UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC …….. CULTURAL ÎN ORAŞUL CHILINĂU
Coordonator științific,
Lector dr. Bogan Elena
Absolvent,
Ciuvaga Ariadna
București, 2013
Cpitolul I. POZIŢA GEOGRAFICĂ, LIMITE ADMINISTRATIV - TERITORIALE
1.1. Date generale
1.2. Împărţirea administrativă
1.3.Accesibilitate
1.3.1. Caracteristica generală
1.3.2. Probleme actuale
Capitolul II. COMPONENTELE NATURALE – SUPORT AL ACTIVITĂŢII TURISTICE
2.1 Rolul subteranului geologic în continuarea unor elemente de potenţial turistic
2.2 Potenţialul turistic al reliefului
2.2 Potenţialul climato - turistic
2.3 Potenţialul turistic al apelor
2.1.1. Apele curgătore
2.1.2. Apele subterane
2.4 Potenţialul turistic al componentelor învelişului biogeografic
Capitolul III. CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ
3.1 Etimologie
3.1 Târgul moldovenesc (1436 – 1812)
3.2 Oraşul rusesc (1812 – 1918)
3.3 Oraşul românesc (1918-1991)
3.3.1. Oraşul între 1918 şi 1940
3.3.1. Oraşul între 1940 şi 1991
3.4 Oraşul după independenţă
Capitolul IV. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC
4.1 Potenţialul turistic cultural istoric
4.1.1. Mănăstiri şi biserici
4.1.2. Muzee şi case memoriale
4.1.3. Statui. Busturi. Monumente comemorative.
4.1.4. Palate, săli de expoziţie, teatre, săli de concerte
4.2. Evidenţierea principalelor obiective cultural – arhitecturale
4.2.1. Clădiri civile cu valoare arhitecturală de patrimoniu
4.2.2. Arhitectura şi rolul ei în analiza clădirilor principalelor instituţii
4.2.3. Parcuri şi grădini amenajate
4.3. Etnografie şi folclor
4.3.1. Portul popular
4.3.3. Manifestări populare tradiţionale – Festivaluri
4.3.4. Gastronomie
Capitolul V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ŞI CIRCULAŢIA TURISTICĂ
5.1. Baza tehnico – materială a turismului
5.1.1. Baza de cazare
5.1.2. Baza de alimentaţie publică
5.1.3. Baza de agrement
5.2. Căile de comunicaţie
5.3. Caracteristicele circulaţiei turistice
Capitolul VI. FLUXUL DE TURIŞTI
6.1. Structura turistică
6.2. Analiza fluxului de turişti 1990 – 2010
Capitolul VII. IMPORTANŢA PROMOVĂRII TURISTICE
7.1. Tipuri de promovare turistică
7.2. Propuneri de promovare şi valorificare turistică
7.3. Rolul promovării turistice
Capitolul VIII. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ
8.1. Strategii de dezvoltare turistică a oraşului. Proiecte de dezvoltare turistică
8.2. Impactul economic al turismului
8.3 Perspective de dezvoltare turistică
8.4 Analiza SWOOT
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I.
REPERELE POZIŢIEI GEOGRAFICE, LIMITE ADMINISTRATIV -
TERITORIALE
1.1 Date generale
Poziţia geografică:
Chişinăul, capitala Republicii Moldova este amplasată în centrul acesteia (vezi Fig.1),
fiind aşezată pe şapte coline, în imediata apropiere a râului Bâc. Latitudinea nordică – 47º 02'
00''; longitudinea estică – 28º 50' 00''; la o altitudinea - 39 m faţă de nivelul mării.
Această localitate este administrată de către Municipiul Chişinău, reprezentând cel mai
mare oraş al acestuia, dar şi cel mai mare pentru Republica Moldova, având o suprafaţă de cca.
125 km². Populaţia stabilă este de 789 500 locuitori (2011), iar densitatea populaţiei, de 1 381
locuitori/km².
Fig.1. Amplasarea geografică a oraşului Chişinău
Chişinăul este împărţit administrativ în cinci sectoare: Centru, Buiucani,
Râşcani,Botanica, Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria Municipiului (Organul
Executiv Municipal).
Căile de transport sunt legate de toate municipiile, oraşele, centrele judeţene şi de multe
sate din ţară prin căile ferate şi drumurile auto, la fel şi cu centrele din România, Ucraina,
Bulgaria, Turcia, Rusia, Belarusia etc.
1.2. Împărţirea administrativă
Din punct de vedere administrative, oraşul Chişinău este divizat în cinci sectoare: Centru,
Botanica, Buiucani, Râşcani, Ciocana ( Fig. 2).
Fig. 2. Împărţirea administrativ - teritorială a oraşului Chişinău
Sectorul Centru este unul din sectoarele administrative care cuprinde partea centrală a
orașului, inclunzând şi oraşul Codru la nivel de municipiu. În acest sector sunt amplasate cele
mai multe muzee, şcoli şi licee de mare importanţă . Un mare rol jucândul în acest sector şi
Palatul Naţional, unde se petrec cele mai mari concerte, diferite manifestări atât ale cântăreţilor
autohtoni, cât şi a celor de peste hotare. Un alt loc de o mare importanţă al sectorului Centru este
Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde, la nivel naţional se sărbătoresc cele mai importante târguri
şi festivaluri din Republica Moldova.
Sectorul Botanica este amplasat în partea de sud-est a oraşului. Toponimicul i-a fost dat
datorită influenţei Şcolii de Horticultură, care a fondat aici primul parc dendrologic, numit pe
atunci şi grădina englezească. Această grădină reprezentând un prototip pentru construcţia noilor
parcuri atât din oraş, cât şi din toată republica. Chiar şi după renunţarea la această împărţire
administrativ - teritorială, denumirea se menţine prin rădăcinarea ei în uzul curent al populaţiei
oraşului.
Sectorul Buiucani este aşezat în partea de nord-vest a oraşului. Această denumire a
sectorului datează din 1991, astfel numindu-se satul amplasat pe acest teritoriu în trecut, care pe
parcursul a mai multor ani s-a integrat în oraşul de astăzi, Chişinău. Se atestă ca şi în cazul
Sectorului Buiucani, că ar fi fost un sat încă de pe timpul lui Alexandru cel Bun, amplasat pe
malul drept al Bîcului, având şi hotar comun cu Moşia Chişinăului. În alte documente, acesta
este denumit Visterniceni. În 1772, Constantin Rîşcanu, reprezentant al familiei Rîşcanu devine
posesorul părţii de sud – est a moşiei Visterniceni. Această personalitate,însă rămâne o enigmă,
datorită faptului că în lucrarea Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, acesta nu este inclus
în lista boierilor. Însă, ce ne face să credem că acesta a existat este faptul că în 1800, fiul său,
Dumitru era stalon, adică, de rang boieresc şi stăpânea jumătate din Visterniceni, împreună cu
alte moşii Chiţcani, Bubuieci, Poşta Veche, care actualmente sunt cuprinse în hotarele
Chişinăului.
Amplasat în mare parte în zona centrală a oraşului, este un important punct de cultură şi
istorie, dispunând de o bună parte din monumentele, muzeele, teatrele, instituţiile de învăţământ
atât liceale, cât şi universitare. Aici se găsesc şi importante instituţii statale. Acest sector dispune
de cca. 1000 agenţi economici, ceea ce îi conferă un rol important cu un potenţial economic
dezvoltat, atât la nivelul oraşului, cât şi la nivel naţional. Principalele producţii de aici sunt:
televizoare, tractoare, mobilă – atât pentru uz intern cât şi internaţional, cărţi, încălţăminte,
vinuri, coniac etc. Tot în acest sector trebuie să menţionăm că se află Parcul Dendrologic al
Chişinăului, diverse librării şi biblioteci ce îi conferă un specific aparte sectorului.
Sectorul Râşcani, este o unitate administrativ - teritorială, economică şi culturală a
oraşului Chişinău, situată în partea de nord - est a capitalei. La nivel de municipiu, în
componenţa acestuia intră câteva unităţi administrative - teritoriale autonome precum oraşul
Cricova şi Stăuceni cu satele: Ciorescu, Făureşti şi Goian; comuna Grătieşti cu satele:
Grătieşti şi Holboaca ( http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=607&id=3729
Primăria Municipiului Chişinău, cu privire la sectorul Rîşcani).
Sectorul Ciocana, este o unitate administrativ – teritorială din cele cinci existente, care
ocupă partea estică a oraşului. A reprezentat o localitate sub numele de Ciocana Nouă,
subordonată satului Visterniceni şi care era inclus în hotarele Chişinăului. Acesta a fost întemeiat
ca unitate teritorial - administrativă în anul 1985.
La nivel municipal, în componenţa sectorului intră o parte a teritoriului urban a capitalei,
şase unităţi administrative – teritoriale autonome or. Vadul lui Vodă şi comunele Budeşti
(s.Văduleni) şi satul Coloniţa, Vadul lui Vodă şi comunele Bubuieci (s. Humuleşti şi Bâc),
Budeşti (s.Văduleni), Cruzeşti (s.Cioroborta), Tohatin (s.Buneţ. Cheltuitor) şi satul Coloniţa
(Primăria Municipiului Chişinău – Pretura Ciocana).
Mai multe instituţii culturale îşi desfăşoară cu succes activitatea în sectorul Ciocana:
Teatrul Municipal de Păpuşi “Guguţă” , biblioteca “Transilvania”, care este patronată de
municipiul Cluj (România), Centrul de Creaţie a Copiilor, unde activează 4 colective artistice şi
90 de cercuri pe interese. Ansamblul de dansuri "Moldoviţa" al acestui centru, deţine titlul de
ansamblu-model, fiind laureat al numeroaselor festivaluri internaţionale din Bulgaria, Ungaria,
Rusia, România etc.(Pritura Ciocana – Scurt istoric).
1.3. Accesibilitate
Accesibilitatea serviciilor de transport se caracterizează prin: parcurgerea de către populație a
unei distanțe minime de la locul de trai sau de muncă, după caz, până la rețeaua de transport de
rute regulate, accesul propriu zis la diferite tipuri de transport și efectuarea unei călătorii cu
cheltuieli minime de timp (Energetică a transportului rutier de personae în regim urban din
mun.Chişinău, Victor Ceban,pag.7).
1.3.1. Caracteristica generală
Această structură planimetrică a oraşului Chişinău s-a construit încă de la sfârşitul sec.
XVIII începutul sec.XIX şi nu a mai fost schimbată nici până în ziua de azi. Aceasta
reprezentând o problemă de bază, datorită faptului că centrul oraşului reprezintă un nod pentru
transportul public. De aici putem să tragem concluzia că străzile magistrale ale zonei
centrale,care joacă rolul de legătură cu alte teritorii urbane nu-şi îndeplineşte sarcinile şi necesită
de a fi reconstruită. De aici rezultă faptul că în orele de vârf a zilei,lucrurile se complică mult
datorită faptului că pe aproximativ toate majistralele din Chişinău care fac legătura între centru
şi zonele marginale există ambuteiaje.
Conform informaţiei DGTP CC mai mult de 70% a carosabilului este degradat. Dar, în
acelaşi timp, cunoaştem şi faptul că serviciile de resort, se află în faţa unor probleme dificile în
legătură cu dificultatea reparaţiilor şi întreţinerii ansamblurilor de construcţie rutiere, datorită
utilajelor deja uzate şi insuficienţei atribuţiilor bugetare.
1.3.2. Problemele actuale
Degradarea drumurilor se datorează şi faptului că reţeaua rutieră a fost prevăzută pentru
un număr de 100 000 de vehicule, însă numărul acesta este mult depăşit în prezent, fiind de
aproximativ 200 000 vehicule. Numărul acestora aflându-se în continuă creştere, în majoritate, a
celor personale, ceea ce în mare parte a contribuit la supraâncărcării reţelelor rutiere, astfel, în
orele de vârf, viteza de parcurgere a unui traseu, scade considerabil.
La moment, în Chişinău există probleme de trafic în orele de vârf pe următoarele direcţii:
- Nord – pe str. Calea Orheiului;
- Vest – pe str. Vadul lui Vodă;
- Est – pe şos. Hînceşti şi str. Mioriţa;
- Sud – pe str. Munceşti
Principalele probleme a reţelei municipale de drumuri sunt:
- nivelul slab de organizare a circulaţiei în cadrul reţelei stradale existente;
- lipsa unui număr suficient de locuri de parcare;
- absenţa unei şosele de centură exterioare;
- corespondența între sectoare doar prin intermediul zonei centrale a oraşului;
- ponderea mare a carosabilului cu îmbrăcăminte degradată şi/sau fără marcaj;
- nerespectarea liniilor roşii în cazul realizării obiectelor de construcţii;
- numărul neeficient al pasajelor subterane pentru pietoni etc.
( Energetică a transportului rutier de personae în regim urban din mun.Chişinău, Victor Ceban,
pag.33).
CAPITOLUL II.
COMPONENTELE NATURALE, SUPORT AL ACTIVITĂŢII TURISTICE
2.1 Rolul subteranului geologic în continuarea unor elemente de potenţial
turistic
Datorită amplasării oraşului, din punct de vedere geologic, în partea centrală a unei structuri din
sud – estul Europei, aceasta îi conferă un caracter deosebit de important prin prezenţa unor plăci
de granit şi gnaisuri din epoci străvechi, precum cea arhaică, care se întâlneşte la adâncimi ce
circa 150,5 km sub nivelul mării. Structurile de roci ce se află la partea superioară a acesteia,
sunt reprezentate de roci sedimentare, provenite din erele siluriană, devoniană, paleogenului şi
neogenului. În secţiunea erozivă apar numai argile, nisipuri şi piatră calcaroasă din Canozoicul
superior ( Enciclopedie – Chişinău, edit. MUSEUM, 1997, pag.10).
În mare parte, teritoriul oraşului Chişinău este prezentat prin straturi argilo-nisipoase, cu
grosimi variabile ce pot ajunge şi până la adâncimi de 30 m. În zona râului Bîc, pe pantele
acestuia se evidenţiază terasele aluviale, care nu prezintă adâncimi mari, acestea putând ajunge
până la 1,30 m.
Determinearea structurii tectonice pentru oraşul Chişinău ne ajută să conchidem că acest
teritoriu nu suferă perturbări tectonice, doar în cantităţi neînsemnate înregistrate în nord-vestul
oraşului, ceea ce conferă turismului, un mediu sigur şi benefic dezvoltării acestuia, însă, din
punct de vedere geologic, acest spaţiu nu reprezintă potenţial pentru promovarea turismului.
2.2 Potenţialul turistic al reliefului
Teritoriul Chişinăului şi al periferiilor este împărţit în 2 zone:
- Zona de vest şi de sud care aparţin zonei Colinei Codrilor, care este caracterizată
prin cumpene înguste de apă şi pante de teren ce alunecă,
- Zona de est şi de nord ce se încvecinează cu Câmpia Nistrului.
O caracteristică importantă a reliefului din oraş este dată de valea Bâcului cu pantele sale
dezmembrate. Cea mai mare parte de pe malul drept al râului Bâc, este ocupată de trei terase
care sunt străbătute de câteva vâlcele. Zona de nord-vest şi o parte din zona vestică este
despărţită în partea centrală de către valea îngustă al râuleţului Durleşti. Paralel cu acesta se află
vâlceaua Malina Mare. În partea de sud a oraşului, se întâlneşte vâlceaua întinsă numită
Munceşti, nume dat şi şoselei din apropierea acesteia. Partea stângă a oraşului este ocupată de
două terase, unde prima coboară spre râu, iar cea de a doua are o altitudine de 60 – 90 m. În
această zonă a fost construit cartierul Rîşcani de astăzi. Panta din stânga văii Bâcului este
întretăiată de numeroase văi şi vâlcele, acestea având o orientare nord – sud. Această pantă, pe
alocuri fiind pietroasă.
Relieful, prin văile domoli, vâlcele şi cursuri de apă, reflectă un ambient plăcut care,
însă, nu prezintă un potenţial premordial în dezvoltarea turismului, dar conoferă o atmosferă
plăcută de linişte şi calm ce poate atrage prin aceste calităţi.
2.2 Potenţialul climato - turistic
Climatul Chişinăului este temperat – continental. Predomină zilele călduroase în timpul
verei, iar iernile sunt blânde şi de scurtă durată. Observaţiile meteorologice se realizează la
Centrul Hidrometeorologic din Chişinău din trei în trei zile.
Temperatura multianuală şi extremală a aerului, ºC
Sursa:
I.N.S.
Anotimpul rece durează circa 78 de zile, cu temperaturi medii ale lunii ianuarie de
-2,3 °C, temperatura minimă absolută fiind de -32 °C , în luna februarie. Temperaturile medii
ale primăverii sunt de 9,3°C şi are o durată de 70 zile. Temperatura media a verii este de 20,5 °C,
maxima acesteiea fiind de 43 °C în iuie şi august. Toamna vine odată cu coborârea temperaturii
sub 0 °C, ceea ce determină o durata scurtă a acesteia, aproximativ 2 luni.
Temperatura din interiorul oraşului variază de cea de la periferii. Aceasta fiind cauzată de
întreprinderile industriale, asfaltul supraîncălzit cauzată de radiaţia solară, a transportului etc.
Astfel, temperatura din oraş este cu 0,7 °C mai ridicată, decât cea din exteriorul său.
Vânturile predominante sunt din nord şi nord – est, iar în anotimpul rece, acestea pot fi
din direcţia sud-est; cu o intensitate mai accentuată în lunile februarie şi martie, iar cele mai
slabe în septembrie şi octombrie.
Umiditatea relativă a aerului în interiorul oraşului este mai mare cu 20-40 mm/an, decât cea din
exteriorul său ( 480 mm/an). Cea mai mare parte a precipitaţiilor cad în sezonul cald (77%), sub
formă de averse. În timpul iernii, acestea se prezintă sub formă de zăpadă sau lapoviţă, mai rar
sub formă de ploaie.
Din această analiză putem constata că oraşul Chişinău are un climat favorabil pentru dezvoltarea
turistică, reprezentat printr-un climat blând, cu vânturi slabe şi precipitaţii moderate. Turismul se
poate practica eficient atât în sezonul cald, cât şi în sezonul rece, dispunând şi de temperaturi
relativ blânde în timpul iernii.
2.3 Potenţialul turistic al apelor
Cursurile de apă principale ale bayinului hidrografic din Chişinău sunt formate din râul Bâc şi
afluenţii săi de dreapta Durleşti, Malina Mică, Valea Trandafirilor, Nagornâi, precum şi cei de
stânga Valea Cristei, Ţiganca, Hulbocica, Ciocana 1 şi Ciocana 2. Acestea, în timpul
inundaţiilor, pot ocupa un teren de cca. 1% prin inundaţii. Acest lucru este datorat mai multor
factori precum: înmlăştinirea albiei cursului de apă, înclinaţia transversal a luncii, inundarea
sectoarelor luncii oraşului de viiturile tranzit, precipitaţiile torenţiale, soluţiile de proiectare
nereuşite, reţeaua de drumuri şi străzi existentă, starea deplorabilă a albiei, lipsa sau starea
tehnică nesatisfăcătoare a instalaţiilor hidrotehnice şi construcţiilor de protecţie împotriva
viiturilor, lipsa serviciilor de exploatare a obiectelor de gospodăria apelor. Adâncimile de până la
5 m a stratului de apă freatică sunt răspândite în luncile râului Bâc şi Durleşti, adică în zonele
mai joase ale oraşului. În unele cazuri, acestea ies la suprafaţă şi formează atât izvoare, cât şi
sectoare mlăştinoase. În regiunile cu pantă abrupt ale văilor râurilor şi vâlcelelor, precum şi pe
terasele joase, aceste ape freatice sunt stratificate de la 5-10 m. Însă, în unele sectoare mai înalte
ale oraşului se întâlnesc zone separate cu stratificarea nivelului apelor freatice mai puţin de 4 m.
Aceste râuri au determinat dezvoltarea unor zone de odihnă prin amenajarea unor
rezervoare şi a unor locuri de recreere şi agrement. Încă din anii '50, în sud-vestul oraşului a fost
amenajat Lacul Comsomolului, care azi poartă denumirea de Valea Morilor. Au fost construite şi
cascade mici în lacurile unor parcuri, precum cele din cartierele Botanica şi Râşcani.
2.4 Potenţialul turistic al componentelor învelişului biogeografic
Teritoriul Chişinăului şi al periferiilor este împărţit în 2 zone: cea de vest şi de sud care
aparţin zonei Colinei Codrilor, care este caracterizată prin cumpene înguste de apă şi pante de
teren ce alunecă şi zona de est şi de nord ce se învecinează cu Câmpia Nistrului. În aceste zone
se întâlcnesc 27 specii de mamifere şi 75 specii de păsări şi 14 specii de reptile ( Enciclopedie –
Chişinău, edit. MUSEUM, 1997, pag.13).
Dintre mamiferele mai des întâlnite sunt aricii, cârtiţele, veveriţele, liliecii, nevăstuicele,
jderii etc. Din păsările existente,majoritatea sunt migratoare, dintre care doar 53 de specii îşi fac
cuib. În ultimii ani se cunoaşte o creştere a numărului de porumbei de pădure, lăstuni, grauri,
vrăbii. În ce priveşte diversitatea amfibienilor şi a reptilelor, acestea se prezintă într-un număr
scăzut. Dintre reptile putem menţiona broaştele ţestoase, şopârle, şerpi, broşte de râu etc.
Diversitatea peştilor poate fi observată în lacul Valea Morilor din Chişinău, care se prezintă sub
un număr de circa 20 specii, printre care băbuşca, bibanul, carasul, crapul, soreanul, roşioara etc.
Prin această analiză a învelişului biogeografic, conchidem faptul că oraşul Chişinău nu
dispune de resursele necesare pentru o dezvoltare mai largă a turismului, dar se poate practica
turismul de odihnă, pescuitul, vânătoarea etc.
CAPITOLUL III.
CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ
3.1 Etimologie
Denumirea oraşului Chişinău devine un element cercetat de către oamenii de ştiinţă începând cu
anul 1818, odată cu ridicarea localităţii la rang de centru al regiunii ce a fost anexată de către
Imperiul Rus. Această localitate aflându-se în centrul Moldovei de Est. Mulţi oameni de ştiinţă,
atât naţionali, cât şi internaţionali s-au dat cu părerea în privinţa numelui. Se presupune că una
din teoriile apariţiei acestuia este dată de numele sursei de apă care alimenta localitatea ce se afla
încă din sec. XV pe malul drept al râului Bâc. Acesta fiind reprezentat de un izvor puternic.
Alte ipoteze sunt date de către marele istoric B.P.Haşdeu, istoricul basarabean A. Boldur,
lingvistul N.Raievschi, cercetătorul Iorgu Iordan etc. Istoricul B.P.Haşdeu a presupus că numele
de Chişinău ar fi provenit de la termenul “Chişinău” (cheşene), ceea ce înseamnă cavou,
mausoleu, cupolă şi că ar fi apărut pe locul unei “selişti tătăreşti”. O altă teorie despre apariţia
etimologia oraşului este dată de către istoricul basarabean A.Boldur, care vine cu mai multe
ipoteze şi anume:
- ar fi fost de provenienţă cumană: “cheşen” — capelă, mănăstire, plus
tătărescul “aul” — cătun, selişte, îngrăditură;
- că ar fi provenit din sintagma “câşla nouă”
- în ungurescul “Kisieno” — Ioan cel Mic.
