MARŢI, 16 febRuARIe 2010

ISNN 1857-0771PRET: 3,00 LEI

www.jurnal.md

17,36 ▼ 12,73 ▲

ANUL X, NUMĂRUL 11 (925)

bilete de avion tel.: 806-806

mytravel®

PCRM // Portretul-robot al viitorului lidercomunist

TRANSNISTRIA // Moldovenii reţinuţi la Tiraspol, neglijaţi de oficialităţile de la Chişinău

Voronin şi-a desemnatsuccesorul

Osipov „adormitul”

>P5 >P4

Etichetând jurnalismul în ansamblu drept câine turbat, Muruianu a dat cu piciorul în una din instituţiile fundamentale ale democraţiei

CAZUL MURUIANU >P7

DeclaraţieJurnal Trust Media se declară

surprins şi revoltat de atacul preşe-dintelui Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, împotriva mass-me-dia din Republica Moldova.

În discursul rostit în cadrul Adu-nării Generale a Judecătorilor din 13 februarie 2010, el a atribuit mass-me-dia un rol „diabolic şi distructiv”: „Un rol diabolic şi distructiv în această afacere îl joacă mass-media care, fi-ind prin definiţie dulăi de pază ai so-cietăţii, se transformă uneori – să-mi fie de scuzare – în câini turbaţi care devin periculoşi pentru societate prin minciunile pe care le răspân-desc”, a afirmat cel care şi-a asumat misiunea să reprezinte legea şi justi-ţia supremă în Republica Moldova.

Un asemenea limbaj şi o ase-menea atitudine faţă de presa inde-pendentă ţin de o perioadă de mult apusă a stalinismului şi comunis-mului. Nici până la 29 iulie 2009, în perioada regimului lui Voronin, dl Muruianu nu şi-ar fi permis să facă declaraţii neconforme cu democra-ţia şi spiritul european, fără riscul de a fi pedepsit în mod exemplar de către cel pe care l-a slujit cu obedi-enţă. Acum, el loveşte în mod laş mass-media sub protecţia democra-ţiei şi pluralismului pe care le asi-gură presa independentă.

Jurnal Trust Media, a cărui pro-fesiune de credinţă este libertatea de exprimare şi independenţa, nu are încredere în discernământul unui asemenea judecător. De aceea, cerem demisia preşedintelui Cur-ţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Ion Muruianu.

JURNAL TRUST MEDIA

Demisia!RUŞINE // Instituţiile de presă cer demisia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu,

vinovat de pierderea la CEDO a unor dosare în valoare de milioane de euro, care a calificat ziariştii drept „câini turbaţi, periculoşi pentru societate”

Jurnaliştii de la JurnalTV, JurnalMD, JurnalFM, Jurnal de Chişinău, Apropo, Economist au prezentat o scrisoare de protest preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Ion Muruianu. Aceştia i-au oferit înaltului demnitar şi o botniţă pentru câini. Reprezentanţii Jurnal Trust Media şi-au ma-nifestat astfel nemulţumirea în legătură cu declaraţiile sale defăimătoare şi calomnioase la adresa presei şi a jurnaliştilor. (Foto: Elena GROZAVU)

>P2,3

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 2 | Actualitate

este o publicaţie editată de JURNAL TRUST MEDIA

PREŞEDINTE: Val Butnaru

Apare din 1999

Adresa redacţiei: str. Vlaicu Pârcălab 63, etaj 3, Centrul Skytower,

cod poştal 2012, Chişinău, Republica Moldova

Telefoanele redacţiei: 23.83.31, 23.76.45

GSM 068.58.37.77 OrangeGSM 079.98.37.77 Moldcell

fax: 23.42.30e-mail: cotidian@jurnal.md

internet: www.jurnal.md

REDACţIA:

DIRECTOR: Aureliu Cornescu

aureliu.cornescu@jurnal.md

REDACTOR-ŞEf: Rodica Mahu

rodica.mahu@jurnal.md

REDACTOR-ŞEf ADJUNCT: Mariana Raţă

mariana.rata@jurnal.md

EDITORIALIŞTI:Nicolae NegruPetru Bogatu

REPORTERI:Vitalie Hadei

vitalie.hadei@jurnal.md

Irina Nechitirina.nechit@jurnal.md

Svetlana Corobceanusvetlana.corobceanu@jurnal.md

Marina Liţamarina.lita@jurnal.md

Victoria Popavictoria.popa@jurnal.md

Svetlana Panţasvetlana.panta@jurnal.md

REDACTOR STILIzATOR: Ilie Gulicailie.gulica@jurnal.md

EDITOR fOTO: Elena Grozavuelena.grozavu@jurnal.md

DESIgN: Alex Marchitan

alex.marchitan@jurnal.md

Corneliu Comendantcorneliu.comendant@jurnal.md

MANAgER PRODUCţIE & AbONAMENTE: Veaceslav Dreglea

„Jurnal de Chişinău” este marcă înregistrată a JURNAL TRUST MEDIA

Preşedinte JURNAL TRUST MEDIAVal Butnaru

val.butnaru@jurnaltv.md

DIRECTORAdrian Gîţu

adrian.gitu@jurnaltv.md

DIRECTORI DEPARTAMENTE:

DIRECTOR DEPARTAMENT TEhNICArtur Hasnaş

artur.hasnas@jurnaltv.md

DIRECTOR PUbLICITATEVirginia Prodan

virginia.prodan@reforma.md

DIRECTOR DEPARTAMENT CONTAbILITATEVictoria Ursu

victoria.ursu@jurnaltv.md

DIRECTOR DEPARTAMENT JURIDIC Gheorghe Stratan

gheorghe.stratan@jurnaltv.md

DIRECTOR DEPARTAMENT IT Sergiu Bivol

sergiu.bivol@jurnaltv.md

DIRECTOR DEPARTAMENT WEb Vitalie harea

vitalie.harea@jurnaltv.md

JURNAL TRUST MEDIA editează ziarele “Jurnal de Chişinău”, “Apropo”şi “Economist”,

JURNAL TRUST MEDIA este proprietarul televiziunii JURNAL TV şi

a postului de radio JURNAL fM.

Publicitatea JURNAL TRUST MEDIA este administrată de agenţia de publicitate

”REfORMA ADVERTISINg”.

ŞEf DEPARTAMENT PUbLICITATE PRINT:Alina Vdovicenco

alina.vdovicenco@reforma.mdtelefon 23.46.79

GSM 068.30.21.45

Redacţia nu poartă răspundere pentru conţinutul şi corectitudinea anunţurilor

publicitare. Textele marcate cu P (publicitate) şi PP (publicitate politică)

sunt publicate în regim de publicitate plătită.

“Jurnal de Chişinău” apare marţi şi vineri. Abonamentul la ziar poate fi perfectat în orice

oficiu poştal din Republica Moldova.

TIRAJ: marţi: 4.585 exemplarevineri: 16.943 exemplare

TIPAR: Tipografia “Prag-3”, str. Petricani 94/1, Chişinău, Republica Moldova

Comanda nr. 131

„O recidivă periculoasă a ideologiei şi practicii totalitarismului comunist”SCRISOARE DESChISĂ

adresată preşedintelui Parlamentului, şefului interimar al statului, domnului Mihai Ghimpu, în legătură cu atacurile asupra presei din partea preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, Ion Muruianu

Stimate domnule preşedinte,

Sâmbătă, 13 februarie, în cadrul adunării ge-nerale a judecătorilor, Ion Muruianu, preşedinte-le Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), şi-a permis un atac murdar, în stil şi limbaj stalinist, la adresa presei şi a jurnaliştilor. Cităm: „Un rol diabolic şi distructiv în această afacere îl joacă mass-media care, fiind prin definiţie dulăi de pază ai socie-tăţii se transformă uneori – să-mi fie de scuza-re – în câini turbaţi care devin periculoşi pentru societate prin minciunile pe care le răspândesc”. În condiţiile în care, prin voinţa majorităţii popula-ţiei, în 2009 la conducerea R. Moldova a venit o alian-

ţă liberal-democratică, ce a proclamat modernizarea şi democratizarea ţării, racordarea ei la standardele valorice europene, un asemenea atac asupra presei este nu numai un regretabil anacronism din epoca stalinistă, ci şi o recidivă periculoasă a ideologiei şi practicii totalitarismului comunist.

Presa a fost şi rămâne instituţia funda-mentală a unei societăţi democratice, ga-ranţia respectării drepturilor şi libertăţi-lor cetăţenilor, iar declararea ei drept „un câine turbat periculos pentru întreaga soci-etate” nu poate fi tolerată sub niciun motiv. Aceasta fiind situaţia, ne adresăm către dumnea-voastră, domnule preşedinte al Parlamentului, cu cererea de a include pe ordinea de zi a primei şedinţe a Legislativului chestiunea privind de-miterea din funcţia de preşedinte al CSJ a lui Ion Muruianu. Ne adresăm, de asemenea, întregii opinii publice, societăţii civile, oamenilor de cul-tură şi artă, savanţilor, cadrelor didactice ş.a.m.d. ca să sprijine iniţiativa noastră. Să facem uz de toate metodele legale care ne stau la dispoziţie pentru a salva justiţia de asemenea „slujitori” ai ei, cum este Ion Muruianu.

Valeriu Saharneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova,cavaler al „Ordinului Republicii” Constantin Tănase, directorul Cotidianului naţional “TIMPUL”, cavaler al „Ordinului Republicii” Dumitru Ciubaşenco, redactor-şef al ziarului „Panorama”, cavaler al „Ordinului Republicii” Val Butnaru, director general „Jurnal Trust Media”, cavaler al „Ordinului Republicii” Anatolie Golea, director general al Companiei „Analitic Media grup” - TV7, cavaler al „Ordinului Republicii” Aneta Grosu, redactor-şef al săptămânalului de investigaţii „Ziarul de Gardă” Valentina Ursu, reporter la Biroul de la Chişinău al postului de radio „Europa Liberă”, cavaler al „Ordinului Republicii” Constantin Marin, preşedintele IPNA „Teleradio-Moldova” Alexandru Dorogan, directorul general al postului Radio Moldova Dumitru Ciorici, manager media, portalul de ştiri Unimedia.md Nicolae Dabija, directorul săptămânalului „Literatura şi Arta” Veaceslav Ţâbuleac, directorul postului de radio „Vocea Basarabiei”

Jurnaliştii cerdemisia lui Muruianu

ATENTAT LA DEMOCRAţIE // Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a declarat că „mass-media s-a transformat în câini turbaţi”

Un grup de jurnalişti cere demisia preşedintelui Cur-ţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, după ce acesta a declarat sâmbătă în cadrul adunării generale a judecă-torilor că mass-media prin modul în care reflectă feno-menul condamnării statului la CEDO joacă „un rol diabolic şi distructiv”.

„Mass-media, care, fiind prin definiţie dulăii de gardă ai societă-ţii, se transformă uneori, să-mi fie scuzată expresia, în câini turbaţi, care devin periculoşi pentru so-cietate prin minciunile pe care le răspândesc şi prin intoxicarea cu dezinformaţii a opiniei publice”, a spus el. Muruianu a specificat că pe marginea fenomenului con-damnărilor statului la CEDO „se fac diverse speculaţii şi insinuaţii neghioabe, unele mai şocante de-cât altele, dar ele toate, laolaltă, urmăresc minimum trei ţeluri: 1) reclamă (publicitate) pentru unii avocaţi; 2) lustruirea fariseică a imaginii unora şi ponegrirea, cu orice preţ, a altor magistraţi; 3) de-făimarea premeditată a întregului sistem judiciar şi a statului în con-secinţă”.

„Presa nu poartă nicio vină pentru eşecurile justiţiei”

În replică la declaraţiile lui Ion Muruianu, un grup de jurna-lişti au cerut demisia preşedinte-lui Curţii Supreme de Justiţie. „O asemenea atitudine a unui înalt demnitar din sfera jurispruden-ţei asupra mass-media arată că este ceva putred în sânul breslei judecătorilor”, a declarat Valeriu

Saharneanu, preşedintele Uni-unii Jurnaliştilor din Moldova, potrivit căruia Muruianu este un om depăşit şi un jurist anacronic. Ion Pleşca, preşedintele Comisi-ei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului, e de părere că pre-şedintele CSJ, Ion Muruianu, lan-

sând astfel de acuzaţii la adresa presei, a comis o greşeală tactică. „I-am telefonat imediat după acea adunare. Nu ştiu de ce a făcut ace-le declaraţii, dar mi se pare că nu a făcut-o intenţionat”, a declarat deputatul pentru Jurnal TV.

„Reprezentanţii sistemului ju-

diciar ar trebui să aibă mai mult res-pect pentru mass-media. Putem să fim nemulţumiţi, dar nu ne putem permite o asemenea atitudine”, a spus directorul Radioului Naţional, Alexandru Dorogan, ca reacţie la de-claraţia lui Ion Muruianu.

La rândul său, liderul Alian-ţei Moldova Noastră, Serafim Ure-chean, a declarat în legătură cu acest caz că presa nu poartă nicio vină pentru eşecurile înregistrate de justiţia noastră. „Etichetări de ti-pul „câine turbat al societăţii” sunt inacceptabile. Probabil, Muruianu îşi va găsi curajul să-şi ceară scuze de la presă, iar presa – să-l ierte”, a declarat Urechean.

Potrivit ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie poate fi demis doar de Parlament. Deputatul nu a precizat dacă vor fi făcute astfel de propuneri la una dintre şedinţele următoare ale legislativului.

Jurnaliştiiau protestat

Duminică şi în prima jumăta-te a zilei de luni, jurnaliştii de la Jurnal Trust Media au protestat în faţa sediului CSJ. Totodată, jur-naliştii de la JurnalTV, Jurnal md, Jurnal FM, Jurnal de Chişinău, Apropo, Economist au înaintat o scrisoare de protest adresată pre-şedintelui Curţii Supreme de Justi-ţie, Ion Muruianu, în care şi-au ex-primat nemulţumirea în legătură cu declaraţiile sale defăimătoare şi calomnioase la adresa presei. Acţi-unea are drept scop atragerea aten-ţiei opiniei publice asupra faptului că fără o presă liberă, care şi-ar exercita fără presiuni obligaţiile, democraţia într-un stat indepen-dent este imposibilă.

Svetlana COROBCEANU

Ion Muruianu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Realitatea | 3

Deşi, potrivit legii, sala-riul lunar al unui judecă-tor este de cel mult 8800 de lei, în declaraţia de avere pentru anul 2009 a judecătorului Ion Mu-ruianu se precizează că acesta, împreună cu soţia sa, a câştigat pe parcursul anului trecut 763 de mii de lei de la locul de bază de muncă. Şi încă 89 de mii de lei din pensie.

De două zile, presa se în-treabă mirată de unde ridică Muruianu un salariu lunar

de peste 70 de mii de lei?Potrivit şefului Apara-

tului Curţii Supreme de Jus-tiţie, Valentin Lastaveţchi, salariul lunar al lui Muru-ianu este de circa 8800 de lei, iar pensia acestuia este de aproape 8000 de lei (vâr-sta de pensionare pentru judecători este de 50 de ani – n.r.). Adică, lunar, preşe-dintele CSJ are un venit de 16800 lei. Restul banilor, indicaţi în declaraţia pe ve-nit, au fost câştigaţi de soţia judecătorului, un notar cu-noscut la Chişinău. Potrivit aceleiaşi declaraţii de venit,

Muruianu a mai câştigat anul trecut 356 de mii de lei din vânzarea unui lot de 5 ari din Chişinău şi a unui autoturism de marca GAZ. În pofida acestor venituri, magistratul nu-şi poate plă-ti de vreo doi ani restanţele la un credit de 57 de mii de lei, luat de la bancă.

