolului XX de mai bine de douăzeci de ori volumil de bogăŃii, calitatea vieŃii a fost ameliorată, populaŃia mondială a crescut de la un miliard de indivizi la peste şase miliarde, iar speranŃa de viaŃă a crescut în medie cu peste douăzeci de ani. Adevărata valoare a serviciilor oferite de mediu a fost, în numeroase cazuri, ignorată sau subestimată, fapt ce a condus la suprautilizarea acestora în activităŃile de producŃie şi consum. Au apărut două şcoli: cea de dezvoltare durabilă „slabă” cu un management care susŃine că utilitatea totală obŃinută datorită creşterii economice să fie aceeaşi pentru fiecare generaŃie şi cea de dezvoltare durabilă „puternică” cu un management ancorat pe o abordare ecologică şi care nu acceptă o simplă menŃinere a valorii cumulate a rezervelor de capital. Se pledează cu insistenŃă pentru integrarea dimensiunii ecologice în analizele economice, iar obiectivul managementul mediului este utilizarea instrumentelor corespunzătoare – intervenŃii administrativr, stimulări ecoomice sau instituŃionale – pentru internalizarea impacturilor ecologice în cadrul deciziei de maximizare a profitului şi a bunăstării personalului firmei. În mod clasic, dezvoltarea şi managementul dezvoltării sunt asociate creşterii economice. Această teză detaşează ideea că dacă există o creştere economică, există neapărat şi dezvoltare şi expune ca singur indiciu al dezvoltării, statistica produsului naŃional brut. Această viziune a dezvoltării este deja controversată, solicitându-se apelul la noi modele într-un context al economiei de piaŃă, care are în vedere îndeosebi faptul că provocările privind dezvoltarea nu au fost niciodată aşa de mari ca acum.

3.2. COORDONATE, FACTORI DE INFLUENłĂ ŞI EFECTELE DIMENSIUNII

GLOBALE ALE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În zilele noastre, dimensiunea globală a managementului dezvoltării durabile a devenit un termen care nu lipseşte din vocabularul oricărui discurs economic, politic militar, ecologic de pe o dublă poziŃie: de prevenire a efectelor inopinate în planul dezvoltării societăŃii în general sau a dezvoltării colectivităŃii umane în particular, sau de atribuire a eşecurilor unor evoluŃii nedorite.

Page 11: Managementul Dezvoltarii Durabile

În acest contex, o contribuŃie semnificativă revine managementului dezvoltării durabile şi viziunii manageriale prospective care trebuie să se afle în permanentă interdependenŃă cu procesul dezvoltării durabile şi cu dimensiunea sa globală, singura modalitate de a oferi premise solide acŃiunilor viitoare şi de obŃăşinere, în final, a sinergiei, ca efect al obŃiunilor individuale. Un rol important revine mutaŃiilor înregistrate în ceea ce priveşte conŃinutul şi sfera de cuprindere a circuitului economic mondial conceput şi abordat ca totalitatea fluxurilor economice internaŃionale (comerciale, financiar monetare şi de cooperare economico şi tehnico-ştiinŃifică) privite în strânsa lor interdependenŃă. ImplicaŃiile dimensiunii globale asupra managementului dezvoltării durabile: (1) se constituie ca un factor determinant al progresului economic al Ńărilor; (2) măreşte sensibilitatea economiilor naŃionale faŃă de conjuctura externă; (3) atrage după sine promovarea de către forŃele pieŃei a eficienŃei prin competiŃie şi diviziunea muncii; (4) sporeşte importanŃa reglementării multilaterare a relaŃiilor economice mondiale. Dimensiunea globală a managementului dezvoltării durabile este, cu certitudine o mega tendinŃă a timpurilor pe care le trăim. EsenŃa dimensiunii globale constă în finalitatea sa socială, în sensul că ea trebuie să răspundă în primul rînd nevoilor prezente şi de perspectivă ale omului şi umanităŃii. De asemenea este nevoie să se ia în considerare diferenŃele spaŃio-temporale specifice şi să se evite extrapolarea anumitor tendinŃe, practici, stări şi evoluŃii care caracterizează sau determină o componentă a sistemului global la nivelul acestuia ca întreg. Şi, nu în ultimul rând, să se contureze şi operaŃionalizeze o viziune strategică de natură să valorifice vocaŃia universalităŃii managementului dezvoltării durabile. În timp ce componenta economică reprezintă unul din punctele forte ale dimensiunii globale a managementului dezvoltării durabile, componenta social-cultural-ecologică se constituie ca punctul slab al acesteia. Sub aspectul valenŃelor sociale se constată că o serie de probleme majore îşi aşteaptă încă soluŃionarea, întârziind eficientizarea conştiinŃei globale. Componenta culturală se află în căutarea propriei identităŃi, ce se va contura pe măsura diminuării (sau eliminării) contradicŃiilor care o macină în prezent. Componenta ecologică reprezintă încă o faŃetă a problematicii contemporane, prin mondo-efectele pe care omul le produce asupra mediului său, cu consecinŃe imediate, dar şi propagate în timp şi în spaŃiu. Criza ecologică contemporană, izbucnită după cel de-al doilea război mondial ca urmare a modului de folosire a resurselor dezvoltării factorilor de producŃie, în general, şi ale revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice în special, este o expresie a contradicŃiei dintre mediul natural şi mediul creat de om. RelaŃia dintre managementul dezvoltării durabile şi revoluŃia managerială este una de dublă determinare, care încearcă să pună în relaŃie dezvoltarea explozivă a cunoaşterii şi managementul. Managementul dezvoltării durabile recunoaşte şi se spijină pe interdependenŃa între sistemele de mediu, economic şi social şi promovează egalitatea şi imparŃialitatea între oameni şi sensul de „cetăŃean universal”. Managementul dezvoltării durabile se bazează pe câteva principii care dirijează strategiile şi acŃiunile manageriale: (1) necesitatea revitalizării prin management a creşterii ecnomice şi a schimbării calităŃii acestei creşteri; (2) orientarea managementului dezvoltării durabile spre consemnarea şi îmbunătăŃirea bazei de resurse şi asigurarea unui nivel sustenabil al populaŃiei; (3) întărirea cooperării internaŃionale prin reformarea relaŃiilor economice internaŃionale; (4) managerii sunt chemaŃi ca în procesul de elaborare a deciziilor să urmărească integrarea mediului şi economiei.

Page 12: Managementul Dezvoltarii Durabile

Sub aspect tipologic, principalele categorii de riscuri naturale se divid în riscuri legate de mediu şi riscuri sociale. Dintre riscurile legate de mediu reŃinem: poluarea şi degradarea mediului, dispariŃia sau reducerea unor resurse naturale vitale, modificarea climei şi dezastrele naturale. Ca riscuri sociale menŃionăm: creşterea producŃiei peste limita de sustenabilitate a globului şi riscul apariŃiei unor epidemii în urma dezastrelor naturale, condiŃiilor precare de igienă datorate lisei apei, ş.a.m.d. În concret, punctul de vedere al managementului dezvoltării durabile referitor la distrugerea capitalului natural sistematizează direcŃiile de distrugere astfel: încălzirea climatică, problemele de diversitate, supraconsumul şi epuizarea resurselor şi poluarea. Dacă şi în perioada de până în 2050 se va menŃine ritmul mediu de 3% pe an, înregistrat în ultimii 50 ani, dezvoltarea economiei mondiale va înregistra o accestuare a diferenŃei de dezvoltare dintre principalele regiuni ale globului. În situaŃia în care activitatea economică va creşte într-un ritm de cel puŃin două ori mai rapid decât populaŃia, atunci se vor crea condiŃii pentru creşterea nivelului general de bunăstare. Se va înregistra un decalaj şi între regiunile puternic industrializate şi regiunile în curs de dezvoltare, din punctul de vedere al venitului pe locuitor, ceea ce poate genera situaŃii periculoase şi dificile în planul soluŃionării în plan definiŃional. Managementului dezvoltării durabile implică dezvoltarea şi controlul fluxurilor de capital, forŃă de muncă, materii prime, tehnologie, informaŃii, bunuri şi servicii ale firmei peste graniŃele unei Ńări. Managementului dezvoltării durabile evoluează pe nişte coordonate relativ distincte determinate de caracteristicile mediului global în care se derulează procesele sale (caracteristici ce-i determină particularităŃi şi funcŃii specifice):

� Diversitatea şi complexitatea componentelor economiei mondiale solicită dezvoltarea şi aplicarea de strategii şi politici specifice pentru derularea operaşŃiilor cu luarea în considerare a tururor diferenŃelor dintre parteneri – un rol important revenind în acest cadru abordărilor de managementul dezvoltării durabile comparat;

� Accesul diferit la informaŃii (determinat de dotarea tehnologică dar şi de costurile pe care acesta le presupune), existenŃa capacităŃilor diferite de tratare a informaŃiilor, de asigurare a compatibilităŃii şi de evitare/ reducere a perturbaŃiilor din circuitul informaŃional mondial;

� Natura specifică – mult mai complexă- a riscului implicat, determinată de o serie mult mai mare şi mai puŃin controlabilă de factori;

� redimensionarea funcŃiilor managementului pentru a face faŃă noilor cerinŃe. Managementul dezvoltării durabile prezintă o serie de cerinŃe şi particularităŃi specifice, impuse de necesitatea unei combinări optime între avantajele competitive specifice firmei şi cele ale Ńării pe care se doreşte pătrunderea: � evaluarea corectă a posibilităŃilor de internaŃionalizare a firmei; � creşterea receptivităŃii faŃă de condiŃiile dinamice ale economiilor naŃionale şi ale pieŃei

externe; � structurarea aparatului de lucru şi imprimarea unui sistem decizional care să se integreze

armonios în economia naŃională şi în cea mondială; � sporirea adaptabilităŃii faŃă de condiŃiile diversificării şi înoirii ofertei; � activitate continuă şi complexă de modernizare pentru însuşirea noilor optici şi concepŃii

moderne, inclusiv prin folosirea noilor tehnici informatice.

Page 13: Managementul Dezvoltarii Durabile

FuncŃiile pe care managementul dezvoltării durabile va trebui să le îndeplinească în aceste condiŃii sunt strâns legate de capacitatea sa de a dezvolta şi aplica o optică de marketing, ceea ce presupune definirea şi delimitarea pieŃei, a sferei potenŃialilor parteneri de afaceri.

Nr. crt.

SUBIECTE PAG.

1. Mizele conceptului de dezvoltare durabilă în plan istorico-filozofic. 56 2. Miza strategică a managementului dezvoltării - obiective. 57 3. Dimensiunea globală a managementului dezvoltării durabile. 62 4. ImplicaŃiile dimensiunii globale asupra managementului dezvoltării durabile. 62 5. Componenta social-cultural-ecologică a dimensiunii globale a managementului dezvoltării durabile. 63 6. Principiile care stau la baza strategiilor şi acŃiunilor managementului dezvoltării durabile. 65 7. Principalele categorii de riscuri legate de mediu în managementul dezvoltării durabile. 67 8. Principalele categorii de riscuri sociale în managementul dezvoltării durabile. 67 9. Coordonatele relativ distincte ale managementului dezvoltării durabile. 69 10. CerinŃe şi particularităŃi ale funcŃiilor managementului dezvoltării durabile. 69 11. FuncŃiile managementului dezvoltării durabile. 69-70 12. Trăsătura esenŃială a managementului marketingului dezvoltării durabile. 70 13. Metodele managementului dezvoltării durabile-definiŃie. 71 14. Principalele grupe de metode utilizate în managementul dezvoltării durabile 72-75 15. Metode social-economice - principii. 73 16. Metodele sociologice folosite în managementul dezvoltării durabile. 74-75

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie:

„Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 4: ÎNTREPRINDEREA VERDE –ÎNTREPRINDERE DURABILĂ

4.1. ÎNTREPRINDEREA VERDE ÎN CONTEXTUL MANAGERIAL DE DEZVOLTARE

DURABILĂ Referindu-ne la procesul de fabricaŃie, vom constata că în interrelaŃia dintre acesta şi ecosistemul în care se desfăşoară apar două fenomene potenŃial poluante: � are loc o antrenare de resurse materiale şi energetice, în general neregenerabile, care face să se

descarce cantităŃi foarte mari de deşeuri materiale şi energetice în factorii de mediu; � la rândul lor şi produsele sunt potenŃial poluante. Ne referim la pesticide, îngrăşăminte chimice

azotoase, combustibili petrolieri, arme, explozivi şi altele. La o parte dintre acestea, acŃiunea poluantă se manifestă după folosire, ca în cazul ambalajelor, detergenŃilor nebiodegradabili cu conŃinut de fosfor ş. a.

În legătură cu procesele de fabricaŃie, se impun următoarele completări: � sistemul de fabricaŃie evoluează în timp-noŃiune cu sensuri multiple ca: timpul economic care se

referă la viaŃa produselor şi tehnologiilor; timpul de epuizare a resurselor naturale şi cel acceptat de societate pentru această epuizare; timpul biologic necesar metabolizării substanŃelor poluante

Page 14: Managementul Dezvoltarii Durabile

eliminate în ecosistem; timpul refacerii resurselor regenerabile, al refacerii de asemenea a mediului afectat de activităŃi industriale;

� într-o anumită etapă a organizării proceselor de fabricaŃie, informaŃiile admise în sistem (în special sub formă de know-how, pregătirea şi experienŃa personalului etc.) aveau ca scop asigurarea funcŃionării normale a instaŃiilor la parametri tehnici prestabiliŃi.

Întreprinderile sunt obligate să-şi adapteze procesul de producŃie la factorii conjuncturali şi la restricŃiile de ordin ecologic sau toxicologic. Se recomandă ca evaluarea stării întreprinderii şi a modului în care răspunde la noile criterii să fie orientată spre următoarele domenii:

� sectorul economic, cu următoarele sublinieri privitoare la consecinŃele negative exercitate asupra mediului înconjurător şi măsurile de participare la eradicarea acestora;

� producŃia; � caracteristica mediului extern; � orientările de valoare ale conducerii şi personalului în domeniul protecŃiei mediului

înconjurător; � corespunderea nivelului de calificare a personalului cu noua situaŃie; � utilizarea bazei proprii a activităŃilor de cercetare ştiinŃifică şi de experimentări constructive; � capitalul.

Câteva concluzii ce urmează a fi trase de către manageri: � fenomenul de poluare industrială trebuie investigat atât prin consecinŃele sale la nivelul factorilor

de mediu, cât şi prin cantităŃile şi dinamica substanŃelor poluante rezultate în urma activităŃii productive;

� procesul de poluare trebuie să fie transparent pentru societate şi în acest sens managerul are datoria să informeze periodic instituŃiile guvernamentale şi cele administrativ-teritoriale cu date referitoare la dinamica potenŃialului poluant generat de întreprinderea pe care o conduce;

� organizaŃiilor guvernamentale şi neguvernamentale cu sarcini în domeniul controlului sau semnalării fenomenului de poluare li se vor prezenta atât dinamica referitoare la cantitatea de poluanŃi, cât şi dinamica afectării calităŃii factorilor de mediu;

� în calcularea deşeurilor de fabricaŃie se va Ńine seama de diferenŃa dintre consumurile specifice şi cele reale;

� în vederea realizării unei dinamici descendente a cantităŃii de poluanŃi, managerul va proceda la informatizarea sistemelor de fabricaŃie şi va adopta măsuri de aliniere a întreprinderii la performanŃele tehnice şi economice reprezentative pe plan european şi mondial.

În orice întreprindere cu activitate economică, funcŃiile managementului dezvoltării durabile constau în: previziune, organizare, coordonare, antrenare, evaluare-control. Orientare spre problematica de mediu, incluzând preocupări specifice acestui domeniu. Această trăsătură-cerinŃă este pusă în legătură directă cu preocupările întreprinderilor de a obŃine, demonstra şi exploata consecinŃele atingerii performanŃelor de mediu. Se poate atinge acest nivel numai pe baza organizării în concordanŃă cu strategia şi practicile de mediu şi controlului impactului propriilor activităŃi, produse şi servicii asupra mediului. Întreaga activitate se bazează pe standardele naŃionale, europene şi mondiale referitoare la managementul de mediu, care are meritul că oferă întreprinderilor elementele unui sistem capabil să le sprijine în atingerea obiectivelor stabilite.

4.2. ORGANIZAREA MANAGEMENTULUI MEDIULUI ÎN ÎNTREPRINDEREA VERDE

Page 15: Managementul Dezvoltarii Durabile

Tratată ca funcŃie a managementului mediului, organizarea reprezintă ansamblul acŃiunilor întreprinse în vederea utilizării cu maximum de eficienŃă ecologică a resurselor materiale, umane şi financiare pe care le are la dispoziŃie întreprinderea. Managerul-ecolog este chemat să asigure raporturi şi proporŃii juste între toate categoriile de resurse, să utilizeze structuri judicioase de organizare şi un sistem informaŃional raŃional. Structurile organizatorice trebuie să fie elastice, să corespundă cât mai fidel nevoilor procesului de mediu, să fie suple, permiŃând adaptarea rapidă şi fără dificultăŃi la schimbările complexe generate de mediul intern şi extern al organizaŃiei. Organizarea, ca funcŃie a managementului mediului, trebuie tratată ca formă specifică a practicii umane. Organizarea este considerată ca o importantă resursă de mediu, iar investiŃiile efectuate în acest domeniu se dovedesc a asigura o eficienŃă economică, socială şi ecologică ridicată. În legătură cu cele de mai sus, viaŃa socială confirmă fără putinŃă de tăgadă că acŃiunea umană constituie latura esenŃială a sistemului relaŃiilor organizaŃionale. Omul creează maşinile, procedeele şi procesele tehnologice şi tot el le pune în mişcare. Factorul uman modifică continuu sistemul de maşini Procesul de cunoaştere a aspectelor psihosocioorganizaŃionale se referă la următoarele domenii:

� conturarea cerinŃelor funcŃionale ale sistemului de mediu, ce urmează a fi satisfăcute printr-o diagnosticare corespunzătoare a necesităŃilor şi elaborarea scării de priorităŃi ecologice;

� participarea psihosocială la determinarea procesului ecologic de realizare a finalităŃilor activităŃilor întreprinderii;

� stabilirea proceselor psihosociale specifice activităŃilor întreprinderii şi îndeosebi a modalităŃilor de participare la acŃiunile ecologice ale acesteia.

Din unghiul de vedere al managementului mediului, a organiza înseamnă, pe de o parte, a stabili cantitatea şi calitatea de elemente necesare pentru realizarea sarcinii, pentru atingerea integrală a scopurilor ecologice propuse, iar pe de altă parte, a avea astfel de corelaŃii structural-funcŃionale între aceste elemente, încât ele să se îmbine corespunzător unul cu altul, adică să se susŃină, să se completeze şi să se activeze reciproc. 4.3. CONJUGAREA DEZVOLTĂRII DURABILE CU RENTABILITATEA ECONOMICĂ A

ÎNTREPRINDERII VERZI Rentabilitatea reprezintă caracteristica unei firme de a obŃine un venit mai mare decât cheltuielile. Rentabilitatea apare astfel ca un instrument hotărâtor al mecanismului economiei de piaŃă atât în orientarea activităŃii de producŃie cât şi în orientarea utilizării resurselor materiale, umane şi financiare şi internaŃionale. Componentele definiŃionale implicate în structura situaŃiilor financiare implică două condiŃii-cerinŃe: a) să arate probabilitatea ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă în sau din întreprindere; b) elementul să aibă un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil. Veniturile reprezintă concretizarea activităŃilor desfăşurate de întreprinderea verde - acestea fiind grupate în: venituri din exploatare; venituri financiare; venituri extraordinare.

Page 16: Managementul Dezvoltarii Durabile

4.4. FINALITATE ŞI DOMENII DE ACłIUNE ALE ÎNTREPRINDERII DURABILE Există 4 finalităŃi şi 20 de domenii de acŃiune a întreprinderii durabile, grupate şi detaliate după cum urmează: Utilitatea întreprinderii: 1. Aportul de activitate: natura activităŃii, aportul la societatea civilă, valoarea adăugată, impactul, contribuŃia la binele public şi la interesul general; 2. CetăŃenia: respectarea legii (Drepturile omului, civism fiscal, dreptul la muncă, paritatea barbaŃi / femei) şi contribuŃiile voluntare la dezvoltarea locală, educativă, culturală, umanitară; RelaŃiile profesionale (cu excepŃia clienŃilor): furnizori (contractanŃi, subcontractanŃi, prestatori, bănci); profesionişti (federaŃii, concurenŃa, masmedia), locale (vecini, asociaŃii şi colectivităŃi locale), societale (ONG, puteri publice); 4. Respectarea mediului înconjurător: impactul activităŃii asupra mediului, stăpânirea riscurilor, conservarea-ameliorarea mediului înconjurător, sensibilitatea ecologică, urbanism armonios; 5. InovaŃia: brevete, invenŃii, crearea de produse, de servicii şi de metode, publicaŃii, inovaŃii sociale. Satisfacerea clienŃilor (muncitori, consumatori, cetăŃeni): 6. Calitatea serviciilor şi a produselor: oferta de bază (conformitatea în raport cu specificitatea) şi serviciile asociate: accesibilitate, informare, consiliere, securitate, livrare, garantie post-vânzare; 7. Cordialitatea: primire, contact, ascultare, disponibilitate, simplitate, supleŃe, convieŃuire; 8. Luarea în calcul a specificităŃilor: adaptabilitate, reacŃie (răspunsul la reclamaŃii), anticipare, personalizare (privată) sau implicarea muncitorilor în starea de reflectare (publică); 9. Raportul calitate-preŃ (sectorul de bunuri şi servicii, asociaŃiile) sau costul/ avantajul; 10. ExcelenŃa: satisfacerea globală, fiabilitate, etalonare / organizaŃii similare, diferenŃiere, noutate. PerformanŃa pentru proprietari: 11. Realizarea obiectivelor financiare: eficienŃa (rezultatul net sau respectarea bugetelor), rentabilitatea capitalurilor imobilizate (privată) sau utilizarea resurselor financiare (publice); 12. Realizarea obiectivelor non-financiare: creştere, poziŃionare, competitivitate, fidelizarea clienŃilor, soliditatea financiară şi orientările politice; 13. PotenŃialul de entitate: un avantaj de piaŃă, oportunităŃi de dezvoltare, încredere în atuuri (oameni, tehnici, instrumente, metode, management) şi în viitorul entităŃii; 14. Încrederea în dirigenŃi: luarea în calcul a orientărilor, eficacitatea aşteptată de dirigenŃi, guvernarea întreprinderii, etica şi divizarea valorilor, informarea proprietarilor; 15. ReputaŃia entităŃii: notorietate, imagine, mărci, valori vehiculate, performanŃă, seriozitate, profesionalism, servicii, dinamism, soliditate, creativitate. Îndeplinirea sarcinilor de serviciu a salariaŃilor / colaboratorilor/ agenŃilor: 16. Interesul faŃă de muncă: obiective clare, responsabilitate, autonomie, inŃiativă, sentimentul valorii adăugate, posibilitatea de dezvoltare, provocare, plăcere; 17. Recunoaştere, remuneraŃie echitabilă (pe plan intern) şi competitivă (pe plan extern), avantaje sociale, recunoaşterea financiară a contribuŃiilor, împărŃirea rezultatelor; 19. Dezvoltarea profesională: evoluŃia carierei, perspective de promovare, diversitatea posturilor, dezvoltarea competenŃelor, formare, securitatea postului; 20. Mediul de lucru; respectarea persoanei, timpul de lucru, timpul traseului, echilibrul, viaŃa profesională-viaŃa privată, igienă şi securitate, dialog social, coeziune, spiritul de echipă, ambianŃa pozitivă.

