Leziunile traumatice din teritoriul facial
UTM Medicina Dentara
Particularitati morfo-functionale
• Inervatie bogata:– Asigura o buna troficitate a tesuturilor
• Vascularizatie densa:– Anastomozare rapida a lezinilor– Vindecare rapida a leziunilot– Hemoragii posttraumatice intense=> Procesele inflamatoare se instaleaza mai rapid, in
medie in circa 8-12 ore
Particularitati morfo-functionale
• Oasele faciale realizeaza relieful fetei, determinând vulnerabilitatea şi posibilităţile variabile de vindecare a leziunilor traumatice.
• Aparitia proceselor infectioase -> risc crescut de propagare la organele de simt, cu posibile complicatii grave
Examinarea persoanei cu leziuni traumatice OMF
• Examenul clinic propriu-zis are doi timpi: examenul exobucal şi somatic general şi examenul endobucal.
• 1.exobucal se vor examina leziunile traumatice regionale(echimoze, excoriatii, plagi, hematoame)
• Se vor semnala şi restul aspectelor clinice semnificative, de tipul hemoragiilor sau comemorativelor de rinoragie, otoragie , sau scurgeri de lichid cefalorahidian
Examinarea persoanei cu leziuni traumatice OMF
• Modificarea reliefului facial şi a mimicii, la fel ca şi tulburările funcţionale asociate, se vor nota alături de rezultatele palpării (ce se va efectua foarte prudent) la nivelul arcadelor sprâncenoase, piramidei nazale, rebordului orbitar inferior, arcadei zigomatice, proeminenţelor malare, marginii bazilare, tuberozităţii mentoniere, arcadei temporo-zigomatice, gonionului.
Examinarea persoanei cu leziuni traumatice OMF
• Emfizemul, corpii străini subcutanaţi, mobilitatea anormală într-un segment scheletal impun solicitatea atât a examenului radiografic cât şi a celui neurologic clinic obiectiv, privind nu numai aspectele cranio-faciale asociate, dar şi sensibilitatea superficială , zonele de anestezie în teritoriul nervului mentonier sau al celui suborbitar.
Examinarea persoanei cu leziuni traumatice OMF
• 2. Examenul endobucal se va executa după spălarea cavităţii bucale şi aspirare, pentru debarasarea de corpi străini, fragmente de proteze, resturi dentare etc.
• Se va aprecia gradul de deschidere a cavităţii bucale. Se vor examina arcadele şi dinţii urmărind leziunile părţilor moi gingivo-labiale sau mobilitatea anormală, sensibilitatea la palpare şi uşoară percutare.
• Se vor examina deplasările în sens orizontal, încălecări în sens vertical, decalaje în sens axial, angulări.
• Se pot observa pierderea recentă a unuia sau mai multor dinţi cu plagă alveolară, mobilitatea unor dinţi mai mult sau mai puţin luxaţi/
Examinarea persoanei cu leziuni traumatice OMF
• Se vor cerceta plăgile mucoasei vestibulare a buzelor, de la nivelul şanţurilor gingivo-labiale, jugale ale bolţii palatine sau ale limbii.
• Planşeul bucal poate fi uneori sediul unui hematom voluminos , ce se prezintă ca o tumefacţie violacee ridicând limba către palat înapoi şi în sus. Acest hematom poate determina asfixie şi se impune urgenţa absolută a intervenţiei chirurgicale.
• Aceste momente ale examinării bucale trebuie completate, în raport dfe particularităţile cazului, de examenul O.R.L, oftalmologic, radiologic şi somatic general.
Clasificarea folosind criteriul topografic
• - leziuni ale părţilor moi faciale,• - leziuni dento-alveolare,• - leziuni ale masivului facial osos,• - leziuni nervoase,• - leziuni de părţi moi endobucale şi ale
organelor de simţ din vecinătate,
Leziuni ale partilor moi
• Leziuni traumatice clasice – echimoze, excoriatii, hematoame si plagi
• De multe ori nespecialiştii neglijează soluţiile de continuitate de la nivelul mucoasei bucale, având tendinţa de a le atribui posibilitatea vindecării spontane.
• Complicaţiile septice pot duce la cicatrice retractile, interesând şi restul straturilor anatomice de acoperire scheletale.
Leziuni ale partilor moi• Toate plăgile localizate la bolta palatină şi în mod deosebit la palatul dur
trebuie să ridice suspiciunea unei leziuni osoase profunde – subiacente.• Interesarea arterelor faciale cu toată vascularizaţia bogată a regiunilor ridică
problema de asigurare a suturilor arterelor faciale.
• Arterele profunde (de tipul maxilarei interne) şi arterele palatine, ce pot fi secţionate în traumatisme profunde (fracturi), vor fi vizate terapeutic prin reducerea fracturilor sau ligatura carotidei externe, măsuri care pot opri hemoragia.
• Interesarea nervilor, de obicei a nervului facial, se produce rar în porţiunea profundă ce este inclusă în glanda parotidă sau într-o deschidere mare cervico-facială sau temporo-facială care va impune sutura (neurorafia) imediat după explorarea plăgii.