În ciuda tuturor critici-lor, Muruianu merită şi laude pentru faptul că este singurul judecător care îşi face publică anual declaraţia de avere pe site-ul CSJ.

M.R.

La două zile după ce a declarat, în cadrul Adu-nării Generale a Judecă-torilor, că „mass-media se transformă într-un câine turbat, periculos pentru întreaga societa-te”, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, susţine că regretă „interpretarea discursului său”.

„Îmi exprim regretul vis-a-vis de interpretarea unor secvenţe din discursul meu, precum şi de reacţia surve-

nită din partea unor mass-media”, susţine preşedintele CSJ, Muruianu. Acesta men-ţionează că nu a intenţionat să „defăimeze imaginea pre-sei din Moldova şi să „atace murdar” jurnaliştii care re-flectă problemele existente în sistemul judecătoresc”.

Ion Muruianu mai sus-ţine că sintagma „câine tur-bat”, care a stârnit nemul-ţumirea reprezentanţilor mass-media, „nu trebuie să fie generalizată şi nicidecum nu reprezintă un calificativ pentru toată mass-media”.

„Recunosc că abordarea

unor aspecte ale activităţii presei a fost prea dură, însă a avut la bază unele articole în care jurnaliştii, în detrimen-tul eticii profesionale, şi-au exprimat opinia faţă de activi-tatea întregului corp de jude-cători, fără a se documenta în prealabil”, susţine Muruianu.

În încheiere, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a ţinut să menţioneze că insti-tuţia la cârma căreia se află „asigură şi garantează dreptul la libera exprimare a mijloace-lor de informare în masă”.

Jurnal.md

Ion Muruianu: „Regret interpretarea discursului meu”

Judecătorul milionar

Judecatorul milioanelor pierdutefLAgRANT // guvernul R. Moldova a plătit mai bine de 2,7 milioane de euro

pentru opt dosare pierdute la CEDO în care figurează numele judecătorului Ion MuruianuMai bine de 2,7 milioane de euro a plătit Guvernul R. Moldova pentru opt dosare pierdute la CEDO în care figurează numele judecătorului Ion Muruianu, cel care zilele trecute sărise cu gura pe jurnalişti, nu-mindu-i „câini turbaţi”, pentru că îşi permit să scrie despre imperfecţiunile sistemului judecătoresc din republică. Cele mai răsunătoare cazuri din cele opt judecate de Muruianu sunt dosarele „Oferta Plus vs R. Moldova” şi „Eugenia şi Doina Duca vs R. Moldo-va”, pentru care Curtea de la Strasbourg a obligat statul nostru să plătească reclamanţilor 2,640 de milioane de euro. Pentru aceste „realizări”, în loc să fie demis, Muruianu a fost avansat din funcţia de ju-decător al Judecătoriei Buiucani în cea de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.

Mariana RAŢĂ

Potrivit Asociaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, Ion Muruianu se află pe locul patru în topul judecătorilor responsa-bili de condamnarea R. Moldova la CEDO. Cele opt dosare jude-cate de Muruianu în R. Moldo-va şi pierdute ulterior la CEDO sunt: „Străisteanu şi alţii vs R. Moldova”, „Roşca, Secăreanu ş.a. vs R. Moldova”, „Ţara şi Po-iată vs R. Moldova”, „Eugenia şi Doina Duca vs R. Moldova”, „ Oferta Plus vs R. Moldova” şi trei dosare – „Flux vs R. Moldova ”. Dar să le luăm pe rând.

În dosarul „Străisteanu şi alţii contra R. Moldova”, Ion

Muruianu, împreună cu alţi judecători ai CSJ, se face vino-vat de respingerea mai multor recursuri ale reclamanţilor ca-re au cerut revizuirea deciziei instanţei anterioare cu privire la darea în arendă şi privati-zarea unui teren. Ca urmare a refuzului acestor judecători de a examina cauza, R. Moldova a pierdut la CEDO 10 mii de eu-ro. Alte opt mii de euro au fost plătite de guvernul moldovean lui Iurie Roşca şi Ştefan Secă-reanu pentru că judecătorul Ion Muruianu, împreună cu un coleg de-al său de la Judecă-toria Buiucani, i-au sancţionat administrativ pentru organi-zarea unor întruniri publice neautorizate.

Conflicte mai vechi cu jurnaliştii

Patru dosare pierdute la CE-DO din cauza lui Muruianu ţin de încălcarea libertăţii de expri-mare a jurnaliştilor de la „Flux” şi „Ţara”. Aceste două publicaţii şi-au permis să-l critice pe fostul deputat comunist Victor Stepa-niuc, iar acesta a cerut în instan-ţă să fie dezminţite informaţiile şi să i se plătească prejudiciul moral. De fiecare dată Muruianu a admis cererea lui Stepaniuc de chemare în judecată a ziarelor şi a emis hotărâri în favoarea fos-tului deputat comunist. Aceste acţiuni ale lui Muruianu şi alţi

judecători care au judecat cazu-rile au costat bugetul de stat pes-te 20 de mii de euro.

În cadrul unuia dintre aceste patru dosare (Flux (2) contra R. Moldova – n.r.), jude-cătorul Curţii de la Strasbourg Giovanni Bonello a exprimat o opinie separată în care îşi ex-primă dubiile faţă de corecti-tudinea judecătorului Ion Mu-ruianu. „Toate pretenţiile dlui Stepaniuc au fost admise întot-deauna de judecătorul Ion Mu-ruianu, chiar şi în acele procese în care reclamantul în proce-durile naţionale nu a plătit taxa de stat. Nici faptul că reclaman-tul în procedurile naţionale, în mod sistematic, nu s-a prezen-

tat la şedinţele de judecată la care s-au examinat cauzele sale, nu a avut impact negativ asupra cauzelor sale – ele toate au fost examinate şi soluţionate de ju-decătorul Muruianu, de obicei, la prima şedinţă de judecată”, se arată în opinia separată semna-tă de Bonello.

Cazul DucaŞi în dosarul „Eugenia şi

Doina Duca versus R. Moldova”, Muruianu în calitatea sa de pre-şedinte al CSJ a adoptat o decizie care a dus la condamnarea R. Moldova la CEDO şi prejudicie-rea statului cu peste 145 mii de euro. Este vorba de acceptarea

cererii soţilor Andoni de rejude-care a cauzei în care i se făcuse dreptate Eugeniei Duca. Singu-rul argument pentru revizuirea deciziei irevocabile a CSJ, adop-tată cu şase ani în urmă, era o cerere depusă de soţii Andoni la CEDO. În hotărârea Curţii pe marginea acestui caz se preci-zează că prin admiterea cererii de revizuire depusă de soţii An-doni în procedurile naţionale, CSJ a încălcat principiul securi-tăţii raporturilor juridice, „drep-tul la o instanţă” al reclamanţi-lor şi dreptul reclamanţilor la un proces echitabil.

CEDO, îngrijorat de deciziile CSJ

Cel mai „scump” dosar pier-dut la CEDO inclusiv din cauza lui Muruianu este „Oferta Plus vs R. Moldova”, pentru care s-au plătit 2,5 milioane de euro. Po-trivit juriştilor, acest dosar este lider în topul dosarelor cu cele mai multe încălcări admise atât de judecători, cât şi forţele de or-dine. Iar Curtea de la Strasbourg nota în hotărârea sa pe marginea acestui caz că îşi exprimă îngri-jorarea serioasă faţă de modul în care a procedat CSJ condusă de Muruianu în acest dosar.

În pofida tuturor prejudicii-lor aduse statului de către Muru-ianu, scaunul judecătorului nu s-a clătinat niciodată în ultimii ani.

˘

Sala de şedinţe a Curţii Supreme de Justiţie

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 4 | La marginea Europei

n Viaţa în Moldova: mai scumpă în ianuarie„Preţurile legumelor au „ars” de la 1 ianuarie 2010 moldovenii la buzunar cu aproape 20% mai tare, iar factura la gaze şi electricitate a crescut cu 4.3-8.8%.

n Basarabenii Violeta şi Valeriu Moraru atacă piaţa apelor minerale din România.După ce în luna octombrie 2009 au devenit cei mai mari acţionari ai producă-torului Perla Covasnei, basarabenii Valeriu şi Violeta Moraru s-a lansat la finele lunii ianuarie 2010 pe piaţa apelor minerale din România cu o nouă companie şi un nou brand, cu care ţintesc până la finalul acestui an o cotă de piaţă de 3%.

Citiţi în numărul de miercuri al magazinului economic ECONOMIST:

Pupături şi strângeri de mâini la PrutA fost deschis podul Lipcani-Rădăuţi Prut

Cu o oră înainte de des-chiderea oficială a podu-lui şi punctului vamal Lipcani-Rădăuţi, care a avut loc ieri, la ora 13.00, s-au adunat câteva sute de oameni care aşteptau cu nerăbdare marele eveniment. „Unu, doi”, se aude o voce în micro-fonul în care peste puţin timp prim-ministrul Vlad Filat va rosti cuvin-tele pe care localnicii le-au aşteptat de mai bine de 66 de ani: „Pas cu pas, noi, cam greu, dar am reuşit s-o facem!”

„Când „îl” vedeţi că se apropie, să staţi drepţi!”, s-a auzit o voce care i-a făcut în câteva clipe pe toţi gră-nicerii şi vameşii din punc-tul vamal Lipcani-Rădăuţi proaspăt construit să stea în poziţia de drepţi. Până şi un

câine alb s-a aliniat în rândul persoanelor în uniformă. Fi-lat şi-a făcut apariţia. Prim-ministrul a salutat oamenii, a pupat vreo câteva femei şi a dat o mână de premier cu vreo câteva zeci de bărbaţi, a salutat grănicerii, vameşii şi, bineînţeles, câinele, în faţa căruia premierul s-a aşe-zat în pirostrii.

Panglica pentru filat

„Domnule Leancă! Dom-nule primar!”, se auzeau stri-găte din mulţime. „Eu îs Filat, nu Leancă! El e mai cărunt un pic, iar primarul va veni mai târziu!”, a spus prim-ministrul şi s-a îndreptat spre podul cu pricina. Aici a fost întâmpinat de ministrul Administraţiei şi Internelor al României, Vasile Blaga, şi şeful delegaţiei UE, Dirk Schubel. Împreună, cei trei oficiali au tăiat panglica ce

nu era de culoarea tradiţională roşie, ci verde.

„Este al 10-lea punct va-mal deschis la graniţa R. Mol-dova cu România. Uniunea Europeană nu are de ce-şi fa-ce griji. România îşi respectă obligaţiile faţă de ţara soră”, a declarat Blaga.

„Încă în 2000 Uniunea Europeană a oferit 8 milioane de euro pentru R. Moldova şi 3 milioane pentru România pentru construcţia punctu-lui vamal Lipcani-Rădăuţi. Suntem fericiţi că în sfârşit acest pod a fost finalizat. S-au deschis noi porţi şi noi poduri atât pentru agenţii economici din zona de frontieră, cât şi pentru oamenii simpli. Este încă un pas al R. Moldova spre Uniunea Europeană”, a men-ţionat şeful delegaţiei UE.

Aproape fiecare declara-ţie a lui Filat începea cu „Eu am promis că vom reuşi...”. Acum doi ani, aflat într-o vizită la Lipcani, Vlad Filat a

dat cuvântul că va veni ziua când va fi deschisă trecerea pe podul Rădăuţi-Lipcani, iar sârma ghimpată întinsă de-a lungul Prutului va fi scoasă.

Sârmă ghimpatăîn loc de flori

Ieri, premierul a tăiat cu plăcere, cu mâna lui, câteva bucăţi din sârmă.

„O persoană, care-mi este deosebit de dragă m-a rugat ca astăzi să nu-i aduc flori, dar o bucată de sârmă ghimpată”, a spus Filat, persoana dragă fiind soţia premierului.

Filat a fost prima per-soană care a trecut podul Lipcani-Rădăuţi, şi respectiv prin noul punct vamal. A fost întâmpinat cu pâine şi cu sa-re de către localnicii din zona de frontieră de pe ambele ma-luri ale Prutului. „Cel puţin pâinea e la fel...”, a spus prim-ministrul şi, după ce a comu-nicat cu oamenii de partea cealaltă a graniţei, a adăugat: „...şi oamenii sunt la fel”.

„Ca să trec vama mi-a lu-at 30 de secunde. Vom moni-toriza activitatea punctului vamal astfel încât acesta să se mişte şi mai departe cu ace-eaşi viteză. Am fost primul

care am intrat şi primul care a ieşit”, a declarat premierul.

Până pe 31 martie, locui-torii din zonă vor putea trece frontiera, doar cu vize, iar din această zi trecerea se va face pe baza unui permis special de mic trafic la frontieră, care se va oferi tuturor persoanelor care locuiesc în raza de 30-50 km de la graniţă cu România.

„Nu ne oprim aici. Mai avem 15 panglici de tăiat, încă 15 poduri de acest fel urmează să fie reparate”, a promis în fi-nal premierul, înainte de a-şi lua rămas bun de la locuitorii din Lipcani.

Svetlana PANŢA

Tinerii au mărturisit că, în cele două săptămâni de arest, au stat câte 12 persoa-ne într-o celulă. „Camera în care am fost ţinuţi era atât de mică încât dormeam pe rând. Era foarte frig şi hrana care ni se aducea aproape că nu putea fi numită hrană”, a declarat unul dintre aceştia.

Eliberare condiţionată?

Deşi nu există nicio fron-tieră recunoscută în plan na-ţional sau internaţional pe Nistru, după reţinerea scan-daloasă a tinerilor, reprezen-tanţii de la Tiraspol au ac-ceptat să elibereze tinerii cu condiţia că aceştia nu vor pă-răsi „teritoriul ţării” timp de

două luni. Anatol Istrati, avo-cat al Mişcării Acţiunea Eu-ropeană (MAE), a declarat că, deşi tinerii au fost eliberaţi, acest caz nu a fost încetat, ci doar a fost schimbată metoda de reprimare până la pronun-ţarea instanţei de la Tiraspol. „Acum merg la Tiraspol unde voi depune o cerere prin care voi solicita clasarea urmări-rii penale. Suntem obligaţi în instanţele de la Chişinău să contestăm ordonanţele de intentare a urmăririi pena-le emise de organele necon-stituţionale”, ne-a răspuns avocatul la întrebarea dacă are vreo importanţă decizia instanţei de la Tirapol pen-tru soarta de mai departe a tinerilor. La rândul lor, pă-rinţii tinerilor ne-au spus că sunt mulţumiţi că tinerii au

Osipov „adormitul”TRANSNISTRIA // Moldovenii reţinuţi la Tiraspol, neglijaţi de oficialităţile de la Chişinău

Cei patru tineri reţinuţi la Tiraspol au fost eliberaţi joi seara, după două săptămâni de la răpirea acesto-ra de către reprezentanţii structurilor separatiste. Procuratura raionului Dubăsari, cu sediul în s. Us-tia, rnul Dubăsari, a pornit o cauză penală în legătu-ră cu faptul răpirii şi reţinerii ilegale.

revenit acasă. „N-am fost in-formaţi despre nicio judeca-tă care ar urma să aibă loc la Tiraspol. Ne vom prezenta la procuratură unde vom depu-ne mărturii contra celor care i-au răpit pe băieţii noştri”, ne spune Nina, mama unuia dintre băieţi.

Valentina Bradu, procu-rorul raionului Dubăsari, a declarat că procuratura s-a autosesizat în legătură cu acest caz, fiind pornită o ca-uză penală pe marginea răpi-rii tinerilor şi preluării unor

atribuţii oficiale de procuror, judecător de către reprezen-tanţii unor organe neconsti-tuţionale.

