JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Interviu cu domnul Ioan Băla,
directorul Penitenciarului Timișoara
Născut în 1962 în judeţul Mureş, Chestor Dr. Ioan
Băla, directorul Penitenciarului din Timişoara este
absolvent a trei instituţii de învăţământ superior:
Academia de Poliţie din Bucureşti, Facultatea de
Drept din Cluj şi Facultatea de Sociologie si
Psihologie din Timişoara. A finalizat doctoratul în
ştiinţe penale în cadrul Facultăţii de Drept din Ti-
mişoara.
1) Ce ne puteţi spune despre pregătirea şi
experienţa necesară de care trebuie să dispună
un director de penitenciar? Cum trebuie să fie un
director de penitenciar?
B.I. Directorul unui loc de deţinere trebuie să fie
suficient calificat pentru sarcina sa prin caracterul
său, capacităţile sale administrative, o pregătire
adecvată şi experienţa sa în acest domeniu. Trebuie
să deţină cunoştinţe juridice, psihologice,
sociologice, economice, de asistenţă socială, resurse
umane, informatice, medicină şi nu în ultimul rând
agricultură.
El trebuie să-şi consacre tot timpul funcţiei sale
oficiale; aceasta nu poate fi secundară.
Trebuie să aibă o cultură generală bună şi să se
distingă prin vocaţia pentru această misiune. Ar fi
necesar să se recurgă la persoane având o formare
specializată constând dintr-o pregătire adecvată
muncii de penitenciare.
Capacitatea de a lua decizii și de a-și asuma
responsabilitățile, viziunea de ansamblu, bun
administrator, bun organizator, bun evaluator,
relaționare cu subalternii sunt deasemenea
competențe esențiale. În exercitarea profesiei,
acesta trebuie să aibă în vedere ansamblul de reguli
minime pentru tratamentul deţinuţilor.
Profesionalismul, cred eu, în această zonă socială,
este dat tocmai de aplicarea cu fermitate a legii, de
creativitatea manifestată în descoperirea şi folosirea
potenţialului constructiv al echipei, de stârnirea
curiozităţii persoanelor private de libertate pentru a-şi
dori să participe la proiectele noastre şi de motivarea
comunităţii locale să accepte că şi infractorii sunt
produşii lor şi absolut toată lumea are dreptul la o
nouă şansă.
2) Care este statutul asistentului social în
penitenciar și care sunt responsabilitățile
acestuia ?
B.I. Statutul asistentului social încă nu are
consistența și amplitudinea pe care ar trebui să o
aibă. Dat fiind faptul că majoritatea persoanelor
aflate în detenție provin din medii paupere, familii
dezorganizate, asistentul social devine garantul
continuării rolului activ al deţinutului în cadrul familiei
sale şi a comunităţii din care acesta face parte.
Relația cu familia este fundamentală pentru
recuperarea celui aflat în detenție și tocmai de aceea
se încearcă menținerea unei legături cu aceasta.
Pentru menținerea unei bune relații cu familia, legea
le dă deținuților drept de vizită conjugală și le
asigură permisiunea de a părăsi penitenciarul pentru
deplasarea în caz de deces, sau diverse evenimente
sau incidente.
Asistentul social se ocupă de rezolvarea unor
probleme ce țin de dobândirea unor drepturi, venituri,
sprijin și consiliere pentru obținerea unor pensii,
intermedierea unei colaborări cu servicii specifice din
exteriorul penitenciarului în vederea consilierii
pentru găsirea unui loc de muncă. Din păcate,
volumul de muncă pentru asistenții sociali este prea
mare în raport cu timpul, reușind cu greu să facă
față.
3) Care ar fi numărul optim de asistenţi sociali pe
care ar trebui să-l aibă penitenciarul pe care îl
conduceţi dumneavoastră pentru a acoperi
nevoile deţinuţilor?
B.I. În cadrul penitenciarului pe lângă cei 2 asistenți
sociali deja existenți ar fi nevoie de suplimentarea cu
încă 8.
ÎN ACEST NUMĂR:
Interviu cu domnul Ioan Băla, directorul
Penitenciarului Timișoara
Kolping România - Suntem responsabili,
acţionăm solidar!
In memoriam Radu Groza Director al
Direcției Generale de Muncă și Protecție
Socială a județului Timiș (1996-2005)
O N O U Ă C O N F E R I N Ț Ă A
DEPARTAMENTULUI DE ASISTENȚĂ
SOCIALĂ - Societatea civilă și Asistența
Socială - condiții, șanse și perspective în
Asistența Socială comunitară - în
România și Germania - Timișoara / UVT,
20 - 22 Noiembrie 20013
STUDII DE LICENȚĂ ÎN ASISTENȚĂ
SOCIALĂ - ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ -
63 de locuri disponibile pentru sesiunea
de înscrieri de toamnă 9-13 și 16-19
septembrie 2013
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE
M ASTERAT “M ANAGEM ENT ȘI
SUPERVIZARE ÎN BUNĂSTAREA
COPILULUI ȘI A FAMILIEI” - 28 de locuri
disponibile pentru sesiunea de inscrieri
de toamnă 19-21 septembrie 2013
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE
MASTERAT “ASISTENȚA SOCIALĂ
PRIVIND REINTEGRAREA SOCIALĂ ÎN
DOMENIUL JUSTIȚIEI PENALE” - 22 de
locuri disponibile pentru sesiunea de
inscrieri de toamnă 19-21 septembrie
2013
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE
MASTERAT “PRACTICA ASISTENȚEI
SOCIALE CENTRATĂ PE VALORI” - 10
de locuri disponibile pentru sesiunea de
inscrieri de toamnă 19-21 septembrie
2013
Un nou program postunivesitar de
formare şi dezvoltare profesională
continuă la departamentul de asistenţă
socială: Post Master Certificate Program
to Promote Successful Domestic
Adoptions
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 1
Facultatea de Sociologie și Psihologie
4) Cum apreciaţi colaborarea cu Departamentul de Asistenţă
Socială din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara?