Cu o altă ipoteză ne vine lingvistul N.Raievschi, care consideră că toponimul ar fi de
origine turanică. O importanţă mare trebuie acordată şi ultimului cercetător din cei menţionaţi,
ipoteza lui Iorgu Iordan presupunând că numele orașului ar fi venit din turcă sau maghiară,
însemnând Kis + Jenö (micul + izvor) pronunțat în limba română ca Chișienă. Această denumire
s-ar fi tras de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei i-ar fi stabilit aici în drumul tătarilor,
care au stăpânit ținutul între 1224 și 1359. Aceasta este una din ipotezele care a fost susţinută de
o mare parte de cercetători precum Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol
Eremia etc. În această privinţă se dau cu părerea şi autorităţile sovietice, care vin cu o ipoteză
nouă şi anume a provenienţei denumirii de la cuvântul român Nouă şi de la cuvântul tătar Kîşla,
îmbinând aceste două cuvinte, vom obţine denumirea de Cîşla – Nouă.
3.2. Târgul moldovenesc
Primele menţiuni despre oraşul Chişinău apar din 1436, atunci când se prezintă sub formă de târg
specificat cu o hală de piatră. Această aşezare este grupată în preajma parohiilor Naşterea
Fecioarei – biserica sub denumirea de Mazarache în prezent şi Sfinții Împărați Constantin și
Elena. Încă de pe timpul lui Alexandru cel Mare, se remarcă o aşezare pe malul drept al Bâcului,
moşia sub numele Visterniceni. Această localitatea avea hotar comun cu moşia Chişinăului. În
1772, Constantin Râşcanu, reprezentant al familiei Rîşcanu devine posesorul părţii de sud – est a
moşiei Visterniceni. Această personalitate,însă rămâne o enigmă, datorită faptului că în lucrarea
Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, acesta nu este inclus în lista boierilor. Însă, ce ne
face să credem că acesta a existat este faptul că în 1800, fiul său, Dumitru era stalon, adică, de
rang boieresc şi stăpânea jumătate din Visterniceni, împreună cu alte moşii Chiţcani, Bubuieci,
Poşta Veche, care actualmente sunt cuprinse în hotarele Chişinăului.
Stolnicul Constantin Râşcanu este şi ctitorul bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pe
pereţii căruia era inscripţionat: această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele
robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, în anul 1777". Acest târg s-a devoltat
pe malul râului Bâc, numărând o populaţie de circa 5000 locuitori până în 1812, având şi un
număr de şapte parohii .
3.3. Orașul rusesc (1436 – 1812)
Acest târg începe să se dezvolte ca oraş odată cu stăpânirea rusească, adică, din anul 1812.
Astfel, oraşul este ales ca principală localitate a Moldovei, devenind capitala acesteia, însă, sub
un alt nume - Кишинёв (Kișiniov). Suferă o shimbare şi gubernia, care este denumită acum
Basarabia. Provenienţa acestei denumiri venind de la vechea regiune anexată de turci între anii
1484 şi 1538, care este denumită Bucak (Bugeac).
Oraşul nou începe să se contruiască începând cu anul 1834. Acesta fiind ridicat deasupra fostului
târg moldovenesc aflat pe malul râului Bâc. Străzile sunt realizate în unghi drept. La arhitectura
acestuia au participat arhitecţi de vază, cel mai important dintre aceştia fiiind arhitectul
A.Bernardazzi, care îşi începe activitatea în oraş de la a doua jumătate a secolului XIX. Din
punct de vedere economic, începând cu sec. XIX, se dezvoltă ca un centru producător de cereale,
care sunt transportate pe cale feroviară, terminată în 1871, către Odesa şi tot în acest an este
deschisă circulaţia trenurilor pe linia Chişinău – Tiraspol, care circulă cu o viteză relativ mică,
însă are o importanţă majoră în efectuarea lucrărilor de amenajare a oraşului.
Odată cu confirmarea lui Alexandru Bernardazzi în postul de architect principal al
oraşului, oraşul se transformă într-un adevărat centru urban. Blocurile de locuit, instituţiile
publice capătă un aspect modern. Sunt amenajate străzi, pieţe, parcuri noi, se instalează felinare
cu gaz lampant. Tot de el a fost contruit Turnul cu Apă pentru aprovizionarea oraşului cu apă, a
recontruit clădiri mai vechi, a proiectat Grădina Publică unde au fost amenajate grote pitoreşti şi
havuzuri fiind instalate şi bănci.
Completări prin acţiuni de modernizare a oraşului au fost făcute şi de un alt architect,
A.Şciusev. Sunt înălţate o serie de opere impunătoare prin frumuseţe şi stil, fiecarui obiectiv îi
atribuie şi un spaţiu de ocrotire.
În această perioadă oraşul dispunea deja de 5 grădini publice, 12 pieţe, sute de blocuri şi
străzi. Cea mai mare parte a populaţiei oraşului este ocupată de populaţie străină ca ruşi,
ucraineni, germani, evrei, care se stabilesc aici. În 1898, populaţia autohtonă de origine româno-
moldoveni constituie doar 14 % din populaţia totală a oraşului.
3.3.Oraşul după 1918
3.3.1. Oraşul între 1918 şi 1940
În 1918, după ce Sfatul Țării votează unirea cu România, Chișinăul devine centrul de reședință
județeană Lăpușna și pentru prima oară în epoca modernă, începe să se dezvolte în mediul său
firesc românesc. La recensământul din 1930 au fost atestați 117.016 locuitori, dintre care un
număr mai mic fiind atribuit populaţiei masculine - 57.981 și mai mare, celei feminine cu 59.035
(http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/lapusna/index.html).
Chişinăul devine unul din cele mai mari oraşe ale României, după Bucureşti şi obţine statutul de
municipiu. Aici, o mare importanţă o joacă gara, care devine una din cele mai importante din ţară.
Principalul itinerar al acestei gări fiind Bucureşti – Iaşi – Chişinău (Kiev, Moscova). Un nou
element cu rol primordial în dezvoltarea oraşului este înfiinţarea primei rute aeriene în anul 1927.
În mod simbolic, această rută a fost repetată în 1991 de o companie de turism condusă de
deputatul municipiului, Alexandru Saviţki, participând şi personalităţile de vază ale municipiului:
scriitori, jurnalişti etc. Aeroportul de pasageri din capitală s-a deschis după câţiva ani de la
realizarea primei rute având ca itinerarii Bucureşti – Galaţi – Chişinău şi Cernăuţi – Iaşi –
Chişinău – Cetatea Albă.
Oraşul îşi recapătă treptat aspecul românesc,fiind modificate şi numele unor străzi, care la acel
moment „lăsau impresia unei localități siberiene”. Schimbarea îşi are începutul odată cu
redenumirea sectoarelor capitalei, apoi și schimbarea denumirilor de străzi, într-un specific mai
local, moldovenesc. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel
Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific
comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar realizân și
monumente în stil tradițional rusesc.
Tot în acest timp sunt deschise un şir de instituţii de stat, cultural, şcoli, licee, tipografii,
biblioteci, grădiniţe de copii, teatre. Devenind un centru notabil, include o mare varitate de case
de cultură, biblioteci, muzee, teatre, societăţi sportive şi de vânătoare ce denotă specificul culturii
româneşti dintre care putem enumera centre culturale ca: Biblioteca Universităţii Populare,
Biblioteca Centrală, Biblioteca Clubului Jokey, numeroase biblioteci particulare, Muzeul
Naţional de istorie a Naturiial, Muzeul istorico - arheologic bisericesc, Biblioteca Municipala (cu
cea mai mare colecţie de volume în număr de peste 100.000),Teatrul Naţional, cinematografele
Odeon, Colosseum, Expres, societăţi sportive, societăţi de vânatoare etc. Între ani 1918-1940 la
Chişinău au fost realizate monumente dedicate trecutului românesc, dintre acestea menţionăm:
Lupoaica – în curtea palatului Sfatul Ţării,copie după sculptura de la Roma; monumental lui
Ştefan cel Mare realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală; monumental lui Alexandru Donici
– sculptor, Alexandru Plămădeală etc.
După 1918 se deschid şi o varietate de şcoli (şcoli, licee, gimnazii), facultăţi superioare
(facultăţi şi conservatoare), dar şi preuniversitare.
Din 1927 se deschid şi primele semnale, dar şi emisiuni , în urma cărora vor apare şi staţii radio,
atât în limba română, cât şi în rusă. Acestea fiind distruse după cel de-al doilea război mondial.
Odată cu înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români din Basarabia, se întemeiază şi primele reviste
cu caracter instrustiv-educativ, cultural-literare, istorice, religioase, dintre care menţionăm:
Arhivele Basarabiei, Şcoala şi viaţa, Gayeta Basarabiei, Sfatul Ţării, Luminătorul etc.
În ce priveşte starea sănătăţii, şi aceasta cunoaşte progrese odată cu înfiinţarea unor spitale. Se
remarcă spitale, sanatorii, maternităţi, societăţi de beneficiere, dintre care putem menţiona:
Spitalul evreesc, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sănatătea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”,
Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf) etc.
Toate modificările ce au avut loc în această perioadă, au imprimat oraşului un aspect de oraş
european şi românesc în special.
3.3.2 Oraşul între 1940 şi 1991
După pactul Libentrop-Molotov din 1939, în perioada imediat următoare, harta Europei a
fost realizată după regimul totalitar din Uniunea Sovietică şi cel fascist din Germania. Prin
desfăşurarea unor înţelegeri secrete, Basarabia este din nou anexată de către U.R.S.S. Astfel, în
această perioadă au loc deportări, nimiciri a populaţiei intelectuale, întreprinzătorilor , a clasei
politice etc.
În timpul celui de al doilea război mondial, Chişinăul a suferit mari pierderi, prin
distrugerea uzinelor, a clădiri publice, instituţiilor de cultură şi ecleziastice. Au fost distruse
aproape total clădiri precum gara, Primăria oraşului, Catedrala, case ale nobilimii locale şi cele
particulare, multe cartiere, şcoli, reţeaua de telefoane şi telegraf etc. Pentru reconstruirea
oraşului, sovieticii au adus în oraş populaţii ruse, ucrainene, datorită depopulării acestuia în urma
deportărilor. În mare parte oraşul îşi schimbă aspectul etnic, astfel Chişinăul devine foarte pestriţ
din punct de vedere etnic. Sunt transferate din fosta capitală a U.R.S.S.-ului, Tiraspol, instituţii
cultural precum Teatrul de Stat, formaţiuni de muzică instrumental, muyee, radioul republican,
reviste etc.
În anii următori, Chişinăul încearcă să-şi revină după distrugerile provocate de război,
prin creştere accelerată în toate domeniile: pe plan cultural, industrial – prin deschiderea unor noi
întreprinderi, se deschid instituţii de învăţământ, şcoli, grădiniţe etc. În aproximativ toate
instituţiile de învăţământ predarea se executa în limba rusă. Acest oraş timp de 20 de ani
reprezentând un oraş închis, care nu putea fi vizitat de turişti străini. Abia prin anii '60 - '70,
acesta îşi lărgeşte hotarele, se contruiesc noi instituţii de stat şi cartiere, se înlocuiesc tramvaiele
cu troleibuze şi autobuze noi, dezvoltându-se şi transportul feroviar împreună cu cel aerian.
Pentru instituţiile de stat, în capitală s-au construit edificii impunătoare, care în prezent
sunt utilizate pentru instituţiile de stat şi de cultură. Dintre acestea se numără Casa Guvernului,
sediul Parlamentului, al Preşidenţiei, Palatul Naţional,. Sunt deschise teatre ca Luceafărul,
Teatrul de Operă şi Balet, noi hoteluri: Naţional, Codru.
În anii '80 - '90, oraşul devine arena unor manifestaţii antisovietice, anticomuniste
realizate întru apărarea demnităţii şi culturii naţionale: revenirea la valorile cultural naţionale, la
recunoaşterea unităţii lingvistice moldo-române, pentru revenirea la alfabetul latin, pentru
egalarea în drepturi a populaţiei autohtone cu cea rusească etc. După un şir de evenimente,
Imperiu Sovietic se prăbuşeşte.
3.4 Oraşul după independenţă
Republica Modova îşi proclamă independenţă de stat pe 27 august 1991. În această perioada
Chişinăul se confruntă cu multe modificări de ordin politic, economic, cultural. Acesta devine
centrul vieţii politice, aconomice, culturale, unde apar numeroase întreprinderi, consulate şi
ambasade, sedii ale unor partide, ziare şi reviste etc. Aici au loc reuniuni, conferinţe, sesiuni,
congrese ştiinţifice mondiale, se deschid expoziţii şi târguri.
CAPITOLUL IV.
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC
4.1 Potenţialul turistic cultural istoric
Pe parcursul anilor, oraşul Chişinău n-a avut posibilitatea de a se dezvolta pe plan cultural,
datorită aflării acestuia sub stăpânirea rusă. Un alt element ce n-a permis evoluţia oraşului fiind
şi lipsa unui focar cultural românesc de o intensitate mai mare. Din perioada în care Chişinăul se
afla sub dominaţia rusească, se poate considera un element pozitiv, activitatea tipografică. Prima
tipografie apare aici în anul 1814, numită şi Tipografia Eparhială, fiind şi singura din Basarabia
la acel moment. Aceasta a avut rolul de susţinere a continuităţii culturale din toată Basarabia. O
tipografie particulară a oraşului apare în 1843, în momentul de faţă acestea fiind în jur de 20.
Un alt element ce a avut rolul de păstrare, susţinere şi dezvoltare a culturii este deschiderea
primei biblioteci în capitală în anul 1880, dar care n-a beneficiat de mulţi cititori în primele
decenii. Aceasta, acum dispune de circa 100000 de exemplare şi având un număr mare de
abonaţi. O altă bibliotecă este înfiinţată de Directoratul General de Instrucţie, care oferă
dublicate din biblioteca Universităţii oraşului Iaşi.
Chişinăul, până în anii 1820 n-a avut nici un teatru. Odată cu acesta, încep să se organizeze
reprezentaţii teatrale de către amatori în casele boierilor. Mai târziu, au existat localuri speciale
în oraş pentru astfel de reprezentaţii, fiind vizitate şi de actori ruşi, ucraineni, nemţi, italieni.
Oraşul, nu avea o trupă teatrală a sa, ci trupe venite din centrele ruseşti şi româneşti. Abia la
începutul secolului XX se construieşte primul teatru al nobilimii, iar după Unire se încearcă
realizarea unei trupe permanente. Lucru realizabil datorită Ministerului Culturii şi al Artelor care
organizează un concurs, reuşindu-le să înfiinţeze un teatru destul de bun, acesta devenind ulterior
Teatrul Naţional al Chişinăului. La acest moment, oraşul are şi două muzee:
- Muzeul Naţional, întemeiat de Zemstvă, care cuprinde şi o secţie de ştiinţe naturale. Pe
lângă aceasta, mai există două secţii, secţia de Geologie şi cea de Agrogeologie.
- Muzeul de Arheologie Bisericească, care aparţine de Societate Arheologică
Bisericească. Deţine colecţii preţioase de cărţi vechi, icoane şi obiecte foarte importante
pentru istoria artei moldoveneşti.
În ceea ce priveşte cultul religios, la începutul sec. XX, Chişinăul deţinea deja 2 catedrale, 18
capele şi biserici precum biserica romano-catolică, biserica armeano-gregoriană, biserica
luterană, biserica militară şi o biserică de rit ortodox rus.
După independenţă, Chişinăul cunoaşte o evoluare amplă din punct de vedere cultural. Încep să
funcţioneze instituţii culturale dintre care un rol premordial o joacă Casa Scoalelor şi a Culturii
Poporului în componenţa căreia intră cămine culturale, ansambluri muzicale, biblioteci etc. Se
deschid noi muzee, universităţi, centre de cultură,cinematografe, biblioteci, la fel şi primele
posturi de radio, apar primele spitale de stat şi sunt schimbate denumirile străzilor din timpul
sovietic. Încep să se organizeze diverse spectacole şi festivaluri precum ”Invită Maria Bieşu”, a
cărei prime ediţii a avut loc în 1990, unde vin şi interpreţi străini din România, Rusia, Bulgaria,
Italia, Franţa etc., şi alte festivaluri cu valoare naţională: ”Ziua Oraşului”, ”Ziua Vinului”, de
importanţă naţională.
4.1.1. Mănăstiri şi biserici
Biserica apostolică armenească Sf. Maica Donului (str. Piaţa Veche 8). Această biserică
se află la sud-est de centrul istoric al oraşului pe Bulevardul Renaşterii – denumire dată recent
vechii pieţi. În momentul de faţă, reprezintă ca un edificiu izolat de mulţimea clădirilor ce o
înconjoară, rămânând ca o insulă a timpurilor vechi. Aceasta se presupune că ar fi fost zidită pe
locul unde se afla o biserică moldovenească din sec. XVIII în timpul invaziilor ruso-turceşti.
Populaţia armeană care se afla temporar aici, nu construia locuinţe şi biserici, ci intra în posesia
unor clădiri construite deja, pe care le reconstruia în stilul specific armenesc. Se presupune că
astfel ar fi fost şi în cazul bisericii armeneşti, care prezintă elemente de arhitectură armenească şi
moldovenească îmbinate cu elemente de arhitectură clasică. A moştenit de la stilul moldovenesc
planul alungit, de tip navă care este rotunjit la est de altar printr-o absidă a acestuia, iar în vest
aflându-se turnul-clopotniţă. Ca elemente adăugate în timpul posesiei armeneşti sunt: lipsa
peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos – element caracteristic ortodoxismului de vest,
impropriu stilului armenesc.
Prima informaţie despre această biserică a fost găsită pe o placă de piatră, dispărută în
timpul de faţă, pe care scria hramul acesteia, de cine a fost construită (de baronul Oganes, fiul lui
Akopgian şi a copiilor săi în memoria părinţilor) şi în ce an (în 1803). Se presupunea că atunci ar
fi fost contruită biserica moldovenească care avea ca elemente turnul-clopotniţă, bolţile
interioare şi alipirea încăperii de la nord, unde erau botezaţi pruncii. Tot aici se afla săpat în
peretele de nord într-o nişă o albie cenuşie de marmură – element armenesc, care era dotat şi cu
dispozitiv de evacuare a apei folosite.
În 1805, această biserică este din nou în contrucţie, informaţia căreia se afla pe o placă de
marmură din interiorul lăcaşului. Lucrările bisericii au fost realizate de meşterul din Iaşi,
Vardanean. Construieşte aici pridvorul de sud, contrafortul peretelui de nord şi boltirea
pridvorului clopotniţei. Aici este îngropat şi dragomanul Porţii Otomane, Manuk – bei, care a
participat la încheierea păcii de la Bucureşti în 1812, după care aici au fost îngropate şi fiicele
sale, Mariam şi Gaiane.
În 1885 au loc noi restaurări ale bisericii, cheltuielile căreia sunt suportate de Oganes
Manuk-bei, fiul dragomanului. Pereţii sunt înălţaţi cu 65 cm, se evidenţiază şi noua arcatură care
se aseamănă ocniţelor medievale, amplasate sub cornişa cu profiluri clasice. Au fost demolate
bolţile vechi şi înlocuite cu altele noi – bolta cilindrică care era susţinută de arce dublouri era
străpunsă prin mici cupole sferice susţinute prin arce dublouri străpunse în fiecare travee. Aceste
suprafeţe erau acoperite cu fresce. A fost ridicată şi clopotniţa a cărui ultim nivel era împodobit
cu elemente din clasicismul francez. Tot atunci se adaugă şi elemente specifice Armeniei
istorice, precum acoperişul de formă piramidală ascuţită, asemănătoare unor mici turle care
veneau deasupra altarului şi pridvorului de sud. Însă, cel mai important element cu specific
oriental era adus de loggie, asemănător unui foişor alipit pridvorului de sud, ce era construit
deasupra mormintelor familiei Manuk-bei. Autorul construcţiei cu specific arabo-musulman şi
soluţie planimetrică armenească a fost considerat A.Bernardazzi. Un alt element introdus în
timpul reconstrucţiei a fost crucile sculptate, întâlnite des în sculptura armenească, ce poartă
numele de hacikar.
Interiorul bisericii din prezent se deosebeşte celui de dinainte. O caracteristică importantă
cu specific armenesc este altarul din piatră, care se păstrează şi azi.
Biserica Armenească este cea mai veche biserică din oraş, cu un sti predominant
medieval românesc, fiind unic prin caracteristicile sale. Creştinii ortodocşi de aici îşi fac semnul
Crucii cu două degete, iar slujba durează ceva mai mult, 5-6 ore, de unde şi rezultă faptul că
aceşti creştini nu sunt de rit ortodox tradiţional.
Biserica Buna Vestire (str. Buna Vestire 10). Acest lăcaş a fost construit pe locul unui
mai vechi, ce era înconjurat de gard din piatră, care împreună cu biserica, a fost dărâmat de turci
la mijlocul sec. XVIII. După care, a fost transformată în bibliotecă , ulterior devenind o şcoală
bisericească. Din 1910, interiorul acesteia a fost reparat pe banii enoriaşilor, o altă reparaţie se
realizeză în 1913 la care participă şi arhitectul eparhial. O reparaţie mai importantă fiind realizată
în 1942, în care se cheltuie 88,3% din întregul imobil evaluat atunci. A fost închisă în timpul
celui de-al 2-lea război mondial, după care este transformată într-un depozit pentru păstrarea
exponatelor muzeale.
Planul acesteia este unul dreptunghiular, care se divide în trei secţiuni, cu clopotniţă
deasupra. Este decorată excesiv cu deschizături înrămate, cornişă cu frize şi denticul.
Biserica Duminica Tuturor Sfinţilor (str. A. Mateevici). Este amplasată alături de
cimitirul fostului sat Munceşti, fiind un monument de însemnătate naţională. Ea devine centrul
compoziţional pentru realizarea noilor orientări ale aleilor cimintirului. Aspectul bisericii este
unul circular, la care se adaugă o cupolă căreia i se alipeşte spre vest o clopotniţă cu ajutorul unei
încăperi mai joase. Cea mai veche parte a construcţiei este cea cilindrică, care iniţial reprezenta
capela cimitirului. Aceasta a fost realizată în 1818, a cărui plan a fost aprobat de Gavriil
Bănulescu-Bodoni, ctitorii bisericii fiind Elena Matasariţa. Monumentul este finisat în anul 1930.
Biserica cu hramul Sf. Nicolae avea planul cupolei de tipul structural al rotondei, tipic
construcţiilor sec. XVIII-XIX. Edificiu cilindric, în jurul căreia erau coloanele dorice sub
antamblasmentul masiv, este acoperit cu o cupolă sferică, deasupra căreia se afla tamburul înalt.
Odată ce a fost transformată în parohie,biserica devenise mică, astfel că a fost nevoie de rezidirea
ei. În 1863 spaţiul din exterior cu coloane a fost inclus în interior, zidind intervalele dintre ele, iar
peretele din interior era străpuns de arcade. Lumina ce venea din ferestrele tamburului, luminau
spaţiul mare central în jurul căruia se afla deambulatoriul. O altă restaurare se realizează în 1880,
unde se alipeşte clopotniţa, în faţa intrării.
Aspectul bisericii este unul rusesc, cu o arhitectură eclectică şi un stil clasicist,
asemănător tipurilor de edificii înălţate în sud-estul Rusiei.