Cer autorităţilor să fie mai receptive

După eliberarea tinerilor, în mass-media au fost lansate mai multe declaraţii despre cine i-ar fi eliberat pe aceştia: avocatul MAE, Anatol Istrati, Vladimir Voronin, Vasile Şova

sau persoana responsabilă de reintegrarea ţării, Victor Osi-pov. „În primele zece zile, ni-meni dintre autorităţi n-a lu-at legătura cu noi. Încercam să ne descurcăm cum puteam împreună cu părinţii. Ne-am adresat la poliţie şi un repre-zentant al acesteia a mers cu noi la Tiraspol. După ce am relatat cazul în mass-media, ne-au sărit în ajutor repre-zentanţii mai multor partide şi autorităţile responsabile şi am adus băieţii acasă”, ne-a spus primarul de Oxentea,

Valeriu Rusu. Oamenii au re-marcat că, spre deosebire de predecesorul său care, în si-tuaţii de conflict, se deplasa la faţa locului, Victor Osipov, vicepremierul responsabil de problemele de reintegrare, a luat legătura cu familiile abia pe 9 februarie, după 11 zile de aflare sub arest a tinerilor. Şi atunci dânsul a solicitat ca părinţii să vină la Chişinău, în loc să meargă în teritoriu să discute cu oamenii.

O altă informaţie cu titlu de noutate în urma investigă-rii acestui caz, Victor Osipov a declarat în presă că, după toate probabilităţile, aşa-nu-mitul minister al securităţii de stat de la Tiraspol nu se supune autorităţilor politice de acolo şi că reprezentanţii acestuia fac tot posibilul pen-tru a organiza provocarea ca-re ar duce la compromiterea procesului de reglementare a diferendului transnistrean pe calea unui dialog civili-zat.

Svetlana COROBCEANU

“Casa sovietelor” de la Tiraspol

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Focus | 5

Voronin şi-a desemnat succesorulPCRM // Portretul-robot al viitorului lider comunist

În cadrul unei discuţii cu pre-sa de la sfârşitul săptămânii trecute, Vladimir Voronin a dezvăluit jurnaliştilor că şi-a găsit deja un succesor la câr-ma partidului. Liderul PCRM a făcut pentru jurnalişti chiar şi o descriere a viitorului şef al comuniştilor moldoveni. JURNAL a încercat să iden-tifice succesorul lui Voronin pornind de la indiciile date de acesta. Acestor parametri corespund cinci membri ai PCRM, cunoscuţi opiniei pu-blice. Doi dintre aceştia, Igor Dodon şi Iurie Muntean, se bucură de o mare simpatie din partea lui Voronin.

n Mariana RAŢĂ

„Este bărbat tânăr, simpatic, înalt, dar nu foarte înalt, pentru că cei care cresc repede nu se dezvol-tă chiar bine”, şi-a descris Voronin viitorul succesor pe care, după cum susţine el, l-a şi găsit. Deşi nu a vrut să dea numele favoritului său pen-tru cârma partidului şi nu a vrut să spună nici când va avea loc tran-sferul de putere, liderul PCRM a precizat că acesta este cu vreo 30 de ani mai tânăr decât dânsul. Adică are vreo 40 de ani. Voronin susţine că această persoană care i-a atras atenţia mai de mult şi, la momen-tul potrivit, va prelua conducerea partidului.

Candidatura luiTkaciuk e exclusă

Întrebat de jurnalişti dacă nu cumva Mark Tkaciuk este suc-cesorul său, Vladimir Voronin a anunţat că această candidatură este exclusă. „Suntem în R. Mol-dova, Mark are calităţi, dar nu va fi promovat la un astfel de nivel", a explicat liderul comuniştilor, fă-când aluzie la faptul că Tkaciuk nu cunoaşte limba de stat. Voronin a negat, totodată, informaţiile po-trivit cărora în PCRM au loc lupte aprinse pentru preluarea puterii. Potrivit preşedintelui PCRM, cei care şi-au dorit să ajungă la putere au plecat din formaţiune.

Cinci membri din PCRM co-respund mai mult sau mai puţin

parametrilor indicaţi de Voronin. Aceste persoane sunt Iurie Mun-tean, Eduard Muşuc, Igor Vremea, Anatolie Zagorodnâi şi Igor Dodon. Astfel, Iurie Muntean are 38 de ani, e destul de înalt şi se pare că se bu-cură de simpatia lui Voronin. Edu-ard Muşuc are 35 de ani, dar nu este prea înalt şi deocamdată nu se prea bucură de mare încredere în sânul PCRM.

Anatolie Zagorodnâi şi Igor Vremea au 37 de ani, însă stau mai mult în umbră, nefiind promovaţi prea mult de liderul PCRM. Un timp s-a vorbit şi despre tânărul Grigore Petrenco că ar putea fi un potenţial succesor al lui Voronin. Totuşi, noi nu l-am inclus în listă pentru că el este cu vreo 40 de ani mai tânăr decât Voronin şi nici nu este înalt.

Dodon sau Muntean

Şi fostul comunist Victor Stepaniuc este de părerea că succesorul despre ca-re a vorbit Voronin ar putea fi anume Dodon. Totuşi, Stepaniuc nu exclude şi varianta cu Iurie Muntean. ”Dodon ar fi o candidatură acceptabilă atât pen-tru partid, cât şi pentru societate. To-tuşi, el are viziuni liberale, uneori dife-rite de cele ale partidului”, spune fostul ideolog al PCRM. Stepaniuc consideră că cea mai potrivită candidatură pen-tru a-l înlocui pe Voronin ar fi Andrei Neguţă, actualmente ambasador al R. Moldova în Federaţia Rusă.

Voronin a glumit?

O altă persoană aflată anterior în apropierea lui Voronin, Vladimir Ţur-can, susţine că povestea cu succesorul lui Voronin este mai degrabă o glumă. „Eu nu cred că Vladimir Voronin este gata să lase cârma partidului. În plus, cum poate Voronin să-şi numească succesorul? Decizia de a numi un nou preşedinte de partid aparţine congre-sului, nu lui Voronin”, afirmă Ţurcan. Iar Stepaniuc ne-a declarat că după aceste declaraţii făcute de Voronin cu privire la viitorul său succesor, mai mulţi membrii ai PCRM au părăsit for-maţiunea şi au aderat la Partidul Mol-dova Unită. „Numai un despot îşi poate numi succesorul fără a solicita opinia partidului”, a fost concluzia la care au ajuns comuniştii proaspăt plecaţi.

Menţionăm că nu este prima dată când Vladimir Voronin face afirmaţii cu privire la succesorul său şi cu privire la reformarea partidului.

Igor Dodon: „Voronin nu are,deocamdată, nevoie de un succesor”

Solicitat de JURNAL să comenteze ipoteza că domnia sa ar putea vi succesorul lui Voronin la cârma PCRM, Dodon a declarat că deocam-dată partidul nu are nevoie de un nou lider. „Există alte priorităţi pe ordinea de zi a partidului. Trebuie să consolidăm echipa şi să începem a trimite mesaje cu privire la reformarea partidului. Partidul are ne-voie de o înnoire a echipei şi de un rebranding peste un an – un an şi jumătate. Dar până la schimbarea denumirii partidului şi a simbolicii lui, trebuie să pregătim opinia publică prin mesaje de reformare”, a ex-plicat Dodon. El susţine că în partid nu s-a discutat despre candidatura sa în calitate de succesor al lui Voronin la conducerea partidului. Cât priveşte declaraţiile făcute de Voronin săptămâna trecută pe marginea acestui subiect, Dodon consideră că şeful său a încercat prin cele spuse să riposteze unei provocări venite din partea jurnaliştilor.

M.R.

Igor Dodon Grigore Petrenco Iurie Muntean

Înălţarea lui Dodon

Tânărul promovat cel mai mult în ultimii ani de Voronin este fos-tul prim-vicepremier Igor Dodon. În 2005, acesta este numit în func-ţia de viceministru al Economiei şi Comerţului, iar peste un an devine conducătorul acestui minister, fi-ind numit în noua sa funcţie prin decret prezidenţial.

În martie 2008, când este format Guvernul Greceanâi, Dodon este din nou promovat în funcţie fiind numit prim-viceprim-ministru al republicii şi ministru al Economiei şi Comerţu-lui. Anul trecut, după ce PCRM pierde alegerile din 29 iulie, iar din interi-orul partidului încep tot mai des să răzbată voci nemulţumite, Igor Do-don ia decizia să adere la PCRM.

favoritul lui Voronin

Tot despre acest tânăr de 35 de ani, înalt şi simpatic (cum îi place lui Voronin – n.r.), JURNAL scria într-un articol publicat acum o săptămână că ar fi fost favoritul lui Voronin pen-tru funcţia de şef al statului. Aceste informaţii ne-au fost comunicate de surse din anturajul liderului PCRM.

Potrivit lor, fostul preşedinte al republicii şi-ar fi dorit să-i transmi-tă cârma statului anume lui Dodon, dar acesta nu întruneşte încă limita de vârstă care i-ar permite să devi-nă şef al statului (40 de ani – n.r.), de aceea s-a luat decizia de a o înainta pe Zinaida Greceanâi pentru funcţia de preşedinte al republicii, candida-tură care nu a trecut.

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 6 | Politică

cu Nicolae NEGRUAlb şi negru

Scrisori din casa de nebuni

Valentains, dă-i!

Comentează acest articol pe www.jurnal.md

Ieri la casa de nebuni s-a săr-bătorit „Valentains, dă-i”. Corul de bărbaţi cânta de dimineaţă ”Iubita mea, în seara asta, să ne iubim ca doi nebuni...”, coriştii uitându-se toţi K1 spre liceana Ala, pragmatică din fire. Sanitara Vera îşi strângea nervoasă pumnii şi puţin mai rămâ-nea până la consecinţe imprevizibi-le. Ca s-o abat de la gândurile negre, am adus vorba despre succesorul lui Voronin. Baizăvei, am spus cât mai sentimental, aţi auzit că Voronin şi-a găsit un înlocuitor, înalt şi sim-patic? Oare cine să fie? Nimerisem exact în călcâiul ei ahilian. Căci îşi desfăcu pumnii şi se uită în oglindă ca să vadă dacă rujul nu se extinse-se peste linia buzelor sale dacice. Nu există o asemenea persoană în PCRM: cei înalţi nu sunt simpatici, iar cei simpatici, nu sunt înalţi, spuse ea satisfăcută de calitatea

culorii şi a zugrăvelii. Astfel, ideea unui interviu cu liderul PCRM de-veni inevitabilă şi reportera noastră Efimia Buraga purcese fără amâna-re la drum. Vladimir Voronin era în cabinetul său din Comitetul Central şi ascuţea o seceră cu ciocanul.

Succesorul lui VoroninEfi Buraga: De ce ascuţiţi sece-

ra, tovarăşe Voronin?Vladimir Voronin: Fiindcă s-o

tunchit. Am folosit-o în alegerile din 2001, apoi 2003, apoi 2005, 2007, nu chiar cu succes, fiindcă l-am scă-pat pe Chirtoacă la primărie, apoi în 2009, de două ori, cum să nu se tun-chească?

EB: Nu ar fi cazul să vă moder-nizaţi partidul, să cumpăraţi o com-bină?

VV: Cu mare plăcere, dar nu se

poate. Cu combainul nu aduni vo-turi, da cu secera cum te-au văzut, aleargă la tine. Şi nu e greu de ascu-ţit. Dar dacă se strică combainul, ai de muncit nu glumă!

EB: Să luăm taurul de coar-ne, cum ne recomandă redactorul nostru şef, Ion Buraga, cu care nici măcar nu sunt în relaţii de rudenie. Cititorii Gazetei noastre de perete se interesează cine o să fie gorbaciovul PCRM, tovarăşe Voronin?

VV: Păi, am spus, o să fie unul în-alt şi simpatic, n-o să vă dezamăgesc.

EB: Dar cu Lupu ne-aţi amăgit. Ne-aţi propus-o pe Greceanâi în lo-cul lui. De aceea aţi pierdut alegeri-le.

VV: De data asta am să mă ţin de cuvânt.

EB: Oricum, pe Lupu nu-l între-ce nimeni la înălţime în ţărişoara noastră. Aşa că mai bine aţi căuta

altă soluţie. Dacă ziceţi că sunteţi leninist, de ce nu alegeţi unul mai josuţ? Înalţii au cam eşuat. Snegur a fost înalt, Lucinschi înalt, Dumnea-voastră – la fel. Poate e timpul să în-toarceţi macazul? Lenin a fost josuţ, Stalin a fost josuţ, ca să nu mai vor-bim despre Napoleon şi Sarkozy, ca-re poartă pantofi speciali. Dar de ce să mergem prea departe: Ceauşescu şi Iliescu au fost josuţi. Şi nici Bă-sescu nu e ca turnul Eifel, cum era Elţîn, când Rusia leşinase. Noroc de Putin şi de Medvedev, care-s josuţi, şi Rusia îşi vine în fire.

VV: Dacă stau şi mă gândesc, nu prea avem noi politicieni suficient de josuţi. Aşa, nici prea înalţi, nici prea joşi...

EB: Să invităm pe cineva de peste Prut. De exemplu, pe Adrian Minune, care s-a lansat şi în politi-că! Nu-şi dădeau rând proletariatele

să-l voteze! Cântă aşa de frumoooos! Oooooh, viaaaaaţa meaaaa... E cân-tăreţul meu preferat!

VV: Nouă ne trebuie să cânte In-ternaţionala, nu manele.

EB: El poate cânta orice: Lenin e viu oricând, valooooooarea mea/ Lenin cu noi în rând, valoooooarea mea...

Voronin prinse să gesticuleze intens, agitat, dar nu suficient de explicit, cu secera şi ciocanul în mână. Aşa că reporterul gazetei de perete se văzu nevoită să se retra-gă subit, nu înainte însă de a spu-ne mulţumesc pentru interviu, aşa cum a fost învăţată de redactorul-şef, inestimabilul, cantabilul, inde-niabilul, inexorabilul, inevitabilul Ion Buraga, Cavaler Ospicial.

Consemnare: Efi Buraga

Lumi paraLeLe

Rusia cere explicaţii privind posibila implica-re a Bulgarieiîn scutul antirachetăMoscova aşteaptă explicaţii de-taliate privind planurile Statelor Unite de a amplasa în Bulgaria elemente ale scutului antirache-tă, pe care le consideră o nouă „surpriză”, după cea din Româ-nia, a declarat, sâmbătă, minis-trul rus de Externe, citat de RIA Novosti în pagina electronică.

„I-am întrebat deja pe partenerii noştri de la Washington (...) ce înseam-nă toate aceste lucruri şi de ce, după «surpriza» din România, există acum şi o «surpriză» în Bulgaria”, a spus La-vrov, la sosirea într-o vizită oficială de o zi în Nicaragua.

Ambasadorul american în Bulga-ria, James Warlick, a anunţat că Sta-tele Unite poartă discuţii informale cu Bulgaria privind eventuala amplasare a unor elemente ale apărării antirache-tă americane.

“Repet că aşteptăm explicaţii deta-liate, aşa cum ni s-a promis”, a afirmat Serghei Lavrov.

România a anunţat săptămâna trecută că va găzdui pe teritoriul său elemente de interceptare ale sistemu-lui antirachetă american. Un repre-zentant al Departamentului de Stat american a declarat că elementele din România vor deveni operaţionale până în 2015 şi au ca scop asigurarea protec-ţiei împotriva “actualelor şi viitoarelor ameninţări balistice din partea Iranu-lui”.

