+ All Categories
Transcript
Page 1: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

FACULTATEA:ALIMENTATIE SI TURISM FACULTATEA:ALIMENTATIE SI TURISM

SECTIA:INGINERIE SI MANAGEMENT SECTIA:INGINERIE SI MANAGEMENT

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELORLIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

SI A SERVICIILORSI A SERVICIILOR

Student: Raluca Maria OPREA

Indrumator: Conf. Dr. Ing. Walter THIERHEIMER

Grupa16175,Anul II

Page 2: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELORLIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

SI A SERVICIILORSI A SERVICIILOR

2

Page 3: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

CUPRINS

I. Libera circulatie a persoanelor..............................................................................................4

I.1. Reglementări comunitare privind libera circulaţie a persoanelor în cadrul UE............4

I.1.1 Prevederile tratatului de la Maastricht, Amsterdam şi Actului Unic Europea ........7

I.2. Politica în domeniul vizelor............................................................................................7

I.2.1 Cerinţe esenţiale privind intrarea pe teritoriul părţilor contractante în vedere unei

şederi care nu depăşeşte 3 luni...............................................................................9

I.2.2 Poziţia României faţă de politica în domeniul vizelor.............................................9

I.3. Probleme privind cererea de azil şi libera circulaţie a lucrătorilor...............................10

I.4. Priorităţile României în această materie.......................................................................12

II. Libera circulatie a serviciilor.............................................................................................14

II.1. Reglementari privind libera circulatie a serviciilor – notiuni si reglementari...............14

II.2. Libertatea de furnizare a serviciilor...............................................................................19

II.2.1 Regimul juridic al liberei circulatii a serviciilor....................................................21

II.2.2 Beneficiarii liberei circulatii a serviciilor..............................................................23

III. CONCLUZII....................................................................................................................24

IV. BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................27

V. Act de constituire al unei Societati Comerciale ...............................................................28

3

Page 4: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

I. Libera circulatie a persoanelor

1. Reglementări comunitare privind libera circulaţie a persoanelor în

cadrul UE

1.1 Prevederile tratatului de la Maastricht, Amsterdam şi Actului Unic

European

1. „Orice cetăţean sau orice cetăţeană a UniuniiEuropene are dreptul de a se deplasa şi de a-şistabili reşedinţa în mod liber pe teritoriul statelormembre“.2. „Libertatea de circulaţie şi de şedere poate să fieacordata, în conformitate cu Tratatul instituindComunitatea Europeană, cetăţenilor unor ţări terţecare domiciliază legal pe teritoriul unui statmembru.’’(Carta Uniunii Europene privind drepturilefundamentale - Articolul 45)

Libera circulaţie a persoanelor în cadrul Comunităţilor Europene a fost

definită în Acordul Unic European (1987) drept una din cele patru libertăţi

fundamentale ale Pieţei Interne.

Libera circulaţie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele

interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piaţă internă – ce nu

poate fi realizată în condiţiile existenţei unor frontiere interne şi a restricţionării

circulaţiei indivizilor Esenţa acestei libertăţi constă în eliminarea discriminărilor

între cetăţenii statului membru pe teritoriul căruia se află aceştia sau îşi desfăşoară

4

Page 5: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

activitatea şi cetăţenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul

acestui stat. Aceste discriminări se pot referi la condiţiile de intrare, deplasare,

munca, angajare sau remuneraţie. Prin asigurarea unui asemenea regim

nediscriminatoriu se realizează libera circulaţie a persoanelor în spaţiul comunitar.

Acest nou statut a dus la accelerarea procesului de extindere a drepturilor la

liberă circulaţie asupra unor noi categorii de persoane (studenţi, persoane ce nu

depun activităţi economice, dar au resurse suficiente de trai).

Conceptul de “cetăţenie europeană” a fost prima oară introdus prin

Tratatul de la Maastricht (1993) prin care s-a acordat drept de liberă circulaţie şi

de liberă rezidenţă în interiorul Uniunii tuturor cetăţenilor statelor membre ale

Uniunii Europene. Mai mult, Tratatul a plasat în domeniul de interes comun al

statelor membre şi politica referitoare la azil, problematica trecerii frontierelor

externe şi politica referitoare la imigraţie.1

Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederile legate de aceste aspecte

în Tratatul de la Roma (Titlul IV - vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de

libera circulaţie a persoanelor) şi a prevăzut o perioadă de 5 ani până la momentul

în care se vor aplica procedurile comunitare şi în aceste domenii.

Prin politica sa, Uniunea Europeana are în vedere crearea unei zone

europene de libertate, securitate şi justiţie în care nu mai este nevoie de controlul

persoanelor la frontierele interne, indiferent de naţionalitate. În acelaşi timp, se

desfăşoară un amplu proces de implementare a unor standarde comune în ceea ce

priveşte controlul la frontierele externe ale Uniunii şi politicile de vize, azil şi

imigraţie. Marea Britanie şi Irlanda nu au acceptat să ia parte la măsurile din cadrul

Titlului IV al Tratatului de la Roma, iar Danemarca va participa doar în cadrul

măsurilor referitoare la politica de vize.

După cum am mai menţionat, libera circulaţie a persoanelor constituie una

dintre cele patru libertăţi din cadrul pieţei interne şi a politicilor comunitare la

1 Titlul VI al Tratatului de la Maastricht - cooperarea în domeniul justitiei si afacerilor interne, cunoscut si sub numele de al Treilea Pilon al UE

5

Page 6: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulaţie a produselor, libera circulaţie

a serviciilor şi libera circulaţie a capitalurilor.

Cetăţenii europeni beneficiază de dreptul fundamental de a se deplasa şi de a

se stabili unde doresc. Dar, pentru a fi cu adevărat în avantajul tuturor, libertatea de

circulaţie a persoanelor trebuie însoţită de un nivel corespunzător de securitate şi

justiţie. La Amsterdam, această dublă cerinţă a fost înscrisă în Tratat sub forma

înfiinţării progresive a unei zone de libertate, securitate şi justiţie. Abolirea

controalelor la frontiera nu a fost însă pe deplin înfăptuită în cadrul Uniunii.

Obiectivul a fost realizat doar de câteva state membre în baza Convenţiei de

Implementare a Acordului Schengen (semnată la 19 iunie 1990 şi intrată în vigoare

la 26 martie 1995).

În cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul UE,

Parlamentul European şi Comisia Europeană au semnat Carta Drepturilor

Fundamentale, document ce aduce într-un cadru unic drepturile civile, politice,

economice, sociale stipulate într-o serie de documente internaţionale, europene şi

naţionale. Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept, Carta nu face nici o

deosebire între cetăţeni, întrunind – pentru prima dată – în cadrul unui document

unic drepturile tuturor persoanelor care se găsesc în mod legal pe teritoriul Uniunii

Europene. Articolul 15 alineatul 1 al Cartei vorbeste despre dreptul oricărui

cetăţean sau cetăţene ai Uniunii de a avea libertatea de a cauta un serviciu, de a

lucra, de a se stabili sau de a furniza servicii în orice stat membru.

Prin încheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul

European), România s-a angajat ireversibil pe calea integrării europene.

Elementul-cheie al strategiei de aderare îl constituie Parteneriatul de

Aderare, semnat de România, enunţând principiile, obiectivele şi priorităţile de

acţionare şi mobilizând într-un cadru unic toate formele de asistenţă comunitară.

În 2000 au început efectiv negocierile de aderare, pe capitole, ale României

la Uniunea Europeana. Capitolul referitor la libera circulaţie a persoanelor a

6

Page 7: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

început să fie negociat abia în 2002, la Bruxelles, în cadrul primei Conferinţe de

Aderare.

România acceptă în întregime acquis-ul comunitar al Capitolului II – Libera

circulaţie a persoanelor, intrat în vigoare la 31 decembrie 2000, nesolicitând o

perioadă de tranziţie sau o derogare şi declară că va fi în măsură să aplice în

întregime, la data aderării, acest acquis.2

Constituţia României în art. 25 stabileşte că „Dreptul la liberă circulaţie, în

ţară şi în străinătate, este garantat”.