B.I. Reprezintă o preocupare constantă de întreprindere a acestui
aspect. Față de anii din urmă este în continuă evoluție prin
participarea unui număr de studenți în stagiile de practică, prin
implicarea conducerii Universității de Vest în creionarea Centrului
Român de Studii Penitenciare (CRSP) ce are drept obiectiv general
încurajarea schimbului de idei dintre practicieni, decidenţi politici şi
membri ai corpului academic privitoare la pedepsele privative de
libertate şi de a contribui la îmbunătăţirea pregătirii personalului
penitenciar şi la adecvarea politicilor la cerinţele tot mai complexe ale
vieţii carcerale.
5) Care este părerea dumneavoastră în ceea ce priveşte sistemul
de asistenţă socială?
B.I. Din păcate, după părăsirea penitenciarului, pentru persoana ce
s-a aflat în detenție intervin o serie de probleme, nu există structuri
care să îi ajute odată ce ei părăsesc penitenciarul. Șansa de recidivă
este foarte mare, factorul de a reveni în detenție este prolific,
ajungându-se la ipostaza de pauper, de viitor recidivist. Numărul celor
care conștientizează că familia este un element peren în evoluția lor
este în creștere. Din nefericire, asistența socială post detenție este la
nivel declarativ. Din perspectiva mea, probațiunea este o formă fără
fond din cauza costrângerilor legislative.
6) Ce schimbări consideraţi ca fiind necesare atât în cadrul
penitenciarului cât şi în ceea ce priveşte sistemul de asistenţă
socială?
B.I. Pe viitor mi-aș dori o mai bună conexiune cu structurile co-
munitare, încheierea de parteneriate diverse cu parteneri sociali.
7) Ce ne puteţi spune despre problemele cu care se confruntă
Penitenciarul Timişoara în ceea ce priveşte partea de asistenţă
socială?
B.I. Cea mai accentuată problemă în ceea ce privește partea de
asistență socială o reprezintă numărul relativ redus al asistenților
sociali în raport cu numărul peroanelor private de libertate.
Regretabilă este şi inexistenţa unei structuri sociale care să preia deţi-
nuţii puşi în libertate şi să-i sprijine în găsirea unui loc de muncă, a
unui loc de cazare, care să asigure un control instituţional discret al
acestora în vederea prevenirii recidivei. Programele noastre îi oferă
persoanei private de libertate speranţa, iar realităţile cel mai adesea
nefaste de care se loveşte la liberare îl sperie şi îl demobilizează, iar
lipsa unui suport calificat în acea etapă îl readuce cel mai adesea în
anturajul nefast din care a plecat şi fără opţiuni licite pentru sub-
zistenţă.
8) Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre programele de
asistenţă socială desfăşurate în penitenciar şi cum au fost ele
percepute de persoanele private de libertate?
B.I. Există o multitudine de programe
ce se desfășoară în cadrul
penitenciarului. Elementele de noutate
sunt consilierea și asistența religioasă.
Persoanele aflate în detenție își găsesc
încurajare în filosofia religioasă și de
aceea noi încurajăm facilitarea
excercitării dreptului la libertate
religioasă.
Programele cu privire la organizarea
educației fizice și sport, sunt programe care permit educarea
deținuților prin prisma activităților și abilităților sportive necesare în
viața cotidiană. Prin programele sportive se menține un echilibru
psihic și fizic, mizăm pe premiza mai bine sport decât medicamente.
Implicarea persoanelor aflate în detenție în diverse programe, tip
hobby, școlarizare, creație artistică presupune dezvoltarea şi
implementarea în penitenciar a activităţilor creative, creşterea
performanţei creaţiei artistice în instituţia penitenciară şi stimularea
formării printre deţinuţi a colectivelor de creaţie, dezvoltarea
personalităţii deţinutului, a capacităţilor şi aptitudinilor lui fizice la
nivelul potenţialului său la maxim, formarea personalităţii creative.
9) Orice deţinut îşi doreşte libertatea de după gardul închisorii, iar
cei de afară îşi doresc o libertate mai perfectă. Ce înseamnă, de
fapt, libertatea din perspectiva dumneavoastră?
B.I. Liberatea este necesitatea înțeleasă. După sănătate, libertatea
este cea mai importantă. Libertatea reprezintă sentimentul propriei
decizii privind propriile vise. Libertatea este aspirația firească a ființei
umane. Paradoxul închisorii, un climat de normalitate, în penitenciar
persoanele aflate în detenție se simt valorizate, sunt ascultate, sunt
ajutate, iar când părăsesc detenția aceștia se simt ai nimănui.
Asistenţii Sociali: Simona Ivascu şi Corina Iurniuc
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 2
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
Kolping România
Suntem responsabili, acţionăm solidar!
Organizația Kolping are o tradiție de peste 150 de ani în România. Ea
poartă numele fondatorului ei, preotul german Adolph Kolping (1813 –
1865), care a promovat ideea de asociere a tinerilor ca răspuns la
problemele generate de revoluţia industrială.
Prima asociație Kolping a fost înființată
în 1858, la București. În 1940 existau
55 de asociaţii în Banat, Transilvania
și Bucovina. Funcționarea Kolping a
fost interzisă în 1948 de către regimul
comunist, iar asociația a fost
reînființată în abia anul 1995.
De-a lungul timpului, principalele noastre proiecte și programe s-au
axat pe dezvoltare comunitară, asistență tehnică pentru organizațiile
nonguvernamentale, educație și formare, democrație participativă,
economie socială.
În centrul muncii noastre se află omul ca persoană. Prin activităţile pe
care le oferim dorim ca oamenii să-şi dezvolte aptitudinile, talentele şi
să-şi organizeze în mod responsabil viaţa. Omul, ca fiinţă socială, este
responsabil atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi. Acţiunea membrilor
noştri este orientată spre realizarea binelui comun. Pentru aceasta
promovăm asocierea şi ne bazăm pe implicarea comunităţilor locale
active.
Prin cei 2.450 de membri, cele 77 de asociaţii locale şi 4 structuri
regionale, Kolping România alcătuieşte astăzi o reţea informală de
Ong-uri. Suntem o organizaţie independentă care acţionează în mod
responsabil pentru societate.
Scopul nostru este de a oferi servicii şi ajutor pentru întrajutorare.
Kolping România este caracterizată prin diversitate: diferite
naționalități, confesiuni şi tradiţii diferite. Este o mare bogăţie cu care
am fost înzestraţi. Fiecare asociaţie îşi are particularităţile ei.