Anunţul a fost făcut după ce preşe-dintele american, Barack Obama, a re-nunţat la planurile de instalare a unor elemente antirachetă în Cehia şi Polo-nia, pe care Rusia le considera drept o ameninţare la adresa securităţii sale naţionale. (mediafax.ro)

Transnistria ca centru de spionaj rusesc

Revenim la scandalul cu spionii ruşi prinşi în Ucrai-na, care însă acţionau de pe teritoriul RM, în Transnistria, despre care am scris în JUR-NALUL din 5 februarie.

Presa ucraineană dă unele detalii într-un articol intitulat „Lichidarea. Istoria unui eşec al serviciilor secrete ruse pe teritoriul Ucrainei”, semnat de Iuri Butusov în „Zerkalo Nede-li”. (www.zn.ua)

Atenţia serviciilor secrete ucrainene a fost atra-să de unele acţiuni ale

militarilor ruşi din Transnistria, care nu se înscriu în activitatea de ”pacificare” şi de ”pază a depozitelor de muniţie”, şi nu sunt supuse inspecţiilor inter-naţionale. Ca exemplu, jurnalis-tul ucrainean aduce activitatea teleradiocentrului din localita-tea Maiak, raionul Grigoriopol.

În perioada sovietică, acest centru avea denumirea de ”Obiectivul 850” şi intra în sis-temul de staţii radioemiţătoare la distanţe enorme, acoperind emisfera de vest şi cea mai mare parte a emisferei de est. În afară de aceasta, centrul era folosit pentru spionajul radioe-lectronic, pentru difuzarea pro-gramelor tv şi radio şi pentru bruierea ”vocilor duşmane”. Teleradiocentrul din Maiak este capabil să bruieze întreg diapazonul de frecvenţe al Ucrainei, ca să nu mai vorbim despre cel al RM. Dimensiuni-le acestuia, cu o suprafaţă a câmpului de antene de 850 ha, sunt impresionante.

În 2007, întreprinderea de stat federală „Reţeaua de emi-ţătoare radio şi tv din Rusia” (”Российская телевизионная и радиовещательная сеть») a cumpărat radiocentrul de la Maiak cu bani acordaţi în mod special pentru acest scop de către bugetul FR. (O fi ştiut Voronin că statul rus cumpără obiective de pe teritoriul RM?) Modernizarea, efectuată de specialiştii moscoviţi, a durat doi ani. Unele încăperi au fost închise şi accesul personalu-lui local a fost interzis. Deşi obiectivul nu are statut de bază militară, paza o efectu-ează unităţi ale speţnazului rus şi ”ministerul securităţii de stat” al Transnistriei (condus şi completat de securişti ruşi).

Aşa că interesul serviciului de informaţii ucrainean faţă de acest obiectiv strategic aflat pe teritoriul unei enclave nere-cunoscute e pe deplin motivat. „Oricât de prieteneşti ar fi sen-timentele care leagă popoa-rele frăţeşti, serviciile secrete sunt obligate să fie informate despre activităţi de felul acesta desfăşurate aproape de fronti-era ucraineană”, scrie ZN.

Unul dintre agenţii ucrai-neni sub acoperire, cunoscut FSB-ului

rus drept Ruslan Pilipenko, a vizitat, după toate probabilită-ţile, de mai multe ori, regiunea transnistreană. La finele anului trecut, el a fost reţinut de secu-ritatea transnistreană şi dus pe teritoriul unităţii militare ruse, fără ordin de arest şi decizie a

judecăţii. FSB rusesc nu avea niciun temei legal să desfăşoare o asemenea acţiune, deoarece pe teritoriul Transnistriei acesta trebuie să se conducă de legis-laţia RM. Ucraineanul nu încăl-case nicio lege şi autorităţile legitime ale RM nu îi înaintaseră vreo pretenţie, afirmă ZN.

În esenţă, reţinerea de către cetăţenii ruşi a unui cetăţean ucrainean în Trans-nistria este o fărădelege, de-oarece aceste acţiuni nu intră în mandatul trupelor ruse. În mod oficial, Federaţia Rusă nu recunoaşte deciziile ”justiţiei” transnistrene.

La 20 ianuarie 2010, cu o săptămână înainte de arestarea ofiţerilor FSB

pe teritoriul Ucrainei, vicemi-nistrul de Externe al Rusiei, Grigori Karasin, aflându-se la Chişinău într-o vizită oficială, declara: ”Contingentul forţelor ruse, care se află azi în Trans-nistria, îndeplineşte funcţii de pază a depozitelor şi arma-mentului. Datorită lor, oamenii trăiesc paşnic în Transnistria şi pe restul teritoriului R. Moldo-va. Anume forţele de pacificare sunt garanţia neaplicării forţei”.

Uitând probabil că se ocu-pă doar de ”paza depozitelor” şi că sunt ”garanţi ai neaplicării forţei”, ofiţerii FSB au început să-l interogheze pe Pilipenko. El şi familia sa fuseseră urmă-riţi mai mult timp, i s-au arătat fotografii, a fost ameninţat şi i s-a propus să colaboreze cu FSB-ul.

Pilipenko şi-a dat acordul să colaboreze, dar, pomenin-du-se în libertate, le-a rapor-tat superiorilor săi incidentul. Serviciile secrete ucrainene au elaborat un plan de atragere a ofiţerilor FSB din Tiraspol pe teritoriul ucrainean pentru a-i prinde în flagrant delict cu ac-

ţiuni de spionaj. Pe 27 ianuarie, acţiunea s-a încheiat cu suc-ces. La întâlnirea cu Pilipenko a venit şi un ofiţer de rang înalt de la Moscova, un colonel, care a fost prins şi el.

În scandalul cu reţinerea ilegală a cetăţeanului ucrai-nean în Transnistria, conduce-rea Ucrainei a păstrat tăcerea, scrie ZN. Deşi ar fi fost bine să se afle poziţia Ministerului Afacerilor Externe, deoarece această problemă este legată de negocierile privind statu-tul Transnistriei şi statutul contingentului trupelor ruse, la care participă şi Ucraina. Ar fi fost raţional ca MAE să adreseze o întrebare şi păr-ţii moldoveneşti: pe ce bază pe teritoriul RM, împotriva Ucrainei, acţionează serviciile secrete ruseşti şi cum această activitate influenţează proce-sul de reglementare paşnică? De altfel, conform unui acord semnat în 1992, ţările CSI s-au obligat să nu se spioneze une-le pe altele.

„Paza depozitelor de mu-niţie este de fapt un pretext pentru menţinerea în Trans-nistria a unui contingent de 1500 de oameni. Sarcina reală a acestei grupări militare este „menţinerea, cu baionetele lor, a situaţiei din această enclavă şi păstrarea unui cap de pod în această parte a CSI”, conchide ZN.

Chişinăul nu a reacţionat nici până azi la scandalul cu spionii ruşi din Ucraina, de par-că transformarea Transnistriei într-un centru de spionaj al Federaţiei Ruse nu ne-ar privi pe noi.

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Politică | 7

cu Petru BOGATUBogat şi sărac

Instrument de opresiu-ne, nu de justiţie

Să lămurim din capul locului un lucru. Preşedintele CSJ nu a ofensat presa, după cum au comentat incidentul unii colegi de breaslă. Dacă făcea doar asta, nu era niciun bai. Mass-media nu-i o fată mare ca să fie intan-gibilă. Muruianu nu i-a criticat pe ziariştii împotriva cărora se vede că are un dinte mare. Etichetând jurnalismul în ansamblu drept câine turbat, el a dat cu piciorul de sus, de la înălţimile ameţitoa-re ale funcţiei sale, în una dintre instituţiile fundamentale ale democraţiei. Iar acest fapt este, oricum ai suci-o, grav de tot.

Sunt lucruri pe care per-soanele aflate în solda ţării nu au dreptul, pur şi simplu, să le facă. Militarii, de exemplu, nu pot contesta deciziile politice. Jude-cătorii nu au voie să atenteze la principiile statului de drept.

Şi cum Muruianu şi-a permis ceea ce nu-i este dat, el singur şi-a tăiat craca de sub picioare şi trebuie, deci, să cadă. Numai că prăbuşirea sa nu rezolvă nimic, chit că subsemnatul se numără printre ziariştii care cer înlătura-rea lui din post. Întregul nostru sistem judecătoresc este con-taminat de clientelism, corupţie, bazaconii şi partizanat politic. Guvernarea comunistă l-a per-vertit în mod premeditat pentru a-l subjuga şi a-l manipula după bunul său plac.

Bici şi turtă dulce pentru magistraţi

Profitând de faptul că jude-cătorii acţionează sub controlul unei ierarhii stricte şi depind, sub aspect financiar, de bunăvoinţa autorităţilor politice, comuniştii nu numai că le-au confiscat inde-pendenţa, ci şi i-au transformat în unelte docile ale regimului lor opresiv. Puterea judecătorească, alături de poliţie, procuratură şi SIS, a devenit astfel vârful de lance al dictaturii personale a ex-preşedintelui Voronin.

Pentru a-i face pe magistraţi

cât mai servili cu putinţă, liderul co-munist, pe de o parte, a căutat să-i corupă, iar pe de alta, să-i murdă-rească. Cu alte cuvinte, a recurs la tactica biciului şi turtei dulci.

Oricine dorea să avanseze sau să se pricopsească în timp util cu vreun chilipir mai gras, trebuia să facă neapărat o mare porcărie. Aceasta era contabili-zată pe loc de Consiliul Suprem de Securitate care gira activitatea justiţiei şi instituţiilor de forţă. Numai dacă deveneau şantajabili, judecătorii aveau şansa să facă până la urmă carieră. Cei care se eschivau de la aceste reguli de joc erau ori eliminaţi în afara sistemului, ori trecuţi pe linie moartă.

Nu tovarăşi, ci complici

Voronin, astfel, s-a dovedit a fi un sârguincios elev al fon-datorului statului sovietic care îi învăţa pe ortacii săi că cei mai fideli executanţi ai ordinelor sunt nu tovarăşii de partid, ci complicii racolaţi de pe drumuri. Pe aceştia doar, credea el, poţi să te sprijini fără frică.

Tocmai de aceea, de exem-plu, când erau să piardă Ucrai-na, Lenin şi Trotşki s-au bazat preponderent pe elementele declasate, printre aceştia numă-rându-se, în treacăt fie spus, şi faimosul Grigori Kotovski. Co-mandantul bolşevic Iakir a înrolat în Armata Roşie o puzderie de ucigaşi şi pungaşi ordinari şi le-a dat mână liberă să terorizeze populaţia care nu accepta „So-vdepia”. Anume tâlharii de tot soiul i-au ajutat pe bolşevici să învingă în războiul civil. Ulterior, în anii treizeci, cei mai fervenţi promotori ai colectivizării şi holodomorului au fost, precum se ştie, nu muncitori bolşevici, trimişi din marile oraşe, ci căză-turile şi lepădăturile satului.

Voronin a aplicat acelaşi prin-cipiu banditesc. Nişte anonimi fără merite şi capacităţi, precum Muruianu, ajungeau, cât ai zice „trăiască partidul comuniştilor”, de la munca de jos în vârfurile ierarhiei judecătoreşti. Aceştia au judecat oamenii de aşa manieră încât de la 2001 încoace Repu-blica Moldova a pierdut an de an la CEDO milioane de euro. Oponenţii regimului sau cetăţenii indezirabili, precum se ştie, erau hărţuiţi şi băgaţi la zdup pe bandă rulantă.

Sistem ticăloşit

Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu afirm că toţi judecătorii sunt nişte fameni fără scrupule care au scos sentinţe la comanda fostei guvernări comuniste. Unii au rezistat chiar şi în condiţiile unui sistem ticăloşit şi mizerabil, unde era foarte greu să nu te conformezi condiţiei de complice al regimului. Anume aceştia pot pune umărul astăzi la salubriza-rea justiţiei şi readucerea ei pe linia de plutire.

Totuşi, în esenţa sa, puterea judecătorească din Republica Moldova, dintr-un zid natural de apărare a cetăţenilor, după cum o numesc francezii, a degenerat într-o bâtă pentru ţeasta adver-sarilor regimului şi, în acelaşi timp, într-o sursă de parvenire şi căpătuială. Iată de ce, în formula sa actuală, magistratura este o entitate eminamente dăunătoare şi periculoasă pentru democraţie.

În aceste condiţii, se impun de urgenţă măsuri de igienizare. Pentru că s-a adunat multă plea-vă şi destul gunoi, judecătoriile de toate rangurile trebuie mătu-rate şi aerisite temeinic.

În tot răul este şi un bine. Oricât de vulgar ar fi, atacul preşedinte-lui Curţii Supreme de Justiţie contra mass-media este, în schimb, elocvent şi extrem de relevant. Gestul său brutal şi furibund dă pe faţă adevărata stare de lucruri din magistratură. Dovedeşte o dată în plus, că-i ceva putred nu numai în mintea lui Ion Muruia-nu, ci şi în însăşi substanţa justiţiei autohtone.

Cine ne judecă? n Lilian NeguRĂ

Comisia de modificare a con-stituţiei creată recent de preşedin-tele interimar Mihai Ghimpu îşi propune să elaboreze intervenții în textul legii supreme care să îmbu-nătăţească funcţionarea instituţi-ilor statului. Faptul că majoritatea membrilor îl constituie oameni de ştiinţă jurişti garantează faptul că propunerile pe care ei le avansează sunt fundamentate bine din punct de vedere ştiinţific. Cu toate aces-tea, deşi sunt argumentate ştiinţi-fic, aceasta nu implică neapărat că deciziile comisiei trebuie puse în practică imediat.

Articolul despre limbă

E vorba că cei care trebuie să aprobe modificările propuse, adică electoratul, nu-şi fondează decizii-le pe raţionamente ştiinţifice, ci pe ceea ce psihologii sociali numesc gândire socială. Gândirea socială face abstracţie de legile logicii for-male, fiind determinată de scheme de gândire elaborate social: prin re-ferirea la grupul din care face parte, dominaţia unei sau altei idei în spa-ţiul mediatic, opinia persoanelor

care le servesc de modele, asocierea unei idei cu emoţiile pozitive sau negative etc. De multe ori nici cele mai ştiinţifice argumente nu sunt acceptate de oameni dacă ele nu sunt confirmate în acelaşi timp de convingerile lor profunde şi de con-textul social în care se află.

Să luăm propunerea de a corecta articolul despre limbă. Vara aceas-ta, am vizitat rudele mele de la țară. Deşi am vorbit cu argumente solide cu țăranii din satul părinților mei că limba română este denumirea corectă a limbii pe care o vorbesc, ei nu au acceptat niciun argument chiar dacă ştiau că sunt universitar. Atâta timp cât acest adevăr ştiințific contrazice convingerile lor profun-de şi nu este împărtăşit de grupul lor de referinţă – ceilalţi săteni, ei nu îl vor accepta.

Bineînţeles că oamenii se schimbă şi îşi schimbă şi convinge-rile, dar aceasta se întâmplă la scară socială doar dacă există premise în acest sens şi mai ales timp sufici-ent. Odată ce comisia are mandatul de a face propuneri de modifica-re a constituţiei care trebuie să fie aprobate de majoritatea cetăţenilor acestei ţări, este foarte important ca propunerile să fie evaluate şi din perspectiva dispoziţiilor electoratu-

lui. Organizarea unui sondaj ar pu-tea ajuta politicienii să evite unele decizii care vor condamna succesul acestei reforme.