Page 17: Managementul Dezvoltarii Durabile

4.5. CÂTEVA RECOMANDĂRI PENTRU MANAGERUL-ECOLOG Pe fondul avantajelor ce însoŃesc procesul implementării unui sistem de managementul mediului, îşi pot dovedi utilitatea câteva recomandări privind conformarea cu exigenŃele de mediu: � lucrările de specialitate şi cele cu caracter general adresate factorilor de decizie insistă pe

identificarea reglementărilor de mediu şi aplicarea acestora, începând cu legislaŃia-cadru şi terminând cu prevederile din autorizaŃia de funcŃionare;

� organizarea unui compartiment de protecŃie a mediului, condus de un responsabil aflat în directă subordonare a managerului general şi având legături extinse cu celelalte componente structurale ale întreprinderii;

� elaborarea strategiei şi politicilor de mediu ale întreprinderii, care să fie implementate judicios în strategia generală a unităŃii;

� conceperea unui manual de proceduri pe probleme de mediu specific întreprinderii; � organizarea unui program de pregătire şi informare continuă pe diferite niveluri profesionale

privind problemele de protecŃie a mediului; � evaluarea prin audituri periodice interne şi externe; � realizarea de investiŃii şi acŃiuni înscrise în programul de conformare; � organizarea acŃiunii de minimizare a deşeurilor; � orientarea procesului de modernizare şi retehnologizare spre îmbunătăŃirea performanŃelor de

mediu ale întreprinderii; � constituirea băncii de date pentru păstrarea tuturor elementelor referitoare la activitatea de mediu

a întreprinderii; � efectuarea verificărilor periodice asupra modului de funcŃionare a echipamentelor şi instalaŃiilor

din cadrul întreprinderii destinate protecŃiei mediului; � atragerea întregului personal al organizaŃiei în problematica de mediu specifică întreprinderii şi

dezvoltarea unui sistem de comunicare operativ şi eficient. Nr. crt.

SUBIECTE PAG

1. Fenomenele potenŃial poluante în procesul de fabricaŃie în interrelaŃia dintre acesta şi ecosistemul în care se desfăşoară.

2. Sistemul de fabricaŃie evoluează în timp-noŃiune. 78 3. Domeniile de orientare în evaluarea stării întreprinderii şi a modului în care răspunde la noile

criterii ecologice. 79-81

4. Concluziile ce urmează a fi trase de către manageri cu privire la starea ecologică a întreprinderii. 82 5. FuncŃiile managementului dezvoltării durabile în orice întreprindere cu activitate economică. 82 6. Organizarea tratată ca funcŃie a managementului mediului. 84 7. Componenta de mediu a organizării, important factor de acŃiune al întreprinderii. 84 8. Procesul de cunoaştere a aspectelor psihosocioorganizaŃionale. 85 9. CondiŃii-cerinŃe ale componentelor definiŃionale implicate în structura situaŃiilor financiare. 86 10. Veniturile -concretizarea activităŃilor desfăşurate de întreprinderea verde. 86 11. Finalitate şi domenii de acŃiune ale întreprinderii durabile. 87-88 12. Întreprinderea verde în contextul managerial de dezvoltare durabilă 78-79 13. Procesul implementării unui sistem de managementul mediului- recomandări. 89 14. Recomandări pentru managerul-ecolog. 89 15. Rolul managerului-ecolog în procesul implementării sistemului de managementul mediului. 89-90 16. Managerului-ecolog şi sistemului de managementul mediului. 89-90

Page 18: Managementul Dezvoltarii Durabile

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie:

„Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 5: SPAłIUL DE ACłIUNE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII

DURABILE ÎN ABORDAREA PROCESUALĂ Şl SISTEMICĂ

5.1.1. Factori şi particularităŃi în conceptul de proces în managementul dezvoltării durabile

În analiza conceptului de proces în managementul durabil plecăm de la sublinierea că întreprinderile economice şi instituŃiile sociale reprezintă unităŃi de bază care acŃionează şi se manifestă ca actori ai managementului dezvoltării durabile. În acest cadru se desfăşoară un ansamblu de procese de muncă. În funcŃie de conŃinut şi efecte, aceste procese de muncă se împart în două grupe de bază: procese de execuŃie şi procese manageriale. Spre deosebire de procesul de execuŃie, în care forŃa de muncă din organizaŃie acŃionează asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, procesul managerial se caracterizează prin faptul că o parte din forŃa de muncă acŃionează asupra celeilalte părŃi majoritare, cu scopul de a o atrage în mod organizat la realizarea obiectivelor organizaŃiei. Procesul managerial reprezintă un ansamblu de intervenŃii prin care managerul prevede, organizează, ia decizii şi controlează activitatea personalului, organizaŃiei în scopul realizării obiectivelor organizaŃiei în condiŃii de eficienŃă ridicată şi de utilitate socială. EsenŃa procesului de managementul dezvoltării durabile constă în concentrarea eforturilor umane pentru coordonarea muncii comune. Acest efort se desfăşoară în timp şi spaŃiu şi se realizează sub forma unor combinaŃii necesare, determinate de diviziunea şi cooperarea muncii ecologico-mananageriale. ConŃinutul procesului managerial de dezvoltare durabilă depinde de sarcinile principale ce stau în faŃa întreprinderii sau instituŃiei. El poate fi metodologic, funcŃional, economic, organizaŃional, social şi informaŃional. ConŃinutul metodologic al procesului managerial de dezvoltare durabilă, presupune detaşarea a patru etape şi anume: definirea scopului, analiza situaŃiei, determinarea problemei, adoptarea deciziei. ConŃinutul funcŃional al procesului managerial de dezvoltare durabilă îşi face prezenŃa în cursul realizării principalelor funcŃii ale managementului de dezvoltare durabilă şi se conturează în patru etape: planificarea, organizarea, controlul, influenŃarea. ConŃinutul informaŃional, cu cele patru etape (cercetarea, completarea, prelucrarea şi transmiterea informaŃiei) exercită o influenŃă semnificativă în analiza şi construcŃia procesului managerial de dezvoltare durabilă al întreprinderii sau instituŃiei sociale. Componenta psihosocială a procesului managerial reliefează starea de spirit a participanŃilor la managementului dezvoltării durabile, motivaŃia lor, obiceiurile şi stereotipurile gândirii acestora. Prin organizarea procesului managerial înŃelegem construcŃia sa raŃională în timp şi spaŃiu, în concordanŃă cu necesitatea punerii de acord a muncii comune în sistemul întreprinderii sau

Page 19: Managementul Dezvoltarii Durabile

instituŃiei şi cu sarcinile creşterii neîncetate a eficienŃei economice, sociale şi ecologice a managementului dezvoltării durabile. Prin organizarea procesului de managementul dezvoltării durabile se urmăreşte:

� realizarea scopurilor preconizate, care pot acŃiona în procesul managerial ca pârghii psihosociale sau morale de analiză, control, stimulare;

� luarea în considerare la elaborarea reglementărilor şi normativelor a condiŃiilor concrete, prin împletirea în fapt a generalului cu particularul, a tipicului cu concretul;

� distribuirea raŃională a activităŃilor pe etape şi faze şi asigurarea unor condiŃii echilibrate de realizare a diferitelor operaŃii ale procesului managerial;

� orientarea asigurării informaŃionale a procesului managerial în vederea obŃinerii la timp a cantităŃii necesare şi suficiente de informaŃii;

� coordonarea procesului managerial în spaŃiu şi în timp, cu consecinŃe favorabile asupra dezvoltării economiei întreprinderii sau instituŃiei;

� îmbinarea raŃională a reglementărilor, normativelor, instrucŃiunilor, cu luarea în considerare a factorilor informaŃionali ai managementului dezvoltării durabile;

� luarea în considerare a particularităŃilor, trăsăturilor caracteristice şi a condiŃiilor concrete în organizarea procesului de managementul dezvoltării durabile.

Proiectarea procesului managerial urmăreşte două scopuri principale: � formularea sarcinilor de perspectivă şi curente ale întreprinderii sau instituŃiei; � determinarea celor mai raŃionale direcŃii, metode şi mijloace de realizare a acestor sarcini.

5.2. MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE, CA SISTEM

Managementul dezvoltării durabile, utilizează un mare număr de metode şi procedee cu caracter ştiinŃific. Diversitatea lor este generată de doi factori majori:

� spiritul inventiv al omului; � necesitatea căutării unor soluŃii cât mai aproape de certitudine şi eficienŃă, care să asigure

adoptarea unor decizii manageriale cât mai utile. NoŃiunea de sistem nu se mai limitează numai la sfera teoretică, ea ocupând un loc deosebit de important în cadrul a numeroase domenii ale ştiinŃei aplicate. Şi în managementul dezvoltării durabile s-au încetăŃenit ca termeni de lucru cercetările de sistem, analiza de sistem şi alte categorii asemănătoare. În interpretarea noŃiunii de teoria generală a sistemelor, specialiştii în materie desprind un anumit sens comun al ei, şi anume:

� sistemul reprezintă un ansamblu unitar de elemente care se află într-o legătură reciprocă; � el formează o unitate specifică împreună cu mediul; � de regulă, orice sistem cercetat reprezintă un element al unui alt sistem de ordin superior; � la rândul lor, elementele oricărui sistem sunt, de obicei, sisteme de ordin inferior.

Întreprinderea este constituită din sisteme dinamice extrem de complexe, cărora în mod necesar le sunt proprii procesele manageriale. Din punct de vedere structural, funcŃional, întreprinderea reprezintă o ierarhie de sisteme cu un grad diferit de complexitate şi organizare care formează organizaŃia respectivă. Fiecare din sistemele care formează întreprinderea reprezintă obiectul managementului dezvoltării durabile. Dintre numeroasele probleme pe care le comportă aplicarea teoriei sistemelor la managementul dezvoltării durabile prezintă interes principiul concordanŃei dintre subiectul şi obiectul managementului dezvoltării durabile.

Page 20: Managementul Dezvoltarii Durabile

Necesitatea ca cercetarea sistemică să delimiteze acest sistem complex acŃionând în două direcŃii:

� de determinare a influenŃei mediului extern asupra sistemului, necesar sub forma unor mărimi de intrare;

� de precizare a influenŃei sistemului asupra mediului extern, constituite din mărimile de ieşire. Etimologic, cuvântul "sistem" provine din grecescul „systema" care înseamnă ansamblu din părŃi reunite. În plan tipologic, sistemele se divid în naturale şi artificiale (sociale, create de om). Factorii care afectează componenta externă a managementului dezvoltării durabile sunt redaŃi în continuare:

� factorii economici, cu numeroase surse şi modalităŃi de influenŃare; � factorii de management, care exprimă gradul de prevedere, organizare şi coordonare a

mediului ambiant, măsura în care cadrul organizatoric şi de gestiune creat stimulează personalul întreprinderii sau instituŃiei să folosească posibilităŃile respectivului mediu.

� factorii politici, respectiv acŃiunile întreprinse de partidele politice, Parlament şi Guvern, concretizate în iniŃierea, adoptarea şi aplicarea legilor care afectează funcŃionarea întreprinderilor şi instituŃiilor;

� factorii socioculturali, în care includem totalitatea elementelor de natură socioculturală exogene întreprinderii sau instituŃiei şi care influenŃează activitatea acestora;

� factorii ecologici, reprezentaŃi de componentele mediului înconjurător, între care reŃinem: relieful, resursele subsolului, clima, flora, fauna, în general cadrul natural de desfăşurare a vieŃii materiale a întreprinderii sau instituŃiei.

5.3. STRUCTURA SISTEMULUI DE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În următorii ani, rolul sistemului de managementul dezvoltării durabile şi al structurilor sale se va afirma cu siguranŃă. Se vor lansa idei interesante din partea practicienilor, profesorilor, cercetătorilor şi studenŃilor. Aceste provocări se vor referi, în principal la formarea, modul de organizare a întreprinderilor şi a instituŃiilor, la responsabilitatea creşterii managementului dezvoltării durabile, la accesul la informaŃii, precum şi la calitatea şi preŃul expertizelor. SoluŃionarea şi utilizarea lor în practica ecologică va permite valorificarea unui mare număr de concepte, informaŃii şi metode (respectiv resurse). Sistemele constau din subsisteme. Fiecare sistem de managementul dezvoltării durabile constă din două subsisteme independente dar interrelaŃionate: subsistemul condus şi subsistemul conducător. Prin organizarea procesuală, se înŃelege stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor fundamentale ale întreprinderii sau instituŃiei. Organizarea structurală constă în gruparea funcŃiunilor, activităŃilor, atribuŃiilor şi sarcinilor în funcŃie de anumite criterii şi repartizarea acestora în scopul realizării lor, pe grupuri de lucru şi personal în vederea concretizării condiŃiilor care să asigure posibilităŃi pentru realizarea obiectivelor ecologice.

5.3.4. NoŃiuni de bază privitoare la sistemul de managementul dezvoltării durabile

CerinŃele sistemului de managementul dezvoltării durabile se regăsesc în ciclul modelului pentru sistemul de managementul dezvoltării durabile.

Page 21: Managementul Dezvoltarii Durabile

Se începe cu politica de dezvoltare durabilă apare ca o obligaŃie a managerului organizaŃiei de a oferi această politică şi de a se asigura că aceasta:

� include un angajament de îmbunătăŃire continuă şi de prevenire a poluării; � asigură obligaŃia de conformitate cu legislaŃia şi cu reglementările de mediu aplicabile,

precum şi cu alte cerinŃe pe care organizaŃia Ie-a adoptat; � oferă cadrul pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor generale şi obiectivelor specifice de

dezvoltare durabilă; � este documentată, implementată, menŃinută şi comunicată întregului personal; � este disponibilă pentru public.

Se continuă cu planificarea, cu ajutorul căreia organizaŃia trebuie să stabilească şi să menŃină proceduri de identificare a aspectelor de dezvoltare durabilă ale activităŃilor produselor sau serviciilor sale pe care le poate controla şi asupra cărora se demonstrează că are o influenŃă, pentru a le determina pe cele care au sau pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării durabile. O cerinŃă deosebită priveşte personalul ce îndeplineşte sarcini care pot avea impacturi semnificative asupra dezvoltării durabile şi care trebuie să aibă competenŃa necesară, fie prin educaŃie, fie prin instruire corespunzătoare şi sau prin experienŃă. Totodată, apare obligaŃia ca organizaŃia să aibă în vedere procesul de comunicare externă privind aspectele semnificative de dezvoltare durabilă şi să păstreze deciziile sale. În planul documentării, organizaŃia trebuie să stabilească şi să menŃină informaŃiile, pe suport de hârtie sau electronic. Şi tot în acest plan, organizaŃia trebuie să stabilească şi să menŃină proceduri pentru controlul tuturor documentelor cerute de acest standard. Revine conducerii organizaŃiei obligaŃia să analizeze sistemul de management de dezvoltare durabilă la intervale prestabilite, pentru a se asigura că acesta este în permanenŃă corespunzător, adecvat şi eficient. Procesul analizei efectuată de conducere, trebuie să se asigure că informaŃiile necesare sunt colectate astfel încât să permită conducerii realizarea acestei evaluări. După ce se stabilesc Ńintele şi obiectivele, se recomandă ca organizaŃia să conceapă indicatorii măsurabili ai performanŃei de dezvoltare durabilă. Obiectivele şi Ńintele se analizează şi se revizuiesc periodic, cu luarea în considerare a punctelor de vedere ale părŃilor interesate. Nr. crt.

SUBIECTE Pag.

1. Principalele procese de muncă ce se desfăşoară în întreprinderile economice şi instituŃiile sociale.

2. Procesul managerial –definiŃie. 92 3. Procesul managerial de dezvoltare durabilă -definiŃie 92 4. EsenŃa procesului de managementul dezvoltării durabile-definiŃie. 92 5. ConŃinutul procesului managerial de dezvoltare durabilă 93 6. ConŃinutul metodologic al procesului managerial de dezvoltare durabilă. 93 7. ConŃinutul ecologic al procesului managerial de dezvoltare durabilă 93 8. ConŃinutul funcŃional al procesului managerial de dezvoltare durabilă 94 9. ConŃinutul informaŃional al procesului managerial de dezvoltare durabilă 94 10. Procesul managerial de dezvoltare durabilă –trăsături. 95 11. Factorii care afectează componenta externă a managementului dezvoltării durabile 103 12. Factorii economici factori care afectează componenta externă a managementului

dezvoltării durabile. 103

13. Factorii socioculturali - factori ce afectează componenta externă a managementului dezvoltării durabile.

103-104

14. Subsistemele condus şi conducător. 105

Page 22: Managementul Dezvoltarii Durabile

15. Politica de dezvoltare durabilă în cadrul al sistemului de managementul dezvoltării durabile.

107

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie:

„Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 6: EXPERIENłA MONDIALĂ ŞI EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

6.1. AMPLASAREA PROBLEMATICII DE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII

DURABILE ÎN PLAN MONDIAL 6.1.1. Scurtă prezentare a situaŃiei

Plecăm de la constatarea că peste tot în lume, marile progrese din domeniul sănătăŃii, dezvoltării sociale şi economice au fost brusc întrerupte de dezastre naturale şi cele datorate activităŃilor umane, cu efecte devastatoare asupra comunităŃilor, Ńărilor sau chiar regiunilor. Adăugăm şi o altă constatare: continua deteriorare a mediului şi creşterea aglomerărilor urbane au crescut vulnerabilitatea la dezastre. La nivel internaŃional, dezastrele reprezintă cauza unei medii de 25.000 de morŃi şi mai mult de 3.000 de milioane de dolari S.U.A. distrugeri anuale. Raportat la numărul de victime, cele mai afectate Ńări au fost cele puŃin dezvoltate care au suferit 97% din cele 825 dezastre naturale majore ale lumii între 1970 şi 1985, mai mult de 99% din totalul dezastrelor naŃionale. În ultimii ani calamităŃile şi catastrofele au devenit tot mai dese. În faŃa acestor pericole, unele state au adoptat numeroase măsuri:

� s-a trecut la instruirea periodică a formaŃiilor de apărare civilă, pe linia participării la limitarea şi înlăturarea unor astfel de fenomene, în cooperare cu toate formaŃiunile specializate pentru asemenea intervenŃii;

� anual la şcoala N.A.T.O. din Oberanmergau – Germania se organizează seminarii pe teme de protecŃie civilă, conduse de instructori de la AgenŃia Federală pentru organizare în caz de dezastre (catastrofe);

� în Ńări ca Turcia, Grecia, Anglia, S.U.A., anual sau semestrial, se desfăşoară aplicaŃii de amploare, în cadrul cărora se urmăreşte antrenarea unităŃilor şi a formaŃiilor de apărare civilă, precum şi verificarea (actualizarea) planurilor de înştiinŃare şi alarmare a populaŃiei în cazul unor catastrofe (dezastre);

� de asemenea, au loc aplicaŃii de cooperare între state vecine, în caz de necesitate în zonele de frontieră;

� concomitent cu instruirea, sunt luate măsuri de înzestrare a formaŃiilor de apărare civilă, cât şi a populaŃiei cu mijloace necesare;

� pentru prevenirea populaŃiei asupra pericolului în caz de calamitate sau catrastrofă, se depun eforturi pentru realizarea unor sisteme moderne, centralizate de înştiinŃare şi alarmare;

� pentru pregătirea populaŃiei şi antrenarea organelor de apărare civilă, pentru verificarea modului de funcŃionare a mijloacelor tehnice de alarmare în fiecare Ńară, au loc periodic exerciŃii la nivelul regiunilor administrative, localităŃilor şi al unor obiective economice mai importante;

Page 23: Managementul Dezvoltarii Durabile

� paralel cu modernizarea şi crearea unor reŃele centralizate de înştiinŃare şi alarmare a populaŃiei, specialiştii străini continuă căutările pentru realizarea unui sistem de alarmare fonic şi optic, care să fie instalat la locurile de muncă şi în locuinŃele populaŃiei.

6.1.2. Componente manageriale în măsurile adoptate de organismele internaŃionale pentru prevenirea şi intervenŃia în caz de urgenŃe

6.1.2.1. Implicarea NaŃiunilor Unite

łările îşi îndreaptă speranŃele spre OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, pe care o consideră ca unic şi competent conducător. NaŃiunile Unite şi-au asumat conducerea procesului de prevenire şi intervenŃie în caz de urgenŃe la scară globală:

� primul tratat ecologic internaŃional datează din 1946 sub forma ConvenŃiei InternaŃionale pentru Reglarea Golfului Whales;

� în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ONU a jucat un rol fundamental în negocierea a 240 de tratate ecologice internaŃionale, începând cu conservarea păsărilor migratoare şi până la protecŃia stratului de ozon stratosferic;

� negocierea protocolului de la Montreal şi aplicarea lui a pus bazele eliminării din uz a substanŃelor de tipul clorofluorocarburilor şi reprezintă unul din cele mai reuşite momente din viaŃa OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite;

� se constituie ca o piatră de hotar ConvenŃia de ComerŃ InternaŃional cu Speciile Periclitate din Fauna şi Flora Sălbatică, negociată în 1973 şi care, pusă în aplicare, a determinat salvarea sturionilor din Marea Caspică;

� Legea Tratatului Mării, stabilind limitele apelor teritoriale la 200 de mile, conferă guvernelor naŃionale autoritatea de protejare a zonelor piscicole din largul propriilor coaste;

� NaŃiunile Unite aşează la baza negocierilor internaŃionale pe problemele de stabilizare a climei cercetările şi previziunile Comisiei Interguvernamentale pentru schimbări ale climei;

� în 1972, la Stockholm se desfăşoară prima ConferinŃă asupra Mediului, prin care se conferă legitimitate mişcării ecologice internaŃionale, aflată în faşă;

� în 1992, între 3 şi 4 iunie, a fost convocat Forumul Pământului la Rio de Janeiro, care a adoptat DeclaraŃia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare.