2. Politica în domeniul vizelor

2.1 Cerinţe esenţiale privind intrarea pe teritoriul părţilor contractante în

vedere unei şederi care nu depăşeşte 3 luni

La 7 decembrie 2001 s-a anunţat oficial libera circulaţie. La Bruxelles,

Consiliul Miniştrilor de Justiţie şi Afaceri interne al Uniunii a decis în unanimitate,

ca începând cu 1 ianuarie 2002 să se renunţe la regimul vizelor pentru cetăţenii

români care călătoresc în spaţiul Schengen. Această dispoziţie a intrat în vigoare

după publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

În momentul încheierii Tratatului de la Amsterdam a fost adoptat un

Protocol de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul UE, „menit să includă

anumite acorduri şi reguli menţionate în cadrul UE”.

Conform art. 73 j Consiliul va adopta:

„(1) Măsuri care, în conformitate cu art. 7a, să asigure absenţa

oricărui control al persoanelor, indiferent dacă aceştia sunt cetăţeni ai

Uniunii sau ai unor terţe state, atunci când traversează frontierele interioare;

2 Conferinţa interguvernamentală pentru aderarea la Uniune Europeană, www.infoeurolider.ro;

7

Page 8: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

(2) Măsuri privind traversaea frontierelor exterioare, care să

stabilească:

a) standarde şi proceduri care să fie aplicate statelor membre

privind efectuarea controlului persoanelor la respectivele frontiere;

b) reguli de acordare a vizei pentru şederi de cel mult trei luni,

cuprinzând:

i) lista statelor terţe ai căror cetăţeni trebuie să fie în

posesia vizei de traversare a frontierelor exterioare, şi ale acelora ai căror

cetăţeni sunt scutiţi de această cerinţă;

ii) procedurile şi condiţiile de acordare a vizei de către

statele membre;

iii) un format unitar pentru vize;

iv) reguli pentru o viză unitară.”

Articolul 2 din acest Protocol menţionează că „de la data intrării în vigoare a

Tratatului de la Amsterdam, acquis-ul Schengen, inclusiv deciziile Comitetului

Executiv creat prin Acordurile de la Schengen care au fost adoptate înaintea acestei

date vor fi imediat aplicabile celor 13 state membre menţionate în articolul 1, fără

a încălca prevederile paragrafului 2 al acestui articol. De la această dată, Consiliul

se înlocuieşte prin Comitetul Executiv menţionat”.

Mai mult paragraful următor afirmă clar că „atât timp cât măsurile

referitoare la cele de mai sus nu au fost luate şi fără încălcarea art. 5(2), prevederile

şi deciziile care alcătuiesc acquis-ul Schengen vor fi considerate documente bazate

pe Titlul VI al Tratatului UE”.

Aceasta înseamnă că atât timp cât UE, pe baza deciziilor Consiliului, va

avea propriile reguli şi proceduri, prevederile Acordurilor de la Schengen se vor

aplica.

8

Page 9: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Câtă vreme libera circulaţie este pusă în discuţie, referirea la dimensiunile

drepturilor omului nu poate fi evitată, căci art. 13 din Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului prevede:

„1. Orice persoană are dreptul la libera circulaţie şi la rezidenţă în

interiorul frontierelor fiecărui stat.

2. Orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa

proprie, şi să se întoracă în ţara sa.”

La rândul său, art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi

politice stabileşte că:

„1. Orice persoană care se află legal pe teritoriul unui stat va avea pe

acel teritoriu, dreptul la libera circulaţie şi libertatea de a-şi alege reşedinţa.

2. Orice persoană va fi liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a

sa.”

Singurele restricţii admise în exercitarea acestui drept se referă la protejarea

securiţăţii naţionale, la ordinea publică, la sănătatea şi morala publică, la drepturile

altor persoane.

Este evident că atunci când este vorba despre libertatea de circulaţie, aceste

documente plasează responsabilitatea respectării acestui drept pe umerii statului în

care persoana trăieşte deja sau în care îşi are reşedinţa.

De aceea este foarte dificil a se invoca dimensiunea drepturilor omului

atunci când i se cere unei ţări să accepte intrarea fără nici o restricţie a unei

persoane care nu este cetăţean al acelei ţări sau nu-şi are reşedinţa pe acel teritoriu.

Desigur, că restricţiile trebuie să fie rezonabile, în caz contrar fiind limitată nu

numai exercitarea dreptului, ci dreptul ca atare fiind ameninţat.

În acelaşi timp, există o tendinţă generală, mai ales în rândul ţărilor

prospere, de a limita pe cât posibil, şansa unor persoane din terţe state de a intra pe

teritoriul lor, iar mulţi consideră că nu este exagerat să se afirme că spaţiul

Schengen trădează tendinţa de a deveni o fortăreaţă Schengen.

9

Page 10: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

2.2 Poziţia României faţă de politica în domeniul vizelor

România a făcut progrese semnificative în alinierea la politica de vize a UE.

Condiţiile şi criteriile de obţinere a vizei au fost specificate în normele

metodologice de implementare a Legii privind regimul străinilor în România nr.

123/ 2001 (Hotărârea Guvernului nr. 476/ 2001) şi în instrucţiunile comune ale

Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Administraţiei şi Internelor,

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, publicate în 29 mai 2001.

Recomandările pe termen scurt şi mediu în alinierea la politica de vize a UE,

către România, sunt că aceasta trebuie să continue acţiunile în special în vederea

introducerii obligativităţii vizei pentru ţările cu un înalt potenţial de migraţie.

„Deşi, de facto, Instrucţiunile Consulare române, concordă cu Instrucţiunile

Consulare comune, implementarea de iure a acestora se va face în momentul

aderării”.

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă de implementare a politicii în

domeniul vizelor, în România, este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Toate cererile de viză sunt trimise de misiunile diplomatice Centrului

Naţional pentru Vize care ia decizia finală asupra eliberării vizei, cererile

cetăţenilor ţărilor cu tendinţe de migrare fiind trimise pentru o verificare

suplimentară Direcţiei pentru Străini şi Probleme de Migraţie din cadrul

Ministerului Administraţiei şi Internelor.

3. Probleme privind cererea de azil şi libera circulaţie a lucrătorilor

Părţile Contractante (semnatarii Convenţiei Schengen) se obligă să asigure

examinarea fiecărei cereri de azil depuse de un străin pe teritoriul uneia din ele:

10

Page 11: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

a) dacă o Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil o viză de orice

natură sau un permis de şedere, ea este responsabilă pentru examinarea cererii;

dacă viza a fost eliberată cu autorizarea altei Părţi Contractante, este responsabilă

cea care a acordat autorizaţia;

b) dacă mai multe Părţi au eliberat solicitantului de azil o viză de orice

natură sau un permis de şedere, Partea responsabilă este cea care a eliberat viza sau

permisul de şedere care expiră ultimul;

c) dacă solicitantul de azil este scutit de Părţile Contractante de obligaţia

de a obţine viză, este responsabilă Partea prin a cărei frontieră externă a intrat

solicitantul de azil;

d) dacă un străin a cărui cerere de azil este deja în curs de examinare la

una din Părţile Contractante introduce o nouă cerere, este responsabilă Partea la

care cererea sa află în curs de examinare (art. 30 din Convenţia Schengen).

Fiecare Parte transmite celorlalte, la cererea acestora, datele deţinute cu

privire la un solicitant de azil, care sunt necesare pentru:

- determinarea Părţii responsabile pentru examinarea cererii de azil;

- examinarea cererii de azil.

Aceste date se referă la:

identitate;

documente de identitate şi de călătorie;

locurile de şedere şi itinerariile călătoriilor;

permisele de şedere sau vizele eliberate de o Parte Contractantă;

locul depunerii cererii de azil (art. 38 din Convenţia Schengen).