Catedrala Înălţarea Domnului (str. Gr. Ureche 58). Acest monument este de importanţă
naţională. Are o poziţie oblică faţă de stradă, păstrând orientarea canonică a amplasării absidei
către est. Catedrala recentă a fost recontruită pe locul unde a existat o biserică încă din 1807,
ridicată de populaţia bulgară, însă, datorită faptului că acest lăcaş devenise neâncăpător, în anul
1813 s-a intenţionat construcţia altei biserici, obţinând permisiunea în 1814. Aceasta devine
catedrală în 1815, fiind unica biserică bulgară din Chişinău, dar suportă un incediu după care
necesită o nouă reconstrucţie, fiind refăcută în totalitate între anii 1827-1830 în stil baroc
evidenţiat cel mai mult prin realizarea artistică a interiorului, păstrându-şi hramul Sf. Gheorghe.
Biserica este în plan alungit care se lărgeşte spre partea centrală, fiind încununată cu o turlă, turn-
clopotniţă alipit în faţa intrării şi la est cu absida circulară a altarului. Este boltită cu calote
sferice. Construcţia este susţinută de pilaştri care sunt decoraţi cu o cornişă proeminentă, ce
formează două travee care sunt pe acelaşi plan cu naosul. Pictura murală a interiorului dă
senzaţia de unicitate ( realizată de P.Piskariov), acoperind toate suprafeţele acesteia. Stilul baroc
este identificat prin anumite elemente şi la exteriorul monumentului, remarcându-se trei porticuri
elegante, detaliile profilului frânt al acoperişului turlelor semicirculare, fiind destinate amplasării
sculpturilor de origine stilului. Poarta de intrare a catedralei a fost mutată odată cu demolarea
clădirilor din preajma edificiului şi a fost construit gard din piatră cu grilaj turnat din metal.
Biserica Naşterea Maicii Domnului (str. Mazarache), este aşezată pe teritoriul oraşului vechi.
Este un monument de însemnătate naţională, una din cele mai vechi lăcaşe din oraşul Chişinău şi
unul din cele mai vechi din republică. Se presupune că a fost edificată din perioada 1739-1752,
ctitorul căreia considerându-se pârcălabul Vasile Mazarache. În jurul ei erau aşezate pietre
funerare care în perioada interbelică pe una din ele se păstra inscripţia Mihalache Mazarache,
ceea ce ne duce cu gândul la faptul că biserica este o ctitorie boierească.
Biserica este alcătuită dintr-un naos alungit şi două abside laterale semicirculare care sunt
despărţite de absida altarului semicircular de est prin arcuri dublouri şi pronaosul pătrat la vest.
Boltirea interioară este efectuată prin calote sferice pe pandativi, susţinute de arcuri pe console în
naos şi stâlpi angajaţi de colţ în pronaos. Abisidele sunt acoperite cu semicalote sferice.
(Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag.83).
La primul nivel se află un pridvor acoperit de o calotă sferică , la cel de-al doilea nivel se află
camera clopotelor ce avea deschizături largi în arc.
În 1838 se contruiesc conforţi pentru suţinerea pereţilor absidei. Peste puţin timp, la următoarea
reparaţie a acesteia, se adaugă şi un pridvor. În 1856 sunt schimbate catapeteasma şi podelele. În
1914 se măresc ferestrele de la turnul-clopotniţă şi se înoiesc icoanele.
În prezent biserica este cedată comunităţii creştine de rit vechi rus ortodox cu hramul
Acoperământul Maicii Domnului. În ograda bisericii se află şi casa preotului, iar în interiorul
bisericii se află obiecte rituale de origine rusă.
Catedrala Romano – Catolică Providenţă Divină (str. Dosoftei 85). Este un monument
de importanţă naţională ridicată în anul 1840 de către romano-catolicii din Chişinău, care în
majoritate fiind polonezi, pe banii oferiţi de ţarul Nikolai I. În 1963 monumentul a fost desfiinţat.
În arhitectura catedralei se resimte influenţa arhitecturii Renaşterii italiene, realizată în spiritul
unui neoclasicism tardiv.
Construcţia avea planul dreptunghiular, cu o absidă semicircular şi faţadă armată de două turnuti-
clopotniţă. Interiorul este realizat în stil ionic, cu 2 rânduri de coloane şi altar din marmură albă.
Orga şi corul se afla deasupra uşii de la intrare.
De la inaugurare până la 1848 parohia a aparţinut de Dieceza de Kameneţ-Podolski, până la 1918
– de cea de Tiraspol, iar mai apoi de Dieceza de Iaşi (Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie,
Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag.84).
Curtea bisericii era una largă ce adăpostea clădirea bisericii, casa parohială, şcoala,
terenul de sport, grădina etc. Însă odată cu anul 1963, autorităţile locale interzic activităţile
religioase pe teritoriu, astfel sunt distruse casa parohială şi alte contrucţii auxiliare. Abia în anii
'80, creştinii-catolici reuşesc să-şi recapete lăcaşul în care se susţin activităţi confesionale
importante.
Biserica Sf. Teodora De La Sihla (str. A.Puşkin 20a). Aceasta a fost Capelă a gimnaziului
pentru fete fondată de Zemstva basarabeană, care este construită în 1895. Monumentul îl are ca
arhitect pe A.I.Bernardazzi, iar ca ctitori – Teodor Krupenski şi Eufrosinia Veazemskaia. Stilul
construcţiei este de origine otomană şi rusă din sec. XVII în combinaţie cu noul stil. A fost
închisă în perioada sovietică. Aceasta n-a putut fi mult timp utilizată de biserică datorită unui caz
tragic din interiorul altarului. Astfel, Conducerea acestui gimnaziu a construit o nouă capelă cu
hramul Sf. Nicolae. În anul 1992 capela veche a fost sfinţită şi tot atunci primeşte hramul Sf.
Mucenic Teodor Tiron. Aceasta din urmă devine Capela Liceului de Fete, iar Capela nouă – sală
de festivităţi.
Lăcaşul sfânt a fost desfiinţat în 1944, fiind folosit ca Muzeu al Ateismului Ştiinţific. După
desfiinţarea lui în 1991, Mitropolia Basarabiei îl redeschide.
Pe peretele exterior din nordul construcţiei se află basorelieful lui A.I.Bernardazii, cu
ocazia omagierii de 150 ani al acestuia.
Biserica Sf. Dumitru (str. Traian 3). Este un monument de însemnătate naţională. Edificiul a
fost construit în anul 1902, în stil eclectic cu elemente din arhitectura rusă.
Construcţia a fost susţinută financiar de negustorul Dumitru Ciolacu. Această contrucţie şi
clopotniţa a fost realizată din piatră. Aici a existat şi o şcoală pentru studierea gramaticii atât de
fete cât şi de băieţi. În interior se remarcă impresionantele panicadii, în număr de 2. Clopotniţa
era compusă din 5 clopote.
Începând cu 1942, în componenţa parohiei intra clădirea bisericii, cimitirul şi două case
parohiale. În perioada postbelică, mulţi dinte preoţii bisericii au fost exilaţi în lagăre comuniste,
iar în 1963 biserica a fost închisă şi transformată într-un club meşteşugăresc, după care, într-un
ansamblu medical.
În 1900 au fost restituite parohiei o parte din teritoriu. Începe să refacă interiorul, icoanele
deteriorate, se face şi o fântână în curte, se înalţă gardul împrejurul acesteia, casa parohială şi
portalul.
Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe (str. Sf. Gheorghe 4). Este un monument de însemnătate
naţională. Construcţia a fost amplasată în mijlocul unei curţi. Biserica Înălţarea Domnului a fost
construită de către bulgari în 1807, dar spaţiul acesteia s-a ales a fi prea mic pentru toţi enoriaşii
sosiţi de peste Dunăre. Astfel, a fost aprobată construcţia acesteia doar cu hramul Sf. Gheorghe
Biruitorul, însă, datorită neremunerării lucrătorilor de mult timp,aceştia au incetinit lucrul şi mult
timp biserica a rămas nefinisată. Lucrările continuă, dar cu întreruperi, din cauza lipsei banilor,
însă este adusă la capăt într-un final. Monumentul suferă datorită multor cutremure de pământ,
bombardamentului din timpul războiului, însă este restabilită fără adaosuri de elemente noi.
Clădirea are un plan alungit, absidă circulară legată pereţilor laterali sub forma absidelor. Spaţiul
interior este tratat unitar unde naosul şi pronaosul nu mai sunt divizate. Partea centrală a naosului
este ceva mai înaltă datorită turlei circulare, iar pronaosul este boltit cu semicalote laterale
semicirculare. La baza turlei se află două rânduri de arce, care dau impresia de reducere a
diametrului cupolei. Pereţii interiori erau impodobiţi cu pilaştri şi cornişe.
Biserica a fost mulţi ani folosită ca depozit. În acest timp îşi pierde podoabele interioare,
iconostasul şi icoanele. A fost redeschisă în anii '90, devenind un important centru spiritual din
Chişinău.
Biserica Sf. Pantelimmon (str. Vlaicu Pârcălab 44). Acest monument este de însemnătate
naţională. A fost construit în 1891 după proiectul marelui arhitect al acestui oraş, A.Bernardazzi
pe banii donaţi de fraţii Ioan şi Victor Sinadino. Caracterul acesteia ca arhitectură se asemuie
celor din Grecia. La subsolul bisericii se întâlneşte un cavou care era rezeravat pentru familia
Sinadino. Aici lucrează o şcoală parohială din 1898 finanţată de fraţii Ciuflea, construită în stil
neobizantin, cu vitralii colore şi 2 tambure cu cupole. Interiorul acesteia este modelat prin
prezenţa a două culori, unde alternează ceramica şi cărămida, iar exteriorul marcat prin coloane
decorate. La fel ca si în cazul altor lăcaşe, acesta este închis şi transformat în Sală de degustare a
vinurilor şi redeschisă abia în anii '90.
Biserica Sf. Treime (str. Munceşti). Construcţia datează din 1869. Aceasta a fost realizată pe
banii donaţi de enoriaşi, de negustorul Ion Grădinaru şi preotul Ioan Baconschi. Edificiul avea o
şcoală parohială ce datează din 1893 care era dotată cu bibliotecă. Biserica este înconjurată
aproape în totalitate de cimitir, iar în componenţa ei intrau trei case, dintre care două pentru
clerici şi a treia pentru şcoala parohială.
Planul monumentului este unul alungit, compus din naos, absida altarului şi pridvorul cu
clopotniţa spre vest. Ferestrele sunt arcuite, asemănător stilului romanic. Naosul are o boltă care
se sfârşea cu o cupolă formată din 8 faţete, abundent decorate.
Acest lăcaş se consideră unul din puţinele care nu au fost închise în anii '60, funcţionând
continuu.
Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (str. Circului 6). Această biserică de cimitir se află
pe un vârf de deal din apropierea râului Bâc, construită în anul 1777, fiind biserica satului
Râşcani de atunci. Hramul bisericii era Învierea Domnului, iar din 1834 biserica poartă actualul
hram în memoria ctitorului Constantin Râşcanu.
Planul bisericii este compus dintr-un naos mult lărgit specific mediului rural din sec. XVII-
XVIII, absida altarului semicirculară şi pronaos pătrat, deasupra aflându-se clopotniţa.
În interior se simte influenţa curentului clasicist prin prezenţa rotondei acoperită de o calotă
sferică. Clădirea este decorată cu elemente clasiciste.
În prezent, toate mormintele au fost reânhumate în cimitirul Doina, iar altele, ca ale familiilor
nobiliare Râşcanu şi Donici, au fost mutate în curtea bisericii. A fost părăsită pentru 3 decenii,
însă, după această perioadă, urmează una de reconstruire prin adăugarea unui iconostas din lemn,
a zidului de piatră, alipirea unui pridvor nou şi schimbarea acoperişului, care capătă un aspect
malefic.
Ansamblul Catedralei Naşerea Domnului, Porţile Sfinte, Clopotniţa şi Scuarul
(Piaţa Marii Adunări Naţionale nr.2).
Catedrala a fost iniţiată de către Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821). Localizarea
construcţiei este prezentă în planul urbanistic din 1817, proiectul fiind realizat în timpul
episcopului Dumitru Sulima (1821-1844). Biserica şi clopotniţa în patru niveluri a fost proiectate
de arhitectul Abraam Melnikov, iar Porţile Sfinte – de arhitectul Luca Zauşkevici.
Catedrala. Aceasta şi clopotniţa au fost ridicate în 1836 timp de un an, după proiectul
comandat de către guvernatorul M.S.Voronţov şi profesorul Academiei de arte Plastice,
A.Melnikov în 1826. Realizarea acestui proiect a întâlnit dificultăţi datorită apei freatice aflate
aproape de suprafaţă, dar, pentru combaterea acestei probleme, s-a hotărât consolidarea bazei din
adâncime, renunţând la criptă. Catedrala este în stil empire, planul fiind în cruce greacă ce se
înscrie în pătrat, pe fiecare latură din exterior având ataşat câte un portic alcătuit din şase coloane
dorice. Peste tamburul cilindric susţinut de patru piloni masivi este aşezată cupola. Catedrala are
un altar central cu hramul Naşterea Domnului şi două laterale, cel orintat spre sud poartă hramul
Sf. Aleksandr Nevski iar cel dinspre nord – Sf. Nicolae Făcătorul de minuni. Edificiul a avut de
suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial suportând reconstrucţia unor elemente ca
turla şi cupola, dar cu abateri de la formele iniţiale.
Clopotniţa realizată odată cu catedrala, fiiind la o distanţă de 40 m faţă de aceasta şi
simetrică în raport cu centrul cartierului catedralei. Ea are 4 nivele, ultimul având forma unui
foişor acoperit cu o cupolă. Clopotniţa este aruncată în aer în anul 1962, iar reconstrucţia sa are
loc în anii '90 ai sec.XX., păstrândui planul iniţial.
Porţile Sfinte nu au fost plănuite iniţial, acestea fiind proiectate odată cu necesitatea
adăpostirii clopotului mare care va fi turnat în Ismail din tunurile capturate în războiul ruso-turc.
Stilul empire al acestei clădiri – Porţile Sfinte (Arcul de Triumf ) este specific şi celorlalte două.
Arcul are patru faţade cu lungimi de 10 m fiecare şi patru piloni la partea superioară, unde se află
şi camera pentru marele clopot care are o greutate de 6 400 kg. Odată cu terminare Arcului s-a
terminat cu construcţia ansamblului din centrul oraşului, din apropierea Pieţei Marii Adunări
Naţionale care reprezintă şi cel mai valoros obiectiv turistic al oraşului.
Astăzi, oamenii se bucură de splendoare proiectului, în catedrală ţinându-se slujbe unde poate
participa fiacare creştin, ansamblul fiind înconjurat şi de Parcul Catedralei care-i conferă un
specific aparte.
Catedrala Episcopală Sf. Teodor Tiron (Mănăstirea Ciuflea de azi) (str. Ciuflea nr.1).
Construcţia a fost realizată în anii 1856-1858, al cărui arhitect fiind N.Golikov. Este
ctitorită la dorinţa defunctului Teodor de către fratele său negustorul Anastasie Ciuflea.
Monumentul este edificat în stil ruso-bizantin, cu turle în formă de bulb de ceapă. Nava este
compusă din naos şi pronaos, având nave laterale cu capete rotunjite în semicerc. Axa
longitudinală este alipită la est, prin intermediul unei beme prismatice, de absida altarului,
semicirculară în plan, iar la vest – de clopotniţa alipită prin intermediul unei încăperi auxiliare.
Planul se evidenţiază printr-un număr mare de turle cu dimensiuni diferite, înalte şi luminoase:
masivă deasupra părţii centrale (naos), mai joase, dar luminoase – deasupra altarului şi a părţii
corespunzătoare pronaosului. Deasupra colţurilor navelor laterale se evidenţiază turlele
decorative, forme ce contrastează cu acoperişul piramidal înalt al clopotniţei în două caturi, în
formă de cort cu baza octogonală (Gangal B., Gangal Tatiana, Garconiţă Rita, Nazarov
Al.Nesterov Tamara, Râbalco Eugenia, Starostenco Pt., Centrul istoric al CHIŞINĂULUI la
începutul secolului al XX-lea, Repertoriul monumentelor de arhitectură, Editura ARC 2009,
Chişinău, pag 30-31).
Catedrala a fost inspirată din stilul ecleziastic moscovit prin acele accolade deasupra
uşilor, iar arcaturile-sub cornişe. Biserica a funcţionat ca una parohială, dar în anii '60, când
majoritatea lăcaşurilor erau închise şi desfiinţate parohiile, împreună cu cea a Catedralei
Naşterea Domnului, aceasta devine catedrală, care în prezent este mănăstire.
4.1.2. Muzee şi case memoriale
Oraşul Chişinău cuprinde un număr mare de muzee. Acestea joacă un rol important în
menţinerea culturii româneşti, dar şi o dezvoltare a sa prin diversele colecţii adunate în ultimele
secole. Dintre cele mai importante muzee ale oraşului putem menţiona: Muzeul Naţional de
Istorie, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul de
Istorie a Oraşului Chişinău, Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Muzeul de Pedologie, Muzeul
de Ştiinţe ale Naturii etc.
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie Naturală inaugurat în 1987, este situat în zona
centrală a oraşului. Această clădire aparţinea Liceului Regional din sec. XIX, fiind reconstruită
în anii '80. Suprafaţa totală ocupată este de 12 000 m². Muzeul cuprinde cca. 30 000 exponate,
dintre care doar 3000 sunt expuse. Are câteva direcţii de activitate primordială: cercetarea
ştiinţifică a perioadelor istorice şi a exponatelor referitoare la acest teritoriu, păstrarea vestigiilor
istorice, activitate de popularizare a istoriei prin diverse expoziţii şi conferinţe.
Anual, aici se petrec câte 25-30 expoziţii, având o suprafaţa ezpoziţională de 5000 m².
Acest muzeu este unul dintre cele mai vizitate din Republica Moldova, cu un număr de zeci de
mii vizitatori pe an. Aici se organizează expoziţii, conferinţe, acţiuni culturale etc. Este unicul
din ţară care lansează şi un anuar – Tyragetia, unde sunt publicate materiale de istorie naturală,
arheologie, istorie antică, muzeogeografie.
În faţa muzeului de află statuia Lupoaica, amplasată din 1990, donaţie a „Societăţii
culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni”.
Ca instituţie, muzeul are rolul de a contribui la formarea şi menţinerea conştiinţei
naţionale istorice a poporului român.
Muzeul de Arheologie şi Etnografie al A.Ş.M. (str. Gavriil Bănulescu-Bodoni 35) este
deschis din anul 1986, având la bază expoziţia arheologică din 1958. Reprezintă o subdiviziune a
Institului de Arheologie şi Istorie Veche al A.Ş. a R.M. Din suprafaţa totală a muzeului, doar 10
săli sunt deschise permanent, acestea ocupând 350 m² din totalul muzeului. Colecţia muzeului
conţine cca. 900 mii exponate, dintre care cca. 3000 piese fac parte din secţia arheologică, iar
alte peste 2000 piese, secţiei de etnografie, care conţine colecţii etnografice adunate din toată
Republica, reflectând tradiţiile româneşti şi ale altor etnii din teritoriu, de la sfârşitul sec. XIX şi
începutul sec. XX. Colecţiile conţin costume naţionale, covoare, materiale de artizanat etc.
Exponatele arheologice demonstrează dezvoltarea societăţii umane din paleolitic până în
perioada contemporană în spaţiul dintre Nistru şi Prut:
- Din Epoca paleoliticului s-au păstrat exponate din oase şi silex precum ace, aşchii,
toporaşe etc. Care au fost găsite în grotele din judeţele Edineţ – satul Buzdugani, Floreşti
- satul Ciutuleşti, jud. Soroca – satul Cosăuţi;
- Epoca mezoliticului vine cu elemente noi precum lame mecrotilice găsite în jud. Floreşti
lângă Vărvăreuca şi în jud. Edineţ – s. Brânzeni;
- Epoca neoliticului: ceramică bandliniară, fragmente de săpăligi, vase de lut etc. ;
- Epoca bronzului: unelte din os, piatră, bronz, pietre funerare descoperite lângă satele
Şoldăneşi şi Pârjolteni, dar au fost găsite şi piese ce aparţin perioadei geto-dacă în
cetăţile şi aşezările de la Butuceni, Calfa. (Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie,
Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag. 332).
Aceste colecţii ale muzeului precum exponatele de etnografie şi arheologie reflectă
cultura atât materială cât şi spirituală al poporului român prin acele prosoape, covoare, unelte,
piese ale portului popular etc.
Muzeul Naţional de Arte Plastice ( str. 31 August ) a fost fondat în anul 1939 de către
marele pictor Alexandru Plămădeală, pe locul fostului liceu de fete nr.1 „Principesa Natalia
Dadiani”, a clădirii Hertza, considerată una din cele mai frumoase din oraş şi Cligman de pe bd.
Ştefan cel Mare. Acesta este primul muzeu de arte din ţară. La început, a adăpostit o colecţie de
161 opere de artă, toate al unor reprezentanţi din Basarabia, după care, în 1940 se adaugă opere
ale artiştilor străini aduse din Sankt - Petersburg şi Moscova. Toate exponatele muzeului au fost
arse în 1941.
Muzeul care domină şi până astăză a fost inaugurat în noiembrie 1944, la început având
doar 51 tablouri, 5 sculpturi şi 49 de foi grafice, care au fost aduse de la Moscova.
Din 1945 până în 1988, colecţia acestui muzeu creşte de la 300 opere, până la 31 mii, însă la
momentul de faţă, colecţia numără 33 mii opere, fiind reprezentată de icoane, tipărituri vechi,
creaţii populare, obiecte de cult, artă basarabeană din sec. XIX şi începutul sec. XX, artă
contemporană, rusă, orientală, vest-europeană etc. Odată cu incendierea clădirilor muzeului din
timpul celui de-al doilea Război Mondial, expoziţiile de artă se făceau în Muzeul Naţional de
Istorie.
Colecţiile sunt împărţite pe secţii:
- Arta medievală care înglobează picturi, tapiserii, tipărituri vechi, icoane, obiecte de cult,
creaţii populare;
- Arta plastică din Republica Moldova – lucrări de artă decorativă, pictură, sculptură şi
grafică de manuscris ale sec. XV-XVIII, dar şi opera ale plasticienilor basarabeni precum
Vladimir Okuşko, Alexandru Plămădeală, ale plasticienilor contemporani – Igor Vieru,
Mihai Grecu, Eleonora Romanescu, Aurel David, Emil Childescu etc;
- Artă rusă – picturi ale artiştilor Ivan Aivazovski, Ivan Şişkin, Ilia Repin etc;
- Artă orientală – precum grafica japoneză;
- Artă vest-europeană – pictură, sculptură, grafică, desene, acuarelă ale pictorilor flamanzi,
italieni, francezi, olandezi, germani: Gregorio Vasari, Luca Giordano, Albrecht Dürer,
Pierre Auguste Renoir etc.;
Muzeul organizează atât expoziţii temporare, cât şi permanente, studii în domeniul de istorie a
artei şi întocmesc critici pe baza lucrărilor expuse.