Principiile directoare internaŃionale în domeniul mediului, se constituie ca declaraŃii oficiale care exprimă baza pe care poate fi clădită o politică de dezvoltare durabilă şi care asigură o platformă de acŃiune: Dreptul la dezvoltare trebuie exercitat, astfel încât să fie satisfăcute în mod echitabil nevoile de dezvoltare şi de mediu ale generaŃiilor prezente şi viitoare. Pentru realizarea dezvoltării durabile şi a unei calităŃi superioare a vieŃii pentru toŃi oamenii, statele trebuie să reducă şi să elimine modalităŃile nedurabile de dezvoltare şi consum şi să promoveze politici demografice corespunzătoare. Pentru realizarea dezvoltării durabile şi a unei calităŃi superioare a vieŃii pentru toŃi oamenii, statele trebuie să reducă şi să elimine modalităŃile nedurabile de dezvoltare şi consum şi să promoveze politici demografice corespunzătoare. Statele trebuie să coopereze ca să întărească capacitatea internă proprie de dezvoltare durabilă, îmbunătăŃind cooperarea ştiinŃifică prin schimb de cunoştinŃe ştiinŃifice şi tehnologice şi

Page 24: Managementul Dezvoltarii Durabile

prin stimularea dezvoltării, adaptării, difuzării şi transferului de tehnologii, inclusiv a tehnologiilor noi, novatoare.

6.1.2.2. Noul rol al mass-mediei În procesul mondial de management al dezvoltării durabile, un rol important revine informaŃiei. Aceasta ajută oamenii să înŃeleagă imperativul schimbărilor în domeniul ecologic, mergându-se până la prezentarea concretă a realizărilor în evoluŃia unei ecoeconomii.

6.1.2.3. ONG-urile şi personalităŃile Mişcarea ecologistă este puternic dominată de ONG-uri. Ele se dezvoltă pentru a suplini golurile lăsate de guverne şi de sectorul afacerilor. Datorită avansării comunicaŃiilor, incluzând maşinile de fax, e-mail şi telefoanele celulare, rolul O.N.G.-urilor s-a extins şi consolidat la nivel internaŃional. În mişcarea ecologică mondială un rol important îl joacă personalităŃile. Bill Gates de la Microsoft a pus bazele celei mai mari fundaŃii din lume, alocând sume uriaşe pentru ameliorarea asistenŃei medicale şi pentru stabilizarea populaŃiei în Ńările în curs de dezvoltare. Grupurile ecologice sunt preocupate să-şi lărgească agenda pentru a promova o viziune comună a unei eco-economii şi o concentrare de eforturi pentru traducerea ei în realitate. 6.2. MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană îşi propune o serie de politici, obiective, activităŃi şi standarde care reprezintă niveluri de referinŃă ce trebuie atinse şi menŃinute de toate statele membre şi care se referă la: realizarea unei coeziuni socio-economice, promovarea constantă a unei politici de dezvoltare durabilă, încurajarea cercetării tehnico-ştiinŃifice, programe de interes comun de educare şi instruire, niveluri unitare de protecŃie a consumatorilor, dezvoltarea de sisteme şi reŃele de transport la aceleaşi standarde, acŃiuni de ameliorare a protejării sănătăŃii şi a colaborării culturale, dezvoltarea cooperării dintre aceste state şi statele externe. S-a creat o legislaŃie de mediu şi de dezvoltare durabilă extrem de cuprinzătoare, care conŃine aproximativ 300 de acte legislative (tratate, directive, reglementări, decizii şi recomandări). Tratatele comunităŃii referitoare la dezvoltarea durabilă, definesc în general principiile comunitare referitoare la protecŃia mediului, fiind documente de referinŃă la elaborarea legilor şi la stabilirea politicilor şi a obiectivelor din acest domeniu, precum şi la armonizarea reglementărilor legale ale Ńărilor din cadrul comunităŃii. Directivele comunităŃii stabilesc cerinŃele legale din cadrul Uniunii Europene, referitoare la dezvoltare durabilă şi la mediu, cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre, dar suficient de flexibile pentru a permite manifestarea spiritului tradiŃional prezent în legislaŃia fiecărei Ńări. Regulamentele comunităŃii sunt, de asemenea, obligatorii pentru toate statele componente ale Uniunii Europene, fiind uzual desemnate pentru scopuri precise referitoare la dezvoltarea durabilă şi protecŃia mediului (ex.: gestiunea deşeurilor din industria chimică, etichetarea substanŃelor chimice toxice etc.). Şi, în sfârşit, deciziile comunităŃii conŃin, de multe ori, date necesare pentru punerea în aplicare a directivelor şi regulamentelor, având un caracter extrem de specific şi fiind totdeauna obligatorii pentru cei cărora le sunt destinate.

Page 25: Managementul Dezvoltarii Durabile

Atât primul, cât şi al doilea program de AcŃiune (1978 - 1982), au stabilit liste detaliate de măsuri ce trebuie întreprinse pentru controlul problemelor legate de poluare. Al treilea Program de acŃiune (adoptat în 1983) se detaşează faŃă de precedentele prin aceea că a încercat să realizeze o strategie mai amplă pentru dezvoltarea durabilă prin protecŃia mediului şi a resurselor naturale în cadrul ComunităŃii. După cum s-a menŃionat, accentul a trecut de la control la prevenirea poluării şi a lărgit conceptul de protecŃie şi asupra modului de folosire a pământului şi de integrare a problemelor de mediu în celelalte politici ale C.E.E. S-au alocat fonduri pentru activităŃi agricole, dezvoltare regională şi sprijinire a statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, conform ConvenŃiei de la Lomé. În ultimii 30 de ani în Comunitatea Europeană s-au elaborat pentru mediu circa 300 acte de reglementare (directive, decizii, recomandări).

6.2.2. Managementul evaluării impactului ecologic asupra dezvoltării durabile în Ńările Uniunii Europene

În Ńările vest-europene, evaluările şi managementul acestora au fost elaborate de mulŃi ani. Un punct comun de referinŃă pentru ele este Directiva Consiliului ComunităŃii Europene din 27 iunie 1985. Această directivă tratează evaluările efectelor ecologice ale unor investiŃii publice şi private. Considerăm că unul dintre bunele exemple ale aplicării evaluării impactului ecologic ar putea fi experienŃa daneză. În planul desfăşurării, procedura de evaluare a impactului ecologic în Danemarca urmăreşte următoarele etape: � propunerea proiectului de către investitor; � administraŃia hotărăşte dacă proiectul necesită implementarea unei proceduri de evaluare a

impactului ecologic; � administraŃia hotărăşte sfera de cuprindere şi conŃinutul evaluării, ceea ce obligă investitorul să

furnizeze informaŃii despre impactul proiectului, în forma documentului de evaluare a impactului ecologic;

� administraŃia regională sau Ministerul ProtecŃiei Mediului evaluează impactul şi schiŃează cadrul schimbărilor;

� propunerile sunt publicate şi urmează opt săptămâni de consultări sociale, în timpul cărora poate rezulta necesitatea pregătirii unui document de evaluare a impactului ecologic alternativ;

� rezultatul consultărilor sociale este luat în considerare de autorităŃi, care pot să opereze sau nu schimbări;

� materialele sunt trimise AgenŃiei NaŃionale pentru Planificarea Folosirii Terenurilor, care pregăteşte decizia pentru Ministerul ProtecŃiei Mediului;

� autorităŃile locale fac amendamentele pe plan local, apoi tipăresc licenŃele şi permisele, iar până ca acestea să devină valabile, investitorul poate începe implementarea sarcinilor.

Nr. crt.

SUBIECTE Pag.

1. Caracteristici ale dezastrului natural. 112 2. Tipologia incendiilor care produc dezastre. 114 3. Accidentele tehnologice. 114 4. Măsuri împotriva calamităŃilor şi catastrofelor. 113

Page 26: Managementul Dezvoltarii Durabile

5. Măsuri împotriva calamităŃilor şi catastrofelor. 113 6. Primul tratat ecologic internaŃional. 115 7. Tratatele comunităŃii referitoare la dezvoltarea durabilă. 119 8. DeclaraŃia de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare. 116 9. Principiile DeclaraŃiei de la Rio. 116 10. Mişcarea ecologică mondială - personalităŃi reprezentative. 118 11. PersonalităŃi reprezentative în mişcarea ecologică mondială. 118 12. Niveluri de referinŃă ce trebuie atinse şi menŃinute de toate statele membre. 118 13. Regulamentele comunităŃii-scopuri. 119 14. Directiva Consiliului ComunităŃii Europene 121 15. ConvenŃia asupra Evaluării Impactului Ecologic în Context Interstatal – scopuri. 121

NOTĂ: Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie: „Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 7: STRATEGII ŞI POLITICI ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În managementul dezvoltării durabile, strategiile şi politicile ocupă un loc aparte. Prin ele se urmăreşte şi se asigură realizarea problemelor fundamentale de dezvoltare durabilă. Vasta problematică referitoare la managementul dezvoltării durabile este circumscrisă în principii directoare ferme, care prefigurează orice acŃiune întreprinsă, respectiv strategii şi politici adoptate, mijloace şi instrumente preconizate.

7.1. STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ, PREOCUPARE PRIORITARĂ A LUMII CONTEMPORANE

Viziunea strategică de dezvoltare durabilă discerne şi defineşte scopurile şi obiectivele de dezvoltare durabilă şi mijloacele de pus în operă în vederea atingerii lor, precum şi alocaŃiile de resurse necesare. În viziunea strategică un loc aparte îl deŃine dezvoltarea durabilă a întreprinderii. În literatura de specialitate putem întâlni numeroase puncte de vedere privitoare la conceptul de dezvoltare durabilă a întreprinderii. În majoritatea lor, acest concept este definit ca ansamblul proceselor decizionale de alegere a variantelor optime ale obiectivelor unităŃii şi ale factorilor de care depinde atingerea acestor obiective într-o anumită perioadă. Sunt mai multe considerente care au impus elaborarea unor strategii de dezvoltare durabilă. Dintre acestea, redăm: � înlocuirea sistemului de acŃiuni întâmplătoare, ocazionale, cu acŃiuni programatice şi coerente de

dezvoltare durabilă;

Page 27: Managementul Dezvoltarii Durabile

� eliminarea unor contracdicŃii interne, care indicau necesitatea luării unor măsuri de protejare a mediului sau de dezvoltare durabilă;

� adaptarea planurilor de acŃiune şi de implementare la scară de timp (pe termene scurte, medii şi lungi);

� alegerea şi formarea unui personal adecvat, în funcŃie de etapă şi acŃiune; � controlul aplicării riguroase a măsurilor stabilite conform acordurilor, autorizaŃiilor, normelor

sau altor cerinŃe legale. În cadrul strategiei de dezvoltare durabilă se detaşează două orientări caracteristice:

� strategia cu caracter anticipativ; � strategia de integrare care adesea este strâns legată de strategia cu caracter anticipativ,

completându-se reciproc. În acest context, integrarea se poate manifesta sub două forme: • în domeniul formării obiectivelor politicilor de proiecŃie a mediului; • în domeniul perfecŃionării mijloacelor pentru a atinge aceste obiective atât în interiorul

mediului, cât şi în relaŃiile mediului cu sectoarele economiei. Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene a fost adoptată în anul 2001. La 9 iunie 2006 a fost adoptată Noua Strategie de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene care, păstrând perspectivele pe termen lung definite în anul 2001, a stabilit acŃiuni pe termen scurt pentru combaterea unor tendinŃe negative poziŃionale în „regim de rezolvare urgentă”. În noua strategie de dezvoltare durabilă obiectivele generale se referă la protecŃie mediului, echitate socială şi coeziune, precum şi la prosperitate economică, menŃinându-se în acest fel, cei trei piloni ai dezvoltării durabile globale: mediu, societate, economie:

1. protecŃia mediului 2. echitate socială şi coeziune; 3. prosperitate economică.

La baza Noii Strategii de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene au fost aşezate următoarele principii:

1. Promovarea şi protecŃia drepturilor fundamentale; 2. Solidaritate în cadrul unei generaŃii şi între generaŃii; 3. Societate deschisă şi democratică; 4. Implicarea cetăŃenilor în procesul de decizie; 5. Implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali; 6. CoerenŃa politică şi guvernanŃa; 7. Integrarea politicii; 8. Utilizarea celor mai bune cunoştinŃe disponibile; 9. Principiul precauŃiei; 10. Poluatorii plătesc. Plecând de la cei trei piloni şi de la cele zece principii expuse anterior au fost conturate următoarele provocări şi obiective generale ale Noii Strategii de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene: - schimbarea climei şi energia curată; - transportul durabil; - consum şi producŃie durabile; - conservarea şi managementul resurselor naturale; - sănătatea publică; - incluziunea socială, demografică şi migraŃia; - sărăcia globală şi provocările dezvoltării durabile.

Page 28: Managementul Dezvoltarii Durabile

Încă nu s-a ajuns la o formulare coerentă a strategiei naŃionale de dezvoltare durabilă a României. Un prim pas l-a reprezentat crearea Centrului NaŃional pentru Dezvoltare Durabilă înfiinŃat în anul 1997 în scopul realizării „unei strategii naŃionale de dezvoltare durabilă în România”. Etapa următoare a vizat procesul de elaborare a Strategiei de dezvoltare durabilă a economiei naŃionale pe termen lung (2000-2020). Prima fază a reprezentat-o constituirea grupului de lucru pentru elaborarea Strategiei de dezvoltare durabilă. Potrivit Hotărârii guvernamentale nr. 305/15.04.1999 în componenŃa acestuia au intrat:

� reprezentanŃi ai ministerelor şi ai altor organe centrale de specialitate ale guvernului; � reprezentanŃi ai confederaŃiilor sindicale; � reprezentanŃi ai confederaŃiilor patronale; � reprezentanŃi ai partidelor politice parlamentare; � reprezentanŃi ai mediului academic şi de cercetare.

În urma unui efort insistent s-a reuşit ca în luna iulie 1999 să apară primul document intitulat „România: Strategia naŃională de dezvoltare durabilă” care, iniŃial, a fost supus spre aprobare Guvernului şi, apoi, prezentat Parlamentului. Documentul a fost structurat în trei părŃi principale şi viza următoarele scopuri:

1. identificarea obiectivelor şi a priorităŃilor dezvoltării durabile în România; 2. evaluarea potenŃialului de dezvoltare durabilă; 3. construirea unor scenarii şi propunerea de politici pentru dezvoltarea durabilă în România.

În acelaşi document, au fost stabilite şi priorităŃile dezvoltării durabile în România, după cum urmează:

� sănătatea publică; � educaŃia; � creşterea economică; � conservarea resurselor de energie, susŃinută de activitatea complexă şi interdisciplinară de

protecŃie a mediului înconjurător. În baza tendinŃelor naŃionale şi internaŃionale au fost definite patru scenarii de dezvoltare durabilă a României şi anume:

� scenariul de dezvoltare durabilă rapidă; � scenariul competitiv; � scenariul de dezvoltare lentă; � scenariul pesimist.

În pregătirea strategiei naŃionale de dezvoltare durabilă nu au fost implicate în măsură suficientă componentele instituŃionale şi procedurale, iar rolul societăŃii civile a fost în mică măsură dezvoltat. 7.2. POLITICI ECONOMICO-SOCIALE ÎN SPRIJINUL DEZVOLTĂRII DURABILE ŞI A

MANAGEMENTULUI ACESTEIA

Acordându-i-se importanŃa cuvenită pentru dezvoltarea durabilă, politica a devenit o componentă a strategiei de dezvoltare durabilă şi a managementului strategic. Depăşind perioadele de căutări, evoluŃia politicii de dezvoltare durabilă reuşeşte să se înscrie în sistemul politicii social-economice naŃionale şi să se încadreze pe coordonatele imprimate de Uniunea Europeană.

Page 29: Managementul Dezvoltarii Durabile

Conceptul de politică de dezvoltare durabilă se defineşte ca ştiinŃa şi arta de a utiliza activ şi optim toate resursele organizaŃiei, pentru realizarea cu eficacitate şi eficienŃă a misiunilor şi obiectivelor de dezvoltare asumate. Conceptual politica de dezvoltare durabilă se află la confluenŃa managementului personalului şi a managementului strategic de dezvoltare durabilă. Problema esenŃială a oricărei politici de dezvoltare durabilă constă în asigurarea fezabilităŃii acesteia, pe baza unei operaŃionalizări judicios concepute şi realizate. Între operaŃionalizarea politicii de dezvoltare durabilă şi asigurarea eficientizării întregului proces există relaŃii de interinfluenŃare, a căror desfăşurare normală implică respectarea câtorva condiŃii de bază:

� asigurarea capacităŃii de expertiză, dezvoltată de către un personal cu înaltă calificare; � acoperirea cazuisticii oferite de activitatea practică, prin reflectarea corectă a raportului dintre

particular şi general în cadrul structurii legislative; � extinderea şi modernizarea bazei tehnico-materiale de aplicare a politicii de dezvoltare

durabilă; � existenŃa unui sistem funcŃional de control şi aotocontrol al aplicării politicilor de dezvoltare

durabilă. EsenŃialul în procesul de aplicare a politicilor de dezvoltare durabilă constă în sistemul instrumentelor pentru managementul dezvoltării durabile. În acest sistem se utilizează mai multe tipuri de măsuri:

- măsuri directe (punctuale); - măsuri indirecte şi de susŃinere; - măsuri economice generale.

Se cuvin câteva sublinieri cu privire la instrumentele economice pentru managementul dezvoltării durabile:

- nu se opun reglementărilor directe sub formă de norme şi standarde; - în raport cu reglementările directe, instrumentele economice sunt superioare; - în plan tipologic, instrumentele economice se divid în:

• instrumente de finanŃare pentru alimentarea unor fonduri necesare proiectelor de dezvoltare durabilă;

• instrumente de incitare prin care se urmăreşte promovarea unor tehnologii agresive faŃă de dezvoltarea durabilă;

• în cazul economiilor aflate în criză, instrumentele economice pentru protecŃia mediului îşi pot pierde caracterul operaŃional.

Obiectivul general al managementului sectorului energetic în România constă în satisfacerea necesarului de energie în prezent şi pe termen mediu şi lung, la un preŃ cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaŃă şi unui standard de viaŃă civilizat în condiŃii de calitate, siguranŃă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. În concluzie, strategia şi politicile naŃionale de dezvoltare durabilă constituie un instrument important pentru dezvoltarea durabilă integrată a României.

Nr. Crt.

SUBIECTE Pag.

1. Considerente care au impus elaborarea unor strategii de dezvoltare durabilă. 124 2. Orientările caracteristice ale strategiei de dezvoltare durabilă. 124-

125 3. Cei trei piloni ai dezvoltării durabile globale. 126 4. Noua Strategie de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene –principii. 126 5. Principiul precauŃiei – unul din principiile Noii Strategii de Dezvoltare Durabilă a 126

Page 30: Managementul Dezvoltarii Durabile

Uniunii Europene. 6. Centrului NaŃional pentru Dezvoltare Durabilă în scopul realizării „unei strategii

naŃionale de dezvoltare durabilă în România” 128

7. ComponenŃa grupului de lucru pentru elaborarea Strategiei de dezvoltare durabilă a economiei naŃionale pe termen lung.

129

8. Scopuri ale primul document intitulat „România: Strategia naŃională de dezvoltare durabilă.

129

9. PriorităŃi ale primul document intitulat „România: Strategia naŃională de dezvoltare durabilă.

129

10. Scenarii de dezvoltare durabilă a României. 130 11. Principiile ce stau la baza activităŃii Comisiei NaŃionale permanente de elaborare a

Strategiei de dezvoltare durabilă a României, Orizont 2025. 130-131

12. CondiŃii de bază a relaŃiilor de interinfluenŃare între operaŃionalizarea politicii de dezvoltare durabilă şi asigurarea eficientizării întregului proces.

134

13. Măsuri de aplicare a politicilor de dezvoltare durabilă. 135 14. Instrumentele economice pentru managementul dezvoltării durabile. 135 15. Implementarea prevederilor politicii industriale a României. 136

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 8: PROFESIONALIZAREA MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE.

PROFILUL MANAGERULUI-ECOLOG Profesiunea de manager ocupă un loc central în cadrul managementului dezvoltării durabile. Ea vizază transformarea realităŃii manageriale în scopul obŃinerii de rezultate economice, tehnice şi sociale în cadrul unităŃii. Prin profesiunea sa managerul ecology exprimă relaŃiile sale funcŃionale cu echipa managerială şi cu salariaŃii. 8.1. PROFESIONALIZAREA MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE Profesiunea de manager – ecolog este nouă. Mangerul ecolog este un creator de condiŃii pentru utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare, ceea ce implică, alături de cunoştinŃe numeroase şi diversificate, o serie întreagă de calităŃi şi aptitudini.

Page 31: Managementul Dezvoltarii Durabile

I.D.Stăncescu defineşte pe manager ca fiind specialistul modern ce corespunde noilor cerinŃe, exercită o profesiune cu un grad crescut de cunoştinŃe şi practici a căror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi o perfecŃionare continuă. Managerul trebuie să posede cunoştinŃe tehnice şi economice, juridice şi psihosociologice, pe care să le împletească cu acŃiunea. Profesiunea presupune un ansamblu de cunoştinŃe teoretice şi deprinderi practice care definesc pregătirea diferiŃilor salariaŃi. În vederea definirii noŃiunii de profesiune se apelează la mai multe criterii şi anume:

� cunoştinŃe şi competenŃe; � conceptul de servicii de interes social; � set de norme etice; � recunoaşterea profesiunii de către societate; � implicarea autodisciplinei şi autocontrolului.

Profesionalizarea activităŃii manageriale s-a manifestat după anul 1950. Profesiunea de manager s-a format datorită complexităŃii managementului, a diversificării, a marii sale mobilităŃi. Au fost parcurse mai multe etape:

� dezvoltarea înŃelegerii bazelor teoretice ale activităŃilor manageriale curente; � crearea centrelor de pregătire a managerilor; � conturarea standardelor privind performanŃele, conduita şi criteriile etice; � transpunerea în teorie a elementelor comune ale profesiunii de manager.

O trăsătură esenŃială a profesiunii de manager-ecolog, o reprezintă apariŃia şi dezvoltarea metodei de abordare profesionistă a managementului dezvoltării durabile, sau a instituŃiei în care se practică. Abordarea profesionistă managerială are numeroase caracteristici:

� competenŃa tehnică a managerului-ecolog; � interesul adunării generale a acŃionarilor; � manifestarea continuă şi profundă a imparŃialităŃii şi obiectivităŃii; � confidenŃialitatea managerului profesionist; � etica în managementul profesionist cu tendinŃele specifice şi modalităŃile de combatere a

deficienŃelor; � cunoaşterea şi tratarea corespunzătoare a implicaŃiilor sociale ale misiunii întreprinse de

managerul profesionist.

8.2. MANAGERUL –ECOLOG PROFESIONIST Managerul-ecolog profesionist, indiferent de nivelul la care este situat, urmăreşte unul sau mai multe scopuri, unul sau mai multe obiective, este dinamic, manifestă iniŃiativă şi receptivitate faŃă de schimbări, acordă atenŃie problematicii manageriale de natură organizaŃională, din domeniul planificării, al motivării, al participării, al procesului decizional şi al controlului. Rolul managerului-ecolog în exercitarea profesiunii de manager constă în influenŃarea subordonaŃilor în procesul stabilirii şi, îndeosebi, a realizării obiectivelor firmei. În practicarea profesiunii de manager-ecolog pot să apară şi anumite dezechilibre şi dificultăŃi însoŃite frecvent de presiune şi conflict. Printre factorii care generează aceste stări menŃionăm:

� existenŃa şi dezvoltarea unor puternice dezechilibre în economie; � învechirea tehnologică şi a dotărilor; � obişnuinŃa în valorificarea inferioară a resurselor; � exagerarea rolului”sprijinului”exterior;

Page 32: Managementul Dezvoltarii Durabile

� prezenŃa unei legislaŃii generatoare de birocraŃie; � apariŃia şi manifestarea tendinŃelor de uniformizare motivaŃională; � inexistenŃa unei strategii generale corespunzătoare; � nivelul scăzut al culturii parteneriale şi manageriale.