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă de implementare a politicii în

domeniul vizelor, în România, este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Ea este reglementată prin Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului din 5

octombrie 1968 privind libertatea de circulaţie pentru lucrători în cadrul

Comunităţii şi prin Directiva nr. 68/360 din 15 octombrie 1968 a Consiliului

11

Page 12: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

privind abolirea restricţiilor asupra circulaţiei şi rezidenţei în cadrul Comunităţii

pentru lucrătorii din statele membre şi familiile lor.

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă de implementare a politicii în

domeniul vizelor, în România, este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor. Libertatea de circulaţie a lucrătorilor

implică, sub rezerva limitărilor pe motive de ordine publică, securitate publică sau

sănătate publică, patru coordonate, potrivit art. 39:

- acceptarea ofertelor de angajare într-adevăr facute;

- deplasarea în mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop;

- şederea într-un stat membru în scopul angajării potrivit prevederilor de

angajare a cetăţenilor acelui stat, stabilite prin lege, regulament sau acţiune

administrativă;

- rămânerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei după ce a fost

angajată în acest stat.

Pentru ca membrii de familie să aibă drept de şedere în alt stat, este necesar

ca unul dintre soţi să-şi fi exercitat dreptul său la libera circulaţie, dreptul acestor

membri nefiind un drept propriu, ci unul derivat.

4. Priorităţile României în această materie

În ultimii ani, în domeniul liberei circulaţii a persoanelor, România a adoptat

acte normative care transpun prevederi comunitare referitoare la regimul străinilor.

Au fost aprobate norme metodologice de aplicare a Acordurilor încheiate între

Guvernul României şi guvernele altor state privind schimbul de lucrători sezonieri

şi stagiari şi şederea temporară în scopul angajării lucrătorilor români pe teritoriul

altor state.

12

Page 13: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Este de reţinut, totodată, că în spiritul Legii nr. 216/1998 (art. 2 alin. 2), în

străinatate paşaportul dă dreptul titularului la asistenţă şi protecţie din partea

misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României.

Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinatate

asigură asistenţa necesară cetăţenilor români aflaţi în dificultate, însă posibilităţile

acestora sunt limitate. Competenţele consulilor sunt stabilite de acordurile

internaţionale la care România este parte, de reglementările interne ale fiecărui stat

şi de legislaţia română în materie.

În vederea alinierii legislaţiei române la cea comunitară pe termen scurt

România are ca priorităţi:

participarea deplină la sistemul de informaţii Schengen;

alinierea progresivă la legislaţia şi practica UE în materie de vize;

continuarea aliniereii la legislaţia şi practica UE în materie de stabilire

a persoanelor;

continuarea aliniereii la legislaţia şi practica UE în domeniul

iniţiativei private;

continuarea aliniereii la legislaţia şi practica UE în domeniul liberei

circulaţii a lucrătorilor şi a regulilor de coordonare a sistemelor de securitate

socială;

dezvoltarea şi intensificarea relaţiilor de cooperare cu alte state

privind mobilitatea forţei de muncă.

România a adoptat o serie de acte normative ce vizează alinierea legislaţiei

noastre la cea comunitară:

Legea nr. 123/ 2001 privind regimul străinilor în România;

Ordonanţa Guvernului nr. 35/ 2001 pentru ratificarea Acordului dintre

Guvernul României şi Guvernul Republicii Portugheze privind şederea

temporară, în scopul angajării lucrătorilor români pe teritoriul acestui stat,

semnat la Lisabona la 19 iulie 2001;

13

Page 14: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Ordonanţa Guvernului nr. 36/ 2001 pentru ratificarea Acordului dintre

Guvernul României şi Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg privind

schimbul de stagiari, semnat la Luxemburg la 20 iulie 2001;

Legea nr. 396/ 2002 pentru ratificarea Convenţiei Europene asupra

cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997;

II. Libera circulatie a serviciilor

1. Reglementari privind libera circulatie a serviciilor – notiuni si reglementari

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă de implementare a politicii în

domeniul vizelor, în România, este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În dreptul comunitar prin noţiunea de „servicii“ se înţelege ansamblul

prestaţiilor care nu cad sub incidenţa dispoziţiilor referitoare la libera circulaţie a

mărfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Ea are, asadar, un caracter „rezidual“ sau

„subsidiar“, dar poate fi clarificată în baza a trei criterii stabilite prin jurisprudenţa

CJCE de la Luxemburg:

a) Prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit într-un stat membru al

Uniunii Europene, altul decât acela al destinatarului prestaţiei astfel

încât să existe o trecere a unei frontiere interioare UE .

b) Prestatorul trebuie să fi fost stabilit în spaţiul Pieţei unice europene.

c) Prestaţia trebuie să fie furnizată contra unei remuneraţii.

Aplicarea art.52 şi a art. 59 din Tratatul de la Roma (CEE).

14

Page 15: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Libertatea de stabilire în scopul exercitării unui comerţ sau unei profesii

poate fi considerată ca o componentă a libertăţii de circulaţie a persoanelor în

cadrul Comunităţilor. Dar ea trebuie să fie solicitată, în acelaşi timp, şi libertăţii de

furnizare a serviciilor, acest fapt având ca fundament necesitatea asigurării unei

repartizări optime tuturor factorilor de producţie la nivel comunitar, astfel încât

mobilitatea acestora să permită exercitarea activităţilor productive şi comerciale în

cele mai favorabile medii sociale, economice şi comerciale.

Libertatea de stabilire include, conform art.52, alin. 2, dreptul de a începe şi

continua activităţi ca persoane nesalariate ( independente ), ceea ce înseamnă

dreptul de acces la asemenea activităţi şi dreptul de a înfiinţa şi administra

întreprinderi, în special companii şi firme, în înţelesul art.58, adică acelea care au

sediul lor statuar, administraţia lor centrală sau principalul lor stabilament pe

teritoriul comunitar şi care au fost constituite potrivit dreptului civil sau comercial,

inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice cârmuite de dreptul public

sau privat, afară de acelea care nu sunt producătoare de profit.

Libertatea de stabilire presupune interzicerea discriminării având drept

criteriu de referinţă condiţiile stabilite pentru proprii resortisanţi de legea ţării unde

se efectuează acea stabilire. Această interdicţie este o aplicare a principiului

nediscriminării aşa cum este formulat la art.6 din Tratat.

Art.52, par.1, a impus ca orice restricţie la libertatea de stabilire a

resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru să fie înlăturată în

etape progresive în cursul perioadei de tranziţie. Această înlăturare progresivă

priveşte, de asemenea, restricţiile privind înfiinţarea de agenţii, filiale sau sucursale

pe teritoriul oricărui stat membru. Prin art.53, ale cărui prevederi sunt direct

aplicabile, statele membre se obligă să nu introducă nici o nouă restricţie, privind

dreptul de stabilire pe teritoriile lor a resortisanţilor altor state membre,afară dacă

în Tratat nu se dispune astfel. Această reglementare constituie o regulă de drept

15

Page 16: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

comunitar susceptibilă de a crea drepturi individuale pe care tribunalele naţionale

trebuie să le protejeze.

Art.52 şi 59 – a arătat Curtea de Justiţie – împiedică un stat membru să

limiteze activităţile de intermediere, din domeniul valorilor mobiliare transferabile,

la companii sau firme al căror sediu înregistrat se află pe teritoriul său, punându-I

pe distribuitorii intermediari din alte state membre care doresc să exercite o

activitate pe teritoriul respectiv în imposibilitatea de a folosi anumite forme de

stabilire, precum o filieră sau o agenţie, astfel încât ei sunt obligaţi să suporte

cheltuieli suplimentare comparate cu cele ale propriilor naţionali şi, cu desăvâşire,

de a face uz de libertatea lor de a furniza servicii ; procedând astfel, statul aplică o

diferenţă de tratament care nu este obiectiv justificată.