Decenii depropagandă comunistă

În acelaşi timp, argumentul că, dacă nu va fi votată constituţia, poporul îşi va merita soarta este greu de acceptat. Îşi merită soar-ta poporul care votează în cunoş-tinţă de cauză, nu cel care a fost şi este manipulat. Iar acest popor a trecut prin decenii de propagandă comunistă. Din acest considerent cetăţenii din R. Moldova ar avea nevoie, în opinia mea, de o perioa-dă mai lungă de timp în care să se informeze despre reformele preco-nizate din surse credibile şi într-un context mediatic diversificat. Acest context va fi instalat în R. Moldova numai dacă procesul de democrati-zare iniţiat de actuala guvernare va fi continuat, iar acesta are mai mari şanse să continue dacă reforma mo-dului de alegere a şefului statului nu va eşua. Politicienii trebuie să se gândească la toate aspectele atunci când vor da curs propunerilor co-misiei în cauză.

Constituţia şiadevărul ştiinţific

ARgUMENT // Îşi merită soarta acel popor care voteazăîn cunoştinţă de cauză, nu cel care a fost şi este manipulat

Voronin, Tarlev şi Şova sunt poftiţisă-şi ridice indemnizaţiile

Aleşii locali din raionul Dubă-sari au decis, cu majoritatea voturilor, să aloce 113 mii de lei pentru achitarea indemni-zaţiilor unice pentru cetăţenii de onoare ai raionului.

Printre aceştia figurează ex-pre-şedintele Vladimir Voronin, fostul premier Vasile Tarlev, ex-ministrul Reintegrării – Vasile Şova, un consi-lier raional, membru PCRM, Alexan-dru Miţcul, preşedintele raionului Dubăsari, Grigore Policinschi, direc-torul şcolii de sport din oraşul Dubă-sari, Valeriu Grosu, o profesoară şi un maestru în sport din acest raion.

Amintim că acum doi ani a iz-bucnit un scandal în legătură cu acordarea indemnizaţiilor cetăţeni-lor de onoare. Liderul Alianţei „Mol-dova Noastră”, Serafim Urechean, a acuzat anterior guvernarea co-munistă că utilizează resursele ad-ministrative în scopul promovării imaginii partidului.

Solicitat de jurnal.md să ne spună ce sumă va reveni de această dată fiecărui cetăţean de onoare şi cum va fi distribuită aceasta, Grigo-re Policinschi a declarat că în urma acelui scandal nimeni nu şi-a ridi-cat indemnizaţiile.

„Este o indemnizaţie unică. Banii s-au păstrat în bugetul ra-

ionului. Din câte ştiu, Vladimir Voronin a solicitat ca suma in-demnizaţiei sale să fie transferată gimnaziului din satul Corjova, lo-calitatea sa de baştină. Eu personal voi transfera suma care îmi revine liceului teoretic din satul meu na-tal, Doroţcaia. Ceilalţi cetăţeni de onoare, dacă vor dori, vor putea să-şi ridice banii în timpul apropiat”, a spus Policinschi.

Policinschi a menţionat că indemnizaţia constă în cinci sa-larii medii pe economie din anul în care a fost acordată aceasta. So-licitat să ne spună ce sumă îi va reveni lui personal, preşedintele de raion ne-a replicat că „încă nu a făcut socotelile”. Conform calcu-lelor anterioare, lui Voronin, Vasi-le Tarlev şi Vasile Şova le reveneau câte 7600 de lei.

O parte din consilierii raionali au acuzat conducerea raionului că ar irosi iraţional banii publici în perioada de criză. „Reprezentanţii fostei conduceri au spus că nu vor ridica aceşti bani. Nu înţeleg de ce se insistă pentru a li se acorda aceste indemnizaţii, mai ales că economia republicii noastre trece printr-o perioadă de criză şi ar tre-bui să cheltuim mai raţional banii publici”, a declarat consilierul ra-ional Grigore Racu.

Revolta acestuia însă nu a fost luată în consideraţie de majoritatea aleşilor raionali, care au optat pen-tru oferirea acestor indemnizaţii.

Svetlana COROBCEANU

Vasile Tarlev, unul dintre beneficiarii indemnizaţiei

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 8 | Cultură

Gabriel GARCIA MARQUEZ, Cronica unei morţi anunţate

cu Emilian Galaicu-PăunCarte la pachet

„Niciodată nu s-a pomenit o moarte mai anunţată”, nu osteneşte să repete Gabriel Garcia Marquez pe durata ce-lor 150 de pagini ale romanului Cronica unei morţi anunţate, Rao, 2007, şi cu toate acestea nimeni nu poate împiedica omuciderea, iar naraţiunea cu final (helas! aici cu sens de sfârşit pământesc) previzibil te ţine cu sufletul la gură. Procedeul pe care-l folosise cu brio în debutul Un-ui veac de singurătate („Mulţi ani după aceea, în faţa plutonului de execuţie, colonelul Aureliano Buendia avea să-şi amin-tească….”) e reluat abrupt în Cronica…: „În ziua în care avea să fie omorât, Santiago Nasar se sculă în zori…”

Cum se face că o intrigă banală – în noaptea nunţii, mi-rele descoperă că mireasa… nu-i fecioară! – îi inspiră laure-atului Nobel pentru Literatură din 1982 o capodoperă, greu de spus; se pare că însuşi suflul naraţiunii îşi ţine suflarea când personajele acţionează în virtutea a ceea ce se aşteaptă de la ele, chiar dacă oarecum… împotriva voinţei lor: „După ce sora le-a dezvăluit numele, gemenii Vicario trecură pe la depozitul crescătoriei de porci unde îşi ţineau uneltele de măcelărie şi aleseră două cuţite, cele mai bune: unul de în-junghiat (…) şi altul de tăiat:

– Ne ducem să-l omorâm pe Santiago Nasar”.După consumarea masacrului – „şapte din nenumărate-

le răni erau mortale” – lucrurile par să reintre pe făgaşul lor, dar vai! cu ce preţ: „Pentru marea majoritate a oamenilor, n-a existat decât o singură victimă: Bayardo San Roman [ali-as, mirele]. Se considera că ceilalţi protagonişti ai tragediei îşi duseseră la bun sfârşit cu demnitate, ba chiar cu o anume măreţie, menirea pe care le-o hărăzise soarta. Santiago Na-sar îşi ispăşise vina, fraţii Vicario îşi dovediseră bărbăţia, şi sora înşelată îşi redobândise cinstea”.

Şi fiindcă „Onoarea înseamnă iubire”, tot mirele i-o spa-lă, înfăţişându-se după 17 ani în care fosta lui logodnică îl tot bombardaseră epistolar: „Ei bine, spuse, iată-mă!”.

Pentru Radio Europa Liberă

Chipul poetului în lucrări de artă plastică

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei găzduieşte o expo-ziţie de pictură, grafică şi sculptură, consacrată aniversării a 75-a a lui Grigore Vieru. Această expoziţie cu genericul „Chipul tău fără seamăn” include portrete ale marelui po-et, realizate de Valentina Rusu-Ciobanu, Igor Vieru, Glebus Sainciuc, lucrări de Isai Cârmu, Gheorghe Vrabie, Tudor Ca-taraga, Ion Zderciuc, inspirate din opera lui Grigore Vieru. Poezia ca joc al libertăţii, al creaţiei, este laitmotivul verni-sajului, organizat de Muzeul Naţional de Artă în colaborare cu Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu”.

Expoziţia va fi deschisă între 13 şi 22 februarie 2010.I.N.

Valentina Rusu-Ciobanu. Portretul poetului Grigore Vieru, 1972

cu Nicolae POPADealul din vale

Nu, satira nu şi-a dat obştescul sfârşit, cum sati-rizează unii. Şi cu atât mai mult nu i-au secat sursele de inspiraţie. Dimpotrivă, viaţa se desfăşoară de-o aseme-nea manieră, vorba mai nouă a politicienilor, încât peste tot există materie primă pen-tru ca satirele să tune şi să fulgere. Ce-i drept, în loc de tunete şi fulgere întrezărim doar scăpărări, care, la o pri-vire mai atentă, descoperim că sunt lumini de bliţ. Şi asta pentru că satira s-a lăsat ademenită de show. Acum satira e mai curând prilej de voie bună, imbold pentru dis-tracţii, decât îndemn la re-voltă socială. Amestecată cu dans şi atmosferă neapărat sărbătorească, satira este îndemnată să facă umor. Pe vremuri, nu neapărat antice, era exact invers: umorul nu făcea nici doi bani, dacă nu avea în dotare ţeapa, adică satira.

Mă surprind aruncând gaz pe foc în acest domeniu select al show-manilor umo-rişti după o nouă lectură a creaţiei lui Petru Cărare. Acum mult pătimitele sale „Săgeţi” – care, de-altfel, şi-au atins ţinta din moment ce au fost interzise – chiar nu-mi dau prilej de veselie.

Odată cu elanul lor sati-ric, te învăluie şi un suflu tragic: „Jugu-i greu, durerea muşcă, / Strigi – stăpânii nu te-aud. / Ura noastră-i praf de puşcă, / Dar un praf de lacrimi ud. (...) Praful – cine să-l usuce? / Praful – Ci-ne să-i dea foc?”. În plină dominaţie sovietică, Petru Cărare lansa mesaje clare, nici măcar acoperite de sofisticatele văluri meta-forice împotriva regimului. Vorbeşte despre libertatea de a sta închis în aceeaşi cuşcă cu leul, precizând: „Însă, frate, nu uita: / Cuşca mea e-n cuşca ta”. Uneori, poetul credea că poate păcăli cenzura, după principiul cineva-i prost, da cineva nu. Şi a şi păcălit-o preţ de două săptămâni de la apariţia volumului „Săge-ţilor” şi până la punerea sub cuţit. A păcălit-o printr-o scurtă paranteză sub titlul satirei „Oaspete nepoftit”, paranteză în care preciza: „Din jungla colonialismului”. Pe atunci, colonialismul se vedea doar în lumea capitalistă, nu şi în lagărul socialist al colhozurilor şi GULAG-urilor. Dar să cităm integral textul: „Noi avem un hoţ în casă, / Noi cu hoţul stăm la masă, - / Ne-a ieşit

Petru Cărare – satiră fără show

Petru Cărare acordând autografe (foto: Nicolae Răileanu)

mai ieri în cale / Cu idei şi cu pistoale, / Şi-acum să ne i-a se-ndură / Şi bucata de la gură. / Şi-ncă altă noutate: / Eşti dator să-i spui şi frate. / Dar să-i dai în loc de pită – /Un calup de dinamită”.

Evident, în acele timpuri de mare risc pentru satiră, Petru Cărare risca pe cont propriu. Ne putem da seama că se simţea destul de sin-gur în acest sens şi printre colegi. Erau ani în care era mai „cu cap” să proslăveşti şi să capeţi favoruri decât să împungi, să săgetezi, iar Cărare îi scria „Unui con-frate”: „N-ai nici cu criticii belea / Şi nici cu şefii nu stai rău. / Adică n-ai nimic de spus? / Nu râzi? Nu plângi? Nu eşti gelos? / Hai, urcă-te pe soclu sus! / Eu mai rămân pe-aici, pe jos”. Şi

rămăsese jos de tot. Fusese obligat să plece din capi-tală. I s-a găsit loc de exil la Teleneşti, unde a şi trăit o vreme sub supraveghere directă, trecând un curs de reeducare partinică la ziarul local, după ce fusese redac-tor la „Chipăruş” şi chiar la „Moldova Socialistă”.

Anume un asemenea gen de show îl aştepta pe cel care făcea satiră adevă-rată. Era şi fotografiat, cum să nu? Era fotografiat din profil şi din faţă. Avea parte şi de aplauze. Însă aplau-dau oamenii muncii întru susţinerea condamnării scriitorului. Că dacă-i show, show să fie!

Acesta a fost, din pă-cate, tristul show al vieţii unui veritabil satiric – Petru Cărare.

Maria Cebotari, sărbătorită în familia SainciucCelebra soprană Maria Cebotari ar fi împlinit pe 10 februarie curent 100 de ani. Centenarul legendarei cântăreţe a fost sărbătorit în oraşul său natal, Chişinău, doar pe strada unde a copilă-rit, şi anume pe Grigore Ureche, în casa artiştilor plastici Glebus Sainciuc şi Valentina Rusu-Cio-banu.

La cei 90 de ani ai săi, neobositul Glebus Sainciuc a invitat scriitori, interpreţi, pictori, oameni de teatru, jur-nalişti, pentru a comemora o vedetă cu renume interna-ţional, născută în Chişinăul Vechi, pe malul Bâcului. Tot aici, în apropierea bisericii Sfânta Vineri, se află casa lui Glebus Sainciuc, construită la începutul secolului XX.

De ziua Mariei Cebotari, pictorul a împodobit cu ta-blouri, cu măşti şi desene ca-mera cea mai încăpătoare din casă, punând la loc de cinste portretul marii cântăreţe, realizat de fiul său, Lică Sain-ciuc. „Am pictat portretul divei la rugămintea tatălui meu, el o iubeşte mult pe Ma-ria Cebotari. Am impresia că datorită tatălul meu, Maria Cebotari, interzisă în Uniu-

nea Sovietică, a fost readusă acasă, la Chişinău. În prima enciclopedie de artă a Moldo-vei, tata a insistat ca articolul despre creaţia lui să fie ilus-trat cu portretul Mariei Ce-botari, reprezentativ pentru opera lui”, ne-a povestit Lică Sainciuc, vădit emoţionat de prezenţa atâtor oaspeţi în ca-sa părintească.

Nora lui Glebus Sainciuc, Irina, ne-a mărturisit că deşi a studiat la Conservatorul din Chişinău, profesorii de acolo

nu le vorbeau studenţilor des-pre vedeta de origine basara-beană, care făcuse o carieră strălucită în Austria, Germa-nia, Franţa, Italia. „Pentru prima dată am auzit de Maria Cebotari în casa aceasta, cân-tăreaţa este ca un membru al familiei Sainciuc”, ne spune Irina. Ea subliniază că o ar-tistă fenomenală ca Maria Cebotari merită a fi sărbători-tă de întreaga Moldovă. Eve-nimentul ar fi trebuit să aibă o amploare mult mai mare.

Două dintre invitatele pictorului, tinerele interpre-te Doina şi Ana-Maria Bo-boc, au susţinut un recital de cântece care au înduioşat publicul. Fetele trăiesc şi ele pe strada Grigore Ureche, în zona unde şi-a petrecut copi-lăria Maria Cebotari care, aşa cum ne-a istorisit maestrul Sainciuc, a fost prietenă cu sora lui mai mare, Zinaida, şi l-a ţinut în braţe pe pruncul Glebus.

„Maria Cebotari s-ar bu-cura din tot sufletul dacă le-ar auzi pe aceste două surori cântând. Strada noastră a dat multe talente deosebite, aici se întâmplă adevărate miracole. Iar aceste momen-te plăcute, când ne întâl-nim cu arta, cu frumosul, îmi prelungesc viaţa”, ne-a spus Glebus Sainciuc, aşe-zat lângă portretul Mariei Cebotari, de unde ne privea primadona Operei din Viena cu un zâmbet cald pe faţa ra-dioasă.

În finalul manifestării, animatorul acesteia, regizo-rul Silviu Fusu a declarat că anul 2010 ar trebui declarat Anul Mariei Cebotari. Însă niciunul dintre oficialii din administraţia capitalei nu a asistat la eveniment şi nu a auzit această declaraţie.

Irina NEChIT

Secvenţă din casa lui Glebus Sainciuc, unde a fost sărbătorit centenarul Mariei Cebotari (Foto: Iurie Foca)

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Observator | 9

Profesorul universitar Gheorghe Cimpoieş la 60 de ani

Saltul pe care l-a realizat dom-nul Gheorghe Cimpoieş - de la agro-nom la profesor universitar, doctor habilitat în agricultură, rector al Uni-versităţii Agrare de Stat din Moldo-va - are o profundă semnificaţie. E o frumoasă cunună de împliniri ale vie-ţii, rodul unei munci asidue şi inspi-rate, consacrate domeniului îndrăgit – agricultura şi învăţămîntul agricol. Acest minunat prag de vîrstă, profe-sorul universitar Gh. Cimpieş, îl con-semnează alături de colegi, prieteni şi discipoli în plină forţă de creaţie, avînd înscrise în palmares realizări notorii.