Prin esenŃă, profesiunea de manager-ecolog este un proces de orientare a activităŃii oamenilor în scopul realizării unor obiective. Obiectul specific al muncii manageriale este organizaŃia, adică unitatea social-economică, tratată ca un sistem compus din fiinŃe umane. Profesiunea de manager-ecolog implică numeroase responsabilităŃi cu care se regăseşte în relaŃii de interinfluenŃare. Dintre responsabilităŃi reŃinem ca semnificative:

• orientarea întreprinderii în conformitate cu misiunea şi obiectivele stabilite, cu accent pe dezvoltarea tehnologică a unităŃii;

• crearea unui climat favorabil şi dezvoltarea unor relaŃii interumane eficiente în plan social, prin satisfacerea salariaŃilor;

• direcŃionarea activităŃilor în funcŃie de particularităŃile fiecărui domeniu şi vizând perpetuarea şi direcŃionarea întreprinderii;

• conceperea şi realizarea unor afaceri profitabile pentru întreprindere, prin depistarea clienŃilor şi satisfacerea exigenŃelor acestora şi prin creşterea performanŃelor economice;

• orientarea membrilor echipei manageriale şi a salariaŃilor spre ceea ce se aşteaptă de la ei. Definirea personalităŃii managerului-ecolog trebuie să respecte criteriile epistemologice proprii psihologiei generale. Din această perspectivă ne vom referi la cele trei categorii de trăsături:

• trăsături profunde care individualizează, categoric şi practic, orice tip de personalitate, inclusiv personalitatea managerului;

• trăsături comune în care includem educabilitatea sau creativitatea care orientează, impulsionează şi substanŃializează dezvoltarea indiferent de vârstă ori de ipostazele evoluŃiei profesionale;

• trăsături obiectivate, a căror caracteristică esenŃială constă în aceea că dezvoltă resursele interne la nivelul comportamentelor externe, concretizate în roluri sociale.

Din punctul de vedere al psihologiei manageriale şi în concordanŃă cu imperativele profesiunii de manager, studiul personalităŃii managerului-ecolog corespunde celor trei dimensiuni ale personalităŃii: temperamentul, aptitudinile şi caracterul. Caracterul managerului este strâns legat de alte componente ale personalităŃii şi mai ales, de aptitudinile şi temperamentul managerului. Trăsăturile de caracter ale managerului-ecolog se pot grupa după cum urmează:

• trăsăturile de caracter manifestate în atitudinea faŃă de firmă, faŃă de echipa managerială şi faŃă de salariaŃi printre care enumerăm: colectivismul, exigenŃa, delicateŃea, sinceritatea, veracitatea;

• trăsăturile de caracter manifestate în atitudinea faŃă de profesiunea de manager, care se manifestă sub numeroase forme: dragostea faŃă de profesiunea de manager şi faŃă de munca managerială, probitatea, iniŃiativa personală, spiritul de economicitate;

• trăsăturile de caracter care exprimă atitudinea faŃă de propria persoană exprimate prin: modestie, exigenŃă faŃă de sine şi spirit autocritic, sentimentul demnităŃii personale;

• trăsăturile voluntare ale caracterului managerului se exprimă prin pregătirea, priceperea şi obişnuinŃa de a-şi dirija conştient comportamentul şi activitatea potrivit cu anumite principii, învingând obstacolele din calea spre scopul propus.

Page 33: Managementul Dezvoltarii Durabile

Aptitudinile reprezintă totalitatea unor asemenea particularităŃi psihice ale omului care-i permit să-şi însuşească una sau mai multe feluri de activităŃi şi să obŃină succese importante. Toate aptitudinile se intercondiŃionează şi se dezvoltă unitar. În formarea aptitudinilor un rol însemnat îl joacă condiŃiile de muncă şi de viaŃă şi nu particularităŃile înnăscute. Pentru dezvoltarea aptitudinilor manageriale este necesară asimilarea, apoi aplicarea creatoare a cunoştinŃelor, deprinderilor şi priceperilor, elaborate în procesul practicii manageriale. Managerul valoros este acela care trăieşte în permanenŃă cu ideea că profesiunea de manager reprezintă un ciclu neîntrerupt compus din învăŃătură, aplicare şi reluare. Tocmai de aceea, managerul care doreşte să-şi pună în evidenŃă valoarea este necesar să înŃeleagă că orele profesiunii sale manageriale trebuie trăite cât mai intens. Autocunoaşterea reuneşte senzorialul şi logicul, empiricul şi teoreticul, desfăşurându-se în ordinea interacŃiunii dintre manager şi profesiunea lui. În practica evaluării valorii managerului există o paletă largă de metode şi tehnici:

- observarea nemijlocită, directă a activităŃii managerului, a comportamentului acestuia, a membrilor echipei manageriale şi a salariaŃilor;

- convorbirea (interviul); - studierea documentelor; - chestionarul; - sondajul de opinie; - analiza testelor.

Ca trăsături esenŃiale ale unui manager-ecolog care are o aptitudine de autoconducere bine reprezentată reŃinem următoarele:

• asigură un echilibru normal între viaŃa personală şi cea de manager; • manifestă preocupări pentru autocunoaştere; • ornanizează şi foloseşte raŃional timpul de care dispune; • acordă atenŃie păstrării sănătăŃii fizice şi psihice; • îşi programează şi organizează folosirea raŃională a repaosului pentru odihnă; • dezvoltă o comunicare permanentă şi eficientă cu salariaŃii; • înlătură stările de stres şi manifestăile acestora; • manifestă demnitate şi prestigiu; • rezolvă problemele după priorităŃile impuse de rezultate.

Promovarea managerilor –ecologi se bazează pe următoarele reguli de bază: - stabilirea unei strânse relaŃii între dezvoltarea prevăzută a firmei şi nevoile sale viitoare de

manageri; - stabilirea unui raport judicios între vârsta managerului şi remunerarea sa;

dezvoltarea continuă a profesiunii care trebuie să lase mereu posibilitatea stimulantă a promovării;

- dreptul fiecărui manager de a se dezvolta în limitele profesiunii şi de a cunoaşte evoluŃia acesteia.

8.4. ETICA ÎN PROFESIUNEA DE MANAGER-ECOLOG

În plan definiŃional, Kant considera că etica reprezintă un îndreptar al comportamentului, subsumat libertăŃii. În concret, etica este o disciplină filozofică, care are ca obiect de studiu

Page 34: Managementul Dezvoltarii Durabile

problemele teoretice şi practice ale moralei, principiile şi normele care stau la baza conduitei morale a oamenilor, în cazul nostru al managerilor şi al colectivităŃilor pe care aceştia le conduc. În profesiunea de manager-ecolog, etica este prezentă ca un însoŃitor permanent şi omniprezent. Etica în profesiunea de manager-ecolog generează o anumită imagine personală în faŃa salariaŃilor şi o imagine a firmei în faŃa mediului ei. Preocupat de practicarea profesiunii sale, managerul-ecolog, trebuie să aibe în vedere pe de o parte, motivele, intenŃiile şi scopul componentelor manageriale ale profesiunii şi, pe de altă parte, impactul posibil al acestora. În profesiunea de manager-ecolog etica este creată şi susŃinută de cultura organizaŃională, politica organizaŃiei şi de etica individuală a managerului.

8.5. PROFESIUNEA DE MANAGER DIN VIZIUNEA PERSONALITĂłII EFICIENTE

În profesiune ade manager-ecolog grija pentru determinarea eficienŃei personalităŃii, pentru creşterea şi dezvoltarea acesteia se manifestă cu multă pregnanŃă. După A.H. Maslow, condiŃia personalităŃii eficiente, a sănătăŃii sale psihice, o reprezintă autorealizarea, îndeplinirea metanevoilor, îndeosebi a ultimei trebuinŃe, din celebra sa „piramidă a trebuinŃelor”. Managerul-ecolog ajuns la nevoia de concordanŃă între cunoaştere, simŃire, acŃiune capătă o serie de caracteristici care îl disting de alŃii. După cum subliniază C. Rogers, condiŃia personalităŃii eficiente o reprezintă maturizarea ei psihică. Ajuns la un nivel superior de maturitate psihologică, managerul-ecolog capătă o serie de calităŃi: îşi concepe plenar sfera atribuŃională şi alege modalităŃile cele mai raŃionale de transpunere a lor în practica managerială, îşi defineşte comportamentele sigure şi satisfăcătoare, se angajează deplin în exercitarea profesiunii de manager-ecolog. Dezvoltarea personalităŃii eficiente se poate realiza numai pe baza cunoaşterii de către manager a propriei valori. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât numai managerul de valoare are o personalitate creatoare şi eficientă. Aceasta se caracterizează prin multidimensionalitate. Valoarea managerului este o integrare succesivă de activităŃi funcŃionale de ordin fizic, biopsihic, psihosocial şi cultural. Nr. crt.

SUBIECTE Pag.

1. NoŃiunea de profesiune- criterii. 143 2. Profesiunea de manager – etape. 144 3. Abordarea profesionistă managerială – caracteristici. 145 4. Profesiune şi carieră - necesitatea diferenŃierii sensurilor celor două noŃiuni. 147 5. Practicarea profesiunii de manager-ecolog -dezechilibre şi dificultăŃi. 148 6. Factori generatori de dezechilibre şi conflict în practicarea profesiunii de

manager-ecolog. 149

7. În practicarea profesiunii de manager-ecolog - acŃiuni şi atitudini pentru ieşirea de sub starea de presiune şi conflict

149

8. Profesiunea de manager-ecolog - responsabilităŃi 151 9. Rolul şi particularităŃile muncii manageriale –trăsături. 151 10. Personalitatea managerului-ecolog – trăsături. 152 11. Managerul-ecolog ca personalitate în cele trei ipostaze. 153

Page 35: Managementul Dezvoltarii Durabile

12. Personalitatea managerului-ecolog- dimensiuni ale personalităŃii. 154 13. Orientarea personalităŃii managerului-ecolog 155 14. Trăsăturile de caracter ale managerului-ecolog. 158 15. Metode şi tehnici folosite în practica evaluării valorii managerului. 163 16. ParticularităŃile pieŃii talentelor manageriale. 166 17. Metode şi instrumente de evaluare a managerului-ecolog. 167 18. Reguli de bază în promovarea managerilor –ecologi. 167-168

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 9: ABORDĂRI PARTICIPATIVE ÎN MONITORIZAREA ŞI CONTROLUL

MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE Odată cu extinderea programelor economico-sociale în contextul paradigmei dezvoltării durabile a apărut şi nevoia de monitorizare a acestor programe în strânsă legătură cu evaluarea şi cu dezvoltarea metodelor de cercetare evaluativă.

9.1. NECESITATEA MONITORIZĂRII ŞI CONTROLUL IMPACTULUI ECOLOGIC ASUPRA MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

În plan definiŃional, monitorizarea şi controlul impactului ecologic ne apare ca un proces complex şi dinamic, prin care se urmăreşte abordarea ştiinŃifică a efectelor complexe, directe şi indirecte, care rezultă din influenŃa unei activităŃi ce urmează a fi promovată asupra mediului, în general, sau asupra factorului social, cultural, economic şi chiar politic în managementul dezvoltării durabile. În legătura cu semnificaŃia procesului de monitorizare şi control al impactului ecologi, asupra managementului dezvoltării durabile în faŃa acestora se ridică cerinŃe deosebite. Astfel, investigaŃia va fi multidisciplinară şi chiar interdisciplinară şi, în nici un caz monodisciplinară. Sub aspectul posibilităŃii de realizare a monitorizării şi controlului impactului ecologic asupra managementului dezvoltării durabile se va Ńine seama de costul realizării, durata de realizare a studiului, baza de date necesare, nivelul de pregătire şi de experienŃă în domeniu şi trăsăturile şi componenŃa metodologiei ce urmează a fi utilizată. Nu vor fi scăpate din vedere nici limitele de investigare sub aspectul extinderii şi gradului de aprofundare. O atenŃie deosebită se va acorda procesului de identificare a totalităŃii efectelor impactului. În acest scop, se va insista pe temeinica organizare a desfăşurării şi pe calitatea analizei impactului.

9.2. DIMENSIUNILE ŞI IMPLICAłIILE MANAGERIALE ALE MONITORIZĂRII FACTORILOR DE DEZVOLTARE DURABILĂ

Page 36: Managementul Dezvoltarii Durabile

Indiferent de nivelul la care operează, sistemul de monitorizare vizează un număr mare de obiective. În aceste condiŃii se impune elaborarea unor modele de monitorizare globală pentru caracterizarea factorilor de dezvoltare durabilă în ansamblu, ceea ce se realizează după aprecierea sectorială a fiecărui factor în parte. Monitorizarea presupune o examinare minuŃioasă şi constantă a resurselor, realizărilor imediate şi a rezultatelor intervenŃiilor publice. Montorizarea se bazează pe un sistem de informaŃii coerente care se regăsesc în rapoarte, recenzii, balanŃe şi se exprimă prin indicatori. InformaŃia aferentă sistemului de monitorizare se obŃine, în primul rând, de la furnizorii de servicii şi se utilizează mai ales pentru orientarea intervenŃiilor publice. Procesul de monitorizare este conceput şi pentru a oferi feedback şi posibilitatea învăŃării directe. Monitorizarea este o responsabilitate a actorilor instituŃionali care se ocupă de implementarea programelor. Monitorizarea implementării sau a procesului se realizează în toate fazele de implementare şi Ńine cont de toate activităŃile din cadrul programelor şi proiectelor de dezvoltare socială. Prin înregistrarea informaŃiilor se poate cunoaşte într-o manieră statică ce anume s-a realizat. Sistemul de monitorizare integrat al mediului orientat spre dezvoltarea durabilă a României prezintă următoarele caracteristici: � Se bazează pe Sistemul NaŃional de Supraveghere a CalităŃii Apelor, cu cele cinci subsisteme,

ReŃeaua de Fond şi cea pentru Supravegherea CalităŃii Aerului, ReŃeaua de Ploi Acide, ReŃeaua de Radioactivitate din subordinea directă a AutorităŃii Mediului şi pe o serie de alte informaŃii periodice referitoare la calitatea solului, vegetaŃiei, faunei, sănătăŃii umane, furnizate de ministere şi unităŃi de profil;

� Sistemul de monitorizare a mediului şi a dezvoltării durabile se află într-un proces de perfecŃionare şi optimizare plecând de la căteva cerinŃe de natură calitativă şi cantitativă şi anume:

- cerinŃe de cunoaştere a evoluŃiei calităŃii componentelor de mediu; - cerinŃa de grupare, selectare şi ordonare a informaŃiilor, şi de corelare a acestora cu

informaŃiile de altă natură; - cerinŃa cunoaşterii şi evaluării rapide a situaŃiei în cazuri de accidente sau incidente

antropice, adică a impactului asupra mediului; - cerinŃa dezvoltării bazei de cunoştinŃe pentru stabilirea şi fundamentarea unor acŃiuni

de protecŃie a mediului, de reconstrucŃie ecologică, de evaluare a impactului şi pentru evidenŃierea şi controlul unor efecte încă necontrolate asupra biodiversităŃii, a sănătăŃii şi a bunurilor materiale.

Sistemul de monitoritare ala României şi-a statuat ca obiectiv fubdamental realizarea unui sistem adecvat de supraveghere a calităŃii mediului şi dezvoltării durabile din România. Alături de obiectivul funfamental enunŃat mai sus, reŃinem şi următoarele obiective derivate: • constituirea, într-o primă etapă, a unui sistem integrat de monitorizare a parametrilor fizico-

chimici, biologici, bacteriologici şi radio-chimici; • în baza legislaŃiei de mediu din România şi Ńinându-se seama de problemele specifice mişcării

transfroniere a poluării, să se treacă la restructurarea actualei ierarhizări a secŃiunilor de control al mediului sub aspectul zonelor de fond şi impact;

• organizarea procesului de implementare a informaŃiilor specifice de supraveghere pe termen lung vizând modificarea ecosistemelor terestre şi acvatice de monitorizare integrată;

• conceperea şi implementarea unui sistem de prezentare sinoptică a calităŃii factorilor de mediu şi de urmărire a dinamicii acesteia;

Page 37: Managementul Dezvoltarii Durabile

• în crearea condiŃiilor de intercondiŃionare a sistemului de minitorizare integrată României la Sistemul Global de Supraveghere a Mediului şi la alte sisteme zonale şi internaŃionale de supraveghere.

În practica sa, sistemul de monitorizare integrată a României operează cu două tipuri de activităŃi: • sub aspect operativ se are în vedere activitatea de culegere a datelor, avertizarea unor poluări

accidentale şi luarea unor măsuri de protecŃie a foloinŃelor; • din punctul de vedere al calităŃii mediului, se acŃionează pe termen lung pentru evaluarea

tendinŃelor de evoluŃie şi a măsurilor de protecŃie adecvate. Componentele de mediu urmărite de sistemul de monitorizare integrată a României se grupează în jurul a trei categorii principale şi anume: • vectori de propagare a poluării, categorie în care se includ apele şi aerul la care propagarea

poluării se efectuează diferenŃiat şi care se caracterizează prin următorii parametrii principali: � concentraŃiile specifice; � debitele masice asociate; � vitezele de dispersie.

• interfeŃe de contact, în care se cuprinde solul, ponderea principală revenind fenomenelor fizico-chimice şi apelează la următorii parametrii de caracterizare:

� timpul de retenŃie; � indicii de retenŃie.

• medii de bioacumulare şi biotransformare, care se referă la ecosistemele acvatice şi cele terestre şi cu următorii parametrii specifici:

� diversitate; � cantitate; � vârstă; � rate de bioacumulare şi biotransformare.

9.3. COMPONENTELE ŞI CARACTERISTICILE CONTROLULUI ÎN MANAGEMENTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE

Managementul dezvoltării durabile reprezintă un proces ce întruneşte un complex de acŃiuni strâns corelate între ele, cu o derulare succesiv concepută şi realizată şi care în interdependenŃa lor acŃională, asigură coeziunea factorilor obiectivi şi subiectivi întregii activităŃi de dezvoltare durabilă.

FuncŃia de control a managementului dezvoltării durabile vizează maximizarea parametrilor ce se referă la cantitatea şi calitatea rezultatelor obŃinute şi a vitezei de realizare a acestora. MenŃinerea acestor parametri în limitele eficienŃei maxime se asigură prin:

� verificarea continuă a rezultatelor şi a parametrilor cantitativi; � evaluarea mărimii şi direcŃiei influenŃei diferiŃilor factori care influenŃează caracteristicile acestor

parametrii; � adoptarea măsurilor de corecŃie şi urmărirea efectelor respective. Rolul deosebit al controlului constă în contribuŃia sa practică atât la constatarea, cât şi la soluŃionarea

problemelor cu care se confruntă factorii de conducere. IntervenŃia imediată cu soluŃii concrete şi prompte pentru a preveni apariŃia unor fenomene negative reprezintă aportul cel mai semnificativ al controlului la realizarea sarcinilor ce revin organizaŃiei.

Ca principale componente ale mecanismului exercitării funcŃiei de control, reŃinem: � modelul iniŃial, concretizat în planul economico-finaciar al firmei;

Page 38: Managementul Dezvoltarii Durabile

� rezultatele efectiv obŃinute până în momentul începerii acŃiunii de control şi care pun în evidenŃă activitatea desfăşurată;

� confruntarea situaŃiei prestabilite cu situaŃia reală, fază în care, pe baza unor standarde se obŃine posibilitatea de a se constata dacă sistemul activităŃilor organizaŃiei funcŃionează în concordanŃă cu planul sau cu alte obiective şi sarcini economice;

� concretizarea constatărilor organului de control în rezultatul controlului, element ce pune în evidenŃă prezenŃa unor abateri şi care declanşează acŃiuni concrete de corecŃie;

� instrumentul decizional menit să corecteze şi regleze activitatea supusă controlului; � sistemul de acŃiuni orientate spre corectarea activităŃii în care s-au constatat minusuri, cu scopul de a

se menŃine o stare normală în realizarea sarcinilor economice, sociale şi ecologice planificate. Ca principale funcŃii ale controlului menŃionăm: � funcŃia de evaluare a rezultatelor, prin intermediul căreia, alături de constatare, se obŃine şi o

apreciere a performanŃelor organizaŃiei sau a verigilor sale componente şi care se desfăşoară sub forma de constatare prin măsurarea rezultatelor, ca estimare prin compararea rezultatelor cu obiectivele şi standardele stabilite iniŃial şi ca o conturare a abaterilor şi a cauzelor care le-au determinat;

� funcŃia recuperativă, determinată de orientarea controlului nu numai spre constatarea şi aprecierea situaŃiilor de fapt, ci şi spre efectuarea corecturilor care se impun pentru înlăturarea deficienŃelor apărute şi a cauzelor care le-au generat;

� funcŃia preventivă, care se manifestă nu după ce au apărut abaterile faŃă de valorile preconizate, ci înaintea producerii lor;

� funcŃia informatică, în sensul că informaŃiile furnizate de control oferă date asupra modului cum se realizează deciziile adoptate, asupra tuturor aspectelor din viaŃa organizaŃiei;

� funcŃia educativ-stimulativă ce derivă din faptul că activităŃile de control acŃionează ca forŃe ce stimulează eforturile unităŃilor pentru depăşirea situaŃiei prezente şi obŃinerea unor rezultate economice şi sociale superioare, cu consecinŃe asupra dezvoltării durabile.

Exercitarea controlului parcurge de regulă, opt etape, şi anume: � stabilirea obiectivelor controlului şi planificarea lui; � determinarea nivelurilor de performanŃe, respectiv a standardelor, normelor şi nivelurilor care vor

trebui să fie măsurabile; � conturarea cerinŃelor şi proiectarea sistemului de control în concordanŃă cu acestea; � pregătirea personalului care urmează să efectueze controlul respectiv; � determinarea informaŃiilor de plecare şi a parametrilor limită şi efectuarea operaŃiilor de verificare,

măsurare şi analiză a abaterilor sub aspectul amplorii, naturii şi urmărilor; � interpretarea critică a concluziilor desprinse cu privire la abaterile constatate; � stabilirea măsurilor de reglaj sau de corecŃie şi transmiterea lor sub formă de informaŃii sau acŃiuni; � evaluarea controlului şi conturarea concluziilor generale ce urmează să fie prezentate managerului. Raportat la momentul efectuării acŃiunii de control, există trei tipuri principale de control: � control preliminar, care se realizează înainte de a începe activitatea preconizată şi cu ajutorul căruia

se asigură că există condiŃiile necesare pentru realizarea acŃiunii, cu referire deosebită la disponibilitatea resurselor;

� controlul concomitent, care vizează în principal ceea ce se întâmplă în timpul desfăşurării acŃiunii şi se axează îndeosebi pe operaŃiunile în curs pentru a stabili dacă procesul de lucru se desfăşoară corect;

� controlul posterior, sau post-acŃiune, care se efectuează după încheierea acŃiunii şi se concentrează pe rezultatele finale.