Pentru turiştii amatori de pictură şi în general de artă se pot vizita alte obiective de artă în oraşul
Chişinău, precum:
- Centrul Expoziţional Brâncuşi care aparţine de Uniunea Artiştilor Plastici din Republica
Moldova, unde sunt expuse lucrări atât a membrilor Uniunii, cât şi a studenţilor
Academiei de Arte Plastice, elevilor Colegiului de Artă Plastică „Alexandru
Plămădeală”etc.
- Galeria „L” (str. Vlaicu Pârcălab, 64) şi filiala acesteia (str. Vlaicu Pârcălab, 30) – este o
galerie particulară fondată încă din 1991, unde se execută copii ale unor lucrări de vază
ce se află în marele muzee din toată lumea.
- Galeria „Alexander” (str. G.Bănulescu-Bodoni, 41), reprezentând la fel o galerie
particulară unde se pot admira operele de artă prin tablouri, ceramică, sculptură în lemn,
bronz ale meşterilor populari, suvenire din lemn, piele, goblenuri, tapiserii.
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (str.M. Kogălniceanu ), este fondat în
anul 1889, datorită Expoziţiei Agricole din Basarabia, numindu-se Muzeu Public pe atunci.
Construirea lui a fost susţinută de savantul Ion Casian Surucianu, care avea o colecţie de cca.12
mii monede, dar şi câteva exponate antice precum : vase greceşti şi romane, obiecte de sticlă,
bronz, argin,aur etc.
Din sec. XX a fost construită o clădire exotică, special amenajată pentru acest muzeu,
operă a arhitectului N. Ţâganco de pe str. M.Kogălniceanu, până atunci amuzeul fiind adăpostit
de clădirea Zemstvei Guberniale.
Muzeul conţine un număr mare de exponate, din domeniul geologiei, zoologiei, botanicii,
artei populare şi arheologiei, care sunt repartizate în secţii: Expoziţia secţiei Ştiinţele Naturii care
cuprinde 4 teme: geologia Basarabiei, istoria studierii solului pe teritoriul Basarabiei, plante şi
animale rare şi pe cale de dispariţie de pe teritoriul Republicii Moldova, situaţia ecologică a
teritoriului republicii.
Acest muzeu este cel mai vechi din Republica Moldova, ceea ce demonstrează
contribuţia lui în dezvoltarea majorităţii muzeelor oraşului Chişinău.
Patrimoniul muzeului este constituit din vastele colecţii geologice, zoologice,
paleontologice, arheologice, etnografice. Ca unicate sunt privite scheletul unui Dinoterium
Gigantisimus, tezaurele arheologice Cărbuna, Lărguţa, Doroţcaia etc. Colecţia muzeului este
considerată cea mai valoroasă colecţie din Republică, fiind expusă la expoziţii europene,
americane, africane. Pe baza patrimoniului, prin numeroasele săli de expoziţie şi valoroasa
bibliotecă ştiinţifică au fost elaborate multe lucrări ştiinţifice, o mare parte dintre acestea fiind
publicate în culegerile Buletin Ştiinţific.
În anul 1994 se adaugă o nouă expoziţie care se întinde pe o suprafaţă de 2 mii m², sub
genericul de Natura. Omul. Cultura., unde se descriu etapele de evoluţie a lumii organice,
sinteza creatoare om-natură, situaţia ecologică din ţară şi căile de ameliorare a ei.
Casa lui Hertza, reprezintă actualul Muzeu Naţional de Arte Plastice (bd. Ştefan cel
Mare, 115). Este construită între sec. XIX. şi XX. Opera este realizată în stil baroc vienez.
Autorul acesteia nu se cunoaşte, dar se presupune că ar fi fost H.Lonskz. Vila a fost terminată în
anul 1905, aparţinând unui fiu de consilier titular, Vasile Hertza.
Această operă, prin elementele decorative abundente în basorelief, a ornamentelor
moderne, a sculpturilor de pe fronton, atrage atenţia atât prin măiestria realizării acestora, cât şi
prin estetica deosebită. Elementul bine îmbogăţit cu volute, ornamente vegetale şi cărtuşe este
friza, iar sălile sunt abundente în sculpturi şi zugrăveli ale tavanului şi pereţilor.
În anii '90, clădirea s-a aflat în continuă restaurare ca în momentul de faţă sa fie deschisă
publicului şi admirată prin estetică şi stil.
4.1.3. Statui. Busturi. Monumente comemorative.
Oraşul Chişinău deţine un număr mare de statui, busturi, monumente comemorative, care
datează încă din sec. XIX, unele dintre acestea cu rol major în păstrarea conştiinţei naţionale, a
culturii, reprezentând şi importante obiective în dezvoltarea turismului cultural, prin potenţialul
atractiv al acestora.
Cele mai multe memoriale sunt amplasate în centrul vechi a oraşului. Cele mai
importante dintre acestea sunt: monumentul lui Ştefan cel Mare, aleea Clasicilor Literaturii
Române, monumentul lui Mihai Eminescu, bustul domnitorului Mihai Viteazul, monumentul lui
Vasile Alecsandri, bustul lui Alexei Mateevici, bustul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu., bustul lui
Nicolae Iorga etc. Un caracter impresionant îl expune şi monumentele, busturile, basoreliefurile
din cimitirele oraşului Chişinău.
Monumentul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu (str. Grădina Publică Ştefan cel Mare) este
realizat de marele sulptor Alexandru Plămădeală în anul 1937. Acest bust este unul dintre cele
mai reprezentative portrete ale aclasicismului din literatura română. Acesta în timpul războiului a
fost evacuat în România.
Monumentul lui Hristo Botev (str. Hristo Botev, 2) a fost realizat în anul 1977 de către
sculptorul V.Kuzneţov şi arhitectul G.Solominov din granit negru, cu basorelief din bronz al
chipului eroului. Poetul revoluţionar bulgar a locuit în oraş o perioadă în timpul eliberării
Bulgariei de sub dominaţia Otomană. Pe acest monument este scris un vers în limba bulgară care
se traduce astfel: Cel care moare pentru libertate, acela-i fără de moarte...
Monumentul lui Mihai Eminescu (bd. Ştefan cel Mare) este amplasat între Tetrul Mihai
Eminescu, Sala de Operă şi Hotelul Moldova, fiind inaugurat în 1996 de către sculptorul
T.Cataraga şi arhitectul M.Rusu, care câştigă concursul pentru înălţarea acestui monument.
Monumentul a fost realizat cu ocazia împlinirii a celei de a 560-a aniversare a oraşului.
Când vorbim de acest scriitor de vază, ne duce cu gândul la magnificul poem Luceafărul.
Poemul a ajutat realizatorii operei pentru reprezentarea sculpturii prin forme stilizate, unde este
bine redat dramatismul sugerat de chipul acestuia şi reprezentarea volumelor în bronz prin
jocurile de lumină.
Monumentul lui Ştefan cel Mare (din Parcul Ştefan cel Mare, care se orientează spre str.
Mitropolitul Bănulescu-Bodoni) este amplasat aici la 29 aprilie, 1928, cu ocazia celei de a zecea
aniversări ale hotărârii Sfatului Ţării cu privire la unirea Basarabiei cu România. Această
frumosă creaţie a fost realizată de sculptorul Alexandru Plămădeală şi arhitectul E.Bernardazzi.
Monumentul se remarcă prin unitatea compoziţiei, cu o tratare monolită a formelor, unde
chipul domnitorului este sculptată astfel încât să demonstreze puterea sa, foarte bine realizat în
poziţie de apărător al ţării şi creştinismului.
Este amplasat în centrul oraşului lângă Poarta Parcului Central cu faţa spre Piaţa Marii
Adunări Naţionale. Împreună cu aceste elemente alăturate, formează un complex monumental
unitar, fiind unul din principalele monumente ale oraşului.
Complexul Memorial „Eternitate” (str. Pantelimon Halippa, 5) numit în perioada
sovietică şi Memorialul Biruinţeia fost inaugurat la 9 mai, 1975. Acesta cuprinde o
impresionantă sculptură reprezentată prin 5 puşti cu înălţimi de 25 metri ce se unesc la vârf
formând o piramidă, iar în centrul acestei minunate realizări sculturale se află focul veşnic, ce
arde mereu. În partea de nord-vest al creaţiei sunt instalate 6 plăci masive din piatră pe care sunt
sculptate scene din Marele Război Mondial până la sfârşitul acestuia, iar la baza acestora se
observă nişte lespezi de marmură pe care sunt scrise numele celor căzuţi în război. Aici se
organizează în fiecare an pe 9 mai o festivitate în semn de respect şi mulţumire pentru eroii ce
ne-au eliberat ţara de sub ocuparea fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Aleea Clasicilor Literaturii Române din Chişinău este un complex sculptural amplasat
în Parcul Ştefan cel Mare încă din 1958 cu un număr de 12 busturi. Acest complex este alcătuit
din busturi ale marilor scriitori din literatura română (Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie
Cnatemir, Gheorghe Asachi, Constantin Stamati, Costache Negruzzi, Alexandru Donici, Alecu
Russo, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Alexandru Hajdeu, Bogdan Petriceicu-
Haşdeu). Busturile sunt realizate din granit roşu, aşezate în două rânduri, pe ambele părţi ale aleii
cuprinse între bd. Ştefan cel Mare şi bustul din bronz al lui Aleksandr Puşkin. După destrămarea
Uniunii Sovietice, complexul este îmbogăţit cu alte sculpturi ale scriitorilor şi poeţilor români şi
basarabeni, nestudiaţi în timpul sovietic (Constantin Stere, Alexei Mateevici, Lucian Blaga,
Geodge Coşbuc, Tudor Arghezi, Mihail Kogălniceanu, Mircea Eliade, George Călinescu, Nichita
Stănescu, Octavian Goga, Mihail Sdoveanu, George Bacovia, Ion Luca Caragiale), fiind la
momentul de faţă 26 la număr ce se finisează cu bustul lui Al. Puşkin.
4.1.4. Palate, teatre, cinematografe, săli de concerte, săli de expoziţie
Prezentat de o arhitectură originală şi cu un aspect somptuos, Palatul Naţional din
Chişinău îşi cunoaşte începutul din anul 1972, când se numea Sala de Sesiuni. Aici s-au
organizat şi se organizează până în prezent spectacole de teatru şi divertisment, diferite concerte,
dintre cele mai importante din Republică.
Palatul Prezidenţial din Chişinău, ridicat ca edificiu al Sovietului Suprem al RSSM.
Clădirea a fost proiectată de arhitecţi, precum A. Zalitman (care a murit în atacurile de la 11
septembrie 2001 din SUA, fiind cetăţean american) şi V. Iarovskii. Clădirea este relative recent,
adică, îşi are originea din anul 1987.
Palatul Prezidenţial este acoperit cu plăci din piatră albă, iar scările sunt realizate din marmură
roşie şi neagră.
Palatului Parlamentului din Chişinău are o arhitectură deosebită prin elementele sale
arhitecturale, precum şi foarte interesante, având forma unei cărţi deschise iar în centru, unde
“foile cărţii” se unesc, sunt patru piloni care au aceeaşi înălţime ca şi clădirea.
Clădirea a fost ridicată în anii ’70, având ca scop iniţial, deservirea Comitetului Central al
Partidului Comunist al RSSM.
Pe soclul clădirii sunt plite din granit roşu. Suprafeţele zidurilor sunt acoperite cu plite de piatră
roz. Cabinetele de lucru, în interior, sunt aşezate într-o singură aripă a clădirii, iar sala de şedinţe
a Parlamentului se află în partea opusă.
Palatul Parlamentului este un monument de importanţă naţională ce merită vizitat, datorită
frumuseţii, masivităţii, importanţei acestuia.
Teatrul dramatic rus „A.P.Cehov”, se înfiinţează prima dată la Tiraspol. Primele
spectacole erau în consonanţă cu timpul: Liubov Iarovaia de K.Treniov, Platon Krecet de
A.Korneiciuk, Aşa s-a călit oţelul după N.Ostrovski. Din 1940 se transfera la Chisinau. După
război montează spectacole după piese în vogă în toată Uniunea Sovietică (Oceanul de A Stein,
Melodia varşoviană de L.Zorin, Tihnite-s zorile pe aici..., Cinci seri de A.Volodin, Asta-vara la
Ciulimsk şi Bun rămas în iunie de A.Vampilov, Premiul de A.Ghelman), precum şi creaţii de
referinţă din dramaturgia clasică rusă, în special Cehov, Tolstoi, Gogol, Ostrovski, Puşkin. Din
dramaturgia autohtonă, Teatrul a montat piesele “Anul morţii”, “anul nemuririi” şi “Cervus
divines” de Ion Druta, “Badea Cosma” de Gheorghe Malarciuc etc. Pleiada de actori ai teatrului
rus - N.Masalskaia, V.Burhart, L.Sutova, M.Babkina, V.Ismailov, N.Kameneva, S.Tiranin,
A.Umrihin, L.Hromova s.a. — au demonstrat de-a lungul anilor multă măiestrie şi devotament
artei teatrale.
Sursa: Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997, pag 506
Teatrul „Ginta Latină" (str. Sfatul Ţării nr. 18). Este fondat în 1990 de către regizorul
Veaceslav Madan în formula de teatru muzical adresat celor tineri. Spectacole de rezistenţă:
„Mioriţa", „Spada frântă", „Cenuşăreasa", „Soacra cu trei nurori", „Ciubăr-Vodă", premiat la
Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 1996. Director şi regizor Vitalie Rusu.
Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani,
municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 167.
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” fiind primul teatru stabil de expresie română din
Basarabia, al cărui succesor de drept este actualul Naţional de la Chisinău, nava - pilot a culturii
dintre Prut şi Nistru, a luat fiinţă la 10 octombrie 1920 din iniţiativa unui grup de fruntaşi ai vieţii
publice locale în frunte cu Sergiu T.Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ştefan
Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman,
Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitru. Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul
"Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune.
Dintre spectacolele de rezonanţă ale acestui teatru de o valoare artistică incontestabilă au fost: "O
scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; "Ovidiu" V.Alecsandri, regia Victor
Gherlac; "Tache, Ianche şi Cadar" de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; "Regele Lear"
Shakespeare, regia Victor Gherlac; "Romeo şi Julieta" Shakespeare, regia Andrei Baleanu;
"Revizorul" de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creaţie s-a înfiripat între autorul dramatic
Dumitru Matcovschi şi regizorul Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Preşedintele", "Pomul
vieţii" şi "Abecedarul" au jucat un rol remarcabil în mişcarea de renaştere naţională.
În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucureşti este întocmit un proiect în
vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru
Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureşteni Vasile Leonescu şi Constantin
Marculescu li s-a încredinţat reorganizarea Teatrului din Chişinău, care în noua sa componentă a
încercat să agreeze piese originale, precum şi lucrări din dramaturgia franceză, italiană, rusă,
norvegiană.
Timp de un deceniu directoratul Teatrului Naţional din Chişinău a fost asigurat de personalităţi
de aleasa marcă - George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume
precum Emil Botta, Ştefan Braborescu, Sergiu Cujba, Misu Fotino au însufleţit chipuri şi forme
la rampa primului teatru românesc profesionist de la Chişinău.
Primul Teatru Naţional din Chişinău nu s-a bucurat de longevitate, dar existenţa lui a avut
o mare importanţă pentru cultura Basarabiei. În anul 1933, din raţiuni propagandistice, la
Tiraspol, capitala Republicii Autonome Moldoveneşti, a fost înfiinţat Teatrul Moldovenesc de
Stat. După cum atesta documentele vremii, reflectate şi în presă, după 28 iunie 1940, când
Basarabia a fost încorporată în URSS, în locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul
Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chişinău, purtând din 1954 numele lui A.S.Puşkin.
Un fericit tandem de creaţie s-a înfiripat între autorul dramatic Dumitru Matcovschi si regizorul
Veniamin Apostol; spectacolele "Tata", "Preşedintele", "Pomul vieţii" si "Abecedarul" au jucat
un rol remarcabil în mişcarea de renaştere naţională prin farmecul scenelor jucate aici.
În anul 1988 teatrul devine Naţional "Mihai Eminescu", titlu care onorează, dar şi obligă.
O nouă perioadă a debutat, când trupa teatrului a fost revigorată cu forţe actoriceşti tinere, foştii
absolvenţi ale prestigioaselor şcoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iaşi, Chişinău.
Timp de câţiva ani colectivul Teatrului Naţional a produs circa 30 de premiere: "Legături
primejdioase" după Ch.de Laclos; "Un veac de singurătate" după G.G.Marquez; "Amadeus"
după P.Shaffer; "Steaua fără nume" de M.Sebastian; "Anna Karenina" după L.Tolstoi – toate în
regia lui S.Vasilache; "Cumetrele" de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); "Hamlet" de
Shakespeare, regia S.Vasilache; "Apus de Soare" de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucuresti);
"Şcoala nevestelor" de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); "Fraţii Karamazov" după
F.Dostoievski, regia S.Vasilache; "Cine are nevoie de teatru?" de T.Wertenbaker, regia P.Bokor
(Canada).
Spectacolele Teatrului Naţional au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri:
Festivalul “I.L.Caragiale” Bucureşti, 1993; 1994; Festivalul şcolilor europene de teatru, Tîrgul
Mureş, 1994; Festivalul de comedie Bucureşti,1995; Festivalul “A.P.Cehov” Moscova, mai
1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul “Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998;
Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, Gala Teatrelor Naţionale (Cluj-Napoca, 2000);
Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 ş.a.
Sursa: http://www.eminescu.md/istoric.html
Teatrul Municipal "Satiricus I.L. Caragiale" a fost fondat în anul 1990 de către actorul şi
regizorul Sandu Grecu, discipol al cunoscutului conducător artistic al Teatrului Satiricon din
Moscova, Konstantin Raikin, artist al poporului din Rusia. E un teatru de factură modernă:
profesează un text incitant, în special de satiră şi umor, sintetizat organic cu dansul, cu cântecul,
cu o aleasă expresie corporală. În 15 ani de activitate “ Satiricus Ion Luca Caragiale ” a realizat
urmatoarele spectacole de referinţă: "Minte-mă, minte-mă …" de N. Negru, "Oameni şi şoareci "
de J.Steinbeck, "Salvaţi America " de D.Crudu, "Ispitirea lui Iuda " de A.Burac, "Năpasta " de
I.L.Caragiale, "D-ale carnavalului" de I.L.Caragiale, "Jertfe patriotice " după I.L.Caragiale şi
V.Alecsandri, "O scrisoare pierdută " de I.L.Caragiale, "Carmen " de Prosper Merimée ( in
limba spaniolă), "Maestrul si Margareta " de M.Bulgakov (in 7 limbi: rusă, română, italiană,
ebraică, germană, franceză, latină), "Metamorfozele " de Ovidiu (in limba latină), "S.R.L.
Moldovanul " de N.Esinencu, "Care-s sălbaticii?" de I.Filip, "Ciuleandra " de L.Rebreanu, "Le
mariage force " de J.B.Moliere (in limba franceza), "Beethoven cînta din pistol " de
M.M.Ionescu, "Comediantul" de M.Bulgakov, "Triunghiul păcatului " de T.Musatescu, "Unde
mergem, domnilor? " după I.L.Caragiale, V.Alecsandri, B.P Haşdeu, "Păcală şi Tîndală"
(folclor pentru copii), "Hercule" de Fr.Dürrenmatt, "Motoc" Gr.Ureche, C.Negruzzi, V.
Alecsandri.
Participanţi la mai multe festivaluri, obţinând urmatoarele trofee: Festivalul Veseliei – premiul
pentru originalitate (Unde mergem, domnilor?), Bucureşti, septembrie 1993; Festivalul “Umor la
gura sobei” – marele premiu (Triunghiul păcatului), Cîmpulung Moldovenesc, mai 1994; Gala
Internaţională a Comediei – premiul pentru cel mai fructuos debut (Comediantul), septembrie-
octombrie 1994, Galaţi; Festivalul Internaţional de Teatru Experimental – premiul pentru o
formulă plastică inedită (Le mariage force), Sf.Gheorghe, septembrie 1995; Festivalul
Internaţional al Teatrului Antic “Agonalele Bosforului” – titlul de laureat, statueta Demetrei şi
amfora grecească ( Metamorfozele ), Kerci, Ucraina, iulie 2000; Marele Trofeu “Thalia-2000” şi
titlul “Cel mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM ( Maestrul şi
Margarita ); Premiul pentru originalitate în cadrul Galei Premiilor UNITEM “Thalia-2001”
spectacolul Carmen de P. Merimee; Marele Trofeu “Thalia-2002” şi titlul “Cel mai bun
spectacol al anului” în cadrul Galei Premiilor UNITEM ( O scrisoare pierdută ) de I.L.
Caragiale. Premiul pentru cea mai bună regie, coregrafie, rol feminin, rol masculin şi titlul “Cel
mai bun spectacol al anului” în cadrul Galei UNITEM-2004 ( “D-ale carnavalului” ) etc.
Sursa: http://satiricus.md/about_ro
Teatrul "Luceafărul", Clădirea a fost construită în spiritul stilului modern, în varianta
"art-deco". În arhitectura edificiului domină ornamentica geometrică, cu limbaj plastic activ.
Clădirea este cu un etaj, ridicat pe un soclu înalt, intrarea fiind amplasată într-un rezalit pe axa de
simetrie, scoasă în evidenţă de un fronton rectangular înălţat deasupra parapetului cu terminaţie
curbilinie. În faţa intrării a fost organizată o terasă la care din direcţii opuse urcă trepte în două
rampe. Tehnici de construcţie: Piatră, tencuire faţadă şi factură aspră, marmură. Acest teatru este
de valoare naţională, a cărui păstrare este satisfăcătoare, ceea ce necesită fonduri pentru
restabilire.
Sursa: http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/343
Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici" (director Titus Jucov). A fost întemeiat în iulie
1945 de un grup de entuziaşti în frunte cu Raisa Sofîr. În anii care au urmat, trupa se
completează cu artişti talentaţi ca G. Aii, D. Apostolide, E. Ghegenco, N. Iliinski, T. Julea, R.
Levin, A. Levin, D. Socoliuc, A.Ţurcan ş.a. Din anii 70 pe scena acestui teatru evoluează
absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior de profil din Sankt Petersburg, Moscova,
Harkov - N. Jucov, V. Ştefaniuc, M. Madan, V. Rusu, N. Ştefaniuc, I.S. Popescu, V. Poltaveş
etc. Ulterior, în teatru s-au încadrat artiştii V. Clichici, I. Paiu, V. Mocanu, M. Sciastlivâi,
Victoria Ştefaniuc, M. Ţărnă, L. Reşină-Gaitaz, R. Cumpănă, S. Radu, I. Macrinschi ş.a.
O contribuţie substanţială la dezvoltarea artei naţionale de păpuşi au adus-o C. Ilinski, actor şi
regizor-şef între anii 1951 şi 1979, S. Cerninski, scenograf-şef între anii 1954 şi 1972, V. Cantor,
scenograf-şef, G. Molotov, pictor. Merite deosebite în acest sens îi aparţin lui Titus Jucov,
actualul director artistic al teatrului (deţine această funcţie din 1979).
De la apariţia sa, teatrul a asigurat realizarea scenică a peste două sute treizeci de spectacole
montate după piese din dramaturgia naţională şi universală. Din sânul acestui prim teatru
profesional de păpuşi din ţara noastră s-au născut alte câteva meritorii colective profesioniste:
„Prichindel" la Televiziunea Naţională, „Gâgâlici" în oraşul Bălţi şi „Guguţă" la Chişinău.