Asociațiile din Banat oferă sprijin pentru familiile și persoane aflate în
dificultate. Deținem cantine sociale, centre de zi pentru copii și tineri,
organizăm tabere pentru copii din familii defavorizate, colaborăm cu
diferiți parteneri la nivel local, regional și european. Am investit în
formare, organizând cursuri de tâmplărie pentru deţinuţii din
Penitenciarul Timişoara, cursuri în agricultură pentru tinerii defavorizați
din mediul rural, cursuri de calificare pentru șomeri.
În cadrul Centrului de Zi ”Pot şi Eu!” din Blaj, 60 de copii cu nevoi
speciale au fost implicați în activități de terapie ocupațională, au
participat la un program integrat de inserție socială. Părinţii au
beneficiat de consiliere și grupuri de suport din partea unei echipe
multidisciplinare. Tot în Blaj a fost creat „Puzzle Club” – un program
alternativ de integrare pentru 40 copii rromi şi români. În comuna
Ploscuțeni, județul Vrancea, funcționează un Centru de Îngrijire la
Domiciliu, care deservește 60 de beneficiari. Ministerul Federal
German pentru Cooperare Economica şi Dezvoltare ne-a ajutat să
dezvoltăm o serie de proiecte în domeniul economiei sociale: brutărie
în Fărăoani, salon de coafură în Jidvei, atelier de cizmărie în
Frumoasa, ateliere de tâmplărie în Hodac și Pecica, prestări servicii în
agricultură: Blaj, Comăna de Jos și Alba Iulia, atelier service-auto în
Bacău.
Asociaţiile şi comunităţiile sunt adevărate centre de cristalizare pentru
ceea ce se dorește a fi societatea civilă. În astfel de structuri,
veritabile şcoli ale democraţiei, se formează politicienii responsabili de
mâine.
Pe zi ce trece observăm multiplele obstacole din jurul nostru,
problemele devin complexe, situaţiile sunt tot mai dificile şi alambicate.
Noi avem nevoie de răspunsuri şi reacţii imediate, care să fie la fel de
complexe. Toate acestea solicită o pregătire profundă, pe multiple
planuri. Anual, în cadrul reţelei Kolping au loc zeci de acțiuni de
formare, seminarii, cursuri, activități la care participă sute de persoane.
Kolping investește în oameni. Dorim să contribuim la schimbarea
modului în care decurge formarea profesională astăzi în România. De
aceea am înființat două Centre de Formare Profesională, care oferă
posibilitatea de calificare şi perfecţionare în domeniul hotelier, al
pensiunilor turistice şi agro-turistice. Conceptul nostru se bazează pe
exersarea deprinderilor practice într-un complex modern, complet
dotat și utilat. Organizăm stagii de practică în cadrul Hotelului
Kolping*** din Brașov și a Pensiunii Kolping*** din Caransebeș.
Autofinanțarea asociației este asigurată prin mai multe activități
economice în domeniul turismului (hotel, pensiune, case de vacanță).
O parte din veniturile acestor locații le investim în proiecte sociale,
programe de formare profesională, campanii la nivel comunitar.
Kolping Romania este parte a Kolping Europa şi a Organizaţiei
Internaţionale Kolping cu sediul în Koeln/Germania. Organizaţia
Internaţională Kolping este răspândită în 62 de ţări ale lumii, având
peste 500.000 de membri.
Suntem o rețea de solidaritate și oferim oportunități pentru formare și
dezvoltarea comunitară. Încurajăm participarea, convinși că: “Putem
înfăptui multe, când vrem să aibă trăinicie. Putem realiza lucruri mari,
când cei pricepuţi se asociază.” (Adolph Kolping, 1813 – 1865).
Asistent Social Monica Munteanu
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 3
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
In memoriam Radu Groza
Director al Direcției Generale de Muncă și
Protecție Socială a județului Timiș
(1996-2005)
Radu Groza s-a născut în
Timișoara, în data de 6 iunie 1953.
A absolvit Facultatea de Mecanică
din Timişoara şi a lucrat 15 ani la
A.E.M. Timișoara. După 1990, a
fost director de producție la
Romacost.
În anul 1996, în urma unui examen,
ocupă postul de director al Direcţiei
de Muncă și Protecție Socială a
județului Timiș.
În aprilie 2005, în urma presiunilor politice ale momentului, își dă
demisia din această funcție și ocupă postul de inspector de muncă la
Institutul Teritorial de Muncă Timiș.
După doi ani, în ianuarie 2006, se retrage din activitate datorită
problemelor de sănătate, iar la scurt timp, în septembrie 2008, pleacă
pentru totdeauna de lângă noi, după o luptă grea cu o boală
necruțătoare.
A fost un tată și un soț deosebit, o persoană specială pentru toți cei
care au avut privilegiul de a lucra cu el.
Și-a completat studiile cu un masterat în domeniul sănătății și
securității muncii și de asemenea prin cursuri postuniversitare ale
Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie,
secția de Asistență Socială. S-a implicat foarte mult în acest domeniu
al asistenței sociale, care în ultimii ani de muncă l-a atras și l-a îndrăgit
din perspectiva muncii de asistent social.
Autobiografie
M-am născut în data de 6 iunie 1953, la Timişoara.
Tatăl meu, Pavel Groza, de meserie subinginer
electromecanic, absolvent al Politehnicii din Timişoara, era originar din
Chevereşul Mare, judeţul Timiş, iar mama, Elisabeta Groza, contabilă,
era din Botoşani.
Am fost singurul copil la părinţi.
În anul 1955, părinţii mei au beneficiat de un credit primit de
la stat pentru construirea unei case şi de un teren gratuit primit de la
Primăria Timişoara, situat în strada Ciprian Porumbescu nr.13.
În anul 1958, casa a fost terminată “în roşu” şi ne-am mutat în
ea, împreună cu bunica mea, mama lui tata, care a locuit cu noi până
în 1969, când a decedat.
Înainte de a ne muta în casa noastră, unde locuiesc şi în
prezent, am locuit într-un imobil din Piaţa Maria, unde împărţeam
împreună cu încă două familii acelaşi apartament.
În acea perioadă părinţii mei au lucrat la C.F.R., în meseriile
pe care le-am amintit.
De fapt şi “strada copilăriei” mele, Alexandru Odobescu
(ultima parte) era integral locuită de C.F.R.-işti, familii care, ca şi
familia mea, îşi construiseră o casă, în aceleaşi condiţii, sau locuiau în
blocuri construite pentru angajaţii C.F.R.-ului.