Un alt criteriu de clasificare a controlului se referă la poziŃia managerului faŃă de actul de control, în raport de care controlul se clasifică în:

� control direct, care se realizează în contactul direct şi nemijlocit între manager şi unul sau mai mulŃi dintre colaboratorii săi;

� controlul indirect, care se caracterizează prin faptul că este realizat de către manager după analiza rezultatelor obŃinute şi după individualizarea lor;

Page 39: Managementul Dezvoltarii Durabile

� autocontrolul practicat de către fiecare salariat asupra propriei activităŃi, în timpul desfăşurării muncii sau după încheierea acesteia. În asemenea situaŃii, prevenirea poluării solului ne apare ca o problemă deosebit de importantă atât în plan conceptual, cât şi pragmatic.

NOTĂ: Pentr

u detaliere şi aprofunda

re pe linia

subiectelo

r de mai

sus a se

consulta

bibliografia obligatorie: „Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 10: INTERDEPENDENłE ÎNTRE MARKETINGUL ECOLOGIC ŞI MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Mobilitatea interdependenŃelor între marketingul ecologic şi managementul dezvoltării durabile este caracterizată prin dinamism, schimbări rapide şi uneori chiar imprevizibile ale raporturilor dintre ele ceea impune, managerilor implicarea totală şi imediată în mecanismul dezvoltării durabile. Studierea sistematică a acestor interdependenŃe necesită, punerea în acŃiune a unor metode şi tehnici noi, ştiinŃifice de investigare a problematicii de marketing, de adaptare şi de implementare a acesteia, şi de adoptare a metodelor şi tehnicilor de marketing în managementul dezvoltării durabile.

10.1. MARKETINGUL ECOLOGIC - INSTRUMENT DE AFIRMARE A

MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

Nr. crt.

SUBIECTE Pag.

1. ActivităŃile de monitorizare şi control a impactului ecologic. 171 2. Sistemul de monitorizare a mediului şi a dezvoltării durabile – cerinŃe. 173-

174 3. Sistemul de monitorizare integrată a României operează cu două tipuri de activităŃi. 177 4. Componentele de mediu urmărite de sistemul de monitorizare integrată a României. 177 5. Mediile de bioacumulare şi biotransformare - parametrii specifici. 177 6. Obiectivul fundamental al sistemului de monitorizare integrat al României. 174 7. Elemente specifice de organizare a sistemului de monitorizare integrată din România. 179 8. FuncŃia de control a managementului dezvoltării durabile. 181 9. FuncŃia de control a managementului dezvoltării durabile - maximizarea parametrilor 182 10. Controlul în managementul dezvoltării durabile 183 11. Componentele mecanismului exercitării funcŃiei de control în managementul

dezvoltării durabile. 183

12. Trăsăturile controlului în managementul dezvoltării durabile. 184 13. Principale funcŃii ale controlului în managementul dezvoltării durabile. 184-

185 14. Control în managementul dezvoltării durabile –tipologie. 185-

186 15. SoluŃionarea problemei surselor mobile. 188

Page 40: Managementul Dezvoltarii Durabile

Marketingul ecologic este un proces sistematic de cercetare care duce, în final, la cunoaşterea prealabilă a pieŃei managementului dezvoltării durabile.

Într-o abordare largă, marketingul ecologic se preocupă de studierea atitudinilor incerte în condiŃiile unei informaŃii imperfecte, greu controlabile, ceea ce presupune asumarea riscului în formularea obiectivelor programelor de marketing ecologic.

Pentru folosirea marketingului ecologic la procesul de sporire a eficienŃei acŃiunilor de dezvoltare durabilă se impune:

� optimizarea procesului de managementul dezvoltării durabile; � organizarea şi optimizarea cercetării ştiinŃifice; � repartizarea judicioasă a resurselor umane, materiale şi financiare alocate dezvoltării durabile. Printr-o strategie corect orientată şi politici judicios elaborate şi realizate, se poate sincroniza

preocuparea marketingului ecologic pentru creşterea eficienŃei procesului de managementul dezvoltării durabile cu aceea de investigare a pieŃei şi nevoilor specifice, de adaptare a firmei la dinamica mediului său.

10.2. INTEGRAREA CONCEPTULUI DE

MARKETING ECOLOGIC ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Orientarea şi desfăşurarea activităŃii întreprinderii într-o viziune de marketing ecologic necesită integrarea conceptului de marketing la toate nivelurile procesului de dezvoltare durabilă. În acest scop, apar necesare următoarele:

� organizarea unor activităŃi care să contribuie la înŃelegerea şi recunoaşterea necesităŃii racordării preocupărilor de marketing ecologic la cerinŃele concrete ale pieŃei de dezvoltare durabilă şi ale mediului managementului dezvoltării durabile;

� orientarea activităŃii practice în direcŃia satisfacerii acestor cerinŃe prin asigurarea unui cadru organizatoric corespunzător;

� integrarea fluxului principal al comunicărilor în domeniul marketingului ecologic şi al managementului dezvoltării durabile.

Din cele de mai sus rezultă că marketingul ecologic abordează o problemă complexă, orientată îndeosebi spre elucidarea principalelor aspecte legate de politica de piaŃă ecologică şi de dezvoltare durabilă a firmei. Abordarea ştiinŃifică, logică şi comparativă a conceptului de marketing ecologic, însoŃită de aplicarea în practică, poate reprezenta o pârghie importantă de perfecŃionare a activităŃii de dezvoltare durabilă a întreprinderilor în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei ecologice.

10.3. ANALIZA SITUAłIONALĂ ŞI ORGANIZAREA ACłIUNILOR ÎN

MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE Analiza situaŃională se vrea a fi o examinare amănunŃită, parte cu parte, a întregii problematici a

managementului activităŃii de marketing ecologic care se desfăşoară în scopul dezvoltării durabile a firmei. În acest cadru se tratează fiecare problemă, obiect sau proces de marketing ecologic, se descompune în părŃile sale componente, se studiază toate relaŃiile existente între acestea. Apoi se apelează la sinteză, metoda generală de reunire, în întregul din care fac parte, a elementelor obŃinute printr-o prealabilă analiză. Utilizarea analizei, urmată de metoda sintezei, este indispensabilă pentru studierea şi înŃelegerea tuturor fenomenelor şi proceselor complexe ale marketingului ecologic.

Analiza situaŃională vizează, în primul rând, evaluarea activităŃii trecute a întreprinderii, reflectarea succeselor şi nereuşitelor, sublinierea cauzelor acestora, stabilirea competenŃei echipei manageriale şi a personalului organizaŃiei care tratează probleme de marketing ecologic.

Pe baza analizei situaŃionale, se adoptă măsurile pentru implementarea marketingului ecologic. Dintre acestea reŃinem:

� aprecierea perspectivei în marketingul ecologic; � luarea în considerare a stării şi posibilităŃilor în managementul dezvoltării durabile;

Page 41: Managementul Dezvoltarii Durabile

� elaborarea strategiei generale de dezvoltare durabilă; � punerea de acord a strategiei generale cu strategia de marketing ecologic; � realizarea sistemului de contactare a participanŃilor la managementul dezvoltării durabile; � organizarea compartimentului de marketing ecologic în cadrul departamentului de managementul

dezvoltării durabile; � pregătirea de specialitate a personalului care va lucra în activitatea de marketing ecologic.

10.4. COMPONENTE MANAGERIALE DE DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN

MARKETINGUL ECOLOGIC

Procesul managerial al marketingului ecologic reprezintă un ansamblu de intervenŃii prin care mana-gerul prevede, organizează, coordonează, ia decizii şi controlează activitatea personalului organizaŃiei în scopul realizării obiectivelor pe linie de dezvoltare durabilă.

Marketingul ecologic este un domeniu de activitate în care diferiŃi specialişti se întrunesc într-o singură operaŃie. Sfera de cuprindere şi intensitatea procesului managerial în marketingul ecologic se află într-un raport de dependenŃă cu eşalonul managerial.

Programul de marketing ecologic reprezintă o formă scrisă a strategiei de marketing a întreprinderii, cuprinzând în cele mai mici detalii toate activităŃile ce trebuie efectuate, etapele ce trebuie parcurse, cele mai importante momente de decizie care trebuie abordate, esenŃa anumitor etape în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Ca cerinŃe în vederea asigurării eficienŃei programului de marketing ecologic menŃionăm: � definirea precisă a obiectivelor pe linie de marketing ecologic; � asigurarea stabilităŃii în timp; � coordonarea structurii marketingului ecologic; � organizarea cooperării dintre structurile organizaŃionale ale întreprinderii în realizarea obiectivelor

de marketing ecologic şi de dezvoltare durabilă; � conturarea precisă a pieŃelor şi a scopurilor pentru fiecare piaŃă ecologică; � asigurarea capacităŃii de dezvoltare durabilă pe termen lung.

10.5. ALEGEREA ŞI REALIZAREA SCOPURILOR ÎN MARKETINGUL DE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Necesitatea şi posibilitatea stabilirii scopurilor în activitatea de marketing ecologic sunt reliefate de

numeroşi factori de cauzalitate şi influenŃă: � managerii prin scopuri se concentrează asupra unor domenii şi activităŃi importante de marketing

ecologic; � asigură o identificare mai concretă şi mai profundă cu scopurile manageriale de dezvoltare durabilă

ale întreprinderii; � implică schimbarea naturii activităŃii şi chiar sistarea unor activităŃi desfăşurate în prezent; � înlătură posibilitatea apariŃiei unor greşeli. Trăsăturile caracteristice ale scopurilor marketingului ecologic sunt următoarele: � concretitudinea şi posibilitatea de cuantificare; � asigurarea orizontului previzional prin orientarea scopurilor în timp; � certitudinea realizării scopurilor şi legarea acestora de ridicarea eficienŃei activităŃii de marketing

ecologic; � posibilitatea adaptării rapide şi eficiente la schimbările ce intervin; � respectarea circuitului de alegere şi implementare, precum şi a celui de realizare a scopurilor.

10.6. MARKETINGUL ECOLOGIC ŞI PIAłA ECOINDUSTRIILOR

Page 42: Managementul Dezvoltarii Durabile

Managementul mediului şi folosirea marketingului ecologic ca instrument managerial, pun în evidenŃă şi fac necesare cunoaşterea pieŃei ecologice, a coordonatelor în care acŃionează întreprinderea, a mecanisme-lor, legislaŃiilor şi tendinŃelor ce apar în evoluŃia acestei pieŃe. PiaŃa ecologică îşi găseşte expresia în totalitatea relaŃiilor ce apar în procesul managerial al activităŃii de marketing ecologic, iar conŃinutul ei este reliefat de cele două categorii corelative ale sale, respectiv cererea şi oferta.

Principiile de piaŃă au influenŃat remodelare managementului dezvoltării durabile. Această influenŃă se reflectă în susŃinerea cu care îi considerăm pe beneficiari mai mult parteneri decât utilizatori. Depăşim pragul afirmaŃiei şi ne întemeiem argumentaŃia apelând la câteva sublinieri:

� spre deosebire de utilizatori, partenerii dispun de putere; � utilizatorii se deosebesc de parteneri în sensul că aceştia din urmă îşi pot transfera opŃiunile în altă

parte, posibilitate de care nu dispun utilizatorii; � în planul eficienŃei, parteneri dispun de realizări incomparabile cu cele ale cetăŃenilor – utilizatori

şi aceasta pentru motivul că finalitatea pe care o furnizează piaŃa este puternică; � diferenŃa dintre cetăŃeni şi parteneri este subliniată de diferenŃa dintre managementul tradiŃional care

veghează la uniformitate şi acurateŃe în procesul acŃiunilor şi activităŃilor, şi noile curente din managementul marketingului dezvoltării durabile care se bazează pe stimularea receptivităŃii faŃă de nevoile de dezvoltare durabilă;

� apar diferenŃe şi la nivelul statului, cu urmări directe în plan tipologic: statul orientat către dezvoltarea durabilă – şi statul “păstrător al stagnării”, cu trena de consecinŃe în procesul de dezvoltare durabilă.

PiaŃa ecoindustriilor se caracterizează prin: � dependenŃă de politicile naŃionale de protecŃie a mediului şi de dezvoltare durabilă; � divizare în sector primar (tehnologii "curate") şi secundar (piaŃa echipamentelor); � cererea ciclică a investiŃiilor antipoluante; � dependenŃă de politica publică. Cererea de investiŃii antipoluante este ciclică, în funcŃie de durata de "viaŃă" a tehnologiilor şi

echipamentelor. Este, în multe cazuri, doar de câŃiva ani, până la atingerea valorilor normale de calitate pentru factorii de mediu, apoi cererea se stabilizează la nivelul necesarului de înlocuire.

În România, nivelul total al emisiilor poluante (cantitate poluant/ loc.) este mai mic decât în Ńările O.E.C.D., dar intensitatea poluării (cantitatea substanŃe poluante emise/ 1000 $ - PIB) este de 10-12 ori mai mare pentru majoritatea poluanŃilor.

Ca urmare a presiunii opiniei publice şi activităŃii grupărilor ecologice (O.N.G.), consumatorii din Uniunea Europeană au început să Ńină cont din ce în ce mai mult de elementele de protecŃie a mediului conŃinute în produsul pe care îl cumpără.

Pentru a exercita o puternică influenŃă pe piaŃa ecologică şi a învinge concurenŃa, factorii de decizie trebuie să opteze pentru o politică managerială puternică. Prin politici de marketing ecologic trebuie să se influenŃeze nivelul şi structura cererii, să se modeleze oferta astfel încât să poată fi fructificate avantajele de care dispune întreprinderea, în vederea eficientizării activităŃilor sale. Ei trebuie să dimensioneze corect capa-cităŃile oferite, nivelul resurselor materiale, financiare şi umane astfel încât să domine competiŃia.

În vederea estimării poziŃiei de piaŃă, managementul dezvoltării durabile poate recurge la instrumentarul specific al marketingului ecologic, la previziuni de piaŃă, la estimări ale potenŃialului cererii şi la proiectarea produsului ecologic.

Oferta întreprinderii poate fi diferenŃiată după diverse criterii, dar important este ca să se realizeze o poziŃionare justă a întreprinderii. PoziŃionarea trebuie bazată pe cunoaşterea modului în care clienŃii definesc valoarea întreprinderii şi aleg între mai multe oferte. De aceea, întreprinderea trebuie să identifice diferenŃa de percepŃie din partea acestora între ceea ce reprezintă ea şi ceea ce reprezintă concurenŃii, identificare realizată după anumite criterii relevante şi să semnaleze pieŃei vizate, în mod eficient, ce anume o poate diferenŃia, în sens pozitiv, faŃă de concurenŃă. După acesta, întreprinderea poate trece la etapele de elaborare a politicii de marketing ecologic şi ale managementului dezvoltării durabile. Nr. SUBIECTE Pag.

Page 43: Managementul Dezvoltarii Durabile

crt. 1. Marketingului ecologic în procesul de sporire a eficienŃei acŃiunilor de dezvoltare

durabilă. 190

2. Conceptul de marketing ecologic – cerinŃe. 192 3. Analiza situaŃională în managementul dezvoltării durabile -conŃinut. 194 4. Schema ciclului marketingului ecologic. 194-195 5. Cele trei momente principale ale planificarii strategice din cadrul schemei

ciclului marketingului ecologic. 195

6. Măsuri pentru implementarea marketingului ecologic. 195 7. Demersul celor 3 paşi în opinia profesorului francez Claude Demeure. 195 8. Procesul managerial al marketingului ecologic-definiŃie. 196 9. CerinŃele asigurării eficienŃei programului de marketing ecologic. 197 10. Programul de marketing ecologic. 197 11. Necesitatea stabilirii scopurilor în activitatea de marketing ecologic - factori de

cauzalitate şi influenŃă. 198

12. Principalele tipuri de scopuri întâlnite în marketingul ecologic. 198 13. Principalele trăsături ale marketingului potrivit opiniei lui Daniel Durafour. 200 14. PiaŃa europeană a industriilor de depoluare a mediului înconjurător - domenii

predominante. 201

15. PiaŃa ecoindustriilor – caracteristici. 202

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 11: NATURA, SPECIFICUL ŞI FUNCłIILE RESURSELOR UMANE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În zilele noastre, managementul dezvoltării durabile atât în plan teoretic, cât şi în cel practic, acordă o atenŃie deosebită problematicii factorului uman.

Aceste preocupări se explică prin faptul că personalul organizaŃiei şi managementul său au devenit un imperativ al practicii, mai buna sa utilizare situându-se printre factorii cu influenŃă majoră în creşterea eficienŃei economice şi sociale, în general, şi a celei ecologice, în special.

11.1. CONCEPTUL DE RESURSE UMANE ŞI IMPLICAłIILE SALE ÎN

MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Realitatea ecologico-managerială pune în evidenŃă, fără putinŃă de tăgadă, necesitatea orientării spre oameni a managerului general şi a echipei sale şi demonstrează superioritatea unui asemenea comportament. În fapt, acŃiunea ecologico-managerială angajează în cel mai înalt grad elementele sistemului şi, în special, elementul uman.

Din punctul de vedere al managementului dezvoltării durabile, apare necesar să se facă următoarele referiri privitoare la factorul uman ca subiect al managementului dezvoltării durabile:

� factorul uman este un proces al relaŃiilor sociale;

Page 44: Managementul Dezvoltarii Durabile

� în procesul de socializare comportamentală îşi însuşeşte şi aplică normele şi valorile mediului ecologic;

� se realizează de fiecare dată într-o formă specifică şi care depinde de potenŃialul său creator; � în actul de formare a voinŃei, convingerilor, a lumii sale interioare, personalitatea sa influenŃează

spaŃiul ecologico-social şi-l transformă în concordanŃă cu valorile statuate. Întregul proces implică şi acŃiunile de autodezvoltare şi autorealizare a potenŃialului uman.

În analiza fenomenelor şi proceselor care Ńin de utilizarea resurselor umane, trebuie pornit de la faptul că ele reprezintă principala forŃă de producŃie a societăŃii şi aceasta din următoarele considerente:

� resursele umane produc şi reproduc factorii obiectivi şi producŃiei; � ele reprezintă nu numai creatorul ci şi stimulatorul mijloacelor de producŃie; � resursele umane îndeplinesc un rol hotărâtor în procesul transformării naturii în bunuri destinate

satisfacerii nevoilor societăŃii; � ele reprezintă singurul factor de producŃie capabil să creeze valori noi; � influenŃează într-o măsură decisivă eficacitatea utilizării resurselor materiale şi financiare. În activitatea cu resursele umane au apărut modificări esenŃiale. Câteva dintre acestea sunt redate în

continuare: � tratarea democratică a salariaŃilor, pe bază de respect reciproc; � selectarea şi numirea managerilor de către adunările generale ale acŃionarilor e baza unei evaluări

ştiinŃifice, cu luarea în considerare a gândirii şi aptitudinilor ce le sunt proprii şi a rezultatelor concrete obŃinute;

� dezvoltarea sentimentelor de satisfacŃie şi a factorilor de motivare a salariaŃilor şi a şefilor acestora; � îmbinarea judicioasă a recompenselor cu sancŃiunile pentru rezultatele/insuficienŃele ce însoŃesc

munca salariaŃilor; � elaborarea strategiei şi politicii în materie de resurse umane şi corelarea şi integrarea acestora în

strategia generală de dezvoltare durabilă a întreprinderii. Orientarea de a lucra cu oamenii angajează în cel mai înalt grad elementele sistemului social şi în

special elementul uman. Cuprinşi în cadrul unor structuri psihosociale, oamenii reprezintă factorul conştient care acŃionează într-o direcŃie precisă, pentru un scop precis. Urmărind dezvoltarea durabilă fără de care nu ar putea fi vorba de o activitate productivă în adevărata ei semnificaŃie, orientarea spre oameni îi consideră pe aceştia ca forŃă creatoare şi esenŃială de producŃie şi ca urmare operează prin intermediul oamenilor şi pentru satisfacerea nevoilor social-umane din întreprinderi.

Desfăşurată sub semnul sub semnul exigenŃelor educative, profesia de manager-ecolog reprezintă o muncă cu oamenii în sens de colaborare şi mai ales o comunicare raŃional-afectivă dintre managerul-ecolog şi personalul unităŃii. La rândul ei, eficienŃa activităŃii educaŃionale a managerului este condiŃionată de factori psihosociopedagocici, de priceperea lui de a crea un climat moral ridicat bazat pe încredere şi respectul reciproc.

Managementul dezvoltării durabile reprezintă, printre altele ştiinŃa şi arta elaborării şi implementării strategiei şi politicii de personal, în vederea realizării cu maximum de eficienŃă a obiectivelor dezvoltării. Aspectele la care ne-am referit anterior influenŃează şi determină obiectivele managementului dezvoltării durabile. Ele sunt încadrate într-un concept amplu bine orientat şi precis conturat, care constă în dezvoltarea şi administrarea politicilor şi programelor referitoare la asigurarea unei structuri organizaŃionale eficiente, a unui personal calificat, a unui tratament echitabil, a posibilităŃilor de promovare, a cointeresării în muncă, pentru asigurarea protecŃiei şi securităŃii personalului.

11.2. RelaŃiile umane, opinia colectivă şi starea de spirit în managementul dezvoltării durabile Managementul dezvoltării durabile generează idei de substanŃă referitoare la om, la posibilităŃile şi

perspectivele sale, la căile pe care trebuie să meargă pentru a-şi afirma capacităŃile sale. SoluŃionând ecuaŃiile mereu complexe ale dezvoltării durabile resursele umane reuşesc tot mai mult să apropie realul de posibil şi să

Page 45: Managementul Dezvoltarii Durabile

stăpânească propriile destine. Fiecare salariat îşi gândeşte profesiunea şi îşi dezvoltă un sistem de idei directoare, pe care îl amplifică şi perfecŃionează odată cu propria sa maturizare.

Orice manager urmăreşte în plan strategic ca întreprinderea sa să se dezvolte durabil, să realizeze o producŃie şi un profit maxim, în condiŃiile de satisfacŃie superioară cu efort minim din partea salariaŃilor.

RelaŃiile umane funcŃionale pot fi tratate în două feluri: � între muncitori şi grupul de lucru; � între maistru şi grupul său de muncă. RelaŃiile interpersonale în grupul de muncă coexistă alături de relaŃiile umane de tip funcŃional. Ele se

clădesc pe o structură de relaŃii neoficiale, de factură psihosocială. Prin ele se exprimă atitudinea subiectivă fată de cei din jur, într-o textură de elemente psihologice foarte variate, afective, temperamentale, caracteriale. Se pot manifesta ca un simplu act de manifestare sau ca o stare psihică relativ stabilă în timp.