Arta păpuşarilor acestui teatru a fost aplaudată şi apreciată la justa ei valoare în Rusia, România,
Ucraina, Bulgaria, Uzbekistan, Belarus, Spania, Italia, unde teatrul a întreprins turnee. Astfel, în
toamna lui 2001, la invitaţia Societăţii Culturale „Moldova", trupa de actori de limba rusă de la
„Licurici" a întreprins un turneu de o lună în Germania. De menţionat că turneul n-a avut
caracter comercial, teatrul prezentând doar spectacole de binefacere în orfelinate, şcoli, pieţele
mari din oraşele Frankfurt pe Main, Berlin, Hanau şi din alte oraşe. Pe de altă parte, trupa de
limba română a teatrului a efectuat un turneu de anvergură în Italia, unde a participat la
evenimente teatrale de amploare. Este vorba de cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional
de Figuri Animate din Perugia şi Festivalul „Marionetele Fără Hotare" din Belluno.
Sursa: Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani,
municipiul Chişinău. – Ch. , 2002. - P. 166.
Sala de Operă şi Balet este mândria culturii naţionale muzicale din cele mai vechi
timpuri. El este bogat în talente, pe care însăşi natura le-a înzestrat cu harul vocii. În trecut acest
ţinut nu o dată a atras atenţia diferitelor trupe de operă. Aici s-au aflat în turneu iluştri cântăreţi
Fiodor Şaleapin şi Enrico Caruzo, care au cucerit inimile numeroşilor admiratori. În aceste
condiţii ideea fondării unui teatru profesionist plutea în aer încă la hotarul secolului XIX-XX. În
1956 publicului din Moldova i-a fost prezentat primul spectacol pe propria scenă de operă. Opera
”Grozovan” de D. Gherşfeld, care reproduce file din istoria poporului moldovenesc, a devenit un
eveniment de o mare rezonanţă socială. El a servit drept temei pentru emiterea Decretului
Guvernamental cu privire la fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet.
Astfel, începând cu deschiderea Teatrului Naţional de Operă şi Balet la mijlocul anilor
'50, procesul de creaţie în acest domeniu număra deja cinci decenii. În teatru se observă un
permanent flux de noi forţe, care aduc cu sine un suflu proaspăt de tinereţe, un simţ dinamic al
vieţii contemporane. Toţi aceşti ani de existenţă a teatrului au fost plini de entuziasm, de muncă
plină de făurire, de acumulare a experienţei, deci şi a repertoriului, de căutări ale noilor idei
artistice, de reuşite încercări de interpretare proprie a chipurilor clasice. O jumătate de secol în
cultura naţională a însemnat rezultatele de colaborare a câtorva generaţii de artişti: instrumentişti,
cântăreţi şi dansatorii, dirijori şi regizori - a acelui mare colectiv artistic, numele căruia este
TEATRUL.
Debutul anilor' 60 a pus începutul unei noi etape în viaţa teatrului. În trupă vine o nouă
generaţie, în care un loc de frunte îl aparţine tinerei absolvente a conservatorului local - Maria
Bieşu. Ediţiile anuale ale festivalului „Invită Maria Bieşu”, ce adună pe pământul moldav mulţi
artişti din întreaga lume, contribuie într-o mare măsură la popularitatea Teatrului Naţional de
Operă şi Balet din Moldova. Tot în acea perioadă a avut loc ascensiunea renumitului tenor Mihai
Muntean şi a baritonului Vladimir Dragoş, aceşti remarcabili vocalişti constituind şi astăzi faima
artei vocale naţionale. La etapa anilor' 60 teatrul se mândrea pe bună dreptate şi cu alţi cântăreţi
remarcabili, se pot menţiona pe T. Alioşin, L. Erofeev, L. Alioşin. Diverse chipuri au plăzmuit
în partiţiile sale B. Raisov, I. Gheli, S. Alexandrov, A. Jaricov, L. Mihailov, E. Parnichi, A.
Şevcenco.
Anii' 70-80 au constituit pentru teatru o perioadă de înflorire, fiind marcaţi de lansarea
cunoscuţilor cântăreţi care şi astăzi alcătuiesc baza trupei de operă a teatrului. Printre ei pot fi
numiţi aşa artişti experimentaţi ca L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco,
A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A.Arcea, V.Micuşa, P. Racoviţă, V. Cojocaru
etc.
Anii' 90 au fost marcaţi de apariţia unor solişti de forţă, precum T. Busuioc, I.Vinogradov,
Z.Vardanian, N.Busuioc, I.Macarenco, Iu. Gâscă, V.Zgardan. La momentul de faţă pe scena
teatrului cu mare succes se produce o pleiadă de solişti talentaţi, care au cucerit deja publicul
meloman: M.Ţonina, A. Ţurcan-Carabulea, L.Şolomei, G.Bernaz, G.Muşurov, A. Pihut,
R.Picireanu, I.Şciogolev, N.Stoianov, R.Hvalov S.Ceaichevşciuc şi alţii.
Printre meritele Teatrului Naţional de Opera şi Balet din Moldova menţionăm faptul, ca
în colectivul lui au crescut mulţi artişti de valoare, care ulterior au devenit solişti ai altor teatre
vestite. Printre aceştia pot fi numiţi: S.Strezev, B.Ganzel, E.Gudzi, A.Buruiană, L.Lavric şi alţii.
Un mare număr de artişti de operă şi balet s-au învrednicit de înalte distincţii şi titluri onorifice.
Sursa: http://www.nationalopera.md/theatre.php?get=1
Centrul Expoziţional Moldexpo este un centru de promovare internaţională. Aici au loc
cele mai importante expoziţii, pavilioane, conferinţe din ţară. Centrulcentru joacă un rol decisive
în păstrarea şi promovarea valorii naţionale. Se desfăşoară expoziţii din domeniul economic şi
social, precum medicină, industria textilă, industria alimentară şi vinicolă, artă, ştiinţă, mobilă
etc.
Spaţiul este împărţit în trei părţi: zona expoziţională şi de afaceri (pavilioanele
Moldexpo, pavilionul multifuncţional, hotelul, central de bussine şi galeriile de sticlă), zona de
agrement şi turism(centrul şi parcul de agrement, şi restaurantul) , şi zona de cultură şi sport
(traseul pentru ciclism, pistă artificial de ski alpin şi nişte hoteluri mici în care sunt cazaţi
sportivii). Pentru participarea la unele expoziţii, vizitatorul are nevoie de invitaţie. Pentru aceasta
este necesar să se înscrie pe site-ul centrului Moldexpo.
Centrul Expoziţional Moldexpo este central care oferă vizitatorilor atât un spaţiu de
relaxare, cât şi unul pentru afaceri, fiind aşezat pe malul unui lac din Parcul Valea Morilor. Aici
se găseşte şi restaurantul-vinotecă Casa Vinului, cel mai cunoscut restaurant de acest tip în
Chişinău. La fel, este cunoscut prin ospitalitatea localnicilor, oferind un spaţiu ideal pentru
recreere, relaxare, pentru cunoaşterea bucatelor tradiţionale, dar şi a vinurilor cu specific local.
Centrul Expoziţional Brâncuşi care aparţine de Uniunea Artiştilor Plastici din Republica
Moldova, unde sunt expuse lucrări atât a membrilor Uniunii, cât şi a studenţilor Academiei de
Arte Plastice, elevilor Colegiului de Artă Plastică „Alexandru Plămădeală”etc.
Galeria „L” (str. Vlaicu Pârcălab, 64) şi filiala acesteia (str. Vlaicu Pârcălab, 30) – este o
galerie particulară fondată încă din 1991, unde se execută copii ale unor lucrări de vază ce se află
în marele muzee din toată lumea.
Galeria „Alexander” (str. G.Bănulescu-Bodoni, 41), reprezentând la fel o galerie
particulară unde se pot admira operele de artă prin tablouri, ceramică, sculptură în lemn, bronz
ale meşterilor populari, suvenire din lemn, piele, goblenuri, tapiserii.
4.2. Evidenţierea principalelor obiective cultural – arhitecturale
4.2.1. Clădiri civile cu valoare arhitecturală de patrimoniu
4.2.2. Arhitectura şi rolul ei în analiza clădirilor principalelor instituţii
Chişinăul se împarte în trei zone: oraşul nou, oraşul vechi şi periferiile, care se deosebesc mult
între ele, aici fiind posibilă observarea tuturor formelor de evoluţie ale civilizaţiei, începând cu
cele rudimentare, săteşti şi terminând cu cele orăşeneşti. Partea nouă a oraşului, era o creaţie a
perioadei ţariste, având un aspect asemănător oraşelor ruseşti: Odessa, Ecaterinoslav etc. Strada
principală a oraşului, actualul bd. Ştefan cel Mare, părea mai largă datorită caselor cu un singur
etaj şi se întinde până în regiunea pieţii comerciale (o aglomerare de prăvălii, ghete, lăzi pline
foarte mari, rafturi cu diferite mărfuri etc.). Partea veche a oraşului se află între str.
Sf.Haralampie şi Bâc, având o înfăţişare de târg de provincie, cu străzi încâlcite, în unele
locuri,chiar înguste, cu case deseori aflate în ruine, cu case intrate în pământ până la ferestre,
gherete strâmbe, cârciume, pieţe lângă care sunt construite altele noi din piatră, aspectul general
fiind unul de provincie. Aici, însă, s-au păstrat şi câteva monumente, care poartă amprenta
modului de viaţă românesc (biserica Mazarache, Buna Vestire,icoane moldoveneşti, lăcaşuri ce
păstrează inscripţii româneşti pe pietre de mormânt).
Chişinăul, în pofida faptului că este un centru cultural, politic, administrativ, îşi păstrează
aspectul de oraş provincial, care rămâne necunoscut pentru lumea civilizată până în sec. XX.
Circumstanţele nefavorabile (sociale şi politice), au frânat dezvoltarea oraşului (ex. apropierea de
locurile atacate de către turci, tătari sau dependenţa de mănăstire).
Reconstrucţia oraşului se realizează de mai multe ori în timpul dominaţiei ţariste. Călătorul
german I.G.Kohl, vizitează oraşul în 1838 şi aduce următoarea replică referitor la reconstrucţia
capitalei: „ Dacă cuiva din autorităţile superioare i se pare că într-un loc sau altul se găsesc
clădiri proaste sau urâte, şi dacă el observă, că clădirea a ieşit din limitele planului vechi, el
ordonă unui poliţienist să ia o găleată cu vopsea şi să scrie pe acele case: spre dărâmare! După
aceasta, acel om ia o scară şi nespunând nici un cuvânt locuitorilor, care privesc şi nu ştiu ce va
face el, aşează scara la această scară şi scrie: „să se dărâme până la 1 octombrie”, „ să se dărâme
balconul”, sau „să se dărâme până la ferestra a doua”. În aşa fel, fiecare casă capătă câte o
inscripţie negră pe alb, la care se uită cu tristeţe oamenii săraci, dar pe care trebuie să o execute
cu exactitate”.
Acest aspect se schimbă în anii 70, când oraşul devine unul gubernial. Astfel, este introdus firul
telegraf (1860), începe pavarea drumurilor şi construcţia căii ferate Chişinău – Odessa.
Odată cu confirmarea lui Alexandru Bernardazzi ca arhitect al oraşului, acesta obţine un
aspect modern: blocuri de locuit, instituţii publice, se pavează străzi, se amenajează parcuri etc.
Alte acţiuni importante pentru a-i conferi un aspect modern oraşului sunt cele realizate de
arhitectul A.Şciusev, fiind înălţate opere arhitecturale, fiecărui monument arhitectural i se
repartizează câte o zonă de ocrotire, iar pieţei centrale îi conferă un aer clasic.
Oraşul Chişinău capătă, astfel,în sec. XX, aspectul unui oraş modern cu străzi
majestuoase, ca urmare a unor măsuri şi acţiuni întreprinse de personalităţi precum
A.Bernardazzi, A.Şciusev, V.Ţiganko.Autorităţile locale acordau o mare atenţie esteticului
clădirilor şi locuinţelor din oraş.
Partea de jos a oraşului se evidenţiază prin construirea bisericilor, precum biserica Mazarachi,
Bunavestire, Sf. Hralambie etc. Acestea fiind mărturii ale perioadei ruseşti, cu un aspect
caracteristic epocii târzii de evoluţie a rahitecturii ecleziastice.
Aspectul arhitectural şi latura tehnică a clădirilor administrative, a caselor de locuit,
lăcaşurilor de cult erau supravegheate de comisii. Clădirile monumentale, însă, erau realizate
după proiecte individuale (ex. reşedinţa mitropolitului Gvriil Bănulescu-Bodoni – arh.
Arhimandritul Ioanichii, Catedrala Naşterii Domnului – arh. A.Melnikov, Sediile Prezenţei
funcţionarilor - arh. Osip Gasket, dispărute. În 1841, locuinţele aristocratice erau amplasate la
colţurile cvartalelor, avându curţi mari. În 1870, în faza gubernială, locuinţele s-au diversificat
tipologic, existând case de raport ce aduceau mai mult venit proprietarilor, vile urbane cu
arhitectura individualizată stilistic, hoteluri etc. Sunt înfiinţate Primăria, Cârmuirea gubernială,
instituţii de învăţământ mediu şi special, edificii bancare, diverse instituţii publice.
Arhitectura oraşului nou este cea care va domina în sec. XIX-XX. Un mare rol în
expresivitatea acestuia o joacă aarhitectul Al.Bernardazzi, care vine cu elemente de unicitate,
realizând o arhitectură inconfundabilă: biserica greacă Sf. Pantelimon, capela Liceului de fete al
Zemstvei guberniale, Liceul pentru fete fondat de principesa Natalia Dadiani, clădirile pensiunii
din ospiciul Costiujeni, , conacele urbane Donici-Casso etc.
Un alt arhitect inconfundabil este Heinrich von Lonsky: proiectează primul pavilion de
pasageri al gării feroviare, Judecătoria de circumscripţie, a reconstruit Clubul nobilimii,
Gimnaziul nr.1 pentru băieţi, a proiectat vila Herţa, etc.
Arhitect cu o activitate preţioasă este şi Vladimir Ţiganko: a proiectat biserica Sf. Nicolae, a
spitalului zemstvei, noul sediu al orfelinatului Balş, Muzeul yoo-agricol şi de meşteşuguri al
Zemstvei Guberniale din Basarabia, etc.
Stilul neoclasic este prezentat în sec. XX, prin Banca funciară ţărănească, clădirea băncii
orăşeneşti publice.
Arhitectura rusă a prezentat o cotitură bruscă în raport cu perioada anterioară, care a
influenţat şi evoluţia de mai departe a oraşului, dar cu mici diferenţieri, precum oferirea unui
grad mai mare e confort clădirilor de locuit şi clădirilor publice.
4.2.3. Parcuri şi grădini amenajate
Oraşul Chişinău dispune de un număr mare de parcuri, dintre care cele mai importante sunt:
Parcul Catedralei, Parcul „Dendrariu”, Parcul central Ştefan cel Mare, Parcul „La Izvor”, Parcul
„Valea Morilor”, Grădina Botanică, Grădina Zoo etc.
Parcul “Valea Morilor” şi lacul acestuia au fost construite ceva mai recent. Dispune de
un peisaj superb, cu un relief interesant si neobişnuit. Parcul are 4 intrări şi prezintă o floră
diversă.
Aici se găsesc Cinematograful “De Zi”, Teatrul de vară cu 5.000 de locuri, Pavilionul de
şah şi joc de dame, Parcul de atracţiuni “ Aventura Park”. Astfel, parcul are un profil larg,
bucurându-se de un peisaj remarcabil, tocmai plăcut pentru recreere şi plajă.
Aici se poate admira şi Monumentul poliţiştilor căzuţi la datorie, Scara Cascadelor,
Centrul cultural American, dar şi Monumentul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Aici se găseşte
şi un Turn pentru paraşutism din acest parc, care este ideal pentru iubitorii de sporturi extreme.
Parcul la Izvor este renumit pentru Insula poveştilor adorată de către copii. Parcul
îmbină elemente, precum cascade de helesteie, specii deosebite de copaci (salcâmi, arţari, plopi),
o fântână arteziană şi un pod cu o arhitectură frumoasă, unde cei îndrăgostiţi îşi lasă lacăte în
semn de iubire veşnică. În interiorul acestuia se găseşte şi un restaurant - “La Izvor”, biserica
creştin ortodoxă “Sfânta Fericită Matrona”. Parcul dispune şi de trei lacuri, care pot fi exploarate
de bărci inchiriate sau canoe.
Gradina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt este cel mai vechi parc realizat într-o
modalitate clasică. Aici au fost plantaţi diferiţi arbori şi arbuşti, salcâmi, ceea ce-i conferă un
peisaj de basm.
Aici se găsesc două fântâni arteziene, spaţiu de joacă pentru copii şi spaţii de recreere. În parc se
găseşte monumentul lui Aleksandr Puşkin şi cel a lui Ştefan cel Mare. Tot aici se află Aleea
Clasicilor, cu 12 busturi ale clasicilor din literatura românească.
Grădin public este un loc ideal pentru plimbări, întâlniri sau pentru odihnă. Are 7 intrări,dintre
care, intrarea principală este păzită de doi stâlpi din piatră albă, care se află în spatele
monumentului lui Ştefan cel Mare.
Parcul dispune de copaci foarte vechi care ajung până la vârsta de 170 de ani. Este unul dintre
cele mai vechi modele de arhitectură peisagistică din Republica Moldova. Aici au loc şi
evenimente organizate de locuitorii chişinăueni.
Parcul Catedralei se află în centrul oraşului Chişinău. Dispune de 8 intrări care duc spre
Catedrala “Naşterea Domnului”, Clopotniţa şi Agheazmatar. Catedrala şi parcul au o vechime de
peste 170 de ani. Parcul este ideal pentru relaxare şi pentru spiritualitate. Pe teritoriul acestui
parc există şi o reţea de internet Wi-Fi gratis.
Liniştea se îmbină cu aerul curat şi priveliştea frumoasă dată de diversitatea florilor,
tufişuri sau mulţimea tipurilor de copaci, dintre care brazi obişnuiţi şi “albaştri”.
Parcul "Dendrariu", de la 19 martie 1973 pe teritoriul fostei Grădini Botanice a fost
creat Parcul "Dendrariu" căruia i s-au atribuit următoarele principale sarcini: păstrarea, îngrigirea
şi amenajarea colecţiilor de plante; studierea, evidenţierea, înmulţirea şi aplicarea noilor specii şi
soiuri decorative de arbori, arbuşti şi plante floricole pentru crearea spaţiilor verzi ş.a.
Dendrariu devine unul din cele mai importante centre de introducere a plantelor lemnoase
şi floricole din flora mondială. Datorită acestui fapt, în anul 1997 a fost primit în Asociaţia
Internaţională a Grădinilor Botanice de Conservare a mediului cu sediul la Richmond, Virginia,
SUA.
Astfel, genofondul parcului "Dendrariu", prin diversitatea şi bogăţia colecţiilor sale nu
cedează locul renumitelor parcuri aşa ca "Alexandria" şi "Sofievca", păstrându-şi un loc de
frunte între acestea.
Parcul Dendrariu posedă şi un important fond semincier de plante rare şi înalt decorative,
care reprezintă în cea mai mare parte flora Americii de Nord, Europei şi Asiei. Acest fapt
permite să se facă schimb de seminţe cu mai mult de 30 de ţări ale lumii, complectând colecţiile
cu plante noi.
În colecţiile Dendrariului cresc nouă specii de plante lemnoase din cele 13 înscrise în
Cartea Roşie al RM şi anume: Alnus glutinosa, Alnus incana, Euonymus nana, Genista
tetragona, Crataegus pentagyna, Padus avium, Pyrus elaeagnifolia, Staphylea pinnata, Rhamnus
tinctoria şi şapte specii de plante ierboase din flora spontană a republicii, pe cale de dispariţie,
fiind ocrotite de stat şi anume: Anemone silvestris, Pulsatila nigricans, Primula veris, Cannellaria
maialis, Dianthus deltoides, Digitalis lanata, Duchenea indica. Parcul Dendrariu şi-a mărit
colecţiile sale de 1,5 ori, de la începutul activităţii acestuia şi până acum, s+au completat
expoziţiile existente şi s-au creat altele noi aşa ca: rocariu, grădina cu înflorire permanentă ş.a.
La pepinierele Dendrariului s-au plantat zeci şi sute de mii de plante decorative,care împodobesc
străzile şi parcurile oraşului, cu genuri şi specii de Betula, Pinus, Juniperus, Spiraea, Cornus,
Forthizia ş.a. Dendrariul este unical şi prin aşezarea sa - o oază verde (83 ha) în inima oraşului.
Reprezintă un rezervor de oxigen şi un bun filtru natural al aierului, fiind şi un loc de odihnă al
locuitorilor municipiului. Parcul,zi de zi dispune de un număr mare de vizitatori, care au ca scop
nu doar relaxarea, ci şi admirarea frumuseţii acestuia, conferindu-i un aspect de vis.
Grădina botanică din Chișinău este un spaţiu amenajat mai recent, fiind înființat
în 1950, la 1 septembrie, de către T. Gheiderman, V. Rabin, V. Andreev și A. Negru. Pentru
construcția acestui spaţiu vast, a fost repartizat inițial un teren de 76 ha de pe valea râului
Durlești. Însă după 5 ani de la construcția acestuia,apar un şir de factori negativi, care duc la
schimbarea locului în 1964, în urma alegerii lui A. Ciubotaru ca director. Grădina Botanică a fost
mutată în S-E Chișinăului, în noua locație fiindu-i repartizate 104 ha. Noul teritoriu include 24
tipuri de soluri cu ape subterane.
Direcţii de cercetare ale acestuia fiind: Introducerea unor noi grupe de plante, Cercetarea
vegetației Moldovei, Înverzirea orașelor și satelor Moldovei.
Este un spaţiu favorabil pentru relaxare, însă, se află încă în reconstrucţie, reprezentând
un spaţiu relativ nou. Este un mediu favorabil pentru relaxare, pe teritoriul acestuia existând si un
restaurant pe o mică insuliţă, un spaţiu amenajat jocurilor pentru copii, dar şi plimbări cu barca.
Grădina ZOO a fost fondată la 9 mai 1978 de către autorităţile locale ale oraşului.
Activitatea Grădinii Zoologice este coordonată de Academia de Ştiinţe din Republica Moldova şi
Ministerul Ecologiei al Republicii Moldova.
Datorită unei susţineri din partea autorităţilor locale, Grădina cunoaşte o adevărată
ascensiune, s-au construit noi voliere şi case de iarnă pentru animalele răpitoare, un ansamblu cu
o compoziţie sculpturală pentru păsările de decor, realizate conform standardelor europene, a fost
completată colecţia cu noi exemplare rare şi valoroase etc.