Libertatea de stabilire nu poate fi pe deplin înfătuită dacă statele membre pot

să refuze beneficiul dreptului comunitar acelora dintre resortisanţii lor care s-au

prevalat ei înşişi de libertatea de circulaţie şi de dreptul de stabilire şi care au

obţinut, prin aceasta, calificările profesionale menţionate în legislaţia comunitară,

într-un alt stat decât statul al cărui resortisant este. Directiva Consiliului Nr.75/362

din 16 iunie 1975 permitea expres statelor membre să pretindă în completare o

perioadă prealabilă de pregătire într-o perioadă prealabilă de pregătire într-o

perioadă de tranziţie de cinci ani la sfârşitul căreia un stat membru nu mai era

îndreptăţit să impună o astfel de condiţie sau să ceară altă pregătire profesională a

medicilor care se stabilesc ei înşişi pe teritoriul acelui stat membru ca medici de

medicină generală practicanţi şi care sunt deţinători de diplome obţinute într-un alt

stat membru şi recunoscute în baza acelei Directive.1 Curtea de justiţie a hotărât, în

interpretarea acestei Directive, că orice discriminare în acest sens din partea

organismelor profesionale nu este admisibilă, chiar dacă statul membru în cauză

face practicarea acelei profesii de către posesorii diplomele obţinute pe teritoriul

său dependentă de cerinţe.

Implementarea dispoziţiilor privind libertatea de stabilire aşa cum sunt

prevăzute la art.52 este de competenţa instituţiilor comunitare, prin elaborarea de

16

Page 17: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

către Consiliu, conform art. 54, a unui program general de înlăturare a

restricţiilor existente în această privinţă care să cuprindă condiţiile generale

potrivit cărora această libertate urma să fie realizată în cazul fiecărui tip de

activitate şi, în special, etapele necesare, iar în aplicarea acestui program sau, în

absenţa lui, prin emiterea unor directive, acţionând în prezent potrivit art. 189 B. În

consecinţă, Consiliul a adoptat în anul 1962 două programe generale de

liberalizare pentru persoane, respectiv pentru servicii 1 , precum şi mai multe

directive între care menţionăm Directiva Nr.73/148 din 21 mai 1973 pentru

suprimarea restricţiilor la suprimarea restricţiilor la deplasarea şi şederea

resortisanţilor statelor membre în interiorul Comunităţii în materie de stabilire de

servicii şi Directiva Nr.75/34 din 17 decembrie 1974 relativă la dreptul

resortisanţilor statelor membre de a rămâne pe teritoriul statului membru după ce

au exercitat aici o activitate nesalariată (independentă). 2

În cele două programe de liberalizare au fost prevăzute nelimitativ măsurile

pe care Consiliul şi Comisia trebuie să le ia în realizarea obligaţiilor ce le incumbă.

Între altele:

- se va acorda tratament prioritar activităţilor în care libertatea de stabilire

aduce în special o contribuţie apreciabilă la dezvoltarea producţiei şi comerţului

- se vor înlătura acele proceduri şi practici, indiferent că rezultă din legislaţia

naţională ori din acorduri încheiate anterior între statele membre, a căror menţinere

ar constitui un obstacol la libertatea de stabilire

- se va asigura că lucrătorii dintr-un stat membru care au lucrat pe teritoriul

altui stat membru, pot să rămână în acel teritoriu în scopul de a întreprinde

activităţi ca persoane nesalariate

- să se dea posibilitatea unui resortisant al unui stat membru să dobândească

proprietate funciară şi clădiri situate pe teritoriul altui stat membru, în măsura în

care aceasta nu contravine art.39,par.2

- se vor înlătura progresiv restricţiile privind condiţiile de înfiinţare de

agenţii, sucursale sau filiale pe teritoriul altui stat membru şi condiţiile de intrare a

17

Page 18: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

personalului stabilimentului principal în posturi de gestiune ori de supraveghere,

din aceste agenţii, filiale sau sucursale

- se vor coordona, în măsura necesară, garanţiile care, pentru protecţia

intereselor membrilor şi a altora ( creditori şi angajaţi ), sunt cerute de statele

membre companiilor şi firmelor, cu scopul de a face aceste garanţii echivalente în

întreaga Comunitate

- să se asigure că nu sunt denaturate condiţiile de stabilire prin ajutoarele

acordate de statele membre.

Pe de altă parte, este recunoscut faptul că în diverse state au existat şi există

unele diferenţe privind exercitarea unui comerţ sau a unei profesii. De aceea s-a

impus armonizarea legislaţiilor naţionale divergente.

În primul rând ,în cele mai multe profesiuni şi ocupaţii accesul este

subordonat obţinerii de diplome sau unor condiţii specifice, al căror mod de

dobândire, respectiv îndeplinire, sunt diferite, ceea ce ar contribui la menţinerea

unor restricţii la libertatea de stabilire. Această situaţie justifică acţiunea

Consiliului aşa cum este prevăzută la art.57 prin care prevederile nediscriminatorii

ale art. 52 sunt extinse în vederea garantării liberei exercitări a unui comerţ sau a

unei profesii în spaţiul intracomunitar în înfăptuirea obiectivelor esenţiale ale

comunităţii ( dispoziţia nu are aplicabilitate directă ).

În aplicarea art. 57 Consiliul a stabilit măsuri specifice prin unele directive

în domeniul comerţului cu ridicata, al comerţului cu amănuntul şi al industriei şi

artizanatului, înlăturându-se, cu efect temporar, obstacolele privind libertatea de

stabilire a străinilor rezultând din cerinţele de calificare profesională şi de

cunoştinţe comerciale, ce pot să fie probate de activităţi asemănătoare în alte state

membre timp de trei ani. Spre exemplu, prin Directiva Nr.64/427 din 7 iulie 1964

s-au fixat prevederi specifice, detaliate, privind măsuri tranzitorii cu privire la

activităţile persoanelor nesalariate în industriile prelucrătoare aparţinând ISIC

( industrie mică şi industrie artizanală ), ea fiind destinată să faciliteze realizarea

libertăţii de stabilire şi de furnizare a serviciilor în acest larg grup de activităţi

18

Page 19: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

comerciale până când se vor fi armonizat condiţiile de acces la comerţul în cauză

în diferitele statele membre.

În sfârşit, mai menţionăm că prin Rezoluţia din 18 februarie 1994 a

Parlamentului asupra situaţiei şi organizării notariatului în cele 12 state membre se

cere Comisiei, statelor membre şi instituţiilor notariale să elaboreze reforme care

să permită suprimarea condiţiei de naţionalitate pentru accesul la profesie ca şi

extinderea recunoaşterii reciproce actelor notariale.

2. Libertatea de furnizare a serviciilor

În practică au fost constatate situaţii în care o obligaţie de stabilire impusă

de legislaţia naţională nega complet libertatea de prestare a serviciilor, mai ales pe

anumite pieţe ale serviciilor, care printr-o reglementare deosebită erau protejate

contra concurenţei şi în interesul beneficiarilor. Asfel, piaţa germană a serviciilor

era închisă pentru serviciile altor resortisanţi decât cei naţionali în legătură cu

asigurările. Curtea de justiţie a arătat că dacă acest fapt a părut posibil, în ce

priveşte persoanele fizice, cât priveşte marile riscuri,reglementarea internă nu se

justifică.

Libera circulaţie a serviciilor nu conduce prin sine însăşi precum dreptul la

liberă stabilire, la o integrare durabilă a întreprinderilor pe piaţa ţării de primire a

serviciilor, nu de puţine ori întreprinderile şi beneficiarii serviciilor rămânând

stabiliţi în statele sediilor lor. Aceasta face ca întreprinderile ofertante să fie

autorizate, când furnizează astfel de servicii, să se orienteze, în primul rând, după

piaţa lor de provenienţă şi după cadrul lor juridic, lucru admisibil din motive de

nediscriminare sau de înlăturare a unor cerinţe care ar duce la interzicerea sau

afectarea activităţii prestatorilor de servicii.