Copilaria mea nu a fost una deosebit de fericită din punct de
vedere material.
După revoluţia din Ungaria, toţi angajaţii C.F.R.-ului care
avuseseră anterior probleme de ordin politic (tata fusese închis 9 luni
în penitenciarul Timişoara) au fost daţi afară din servici.
Astfel, tata a fost nevoit să-şi caute de lucru, în condiţiile în
care faptul că era în situaţia în care era el, nu reprezenta un avantaj. A
lucrat mult timp ca şi muncitor necalificat, administrator, maistru, etc.
pe unde a fost acceptat să se angajeze, până în anii „60 când meseria
de subinginer a fost recunoscută, iar el a putut să obţină un
angajament mai bun.
Au fost mulţi ani cu venituri modeste, chiar atunci când era
mai mare nevoie pentru casă, dar amândoi părinţii mei au avut un
singur obiectiv: casa şi cei care o locuiau, şi toate au fost atunci mai
uşor de suportat.
Părinţii mei au fost amândoi membrii ai Partidului Social
Democrat Român, condus de Titel Petrescu. După fuziunea cu
Partidul Comunist Român, doar mama a intrat în noul partid, P.M.R.,
tata având deja perioada de detenţie. Ulterior şi mama a fost exclusă,
acest fapt anulându-i orice posibilitate de promovare până când a ieşit
la pensie, fapt ce a contribuit de asemenea la existenţa acelei
perioade grele (financiar) din viaţa familie mele.
Şcoala generală am făcut-o în cartier, pe strada Corbului nr.
9, într-o şcoală care în acest moment nu mai este. Imobilele însă
există şi fac parte din actualul Colegiu Economic. Am învăţat bine în
şcoala generală, obţinând aproape în fiecare an premiul 1.
Am participat şi la olimpiadele de matematică, dar nu am
reuşit să depăşesc faza judeţeană şi să ajung la cea naţională. Am
regretat mult timp faptul că în acea perioadă nu a fost cineva care să
se ocupe mai mult de mine, pentru că mi-am dorit foarte mult să
depăşesc limita la care ajunsesem atunci doar prin străduinţa mea.
În 1968 am intrat la liceu, actualul Colegiu Naţional
Bănăţean. Rezultatele mele la învăţătură nu au mai fost atât de bune
ca în şcoala generală. Cu toate acestea, participând la olimpiadele de
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 4
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
fizică am reuşit să ajung, din nou, până în fazele judeţene.
În anul 1972 am participat la concursul de admitere organizat
de Institutul Politehnic Traian Vuia din Timişoara, la Facultatea de
Mecanică, Secţia Ingineri T.C.M.
Am reuşit în sesiunea din vară, iar faptul că am fost pe locul 7
a contribuit, cred, la alegerea mea în funcţia de secretar de an al
A.S.C. (Asociaţia Studenţilor Comunişti).
Tot în anul 1 am fost propus pentru a intra în P.C.R. dar
datorită verificărilor care trebuiau făcute în ceea ce privea activitatea
tatei, primirea în partid a avut loc în luna decembrie a anului 1973.
Nu am fost obligat să intru în P.C.R. şi nici nu aş fi avut
neplăceri dacă nu aş fi făcut-o. La facultatea de mecanică se putea
refuza acest lucru, fără a avea urmări asupra situaţiei şcolare.
Copilăria mea, şi chiar şi adolescenţa, trăite în condiţii mai
grele şi pe o stradă realmente muncitorească, m-au format ca om cu o
concepţie “de stânga”, care, deşi modificată în bună măsură faţă de
vremea studenţiei, o am şi acum. Şi desigur nu o voi schimba-o
niciodată.
Ştiam de la unchiul meu ce se întâmplase la Canal la Poarta
Albă şi în Delta la Periprava, aveam corespondenţa dintre el şi tata,
discutam cu el ore întregi de-alungul anilor, despre ororile petrecute în
acele locuri. Cu toate acestea, eu am rămas un susţinător al ideilor de
stânga, social democrate, făcând distincţie între principii şi cei care
susţin, pe moment, că le promovează.
După terminarea facultăţii am fost repartizat la A.E.M.
Timişoara, iar aici în secţia Sculărie.
Am lucrat în secţia Sculărie până în ianuarie 1990,
parcurgând toate treptele, de la inginer stagiar la şef de secţie.
A fost perioada care, din punct de vedere profesional al
meseriei mele de inginer, a fost cea mai bună din toată activitatea
depusă de mine.
Am avut ocazia de a lucra într-o intreprindere în care “munca
de partid” era complet separată de producţie. Cei care eram angrenaţi
în producţie nu aveam nicio tangenţă cu altceva. Doar participarea la
şedinţe.
Două brevete de inventator, certificate de inovator şi proiecte
de scule sunt o dovadă că am fost inginer.
Am lucrat ca şi cadru didactic asociat pe lângă catedra de
Tehnologie Mecanică a Facultăţii de Mecanică din Timişoara în
perioada 1983-1987. În calitate de asistent, efectuam lucrări de
laborator cu studenţii la disciplinele de aşchiere şi control dimensional.
În 1982 a decedat mama, iar după un an tata.
Veniturile salariale bune pe care le-am obţinut la A.E.M.,
comparativ cu ceea ce se câştiga în alte intreprinderi, mi-au permis să
continui munca părinţilor mei la casă.
Cu soția mea, Ana, am un băiat, Vlad Mircea.
În 20 Decembrie 1989 am fost, împreună cu un alt coleg,
singurii conducători de la A.E.M. care am mers cu coloana de
muncitori până la miting-ul din centru. Atunci, împreună cu Ana, alături
de care mergeam pe străzi, credeam că noi facem istoria. Acum nu
mai sunt convins de asta. A fost însă, pentru moment, înălţător.
În ianuarie 1990, o parte din colegii mei din Secţia Sculărie,
cu care am parcurs cu frică totuşi, străzile oraşului cu doar două
săptămâni înante, au făcut o adunare în care au stabilit că ei nu mai
vor ca eu să fiu şeful lor. Nu mi-au reproşat nimic din punct de vedere
profesional, dar nu-şi mai doreau să fiu eu şeful lor de secţie. Drept
urmare, m-au propus pentru postul de inginer şef.