La început, Grădina Zoologică dispunea de un număr de 60 specii de animale, iar în
prezent - 725 de exemplare, dintre care 165 de specii ale faunei de pe toate continentele, cu
excepţia Antarctidei, inclusiv animale rare şi ameninţate cu dispariţia, incluse în Cartea Roşie
Internaţională (muflonul european, tigrul bengalez, tharul de Himalaia, leopardul zăpezilor, leul,
ţapul cu coarne elicoidale, pelicanul creţ, jaguarul negru etc. ) şi în Cartea Roşie a Republicii
Moldova (acvila-destepă, lebăda cîntătoare, lebăda cucuiată, egreta mare etc).Grădina Zoologică
din Chişinău este unica de acest profil din ţară, în care se pot vedea tigri, lei, leoparzi, urşi,
maimuţe şi alte animale rare. Suprafaţa ocupată de acesta constituie 25 ha. Pe teritoriul Grădinii
Zoologice cresc şi plante rare, pe cale de dispariţie, care se află sub protecţia statului.
Aici activează şi un serviciu veterinar, responsabil de sănătatea animalelor, de crearea şi
menţinerea condiţiilor adecvate pentru fiecare specie, precum şi secţiile: ştiinţifico-metodică,
păsări, copitate, răpitoare, animale domestice, exotice, rozătoare, primate, serviciul amenajare a
terito riului şi plantare a spaţiilor verzi etc. La fel, activează şi un Club al tinerilor biologi ce are
nobilul scop de a educa dragostea pentru natură şi faţă de animale. Colectivul instituţiei depune
multe eforturi pentru crearea şi promovarea continuă a unei frumoase imagini ale Parcului
Zoologic, atât la nivel local, cât şi la nivel internaţional. Grădina Zoologică dispune de un număr
mare de vizitatori,cu un număr anual de peste 300 mii de persoane. Aici au fost amenajate şi
spaţii de recreere pentru copii şi mature, cu structuir de alimentaţie, zone de joacă pentru copii
etc.
4.3. Etnografie şi folclor
4.3.1. Portul popular
Portul popular reprezintă genul creaţiei artistice populare, care include îmbrăcămintea
tradiţională. Acesta a apărut datorită necesităţii în procesul de formare a comunităţii etnice,
având trăsăturile specifice ale portului. Costumul îşi trage originea încă de la triburile tracice,
supuse romanizării. Portul „Căluşarilor” poate fi ca argument al acesteia, păstrându-se timp de
două milenii. Căluşarii poartă o pălărie cu boruri largi, frumos împodobite cu mărgele de toate
culorile, cu panglici. Peste cămaşa albă cu gulerul brodat, cu mijlocul încins cu bete şi pe piept
au bete încinse pe diagonală; iar la brâu poartă batiste brodate. Iţarii acestuia sunt înguşti,
opincile au „pinteni”, adică plăci de metal fixate lateral pe partea exterioară, pentru a suna în
timpul jocului, ce marchează ritmul odată cu clopoţeii. Jocul Căluşarilor semnifică atât fertilitate,
cât şi iniţiere profilaţie, vindecare, cult al morţilor.
Portul are o mare importanţă pentru studierea istoriei etnice. V.S.Zelenciuc menţionează că prin
componenţă, structură morfologică, cât şi prin elementele ornamentale, cromatică,
îmbrăcămintea constituie o parte componentă de bază a culturii populare.
Costumul popular alături de tradiţii, obiceiuri, limbă,datini, au un rol deosebit de important în
recunoaşterea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale.
Portul popular este analizat de către Miron Costin în lucrarea „De neamul Moldovenilor”, unde
explică modul în care se poartă căciula de oaie la moldoveni. O altă lucrare importantă legată de
obiceiuri şi îmbrăcăminte este scrisă de Dimitrie Cantemir – „Descrierea Moldovei”.
O piesă de port foarte importantă o reprezintă stănuţul sau cojocelul scurt fără mâneci. Catrinţa
este o piesă importantă din portul popular femeiesc, care este ţesută în patru iţe, de culoare
închisă, în faţă fiind bogat ornamentată, iar în spate fiind de o singură culoare. Este de formă
dreptunghiulară şi acoperă corpul de la brâu în jos.
Învelitorile de cap ce erau purtate de femei aveau o funcţie utilitară, simbolică,rituală, estetică,
fiind utilizate, începând cu ceremoniile de nuntă, când miresei i se punea pe cap de către nănaşă
acoperitoare. Prin acest gest, mireasa trecând în rândul femeilor căsătorite. La sfârşitul sec. XIX
şi începutul sec. XX, învelitorile tradiţionale „cârpa” şi „năframa”, au fost înlocuite cu ţesături de
fabrică asemenătoare basmalei. Acestea erau denumite în mai multe feluri: „batic”, „şal”,
„şalincă”, etc.
Costumul reprezintă modul de viaţă, de ocupaţie, rangul şi poziţia socială a oamenilor. Pentru
modelarea îmbrăcămintei s-au utilizat diverse garnituri, precum: garnitura detaliilor ,
confecţionate din acelaşi material ca şi a hainei – banturi, volane etc; garnituri speciale, precum
cele din dantelă, şnur, lentă, flori etc.; garnitura cu broderie, aplicaţie, emblemă; garnitura cu
desen; precum şi alte garnituri realizate din piele, blană, tricotaj, ţesătură.
Pentru confecţionarea elementelor de port popular sunt folosite împletiturile din lână, aţă de
bumbac şi broderia (cusătură decorativă în relief, realizată atât manual, cât şi mecanic, folosind
fire de mătase sau lână de toate culorile, care s-a dezvoltat în cea mai mare parte în medieval).
Chiar şi azi, cu aceste broderii se decorează feţe de masă, prosoape, unde, în principal sunt
reprezentate motive vegetale, geometrice, mai rar antropomorfe şi zoomorfe. Pentru
înfrumuseţarea îmbrăcămintei, aceasta se foloseşte la bluze femeieşti, cămăşi bărbăteşti, catrinţe,
fuste. Sunt utilizate diferite procedee tehnice: în criuciuliţă, broderie plină, cusătură înaintea
acului etc. Cusătura se realizează mereu pe ţesătura de bumbac, pe in, cânepă şi foarte rare ori,
pe lână.
Portul popular întâlnit în oraş este specific portului popular moldovenesc, ce reprezintă o unitate
etnoculturală, care a cunoscut unele schimbări în evoluţia sa datorită transformărilor social-
economice, politice, morale, artistice, juridice – însă, îşi păstrează semnificaţia, rămânând ca un
document de cultură materială şi spirituală, un limbaj purtător de mesaj etnic, edentitar.
4.3.2. Manifestări populare tradiţionale – Festivaluri
Plaiul Moldav dispune de un important tezaur al comorilor spirituale, create în timp şi spaţiu din
vremi strămoşeşti şi până în zilele noastre. Poporul nostru s-a manifestat mereu prin talentele
sale artistice, cum ar fi dansul şi muzica, prin care îşi exprimă emoţiile şi stările sufleteşti.
Chişinăul păstrează obiceiuri şi tradiţii, din cele mai vechi timpuri, încă de când exista ca
târg. Una din cele mai importante sărbători creştine pentru basarabeni, însă este Paştele.
Gospodinele se ocupă cu iscusinţă de vopsitul ouălor, pe care le împodobesc cu diferite figuri
geometrice, vegetale, floristice. Cromatica ornamentului de pe ouă coincide cu coloritul naturii
de la începutul primăverii, acestea demonstrând talentul meşterilor populari. Această tradiţie are
tendinţa de a dispărea din zona urbană, însă se menţine la periferiile oraşului şi în unele regiuni
ale acestuia.
Sărbătorile de iarnă, la fel, joacă un rol important în tradiţia moldovenească, cuprinzând
cele mai variate creaţii folclorice. Multe dintre acestea sunt generate de sărbătorile de Crăciun şi
Anul Nou, care constituie tradiţii străvechi, având la bază ritualuri agrare, precum colinda,
urătura, semănătura etc. Anul Nou reprezintă momentul când intenţiile şi dorinţele de viitor par
mai aproape ca oricând de împlinire. Sărbătoarea este prezentată prin inchegatele obiceiuri,
tradiţii, ritualuri bogate în realizări artistice, literare, muzicale, coreografice şi dramatice. Vechea
tradiţie aminteşte faptul că în acestă seară, se deschide ferestrele pentru a lăsa să plece Anul
Vechi şi să intre în casele oamenilor un an mai bun. Tradiţiile consacrate Anului Nou au
capacitatea de a învia toată istoria poporului, evenimentele care s-au produs pe parcursul istoriei
multiculturale al poporului nostru.
Tradiţiile, în general şi-au pierdut în oraş, din importanţa iniţială, însă şi-au păstrat
formele tradiţionale, care sunt o oglindă vie a istoriei neamului românesc. De obicei, se
organizează diferite concerte de colind, urătură, cu interpreţi din spaţiul românesc.
Alte tradiţii şi obiceiuri sunt întâlnite în zonele rurale şi la periferiile Chişinăului, însă o
mare amploare aici o are şi Hramul Oraşului- Naşterea Maicii Domnului, care este hramul
Catedralei Centrale de aici; precum şi Ziua Vinului, care se realizează în sezonului culesului
strugurilor, adică pe 1,2 şi 3 octombrie.
Hramul Oraşului este sărbătoarea religioasă, care vine de la hramul unei biserici.
Chişinăul, datorită unui număr mare a bisericilor, nu avea cum să aibă un hram comun pentru
întregul oraş. Stabilirea lui pe data de 14 octombire, adică în a doua săptămână a lunii octombrie
a apărut în ultimul deceniu. Această sărbătoare capătă un raţionament politic, pentru diminuarea
impactului sărbătorii de la Iaşi a „Cuvioasei Paraschiva”, sărbătorită în aceeaşi zi, care este
cinstită într-un mod deosebit, fiind considerată ocrotirea Moldovei. În această zi în capitală se
sărbătoreşte sărbătoarea pe stil vechi, Acoperământul Maicii Domnului.
Aici participă un număr mare de oameni din întreaga Republică. Este cunoscută la nivel
naţional. Aici participă atât interpreţi de muzică uşoară, populară, reprezentativi neamului
românesc,cât şi invitaţ de peste hotare, cum ar fi din România, Ucraina, Rusia etc.
Ziua Naţională a Vinului este relizată în mod deosebit, la care participă atât moldoveni,
cât şi oaspeţi veniţi de peste hotare. Este un prilej de a atrage cât mai mulţi turişti, având ca scop
de bază, promovarea imaginii Republicii, ca ţară ce produce vinuri de calitate, dar şi dezvoltarea
turismului în zonă. În anul 2013, aceasta a avut loc pe data de 5 şi 6 octombrie, care a început în
dimineţa zilei de sâmbătă şi s-a încheiat duminică seara. Moldovenii şi turiştii sosiţi în capitală
au avut parte de concerte susţinute de interpreţi ale muzicii populare şi uşoare, dar şi posibilitatea
de a gusta din cele mai bune bucate tradiţionale, precum şi a închina un pahar de vin din cele mai
bune vinuri ale Moldovei. În anul 2008, la acest eveniment au participat 54 întreprinderi vinicole
din ţară, 100 de meşteri populari, care au întins tejghelele şi corturile în Piaţa Marii Adunări
Naţionale.
La acest festival, reprezentanţii întreprinderilor vinicole susţin că datorită acestei
sărbători, au reuşit să-şi promoveze producţia vinicolă şi peste hotare. Acest fapt a dus, în anul
2008 la creşterea exportului în peste 60 de ţări ale lumii, cu aproape 80 % mai mult decât în anul
precedent.
4.3.3. Gastronomie
Practicile culinare populare moldoveneşti se evidenţiază prin diversitatea acestora, în
spiritul unor tradiţii deosebite, care joacă un rol important în continuarea valorilor culturale
regionale. Chişinăul susţine şi promovează acestea prin prezenţa unui număr mare de restaurante,
ce ţine să respecte calitatea de ingrendiente, alimente şi condimente produse în Republica
Moldova. Aceste obiceiuri se mai pot găsi şi în casele oamenilor, unde gospodinele gătesc mese
deosebit de frumoase, demult uitate de orăşeni, dar care te fac să-ţi aduci aminte de vechile mese
aranjate de către bunicii de la ţară.
Reţetele culinare sunt foarte valoroase pentru neamul moldovenesc, datorită faptului că acestea
reprezintă cultura poporului nostru, sunt un îndrumar pentru valorificarea tezaurului material şi
spiritual al acestuia.
Mâncărurile tradiţionale de aici sunt clasificate după anumite sărbători, posturi, sau
ocazii, precum nunta, cumătria, când bucatele sunt preparate în cantităţi mari. La aceste ocazii
se gătesc bucate deosebite, gustoase şi variate, unde elementul definitoriu îl reprezintă tradiţia, de
care se ţine cont mereu. Bucatele realizate pentru ceremonii se deosebeşte de cele preparate în
fiecare zi prin calitatea acestora, numărul, tehnicile de pregătire, unele dintre acestea având şi o
funcţie specială, cum ar fi, folosite ca atribute la realizarea unor ritualuri.
Începând cu sec. XX, se înregistreză un număr de circa 30 reţete culinare, care sunt pregătite la
ceremoniile de familie. În timpul de faţă, numărul acestora este cu mult mai mare. Se pregătesc:
mîncăruri reci: răcituri, pastramă, jambon, saltison, rulade, mititei, salate, icre de
vînătă, ardei copţi, diferite coșuleţe cu brînză şi usturoi, peşte umplut etc.;
mîncăruri calde: sarmale, pîrjoale, fripturi, cighiri, găini umplute, etc.;
un număr variat de prăjituri de casă şi torte, prune fierte umplute cu nucă, mere
coapte etc.
Aceste bucate se realizează mereu respectând tradiţiile şi obiceiurile locale.
Mâncărurile reci sunt primele care se pun pe masă, acestea fiind completate cu bucate calde,
ulterior. Aceste bucate calde au un rol important la mesele de sărbătoare, majoritatea fiind
pregătite din carne, dar şi sarmalele nu pot lipsi de la masă. Încă din timpuri străvechi, pâinea
ocupa un loc de frunte, aceasta fiind aşezată în capul mesei, cu rol foarte important în cadrul
sărbătorilor calendaristice şi ceremoniilor de familie. Pâinea, simbol primordial, apare sub formă
de colaci cu forme şi mărimi diferite. Aceştia pot fi împletiţi în 4,6, sau 8, mai ales la nunta
mirilor. Se deosebesc şi colacii sărbătorilor de iarnă, cei de la Paşti, de cei amintiţi anterior, care
pot avea forma, tipul aluatului, produsele utilizate pentru prepararea acestora diferit.
Colacii nu pot lipsi de sărbători precum Crăciunul, Anul Nou, Hramul oraşului alături de bucate
din carne, legume, cereal, etc.
Tradiţional este şi realizarea bucatelor din carne de porc în timpul sărbătorilor de iarnă,
însă de Paşti se pregăteşte miel, “mielul de Paşti”, care este copt sau umplut, precum şi friptură
din miel, caş de oaie şi alte bucate. La fel, nu poate să lipsească de pe masa fiecărei familii pasca
cu brânză, mielul pascal, cozonacul şi ouăle roşii.
Bucatele tradiţionale păstrate în oraş, precum şi în majoritatea localităţilor din Republica
Moldova sunt cunoscute astăzi şi peste hotarele ţării, în principal sarmalele, răcitura, blinelele
plăcintele, învârtita cu bânză de oi şi vinul.
CAPITOLUL V. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ŞI CIRCULAŢIA
TURISTICĂ
5.1. Baza tehnico – materială a turismului
5.1.1. Baza de cazare
Reţeaua de cazare turistică a oraşului Chişinău este formată din hoteluri, hoteluri-
restaurante, vile turistice, pensiuni turistice, apartamente de închiriat în locuinţe familiale. Din
toate structurile de cazare ale Republicii Moldova, peste 60 % îi aparţin Chişinăului şi 44,7 %
locuri. Cele mai importante hoteluri se află aici, dintre care, cele mai amenajate sunt: „Naţional”
(3 stele, cu 319 camere şi 550 locuri, restaurant, 3 săli cu capacitate de 450 locuri pentru
conferinţe, baruri, sală de banchete, cazinou, parcare); „Cosmos” (3 stele, cu 300 camere de
prima categorie şi apartamente cu 550 locuri, restaurant, bar. La parter este amplasat unul din
cele mai mari centre comerciale din capitală) şi „Turist” (3 stele, cu 305 locuri, restaurant); „Vila
verde” ( complex hotelier.turistic de 3 stele, 48 camere, 4 săli de conferinţă, club de bowling
etc.); „Vila Natali” (minicomplex hotelier de lux, 3 stele, cu 14 apartamente şi camere);
„Zimbru” (3 stele, minicomplex hotelier, cu 25 camere şi restaurant).
Există şi hoteluri ce nu aparţin, oficial, ăntreprinderilor turistice. Se evidenţiază hotelurile
ca: „Dacia” (4 stele, cu 88 camere single, double şi apartamente); „Codru” (4 stele, complex
hotelier al Cancelariei de stat, cu 3 blocuri, unde există un număr de 151 camere: primul corp –
179 locuri, iar cele alăturate dispun de 17 apartamente prezidenţiale. Dispune şi de 2 săli pentru
întruniri şi evenimente de excepţie, prevăzut pentru un număr de 200 persoane; restaurant, bar);
„Leo Grand” (4 stele, 143 camere, dintre care 116 camere standard pentru 1 sau 2 persoane, 8
apartamente, 6 suite şi o suită prezidenţială, club sportiv, saună, club de bowling cu 10 piste, 4
săli pentru întruniri cu o capacitate de 250 persoane, restaurant cu 120 locuri); „Meridian” (2
stele, cu camere single, double şi garsoniere) etc.
Primul hotel de 5 stele din oraş se află pe bulevardul Ştefan cel Mare alături de Muzeul
Naţional de Arte Plastice, fiind în stadiu de finisare.
5.1.2. Baza de alimentaţie publică
Chişinăul este oraşul cu cel mai mare număr de unităţi de alimentare publică din
Republica Moldova. Dispune de o gamă variată de restaurante, unde se poate savura atât
bucatele tradiţionale, cât şi din cele internaţionale. La fel, oraşul este bine cunoscut prin numărul
mare de cafenele, baruri, săli de ceremonie, mac- uri, KFC-uri etc.
Cele mai căutate de către turiştii străini sunt restaurantele unde se pot savura bucatele
tradiţionale. Acestea sunt: „La Plăcinte”, „Acasă la Mama”, „Arlechin”, „ Beciul vechi”, „Big
deal”, „Doina”, „Fazanul de Aur”. „Cetatea Veche”, „Coliseum”, „Cosmos”, etc. Aici sunt
preparate bucate tradiţionale, după tehnici străvechi. Nu lipseşte nici atmosfera plăcută
reprezentativă, ce te face să călătoreşti în timp şi să resimţi gustul vechilor obiceiuri culinare
locale. Amenajările atât interioare cât şi exterioare denotă gustul estetic moldovenesc, prin
îmbinarea elementelor tradiţionale străvechi, precum diversele ulcioare, spice de grâu, broderii şi
tricotaje, iar mobila, în principal este confecţionată din lemn. La acest ansamblu de lucruri ce
îmbogăţesc spaţiul amenajat, se adaugă muzica, care poate fi cântată live, unde se ascultă piese
populare, ce oferă un anturaj plăcut şi diferit.
Aici, de asemenea, se pot găsi şi restaurante tradiţionale italieneşti, franceze, mexicane,
caucaziene, greceşti, sushi, etc. Dintre acestea sunt restaurantul „Cactus”, „El Paso” – mexican,
„Gambrinus”, „Delice d'ange”, „Marius” – francez, „Alaverdy” – caucazian, „Caravan” – uzbec,
„Cyprus Taverna” – grecesc, „Drive” – italian, „Indian Tandoori” – indian. Acestea sunt
preferate în special de populaţia locală, de oamenii cu un venit mai mare, care vor să cunoască
tradiţii culinare diferite de cele locale.
Chişinăul este oraşul care mereu va interesa, va atrage prin numărul mare de restaurante.
Numărul cel mai mare de consumatori sunt de ordin local, dar şi naţional, unde clienţii rămân
mulţumiţi de calitatea serviciilor. Numărul consumatorilor internaţionali este mic, însă bucatele
tradiţionale deosebite este factorul primordial ce i-a atras şi-i va atrage mereu.
5.1.3. Baza de agrement
Orasul Chisinau dispune de o baza dezvoltata de agrement, fata de celelalte localitati ale
Republicii Moldova. Ca locuri de odihna si recreere sunt utilizate parcurile orasului: Gradina
Botanica, Dendrarium-ul, Gradina Zoologica, parcul de distractii „Aventura Parc”, dar si
unitatile de alimentatie publica, precum cafenelele, restaurantele, bistro-urile etc. Pentru
distractiile de noapte sunt utilizate in general cluburile de noapte precum: Faraon, City, Dance
Planet, Decadance Club, Military; casino-urile precum: Casino Imperial, Casino Grand,
Broadway Casino, Casino „Fortus” etc. Zona de agrement „Ciocarlia” este una din cele mai bine
amenajate zone de agrement, cu o localizare comoda, destinata unei odihne in cadrul familiei,
sau cu prietenii, echipa de birou etc. Acesta este bine amenajat, in componenta caruia intra
foisoare, gratare, teren de volei, spatii de joaca, toate amplasate in sanul naturii. Exista 11
foisoare, de marimi mici si medii, cu o capacitate intre 16 si 25 persoane. Fiecare foisor fiin
echipat cu mese, scaune, gratar, hamac, iar in apropierea acestora existand nisipere pentru copii,
scranciob, toate fiind asezate la umbra. La fel, se poate asigura accesul la parcare si terenul de
joaca.
Pentru cei mai curiosi, se pot vizita expozitii ale marilor pictori si sculptori ai tarii la centrul
expozitional „Brancusi”, precum si expozitii internationale la centrul Moldexpo.
Cinematografele, salile, teatrele, opera, edificiile religioase, toate acestea, la fel, reprezentand un
mod de a petrece timpul liber si de a cunoaste cultura poporului nostru.
Pentru recreere, vine ca element de noutate saunele care incorporeaza atat bazinul, jacuzi, cat si
sauna in stil rusesc(din lemn). Acestea, de asemenea pot fi completate cu locuri de parcare, terase
in stil moldovenesc si barbebarbeque, camera de odihna, salon cu karaoke, biliard, bar, sala de
masaj.
Chisinaul este orasul cu o baza de agrement dezvoltata si diverisficata, dar care necesita o
promovare accentuata pentru afi cunoscuta si dupa granitele tarii, dar si a dispune de un numar
mai mare de vizitatori.
5.2. Căile de comunicaţie
Căile de comunicaţii ale oraşului Chişinău sunt diverse, reprezentând şi cea mai importantă cale
a Republicii Moldova.
Din punct de vedere al transportului exterior, aici se regăsesc 3 tipuri: feroviar, auto şi aerian.
Acestea leagă oraşul cu suburbiile, localităţile şi oraşele mari ale Republicii, precum şi cu ţările
CSI şi ale Europei de Vest. Oraşul este traversat atât de linii feroviare, cât şi de magistrale
internaţionale ce fac legătura cu ţările Europei de Est şi de Vest. Ca exemplu, Magistrala
Cuciurgan-Tighina-Chişinău-Ungheni, este componentă a coridorului uropean nr.9.
Transportul feroviar nu a cunoscut o incadrare suficientă în circuitul european, datorită
ecartamentului, care nu este compatibil cu cele de nivel european. Calea ferată suportă
consecinţele unei pierderi colosale datorată capacităţii mici a staţiilor tehnice, necesităţii
prelucrării repetate a curentului de vagoane, lipsa tracţiunii electrice şi autoblocării.