RelaŃiile interpersonale comunicative sunt cele mai simple relaŃii. Apar sub forma actelor de comunicare între doi sau mai mulŃi salariaŃi în timpul activităŃii. Nu sunt cerute de modelul funcŃional al grupei.

În relaŃiile comunicative domină problemele de muncă. Pe această cale se continuă procesul de integrare a salariatului care începe prin mecanismul relaŃiilor om-obiectul muncii şi al relaŃiilor umane funcŃionale.

RelaŃiile perceptuale constituie un canal de informaŃie socială important. Salariatul se raportează la ceilalŃi şi pe aceştia îi consideră în raport cu situaŃia de muncă. Apare şi o tendinŃă de codificare a percepŃiei în raport cu două serii de criterii:

� una profesională, având ca criterii raportarea la sarcină, raportarea la situaŃie; � şi a doua serie de criterii care se referă la comportamentul în situaŃie (e sigur pe el, are bunăvoinŃă,

este disciplinat etc). Pe această cale pot fi prevăzute anumite conduite ale unora (impulsive, indisciplinare, egoistă şi reacŃiile corespunzătoare ale altora faŃă de ele).

RelaŃiile perceptuale facilitează autoaprecierea. SalariaŃii se autoapreciază, folosind următoarele căi intermediare:

� prin referire la cerinŃele sarcinii de muncă; � prin referire la exigenŃele comune faŃă de conduita în muncă; � realizarea autoaprecierii prin compararea muncii şi comportării personale cu a celorlalŃi; � prin folosirea drept cadru de referinŃă a aprecierilor altora despre ei; � utilizarea pentru autoapreciere a unui cadru de referinŃă individual salariatul comparându-se cu

etapele anterioare ale calităŃii muncii lui. RelaŃiile preferenŃiale constituie obiectivul principal al investigaŃiei sociometrice, prin care se urmăresc

alegerile pozitive, respingerile şi indiferenŃele care au loc între membrii grupului. Epistemologia se ocupă de relaŃia opiniilor, concepute ca expresii ale gândirii şi cunoaşterii comune.

Sociologia abordează distribuirea şi stratificarea opiniilor, respectiv opinia publică, raportul cu factorii macrosociali şi cu alte laturi sau fenomene ale societăŃii globale.

Psihosociologia dezvoltării durabile se ocupă de relaŃia opiniei cu atitudinile sociale motivaŃia, conŃinutul şi natura psihosocială a opiniilor în managementul dezvoltării durabile. Ea vizează, de asemenea, corelaŃia dintre individual-managerial, interpersonal, grupul în fenomenul de opinie, precum şi rolul grupurilor în formarea opiniilor orientate spre dezvoltarea durabilă.

În cazul opiniei colective psihosociologia dezvoltării durabile se interesează de mecanismele psihosociale ale formării, funcŃionării, schimbării atitudinilor şi opiniilor şi de locul şi rolul acestora în managementul dezvoltării durabile a impactului lor asupra dimensiunilor procesului de dezvoltare durabilă.

În formarea şi orientarea opiniei colective spre dezvoltarea durabilă un rol aparte revine liderilor de opinie, care pot fi generali sau specializaŃi. Ei acŃionează într-un context sociocultural determinant. Firma, prin managerul ei, induce un anumit set de valori, norme, atitudini şi comportamente care, interiorizate şi sedimentate în personalitatea salariaŃilor, vor fi reproduse după aceea în acŃiunile lor. Opinia colectivă reacŃionează la sistemul de valori şi atitudini specific organizaŃiei respective.

Page 46: Managementul Dezvoltarii Durabile

În sensul de stare de spirit a grupului, fenomenul este adesea echivalent cu coeziunea de grup, cu moralul grupului, cu spiritul care domină în grup, cu atitudinea favorabilă a membrilor faŃă de grup, în special faŃă de scopurile comune şi cele de dezvoltare durabilă. Stările de spirit alcătuiesc potenŃialul moral, prin care se înŃelege o sinteză de calităŃi psihice şi fizice care, în interdependenŃa lor, definesc posibilităŃile salariatului de a se angaja în rezolvarea obiectivelor întreprinderii şi a atribuŃiilor de serviciu ce-i revin.

La rândul său, conceptul de forŃă morală apare ca un mijloc pentru atingerea obiectivelor puse de manager în faŃa întreprinderii, a salariaŃilor săi.

ForŃa morală indică în acelaşi timp nivelul stabilităŃii stărilor de spirit care favorizează efortul maxim al grupurilor de lucru, profunzimea şi durata acestuia.

Tratarea corelaŃiei dintre starea de spirit, potenŃialul moral şi forŃa morală are importanŃă pentru managementul dezvoltării durabile.

Preocupările managerului pentru a dezvolta gândirea managerială are consecinŃe multiple în planul stării de spirit.

Apropierea dintre manager şi salariaŃi, pe baza unor interese comune, înseamnă apropierea în planul gândirii, al concepŃiilor, apropierea aceloraşi trebuinŃe morale, cu consecinŃe în planul stării de spirit orientate spre dezvoltarea durabilă.

Atent la felul cum evaluează starea de spirit, bun cunoscător al psihologiei, managerul-ecolog se impune ca factorul ce joacă un rol central în managementul dezvoltării durabile. Şi în planul stării de spirit, managerul-ecolog concentrează în mâinile sale o putere foarte mare, ceea ce impune preocupare constantă pentru ridicarea competenŃei sale, a capacităŃii sale de a conduce şi influenŃa comportamentul salariaŃilor săi.

11.3. VALOAREA COGNITIV-APLICATIVĂ A VIZIUNII PSIHOSOCIOLOGICE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

EsenŃialul în aplicarea psihosociologiei în procesul de dezvoltare durabilă constă în concepŃia

sa de bază şi anume că investigaŃiile şi aplicaŃiile psihosociologice pot să se constituie ca instrumente de ameliorare a managementului dezvoltării durabile şi de creştere a randamentului unităŃii.

Realitatea managerială pune în evidenŃă fără putinŃă de tăgadă necesitatea orientării spre oameni a managerului-ecolog şi a echipei sale, a celorlalte cadre de conducere şi demonstrează superioritatea unui asemenea comportament.

Psihosociologia a devenit în ultimii ani o realitate concretă, prezenŃa sa făcându-se simŃită îndeosebi în domeniul cercetării menite să contribuie la cunoaşterea fenomenelor de dezvoltare durabilă.

Psihosociologia managementului dezvoltării durabile, situată la interferenŃa psihologiei cu sociologia şi cu managementul dezvoltării durabile, studiază procesul managerial de dezvoltare durabilă în context psihosocial, în situaŃie concret-organizaŃională în interacŃiunea de firmă. Psihosociologia managementului dezvoltării durabile are însă şi o vocaŃie acŃională, plasându-se între democraŃia economică şi comportamentul salariatului. În acest cadru ea contribuie la afirmarea respectului între salariaŃi şi între aceştia şi manageri, demontează birocraŃia şi sistemele învechite, propunând măsuri de schimbare ori de ameliorare. Cu alte cuvinte, ne aflăm nu numai pe tărâmul cunoaşterii ci şi pe cel al acŃiunii, al schimbării, al intervenŃiei asupra procesului managerial de dezvoltare durabilă.

Obiectivitatea psihosociologiei managementului dezvoltării durabile este rezultatul acordului între enunŃurile sale şi faptele realităŃii manageriale. În abordarea sa specialistul în materie este preocupat să înlăture parazitările generate de propriile sale valori sau aspiraŃii.

InvestigaŃiile în acest domeniu au arătat următoarele: � satisfacŃia personalului este diferenŃiată în raport cu elementele separate ale situaŃiei muncii. Aici nu

se pot trage concluzii generale, întrucât aceste rezultate sunt, bineînŃeles, totdeauna reflectarea unei anumite situaŃii concrete din firmă (şi de aceea, în mod inevitabil adesea foarte diferenŃiată);

Page 47: Managementul Dezvoltarii Durabile

� privitor la legătura dintre datele separate din firmă adică calitatea organizării muncii, sistemul de salarizare, comportarea cadrelor de conducere, conŃinutul muncii executate etc. şi modul cum influenŃează gradul satisfacŃiei generale a muncii a rezultat că satisfacŃia de pe urma activităŃii depuse în firmă depinde în special de posibilităŃile de a putea angaja aptitudinile spirituale.

Dezvoltarea umană a firmei este influenŃată profund de motivarea personalului unităŃii. Rolul acesteia în orice unitate este de a intensifica dorinŃa de cooperare a personalului firmei. Managerilor-ecologi le revine datoria de a urmări ca activităŃile care dau satisfacŃii fiecărui salariat să constituie în acelaşi timp o contribuŃie la realizarea obiectivelor generale ale firmei.

Menirea conducerii este de a realiza obiectivele organizaŃiei permiŃând în acelaşi timp fiecăruia dintre salariaŃi să-şi realizeze obiectivele personale.

Urmărind înfăptuirea obiectivelor colective, firma aşteaptă din partea fiecăruia dintre salariaŃii săi realizări tot mai mari, o rentabilitate mereu sporită şi o eficienŃă economică şi socială din ce în ce mai ridicată, în procesul de management a dezvoltării durabile.

Conducerea de către managerul-ecolog, şi mobilizarea eforturilor acestora spre realizarea optimă a sarcinilor de managementul dezvoltării durabile, impune orientarea acestuia "cu faŃa la oameni" şi nu numai "cu faŃa la producŃie". ÎnŃelegerea sensului profund umanist al unei asemenea orientări, dublat de efortul constant pentru transpunerea ei în fapt, utilizând valenŃele metodelor şi cercetărilor psihosociomanageriale, oferă posibilitatea de a trezi, a forma şi a educa energiile creatoare ale salariaŃilor, capacitatea lor de muncă, creativitate şi afirmare socială orientate spre dezvoltarea durabilă. NOTĂ:

Pentru detaliere şi aprofundare pe linia subiectelor de mai sus a se consulta bibliografia obligatorie: „Introducere în managementul dezvoltării durabile”, Ion Petrescu, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2009

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Nr. crt.

SUBIECTE Pag.

1. Factorul uman - subiect al managementului dezvoltării durabile. 207 2. Resurselor umane - principala forŃă de producŃie a societăŃii. 207 3. IntervenŃia resurselor umane în dinamica managementului dezvoltării durabile –

instrumente de acŃionare. 208

4. Problema esenŃială pentru ataşarea resurselor umane la procesul general de dezvoltare durabilă în atenŃia managerului-ecolog.

213

5. RelaŃiile umane funcŃionale în cadrul dezvoltării durabile a firmei. 215 6. RelaŃiile umane funcŃionale dintre maistru şi grupa sa – funcŃii. 215 7. RelaŃiile perceptuale facilitează autoaprecierea. 216 8. Psihosociologia dezvoltării durabile –definiŃie. 217 9. Procesul de schimbare a opiniei colective- gradul de eficacitate. 218

10. Formarea şi orientarea opiniei colective spre dezvoltarea durabilă – rolul liderilor de opinie.

219

11. Starea de spirit a grupului –definiŃie. 219 12. Locul şi rolul stării de spirit a salariaŃilor în managementul dezvoltării durabile. 220 13. Conceptul de forŃă morală –trăsături definitorii. 210 14. Obiectivitatea psihosociologiei managementului dezvoltării durabile. 228 15. Principii de bază de care managerii-ecologi, sunt datori să Ńină seama şi care trans-

puse în viaŃă, pot atrage după sine succese individuale însemnate. 230

Page 48: Managementul Dezvoltarii Durabile

LecŃia 12: ELEMENTE DE SPECIFICITATE ALE COMUNICĂRII ÎN

MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

De mult timp organizaŃiile sunt expuse influenŃei unor schimbări continue care afectează munca, bunăstarea şi siguranŃa angajaŃilor. De aici nevoia ca schimbarea să fie gestionată, ceea ce se poate realiza numai în situaŃia în care li se comunică persoanelor afectate motivele şi implicaŃiile schimbării în formulări pe care aceştia să le înŃeleagă şi să le accepte.

12.1. CONCEPTUL DE COMUNICARE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII

DURABILE O constatare ce poate fi generalizată ne arată că sub ochii noştri, luaŃi de multe ori prin surprindere,

lumea contemporană parcurge una dintre cele mai formidabile revoluŃii ale dramaticei sale existenŃe: revoluŃia comunicării şi a comunicaŃiilor sau, pe scurt, revoluŃia comunicaŃională.

Specialiştii constată şi reŃin că începutul mileniului trei înseamnă pentru omenire globalizarea comunicării. Tehnologiile bazate pe reŃele sofisticate de sateliŃi şi laseri permit deja ca informaŃia, indiferent de natura ei, să fie transmisă şi receptată în mod instantaneu, din şi în orice punct al pământului. Fiind vitale pentru toate statele lumii şi pentru toŃi indivizii, informaŃiile şi comunicarea reprezintă materia primă indispensabilă în procesul luării deciziilor la orice nivel, favorizând intervenŃii rapide şi eficiente de natură economică, militară, umanitară, ecologică etc.

Este important şi de dorit ca în conceperea şi transpunerea în viaŃă a transparenŃei managerul să cunoască ce doresc angajaŃii să ştie în momentul respectiv, laturile problemei, nivelul de argumentare ş.a. Numai în felul acesta transparenŃa poate însoŃi normal actul managerial. În caz contrar ea se poate dezvolta în contrasens, însoŃită de o suită întreagă de consecinŃe negative de natură să deranjeze procesul managerial.

Este o coincidenŃă că majoritatea lucrărilor de specialitate consemnează faptul că termenul de comunicare provine din latinescul „communis" care, în accepŃia primordială înseamnă „a pune în comun".

Este cunoscut că literatura sociologică abundă în definiŃii date comunicării de către cercetătorii acesteia. Astfel, Abraham Moles înŃelege comunicarea ca o corespondenŃă univocă între emiŃător şi receptor. La rândul său, Roberth Escarpit în lucrarea „De la sociologia literaturii la teoria comunicării" defineşte co-municarea drept „procesul prin care ideile şi sentimentele se transmit de la individ la individ, făcând posibilă astfel interacŃiunea socială ".

Ca elemente generale ce se regăsesc la majoritatea specialiştilor în comunicare, trebuie reŃinute cele care menŃionează că, în esenŃă, acesta este un proces psihosocial, o relaŃie socială de transferuri informa-Ńionale, interpersonale, între indivizi şi grup dar şi intergrupale.

Din numeroasele definiŃii rezultă că, în mod concret, comunicarea este mijlocul prin care se conferă unitate întregii activităŃi dintr-o întreprindere. Principalele cerinŃe ale comunicării interne sunt:

� asigurarea unei bune circulaŃii a informaŃiei interne; � operaŃionalizarea fiecăreia dintre funcŃiile manageriale (aprecierea conform căreia un manager

afectează cel puŃin 80% din timpul său pentru a comunica este deja unanim acceptată); � în cadrul procesului de motivare, comunicarea face posibilă identificarea, cunoaşterea şi utilizarea

corectă a diferitelor categorii de nevoi şi stimulente pentru satisfacerea angajaŃilor; � în cadrul grupurilor de muncă, comunicarea amplifică legăturile dintre membrii acestora,

dezvoltând un climat intern bazat pe încredere şi apartenenŃă la grup, consolidând coeziunea grupurilor, o comunicare corectă fiind baza eficienŃei muncii în grup;

� în cadrul politicilor de personal ale organizaŃiei, comunicarea contribuie la desfăşurarea cu rezultate pozitive a proceselor de asigurare cu personal a organizaŃiei;

� în cadrul posibilităŃilor de îmbunătăŃire a performanŃelor, comunicarea contribuie la acestea prin intermediul feed-back-ului existent în procesul de comunicare.

Page 49: Managementul Dezvoltarii Durabile

12.2. COMUNICAREA MANAGERIALĂ, FORMĂ SPECIFICĂ A COMUNICĂRII Comunicarea managerială1 este o formă specifică a comunicării organizaŃionale în care procesul de

schimb de mesaje ce are loc între manageri şi persoane, grupuri şi niveluri organizatorice cu scopul de a realiza atât obiectivele individuale cât şi cele ale organizaŃiei. De calitatea acestei comunicări manageriale depinde în mod direct buna funcŃionare a tuturor segmentelor organizaŃiei ce îşi aduc aportul la realizarea indicatorilor de performanŃă ai organizaŃiei.

În lucrarea sa, H. Mintzberg2 identifică trei roluri ale comunicării şi anume: � roluri interpersonale, ce se manifestă în relaŃiile cu angajaŃii (sunt roluri de de lider, de persoană de

legătură sau figură de reprezentare); � roluri informaŃionale, ce se regăsesc în acŃiunile de creare şi dezvoltare a reŃelei (managerul putând

fi monitor, diseminator de informaŃii sau purtător de cuvânt); � roluri decizionale, ce se exprimă prin alegerea variantei optime de acŃiune (managerul fiind cel care

va iniŃia acŃiuni, va rezolva disfuncŃionalităŃi, va aloca resurse şi va negocia resurse). Obiectivele comunicării manageriale sunt: � receptarea corectă a mesajului; � înŃelegerea corecta a mesajului; � acceptarea masajului; � provocarea unei reacŃii (o schimbare de comportament sau de atitudine); � obŃinerea feed-back-ului aşteptat. Există forme de management orientate preponderent pe realizarea primelor trei obiective, după cum

sunt şi forme care accentuează ultimele două obiective. Indiferent în ce situaŃie ne aflăm, efortul managerial din societatea comercială a secolului XXI trebuie să-şi concentreze eforturile pentru îndeplinirea în aceeaşi măsură a celor cinci obiective ce presupune o abordare sistemică a managementului comunicării. FuncŃiile comunicării manageriale:

� informarea: asigurarea accesului la informaŃii, furnizarea informaŃiilor necesare desfăşurării unei activităŃi care să permită realizarea obiectivelor, furnizarea informaŃiilor necesare implementării deciziilor;

� transmiterea deciziilor: comunicarea operativă a deciziilor, crearea unui climat care să stimuleze asumarea responsabilităŃii pentru îndeplinirea deciziei;

� influenŃarea, convingerea, îndrumarea şi sfătuirea receptorului: organizarea de dialoguri cu angajaŃii cu asigurarea de feed-back, stimularea comunicării dintre angajaŃi, impulsionarea iniŃiativei şi creativităŃii;

� instruirea angajaŃilor: transmiterea cunoştinŃelor necesare perfecŃionării pregătirii profesionale, dezvoltării spirituale, dobândirea aptitudinilor şi competenŃelor necesare exercitării profesiei, amplificarea capacităŃii de a percepe şi interpreta fenomenele, de a aborda şi soluŃiona eficient problemele;

� crearea de imagine: asigurarea informaŃiilor necesare creării de imagine personală şi organizaŃională, formarea unei cunoştinŃe de apartenenŃă la organizaŃie;

� motivarea angajaŃilor: furnizarea informaŃiilor menite să consolideze interesul şi participarea angajaŃilor la realizarea sarcinilor, recunoaşterea realizărilor performante evaluarea corectă a angajaŃilor, întreŃinerea unui climat favorabil de muncă, stimularea încrederii în sine, creşterea răspunderii personale;

� promovarea culturii organizaŃionale: prin transmiterea elementelor culturii organizaŃionale (sloganuri, norme, sisteme de valori);

� lărgirea orizontului cultural al angajaŃilor: ce presupune dezvoltarea imaginaŃiei şi creativităŃii, stimularea nevoilor etice şi estetice.

1 Păuş, V.A., Comunicare şi resurse umane, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p.122-124 2 Mintzberg, H., ”The Manager’s Job: Folklore and Fact”, Harvard Business Review, iulie-august 1975, p.49

Page 50: Managementul Dezvoltarii Durabile

12.3. ASPECTE PSIHOSOCIOUMANE ÎN COMUNICAREA DIN MANAGEMENTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE

Activitatea managerială de dezvoltare durabilă reprezintă un proces complex şi continuu de comunicare, cu ajutorul căruia managerii, funcŃionarii publici se descoperă şi conversează, se calmează sau se incită, se contrazic şi cad de acord, se resping sau se acceptă, atât în problemele majore cât şi în cele curente de creştere a eficienŃei organizaŃiei.

Comunicarea apare în viaŃa managerului ca o problemă psihosocială de bază în sistemul relaŃiilor interumane. Comunicarea conferă managerilor şi angajaŃilor contribuŃia participativă. Ea stă la baza conducerii şi constituie elementul de coeziune dintre membrii echipei manageriale, asigurându-le posibilitatea de a înŃelege şi de a se face înŃeleşi de către personalul organizaŃiei.

Componentele procesului de comunicare sunt: emiŃătorul, transmiterea mesajului: mesaj, canal, mijloc de comunicare; receptorul; feed-back-ul; răspunsul la feed-back; codificarea; decodificarea; factorii perturbatori.

Prin definiŃie, managementul afacerilor reprezintă templul în care regele a fost şi va rămâne comunicarea, spaŃiul psihosocial unde se realizează transferurile informaŃionale la cea mai mare intensitate. Acest univers social nu este nici mai bun, nici mai rău decât calitatea informaŃiilor vehiculate, cantitatea acestora precum şi valenŃele psihosociale ale actorilor care îl populează.

RaŃiunea procesului de dezvoltare durabilă este formarea elitelor prin comunicare şi transfer infor-maŃional. În afara acestora ea nu există. Din aceste motive universul comunicării îmbracă aici starea de câmp, de reŃea densă în care sunt utilizate limbajele diverse, specifice fiecărui domeniu de acŃiune. În continuare vom analiza procesele de comunicare în mediul dezvoltării durabile, considerând că ele se manifestă şi acŃio-nează sub formă de câmp, aşa cum am menŃionat mai sus.

Managementul dezvoltării durabile reŃine faptul că îndeplinirea obiectivelor specifice necesită activarea şi menŃinerea reŃelelor, structurilor şi canalelor de comunicare.

Configurarea reŃelelor de comunicare din mediul dezvoltării durabile depinde în mare măsură şi de tipul informaŃiilor care circulă prin acestea. Într-un anumit fel arată reŃeaua comunicării sociale şi altfel se va structura o reŃea în vederea transmiterii informaŃiilor de natură organizatorică.

12.4. TIPURI DE COMUNICĂRI

ŞtiinŃele sociale oferă un vast tablou al tipurilor de comunicare umană, catalogarea acestora făcându-se după o multitudine de criterii:

� După scopul urmărit, Wilbur Schramm menŃionează comunicarea informativă, instructivă, persuasivă şi distractivă. Primele două tipuri sunt prin excelenŃă specifice mediului de dezvoltare durabilă;

� În funcŃie de caracterul comunicării, Ion Petrescu (1993) distinge comunicări cu caracter de dispoziŃii şi comunicări cu caracter informativ, comunicări pentru colaborare şi coordonare şi comunicări de control;

� Herst Reimann, utilizând criteriul localizării în câmp psihosocial a procesului de comunicare, distinge: comunicarea primară (cea interpersonală, de cuplu, grup de joacă etc.); comunicare cvasiprimară (interpersonală, grupuri mici); comunicare secundară (grupuri mari, oraşe, naŃiuni etc.);

� După acelaşi criteriu utilizat de Reimann, Ion Drăgan (1996) menŃionează comunicarea intrapersonală; comunicarea de grup sau în organizaŃie; comunicarea de masă.