A fost o mare dezamăgire pentru mine. Atunci ceva s-a
schimbat în gândirea mea despre oameni. Ulterior am considerat-o o
bună experienţă de viaţă.
În prima parte a anului 1990 au continuat marşurile pe străzi
ale muncitorilor. Am participat şi eu la câteva dintre ele, dar am
considerat că nu acesta este drumul firesc pe care trebuie să merg.
Prin urmare, am decis să mă înscriu într-un partid politic, pentru a
putea lupta în condiţii normale pentru ceea ce consideram eu că este
bine.
M-am înscris înainte de alegerile din mai 1990, în Partidul
Social Democrat Român, al cărui preşedinte era atunci Domnul Sergiu
Cunescu.
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 5
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
Am considerat că este curentul european cel mai apropiat de
gândirea mea despre societate. Consider că am făcut atunci alegerea
cea mai bună, deşi P.S.D.R.-ul era şi a şi rămas până la sfârşit, un
partid mic, cu majoritatea membrilor entuziaşti, dar nu prea conştienţi
de realităţile de atunci ale României. Aşa cum eram şi eu de fapt.
Prin P.S.D.R. am avut marele noroc de a cunoaşte câte ceva
despre Germania, despre Partidul Social Democrat German (S.P.D.),
despre sindicatele germane. “Şcolarizarea” mea de către S.P.D., în
România sau în Germania, a avut o influenţă importantă asupra
formării mele ca social democrat. Perioada cât am condus Direcţia de
Muncă a judeţului Timiş mi-a dat posibilitatea de a aplica, în măsura în
care am avut priceperea, ceea ce am învăţat de la S.P.D.
Datorită activităţii mele în P.S.D.R., am fost o perioadă
preşedintele organizaţiei judeţene, după alegerile din 1996, am ocupat
funcţia de director al Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială
a judeţului Timiţ, post pe care l-am deţinut până în anul 2005 când, la
solicitarea noilor autorităţi, am renunţat.
Am plecat fără niciun resentiment, am plecat, de fapt, aşa
cum şi venisem: în urma unor alegeri parlamentare.
Activitatea de la direcţia de muncă m-a apropiat de cea de
asistenţă socială.
Și-a completat studiile cu un masterat în domeniul sănătății și
securității muncii și de asemenea prin cursuri postuniversitare ale
Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie,
secția de Asistență Socială. S-a implicat foarte mult în acest domeniu
al asistenței sociale, care în ultimii ani de muncă l-a atras și l-a îndrăgit
din perspectiva muncii de asistent social.
O NOUĂ CONFERINȚĂ A DEPARTAMENTULUI DE
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Societatea civilă și Asistența Socială -
condiții, șanse și perspective în Asistența Socială
comunitară - în România și Germania
Timișoara / UVT, 20 - 22 Noiembrie 20013
România a devenit membrӑ a Uniunii Europene deja din 2007. Ţara
mai trece încӑ printr-un proces de tranziţie dinspre o societate
socialistӑ spre o societate democraticӑ şi civilӑ. Procesul schimbӑrilor
afecteazӑ toate sectoarele societӑţii – dezvoltarea economicӑ, socialӑ,
culturalӑ, din punctul de vedere al vieţii cotidiene, precum şi al
provocӑrilor de zi cu zi cu care se confruntӑ oamenii. Pentru
construirea unor structuri democratice la nivel local sunt necesare
politici sociale, precum şi un sprijin profesional adecvat. In aceste
condiţii, Asistenţa Socialӑ, ca instrument de implementare al politicilor
sociale, este o condiţie necesarӑ pentru a crea şi susţine schimbӑrile
şi bunӑstarea populaţiei. Asistenţa Socialӑ comunitarӑ sprijinӑ şi
acompaniaza procesul de schimbare la nivel local. Asistenţa Socialӑ
Comunitarӑ este chematӑ sӑ identifice dificultӑţile la diferite nivele
(individual, grup, comunitate) şi sӑ iniţieze acţiuni locale cu membrii
comunitӑţilor, ceea ce reprezintӑ o serioasӑ provocare pentru
Asistenţa Socialӑ din România.
Conferinţa intenţioneazӑ sӑ punӑ în discuţie câteva aspecte istorice,
politice şi sociale specifice proceselor de schimbare socialӑ şi aflate în
domeniul de interes al Asistenţei Sociale. Conferinţa va evidenţia rolul
Asistenţei Sociale în acest proces, din punct de vedere ştiinţific, al
formӑrii şi educaţiei, precum şi al practicii profesionale.
Organizarea acestei conferinţe va crea, pentru vorbitorii români şi
germani, oportunitatea de a-şi confrunta experinţele şi a dezbate
împreunӑ relevanţa experienţei şi a cunoştinţelor care s-au acumulat
pentru dezvoltarea viitoare. Ei vor putea compara condiţiile,
standardele şi provocӑrile specifice celor douӑ ţӑri. Conferinţa
urmӑreşte iniţierea unei reţele româno-germane de experţi în
dezvoltarea comunitarӑ.
Tematicile conferinţei sunt:
- Istoricul dezvoltӑrii Asistenţei Sociale în Germania, România
şi în Europa
- Istoricul şi condiţiile dezvoltӑrii societӑţii civile
- Politici sociale
- Asistenţa Socialӑ Comunitarӑ
- Implicaţiile pentru profesia de asistent social
Prof. Juliane Sagebiel; Conf.dr. Cosmin Goian; Prof. Ana Muntean
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 6
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
STUDII DE LICENȚĂ ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ -
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ - 63 de locuri
disponibile pentru sesiunea de înscrieri de
toamnă 9-13 și 16-19 septembrie 2013
Departamentul de Asistenţă Socială al Facultăţii de Sociologie şi
Psihologie beneficiază din anul 2005 de acreditarea ministerială
privind forma de învăţamânt la distanţă, reprezentând la acea ora
prima şi singura catedră universitară de profil care oferea un astfel de
program. După o primă etapă de veritabil pionerat, în care ne bazam
destul de mult pe forma sincronă a actului didactic (cu interacţiunea
directă profesor-student), etapa actuală înclină balanţa în favoarea
utilizării platformei virtuale (online) ca instrument didactic preferenţial
(platforma MOODLE, foto), respectându-se astfel standardele naţion-
ale în vigoare. Cu mintea „setată‟ dialogului virtual, ne deschidem din
ce în ce mai mult actului asincron de predare: postăm materiale didac-
tice destinate studiului individual (S.I.), stabilim teme de control (T.C.-
uri), citim referatele trimise de studenţi, le notăm, transmiţând
comentariile necesare, stabilim alte tipuri de interacţiuni didactice, re-
spectiv de comunicare. În plus, prin oferirea activităţilor tutoriale (A.T.)