Cea mai mare pondere în transportul de mărfuri îi revine transportului auto – 94 %, dar şi
transportului de pasageri, cu un procentaj de 77 %. În oraş sunt amplasate 3 autogări pentru
transportul atât interurban, cât şi internaţional. Acestea sunt: autogara „Sud”, care deserveşte
transportul către partea de sud a Republicii; autogara „Centru”, amplasată pe str. Mitropolitul
Varlaam, ce deserveşte atât zonele interurbane, cât şi traficul de pasageri internaţional spre
România, Ucraina; autogara „Nord”, deserveşte atât transportul suburban, cât şi cel internaţional,
cu o pondere mai mare a celui internaţional pe direcţia nordică şi sudică.
Traficul aerian cunoaşte o dezvoltare continuă. Sporul acestuia creşte semnificativ în ultimii 5
ani, cu circa 13,8 % anual, în timp ce transportul auto cu cca. 10 %, iar cel feroviar cu numai 6,6
%. Traficul de mărfuri creşte cu 16,5 %, cu ritmurile cele mai mari pentru transportul auto şi cu
un volum mai scăzut al celui aerian.
La periferiile oraşului, linia de cale ferată trece de-a lungul luncii râului Bâc şi secţionează
teritoriul în două părţi. Acest element creează condiţii nefavorabile în realizarea legăturilor între
sectoarele oraşului. Staţiile feroviare au un şir de disfuncţionalităţi ca: teritoriul îngust al staţiei,
existenţa intersecţiilor liniilor de cale ferată la un nivel cu străzile magistrale şi cu intrările la
întreprinderile industriale; iluminarea insuficientă; transportul de marfă şi pasageri amplasate pe
un teritoriu comun.
Transportul public al Chişinăului este format din 4 tipuri – troleibuz, autobuz, maxi-taxi şi taxi.
Aici există 23 de companii de transport. Parcul Urban de Autobuze deserveşte un volum de circa
23,65 mln pasageri, Regia de Transport Electric Chişinău – 187,78 mln, iar transpotul cu
microbuze – 212 mln. RTEC deserveşte 26 rute, dintre care 25 trversează partea centrală. Circa
20 de troleibuze au un termen de exploatare ce depăşeşte 20 de ani, 52 % - până la 15 ani şi 16 %
- nu mai mult de 5 ani. Există 3 parcuri de troleibuze în Chişinău, care sunt compuse din 328
unităţi cu capacitatea totală de 27400 locuri, dintre care, se află zilnic pe rută 280 unităţi.
Microbuzele deservesc 68 de rute, cu un număr de 1586 unităţi, majoritatea dintre acestea
intersectând centrul oraşului, ceea ce duce la blocarea unor străzi înguste şi la poluarea excesivă
a acestuia.
Transportul pe taxi cunoaşte o pondere accentuată, suficient de dezvoltată, cu un număr mare de
unităţi de transport. Datorită stării nesatisfăcătoare a drumurilor, un flux mai mare de transport se
realizează pe străzile principale, depăşind capacitatea de tranzit al acestora.
Principalele probleme legate de transportul public din Chişinău este: calitatea joasă a serviciilor,
creşterea costurilor sociale, lipsa unor legături durabile între autorităţi şi operatorii de transport.
Cauzele acestor dificultaţi au apărut datorită reţelei stradale degradate, sistemului de
management neajustat la evoluţia pieţei transportului public şi alocarea insuficientă a mijloacelor
financiare necesare dezvoltării unei infrastructuri corespunzătoare.
În oraş există 207 autoparcări, cu o suprafaţă de 53,2 ha, cu un număr de 10965 locuri pentru
maşini, dintre care,în partea centrală există 18 autoparcări. Numărul redus al parcărilor în
centrul oraşului a dus la dificultăţi de parcare şi pe parcursul zilei, inclusiv străzile şi magistralele
sunt folosite în calitate de parcări provizorii. Acest lucru duce la reducerea gradului de traversare
a străzilor, apar dificultăţi în circulaţia transportului şi asigură condiţii proaste pentru pasageri şi
transport. Pentru a combate aceste probleme, s-au propus unele măsuri, precum: perfecţionarea
circulaţiei transportului, sistematizarea parcărilor, interzicerea staţionărilor de scurtă durată a
automobilelor pe magistralele principale, pe partea carosabilă şi pe trotuare.
Analiza situaţiei curente a transportului din capitală demonstreză faptul că acest sistem se
confruntă cu un număr mare de probleme, care se manifestă prin diminuarea calităţii serviciilor
de transport persoane, creşterea costurilor, lipsa unor bune colaborări între transportatori şi
autorităţi.
Probleme legate de operarea serviciilor de transport sunt:
- Vârsta înaintată a parcurilor de troleibuze;
- Dotarea slabă cu tilajele necesare şi material rulant;
- Incapacitatea de finanţare necesară a serviciilor de transport;
- Lipsa unui mediu facil pentru dezvolarea unor afaceri cu o comppetiţie onestă.
Limitele reţelei stradale sunt cauzate de:
- Ammlasarea construcţiilor fără a se ţine cont de eventualele probleme ale circulaţiei;
- Utilizarea ineficientă a reţelelor stradale existente în procesul de planificare a rutelor;
- Lipsa locurilor de parcare şi staţionarea în locurile nepermise;
- Starea proastă a drumurilor care fac legătura cu străzile şi staţiile de transport;
- Iluminarea insuficientă a căilor de acces.
Gestionarea eficientă a sistemului de transport este afectată de:
- Dezvoltarea accentuată a transportului cu microbuze faţă de cel al transportului în masă;
- Capacitatea insuficientă pentru elaborarea unui management performant;
- Reţeaua de rute ce nu satisface cererea existentăde transport cu costuri minime;
- Existenţa unui sistem ineficient pentru dirijarea traficului.
CAPITOLUL VI. FLUXUL DE TURIŞTI
6.1. Structura turistică
Chşinăul este oraşul care deţine cel mai mare număr de turişti din Republica Moldova,
adică 90 %. Acest lucru este datorat statutului de capitală, poziţiei avantajoase – prezenţa
aeroportului internaţional, a nodului de căi rutiere şi ferate; precum şi numărului mare a
unităţilor de cazare (17 hoteluri, cu o capacitate de cazare de 67,7% din oferta turistică naţională)
comparativ cu alte centre urbane din ţară.
NUMĂRUL ŞI CAPACITATEA EXISTENTĂ A STRUSTURILOR DE PRIMIRE
TURISTICĂ COLECTIVE CU FUNCŢIUNI DE CAZARE
Numărul
structurilor de
cazare
Capacitatea de cazare turistică existentă
Numărul camerelor Numărul de locuri
2010 2011 2010 2011 2010 2011
Total 114 107 4419 4114 10109 9321
Hoteluri şi
structuri
similare
44 50 1905 2013 3496 3733
hoteluri 31 37 1463 1565 2470 2709
Structuri de
întremare
2 3 279 327 494 734
Structuri de
odihnă
68 54 2235 1774 6119 4854
Sursa: Anuar, Chişinău, 2012
HOTELURI ŞI STRUCTURI SIMILARE, la 31 decembrie
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Hoteluri şi structuri similare 31 35 34 33 43 44 50
5 stele - - 1 1 2 3 4
4 stele 3 4 8 7 9 7 11
3 stele 4 8 9 9 14 12 11
2 stele 3 2 3 4 3 4 4
1 stea 1 2 3 3 4 2 2
Total camere 1805 1782 1582 1632 1786 1905 2013
Capacitatea de cazare unică, locuri 3235 3136 2789 2929 3227 3496 3733
Numărul înoptărilor în decursul
anului (mii)
365,4 399,7 340,
4
340,2 267,8 303,
6
307,0
Indici de utilizare a capacităţii de
cazare (%)
30,1 35,1 32,0 33,9 24,0 25,4 23,8
Numărul de salariaţi 1060 1088 1238 1298 1244 1158 1167
Sursa: Anuar, Chişinău, 2011
În 2005, oraşul este vizitat de 24,5 mii turişti externi şi 43,9 mii turişti interni. Unităţile
de cazare cunosc o creştere a turiştilor de 6-7 %. Principalele acţiuni de mediatizare a turismului
în oraş se produce de două ori pe an, şi anume, atunci când se desfăşoara prezentarea ofertelor
turistice naţionale (expoziţia naţională „Turism, odihnă, sport” şi Festivalul Vinului).
Fiecărui orăşean îi revine cca. 31,5 m² de spaţii verzi, ceea ce respectă norma generală,
care este de 20-50 m²/ locuitor. Suprafaţa terenurilor utilizate în turism includ zone verzi atât
urbane cât şi periurbane. Aici se adaogă şi se adaogă şi acele zone pe care sunt amplasate obiecte
de patrimoniu cultural-istoric, împreună cu cele de protecţie ale acestora.
Zonele intraurbane sunt destinate odihnei cotidiene şi creează imaginea unei localităţi
verzi, care serveşte drept suport fizic pentru amplasarea unor unităţi de agrement, sport,
alimentaţie publică şi cazare. Zona periferică a oraşului dispune de un potenţial turistic natural
relativ limitat, care dispune de dotări turistice modeste, precum: relief monoton, resurse
recreative valorificate sub nivelul pieţii de consum, numărul redus de turişti în zona periferică.
În oraş sunt amplasate 977 de monumente ocrotite de stat, dintre care 236 de importanţă
naţională. Majoritatea obiectelor de patrimoniu, adică 90 % dintre acestea, precum şi case de
locuit şi vile urbane, sunt amplasate în centrul vechi al oraşului şi în zona istorică. Dintre cele 65
de străzi, care includ 4 mii de case din diferite perioade ale oraşului, 24 % sunt obiecte de
patrimoniu cu valoare naţională sau locală. 6 % dintre aceste sunt de valoare naţională, iar
fiecare a 10-a clădire istorică din oraş a fost distrusă.
Cel mai mare număr de agenţii de turism se află în Chişinău, din cel 211 existente la nivel
naţional. Acestea fiind principalele formatoare şi organizatoare ale cererii turistice pentru
destinaţiile naţionale, inclusiv pentru cele amplasate în zona de influenţă a capitalei.
Din 2000 până în 2005 oraşul a fost vizitat de circa jumătate de milion de turişti, ce au fost
deserviţi de agenţiile de turism, însă o mare parte de călători au venit aici pe cont propriu. Acest
lucru a deterninat un imapct negativ asupra bugetului local, dar şi pentru companiile de turism,
hoteliere, sau de transport, acest lucru resimţindu-se şi la nivelul populaţiei. Companiile turistice
cunosc o activitate economică în creştere, cu o creştere contantă a încasărilor. Creşte şi numărul
noilor locuri de muncă, care a crescut cu ¼ în ultimii cinci ani. În turism sunt angajaţi 6,5 mii
persoane, adică 2,6% din totalul angajaţilor în municipiu. Majoritatea angajaţilor sunt de sex
feminin, iar pregătirea cadrelor din majoritatea companiilor turistice este nesatisfăcătoare.
Numărul insuficient de turişti în capitală, însă, poate duce la micşorarea ofertei turistice
naşionale, precum şi restrângerea unor companii.
Problemele socio-economice apărute în turism sunt:
- Echiparea insuficientă a teritoriului pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi de
agrement;
- Nevalorificarea din punct de vedere turistic al potenţialului cultural-istoric;
- Consumul turistic sub nivelul potenţialului existent;
- Absenţa unei concepţii definitorii în dezvoltarea turismului oraşului;
- Prezenţa unui decalaj mare între turismul emiţător şi turismul receptor;
- Preţuri distorsionate pe piaţa turistică şi hotelieră;
- O prestare modestă a personalului din turism;
- Infrastructură şi obiective turistice învechite;
- Insuficienţa unui spaţiu verde la periferia oraşului pentru crearea unui „brâu verde
periurban”, cu funcţie recreativă pentru reorientarea fluxului de turişti spre zonele
cu dotări de cazare, alimentaţie publică şi agrement;
- O prestare slabă a actorilor pieţii turistice în promovarea şi realizarea unor
proiecte în turismul capitalei;
- O promovare insuficientă a turismului cultural.istoric al capitalei în presa
naţională şi locală, etc.
Datele privind capacitatea şi frecventarea structurilor de primire turistică colective cu funcţiuni
de cazare provin din rapoartele statistice prezentate de agenţii economici care administrează
structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare.
6.2. Analiza fluxului de turişti 2000 – 2011
Numărul turiştilor străini în capitală este unul relativ mic faţă de anii precedenţi,
cu devieri de la un an la altul.Turiştii ce au vizitat oraşul aparţin următoarelor state:
Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlanda de Nord,
România, Germania, Elveţia, Polonia, Grecia, Italia, Bulgaria Principala sursă de atracţie
turistică o reprezintă Chişinăul, unde cel mai mare procentaj de turişti este ocupat de
populaţia română. Un număr mic de turişti ce au vizitat capitala aparţin statelor ca:
Franţa,Statele Unite ale Americii. Principalii turişti vizitează capitala, adică cca. 93,7%.
Dintre aceştia, un număr mare au sosit pentru scopuri de odihnă şi agrement – 69 %, de
afaceri şi profesionale – 25 %, de tratament – 5,5 %, şi pentru alte scopuri – 0,4 %.
Companiile turistice şi turoperatorii, în perioada ianuarie-septembrie, au acordat la peste
114 000 turişti şi excursionişti servicii turistice, ceea ce contituie o creştere de 1,5 % faţă
de anul 2008 (transmite BNS).
Tot în această perioadă se atestă şi o creştere cu 12 % a număărului de turişti şi
excursionişti străini şi moldoveni,faţă de primele nouă luni ale anului 2008, care au
călătorit prin intermediul unor companii şi turoperatori, în timp ce turismul intern se
reduce cu circa 21,7 %.
ACTIVITATEA TURISTICĂ
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Numărul de sosiri ale
vizitatorilor străini – total
24541 13723 14400 8223 8703 88257 10099
Din care, din ţările CSI 7783 3232 3374 3238 2836 1896 2381
Numărul de plecări ale
vizitatorilor – total
53823 59142 73969 79845 87392 105791 123966
Din care, din ţările CSI 12787 11425 14576 13304 9047 7841 8932
Numărul turiştilor şi
excursioniştilor (turism
intern)
43866 27937 30678 25805 19307 15835 18616
Sursa: Anuar, Chişinău, 2011
Acest tabel ne aduce la ideea că numărul vizitatorilor străini este în continuă scădere
începând cu anul 2005 şi până în 2008, după care se observă o creştere lentă, însă, nedepăşind
valorile anilor 2005, 2006, 2007. Lucru explicabil prin lipsa interesului turiştilor pentru zona
dată, datorită unei promovări slabe, a obiectivelor aflate într-o stare degradată şi lipsa unor
programe cu rol în dezvoltarea turismului din zonă.
La fel ,observăm şi faptul că cea mai mare parte din vizitatorii capitalei fac parte din ţările CSI,
cu un număr în continuă descreştere începând din anul 2005 şi până în 2011.
Raportul dintre numărul de sosiri şi plecări ale vizitatorilor este unul invers proporţional,
însă prezintă şi unele devieri. Numărul vizitatorilor străini sosiţi este în continuă descreştere, pe
când cel al vizitatorilor plecaţi este în continuă creştere, având o valoare de 53 823 în anul 2005,
care creşte până la 123 966 în anul 2011.
Cel mai mare număr de turişti şi excursionişti care vizitează capitala sunt cei interni, dar
care, la fel sunt în descreştere, datorită preferinţei pentru alte regiuni turistice decât Chişinăul.
NUMĂRUL VIZITATORILOR STRĂINI SOSIŢI, DUPĂ SCOPUL VIZITELOR
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Numărul de sosiri ale
vizitatorilor străini – total
24541 13723 14400 8233 8703 8257 10099
Pentru agrement, recreere,
odihnă
7542 5930 5787 5629 6371 5288 5869
Afaceri şi motive
profesionale
16372 7444 8535 2529 2274 2853 4188
De tratament 69 100 74 29 33 116 42
Alte scopuri 627 349 4 46 25 - -
Sursa: Anuar, Chişinău, 2011
Acest tabel ne arată repartizarea turiştilor străini după scopul vizitelor. Scopurile vizitei
sunt pentru: agrement, recreere, odihnă; afaceri/motive profesionale; tratament; alte scopuri. Din
analiza de mai sus putem deduce aceeaşi concluzie precum şi la tabelul precedent, şi anume,
scăderea din ce în ce mai accentuată a vizitatorilor de la un an la altul. Cel mai mare număr de
turişti sosesc în capitală cu scopul de afaceri/ motive profesionale, care în 2005 susţine o valoare
de 16 372 vizitatori. Pe locul doi se află vizita pentru agrement, recreere şi odihnă, urmată de cel
pentru alte scopuri şi pe ultim loc – turismul de tratament.
Din analiza tabelelor de mai sus, concludem faptul că oraşul Chişinău dispune de un mare
potenţial turistic, dar care necesită nu doar o promovare accentuată, ci şi investiţii mari în
ameliorarea aspectului obiectivelor.
CAPITOLUL VII. IMPORTANŢA PROMOVĂRII TURISTICE
7.1. Tipuri de promovare turistică
Pentru o promovare eficienta a unor produse turistice, exista o gama variata de
metode, care trebuie sa fie cat mai eficiente, acestea fiind determinate de obiectivele si
marketing-ul firmei bine stabilit.
Pentru a obtine rezultate pozitive din partea pietei-tinta, un mare rol il joaca
construirea unei marci si o lansare eficienta pe piata.
Campania promotionala, are ca principal obiectiv, afirmarea pe piata a produsului,
asigurandu-se o primire favorabila din partea consumatorilor, pentru ca intr-o urmatoare
etapa, acestia sa-si exprime si preferinta pentru produs.
Tipuri de promovare a unui produs turistic:
- Publicitatea prin presă (ziare, reviste, pliante, broşuri), radio şi televiziune
- Târguri şi expoziţii
- Vânzările personale
- Relaţiile publice (mese festive, conferinţe de presă, cadouri publicitare)
- Sponsorizările
- Promovarea vânzărilor (reduceri de tarife, tombole, trageri la sorţi etc.)
Publicitatea reprezinta o metodă mai eficientă de informare a unui număr mare de
persoane ce presupune un nivel scăzut al costurilor.
Promovarea unor vanzari, precum si reducerile de pret prezinta metode eficiente
de vanzare a unor bunuri, insa acestea pot fi utilizate pentru o perioada scurta de timp.
Publicitatea este orice forma de comunicare care se realizeaza prin intermediul mass-
media ce prezinta detaliat un produs.
Elemente ale mass-media pot fi considerate: revistele, ziarele, TV, e-mailul, radioul,
ghidurile de călătorie.
Publicitatea este utilizata pentru a atinge obiective care ar putea include atat schimbări de
atitudine cat si construirea de imagini noi, precum si îmbunătăţirea vânzărilor. Aceasta
are un rol multiplu: de a informa clientul, de a face un produs sa fie cunoscut, de a
convinge clientela sa aleaga produsul turistic comercializat, de a stimula vânzările, de a
atrage cat mai mulci clienţi noi dispuşi să achiziţioneze produsele.
Avantajele utilizării publicităţii turistice sunt:
creşterea numărului de turişti precum si fidelizarea acestora pentru anumite
produse turistice;
participarea agentiilor de turism pe noi piete;
promovarea tuturor formelor de turism atat la nivel national, cat si international;
stimularea vizitării unor obiectivel turistice si în cursul unor sejururi;
creşterea cererii de servicii, ceea ce duce la o creştere a cheltuielilor turistice,
precum si a agenţiei de turism;
utilizarea unor baze materiale noi (de servire în restaurant, a capacităţii de cazare).
Metode de promovare turistica:
1. Forma scrisă este principala metoda utilizata în industria turistică, fiind uşor
accesibilă, care utilizeaza atât ilustraţii cu efect emoţional precum şi text pentru a
prezenta informaţiile.
Exemple: pliante, broşuri,harti, ghiduri, afişe, panouri etc.
2.Cinematograful are un mare impact asupra consumatorului prin efectul vizual, care le
combina cu cea vizuala si auditiva. Filmele turistice avand un caracter documentar, permit
transpunerea turistului în mediul, in locurile care se urmaresc a fi vizitate. Reprezinta un mijloc
publicitar costisitor, dar are si un avantaj, adica exista posibilitatea de a fi retransmis.
3. Radioul este canalul de audienţă care are rolul de transmitere a mesajelor scurte,
ştirilor, comentariilor, mesajelor, care se asociaza cu efecte sonore.
4.Televiziunea are un avantaj datorita faptului că mesajul este recepţionat direct la
locuinţă. Audienţa este maximă atunci cand telespectatorul este relaxat, ceea ce favorizeaza
disponibilitatea pentru a reţine informaţiile. Dezavantajul acesteea este faptul ca presupune
costuri ridicate.
5.Târgurile şi expoziţiile reprezinta manifestările care au loc periodic avand un profil
general sau specializat, naţionale sau internaţionale, pentru a prezenta oferte ale diferiţilor agenţi
economici, în vederea lărgirii unor contacte comerciale. În turism se utilizeaza prezentări de
hărţi, casete video, pliant, broşuri şi alte informaţii oferite de prestatorii de servicii.
Manifestările din cadrul târgurilor turistice pot fi: filme turistice documentare, expoziţii
gastronomice, conferinţe de presă,interviuri, specatcole folclorice, mese rotunde, informaţii
transmise prin viu grai.
6.In cadourile publicitare sunt incluse obiecte folosite drept suport publicitar, care vor fi
transmise de agenţii de turism la anumite ocazii, a unor evenimente deosebite ( jubilee, târguri,
sarbatori de iarna etc.) partenerilor şi clienţilor lor.
Exemple: agende, tricouri, suveniruri, calendare, agende etc.
7.2. Propuneri de promovare şi valorificare turistică
Ca mijloace de informare şi atragere a consumatorilor, dar în acelaşi timp, un instrument
important pentru dezvoltarea schimburilor turistice internaţionale, cel mai imoprtant rol il ocupa
publicitatea turistică, care se subordoneaza unor cerinţe de formare şi promovare a unor produsel
turistice pe piaţa internă şi internaţională.
Astfel, valorificarea prin toate mijloacele utilizate a unor oferte turistice prioritare pe plan
internaţional, a unor staţiuni, excursii, a turismului cultural, religios, de agrement, de afaceri şi
alte forme de turism, constituind obiectivul prioritar absolut in turism .
Planificarea afacerilor in Chisinau este principala cheie spre succes, ce permite o definire
clara a unor scopuri si activitati pentru atingerea lor. Un rol important ii revine si unei gestionari
eficiente a resurselor necesare pentru a obtine profitul prognozat, dar si a altor indicatori
financiari (numar turisti deserviti, vanzarile si costurile, etc.).
Pentru dezvoltarea si promovarea Chisinaului au fost necesare o serie de actiuni in plan
economic, turistic, dar si asupra protectiei mediului, cum sunt urmatoarele:
Sa se creeze un cadru favorabil dezvoltarii afacerilor
- prin maximizarea potentialului de dezvoltare economica ce va asigura un trai decent
moldovenilor;
- dezvoltarea calitatii fortei de munca
- sprijinirea dezvoltarii unor firme;
- asigurarea unor investitii in pentru o promovare mai accentuata;
- cresterea potentialului economic etc.