Leziuni ale partilor moi
• Nervul dentar inferior nu poate fi de obicei lezat decât în fracturile de mandibulă cu anestezie consecutivă a buzei inferioare.
• Nervul maxilar superior poate fi lezat în traiectul suborbitar, în cursul fracturilor „maxilo-malare”, determinând o insensibilitate importantă a regiunii geniene superioare, în general temporară, dar uneori definitivă în absenţa reducerii.
Traumatisme dento-alveolare
• Acestea pot fi consecinţa:– unei loviri directe, active, pe arcada dentară sau
pe mandibulă şi se localizează în special la nivelul dinţilor frontali.
– Mai rar, se produc prin pătrunderea agentului vulnerant (corp tăietor-înţepător sau proiectil) în cavitatea bucală sau
– prin căderea în faţă pe obiecte neregulate.
Traumatisme dento-alveolare
• În cadrul acestor leziuni se disting: – contuzii dentare, – luxaţii parţiale, – luxaţii totale cu expulzie, – fracturi coronare parţiale, fracturi coronare la colet,
fracturi coronare complete (penetrante şi nepenetrante), – fracturi radiculare, – fracturi corono-radiculare, – fracturi de creastă alveolară– lucrări dentare deteriorare.
Traumatisme dento-alveolare• Nu se poate susţine natura posttraumatică recentă a
leziunilor dentare, în lipsa hemoragiilor locale (infiltrate gingivale, echimoze etc.), a leziunilor traumatice asociate ale părţilor moi în concordanţă de sediu cu cea a leziunii dento-alveolare, sau cel puţin a altor leziuni faciale.
• Se impune reexaminarea acestor leziuni după 2-3 săptămâni şi în caz de mortificare (dintele mai închis la culoare, fără reacţie la teste termice) vor fi necesare pulpectomia şi un tratament radicular, altfel va fi expus accidentelor septice ulterioare şi formării de focare apicale (granuloame, chisturi).
Traumatisme dento-alveolare
• Pentru fracturile alveolare, examenul clinic pune uşor în evidenţă mobilizarea sau deplasarea unui grup de dinţi în urma unei fracturi dento-alveolare, având în general traiecte verticale între doi dinţi şi traiect orizontal superior situat la joncţiunea dintre partea bazilară şi alveolară a maxilarului.
• Examenul radiografic retrodentar va confirma diagnosticul.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos
Caracteristici:• Posibilitatea asocierii cu leziuni cranio-cerebrale, dificultăţile de
reducere putând duce la consolidări vicioase iar deschiderea fracturilor în diferite cavităţi ale feţei putând favoriza complicaţii septice;
• Adesea se asociază cu hemoragii importante şi se pot complica imediat cu asfixii, prin hematom voluminos al planşeului bucal sau prin aspiraţii de sânge sau secreţii etc.
• Aceste fracturi se pot produce în lovire activă sau pasivă, cu sau de diferite corpuri contondente.
• leziunile de boltă palatină se pot datora lovirii cu arme tăietoare-înţepătoare sau prin proiectile.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos – fracturile de mandibula
Fracturile de mandibulă se pot clasifica după localizare în :
• - mediane,• - paramediane,• - ale corpului şi ramurilor,• - gonionului,• - condililor• - apofizelor coronoide.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos – fracturile de mandibula
În clinică, fracturile de mandibulă se clasifică în:• - fracturi ale corpului mandibular, interesând porţiunea dentară şi
cuprinzând fractura mediană a regiunii simfizare, între cei doi incisivi centrali inferiori , paramediane, în regiunea situată între cei doi canini şi fracturi laterale ale corpului mandibular între canini şi al doilea molar inferior;
• - fracturi retrodentare ale ramurilor cuprinzând fracturile propriu-zise de ramură, destul de rare, fracturile condiliene, subcondiliene joase sau înalte sau chiar, de cap condilian şi fracturile, mai rare, ale apofizei coronoide;
• - fracturi de unghi mandibular, considerate şi ca „intermediare” şi care sunt adesea deschise. Ele se însoţesc frecvent cu fracturi ale ramurilor, fracturi de condil şi de corp de partea opusă;
• - fracturi complexe-cominutive asociate cu leziuni de părţi moi, care nu seamănă cu fracturile „balistice”. Ele sunt frecvent produse prin accidente de circulaţie sau prin tentative de sinucidere cu arme de foc.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - fracturile de mandibula
• Fracturile de mandibulă se produc:– fie prin traumatism direct, ca în lovirea regiunii
mentoniere;– pot lua naştere indirect, la distanţă, la nivelul
gonionului sau condililor. – Prin loviri pe mandibulă se pot transmite liniile de
forţă prin cele două ramuri către etajul mijlociu al bazei craniului, putând determina la acest nivel fracturi de tip direct mediat, atunci când nu cedează însuşi arcul mandibular.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - fracturile de mandibula
Complicatii specifice in fracturile de mandibula:• - căderea limbii în faringe, urmată de asfixie mecanică
aşa cum se întâmplă în fractura bilaterală de ramură;• - leziuni nervoase ca rănile nervului dentar inferior şi
consecutiv anestezia buzei inferioare (semnul lui Vincent) ca în fractura paramediană;
• - otoragia prin lezarea osului temporal în fractura de condil,
• - hematomul planşeului bucal;• - emfizemul subcutanat.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - fracturile de mandibula
• Semnele clinice funcţionale sunt date de dificultăţi de fonaţie, durere, salivaţie sanghinolentă, impotenţă de masticaţie, trismus moderat.