şi a celor asistate (A.A.) - precum efectuarea stagiilor de practică -
dăm şansa studenţilor să ne cunoască personal, să se cunoască între
ei, să guste inclusiv procesarea unor informaţii în regim face-to-face.
Munca noastră e destinată în primul rând acelora care doresc
formarea în profesia de asistent social la standarde europene.
(Menţionăm că absolvenţii noştri se bucurau de recunoaşterea
internaţională a diplomei şi inainte de aderarea învăţământului nostru
în sistemul Bologna, reprezentându-ne cu cinste la ora actuală în
M. Britanie şi Canada).
În al doilea rand, ne deschidem porţile on-line tinerilor, indiferent de
vârstă, care nu au avut sau nu au şansa formării universitare în regim
tradiţional: au un loc de muncă, se află în căutarea unuia, au obligaţii
familiale concrete, trăiesc departe de un centru universitar de profil,
doresc să urmeze simultan două studii universitare sau nu îşi permit
efectiv stabilirea temporară în mica Vienă. Nu în ultimul rând, ne bu-
curăm să colonizăm didactic “continentul virtual” (dupa expresia S.
Sale Benedict al XVI-lea, papă emerit), alături de cei pentru care ex-
perienţele de învăţare online reprezintă o adevărată pasiune.
Pentru membrii diasporei oportunitatea studiilor universitare la o
universitate din ţară nu este de neglijat. Într-o profesie în care
exprimarea şi gestionarea trăirilor interioare sunt importante,
posibilitatea de a te forma profesional în limba maternă, respective în
limba care ţi-a marcat profund copilăria pentru cei aparţinând altor
minorităţi etnice, poate fi o reală binecuvantare.
E important să menţionăm inclusiv valoarea mai redusă a taxei de
studiu comparativ cu cele practicate în alte universităţi europene.
Coordonator ID,
Lect. univ. dr. Carmen Bărbat
Asemănările dintre Programul de Învăţământ la Zi şi
Programul de Învăţământ la Distanţă
1. Ambele tipuri de programe au durata de 3 ani.
2. Specializarea obţinută ca urmare a frecventării oricăruia dintre cele
două programe este „Asistenţă Socială”.
3. Diploma de licenţă eliberată ca urmare a promovării examenului de
licenţă la Învăţământ la Distanţă are aceeaşi valoare cu diploma de
licenţă eliberată ca urmare a promovării examenului de licenţă la
Învăţământ la ZI.
Diferenţele principale între Programul de Învăţământ la Zi şi
Programul de Învăţământ la Distanţă
Programul de Învăţământ la Zi presupune frecvenţă zilnică
(în conformitate cu orarul activităţilor didactice).
Programul de Învăţământ la Distanţă presupune comunicarea
on-line cu Tutorii şi Profesori Coordonatori de disciplină şi prezenţa
studentului la şcoală în perioadele de evaluare (sesiunile de examene
de la finalul celor două semestre sau, după caz, sesiunile de restanţe).
În cazul în care studentul nu poate fi prezent fizic la evaluare, dar
anunţă titularul de disciplină despre acest aspect, evaluarea se poate
de asemenea realiza on-line. Comunicarea dintre studenţi şi profesori,
furnizarea materialelor de curs, postarea temelor de lucru şi evaluarea
se realizează prin intermediul unei platforme performante de
e-learning, la care studentul primeşte un user-name şi o parolă de
acces imediat după înmatricularea în cadrul programului de studiu.
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 7
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE MASTERAT
“MANAGEMENT ȘI SUPERVIZARE ÎN BUNĂSTAREA
COPILULUI ȘI A FAMILIEI” - 28 de locuri
disponibile pentru sesiunea de inscrieri de
toamnă 19-21 septembrie 2013
Programul a fost evaluat în zilele de 16 și 17 mai a.c. de experții
Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior și
își propune să formeze competențe specifice managementului și
supervizării în domeniul protecției sociale a copilului și adulților.
Masteratul se adresează absolvenților unei forme de învățământ
superior fiind disponibile 40 de locuri iar înscrierile se realizează în
perioada 15-19 iulie 2013.
Absolvenţii programului masteral Management şi supervizare în
bunăstarea copilului şi a familiei vor avea posibilitatea de a lucra în
una sau mai multe dintre următoarele specializări recunoscute de
către Clasificarea Ocupaţiilor din România):
Asistent social nivel superior (244601);
Manager (112029);
Șef birou/serviciu administrativ (121966);
Cercetător în asistenţă socială (263510);
Asistent de cercetare în asistenţa socială (258208);
Consilier institutii publice (111010);
Consilier în domeniul adicţiilor (263502);
Specialist în evaluarea vocaţională a persoanelor cu dizabilităţi
(cod 263506);
Consilier orientare privind cariera (241208);
Manager inteprindere socială (112036).
Pe lângă acestea, absolvenţii programului masteral mai pot beneficia
de angajări pe anumite poziţii nespecificate în COR, precum:
coordonator departament social în cadrul unor instituţii de cult; director
agenţie de asistenţă socială; şef de serviciu social; manager de
proiect; supervizor, s.a.m.d.
Planul de învățământ este adaptat specializării iar cursurile de vor
desfășura pe durata a patru semestre și vor fi susținute de cadre
didactice universitare cu expertiză națională și internațională în
domeniu.
Exemplificam in continuare, o parte din discipline studiate în cei 2 ani
de studiu:
- Managementul serviciilor sociale și de sănătate;
- Diverse orientări teoretice în supervizare;
- Forme specifice de violență împotriva copilului / Abuzul și
neglijarea copilului;
- Adopția copiilor ca măsură de protecție socială;
- Dezvoltare personală;
- Psihologia dezvoltării umane;
- Migrația și abandonul copiilor;
- Managementul stresului organizațional;
- Psiho-dinamica supervizării;
- Metode de lucru în interacțiunea părinte-copil, prin metoda VIT
(Video Interaction Training);
- Cunoștințe privind violența trauma și reziliența;
- Managementul conflictului.