19

Page 20: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Sunt considerate “servicii” ( art.60 ) acele servicii care sunt în mod normal

furnizate contra unei remunerări, în măsura în care ele nu sunt cârmuite de

prevederile privind libertatea de circulaţie a mărfurilor, capitalului şi persoanelor,

şi ele include, în special, activităţile cu caracter industrial, comercial sau

meşteşugăreşti ( artizanale ), ori activităţilor profesionale ( liberale ). Spre

exemplu, a fost defunit ca fiind “servicii” faptul unei întreprinderi, nefiind încheiat

cu beneficiarul vreunui contract de angajare, activitatea în sine a întreprinderii

constituind o profesie care satisface condiţiile par. 1 al art. 60 din Tratat.

Transmiterea de semnale de televiziune, inclusiv cele de natură publicitară, a

fost considerată că intră, ca atare, în sfera regulilor Tratatului privind serviciile

( având în vedere caracterul ei ), dar comerţul cu mărfuri, înregistrări sonore, filme,

aparate şi alte produse folosite pentru difuzare este supus regulilor privind libera

circulaţie a mărfurilor. Asociind aceste două libertăţi, s-a statuat că drepturile

excusive de care beneficiază o întreprindere de a transmite publicitate prin

televiziune nu sunt compatibile cu libera circulaţie a produselor, a căror desfacere

această publicitate este destinată să o promoveze.

Situaţia ar fi diferită atunci drepturile exclusive ar fi destinate să favorizeze

în cadrul Comunităţii anumite canale comerciale ori anumite relaţii economice în

raport cu alţii.

După cum rezultă din art.60 alin. 3, regulile privind libertatea de a furniza

servicii cuprind, - cel puţin când furnizorul se deplasează în scopul de a presta

serviciile sale -, situaţia în care o persoană se deplasează, dintr-un stat membru în

alt stat membru, nu pentru scopuri de stabilire aici, ci pentru a continua în acest loc

activitatea sa bază temporară. Această natură temporară a activităţilor în discuţie

trebuie să fie determinată în lumina duratei lor, a regularităţii, periodicităţii şi

continuităţii, dar aceasta nu înseamnă că furnizorul de servicii în înţelesul

Tratatului nu se poate dota el însuşi cu o anumită formă de suprastructură în statul-

gazdă ( incluzând un birou, cabinete sau camere de consultere ) în măsura necesară

pentru scopul executării serviciilor în discuţie.

20

Page 21: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Libertatea de a furniza servicii fiind, aşadar, unul dintre principiile

fundamentale ale Tratatului, el nu poate fi restrâns, în consecinţă, decât numai prin

prevederi care sunt justificate de interesul public general. Curtea de justiţie a

considerat că aceste prevederi trebuie să fie impuse, spre a avea efectul restrictiv,

tuturor persoanelor sau întreprinderilor care funcţionează în statul membru în care

serviciul urmează să fie furnizat, în măsura în care acest interes nu este salvgardat

prin prevederile cărora le este supus furnizorul de servicii în statul membru al

stabilimentului său . În acelaşi timp, unui stat membru nu i se poate nega dreptul de

a lua măsuri spre a împiedica exercitarea de către o persoană care furnizează

servicii, a cărei activitate este complet sau în principal îndreptată spre teritoriul

său, a libertăţii garantate de Tratat, în scopul de a evita regulile care ar fi aplicabile

dacă ea s-ar fi stabilit în cadrul acelui stat.

Curtea a mai decis în legătură cu aplicarea art.59 că, atât timp cât această

dispoziţie interzice restricţiile la libertatea de a furniza servicii, ea nu cuprinde,

prin urmare, limite privind exercitarea unor activităţi aconomice care îşi au

originea lor în aplicarea legislaţiei naţionale pentru protecţia proprietăţii

intelectuale, afară de cazul când această aplicare constituie un mijloc de

discriminare arbitrară ori o restricţie disimulată asupra comerţului între statele

membre.

Art. 59 nu poate fi invocat când situaţia nu prezintă nici un factor de legătură

cu aspectul comunitar al liberei prestări a serviciilor, adică faptul că prestatorul şi

destinatarul lor să fie stabiliţi în două state diferite, aşa cum s-a întâmplat în cazul

unui contract de recrutare de personal încheiat între resortisanţi ai unui stat

membru ( Germania, în speţă ) privind, de asemenea, muncitorii resortisanţi ai

aceluiaşi stat şi care se încadrează în întreprinderi ele însele stabilite în acelaşi stat

membru.

21

Page 22: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

2.1 Regimul juridic al liberei circulaţii a serviciilor active

Legislaţia naţională nu trebuie să pună piedici persoanelor care vor să

beneficieze de libera circulatie a serviciilor, pentru ca numai astfel se poate realiza

efectul util al Tratatului de la Roma (CEE) .

- Interdicţia discriminării în funcţie de criteriul naţionalităţii sau al

rezidenţei prestatorului

Cu excepţia activităţilor menţionate în articolul 45 (ex-55) al Tratatului de la

Roma (CEE) respectiv exercitarea autoritatii publice, nu pot fi admise discriminări

directe, indirecte sau deghizate - pe baza nationalitatii prestatorului sau a sediului

acestuia. Sunt de asemenea interzise masurile prin care prestatorul de servicii ar fi

supus unor sarcini sau cotizatii pe care acesta le suporta deja în tara de origine,

ceea ce are ca efect diminuarea sau anihilarea avantajelor pe care prestatorul le-ar

putea avea din faptul ca este stabilit într-un alt stat membru.

- Interdicţia măsurilor naţionale restrictive aplicate în mod

nediscriminatoriu

Există o gamă largă de măsuri naţionale care reglementează accesul la

exercitarea cotidiană (ex.: controale administrative, contabilitate, declaraţii la

organele administrative) a anumitor activitati şi care , aplicate nediscriminatoriu,

pot conduce la limitari ale liberei circulaţii a serviciilor .

Un prim set de măsuri se refera la faptul ca accesul la unele profesii este

condiţionat de detinerea unor titluri, diplome sau calificari profesionale sau de

deţinerea unor autorizaţii administrative prealabile. În absenţa unei armonizări

statele membre sunt libere sa fixeze un nivel minim al calificării necesare pentru

exercitarea unei profesii astfel încât sa fie garantată calitatea prestatiilor furnizate

pe teritoriul lor. Acest lucru poate însa conduce la aplicarea „tratamentului

national“ al statului unde se prestează serviciul astfel îngreunând libera circulatie a

serviciilor. Desigur, exista principiul recunoasterii reciproce a diplomelor

certificatelor sau atestatelor profesionale în virtutea caruia autoritatile statelor

22

Page 23: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

membre trebuie sa aprecieze cunostintele sau diplomele obtinute în statele de

origine ale prestatorilor si sa organizeze examene, probe sau stagii de adaptare.

Jurisprudenţa CJCE a stabilit si unele criterii generale pentru identificarea

măsurilor naţionale restrictive fata de libera circulatie a serviciilor, măsuri care

aplicate în mod uniform pot conduce la dificultati mai mari pentru un prestator de

servicii transfrontaliere decât pentru un prestator national, desi ambii furnizeaza în

mod legal servicii similare în respectivul stat.

2.2 Beneficiarii liberei circulaţii a serviciilor

Tratatul de la Roma (CEE) stabileste ca beneficiarii liberei circulatii a

serviciilor sunt persoane fizice si persoane juridice care prin specificul sau

activităţile lor se plaseaza în câmpul de aplicare al dreptului comunitar. Faţă de

oricare alte subiecte de drept, libera circulatie a serviciilor nu se aplică:

- persoanele fizice. Este rezident comunitar orice persoană care are cetatenia

unui stat membru al UE;

- persoanele juridice. În dreptul comunitar nu exista un sistem general de

recunoastere a societatilor si a persoanelor juridice. Sistemele juridice ale statelor

membre ale UE sunt foarte diferite, totusi, în articolul 48 (ex-58) al Tratatului de la

Roma (CEE) au fost instituite anumite reguli ce asigura recunoaşterea reciproca a

societatilor în domeniul libertatii de stabilire si a liberei circulatii a serviciilor.