Profesorul universitar Gh. Cim-poieş este cunoscut atît în Republica Moldova, cît şi peste hotare pentru lucrări ştiinţifico-didactice de mare valoare în domeniul pomiculturii şi contribuţia la dezvoltarea învăţămîn-tului agronomic superior.

Rezultatul cercetărilor ştiinţifi-ce, efectuate pe parcursul a peste 35 de ani, s-a încununat cu argumenta-rea definiţiei şi elaborarea clasificării şi cerinţelor faţă de structura planta-ţiilor pomicole, elaborarea şi imple-mentarea în practică de noi metode de formare şi tăiere a pomilor, dar şi cu 9 brevete de invenţie, peste 150 de lucrări ştiinţifice şi metodice, in-clusiv 3 monografii şi 2 manuale, care au contribuit semnificativ la so-luţionarea în complex a problemelor ce ţin de înfiinţarea şi exploatarea livezilor superintensive de măr.

A editat primul manual de Po-micultură specială în Repubilca Mol-dova (2002), manual de o incontes-tabilă valoare didactică şi ştiinţifică, apreciat cu Premiul naţional în do-meniul ştiinţei şi tehnicii (2004). Ca-lităţile deosebite de bun pedagog şi îndrumător sunt confirmate de faptul că profesorul Gheorghe Cimpoieş a educat o pleiadă de discipoli, cinci din ei au devenit doctori, iar unul - doctor habilitat în ştiinţe agricole.

Pe parcursul celor 15 ani de activitate fructuoasă în funcţia de rector, dl Gh. Cimpoieş a înscris o pagină distinctă în istoria învăţămîn-

tului superior agricol, la racordarea acestuia la exigenţele Procesului Bologna. Pentru prima dată în învă-ţămîntul superior din Republica Mol-dova în Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM) au fost elabo-rate şi editate standardele profesio-nale, Curriculum-urile disciplinelor şi implementat Sistemul European de Credite Transferabile. Au fost des-chise 10 specialităţi noi şi o faculta-te. S-a desăvîrşit baza tehnico-ma-terială: a fost fondat centrul editorial, laboratorul de bioenergetică, labo-ratorul pedagogic, redacţia revistei “Ştiinţa agricolă”; se înzestrează la-boratoarele cu utilaj modern, la toate facultăţile sunt clase de computere, toate subdiviziunile UASM sunt co-nectate la Internet. S-a început con-strucţia clinicii veterinare, a fost con-struită linia de troleibuz pe sectorul Centru-Petricani.

Ca rector îşi aduce contribuţii deosebite la dezvoltarea relaţiilor de colaborare internaţională cu instituţii similare din S.U.A., Italia, Marea Bri-tanie etc. UASM a activat în cadrul proiectelor TACIS, TEMPUS etc. cu un suport financiar de peste 1 mln euro, ce a dat posibilitatea la zeci de profesori, doctoranzi şi colaboratori să facă stagii de specializare în diferi-te universităţi din lume şi de consoli-dat baza tehnico-materială a UASM.

Activitatea sa îndelungată şi fructuoasă a fost apreciată cu mai multe titluri şi distincţii naţionale şi internaţionale, printre care: academi-cian al Academiei Internaţionale de Ecologie (1996), al Academiei Inter-naţionale Agricole (1997) şi membru corespondent al Academiei de Ştiin-ţe a Moldovei (2007), academician al Academiei Internaţionale a Şcolii Superioare, Doctor Honoris Causa al Universităţilor: de Ştiinţe Agronomi-ce şi Medicină Veterinară din Bucu-reşti (2006), de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Iaşi (2007), de Ştiinţe Agricole şi Medicină Vete-rinară din Cluj-Napoca (2007).

Cu ocazia aniversării, în nume-le colectivului profesoral-didactic şi studenţilor UASM, ne face o deose-bită plăcere să-l felicităm pe Domnul Rector Gh. Cimpoieş, să-i mulţumim pentru sprijinul acordat în educaţia tinerei generaţii spre prosperarea învăţămîntului superior agronomic, să-i dorim noi împliniri de valoare în plan profesional şi personal.

Valerian Balan, dr. hab., profesor universitar,

Decan al Facultăţii de Horticultură a UASM

Gheorghe Nicolaescu, Dr. conferenţiar universitar, şef al catedrei de viticultură

Eduard Dolinschi are 60 de ani şi gradul I de invaliditate. Acum se află în secţia chirur-gie a Spitalului raional Glodeni. Diagnosticul: bonturi amputaţionale ale ambelor gambe. Cu alte cuvinte, i-au fost amputate picioarele de la glezne după ce le-a de-gerat cu un an în urmă. Adormise în frig.

Vladimir Dutcovici, şef de secţie, este alarmat. Paci-entul trebuia să fie externat de mult, dar nu are unde se duce. Încă nu este capabil să-şi poarte de grijă. Nu are copii sau alte rude apropiate. Protezarea va fi posibilă abia peste 4-5 luni.

I-au fost amputate picioarele după o degerătură

„Am impresia că acest om se află într-un cerc vicios. După prima amputare, am întâmpinat aceleaşi dificul-tăţi cu externarea. Dar el avea un sărăieş la Hâjdieni şi, cu ajutorul oamenilor buni, s-a întors acasă. Acum şi acela a ars, afectându-i picioarele în mod repetat. S-a tratat la Chi-şinău, de aproape două luni e la noi. Nu necesită tratament chirurgical, iar patul costă 140 de lei pentru o zi. Nu-l putem

Domiciliat la spital

lăsa afară, dar nici spitalul nu e un loc potrivit pentru trai permanent”, spune medicul.

Svetlana Păduraru, şefa Secţiei rationale asistenţă so-cială şi protecţia familiei, zice că omul acesta parcă-i bleste-mat. După prima amputare a fost luat sub tutela lucrătorilor sociali. Îi aduceau mâncare, i-au dăruit un cărucior nou ca să se poată deplasa. Dar, după ce a dat foc la casă, a rămas şi fără cărucior, şi fără adăpost. Acum toate demersurile făcu-te la Ministerul Muncii au fost respinse. Cauza – la aziluri nu sunt locuri. „La fiecare şedin-ţă săptămânală a preşedinte-lui raionului, ne întrebăm: ce să facem cu Dolinschi?”, zice Păduraru.

„Autorităţile nu sunt in-diferente faţă de acest om ne-căjit. Ne dăm bine seama că nu poate să trăiască la spital un timp nelimitat. De la azi-

lul din raionul Făleşti a fugit, nu i-a plăcut. Acum cei de la azilul din Iabloana refuză să-l primească, nu le inspiră încre-dere. Până se va elibera un loc la vreo altă instituţie de asis-tenţă socială din republică, o soluţie ar fi să-l ia vecinii”, cre-de Gheorghe Filip, vicepreşe-dintele raionului Glodeni.

Nu-şi pierde speranţa, dar nici nu se simte vinovat

Vecinii cu care am vorbit nu s-au arătat încântaţi de propunerea vicepreşedinte-lui. Dolinschi a venit în sa-tul lor după ce s-a însurat cu o văduvă vrednică şi bună la inimă. O cam bătea şi oame-nii nu-l agreau. Când a reve-nit în sat după ce a ieşit din închisoare (a făcut câţiva ani pentru viol), nevastă-sa mu-rise. Vecinii îi propuneau de lucru, îl serveau cu mâncare. Dar el nu vroia să lucreze.

„E un om descurcăreţ. Are numai două metehne: e certat cu munca şi se împacă bine cu păhărelul. După ce a dat foc la casă, nu prea cred să-l adăpostească cineva”, îşi dă cu părerea un vecin.

Cine ştie ce blestem s-a abătut asupra acestui om. El nu-şi pierde speranţa. Dar nici nu se simte vinovat pen-tru starea în care a ajuns.

Ana CURCUDEL

O zi la PererâtaANIVERSARE // La baştina lui grigore Vieru

Pentru locuitorii satului Pererâta, raionul Briceni, ziua de 14 februarie are o semnificaţie deosebită. La 14 februarie 1935 aici s-a născut poetul Grigore Vieru. Pentru elevii de la gimnaziul din satul de baştină al poetului a devenit deja o tradiţie ca în fiecare an, în această zi, să sărbătorească ziua îndrăgostiţilor de opera lui Grigore Vieru.

n Viorica PostoLAchi

Aici fiecare copil ştie că poetul avea o soră Sofia. Gri-gore şi Sofia erau rodul dra-gostei dintre Pavel şi Eudo-chia Vieru. Tatăl scriitorului a murit pe când acesta avea un an şi patru luni şi mama Eudochia a fost nevoită să-şi crească de una singură copi-ii, fapt pentru care poetul i-a mulţumit de nenumărate ori în creaţiile sale. Casa părin-tească din Pererâta era cen-trul Pământului pentru Vie-ru, loc unde a luat naştere tot ce urma să descrie în versuri.

grişunea mamei, grişunea

La intrarea în sat am în-tâlnit câţiva localnici adu-când lemne din pădurea ce se

află la poalele localităţii. Co-pii cu ghiozdane enorme în spate veneau alene de la şcoa-lă, iar gospodinele stăteau la sfat pe la garduri. Pererâta e un sat unde forfoteşte viaţa chiar şi în zilele cele mai ge-roase. O casă micuţă din cen-trul satului, cu lacăt la uşă, cu o fereastră singuratică, stă de parcă timpul nu ar avea putere asupra sa. Împrejur totul se schimbă, însă aceas-tă casă rămâne aşa cum a fost când era în viaţă mătuşa Do-chiţa, astfel o numeau sătenii pe mama lui Grigore Vieru.

Verişoara poetului, Olga Chiriliuc, îşi aminteşte că, după moartea tatălui, fami-lia Vieru a dus-o foarte greu. În primii ani de după război, mama poetului era nevoită să lucreze cu ziua prin sat, iar toată noaptea cosea la maşina de cusut, pentru a-şi întreţine familia. Fiind ne-cărturară, mătuşa Dochiţa a

dorit foarte mult să-şi vadă fiul învăţat.

Tamara Chipiniuc, veci-na familiei Vieru, spune că niciodată nu va uita cu cât drag asculta mătuşa când cineva îi citea poeziile pu-blicate de Grişunea al ei pe paginile gazetei raionale, niciodată nu obosea să le as-culte. Sătenii îşi aduc aminte cu nostalgie de timpul când poetul venea acasă la mama,

cu multe personalităţi de va-ză pe care aceştia le vedeau numai la televizor.

grigore Vieru, elevCasa părintească a lui

Grigore Vieru din satul Pe-rerâta, r. Briceni, va găzdui muzeul comemorativ în ca-re se vor păstra lucruri ce au fost parte a vieţii poetului.

Gimnaziul din Pererâta a

fost botezat recent în cinstea scriitorului. Clasa în care a învăţat poetul a devenit, prin eforturile şcolii şi comunită-ţii, muzeu şcolar. Aici se păs-trează tot ce ţine de Grig, aşa îl numeau pe scriitor colegii de clasă. Fotografii din albu-mul familiei, cărţile de cu-legeri de poezii ale lui Vieru, poezii ale copiilor dedicate poetului, lucrări stângace ale micuţilor, dar foarte scumpe

prin sinceritatea lor etc. – toa-te acestea vor putea fi admira-te aici.

Învăţătoarea de clasele primare, Alexandra Guţu, îl ţine minte pe Grişa Vieru, aşa obişnuia să-i spună în anii co-pilăriei, ca pe un copil isteţ şi dornic de carte. Deşi Grigore o ducea mai greu decât alţi se-meni, acesta nu-şi permitea să absenteze de la lecţii sau să întârzie la şcoală.

Cei care l-au cunoscut pe poet în copilărie spun că dra-gostea acestuia faţă de vers era cuceritoare. Primele lui poezii şi articole au fost publicate în gazeta raională „Flacăra” din fostul centru raional Lipcani. Valentina Ceban, directorul gimnaziului din Pererâta, afir-mă că poezia lui Vieru este creşă pentru cei mici, şcoală pentru elevi, călăuză pentru cei tineri şi alinare pentru vârstnici.

Elevii din satul de başti-nă a poetului duc cu mândrie prin viaţă faima şcolii unde cândva a învăţat acest mare poet al Neamului. La Gimna-ziul din Pererâta, anul 2009 a fost desemnat anul Grigore Vi-eru, iar elevii au dedicat mare-lui lor consătean toate victori-ile repurtate de ei la diverse concursuri.

Vineri, 12 februarie 2010, pe Aleea Clasicilor Literaturii Române din Grădina Publică “Ştefan cel Mare” a fost dezvelit bustul lui Grigore Vieru. La eveniment au participat înalte oficialităţi ale Republicii Moldova, membri ai familiei scriitorului, oameni de artă, cultură, sute de chişinăueni care au adus un omagiu poetului ce rămâne un simbol al conştiinţei noastre naţionale. Bustul a fost realizat de sculptorii Victor Macovei şi Ruslan Tihonciuk, iar la dezvelire a fost binecu-vântat de un sobor de preoţi de la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla. „Acest bust este unul din puţinele lucruri pe care am reuşit să le facem pentru marele poet al neamului”, a menţi-onat preşedintele interimar Mihai Ghimpu, iar prim-ministrul Vlad Filat a anunţat că 2011 va fi declarat Anul lui Grigore Vieru. (Foto: Elena GROZAVU)

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 10 | Privirea

„Trenul morţii”, în memoria victimelor represiunilor stalinisteUn monument al victimelor regimului stalinist va apărea la Chişinău în 2011. Autorul sculpturii, artistul plastic Iurie Platon, crede că „i s-a oferit şansa unică să reali-zeze cea mai mare lucrare a vieţii sale”. Potrivit autorită-ţilor municipale, monumen-tul va fi instalat în faţa Gării Chişinău.

„Lucrarea reprezintă la prima vedere o coloană mare de oameni, care va fi îndreptată cu faţa spre gară. La începutul coloanei sunt figuri omeneşti clare, în continu-are oamenii se amestecă cu o ma-şinărie din roţi, sârmă ghimpată, bucăţi de metal, uşi şi geamuri, iar

capătul coloanei reprezintă nişte gunoaie-rezultate ale maşinăriei de distrugere a omenirii precum a fost regimul stalinist”, a declarat pentru JURNAL de Chişinău, artistul plas-tic Iurie Platon.

Tot el a spus că ideea de a face o astfel de lucrare i-a venit acum 5-6

ani, când a avut posibilitatea de a privi mai multe filme documenta-re despre GULAG şi represiunile la care au fost supuşi basarabenii de către autorităţile sovietice. „Eram preocupat şi pregătit parcă pentru această lucrare importantă, con-ceperea căreia nu a fost deloc una

uşoară”, a spus Iurie Platon. Potrivit artistului plastic, monumentul de-dicat victimelor regimului stalinist va avea 12 metri lungime, 2,50 me-tri înălţime şi lăţimea de aproxima-tiv 1,5 metri.

Trei valuri de deportăriÎn timpul regimului stalinist,

în Basarabia au fost organizate trei mari campanii de deportări. Prima a început la 13 iunie 1941, atunci au fost ridicate 18392 de persoane, din-tre ele în arest 4517 şi deportate 13875 de persoane. Al doilea val, numit şi operaţia ”Jug” adică ”Sud”, a avut loc la 6 iulie 1949. În acea noapte au fost deportate 11.293 de familii (circa 35.050 de persoane). Categoriile de vârstă şi de sex ale deportaţilor sunt

foarte elocvente, şi anume: bărbaţi – 9745, femei – 13924, copii – 11381.