• La examenul endobucal se observă deformarea arcadei dentare: denivelare, încălecare, devierea punctului incisiv median (spaţiul interincisiv median inferior nu este în acelaşi plan sagital cu cel superior).
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - fracturile de mandibula
• În lipsa complicaţiilor, consolidarea se face în 6-8 săptămâni.
• În deplasările mari se intervine chirurgical pentru reducere şi apoi osteosinteză cu fir metalic.
• Dacă survin complicaţii, în funcţie de acestea, tratamentul poate dura 5-6 luni.
• ele reprezenta numai 3 % din fracturi,
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - fracturile de mandibula
• Clinica menţionează complicaţii la fracturile nediagnosticate sau neglijate:– de tip septic (celulite acute supurate perimaxilare sau osteite
în general subacute, apoi cronice etc.), – de ordin nervos, prin lezarea nervului dentar inferior şi – tardive, de ordin sechelar, prin tulburări de consolidare,
consolidări în poziţie vicioasă, tulburări intraarticulare cu jenă în masticaţie. Pseudartroza veritabilă este rară.
• Întârzierea consolidării este dată frecvent de o infecţie a focarului de fractură, urmată de prezenţa în apropiere a dinţilor mortificaţi, care trebuie înlăturaţi.
Traumatismele articulaţiei temporo-mandibulare
Contuzia articulară sau entorsa se poate produce prin lovire pe menton şi se manifestă printr-un punct dureros pterigian cu uşoară tumefiere, dureri la deschiderea gurii care se însoţeşte de o laterodeviaţie de partea lezată, însă nu există modificări de articulare.
Luxaţiile mandibulei pot fi: - anterioare prin lovire directă sau căderea cu gura deschisă şi
lovirea în regiunea mentonieră, mai rar ca accident terapeutic în timpul unei extracţii dentare, intubaţii traheale, laringoscopie;
- posterioare prin lovire pe bărbie sau cădere, gura fiind închisă;- laterale în urma unui traumatism puternic pe gonion sau una din
- ramurile acestuia.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - Fracturile maxilarului
Clasificare:• fracturile peretelui anterior al sinusului
maxilar;• fracturile crestei alveolare;• fracturile tuberozitare;• fracturile boltii palatine;• fracturile orbito-sinusale;
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - Fracturile maxilarului
• De obicei sunt însoţite de fracturi ale oaselor malare, ale oaselor proprii nazale, ale etmoidului, sfenoidului şi palatinului.
• Se constată rinoragie cu un grad de obstrucţie nazală. Din profil se observă un fals prognatism. Arcada superioară nu se articulează cu cea inferioară, deoarece în general, este deplasată înapoi şi în jos.
• În absenţa tratamentului se pot produce complicaţii: consolidări vicioase cu tulburări importante în articulaţie.
• Complicaţiile septice sunt rare, dar sechelele nazale şi oculare pot fi jenante din punct de vedere funcţional.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos - Fracturile piramidei nazale
FRACTURILE PIRAMIDEI NAZALE - Clasificari:A.1. Fara deplasare; 2.Cu deplasare:B.1. Prin impact antero-posterior:
– fracturi transversale a treimii inferioare;– fracturi cu infundarea nasului;– fracturi cominutive
2.Prin impact lateral:– cu infundare unilaterala;– cu deplasare bilaterala a oaselor nazale;– cu deplasarea piramidei nazale
C. Naso-orbitare.
Leziuni traumatice ale masivului facial osos – Fracturile sinusale
• FRACTURILE SINUSULUI FRONTAL – Pot fi simple sau fronto-bazale– Corpi straini intrasinusali pot fi tolerati ani de zile.
• Fracturile sinusale etmoidale si sfenoidale. – Pot fi izolate( cum este cazul leziunilor produse de proiectile cu
energie cinetica mica sau de corpuri intepatoare), – pot fi asociate unor fracturi ale masivului facial si/sau ale bazei
craniului.– Ele se pot clasifica în închise şi deschise (fie la exterior, fie endonazal).
Pot interesa oasele proprii, septul, ca şi ramura ascendentă a maxilarului superior.
– Morfologic se pot prezenta ca fracturi, cu sau fără deplasare, cominutive sau simple fisuri.
Leziunile traumatice ale urechii
• Traumatismele urechii externe - leziunile traumatice de la nivelul pavilionului pot merge de la simple echimoze pana la hematoame, plagi sau chiar amputari.
• Evolutia clinica este in mod obisnuit influentata de gravitatea si profunzimea leziunilor, vitalitatea tesuturilor restante dar si de afectiunile patologice preexistente ce pot favoriza aparitia infectiei sau a necrozei, pericondrita reprezentand o complicatie redutabila cu consecinte mutilante.