23

Page 24: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

III. CONCLUZII

Libera circulaţie a persoanelor în cadrul Comunităţilor Europene a fost

definită în Acordul Unic European (1987) drept una din cele patru libertăţi

fundamentale ale Pieţei Interne.

Libera circulaţie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele

interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piaţă internă – ce nu

poate fi realizată în condiţiile existenţei unor frontiere interne şi a restricţionării

circulaţiei indivizilor.

Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederile legate de aceste aspecte

în Tratatul de la Roma (Titlul IV - vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de

libera circulaţie a persoanelor) şi a prevăzut o perioadă de 5 ani până la momentul

în care se vor aplica procedurile comunitare şi în aceste domenii. După cum am

mai menţionat, libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre cele patru

libertăţi din cadrul pieţei interne şi a politicilor comunitare la nivelul Uniunii

Europene, alături de libera circulaţie a produselor, libera circulaţie a serviciilor şi

libera circulaţie a capitalurilor.

24

Page 25: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Cetăţenii europeni beneficiază de dreptul fundamental de a se deplasa şi de a

se stabili unde doresc. Dar, pentru a fi cu adevărat în avantajul tuturor, libertatea de

circulaţie a persoanelor trebuie însoţită de un nivel corespunzător de securitate şi

justiţie

La 7 decembrie 2001 s-a anunţat oficial libera circulaţie. La Bruxelles,

Consiliul Miniştrilor de Justiţie şi Afaceri interne al Uniunii a decis în unanimitate,

ca începând cu 1 ianuarie 2002 să se renunţe la regimul vizelor pentru cetăţenii

români care călătoresc în spaţiul Schengen. Această dispoziţie a intrat în vigoare

după publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene Câtă vreme libera

circulaţie este pusă în discuţie, referirea la dimensiunile drepturilor omului nu

poate fi evitată, căci art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

prevede:

„1. Orice persoană are dreptul la libera circulaţie şi la rezidenţă în

interiorul frontierelor fiecărui stat.

2. Orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa

proprie, şi să se întoracă în ţara sa.”

La rândul său, art. 12 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi

politice stabileşte că:

„1. Orice persoană care se află legal pe teritoriul unui stat va avea pe

acel teritoriu, dreptul la libera circulaţie şi libertatea de a-şi alege reşedinţa.

2. Orice persoană va fi liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a

sa.”

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă de implementare a politicii în

domeniul vizelor, în România, este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi

Ministerul Administraţiei şi Internelor .

Libertatea de stabilire în scopul exercitării unui comerţ sau unei profesii

poate fi considerată ca o componentă a libertăţii de circulaţie a persoanelor în

cadrul Comunităţilor. Dar ea trebuie să fie solicitată, în acelaşi timp, şi libertăţii de

furnizare a serviciilor, acest fapt având ca fundament necesitatea asigurării unei

25

Page 26: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

repartizări optime tuturor factorilor de producţie la nivel comunitar, astfel încât

mobilitatea acestora să permită exercitarea activităţilor productive şi comerciale în

cele mai favorabile medii sociale, economice şi comerciale. Libera circulaţie a

serviciilor nu conduce prin sine însăşi precum dreptul la liberă stabilire, la o

integrare durabilă a întreprinderilor pe piaţa ţării de primire a serviciilor, nu de

puţine ori întreprinderile şi beneficiarii serviciilor rămânând stabiliţi în statele

sediilor lor. Aceasta face ca întreprinderile ofertante să fie autorizate, când

furnizează astfel de servicii, să se orienteze, în primul rând, după piaţa lor de

provenienţă şi după cadrul lor juridic, lucru admisibil din motive de nediscriminare

sau de înlăturare a unor cerinţe care ar duce la interzicerea sau afectarea activităţii

prestatorilor de servicii.

Sunt considerate “servicii” ( art.60 ) acele servicii care sunt în mod normal

furnizate contra unei remunerări, în măsura în care ele nu sunt cârmuite de

prevederile privind libertatea de circulaţie a mărfurilor, capitalului şi persoanelor,

şi ele include, în special, activităţile cu caracter industrial, comercial sau

meşteşugăreşti ( artizanale ), ori activităţilor profesionale ( liberale ).

Tratatul de la Roma (CEE) stabileste ca beneficiarii liberei circulatii a

serviciilor sunt persoane fizice si persoane juridice care prin specificul sau

activităţile lor se plaseaza în câmpul de aplicare al dreptului comunitar. Faţă de

oricare alte subiecte de drept, libera circulatie a serviciilor nu se aplică:

- persoanele fizice. Este rezident comunitar orice persoană care are cetatenia

unui stat membru al UE;

- persoanele juridice. În dreptul comunitar nu exista un sistem general de

recunoastere a societatilor si a persoanelor juridice. Sistemele juridice ale statelor

membre ale UE sunt foarte diferite, totusi, în articolul 48 (ex-58) al Tratatului de la

Roma (CEE) au fost instituite anumite reguli ce asigura recunoaşterea reciproca a

societatilor în domeniul libertatii de stabilire si a liberei circulatii a serviciilor.

26

Page 27: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

IV. BIBLIOGRAFIE

Tratate şi cursuri:

[1]. Ileana Pascal, Ştefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Libera

circulaţie a persoanelor, Centrul de Resurse Juridice, Bucuresti, 2002

[2]. Ileana Pascal, Stefan Deaconu, Libera circulatie a serviciilor, Centrul de

Resurse Juridice, Bucuresti, 2002

Alte surse:

[3]. Conferinţa interguvernamentală pentru aderarea la Uniune Europeană,

www.infoeurolider.ro;

[4]. Spaţiul Schengen, www.infotravelromania.ro;

[5]. Web-site Uniunea Europeana europa.eu

[6]. www.uniuneaeuropeana.ro

[7]. www.wikipedia.org

27

Page 28: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

ACTUL CONSTITUTIVal Societăţii Comerciale ”TOTIMEX” S.A.

CAPITOLUL 1. DENUMIREA, FORMA JURIDICĂ, SEDIUL, OBIECTUL, DURATA

Articolul 1. Denumirea şi forma juridică a societăţiiDenumirea societăţii comerciale este “TOTIMEX S.A.”, având forma juridică de societate comercială pe acţiuni. Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi prezentul act constitutiv.

Societatea se înfiinţează de către :1. d-l POPESCU ION, născut la data de 23 aprilie 1953 în municipiul Piatra

Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, Str. Uranus nr. 7, judeţul Neamţ, de cetăţenie română ;

2. d-l IONESCU MARIN, născut la data de 23 februarie 1934 în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, P-ţa 22 Decembrie nr. 18, sc.D, ap.43, judeţul Neamţ, de cetăţenie română ;

3. d-na ŞTEFAN I. ELENA, născută la data de 26 iulie 1956, în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, Str. Chimiei nr. 53, sc.A, ap.16, judeţul Neamţ, de cetăţenie română.

4. d-l MUNTEANU I. ANA, născută la data de 29 februarie 1952 în comuna Războieni, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, Str. Vasile Conta, bl.O15, ap.1, judeţul Neamţ, de cetăţenie română ;

5. d-l PETRESCU PETRE ANDREI, născut la data de 17 aprilie 1976 în comuna Războieni, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, Str. Vasile Conta, bl.O15, ap.1, judeţul Neamţ, de cetăţenie română ;

6. d-na CHAUMONT CORNELIA, născută la data de 23 iunie 1982, în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, Str. Vasile Conta, bl.O15, ap.1, judeţul Neamţ, de cetăţenie română.

În toate actele, facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de la societate, trebuie să se menţioneze : denumirea, forma juridică, sediul social, codul unic de înregistrare al societăţii.

Articolul 2. Sediul societăţiiPărţile contractante au stabilit ca sediul societăţii să fie în România, municipiul Piatra-Neamţ, Str. Ingusta nr. 9, judeţul Neamţ.Sediul societăţii poate fi schimbat în altă localitate din România prin decizia adunării generale a acţionarilor. Societatea poate avea sucursale, filiale, puncte de desfacere în magazine, locuri stradale, oboare, reprezentanţe, agenţii, etc., situate şi în alte localităţi din România.