În cadrul celei de-a treia opera-ţiuni – „Nord” au fost silite să ple-ce pe alte meleaguri 744 de familii ale adepţilor cultului Martorii lui Iehova – peste 2641 de persoane (822 de bărbaţi, 930 de femei, 839 de copii) din raioanele de nord ale Moldovei.

Autorii „Cărţii negre a comu-nismului”, apărută în 1997 la Paris, relatează însă, cu referire la un ra-port transmis lui Stalin de către MAI al URSS din 17 februarie 1950, că numărul moldovenilor deportaţi „pentru totdeauna” cu statutul de „colonişti speciali” era de 94.792 de persoane.

Victoria POPA

O călătorie prin veacuriANIVERSARE // Exponate unicat la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală

La cea de-a 120 aniversare, Muzeul de Etnografie şi Istorie Na-turală din Chişinău prezintă publicului exponate de excepţie: harta machetă a R. Moldova în miniatură, precum şi scheletul integral al unuia din cele mai mari mamifere de pe teritoriul ţării, Dinoterium giganteum, exponat unicat în Europa. Publi-cul poate vizita de asemenea şi Grădina Botanică a muzeului, cea mai veche instituţie de acest gen din R. Moldova.

Fondat în 1889, iniţial este un muzeu de zemstvă cu specific agricol şi are scopuri pur practice, de a fami-liariza populaţia cu cele mai bune cul-turi şi cu cele mai noi unelte şi maşini agricole. Clădirea în stil pseudo-mau-ritan este construită în anii 1903-1905 de către arhitectul Vladimir Ţurcanu. Cu timpul, instituţia s-a extins şi deja la intersecţia secolelor XIX şi XX devi-ne cunoscută atât în Imperiul Rus, cât şi în multe ţări din Europa. După uni-rea Basarabiei cu România (1918), Mu-zeul de zemstvă se înscrie în rândul celor mai mari muzee din ţară, fiind reorganizat în Muzeul Naţional din Chişinău. În această perioadă, condu-cerea muzeului iniţiază campanii de conservare a terenurilor care prezintă interes ştiinţific, sunt organizate ast-fel 24 de parcuri naţionale pe întreg teritoriul Basarabiei.

După 1940, fostul Muzeu Na-ţional este reorganizat, conform principiilor muzeografiei sovietice, în Muzeul Republican de Studiere a Ţinutului, devenind un instrument ideologic pentru „propagarea politi-cii partidului comunist”.

„Macheta” specificului naţional

Elaborarea unei noi concepţii privind expoziţia permanentă a muzeului şi realizarea ei a coincis cu perioada transparenţei „peres-troicii” gorbacioviste, destrămarea URSS şi obţinerea independenţei Republicii Moldova. Astfel, în se-colul XXI, găsim o nouă formulă de prezentare a vestigiilor, o expoziţie permanentă cu genericul: „Natura, Omul, Cultura”, axată pe reflectarea relaţiilor dintre om şi natură.

Organizat pentru a demonstra, într-o expoziţie permanentă, creaţi-ile omului şi ale naturii din spaţiul pruto-nistrean, muzeul a creat colec-ţii ce puteau servi drept bază pentru

studii istorico-naturale ale ţinutului şi a rămas fidel acestei cauze pe par-cursul a 120 de ani de activitate. A adunat un patrimoniu care depăşeş-te 150 de mii de piese, ce constituie colecţii petrografice, paleontologice, zoologice, botanice, arheologice, nu-mismatice, etnografice, fotografice, de artă populară şi carte veche.

”Nu poţi să afirmi că eşti cetă-ţean al unei ţări, dacă nu cunoşti istoria acesteia, dacă nu-ţi ştii ră-dăcinile. Nu poţi spune că ai palpat pulsul istoriei, dacă nu ai vizitat măcar o dată în viaţă Muzeul Naţio-nal de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău”, spune Mihai Ursu, directorul muzeului.

Muzeul este organizat în 18 săli, fiecare dintre acestea prezintă o incursiune în istoria evoluţiei vie-ţii pe pământ, diversitatea naturii contemporane şi evoluţia culturii comunităţilor umane care au locuit în diferite perioade istorice pe teri-toriul R. Moldova.

Amplasată în centrul sălii nr. 2, harta machetă a R. Moldova, ela-borată de I. Belenchi şi E.Costiuc şi iniţiată în anul 1989, reflectă la scară mică amplasarea geografică a ecosistemelor naturale, gradul lor de valorificare de către om, specifi-cul reliefului care a determinat atât locul aşezărilor umane, cât şi for-marea specificului naţional.

„Relaţiile umane în Basarabia, precum şi caracterul naţional pot fi asemuite cu relieful din spaţiul pru-to-nistrean. Datorită reliefului, în care predomină dealurile, suntem un popor paşnic şi blajin”, a specifi-cat directorul muzeului.

Exponat unicat în Europa

Un exponat absolut senzaţional şi unicat atât în Republică, cât şi în Europa, singurul schelet integral al

unei specii de Dinoterium gigante-um, unul dintre cele mai mari ma-mifere care au existat, fiind înrudit cu elefantul de astăzi, care a trăit pe teritoriul Moldovei cu circa 7 mil. de ani în urmă, poate fi văzut în sala cu nr. 9 a muzeului. Tot aici sunt expu-se şi alte mostre care demonstrează diversitatea florei şi faunei fosile din miocen, care au convieţuit cu acest proboscidian gigantic în spaţiul pruto-nistrean, găsit în regiunea satului Pripiceni-Răzeşi, Rezina.

Încă din anul 1925, muzeul face eforturi pentru a amenaja o Grădină Botanică proprie, care să prezinte la

scară redusă flora spontană a ţinu-tului.

Cea mai veche grădină botanică

În prezent, în colaborare cu „Fundaţia pentru Ocrotirea Păsări-lor”, muzeul realizează un program pentru organizarea unui Vivarium cu expoziţii de păsări, a unui Tera-rium cu expoziţii de reptile şi a unui Acvarium, creând un important cen-tru de educaţie ecologică. Primele reuşite s-au datorat unui colecţionar particular, amator de animale, pă-

sări şi reptile, care s-a lăsat convins să aducă „mica” colecţie în grădină. Struţii, lebedele, zeci de specii de pă-sări şi reptile pot fi admirate şi astăzi la Grădina Botanică a muzeului, care aşteaptă cu drag toţi amatorii.

Anual, muzeul înregistrează circa 80 de mii de vizitatori, care sunt ghidaţi de cele 148 de cadre specializate: muzeografi, custozi, restauratori etc. Muzeul mai are patru filiale: la Ivancea, Ţâpova, Sa-harna, şi cea de-a patra destinaţie în fază de proiect – Muzeul Satului din Chişinău, care se preconizează a fi amenajat la Porţile Oraşului.

Anual, muzeului îi este alocat cir-ca 1 milion de lei din partea Ministe-rului Culturii, bani ce acoperă achita-rea serviciilor comunale şi a salariilor. Bugetul este completat şi de vânzarea biletelor, în valoare de 1 leu pentru co-pii şi 3 lei pentru maturi.

Recent, Muzeul a marcat 120 de ani de la fondare, evenimentul fiind celebrat de o manifestare culturală susţinută financiar de fundaţia „Vi-itorul Moldovei”, care a contribuit material şi la editarea unui ghid al muzeului, precum şi a lucrării ”Ar-hitectura Vernaculară în piatră din Republica Moldova”.

Anastasia CIULEACU

Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău prezintă publicului scheletul integral al unuia din cele mai mari mamifere de pe teritoriul ţării, Dinoterium giganteum, exponat unicat în Europa (Foto: Elena GROZAVU)

Edificiul muzeului în stil pseudo-mauritan este construită în anii 1903-1905 de către arhitectul Vladimir Ţurcanu

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Sport | 11

Biatlonista Natalia Lev-cenkova nu a rupt gura târgului la proba de 7,5 km de la Jocurile Olim-pice din 2010. Rusoaica naturalizată a terminat proba pe locul 53 din 88 de participante, cu timpul de 22 minute şi 18 secunde. Levcenkova speră să dea lovitura la proba de 10 km, unde s-a calificat.

Cunoscută drept o bună trăgătoare, Levcenkova a ra-tat două ţinte şi a fost obligată să facă două tururi de pena-lizare, adică 300 de metri în plus. Mai mult, vremea nu a fost una tocmai bună pentru o întrecere pe zăpadă, care a

În decembrie 2006, când juca pentru FC Sheriff, i-au fost descoperiţi nişte noduli la muşchii fesieri. A început să facă vizite periodice la o clinică de oncologie în Ger-mania, dar boala s-a extins, i-a afectat şi plămânii şi, sâmbătă, l-a răpus.

„Toţi îl iubeau pe Mari-an!”, spune cu lacrimi în ochi tatăl său, Costel Pârşă. Sfâşiat de durere, îşi aminteşte ulti-mele momente alături de co-pil: „Când a simţit că se apro-pie sfârşitul, soţia s-a grăbit să-l îmbrace în treningul lui preferat, cumpărat din Ger-mania. Atunci, Marian mi-a zis: „Tăticule, adu-mi şi adida-şii”. Se întâmpla cu doar cinci minute înainte să moară”.

„Ştiam ce va urma”Cu o lună înainte de tra-

gedie, Marian a fost la trata-ment în Germania. „Mi-au zis că nu mai au ce să-i facă, ştiam că va veni şi acest mo-ment. Sper ca băiatul meu să mă ierte pentru că l-am minţit foarte mult în legătu-ră cu starea sa”, spune tatăl îndurerat. Chipul i se lumi-nează când îşi aminteşte de perioada în care Marian era sănătos. „Se scula la cinci di-

Bogdan Macovei,locul 33 pe pista morţii de la VancouverBogdan Macovei, românul naturalizat, a avut o evoluţie relativ bună în finala probei de sanie. Acesta a terminat pe locul 33, cu timpul de 3 minu-te, 21 de secunde şi 354 de miimi.

Aurul olimpic a fost câştigat de sportivul german Felix Loch, cu un timp total de 3 minute 13 0̋85; medalia de argint i-a revenit lui David Moeller, Germania; bronzul olimpic a fost obţinut de italianul Armin Zoeggeler.

„Sunt mulţumit că am terminat cursa în siguranţă”

Macovei, la fel ca şi alţi concurenţi de la proba sanie, a fost speriat de ceea ce i s-a întâmplat georgianului Nodar Kumaritaşvili (21 de ani). Acesta a decedat în urma unui ac-cident provocat în timpul antrenamentelor. „Nu sunt mul-ţumit de locul final, dar sunt satisfăcut că am terminat con-cursul în siguranţă. Nu m-am adaptat perfect cu traseul în sesiunile de antrenament. Chiar am căzut o dată în apropie-rea tragicului accident şi m-am lovit la umărul stâng. După cele întâmplate în timpul concursului, dar şi înaintea aces-tuia, sunt bucuros că am putut să reprezint ţara, încercând să dau tot ce este mai bun în acest turneu olimpic. Totodată, sunt mulţumit că am terminat cursa în siguranţă”, a decla-rat în exclusivitate pentru sport.jurnal.md Macovei.

Cele mai periculoase sporturi de iarnă

Dramaticul deznodământ aduce din nou în discuţie o te-mă veche: cât de periculoase sunt sporturile de iarnă şi care dintre ele presupune cel mai mare risc? „Nu poţi reuşi dacă porneşti cu mentalitatea că sportul tău e periculos”, crede patinatorul american de short-track J.R. Celski, care a căzut în septembrie anul trecut şi şi-a secţionat coapsa până la os cu tăişul patinei drepte, provocându-şi o hemoragie extrem de serioasă. „Toate sporturile sunt periculoase, poate cu ex-cepţia curlingului”, adaugă Celski. Poţi păţi ceva grav şi la patinaj artistic, cum s-a întâmplat cu canadianca Jessica Dube în 2007. Ea a fost lovită în faţă de patina partenerului Bryce Davison, fiind necesare intervenţia chirurgicală şi 80 de copci pentru a repara răul.

„Doar casca ne apără”

Sporturile de viteză rămân însă în capul listei. Schiul alpin e considerat de mulţi specialişti drept cea mai ris-cant, însă nici sania, bobul sau skeletonul nu sunt depar-te. „Toate sunt periculoase în primul rând din cauza vite-zelor care se ating în timpul cursei, până la 150-155 km/h”, explică boberul Mircea Nicolescu. „La sanie şi la skeleton nu ai un sistem de ghidare performant, sportivii se ghi-dează cu capul şi picioarele. La bob, există aşa ceva şi e compus din fişele care sunt prinse de patinele din faţă. Un alt risc îl reprezintă lipsa unui echipament de protecţie, în afară de cască. Combinezoanele au rol aerodinamic. Ele ne apară doar de eventualele arsuri produse de contactul cu gheaţa”, spune Mircea. (V.h.)

„Toţi strămoşii mei s-au stins după 75 de ani din cauze naturale, iar fiul meu s-a îmbolnăvit şi a dispărut atât de tânăr.”

Costel Pârşă, tatăl lui Marian

„Suntem distruşi cu toţii! O tragedie! A fost un băiat deosebit şi a dat multe goluri importante pentru Petrolul. Condo-leanţe familiei.”

Valeriu Răchită, antrenor

al lui Pârşă la Petrolul

Levcenkova a dezamăgit la proba de 7,5 km

fost foarte moale din cauza ploii. Natalia a forţat cât de mult a putut, dar se pare că service-man-ul nu a nimerit perfect nici ceara aplicată pe schiurile sale.

Levcenkova îşi face mari speranţe în ceea ce priveşte proba de 10 km individual. Unica ei şansă de a se clasa cât mai bine este să nu rateze ni-cio ţintă. Sportivii participanţi la această probă o să aibă parte de un traseu foarte greu, cu o pantă lungă şi abruptă.

Proba de sprint 7,5 kilo-metri din cadrul concursu-lui de biatlon de la Jocurile

Olimpice de la Vancouver a fost câştigată de Anastasia Kuzmina (Slovacia), cu tim-pul de 19.55.6. Pe poziţia a doua s-a plasat sportiva ger-mană Magdalena Neuner, cu timpul 19.57.1, iar medalia de bronz i-a revenit franţuzoai-cei Marie Dorin (20.06.5).

Port-drapelul moldovean, pe locul 70

Biatlonistul moldovean Victor Pânzaru a fost primul dintre cei 87 de sportivi care a luat startul la proba de 10 km. Chiar dacă a beneficiat de condiţii climaterice foarte bune, în comparaţie cu bia-tloniştii care au pornit mai târziu, Pânzaru s-a clasat pe locul 70, cu un timp de 27 mi-nute şi 56 de secunde. Acesta nu a nimerit doar o singură dată ţinta, fiind nevoit să fa-că un tur de penalizare, dar a schiat foarte lent. (V.h.)

Un fost fotbalist de la FC Sheriff a decedat la 24 de aniComuna Vlădeni, judeţul Dâmboviţa, îl plânge pe Marian Pârşă. Fostul fotbalist al Petrolului şi al lui Sheriff Tiraspol a pierdut lupta cu boala necruţă-toare de care suferit trei ani. Cei de la FC Sheriff au publicat pe site-ul oficial un mesaj de condoleanţe în legătură cu dispariţia prematură a talentatului fotbalist.

mineaţa şi alerga dus-întors până în Dărmăneşti, în total vreo zece kilometri. Păi, băia-tul meu a avut rezultate mai bune decât unii jucători de naţională când el avea metas-taze la plămâni”.

Trupul neînsufleţit al lui Marian Pârşă va fi înmor-mântat miercuri, la prânz, la cimitirul din comuna Vlă-deni.