Literatura sociologică reŃine tipuri de comunicare socială, ordonate după alte criterii şi care se regăsesc la marea majoritate a cercetătorilor, fapt care le conferă valoare de patrimoniu ştiinŃific:

� După tehnica utilizată în transmiterea informaŃiilor: comunicare directă; comunicare mediată; � După contextul psihosocial: comunicare formală pe verticală (de sus în jos şi de jos în sus);

comunicare pe orizontală (laterală sau radială);

Page 51: Managementul Dezvoltarii Durabile

� După caracterul transmiterii mesajelor: comunicare orală; comunicare scrisă; comunicare combinată;

� După direcŃia fluxurilor comunicaŃionale: comunicare intragrupală; comunicare intergrupală sau externă.

12.5. OBSTACOLE ÎN SISTEMUL DE COMUNICĂRI DIN MANAGEMENTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE

Teoria comunicării menŃionează că receptarea corectă a mesajelor, indiferent de ce natură sunt acestea, depinde de un complex de factori sociali, organizaŃionali şi psihologici. Ca factori de natură individuală, Francis Balle (1997) menŃionează atenŃia, percepŃia, înŃelegerea şi memorizarea.

Dar în calea comunicării există şi alte categorii de factori perturbatori ce se regăsesc la nivelul emiŃătorului, receptorului, canalului şi mesajului. InfluenŃa lor este tributară unor fenomene cum sunt: distorsiunile, bruiajul, blocajul şi filtrajul informaŃiei.

Alte obstacole importante în calea comunicării pot fi: � numărul mare al verigilor lanŃului comunicaŃional, acest lucru provocând de regulă distorsiuni ale

informaŃiei; � ambiguitatea limbajului, adică incapacitatea acestuia de a transmite semnificaŃii precise; � supraîncărcarea canalelor de comunicare, care provoacă pericolul blocării acestora; � lipsa de flexibilitate a centrelor decizionale, care provoacă sincope în mişcarea informaŃiilor pe

sensurile de circulaŃie verticală; � ignorarea promovării măsurilor de prevenire a situaŃiilor conflictuale; � expansiunea mediului de propagare a zvonurilor, pe fondul ignorării importanŃei comunicării şi

explicării pe canale oficiale a unor fapte, fenomene şi procese petrecute în mediul de dezvoltare durabilă; � autoritarismul excesiv; � promovarea monologului în sistemul de relaŃii.

12.6. ELEMENTE PENTRU ÎMBUNĂTĂłIREA FUNCłIONĂRII COMUNICĂRILOR

DIN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Calitatea şi eficienŃa tuturor activităŃilor desfăşurate în managementul dezvoltării durabile este dependentă în mare măsură de calitatea relaŃiilor de comunicare dintre elementele care o compun. Se poate vorbi fără îndoială, în deplin acord cu teoria acŃiunii sociale eficiente, de eficienŃa comunicării în managementul dezvoltării durabile iar aceasta poate fi măsurată şi transpusă în indicatori specifici. În momentul de faŃă, managementul dezvoltării durabile capătă valenŃe calitative superioare. Creşterea performanŃelor comunicării în managementul dezvoltării durabile, problemă întotdeauna actuală într-un sistem dinamic, aşa cum este cel al dezvoltării durabile, presupune întreŃinerea în bună stare de funcŃionare a unor canale, reŃele şi structuri comunicaŃionale între toate componentele structurii organiza-torice. Prima condiŃie necesară a fi îndeplinită în acest sens este eliminarea tuturor obstacolelor din calea comunicării. Avem în vedere aici dificultăŃile de ordin material, cultural, spiritual, psihologic. În managementul dezvoltării durabile, mai mult decât în orice alt domeniu, comunicarea este esenŃa acŃiunii practice. Între aceasta şi noŃiunile de eficienŃă competentă şi prestigiu se poate pune chiar semnul egalităŃii.

Nr. Crt.

SUBIECTE Pag.

1. Comunicarea în managementul dezvoltării durabile –definiŃie. 235 2. Principalele cerinŃe ale comunicării interne în managementul dezvoltării durabile. 235 3. Rolul comunicării în cadrul politicilor de personal ale organizaŃiei. 235 4. Rolurile comunicării potrivit teoriei lui H. Mintzberg. 237

5. Obiectivele comunicării manageriale. 237 6. Tipurile de strategii de comunicare organizaŃională în funcŃie de specificul organizaŃiei. 237-238 7. FuncŃiile comunicării manageriale. 238 8. Informarea - funcŃie a comunicării manageriale. 238 9. Punctul de pornire al analizei şi înŃelegerii ştiinŃifice al comunicării în managementul

dezvoltării durabile. 247

Page 52: Managementul Dezvoltarii Durabile

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 13: PROBLEMELE CERCETĂRII ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În zilele noastre, dezvoltarea contemporană a ştiinŃei managementului, în general şi a managementului

dezvoltării durabile, în special, contribuie atât la transformarea vieŃii ştiinŃifice moderne, cât şi la influenŃarea întregului proces de modelare cu realităŃi manageriale. Gradul de complexitate atins de mecanismele şi procesele manageriale, ca o consecinŃă a pătrunderii ştiinŃei în toate componentele vizate, necesită din ce în ce mai mult apelarea la cercetarea ştiinŃifică pentru extinderea însuşirii cunoştinŃelor de managementul dezvoltării durabile şi utilizarea de instrumente de lucru necesare în rezolvarea unui număr tot mai mare de situaŃii.

13.1. OBIECTUL CERCETĂRII ŞTIINłIFICE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII

DURABILE Managementul dezvoltării durabile ca ştiinŃă încorporează în structura sa un ansamblu de modalităŃi

specifice raportate la natura faptelor, proceselor şi fenomenelor economice, sociale şi manageriale. În acest cadru, metodologia cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile deŃine un loc aparte. Definită ca totalitatea demersurilor teoretice, tehnice şi epistemologice pe care le întreprinde cercetătorul pentru a putea cunoaşte geneza, evoluŃia şi dispoziŃia acestui gen de fapte, metodologia cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile prezintă o semnificaŃie aparte. Dezvoltarea ştiinŃei managementului dezvoltării durabile are loc în cadrul unor relaŃii strânse cu celelalte domenii ale ştiinŃei. Managementul integrează un complex de teze teoretice şi tehnici din multe alte ştiinŃe. Statistica este probabil prima ştiinŃă care a fost utilizată în management.

ÎnŃelegerea teoretică şi fundamentarea scopurilor investigaŃiilor ştiinŃifice reprezintă o dovadă a maturităŃii cercetării ştiinŃifice şi a consolidarii bazei sale filozofice.

În alegerea scopurilor şi în fixarea structurilor se are în vedere problema ştiinŃifică. Problema ştiinŃifică reprezintă o modalitate deosebită de exprimare a scopurilor şi a confirmării

autorităŃii investigatorului. În acelaşi timp ea apare ca un obstacol cognitiv, ca o dificultate teoretică sau practică. Problema în sine reprezintă un sistem de întrebări asupra uneia sau mai multor necunoscute. Înainte de problemă apare situaŃia problematică, pe care o putem defini ca o structură generativă de probleme, când

10. Tipul de comunicare ce se utilizează cu preponderenŃă în structurile organizaŃionale şi mediul de dezvoltare durabilă.

248

11. Tipuri de comunicări potrivit teoriei lui Ion Petrescu. 249 12. Teoria comunicării – factori. 250 13. Procesul comunicării în managementul dezvoltării durabile - factori perturbatori. 251 14. CondiŃii pentru îmbunătăŃirea funcŃionării comunicării în managementul dezvoltării

durabile. 253

15. ÎmbunătăŃirea funcŃionării comunicării în managementul dezvoltării durabile- condiŃii. 253

Page 53: Managementul Dezvoltarii Durabile

investigatorul constată că procedeele obişnuite nu sunt suficiente pentru a acoperi anumite insuficienŃe din gândirea sa.

Obiectul cercetării ştiinŃifice manageriale constă în activitatea de transformare a realităŃii manageriale în scopul obŃinerii de rezultate economice, tehnice şi sociale în cadrul firmei. Cercetarea ştiinŃifică managerială vizează relaŃiile funcŃionale dintre manager si echipa managerială şi dintre aceştia şi salariaŃii unităŃii. InvestigaŃiile manageriale apar ca o activitate conştientă în care oamenii de ştiinŃă urmăresc scopuri dinainte stabilite.

Definirea corectă a obiectului investigaŃiei, în concordanŃă cu scopurile cercetării condiŃionează rezultatele cercetării manageriale. Pentru a se ajunge la rezultate este nevoie să se apeleze la metodele formale ale teoriei mulŃimilor. Cercetătorul apelează la aceste metode pe parcursul diferitelor etape ale investigaŃiei manageriale.

Defalcarea obiectelor pe clase se realizează cu ajutorul introducerii relaŃiei de echivalenŃă, care posedă mai multe proprietăŃi: de simetrie, de tranziŃie şi de reflecŃie. Un exemplu de defalcare a obiectelor cercetării ştiinŃifice manageriale îl reprezintă clasificarea proceselor, fenomenelor şi acŃiunilor manageriale.

Particularitatea obiectului constă în numărul mare al influenŃelor de intrare ale factorilor de mediu, în timp ce multitudinea parametrilor de ieşire se bazează pe indicatorii calitativi de funcŃionare a sistemului managerial. În rezolvarea acestei probleme pot să apară numeroase variante, deoarece unul şi acelaşi scop poate fi obŃinut cu ajutorul a diferite obiecte.

13.2. PARTICULARITĂłILE CERCETĂRII ŞTIINłIFICE ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII

DURABILE

Cunoaşterea managerială este preocupată în principal de verificarea adevărului enunŃurilor şi teoriilor sale. Potrivit principiului metodologic fundamental al cercetării ştiinŃifice, formulat de Descartes, prima regulă de a se ajunge la adevăr este de a nu considera nici o cunoştinŃă drept adevăr indiscutabil ci de a se supune mereu tot ce se cunoaşte unei analize constructive.

Valoarea cercetării manageriale constă în eficienŃa cu care contribuie la elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă a întreprinderii, la formularea mai corectă şi mai completă a deciziilor manageriale, la definirea mai clară a problematicii firmei Ia culegerea datelor şi la conturarea diferitelor variante de activităŃi.

Obiectul de activitate al cercetării manageriale constă în investigarea componentelor procesului managerial în scopul de a se contribui la perfecŃionarea metodelor de comunicare şi motivaŃie managerială, de elaborare a deciziilor, de planificare a strategiilor şi politicilor de dezvoltare a întreprinderii, de organizare, conducere şi control în vederea realizării obiectivelor, sporirii profitului şi satisfacerii nevoilor salariaŃilor.

În economia de piaŃă obiectivul central al managementului activităŃii de cercetare ştiinŃifică constă în ridicarea substanŃială a nivelului tehnic şi calitativ al întregii producŃii, prin intensificarea lucrărilor de reproiectare şi modernizare, îmbunătăŃirea structurii sortimentale şi asimilarea de noi produse cu performanŃe superioare în toate domeniile.

Cercetarea managerială se ancorează în practica economiei de piaŃă şi vizează întreaga activitate tehnico-productivă şi eco-nomico-financiară a întreprinderii. Ea generează experienŃa întreprinderii şi a managerului, a salariaŃilor, interacŃiunea dintre aceste componente.

InvestigaŃia în managementul dezvoltării durabile pune numeroase probleme şi cerinŃe în faŃa cercetătorului. El nu poate fi doar un cunoscător în general al vieŃii, ci un profund specialist, capabil să pătrundă în esenŃa fenomenelor şi proceselor manageriale, să le cunoască natura, structura şi dimensiunile.

Verificarea completă a ipotezelor şi a concluziilor cercetării manageriale se poate realiza numai în activitatea practică a întreprinderii, în condiŃiile complicate ale economiei de piaŃă, cu o pronunŃată concurenŃă.

Tematica specifică de cercetare este diversă. Nu întotdeauna se abordează esenŃialul necesarul, imediatul. Intensitatea schimbului de informaŃii şi opinii este fluctuantă, cu consecinŃe asupra cercetării manageriale şi asupra rezultatelor ei. Uneori apar obstacole în calea experimentării sau aplicării rezultatelor.

Page 54: Managementul Dezvoltarii Durabile

Gradul de dezvoltare a cunoştinŃelor manageriale depinde în principal de volumul şi calitatea faptelor ştiinŃifice şi de nivelul de prelucrare a lor. La rândul lor, volumul şi calitatea faptelor depind de nivelul de dezvoltare a ştiinŃei manageriale, de metodele şi instrumentele de culegere, selecŃie şi prelucrare oferite de ea.

� Teoria managerială este constituită dintr-o sumă de enunŃuri teoretice ierarhizate şi corelate între ele. Cu ajutorul teoriei manageriale se explică şi se prevede evoluŃia fenomenelor şi proceselor manageriale (teoria valorii, teoria preŃurilor, teoria mecanismului economico-financiar al societăŃii comerciale în economia de piaŃă, teoria informaŃiei şi altele).

13.2.4. Specificul problematicii metodologice în investigaŃiile de managementul dezvoltării

durabile

Metoda ştiinŃifică constă dintr-un mod strict specific de a dezvolta şi rezolva problemele. Metoda reprezintă o cercetare, apoi o cale şi un sistem prin care se ajunge la un rezultat, fie că metoda este anticipată fie că se constată retroactiv. Ea este o structură de ordine, un program după care se reglează acŃiunile practice şi intelectuale în vederea atingerii unui scop.

În legătură cu semnificaŃia deosebită a metodei în cercetarea managementului dezvoltării durabile, trebuie avute în vedere şi transpuse în practica investigaŃională câteva cerinŃe:

• metoda de cercetare în managementul dezvoltării durabile trebuie să fie integrală; • în cercetarea problematicii manageriale se va Ńine seama de conexiunea generală direcŃională şi

funcŃională a fenomenelor şi proceselor specifice managementului dezvoltării durabile; • o atenŃie deosebită se va acorda abordării deterministe a conŃinutului managementului dezvoltării

durabile, cu următoarele componente: cauzală, condiŃională, conexională de stare; • în analiza fenomenelor şi proceselor manageriale se va apela la o viziune profunda, largă şi

atotcuprinzătoare. După sursele principale de obŃinere a datelor, metodele utilizate în cercetarea ştiinŃifică de

managementul dezvoltării durabile se pot clasifica după cum urmează: � ObservaŃia directă; � Experiment; � Analiza documentară; � Consultarea surselor oficiale; � Procedee particulare de recoltare a datelor. Metoda nu se reduce la reproduceri şi constatări decât rareori, mai ales metoda experimentală recurge la

combinarea de relaŃii, la tehnici împrumutate din alte domenii, la modele ipotetice, ajungând astfel la construcŃii şi inovaŃii precum şi la interrelaŃii funcŃionale, deci de creaŃie.

În pedagogia managerială metodica denumeşte disciplinele didactice speciale privind condiŃiile, Cercetarea ştiinŃifică în managementul dezvoltării durabile este definită de următoarele etape: � stabilirea problemei manageriale, adică a obiectului analizei ştiinŃifice; � analiza dimensională a conceptelor, altfel spus operaŃionalizarea conceptelor, ceea ce presupune

descrierea părŃilor componente ale proceselor manageriale care sunt exprimate în concepte ce fac obiectul analizei;

� determinarea fenomenelor şi proceselor supuse investigaŃiei manageriale; � stabilirea metodelor de cercetare şi elaborarea instru-mentelor pentru recoltarea informaŃiilor; � ancheta-pilot şi cercetarea de teren propriu-zisă; � prelucrarea informaŃiilor; � analiza datelor şi exemplificarea proceselor şi fenomenelor manageriale studiate; � ultimă etapă a cercetării ştiinŃifice manageriale, redactarea raportului de cercetare. Experimentul în managementul dezvoltării durabile reprezintă o intervenŃie activă, care se desfăşoară

controlat, în condiŃii reale sau create special. Pe calea experimentului se introduc în mod intenŃionat în procesul managerial o serie de factori cu ajutorul cărora se pot observa modificările specifice, determinate de aceştia.

Page 55: Managementul Dezvoltarii Durabile

Metoda convorbirii reprezintă o discuŃie angajată între cercetător şi subiectul investigat. Ea are la bază observaŃia pe care persoana o poate face asupra propriilor sale manifestări .

Chestionarele rămân forme cu valoare limitată de investigaŃie. Valoarea lor creşte în măsura în care avem asigurată participarea persoanei la acŃiunea de cunoaştere şi posibilitatea acesteia în a răspunde adecvat. De aceea pare mai puŃin corectă tendinŃa de etalonare a răspunsurilor, căci în acest caz subiectivitatea este prezentată sub forma obiectivităŃii matematice.

Ancheta, ca metodă de cercetare, prezintă următoarele trăsături caracteristice: � caracterul ei metodic, în sensul că trebuie să satisfacă unele cerinŃe riguroase şi să permită

recoltarea unor informaŃii cuantificabile; � caracterul particular al realităŃii asupra căreia se apleacă: universul personal, intim al celui cercetat,

părerile lui personale despre el sau despre alŃii (ancheta psihoindividuală); universul social, instituŃionalizat (ancheta socială); universul psihic colectiv, supraindividual, latent sau activ, conştient sau inconştient (ancheta psihosocială).

13.3. MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ŞI CERCETAREA

ÎN MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În teoria şi practica managerială numeroase cercetări de specialitate şi experienŃa managerială, subliniază faptul că în economia de piaŃă, întreprinderile au nevoie de schimbare în mai toate domeniile de activitate şi la nivelul fiecărui factor de producŃie, material sau nematerial.

Schimbarea, cu cele două componente - practica schimbării şi schimbarea practicii - reprezintă o preocupare fundamentală a cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile.

Preocuparea de schimbare nu este nici simplă şi nici uşoară. Ea impune un volum mare de muncă, de însuşire a noilor practici şi metodă managerială, a legilor, de cutezanŃă în aplicarea lor la specificul fiecărei unităŃi, precum şi a fiecărui proces de schimbare.

EficienŃa procesului de schimbare în vederea dinamizării managementului dezvoltării durabile depinde, în principal, de iniŃiativa şi calităŃile managerilor. În condiŃiile actuale, o societate comercială care nu îşi dezvoltă managementul prin schimbări este în mod sigur o unitate economică periclitată cu o stare falimentară.

În procesul de schimbare a managementului întreprinderii, cercetătorii ştiinŃifici au datoria să acorde o atenŃie sporită formalizării şi modificării elementelor operaŃionale ale unităŃilor pe care le investighează.

În vederea schimbării managementului întreprinderii se cer transformări şi modificări esenŃiale în domeniul motivării, al calităŃii muncii şi performanŃelor. Ele reprezintă pârghia fundamentală de acŃiune asupra ajutoarelor directe şi imediate ale managerului, precum şi a tuturor salariaŃilor pentru a-şi fructifica cu eficienŃă potenŃialul de cunoştinŃe, experienŃa şi creativitatea. Aceasta cere din partea managerului să asigure condiŃiile optime pentru ca salariaŃii să se simtă şi să lucreze motivat în domeniul schimbării, cu efecte directe asupra calităŃii şi performanŃelor muncii pe care o desfăşoară.

13.4. ORGANIZAREA PROCESULUI CERCETĂRII ŞTIINłIFICE ÎN MANAGEMENTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE Procesul cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile trebuie să fie organizat. Prin

organizarea procesului înŃelegem construcŃia sa raŃională în timp şi spaŃiu, în concordanŃă cu necesitatea punerii de acord a muncii comune în sistemul laboratorului de cercetare ştiinŃifică şi cu sarcinile creşterii neîncetate a eficienŃei cercetării ştiinŃifice. Organizarea procesului presupune determinarea activităŃilor pe etape, reglementarea şi normarea desfăşurării lor şi a termenelor de execuŃie, introducerea cerinŃelor obligatorii în realizarea procesului.

În economia de piaŃă, rolul organizării procesului cercetării ştiinŃifice manageriale sporeşte în mod simŃitor şi influenŃează structura determinându-i principalele sale componente. Ca atare, calitatea deciziilor depinde în mare măsură de organizarea procesului.

Page 56: Managementul Dezvoltarii Durabile

În legătură cu rolul organizării procesului se pune problema perfecŃionării procesului respectiv, cu accent pe următoarele:

� intensificarea procesului prin organizarea, mecanizarea şi automatizarea operaŃiilor de rutină; � reducerea cheltuielilor ciclurilor de elaborare a deciziilor, prin simplificarea operaŃiilor procedurale

ale procesului; � simplificarea asigurării informaŃionale a procesului. Analiza prealabilă a condiŃiilor cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile poate fi: de

conŃinut, economică, organizaŃională, psihosocială, informaŃională. Procesul cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile prin obiective include 21 de

activităŃi sau operaŃii, grupate în 4 etape anume: � etapa de pregătire, în care se pun premisele participării la stabilirea obiectivelor de bază; � etapa de stabilire a obiectivelor sau de planificare a acestora, în care prin participare se ajunge la

stabilirea definitivă a obiectivelor şi conexelor respective (standarde, ghid de conducere etc.) cerute de metodă;

� etapa de execuŃie, în care se lucrează la executarea şi realizarea obiectivelor stabilite în faza anterioară;

� etapa de comparaŃie sau de evaluare şi recompensă, în care se procedează la aprecierea performanŃelor, rezultatelor şi realizărilor, precum şi la recompensarea lor.

NOTĂ:

Nr. Crt.

SUBIECTE Pag.

1. Dezvoltarea ştiinŃei managementului dezvoltării durabile - relaŃii cu alte domenii ale ştiinŃei.

257

2. Problema ştiinŃifică – definiŃie. 258 3. Obiectul cercetării ştiinŃifice manageriale – definiŃie. 259 4. Obiectele empirice ale cercetării ştiinŃifice. 259 5. Teoria managerială – condiŃii. 264 6. FuncŃiile pe care le îndeplineşte teoria managerială. 264 7. TendinŃele care stau la baza caracterului interdisciplinar al investigaŃiilor

manageriale. 265

8. SemnificaŃia deosebită a metodei în cercetarea managementului dezvoltării durabile – cerinŃe.

266

9. Metodele utilizate în cercetarea ştiinŃifică de managementul dezvoltării durabile. 267 10. Etapele cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile. 267-268 11. Schema metodologică a observaŃiei cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării

durabile. 269

12. Caracterul particular al anchetei ca metodă de cercetare în managementul dezvoltării durabile.

273

13. În investigaŃiile manageriale în managementul dezvoltării durabile se utilizează două forme ale anchetei.