28

Page 29: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Articolul 3. Obiectul de activitate al societăţiiDomeniul principal: 521 Comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate;A. Activitatea principală : 5211 Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun;B. Activităţi secundare: 013 Activităţi în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor) 0130 Activităţi în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creştereaObiectul de activitate se interpretează conform Hotărârii Guvernului nr. 656 din data de 06 octombrie 1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, publicată în Monitorul Oficial nr. 301 bis din data de 05 noiembrie 1997 şi Ordinului nr. 601/26 noiembrie 2002 privind actualizarea clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, publicată în Monitorul Oficial nr. 908 din 13 decembrie 2002.

Articolul 4. Durata societăţiiDurata societăţii este nelimitată, începând de la data înregistrării ei la Oficiul Registrului Comerţului.

CAPITOLUL 2. CAPITALUL SOCIAL Şi ACŢIUNILE

Articolul 5. Capitalul socialCapitalul social subscris constă în numerar şi este în valoare de 25.000.000 lei, vărsat integral la data constituirii societăţii.

Capitalul social subscris este divizat în acţiuni nominative, în valoare egală de 100.000 lei fiecare.

Aportul la capitalul social pentru fiecare acţionar se cifrează după cum urmează :

- d-l POPESCU ION - 12.300.000 lei, reprezentând 123 acţiuni;- d-l IONESCU MARIN - 100.000 lei, reprezentând 1 acţiune ;- d-l ŞTEFAN I. ELENA - 100.000 lei, reprezentând 1 acţiune ;- d-l MUNTEANU I. ANA - 12.300.000 lei, reprezentând 123 acţiuni ;- d-l PETRESCU PETRE ANDREI - 100.000 lei, reprezentând 1 acţiune ;- d-l CHAUMONT CORNELIA - 100.000 lei, reprezentând 1 acţiune,

Articolul 6. Certificatele de acţionarCertificatele pentru dovedirea acţiunilor se emit de societate prin reprezentanţii săi legali, corespunzător numărului de acţiuni al fiecărui acţionari.După constituire, societatea va emite acţiuni care vor conţine următoarele date : numele, prenumele şi domiciliul acţionarului, codul unic de înregistrare în Registrul Comerţului sub care este înregistrată societatea şi numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut

29

Page 30: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

publicarea, capitalul social, numărul acţiunilor deţinute, numărul de ordine şi valoarea nominală a acestora, vărsămintele efectuate.Societatea va ţine evidenţa acţiunilor într-un registru al acţionarilor care se păstrează la sediul societăţii.

Articolul 7. Dreptul de vot şi obligaţiile socialeFiecare acţiune subscrisă şi vărsată de acţionari conferă acestora dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor, potrivit prevederilor actului constitutiv, precum şi alte drepturi înscrise în actul constitutiv.Deţinerea acţiunii implică adeziunea de drept la prezentul act constitutiv.Obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul acesteia, iar acţionarii sunt obligaţi la plata acţiunilor subscrise.Patrimoniul societăţii nu poate fi grevat de datorii sau alte obligaţii personale ale acţionarilor. Un creditor al unui acţionar poate formula pretenţii asupra părţii din beneficiul care i se va repartiza de către adunarea generală a acţionarilor sau a cotei-părţi cuvenite acestuia la lichidarea societăţii efectuată potrivit prezentului act constitutiv.

Articolul 8. AcţiunileAcţiunile sunt indivizibile cu privire la societate, care nu recunoaşte decât un proprietar pentru fiecare acţiune. Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari sau terţi se poate face în condiţiile şi cu procedura prevăzută de lege.În cazul pierderii unor acţiuni, proprietarul va trebui să anunţe Administratorul societăţii şi să facă public faptul prin presă. După o durată de şase luni va putea obţine un duplicat al acţiunii.

Articolul 9. Drepturile şi obligaţiile acţionarilorFiecare acţiune, subscrisă şi vărsată de acţionarii-fondatori, conferă titularului următoarele drepturi principale:- de a participa, delibera şi vota în cadrul adunării generale a acţionarilor, fiecare

acţiune conferindu-i acestuia dreptul la un vot ;- de a participa la repartizarea profitului societăţii, precum şi la împărţirea

patrimoniului acesteia în caz de lichidare, proporţional cu cota de capital social subscrisă şi vărsată ;

- de a controla, împreună sau separat, activitatea şi situaţia economico-financiară a societăţii, personal sau prin reprezentanţii lor ;

- dreptul de preferinţă la subscrierea de noi acţiuni, în cazul majorării capitalului social, precum şi în alte situaţii ;

- de cedare totală sau parţială a acţiunilor în condiţiile stabilite de Adunarea generală a acţionarilor sau printr-un act autentificat între aceştia ;

- de asemenea, beneficiază de orice alte drepturi prevăzute în actul constitutiv al societăţii, precum şi în legislaţia română în vigoare ;

Acţionarii sunt obligaţi :

30

Page 31: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

- să efectueze în termenul stabilit vărsămintele cotelor sociale subscrise ;- să sprijine activitatea societăţii în vederea realizării scopului şi obiectului ei de

activitate ;- să-şi îndeplinească cu bună-credinţă obligaţiile contractuale ce le revin din

contractele încheiate de societate cu terţii ;- să nu divulge secrete cu privire la activitatea şi starea economico-financiară a

societăţii.Răspunderea acţionarilor, sub aspect material şi în legătură cu activitatea gestionară a societăţii, este limitată la valoarea acţiunilor deţinute.

Articolul 10. Majorarea sau micşorarea capitalului socialCapitalul social poate fi majorat prin emisiunea de noi acţiuni sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente, în schimbul unor aporturi în numerar şi / sau în natură.Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acţionarilor, în afara cazului când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.Capitalul poate fi însă redus numai până la limita minimă prevăzută de lege pentru acest tip de societate.

CAPITOLUL 3. CONDUCEREA, ADMINISTRAREA ŞI REPREZENTAREA SOCIETĂŢII

Articolul 11. Adunarea generală a acţionarilorAdunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al societăţii comerciale care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica ei economică şi comercială.Administrarea şi reprezentarea societăţii este asigurată de Administrator, numit manager.Managerul angajează astfel o activitate de conducere şi control, de supraveghere atentă a activităţii societăţii, putând acorda împuternicire altor persoane pentru a angaja societatea faţă de terţi – persoane fizice sau juridice.

Articolul 12. Atribuţiile Adunării Generale a AcţionarilorAdunarea generală a acţionarilor are următoarele atribuţii principale:- aprobă structura organizatorică a societăţii comerciale şi numărul de posturi,

precum şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie;

- alege Administratorul şi membri Comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanţi, le stabileşte remunerarea, îi descarcă de activitate şi îi revocă;

- alege directorul general şi adjuncţii acestuia, le stabileşte remunerarea, îi descarcă de activitate şi îi revocă;

- stabileşte competenţele şi răspunderile Administratorului şi ale Comisiei de cenzori;

31

Page 32: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

- stabileşte nivelul de salarizare a personalului angajat la societatea comercială, în funcţie de studii, munca efectiv prestată, cu respectarea limitei maxime de salarizare prevăzută de lege;

- aprobă şi modifică programele de activitate şi bugetul societăţii comerciale;- hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare şi la acordarea de

garanţii;- examinează, aprobă sau modifică bilanţulşi contul de beneficii şi pierderi după

analizarea raportului Administratorului şi al Comisiei de cenzori, aprobă repartizarea beneficiilor între acţionari;

- hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de filiale, sucursale, agenţii;- hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului socia, la modificarea

numărului de acţiuni şi asupra valorii acestora, precum şi la cesiunea acţiunilor;- hotărăşte cu privire la modificarea actului constitutiv, precum şi la transformarea

formei juridice a societăţii;- hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea sau dizolvarea sau lichidarea societăţii

comerciale;Atribuţiile adunării generale ordinare şi extraordinare ale acţionarilor se diferenţiază potrivit legii.