Masteratul este condus de Prof.univ.dr. Ana Muntean în calitate de
director și de Conf.univ.dr. Cosmin Goian ca și director adjunct.
Persoanele interesate de informații suplimentare pot telefona la
0256592373; 0744810318 sau să acceseze site-ul
http://www.socio.uvt.ro/as/
Conf. univ. dr. Cosmin Goian
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 8
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE MASTERAT
“ASISTENȚA SOCIALĂ PRIVIND REINTEGRAREA
SOCIALĂ ÎN DOMENIUL JUSTIȚIEI PENALE” -
22 de locuri disponibile pentru sesiunea de inscrieri de toamnă 19-21 septembrie 2013
Programul Asistenţa Socială privind Reintegrarea Socială în domeniul
Justiţiei Penale are ca obiect principal formarea continuă a angajaţilor din
partea de vest a ţării care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de
probaţiune de pe lângă tribunale sau în centrele de prevenire, evaluare şi
consiliere anti-drog, a tuturor specialiştilor angrenaţi în munca cu infractorii
şi victimele acestora (poliţie, penitenciar, instanţe de judecată, servicii
sociale şi altele). Prin intermediul acestui program vor fi specializaţi
profesionişti care vor oferi servicii în domeniul asistenţei consumatorilor de
droguri, victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei domestice, atât
în instituţii publice cât şi în organizaţii neguvernamentale.
Programul se adreseaz-ă absolvenţilor facultăţilor de Asistenţă Socială
dar este deschis şi altora, absolvenţi ai domeniilor Drept, Medicina,
Teologie şi altele. Programul răspunde nevoii de formare a Serviciilor
de Probţiune din cadrul Ministerului Justiţiei din Romania.
Competente formate prin programul de Master: Asistenta Social
privind Reintegrarea Sociala in Domeniul Justitiei Penale:
1.Recunoaşterea situaţiilor care necesită intervenţie
specializată
2.Demonstrarea unei atitudini de toleranţă şi sprijin faţă
de persoanele aflate în dificultate
3.Monitorizarea şi evaluarea procesului de intervenţie de la
nivel individual, de grup sau comunitar
4.Elaborarea de planuri de intervenţie specifice în
asistarea persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate
5.Utilizarea cunoştinţelor de bază în identificarea, analiza şi
evaluarea riscurilor sociale de la nivel comunitar
Programul își propune să ofere masteranzilor formare teoretică
aprofundată şi pregătire profesională specifică în domenii de
intervenție socială, cercetare și consultanță ce vizează siguranța
socială, reintegrarea socială a infractorilor, rezolvarea alternativă a
conflictelor prin mediere. Programul urmărește prin oferta sa
educațională valorificarea complementară a tuturor perspectivelor
(asistență socială, psihologie, sociologie, drept) care concura la
construirea specializării în această arie problematică complexă cum
este infracționalitatea și reacția socială față de victimă, infractor și
infracțiune. Programul propune prin modulele de specializare,
dezvoltarea competențelor (cunoștințe, deprinderi valori) în acord cu
cele mai bune practici și rezultate din cercetari de actualitate, din ariile
profesionale vizate: asistența socială, probațiune și mediere.
Conf. univ. dr. Teodor Mircea Alexiu
ÎNSCRIERI LA PROGRAMUL DE MASTERAT
“PRACTICA ASISTENȚEI SOCIALE CENTRATĂ PE
VALORI” - 10 de locuri disponibile
pentru sesiunea de inscrieri de toamnă 19-21 septembrie 2013
Misiunea şi obiectivele programului:
• Formarea de profesionişti capabili să ofere servicii de asistenţă
socială adaptate nevoilor şi particularităţilor spirituale ale beneficiarilor.
• Dezvoltarea de competenţe profesionale în domeniul asistenţei
sociale şi teologiei, dar şi în alte domenii înrudite (sociologie,
psihologie).
Activitatea didactică: Cu precădere în
zilele de vineri după-masă şi sâmbătă
dimineaţă.
Admitere:
• Înscrierile au loc în perioadele 15-
19 iulie şi 19-21 septembrie 2013. Nota
de admitere constă în media obţinută
de candidat la examenul de licenţă.
Taxe: Taxa de înscriere, 100 RON; taxa de înmatriculare, 150 RON;
taxa de studiu (pentru locurile cu taxă), 3.000 lei / an – plătibilă în rate.
Burse de studiu: Pe lângă locurile fără taxă, masteratul beneficiază
de un fond de burse (acoperind integral sau parţial taxa de studiu)
oferite studenţilor la învăţământ cu taxă, pe criterii sociale, prin
intermediul Centrului Areopagus(www.areopagus.ro).
Disciplinele studiate includ: Asistenţa socială a familiei; Consiliere
socială şi spirituală; Valori religioase şi profesionale; Psihologie
socială şi spirituală aplicată;Metode în asistenţa socială; Concepţiile
sociale ale unor texte religioase majore; Teologie socială; Protecţia
drepturilor copilului în România; Asistenţa socială a persoanelor
vârstnice; Teologie socială; Reconciliere socială; Abuzul de substanţe;
Sociologia religiei; etc.
Posibilităţi de absorbţie: Datorită caracterului interdisciplinar al
programului, absolvenţii vor beneficia de o gamă deosebit de largă de
posibilităţi de încadrare în muncă – atât în instituţii de stat (primării,
şcoli, penitenciare) cât şi în ONG-uri sau instituţii religioase.
Corpul didactic – Titulari ai Catedrei de Asistenţă Socială a UVT, cât
şi alte cadre didactice din ţară şi străinătate.
Director de program: Conf.Univ. Dr. Neagoe Alexandru, prodecan.
Detalii:pe www.valori.socio.uvt.ro sau la 0722-605511.
Conf. univ. dr. Alexandru Neagoe
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 9
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
Un nou program postunivesitar de formare şi
dezvoltare profesională continuă la
departamentul de asistenţă socială:
Post Master Certificate Program to Promote
Successful Domestic Adoptions
Inscrieri între 16-28 septembrie 2013, 30 de locuri disponibile.