273

14. EficienŃa procesului de schimbare în vederea dinamizării managementului dezvoltării durabile.

276

15. Analiza prealabilă a condiŃiilor cercetării ştiinŃifice în managementul dezvoltării durabile.

278

Page 57: Managementul Dezvoltarii Durabile

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

LecŃia 14: PREDAREA ŞI ÎNVĂłAREA MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

Introducerea managementului dezvoltării durabile în planul de învăŃământ al facultăŃilor şi în programele de formare şi perfecŃionare a personalului firmelor răspunde unei necesităŃi stringente şi obligatorii, determinată de serviciile deosebite ce stau în faŃa managerilor, economiştilor, inginerilor, juriştilor, psihologilor, sociologilor şi altor specialişti de a participa cât mai activ şi competent la opera de scoatere din zona de opacitate înrădăcinată în care se află astăzi ecologia şi firmele româneşti. În acest context, implementarea metodelor de predare şi învăŃare a managementului dezvoltării durabile devine o condiŃie esenŃială şi profund necesară.

14.1. OBIECTUL, SARCINILE ŞI CONTEXTUL METODIC AL PREDĂRII MANAGMENTULUI

DEZVOLTĂRII DURABILE În instituŃiile de învăŃământ în care se predă managementul dezvoltării durabile se manifestă un interes

sporit faŃă de metodica predării disciplinei respective. În ştiinŃa pedagogică, metodica se defineşte ca ansamblul regulilor, mijloacelor şi modalităŃilor de

predare a diferitelor discipline, transmitere de cunoştinŃe din anumite domenii ale ştiinŃei, sistemului de metode de învăŃare şi în consecinŃă a educaŃiei. Cu toate acestea metodica predării nu se suprapune la acest ansamblu de mijloace şi modalităŃi. Ea posedă teoria proprie (didactica), metodologia şi practica proprie. Numai bazându-se pe acestea, cadrul universitar poate să stăpânească mijloacele şi modalităŃile de învăŃare a studenŃilor de la disciplina de management a dezvoltării durabile.

Pedagogia este ştiinŃa educaŃiei, formării şi învăŃării tinerei generaŃii în concordanŃă cu scopurile şi misiunile puse în faŃă de societate. Pedagogia are teoria sa, legităŃile proprii, iar cunoaşterea acestora este obligatorie pentru fiecare cadru universitar. În acelaşi timp în practica instrucŃiei şi educaŃiei un loc însemnat îl deŃine şi arta pedagogică.

Un rol important în pedagogie ocupă didactica, parte componentă a pedagogiei, care expune teoria instrucŃiei şi învăŃării.

Metodica predării unei discipline spre deosebire de didactică şi pedagogie reprezintă o parte a teoriei învăŃării, adică a teoriei învăŃării disciplinei respective. Într-o abordare succintă metodica reprezintă ansamblul mijloacelor şi metodelor de predare a diferitelor discipline.

Metodica predării managementului dezvoltării durabile mijloacelor şi modalităŃilor de predare, bazate pe principii general-didactice şi condiŃionată de metodologia şi conŃinutul cunoştinŃelor de managementul dezvoltării durabile. Activitatea cadrelor universitare de predare a managementului dezvoltării durabile după misiune şi conŃinut este managerială, iar după metodă este pedagogică.

Metodica depinde de conŃinutul disciplinei ce se predă şi este legată în mod strâns de logică şi metodologie. Decurge de aici că studentul trebuie învăŃat să gândească logic dar gândirea logică depinde nu numai de conŃinutul disciplinei respective, de metodologia acesteia, dar şi de legile gândirii în general.

Introducerea în planul de învăŃământ a managementului dezvoltării durabile este o necesitate stringentă şi obligatorie determinată de sarcinile deosebite ce stau în faŃa managerilor, economiştilor, inginerilor, juriştilor, psihologilor, sociologilor şi altor specialişti de a participa cât mai activ şi competent la economia de piaŃă.

Page 58: Managementul Dezvoltarii Durabile

Plecând de la obiectul managementul dezvoltării durabile este necesar ca în predarea acestuia să se asigure o legătură normală între metodica şi metodologia acestei discipline.

În predarea managementului dezvoltării durabile este necesar să se Ńină seama de următoarele cerinŃe: � să se pună în evidenŃă, în paralel cu tratarea fenomenelor şi proceselor manageriale externe,

legislaŃiile interne, mecanismul acŃiunii diferitelor categorii care pot influenŃa managementul dezvoltării durabile;

� să se sublinieze semnificaŃia practică a fiecărei probleme manageriale care să fie pusă în legătură cu contemporaneitatea şi cu faptele ce o însoŃesc;

� să se evidenŃieze legăturile managementului dezvoltării durabile cu alte ştiinŃe nu numai sociale, ci şi exacte;

� să se îmbine analiza cantitativă cu cea calitativă, apelându-se la mijloace tehnice de predare a managementului dezvoltării durabile;

� să se folosească cu pricepere principiile didacticii, investigaŃiile sociologice, logica pedagogică şi investigaŃiile psihologice în predarea managementului dezvoltării durabile.

Ramură a didacticii generale, metodica studiază metodele (inclusiv normele) procesului de predare pentru profesori, şi de învăŃare pentru studenŃi, la o anumită materie de învăŃământ, în cazul nostru ne referim la managementul dezvoltării durabile.

Se accentuează caracterul interdisciplinar al cercetării în domeniul metodicii predării managementului dezvoltării durabile, în sensul că nu se mai limitează la descrierea fenomenelor dintr-un anumit domeniu, considerat izolat. În analiza şi tratarea acestora se depăşesc frontierele observabilului, iar studiile de cauzalitate apelează la deducŃii şi structuri operaŃionale ireductibile la simpla constatare.

Componentă a sistemului ştiinŃelor educaŃiei, metodica predării managementului dezvoltării durabile se găseşte în relaŃii interdisciplinare cu ştiinŃe din alte sisteme ca: biologia, anatomia şi fiziologia omului, igiena şcolară ş.a. Dar cele mai strânse legături le are didactica predării managementului cu pedagogia, sociologia şi psihologia.

Pedagogia este ştiinŃa care se ocupă în mod expres de formarea personalităŃii omului prin educaŃie. Pedagogia studiază aspectele esenŃiale ale educaŃiei descoperind legităŃile care guvernează acest domeniu şi reflectă în concepte ştiinŃifice procesul formării şi dezvoltării omului în condiŃiile specifice de educare şi instruire.

Sociologia, ca ştiinŃă a fenomenelor sociale, a pătruns şi în metodica predării managementului dezvoltării durabile, ştiinŃă care se ocupă cu cercetarea şi modelarea acŃiunii educative. RelaŃia dintre sociologie şi metodica predării managementului dezvoltării durabile întemeiază pe dimensiunea viitorologică a ştiinŃelor sociale.

Metodica predării managementului dezvoltării durabile se conjugă şi cu psihologia. Specificul legăturii dintre ele depăşeşte cadrul obişnuit şi subliniază managementului că nu se poate desfăşura cu succes decât pe baza unei bune cunoaşteri a psihologiei studentului. Modelarea personalităŃii şi formarea sistemului de conduită a studentului înseamnă, în esenŃă, modelarea dirijată a psihicului său. În acest scop, psihologia genetică şi psihologia învăŃării fundamentează ştiinŃific toate demersurile întreprinse de metodica predării managementului dezvoltării durabile.

Activitatea de predare a managementului dezvoltării durabile nu poate fi concepută în afara cadrului unitar psihosociopedagogic. Nu se poate explica nici o formă de activitate din domeniul metodicii predării managementului dezvoltării durabile, nici un demers metodic fără a utiliza argumente pedagogice, sociologice şi psihologice.

Modernizarea impune o apropiere a metodicii predării managementului dezvoltării durabile de actul firesc al învăŃării şi, în plus, cunoaşterea studentului precum şi apropierea activităŃii didactice de cea ştiinŃifică.

Orientarea activităŃii de perfecŃionare a metodicii predării managementului dezvoltării durabile urmează să se facă accentuând caracterul euristic, de activism şi de creativitate.

În procesualitatea sa, învăŃământul universitar reprezintă o alternanŃă continuă de activităŃi de predare, învăŃare şi evaluare, care alcătuiesc o unitate organică.

Page 59: Managementul Dezvoltarii Durabile

Procesul de predare a managementului dezvoltării durabile poate fi considerat ca o formă specifică de comunicare şi ca urmare poate fi examinat prin prisma modelelor oferite de teoria comunicării.

Comunicarea didactică se realizează, în esenŃă, prin procesul de predare. Metodele de comunicare (expozitive şi interogative) sunt încă folosite pe scară largă, întrucât într-un interval de timp scurt se comunică un volum mare de informaŃii la care studentul ar ajunge cu greu prin redescoperire.

EficienŃa metodelor de comunicare creşte în condiŃiile îmbinării lor cu cele participative, angajând studentul în elaborarea cunoştinŃelor, dezvoltându-i spiritul de observaŃie şi gândirea independentă.

Expunerea sistematică este folosită sub formă de povestire, explicaŃie şi prelegere. Povestirea este o formă de expunere în care domină elementele narative prin descriere sau relatare,

folosind un limbaj intuitiv şi emoŃional. ExplicaŃia este folosită pentru formarea noŃiunilor, prezentarea unui fenomen prin analiza cauzelor care l-au produs etc. Prelegerea este o formă superioară de expunere folosită în învăŃământul superior.

În funcŃie de specificul situaŃiei educaŃionale, comunicarea profesorului poate fi dominant verbală, paraverbală, nonverbală sau combinată. Această ultimă formă se pare că este cea mai eficientă, întrucât mesajul verbal este susŃinut de comunicarea nonverbală şi se sprijină pe un fond afectiv creat de profesor prin comunicarea paraverbală (empatică).

În procesul de comunicare didactică se detaşează mecanismul, caracteristicile şi factorii de blocaje, la care ne vom referi în continuare.

Prin definiŃie, comunicarea didactică este o formă de comunicare pedagogică prin care profesorul transmite studenŃilor materia de învăŃământ, în cazul nostru managementul dezvoltării durabile.

EficienŃa comunicării depinde atât de pregătirea şi de aptitudinea de a comunica a profesorului, cât şi de capacităŃile intelectuale ale studentului.

EficienŃa procesului de predare este influenŃată de mai mulŃi factori, dintre care cei mai importanŃi sunt stilul de predare al profesorului şi atitudinea (reacŃia) studenŃilor faŃă de stilul folosit. Pentru a determina eficacitatea predării, ca formă de comunicare didactică, o putem raporta la următoarele modele:

� Modelul comunicării unidirecŃionale; � Modelul bidirecŃional; � Modelul multidirecŃional.

14.2. BAZELE METODICE ALE ÎNVĂłĂRII MANAGEMENTULUI DEZVOLTĂRII DURABILE

Un loc aparte în activitatea de gândire managerială a studentului îl ocupă învăŃarea, cu ajutorul căreia

acesta relevă esenŃialul în procesele şi fenomenele realităŃii manageriale ale firmei şi ale mediului său învăŃarea contribuie la descoperirea cauzelor obiective ale acŃiunilor manageriale, a motivelor acestora, a sensului ce li se atribuie şi a importanŃelor lor economico-sociale.

Pusă în legătură directă cu realitatea managerială, învăŃarea managementului dezvoltării durabile de către student se constituie ca o activitate de însemnătate fundamentală pentru adaptarea la mediul întreprinderii şi dezvoltarea psihocomportamentală a studentului. În accepŃiune behavioristă, învăŃarea reprezintă dobândirea de noi comportamente în urma acŃiunii repetate a unor stimuli asupra organismului şi a fixării unor reacŃii. Într-o accepŃiune mai largă învăŃarea se constituie ca un proces evolutiv, de natură informativ-formativă şi care vizează, în principal, însuşirea şi stăpânirea activ-explorativă de către student a propriei experienŃe în managementul dezvoltării durabile şi în relaŃiile acestuia cu mediul unităŃii şi cu puterea de influenŃare a acestuia asupra conduitei, prin achiziŃionarea de noi operaŃii şi deprinderi. Principalele coordonate implicate în definiŃia de mai sus pot fi sistematizate după cum urmează:

� reprezintă în esenŃă o asimilare activă de informaŃie, însoŃită de achiziŃionarea de noi operaŃii şi deprinderi manageriale cu consecinŃe semnificative asupra dezvoltării studentului;

� se constituie ca un proces individual managerial care devine dominant pe fondul psihosocial, interpersonal şi colectiv ce caracterizează activitatea în sine;

Page 60: Managementul Dezvoltarii Durabile

� situată în relaŃia directă şi permanentă cu factorii de mediu, învăŃarea acŃionează în direcŃia perfecŃionării interferenŃei respective cu consecinŃe în planul eficienŃei economice şi sociale a managementului dezvoltării durabile;

� se disting în principal laturile informaŃională şi operaŃională (formativă) ale învăŃării manageriale; � în raport cu procesele psihice, învăŃarea acŃionează atât ca premisă cât şi ca produs; � învăŃarea managementului dezvoltării durabile are o desfăşurare procesuală, discursivă, străbătând

variate trepte şi faze ce decurg cu necesitate din desfăşurarea proceselor, fenomenelor şi acŃiunilor manageriale.

ÎnvăŃarea managementului dezvoltării durabile este procesul de receptare, asimilare a informaŃiilor şi influenŃelor educative, de reorganizare, de construcŃie şi dezvoltare a structurilor cognitiv-operaŃionale, psihomotrice şi afective, precum şi a însuşirilor psihice ale personalităŃii studentului (aptitudini, interese, temperament).

SemnificaŃia învăŃării managementului dezvoltării durabile este pusă în evidenŃă de faptul că pe această cale se poate releva esenŃialul în fenomenele realităŃii manageriale, proces al cărui caracter variază după împrejurări.

Procesul învăŃării managementului se desfăşoară în mai multe etape: � receptarea şi înregistrarea materialului pe fondul unei stări de atenŃie şi activare cerebrală; � înŃelegerea şi generalizarea prin formarea de noŃiuni şi principii; � fixarea în memorie (stocarea), actualizarea prin reproducere a cunoştinŃelor şi transferul acestora. Rezultă că la învăŃarea managementului dezvoltării durabile se poate ajunge numai pe baza

cunoştinŃelor acumulate de student în experienŃa anterioară, învăŃarea se sprijină pe legături temporare, respectiv pe asociaŃii formate deja în experienŃa trecută, în practica anterioară şi reprezintă mai ales o actualizare a acestor legături.

ÎnvăŃarea managementului dezvoltării durabile se caracterizează prin aceea că are un caracter organizat, este dirijată de către profesor, se realizează cu ajutorul unor metode şi tehnici eficiente de învăŃare respectând principiile didactice şi este supusă feed-back-ului, pe baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor obŃinute de studenŃi, fiind ameliorată prin corectarea greşelilor.

ÎnvăŃarea socială constă în însuşirea experienŃei social-istorice de către tânăra generaŃie, în scopul formării comportamentului social.

Există de fapt două forme mari de învăŃare în care se încadrează toate tipurile analizate mai sus: spontană şi sistematică.

Deşi demersul metodologic al formării noŃiunilor şi conceptelor este variabil în funcŃie de conŃinutul acestora, prezentăm orientativ unele strategii ce pot fi folosite în învăŃarea managementului dezvoltării durabile.

Strategia inductivă-explicativ-demonstrativă, în cadrul căreia, după ce se stabilesc obiectivele şi conŃinutul conceptului, profesorul porneşte de la analiza şi comparaŃia unor exemple, date, fapte, contraexemple, experienŃe şi desprinde, împreună cu studenŃii, notele comune şi definitorii ale conceptului pe baza unui mecanism intern de formare şi triere de ipoteze asupra esenŃialului.

Strategia deductivă, pe baza căreia formarea unei noŃiuni are loc prin transferul de semnificaŃie de la o noŃiune mai generală, diferenŃiindu-i notele specifice. Spre exemplu, în cadrul funcŃiilor managementului, funcŃia de antrenare în care diferenŃa specifică este dată de totalitatea activităŃilor manageriale prin care salariaŃii sunt atraşi şi determinaŃi să participe la realizarea obiectivelor firmei (diferenŃa specifică).

PercepŃiile, ca procese de reflectare directă şi unitară a însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor, constituie prima sursă de cunoaştere a realităŃii manageriale.

Reprezentările, ca imagini ale obiectelor şi fenomenelor în absenŃa acestora, sunt importante în procesul învăŃării, întrucât oferă materialul necesar gândirii pentru generalizări sub formă de noŃiuni, legi, reguli, principii, precum şi memoriei, pentru a fi folosit mai târziu prin actualizare.

Memoria, ca proces psihic de întipărire şi stocare a informaŃiei, de reactualizare prin recunoaştere sau reproducere a acesteia într-o formă selectivă, constituie baza activităŃii de învăŃare.

Page 61: Managementul Dezvoltarii Durabile

Gândirea, ca proces psihosocial de reconstituire a ceea ce este unitar, de formare a conceptelor şi structurilor operaŃionale, de înŃelegere a realităŃii şi adaptare prin rezolvare de probleme, are un rol esenŃial în procesul învăŃării managementului dezvoltării durabile.

ImaginaŃia este un proces de construcŃie a unor imagini sau idei noi, prin combinarea experienŃei anterioare. Ea are un rol deosebit nu numai în formarea noŃiunilor prin învăŃare creativă, ci şi în elaborarea de produse noi, originale, sub diferite forme, materiale sau ideale.

AtenŃia. Prin atenŃie se realizează orientarea selectivă, tonificarea scoarŃei cerebrale şi concentrarea proceselor psihice în scopul cunoaşterii materialului de învăŃat care este selectat şi filtrat în funcŃie de interese şi motivaŃii.

ÎnvăŃarea managementului se desfăşoară pe baza unor condiŃii interne şi externe, în interiorul cărora acŃionează o multitudine de factori, principii şi legităŃi, determinându-i eficienŃa sau ineficienŃa.

Organizarea activităŃii de învăŃare este o condiŃie externă pentru succesul la învăŃământ, care trebuie să înceapă o dată cu fiecare lecŃie pentru a realiza o învăŃare deplină a acesteia. În acest scop, în funcŃie de conŃinutul lecŃiei, după ce a realizat predarea unui obiectiv operaŃional profesorul va face fixarea cunoştinŃelor prin chestionare orală, aplicaŃii practice, rezolvări de exerciŃii sau probleme, apoi va trece la obiectivul următor iar în final va face o fixare generală, după care va urma tema pentru acasă. CondiŃiile externe includ, deci, o serie de factori socio-organizaŃionali, temporali şi psihoergonomici.

14.2.3. Metode de învăŃare a managementului dezvoltării durabile

InducŃia şi deducŃia decurg una din cealaltă şi se intercon-diŃionează. RaŃionamentul inductiv este

operaŃia mintală prin care cunoaşterea se ridică de la nivelul faptelor la concepte şi creează prin aceasta premisele raŃionamentului deductiv. InterrelaŃia la care ne referim constă în faptul că inducŃia dă substanŃă deducŃiei, iar aceasta la rândul ei dă formă inducŃiei.

Îmbinarea învăŃării inductive cu deducŃia realizează fundamentul logic al instrucŃiei. În activitatea de învăŃare a managementului studentul operează cu ambele forme de inducŃie, pe care

logica le desemnează prin termenii inducŃie completă şi inducŃie incompletă. InducŃia completă este caracterizată de implicarea în actul conceptualizării a tuturor cazurilor

particulare din domeniul investigat. InducŃia incompletă se realizează pe două căi: prin enumerare simplă, legată de observaŃia empirică,

fără finalitate directă în descoperirea esenŃialului şi a generalului dintr-o clasă de fenomene manageriale şi inducŃia ştiinŃifică, în care se efectuează generalizări care duc la dezvăluirea esenŃei, a legităŃilor. InducŃia ştiinŃifică decurge din analiza legăturilor cauzale dintre fenomenele manageriale, a relaŃiilor esenŃiale şi necesare dintre ele, creează deci premisele gândirii deductive.

ÎnvăŃarea deductivă este caracterizată de prezenŃa raŃionamentului deductiv în structurile intelectuale cu care operează studentul. Procesul logic deductiv se materializează în reguli, legi. definiŃii, care relevă raporturi generale într-o categorie de fenomene manageriale.

Algoritmizarea în instruire nu se rezumă la dobândirea de algoritmi, deşi include şi această activitate. Nu algoritmii rezolvă problemele, ci procesul în care se efectuează operaŃii şi în care este implicat acest instrument.

Modelarea este un mijloc de cunoaştere a realităŃii managementului dezvoltării durabile, care constă în reproducerea fenomenului managerial ce trebuie studiat cu ajutorul unui sistem construit artificial desemnat prin termenul model. Scopul modelării este îmbogăŃirea cunoştinŃelor despre fenomenele şi procesele manageriale. În general, modelul permite studiul unui fenomen managerial greu accesibil pe un fenomen care îl poate substitui.

Educarea creativităŃii reprezintă astăzi un obiectiv prioritar pentru ansamblul procesului de învăŃământ, dar pedagogia şi psihologia modernă au creat şi câteva metode speciale, destinate să formeze şi să stimuleze dezvoltarea acestei laturi importante a personalităŃii umane.

Stimularea creativităŃii este o acŃiune educaŃională care se adresează profesorilor şi studenŃilor lor. AcŃiunile orientate spre stimularea creativităŃii urmăresc să determine sporul de productivitate al acestei capacităŃi umane.

Page 62: Managementul Dezvoltarii Durabile

Printre particularităŃile studentului care pot influenŃa rezultatele învăŃării distingem trei grupe: însuşirile de specie, însuşirile Ńinând de dezvoltare şi însuşirile individuale.

La fel de evident este raportul de dependenŃă existent între efectele învăŃării şi condiŃiile în care aceasta are loc. Cunoaştem faptul că unele condiŃii exterioare sunt mai favorabile decât altele. Ştim de asemenea că nu toate metodele didactice sunt la fel de eficiente. Unele forme complexe de acŃiuni sunt mai bune iar altele mai puŃin bune. Numai cunoaşterea lor creează premisele necesare pentru înŃelegerea adecvată a rolului mijloacelor şi formelor cu care operăm.

Nr. Crt.

SUBIECTE Pag.

1. Sublinieri cu privire la metodica predării managementului dezvoltării durabile. 281 2. Conceptul de educaŃie –definiŃie. 282 3. DefiniŃia pedagogiei. 281 4. Activitatea cadrelor universitare de predare a managementului dezvoltării durabile. 283 5. Predarea managementului dezvoltării durabile –cerinŃe. 286 6. ŞtiinŃele care se află în relaŃii de interdisciplinaritate cu metodica predării

managementului dezvoltării durabile.

7. Dubla vocaŃie a ştiinŃei pedagogiei în relaŃia directă cu metodica predării managementului dezvoltării durabile.

288

8. Metodele de comunicare orală – cerinŃe. 293 9. Principalele tipuri de explicaŃii folosite în practica universitară. 293-294 10. Prelegerea - formă superioară de expunere folosită în învăŃământul superior. 294 11. Tipuri de comunicare în predarea managementului dezvoltării durabile după scopul

urmărit. 295

12. Comunicarea didactică – caracteristici. 296 13. Procesul învăŃării managementului-etape. 300 14. ÎnvăŃarea managementului dezvoltării durabile –strategii. 302 15. Factorii condiŃiilor interne care influenŃează învăŃarea managementului. 305