Articolul 13 Convocarea adunării generale a acţionarilorAdunarea generală a acţionarilor se convoacă de Administratorul societăţii.Adunările generale ordinare au loc o dată pe an, în termen de două luni de la încheierea exerciţiului economico-financiar, pentru examinarea bilanţului şi a contului de beneficii şi pierderi pe anul precedent şi pentru stabilirea programului de activitate şi a bugetului pe anul în curs.Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din deţinătorii capitalului social,la cererea Comisiei de cenzori, precum şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10%, timp de doi ani consecutiv, cu excepţia primilor doi ani de la înfiinţarea societăţii.Adunarea generală va fi convocată de Administrator ori de cîte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.Convocarea va fi publicată într-unul dintre ziarele de largă circulaţie în localitatea unde se află sediul societăţii comerciale şi va cuprinde: locul şi data adunării, ordinea de zi, precum şi orice alte date necesare.

Articolul 14. Cvorumul legalAdunarea generală ordinară este constituită valabil şi poate lua hotărâri dacă la prima convocare acţionarii prezenţi sau reprezentaţi deţin cel puţin 2/3 din capitalul social, iar la a doua convocare dacă deţin cel puţin ½ din capitalul social.Adunarea generală extraordinară este constituită şi poate lua hotărâri dacă la prima convocare acţionarii prezenţi sau reprezentaţi deţin cel puţin ¾ din capitalul social.

32

Page 33: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Articolul 15. Administrarea societăţiiAdministrarea societăţii se va realiza de către Administratorul unic, domnul POPESCU ION. La nevoie, Adunarea geneală a acţionarilor poate numi un alt administrator care are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege şi prezentul act constitutiv, şi anume :- administrează patrimoniul societăţii şi răspunde pentru păstrarea integrităţii acestuia;- încheie operaţii economice şi financiare în contul societăţii pentru realizarea obiectului de activitate;- asigură aprovizionarea şi desfacerea mărfurilor şi celorlalte produse, care fac obiectul activităţii societăţii; - negociază cu furnizorii preţurile de cumpărare a mărfurilor şi stabileşte, în limitele legale, preţurile de desfacere cu ridicata şi amănuntul;- organizează, în conformitate cu legea contabilităţii, evidenţa tehnico-operativă şi contabilă a societăţii, ţinerea corectă a registrelor contabile şi întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi;- prezintă adunării generale a acţionarilor spre aprobare, bilanţul şi contul de profit şi pierderi, urmând ca după aprobarea acestuia să le depună în termenele legale, la administraţia financiară, registrul comerţului şi să le publice în Monitorul Oficial;- aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale a acţionarilor, prevederile prezentului act constitutiv şi dispoziţiile legale;- Administratorul este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor aferente prevederilor Legii nr. 31 din 1990 cu modificările şi completările ulterioare;

CAPITOLUL 4. CONTROLUL SOCIETĂŢII

Articolul 16. Despre cenzoriGestiunea societăţii este controlată de o Comisie de cenzori compusă din trei membri.Pentru a putea exercita dreptul de control, acţionarilor li se va prezenta, la cerere, date cu privire la activitate, situaţia patrimoniului, a profitului şi a pierderilor.Cenzorii au următoarele atribuţii:- în cursul exerciţiului financiar verifică casa şi registrele de evidenţă contabilă şi

prezintă comitetului de direcţie rapoarte de activitate;- la încheierea exerciţiului financiar controlează exactitatea inventarului, a

documentelor şi a informaţiilor prezentate de Administrator asupra conturilor societăţii, a bilanţului şi a contului de profituri şi pierderi, prezentând adunării generale a acţionarilor un raport scris prin care se propune aprobarea sau modificarea bilanţului şi contului de profituri şi pierderi;

- la lichidarea societăţii controlează operaţiunile de lichidare;- prezintă adunării generale a acţionarilor punctul lor de vedere cu privire la

reducerea capitalului social sau la modificarea actului constitutiv.Remunerarea cenzorilor se fixează de către adunarea generală a acţionarilor. Cenzorii se întâlnesc la sediul societăţii şi iau decizii cu unanimitate de voturi.

33

Page 34: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

Dacă nu se realizează unanimitatea, raportul de divergenţe se înaintează serviciului central pentru expertize din Ministerul Finanţelor, care va verifica temeinicia divergenţelor. Rezultatul expertizei va fi supus deciziei adunării generale a acţionarilor. Cenzorii sunt responsabili faţă de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credinţă a atribuţiilor ce le revin conform prezentului act constitutiv.Cenzorii pot provoca adunarea generală a acţionarilor în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10%, cu excepţia primilor doi ani de la constituirea societăţii sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situaţii. Cenzorii se numesc pentru o perioadă de doi ani.Prima Comisie de cenzori este alcătuită din următoarele persoane:

1. MUNTEANU AGLAIA2. MUNTEANU I. ANA3. MUNTEANU DORIN ANDREI

CAPITOLUL 5. ACTIVITATEA FINANCIARĂ A SOCIETĂŢII

Articolul 17. Exerciţiul economico-financiarExerciţiul economico-financiar începe de la 01 ianuarie şi se va încheia la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exerciţiu începe la data constituirii societăţii.

Articolul 18. Evidenţa contabilă, bilanţul contabil, contul de beneficii şi pierderi,

participarea la beneficii şi pierderi şi controlul gestiunii

Societatea va ţine evidenţa contabilă a activităţii economico-financiare, va întocmi bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi, în conformitate cu Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor.Beneficiul societăţii se stabileşte pe baza bilanţului contabil. Din beneficiul prevăzut în bilanţul contabil se scade impozitul legal, rezultând beneficiul cuvenit societăţii, care se repartizează de Administrator pe destinaţiile hotărâte de acesta. Acţionarii pot încasa de la casieria societăţii, sume de bani în contul viitoarelor dividende.

Participarea la beneficii şi pierderi se face proporţional cu capitalul social deţinut de fiecare acţionar.Societatea ţine registrele prevăzute de lege.

34

Page 35: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

CAPITOLUL 6. MODIFICAREA FORMEI JURIDICE. DIZOLVAREA. LICHIDAREA. LITIGII

Articolul 19. Modificarea formei juridiceSocietatea va putea fi transformată în altă formă de societate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor.Pentru constituire, noua societate va îndeplini formalităţile legale de înregistrare şi publicitate cerute la modificarea societăţilor.

Articolul 20. Dizolvarea societăţiiUrmătoarele situaţii duc la dizolvarea societăţii:- imposibilitatea realizării obiectivului social;- declararea nulităţii societăţii;- hotărâre judecătorească, în caz de neînţelegeri grave între acţionari;- hotărârea adunării generale;- numărul acţionarilor va fi redus sub minimul legal.- în caz de deces, dacă moştenitorii legali nu continuă activitatea.Dizolvarea societăţii trebuie înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.

Articolul 21. Lichidarea societăţiiÎn caz de dizolvare, societatea va fi lichidată.Lichidarea societăţii şi repartizarea patrimoniului se face în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Articolul 22. LitigiiLitigiile societăţii cu persoane fizice sau juridice române sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.Litigiile născute din raporturile contractuale dintre societate şi persoane juridice române pot fi soluţionate şi prin arbitraj potrivit legii.

CAPITOLUL 7. DISPOZIŢII FINALE

Articolul 23 Formalităţile de constituire a societăţiiPrevederile prezentului act constitutiv se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale.

Redactat de parte în 4(patru) exemplare.

Acţionari – Fondatori

35

Page 36: Libera Circulatie a Persoanelor Si a Serviciilor

……………………………….POPESCU ION

……………………………….IONESCU MARIN

……………………………….ŞTEFAN I. ELENA

……………………………….MUNTEANU I. ANA

……………………………….CHAUMONT CORNELIA

……………………………….PETRESCU PETRE ANDREI

36


Top Related