Realizat în parteneriat cu Case Western Reserve University din
SUA acest program postuniversitar de formare şi dezvoltare
profesională continuă se va intitula: „Post Master Certificate
Program to Promote Successful Domestic Adoptions” (program
postmasteral de promovare a adoptiilor nationale de succes) şi va
avea durata de un semestru de pregătire teoretică şi un semestru
de supervizare ( pregătire practică).
Candidații pot fi absolvenţi de masterate ȋn asistenţă socială sau
psihologie, drept sau medicină, ȋn acord cu legislaţia din România. Ei
sunt motivaţi de a obţine o calificare superioară ȋn adopţii. Ei trebuie
să ȋnţeleagă engleza şi (scrisă şi vorbită), cel puţin grupul participant
la supervizare.
MISIUNEA acestui program constă în desfăşurarea unei activităţi
didactice de o calitate ridicată astfel încât să se satisfacă cerinţele de
perfecţionare în domeniul asistenţei sociale ȋn adopţie.
Cursul se adresează tuturor absolvenţilor din învăţământul universitar
ȋn domeniul socio-uman, tuturor absolvenţilor universitari care au
activităţi sau sunt implicaţi în domeniul adopţiilor sau care doresc
această formă de perfecţionare.
Misiunea cursului se poate rezuma la lărgirea pregătirii profesionale şi
calificarea necesară consilierii ȋn adopţie, punând accent pe adopţia
naţională.
Obiectivele strategice urmărite sunt:
Pregătirea de asistenţi sociali specializaţi ȋn adopţie
(cf. Standardele ocupaţionale) ;
Perfecţionarea şi calificarea actualilor asistenţi
sociali ȋn adopţie, ȋn domeniul consilierii;
Însuşirea cunoştinţelor teoretice care să asigure
exercitarea cu profesionalism a consilierii ȋn adopţie;
Formarea abilităţilor de consiliere ȋn adopţie;
Stimularea interesului pentru autoperfecţionare şi
competitivitate;
Formarea capacităţilor specifice muncii în echipă.
Subiectele programului de formare:
Practica bazată pe dovezi ȋn adopţie, inclusiv
crearea unor servicii post-adopţie
Cum să vorbeşti cu copilul aflat la diferite vârste
despre adopţie
Să ȋnţelegem modul ȋn care genetica şi părinţii
biologici afectează evoluţia copilului adoptat
Modele de intervenţie cu aşteptările părinţilor
Intervenţii cu părinţi adoptivi şi copii adoptaţi ȋn
vârstă de: 0-5 ani; 6-12 ani; 12-18 ani; 18 şi peste 18 ani;
Căutarea familiei biologice: probleme clinice şi
logistice
Strategii specifice de recrutare a copiilor de vârste
mai mari
Pregătirea pentru adopţie a părinţilor şi copiilor cu
vârste ȋntre: 0-5 ani; 6-12 ani; 12-16 ani;
Impactul alcoolismului părinţilor asupra comporta-
mentului copilului adoptat şi intervenţiile specifice
Impactul Traumei copiilor adoptaţi şi a familiilor
adoptive şi intervenţiile necesare
Potrivirea caracteristicilor copilului cu aşteptările
părinţilor;
Probleme medicale şi psihosociale ȋn cazul copiilor
adoptaţi din instituţii şi servicii de protecţie socială şi
medicală;
Adoptarea copiilor cu dizabilităţi;
Sprijin şi servicii post-adopţie
Asistenţa maternală şi adopţia
Lucrul cu copiii adoptaţi pe tema ataşamentului;
Subiecte specifice ȋn lucrul cu populaţii vulnerabile
cum ar fi copiii
Comunicarea deschisă ȋntre membrii familiei
adoptive
Fundamentul genealogic, formarea identităţii şi
povestea vieţii ȋn lucrul cu persoanele adoptate.
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 10
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
DIPLOME:
Vor fi acordate două tipuri de certificate:
Un Certificat de participare la componenta educaţionala a
formării; fiecare modul de formare va fi recunoscut printr-un astfel de
certificat; 10 module de formare de câte 3 ore vor fi furnizate
participanţilor, ȋn număr de până la 30;
Un certificat post-masteral ȋn Consiliere ȋn Adoptii, care va fi oferit
celor aproximativ 10 participanţi selectaţi din rândurile celor 30 de
participanţi la partea teoretică a programului. Cei 10 vor beneficia pe
perioada a 6 luni de zile de o supervizare vizâand transferul de
cunoştinţe şi deprinderi. Acest certificat va fi eliberat ȋn limba română
de către Universitatea de Vest din Timişoara şi ȋn limba engleză de
către Case Western Reserve University, Cleveland, OH, USA.
Locul de desfăşurare şi condiţiile materiale disponibile:
FORMAREA va avea loc prin video-conferinţe ȋn spaţiile Universităţii
de Vest echipate cu aparatura necesară, unde se vor grupa
participaţii.
Orarul posibil va fi ȋntre 15,00-18,00, p.m., adică ora 9,00-12,00 pe
Coasta de Est a Statelor Unite.
Grupul de supervizare va fi organizat ȋntr-un orar acceptabil pentru
participant. SuperviZarea se va realiza tot prin video-conferinţă, pe
SKYPE sau Adobe Connect.
Programul de formare va fi de asemenea acreditat de Colegiul
Asistenţilor Sociali.
Persoane de contact din partea UVT:
Roxana Ungureanu, asistent social, coordonator de program Tel:
0746544449;
e-mail: [email protected]
Prof.dr. Ana Muntean Telefon : 0726264874, E-mail:
Selecție din subiectele lunii octombrie în
Jurnalul Asistenților Sociali
Interviu cu dna. Maria Stoianov - director executiv
al Direcției de Asistență Socială Comunitară
Timișoara
Conferința anuala a Supervizorilor de Practică
Proiectele Serviciului de Ajutor Maltez din
Timișoara
Gala Asistenților Sociali din județul Timiș
Voluntariatul in programele sociale din Timișoara
Noutăți de la Colegiul Asistenților Sociali
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 11
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie
www.cnasr.ro www.aasbanat.ro www.socio.uvt/as pagina | 12
JURNALUL ASISTENȚILOR SOCIALI www.socio.uvt.ro/as
Facultatea de Sociologie și Psihologie