Promovarea cadrului institutional si public favorabil dezvoltarii turismului in oras:
- Prezenta utilitatilor publice (apa, canalizare, energie termica, gaz,colectarea deseurilor);
- Prezentarea unui management eficient pentru intarirea capacitatii institutionale al
administratiei locale, definirea si restaurarea serviciilor publice in raport cu resursele finaciare si
obiectivele stabilite pentru o dezvoltare durabila.
- Realizarea unui sistem adecvat de comunicare in ceea ce priveste schimbul de informatii
intre administratia locala si comunitatea de cetateni, asociatii profesionale, civice si de
proprietari, pentru utilizarea unor bune practici de management urban.
Protejarea patrimoniului turistic al orasului afectat de poluarea datorata traficului
rutier;
Imbunatatirea si promovarea imaginii orasului
- Crearea unor Centrel de informare si promovare turistica;
- Crearea si promovarea unor evenimente si manifestari noi;
- Restaurarea centrului istoric, precum si a altor obictive, aflate intr-o stare nesatisfacatoare.
Modernizarea infrastructurii de transport
- Dezvoltarea si modernizarea retelei de cai ferate,rutiere, precum si a drumurilor;
Dezvoltarea unor noi zone de agrement și promovarea ecoturismului
- Echiparea unor terenuri cu dotari specifice pentru: practicarea jocurlor colective ( volei,
baschet, fotbal etc), alei pentru ciclism, mini-parcuri de distracție cu terenuri de golf, popice etc.
- Valorificarea unor ocupații tradiționale, a obiceiurilor stravechi, stimularea creativitații prin
infiintarea unor centre culturale,targuri de arta, manifestari culturale);
- Dezvoltarea unui sistem de invațamant preuniversitar și universitar in direcțiile protectia
mediului, dezvoltarea durabila, reciclarea materialelor.
Imbunatațirea calitații solului
- Elaborarea uni studiu pentru a identifica stadiul de poluare a solului;
- Reducerea poluarii solului;
- Stabilirea zonelor de depozitare a deșeurilor;
- Identificarea zonelor predispuse eroziunii și alunecarilor de teren;
- Realizarea unui raport optim pentru identificare spații verzi/zona construita.
Managementul integrat al deșeurilor:
- Promovarea unei colectari selective a deșeurilor;
- Procesarea deșeurilor reciclabile;
- Reabilitarea depozitelor de deșeuri periculoase;
- Colectarea și neutralizare a deșeurilor spitalicești.
Modernizarea infrastructurii tehnice (energie electrica, apa, caldura,cai de
comunicatie etc), a unitatilor de cazare, alimentatie publica, transport, precum si a calitatii
acestora;
Amplasarea adecvata si uniforma a unitatilor de cazare si alimentatie publica,
luandu-se in consideratie grad de atractie a zonei respective si al planului urbanistic.
O conditie foarte importanta in realizarea obiectivelor este de a asigura accesibilitatea informatiei
pe tot parcursul calatoriei (incepand cu planificarea vizitei pina la finalizarea consumului
propriu-zis), care va genera consumuri mari si calatorii neplanificate. Informatiile oferite trebuie
sa sustina realizarea principiului flexibilitatii produsului turistic, sa ofere ghidaj, sa asigure
accesul la produsele turistice, precum si sa contribuie la dezvoltarea relatiilor de fidelitate.
7.3. Rolul promovării turistice
CAPITOLUL VIII. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE TURISTICĂ
8.1. Strategii de dezvoltare turistică a oraşului. Proiecte de dezvoltare turistică
"O aventură în necunoscut" fiind denumit spotul publicitar-turistic prin care Republica
Moldova se va reprezenta în lume. Un mic film de 20 de secunde, unde sunt incluse si obiective
turistice din Chisinau, ce prezintă cele mai frumoase si pitoreşti locuri ale ţării, care va fi
prezentat la opt expoziţii internaţionale, unde isi propune să participe si Agenţia de Turism, fiind
difuzat la mai multe posturi de TV din lume. "Pentru moment se duc tratative cu posturile de TV
precum CCN, BBC şi Euronews, precum şi canalele specializate ca Travel Channel şi National
Geografic TV, pentru plasarea de patru ori în zilele de duminică, în intervalul orelor 9:00-19:00.
Acestea vor fi difuzate în lunile martie, aprilie, mai, septembrie şi octombrie. În total, 84 de
difuzări în 21 de săptămâni dintr-un an", spune Nicolae Platon, directorul Agenţiei de Turism. În
urma acestor negocieri, două canale tv işi prezinta deja ofertele: canalul CNN, care a oferit o
reducere de 15% , iar Euronews, vine cu o reducere mult mai mare pentru moldoveni, de 64%.
Astfel, Agenţia de Turism este in cautare de noi agenţi economici pentru a inlesni promovarea
turismului moldovenesc, întrucât agenţia nu poate să achite decat o mica parte din cheltuieli.
Pe lângă spotul video prezentat anterior, se află în finisare şi un film publicitar-turistic
"Moldova-Holiday", ce dureaza 6-7 minute. Muzica spotului şi al acestui film publicitar îi
aparţine marelui compozitor Constantin Moscovici. Costul total pentru proiectul dat, care include
spotul video şi filmul este de 148.000 de lei, bani care au fost oferiţi de Organizaţia de Atragere a
Investiţiilor şi Promovare a Exporturilor. Moldova atrage din ce in ce mai multi vizitatori la
expoziţii. În perioada de 30 ianuarie si 2 februarie, Republica Moldova participa la prima
expoziţie internaţională, care a avut loc la Bratislava, unde au participat 74 de ţări. "Interesul
pentru standul Republicii Moldova a fost destul de mare. Un motiv poate este şi faptul că noi am
participat la aceasta expoziţie în premieră. Cele mai multe persoane care ne-au vizitat standul
erau de peste 40 de ani, care cunosc câte ceva despre Moldova. O următoare expoziţie va fi în
Israel, unde se va lansa si spotul publicitar. De asemenea, în urma unor discuţiilor sustinute cu
turiştii din străinatate la aceste expoziţii, pe parcursul anului current, s-a ajuns la ideea ca în
următorii ani, Agenţia Turismului sa încerce să dezvolte mai multe ramuri ale turismului, care
vor avea un effect mai mare asupra consumatorilor străini. Este vorba despre turismul, rural,
cultural, religios, gastronomic, viti-vinicol, automobilist şi de tranzit.
Totodată, se va crea şi un birou de informare turistică. Acesta va fi considerat o instituţie de stat,
care va avea ca prim scop, promovarea imaginii ţării. Din acest motiv, vor apărea hoteluri de tip
touristic. Agenţia de Turism isi propune să ofere cât mai multe hoteluri de 2-3 stele, ale caror
preţuri vor corespunde cu cele internaţionale ( în jur de 30-35 de euro pe noapte). "Preţul
respectiv va fi competitiv pe piaţa turistică internaţională. Altfel, noi nu vom putea face faţă
concurenţei care există în turismul internaţional. Nu vor fi condiţii mai proaste, dar vor fi preţuri
mai bune", adaugă directorul Agenţiei Turismului.
Turismul gastronomic este un tip de turism ce se bucura de o atenţie aparte. "Ceea ce ne
propunem noi este să satisfacem toate dorinţele turiştilor gurmanzi. Pentru aceasta, vom lucra cu
pensiunile agroturistice, întrucât, în mare măsură, tradiţiile, obiceiurile sunt păstrate anume
acolo. Vom solicita ca toate produsele să fie din gospodăria proprie şi să fie ecologic pure",
spune Nicolae Platon. Câteva dintre hotelurile de trei stele au dat acordul sa cobore preţul până la
8.2. Impactul economic al turismului
Chișinăul este orașul care atrage cel mai mare număr de turiști, 90% din totalul turiștilor
străini vizitează acest oraș. Acest lucru este mult influențat de statutul de capitală, a unei poziții
avantajoase (prin importantele căi de acces, rutiere, feroviare și prezența unui aeroport
internațional) și numărului mare de unități de cazare, alimentație publică etc. Dispune de o
capacitate mare de cazare, 67,7% din oferta turistică națională.
In ultimii ani, numarul turistilor straini este in continua crestere. Acest lucru a avut ca
impact asupra bugetului local , precum si asupra veniturilor agentiilor de turism. Acest lucru a
determinat crearea unor noi locuri de munca, care creste cu ¼ in ultimii ani. Astfel, in prezent, in
sfera turismului, sunt angajati peste 6,5 mii de persoane care insuma cca 2,6% din totalul celor
angajati. In aceasta sfera, cea mai mare parte a angajatilor sunt de gen feminin.
Pentru relansarea turismului in orasul Chisinau, numarul turistilor este insuficient, ceea
ce duce la o micsorare a ofertei turistice, precum si la restrangerea unor companii. Acest lucru
duce la faptul ca turismul sa genereaza o influenta scazuta asupra economiei orasului, cat si a
tarii.
Taxa hoteliera, este considerata sursa de venit incadrata in bugetul statului, care incepe sa
fie perceputa din 1995. In 2005, aceasta taxa constituie 4,4 mil. lei, adica 0,45% din veniturile
totale bugetare. Acest lucru este explicat prin gradul destul de scazut a exploatarii capacitatii de
cazare, a unei concurente neloiale pe piata serviciilor din capitala.
S-au initiat cateva proiecte de amenajare pentru turisti, la nivelul politicilor publice.
Acestea sunt: Muzeul Satului, Zone de agrement de pe valea raului Bac, trasee turistice
pietonale, parcul pentru copii „Trei Iezi”, dezvoltarea centrului vechi al orasului reprezentand o
zona istorica importanta). Acestea nu au fost duse la bun sfarsit datorita unor lipse de resurse si a
capacitatii.
Turismul ca factor socio-economic de dezvoltare a oraşului Chişinău se confruntă cu următoarele
probleme:
- echiparea insuficientă a teritoriului municipal pentru activităţi turistice şi de agrement,
- potenţial cultural-istoric nevalorificat în scopuri turistice;
- piaţă reală de consum turistic relativ mică, sub nivelul potenţialului existent;
- lipsa unei concepţii clare de dezvoltare a turismului în oraş şi municipiu;
- decalajul mare dintre turismul emiţător de cel receptor;
- preţuri distorsionate pe piaţa turistică şi hotelieră;
- prestaţia modestă a personalului de deservire a turiştilor;
- infrastructură turistică şi de acces la obiecte turistice învechită moral şi fizic;
- insuficienţa spaţiilor verzi în zona suburbană pentru crearea unui “brâu verde periurban”,
fortificarea funcţiei recreative şi reorientarea fluxului de persoane la odihnă spre locurile
amenajate cu dotări de cazare, alimentaţie publică şi agrement;
- prestaţie slabă a actorilor pieţii turistice în promovarea şi implementarea proiectelor de
anvergură în turismul capitalei;
- promovarea insuficientă a patrimoniului cultural-istoric al capitalei în presa locală şi
naţională, etc. (Planul Urbanistic General Al Municipiului Chisinau, INCP Urganproiect,
IHS Romania SRL. Business Consulting Institute, I.U. BeINIIGradostroitelistva).
8.3 Perspective de dezvoltare turistică
Promovarea Chişinăului ca destinaţie turistica:
Încurajarea unor antreprenoriate turistice
- Dezvoltarea unor noi locaţiilor turistice, hoteliere
- Realizarea unui plan de edificare şi gestionare eficientă a zonelor de agrement şi recreere
- Diversificarea formelor de turism (de congrese, vinicol, balnear, sportiv, ecologic)
- Organizarea unui birou municipal de turism
- Amenajarea "Oraşului vinului"
Regenerarea infrastructurii turistice şi de deservire a călătorilor
- Alinierea structurilor turistice la standardele europene de calitate
- Realizarea unei strategii de dezvoltare a turismului în municipiu şi planului de relansare a
structurilor turistice pe piaţa regională;
- Conectarea oraşului la traseele turistice internaţionale
- Dezvoltarea de noi capacităţi a industriei turistice
Facilitarea comunicării prin turism
- Crearea Centrului de promovare a turismului şi călătoriilor în Chişinău
- Iniţierea şi susţinerea unor evenimente culturale, academice, sportive de importanţă
naţională şi internaţională
- Conservarea şi promovarea tradiţiilor naţionale şi locale
- Îmbunătăţirea semnalizării auto pentru turişti
- Realizarea de programe de marketing a ofertei turistice municipale
- Mediatizarea zonelor istorice, turistice şi de agrement
Minimalizarea influenţelor intervenţiilor antropice;
Reducerea şi atenuarea poluării antropice
- Realizarea planului de analiză a riscurilor naturale corelat cu identificarea surselor de risc
tehnologic
- Ecologizarea râului Bâc şi zonelor industriale adiacente
Protecţia terenurilor de alunecări;
Planificarea măsurilor privind reducerea factorilor de risc natural şi antropic
- Prevederea în PUG a zonelor de risc şi a condiţiilor de construcţie
- Realizarea de cursuri educaţionale "Protecţia la riscuri"
Reducereariscului natural
- Realizarea cadastrului zonelor de risc
(Planul Urbanistic General Al Municipiului Chisinau, INCP Urganproiect, IHS Romania SRL.
Business Consulting Institute, I.U. BeINIIGradostroitelistva).
8.4 Analiza SWOOT
Puncte tari Puncte slabe
Retea densa de institutii de invatamant
Cadre profesionale
Existenta unor programe de stimularea a
Retea slab dezvoltata a institutiilor de
invatamant
procesului educational
Existenta unui sistem de evaluare a
sistemului educational
Cadre profesionale slab pregatite
Un management educational invechit ce nu
este adaptat conditiilor actuale
Lipsa unui sistem uniform de evaluare a
calitatii procesului educational
Oportunitati Pericole
Colaborarea cu institutiile publice centrale
in favoarea introducerii atat a programelor
nationale, cat si internationale pentru
finantare
9 Şanse / Oportunităţi Pericole10 • Promovarea imaginii instituţiilor de11 toate nivelurile din toate sectoarele12 • Instabilitatea politică13 • "Comercializarea” excesivă a14 915 municipiului16 • Colaborarea cu autorităţile publice17 centrale în vederea introducerii18 programelor de finanţare naţionale şi19 internaţionale20 învăţământului21 • Neacoperire financiară pentru22 îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a23 instituţiilor de învăţământ24 • Fluctuaţia cadrelor
25 Analiza SWOT26Puncte tari Puncte slabe27 • Există o infrastructură dezvoltată în28 domeniul asistenţei medicale29 • Există cabinete private şi structuri30 medicale cu dotări la standarde31 europene32 • Rezultate calitative în implementarea33 sistemului de asisgurări obligatorii în34 medicină35 • Administraţia publică locală asigură
36 fonduri şi susţine ONG-urile care37 oferă servicii de asistenţă socială;38 • Starea nesatisfăcătoare a instituţiilor39 medicale;40 • Lipsa dotărilor necesare desfăşurării41 activităţilor de expertiză medicală;42 • Insuficiente centre de recuperare a43 sănătăţii;44 • Deficit de personal medical45 • Modalitatea ineficientă de deservire a46 pacienţilor conform noii metodologii47 a CNAS48 • Lipsa unui sistem de servicii integrate49 de asistenţă socială50Şanse / Oportunităţi Pericole51 • Cooperarea cu organisme52 internaţionale în domeniul medical şi53 social54 • Dezvoltarea formelor alternative de55 asistenţă socială a populaţiei prin56 implicarea societăţii civile57 • Deficit de resurse financiare pentru58 întreţinerea infrastructurii medicale59 • Incapacitatea sistemului de60 compensaţii nominative de a proteja61 populaţia social vulnerabilă în62 condiţiile creşterii preţurilor63 • Creşterea numărului de pensionari64 faţă de populaţia aptă de muncă
65 Analiza SWOT66Puncte tari Puncte slabe67 • Existenţa instituţiilor şi a68 patrimoniului cultural69 • Activităţi culturale desfăşurate cu70 susţinerea agenţilor economici;71 • Lipsa inovaţiilor în carul72 programelor culturale73 • Stimulare nesatisfăcătoare a74 personalului cultural75Şanse / Oportunităţi Pericole76 • Încheierea parteneriatelor în domeniul77 cultural cu organizaţii din alte ţări78 • Implementarea proiectelor de79 amenajare a terenurilor sportive80 • Migraţia personalului din domeniul81 cultural82 • Lipsa locurilor cu destinaţie pentru
83 teren de sport
84 Analiza SWOT85 Puncte tari Puncte slabe86 • Existenţa structurilor necesare pentru87 apărarea ordinii publice şi protecţie civilă88 • Stabilirea relaţiilor de conlucrare în domeniu89 între instituţiile guvernamentale şi ale90 administraţiei municipale91 • Delimitarea competenţelor şi atribuţiilor între92 structurile de protecţie civilă93 • Stare infracţională şi nr. de situaţii94 excepţionale cu tendinţe de descreştere95 • Acoperire teritorială insuficientă a serviciului de96 pompieri97 • Dotarea slabă cu resurse tehnice a structurilor98 de protecţie civilă şi poliţiei99 • Dotarea slabă cu resurse informaţionale şi lipsa100 unor baze de date informaţionale101 • Insuficienţa personalului calificat102 • Lipsa programelor de planificare şi sprijinire a103 activităţii structurilor de ordine publică şi104 protecţie civilă105 • Colaborare nesatisfăcătoare cu comunitatea în106 prevenirea şi preîntămpinarea situaţiilor107 excepţionale şi stării infracţionale108 Oportunităţi Pericole109 • Asigurarea structurilor specializate cu110 resursele tehnice, materiale şi informaţionale111 necesare112 • Consolidarea parteneriatului între diverse113 structuri şi societate în prevenirea şi114 contracararea fenomenelor negative sociale şi115 a situaţiilor excepţionale116 • Desfăşurarea programelor de lungă durată117 pentru efectuarea măsurilor de protecţie şi118 prevenire în zonele cu risc sporit infracţional şi119 de protecţie civilă120 • Asigurarea pregătirii şi perfecţionării121 personalului încadrat în structurile specializate122 • Mecanisme birocratice în coordonarea123 activităţilor cu structurile ierarhic superioare124 • Atractivitatea redusă a serviciului125 • Austeritatea mijloacelor financiare126 • Puţine programe de instruire şi perfecţionare a127 Personalului
128 Analiza SWOT129 Puncte tari Puncte slabe130 • Statut special determinat prin legea131 supremă şi lege organică132 • Stabilitatea structurilor administrative133 • Potenţial incomparabil de personal,134 resurse, relaţii, oportunităţi135 • Posibilităţi variate de perfecţionare a136 activităţii ce reies din statutul de capitală
137 • Existenţa mijloacelor variate de138 comunicare cu cetăţenilor139 • Contradicţii între prevederile actelor140 normative141 • Structura nefuncţională şi ineficientă a142 Primăriilor municipală şi locale143 • Lipsa sistemelor informaţionale de144 comunicare interdepartamentală şi cu145 cetăţenii146 • Insuficienţa cadrelor profesioniste147 • Motivaţia redusă a funcţionarilor publici148 31149 Puncte tari Puncte slabe150 • Implicarea excesivă a factorului politic şi151 structurilor guvernamentale ierarhice în152 activitatea Primăriei153 Oportunităţi Riscuri154 • Definitivarea reglementării atribuţiilor şi155 competenţelor autorităţilor administraţiei156 publice municipale157 • Perfecţionarea structurii de organizare şi158 funcţionare a autorităţilor locale159 • Perfecţionarea managementului serviciilor160 publice161 • Îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate162 • Crearea structurilor necesare de facilitare163 a contactului cetăţean-administraţie164 • Promovarea managementului participativ165 în administrarea treburilor publice166 • Creşterea motivaţională a personalului167 • Asigurarea structurilor municipale cu168 personal profesionist şi resurse necesare169 • Implicarea structurilor centrale în activitatea170 Primăriei171 • Reforme administrative la standarde172 depăşite173 • Lipsa voinţei în realizarea schimbărilor de174 activitate175 • Pregătirea insuficientă a personalului176 autorităţilor locale177 • Practicarea unui management de personal178 ineficient179 • Implicarea persoanelor incompetente în180 dirijarea unor domenii importante181 • Condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea182 mijloacelor de informare în masă
183 Analiza SWOT184 Puncte tari Puncte slabe185 • Potenţial şi posibilităţi mari ale sectorului186 asociativ187 • Număr mare de ONG-ri active188 • Neîncredere în colaborarea cu sectorul189 asociativ190 • Neimplicarea ONG-lor în gestionarea191 treburilor publice192 Oportunităţi Riscuri
193 • Perfecţionarea legislaţiei în vigoare privind194 activitatea sectorului neguvernamental195 • Legiferarea parteneriatelor public-privat196 • Extinderea posibilităţilor de accesare a197 resurselor financiare pentru implementarea198 diferitor proiecte199 • Îndepărtarea societăţii civile de procesul de200 luare a deciziilor201 • Lipsa voinţei de colaborare cu sectorul202 neguvernamental
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Bibliografie:
Capcelea V., Esenţa şi rolul tradiţiei în existenţa social,Editura ARC, Chişinău 2011
Colesnic Iu., Chişinău – Enciclopedie, Editura MUSEUM, Chişinău 1997
*** Chişinău – artă, cercetare în sfera publică
*** Chişinău, oraşul vechi şi nou, Editura LITERA 1998, Chişinău
Ciobanu Şt., Chişinăul, Editura Comisiunii Monumentelor Istorice 1925, Chişinău
Ciobanu Şt., Basarabia – Monografie, Ediţia Expoziţiei, Imprimeria Statului din Chişinău - 1926
Constantinescu – Iaşi, P.Biserica Sf. Gheorghe din Chişinău, în A.C.M.I.S.B. – 1928
Gangal B., Gangal Tatiana, Garconiţă Rita, Nazarov Al.Nesterov Tamara, Râbalco Eugenia,
Starostenco Pt., Centrul istoric al CHIŞINĂULUI la începutul secolului al XX-lea, Repertoriul
monumentelor de arhitectură, Editura ARC 2009, Chişinău
Eşanu An., CHIŞINĂU – file de istorie, Editura MUSEUM 1998, Chişinău
Nemerenco, Valeriu. Buiucani : File din istoria satului şi a sectorului Buiucani, municipiul
Chişinău. - Ch., 2002
Răileanu Iu., Etno Moldova, Chişinău 2011
Sainciuc L., Colina antenelor de bruiaj, Editura MUSEUM 2000, Chişinău
Торманян А.Н. Из истории строителной беятельности в Молдовии. - М. 1991
Ţurcanu Viorica, COSTUMUL: tradiţie şi modernitate – valorificări, Chişinău 2012
http://www.monument.md/catalog/edificii_menire_socio_culturala/70/
http://colegiuldeconstructii.wordpress.com/specialitati-colegiul-de-constructii-din-chisinau/
constructii-civile-industriale-si-agricole/
www.dendrariu.md
http://www.moldovenii.md/md/section/21
http://www.informator.md/ro/destinatii-turistice/moldova/chisinau/gastronomie-chisinau/
http://www.ziare.com/articole/obiective+turistice+chisinau
http://www.ziare.com/articole/obiective+turistice+chisinau
http://www.jurnal.md/ro/news/fluxul-turistilor-straini-nu-scade-26291/
http://www.flux.md/editii/2008180/articole/4813/
http://m.evz.ro/news/1081455
http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/PROPUNERI-DE-VALORIFICARE-A-
PO35541.php