Revedea meciurilelui de la Petrolul

În ultimul an, când sim-ţea că sfârşitul se apropie,

Marian nu mai avea putere să se uite la fotbal. Făcuse însă rost de înregistrări cu meciu-rile lui de la Petrolul din pe-rioada 2004-2006 şi îi plăcea să le revadă şi să se bucure de reuşitele sale din acele vre-muri.

În perioada cât Pârşă

evolua la Sheriff Tiraspol, federaţia de la Chişinău i-a oferit 500.000 de euro pentru a accepta cetăţenia Moldovei spre a putea evolua în naţio-nala de peste Prut. A refuzat propunerea, explicând că visul lui e să joace pentru re-prezentativa României.

n 5 ani s-au împlinit ieri de când Ma-rian o cunoscuse pe soţia sa Daniela, cu care s-a căsătorit în urmă cu un an

n 4 e numărul operaţiilor la care a fost supus Marian: una la femur, una la şold şi două la plămâni

Levcenkova a fost prea lentă pentru a spera la o clasare optimă

Accidentat, Bogdan Macovei a terminat proba de sanie pe locul 33

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu

Medicina naturistă

12 | Vedete

Ultima modă: s-au lansat

chiloţii comunişti!

Citeşte joi, în tabloidul ”apropo”,

unde se vând chiloţi roşii cu secera şi ciocanul

comunist pe eişi cine a lansat acest

accesoriu vestimentar!

Dan Bălan a agăţat fata unui interlop român

Mihaela a fost una dintre „partenerele de show” ale artistului (foto) care a susţinut sâmbătă seara în Bamboo unul din cele mai tari concerte live din istoria cunoscutului club bucureştean.

Toată crema lumii mondene de pe Dâmboviţa şi nu nu-mai a ţinut să fie prezentă la concertul senzaţional susţinut de Dan Bălan, sâmbăta seara, în clubul Bamboo. Recitalul moldoveanului a început în jurul orei 02.30, clienţii grăbin-du-se să-şi ocupe locuri cât mai aproape de scenă. Artistul a interacţionat permanent pe parcursul spectacolului cu asistenta şi s-a oprit de mai multe ori la o brunetă, Mihaela, cunoscută în oraş ca fiind fata de suflet a lui Nuţu Cămătaru. Dan Bălan şi Mihaela s-au complimentat reciproc şi chiar au dansat lasciv pe scenă, spre deliciul celor prezenţi.

bălan s-a sărutat cu o blondă

După terminarea concertului, fata lui Nuţu Cămătaru a mers direct la artist pentru a sta de vorbă cu el. „Ce nu au reuşit oameni importanţi, să unească România cu Moldova, a reuşit Mihaela a lui Nuţu. Eu apreciez arta lui Dan Bălan, vocea, privirea hotărâtă şi nebuneala lui, la fel ca a mea.” Alte fete prezente în club au vrut să-l cunoască şi mai înde-aproape pe artist. După recital, Bălan a dansat şi s-a sărutat pasional cu o blondă apetisantă. La câteva minute, Dan a schimbat repertoriul şi a trecut în braţele unei brunete, de care nu s-a dezlipit până când a părăsit clubul, în jurul orei 04.30. Interesant este că la masa vecină a artistului se afla Bianca Drăguşanu, însoţită de nişte amici.

Cântăreţul moldovean a făcut cunoştinţă cu iubita lui Cătălin Botezatu, aflat la acea oră la un festival de modă de la New York, şi a ţinut-o numai în complimente pe asistenta lui Capatos. „Se uita la ea non-stop, dar Bianca a rezistat şar-mului lui Dan”, a precizat un martor ocular. Petrecerea s-a spart abia în jurul orei cinci dimineaţa, când ultimii clienţi au părăsit clubul, având în timpane „Chica bomb”, superhi-tul artistului şi pe retină imaginea jocului de scenă fabulos al acestuia. (cancan.ro)

Iată casa din copilărie a actriţei Stela Popescu!

Caravana JURNAL TRUST MEDIA a ajuns la casa actriţei şi a stat de vorbă cu rudele sale

Actriţa de origine basarabeană Stela Popescu îşi aminteşte şi astăzi locurile de vis şi de coşmar ale copilăriei. O fetiţă de opt ani stătea zgribulită în bra-ţele mamei sub ninsoarea care acoperea nemilos acareturile şi oamenii înghesuiţi în vagoanele de marfă.

Într-o zi de februarie a anu-lui 1944 mergea spre o altă viaţă, purtând în bagaje amintirile co-pilăriei şi pe cea a tatălui pe ca-re l-a crezut mort aproape 20 de ani. O fetiţă pe care azi o iubeşte toată România: Stela Popescu.

ziua în care destinul a luat-ode la capăt

Până la vârsta de opt ani, Ste-la Popescu a locuit în această casă din s. Chiperceni, r. Orhei. Tatăl actriţei a fost deportat în Siberia, iar ea cu mama sa s-au refugiat în România. Stela Popescu nu a tre-cut de mult timp pe acasă. „Zice că n-are verişori, dar mai sunt aici câţiva. Am eu un băiat, e poliţist în Chişinău. A fost pe-aici când eram mic. I-am dat două pâini. Una a zis că o va mânca pe drum, iar pe cealaltă o va duce în Româ-nia”, a declarat pentru Jurnal TV Nicu Levinţa.

Se mândreşte că e din basarabia

Rudele mai povestesc că Stela Popescu seamănă leit cu mama sa. De altfel, actriţa declară în nenu-mărate rânduri că nu poate uita cum mama sa cocea pâine la va-tră, ţesea şi broda. „La o emisiune spunea că nu se dezice de faptul că e moldoveancă, se mândreşte că e din Moldova”, spune vecina Maria Vascan.

„M-am născut în 1935 într-un târguşor cu foarte mulţi evrei, da-torită cărora era o viaţă comerci-ală foarte bogată. Mama purta pe vremea aceea sandale nemţeşti, se îmbrăca în mătase naturală. Amintirile mele din copilărie sunt romantice, chiar dacă lucrurile acolo s-au petrecut dramatic. În memoria mea, Orheiul a rămas un colţ de rai, o frumuseţe plină de flori, mi-amintesc o curte mi-nunată cu un păr care făcea pere cât un cap de copil”, a declarat în presa din România celebra actriţă. Părinţii săi erau învăţători.

„Mama făcea parte dintr-o familie cu nouă copii, dintre ca-re trei au fost deportaţi. Ruşii au avut un sistem foarte deştept, comunismul în general a fost un sistem bine organizat, numai că

au dat-o în bară. Au venit într-o noapte, au deportat tot ce se che-ma intelectual, începând de la primul învăţător până la popă, primar. I-au dus pe toţi la Vladi-vostok şi au adus în toate posturi-le administraţiei publice numai ruşi. Şi chiar din a doua zi orice cetăţean din Basarabia trebuia să vorbească ruseşte. Limba româ-nă a fost uitată peste noapte. Nici mama, nici tata nu ştiau ruseşte. Pe tata, care era şi ofiţer român în rezervă, l-au luat pe sus într-o noapte... Eu aveam patru ani şi jumătate atunci.

A doua zi, i-au spus mamei să-i ducă un pachet cu două pe-rechi de ciorapi, două cămăşi şi do-uă perechi de pantaloni. L-am re-văzut când aveam 23 de ani. Mama a rămas în locul lui directoare la şcoală şi a trebuit să predea în lim-ba rusă. Noaptea învăţa lecţia, ziua o preda copiilor. Avea toată şcoala pe mână, erau cu totul două în-văţătoare amărâte şi trebuia să se descurce cu copiii de la 7 la 17 ani. Din clipa în care tata a fost depor-tat, 19 ani n-am mai ştiut nimic de el. Ne-a povestit că trimisese nenumărate scrisori, dar nu au ajuns. Abia mai târziu am aflat dintr-un documentar american ce se întâmpla cu scrisorile trimise din lagăr. Le dădeau foc... A fost o tragedie, i-au dus la –50 de grade, le-au dat topoare şi i-au pus să-şi facă barăci şi o nouă viaţă. Ca pe deţinuţi. Făceau noaptea foc şi stă-teau în cerc, ca să se poată încălzi. Care era la margine se zbătea să intre spre foc, puteau să îngheţe la margine. Se băteau, se înjun-ghiau...

Am luat viaţa înpiept pur şi simplu

Nu e nicio deosebire între Hitler şi Stalin şi alţi nenorociţi ca-re şi-au bătut joc de oameni”, mai spune Stela Popescu, amintindu-şi şi de ziua în care a fugit. „A fost o acţiune masivă atunci, Antones-cu ne-a chemat: „Cine vrea să vină la patria-mumă să vină, că-i dăm

casă şi slujbă”. Şi atunci mama m-a luat în braţe şi ne-am urcat în pri-ma căruţă pe care am găsit-o. Apoi am mers din Chişinău cu nişte vagoane în care ne încărcau şi ne duceau în centre din România. Era unul pe la Râmnicu-Vâlcea, altul pe la Sibiu.

Era februarie, ningea; am că-lătorit două săptămâni de la Orhei la Sibiu. Mama era o femeie foar-te căpoasă, luase exact ce trebuie, aveai voie să iei 100 de kg, aveam perne, farfurii, plapumă. De acolo ne-au repartizat. Ne-au dat casă, mamei – post, şi astfel ne-am sta-bilit în România. Am luat viaţa în piept pur şi simplu. Aveam o ma-mă care putea să facă orice, era dimineaţa la şcoală patru-cinci ore, apoi venea acasă, punea roşii şi castraveţi şi mai şi cosea între timp, de la izmene bărbăteşti până la ultima fundă pe care mi-o pu-nea în păr.

Aşa mamă am avut... După câţiva ani de când ne stabilisem în România a mai fost un puseu când comuniştii au vrut să ne ducă pe toţi înapoi în Basarabia. Cine ştie în ce fund de Siberie ne-ar fi dus?! Şi-atunci, mama a făcut o căsătorie de convenienţă,

ca să nu fim nevoite să plecăm”, dezvăluie actriţa într-un inter-viu pentru „Jurnalul Naţional”.

RegăsireaTatăl său a fost eliberat în

1959 şi s-a întors din Siberia. A mers la soacra sa şi aşa a aflat de ele. S-au reîntâlnit. „A fost nostim atunci. A trebuit să mă duc întâi la Moscova, să fac o excursie, şi abia la întoarcere am avut două zile la dispoziţie, la Chişinău, să stau cu tata. Ne-am întâlnit în gară, pe acelaşi peron de pe care eu şi ma-ma fugisem în ’44.

Mi-l aminteam perfect. Din imaginile memoriei mele şi din povestirile mamei, ştiam că e un domn mai plinuţ, dar atunci, în noaptea aceea, pe peronul gării din Chişinău am întâlnit un domn slab şi pocit la faţă. Am fost şocată să văd că are ochii albaştri. Nimeni din familie nu avea ochii albaştri. Mi-a spus că s-au făcut aşa de la atâta plâns. A fost impresionantă revederea. Tata era mândru cu mi-ne”, îşi aminteşte actriţa.

Timp de aproape 20 de ani s-a chinuit să îl aducă pe tatăl său în Ţară. A reuşit abia în 1977, după ce mamei sale îi murise soţul din Ro-mânia, iar tatei – soţia lui basara-beancă. „Am făcut memorii peste memorii la Marea Adunare Naţi-onală de aici, iar tata – la Marea Adunare de la Moscova. După ce a ieşit la pensie şi am demonstrat că sunt singura lui fiică şi că are nevoie de îngrijiri, am putut să-l aduc. A trăit până la 91 de ani şi a murit dintr-o operaţie de bilă. Iro-nia sorţii, după câte a pătimit...

Vorbea foarte puţin de experi-enţa lui din Siberia, dar rămăsese marcat de puterea şi de încăpăţâ-narea rusului, de forţa societăţii lor. Când venea vorba despre ruşi, zicea mereu: „He-he, sunteţi nişti proşti... numai să vrea rusu’ şi în 24 de ore e la Timişoara”.

(După Jurnal TV, selecţii din presa

din România)

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Il paradiso | 13

Jurnalul iubiriiDomniţă cu intenţii serioase

Am 27 de ani. Aş dori să cunosc un băiat din Chişinău, cu intenţii serioase, înţelegător, cu situaţie materială bună. (364)

Absolut independent

Văduv, absolut independent, asigurat ma-terial, cu studii superioare, 1,75/84. Aş dori să cunosc o femeie între 45 şi 53 de ani. Pentru mine, nu contează studiile şi starea socială a celei care ar putea să mă însoţească cu fide-litate până la sfârşitul vieţii, să împartă cu mine bucuriile şi durerile, să-mi fie alături la greu şi la uşor. (365)

Tânăr din provincie

Am 32 de ani şi sunt de prin părţile Nispo-reniului. Aş vrea să fac cunoştinţă cu o dom-nişoară cumsecade pe care aş putea să o iau în căsătorie. (366)

În căutarea unei femei

Am 53 de ani şi locuiesc la ţară. Sunt în că-utarea unei femei serioase şi gospodine. (367)

Doamnă de la bălţi

Am 28 de ani, 1,72 m/58 kg. Sunt divorţa-tă şi am o fetiţă de şase ani. Lucrez şi locuiesc la Bălţi. Aş vrea să cunosc un bărbat potrivit vârstei mele, serios, bun la suflet, pentru a forma o familie. (368)

Domnişoară foarte frumoasă

Domnişoară, 23 de ani, înaltă, serioasă, cu studii şi serviciu, aspect fizic foarte frumos. Aş dori să cunosc un băiat cu vârsta de 25-26 de ani, înalt, cu studii, cinstit şi onest. (369)

Văduvă asigurată

Văduvă de 35 de ani, cu doi copii frumoşi, asigurată material, din Chişinău, îşi caută jumă-tatea pentru o relaţie stabilă şi frumoasă.(370)

Căutând jumătateaSunt văduv şi am 54 de ani. Sunt un băr-

bat bun şi vesel, aşa spune şi lumea care mă cunoaşte. Îmi caut o femeie pentru a nu fi sin-gur. Cine doreşte să-mi fie alături să mă con-tacteze. (371)

Tânără de la ţarăAm 1,55 m, ochi căprui deschişi, părul şa-

ten. Caut un băiat elegant, modest, drăguţ la chip. Să aibă vârsta între 25 şi 35 de ani. Nu-mi place minciuna şi ura. (372)

bun la suflet şi înţelegătorSunt un bărbat cu studii superioare, bun

la suflet şi înţelegător. La cei 56 de ani ai mei, îmi caut o femeie cu vârsta potrivită care să mă înţeleagă şi să-mi fie alături. (373)

Domn din ChişinăuAm 38 de ani şi locuiesc în Chişinău. Sunt

asigurat cu locuinţă şi serviciu. Aş dori să fac cunoştinţă cu o doamnă de 30-35 de ani, fără copii. (374)

Jumatatea ta˘Pune capăt singurătăţii! Acum în ediţiile de MARţI şi vINERI ale JURNALULUI şi în tabloidul APROPO poţi găsi sufletul care să-ţi aline singurătatea. Trebuie doar să suni la 090023456 (număr taxabil: 7 lei min., primele 30 sec. gratuite) pentru a afla detalii despre El sau Ea sau... dacă nu ai curajul, trimite-ne datele tale pe adresa redacţiei şi de restul avem noi grijă. Niciodată nu a fost mai simplu să-ţi găseşti sufletul-pereche.

Îl iubesc, dar nu este dragostea vieţii meleA făcut totul să mă cucerească, să-mi câştige încrederea şi dragostea. Simt că el este alesul meu pentru acest moment, dar nu pot să nu-mi pun o întrebare care mă nelinişteş-te: oare este dragostea vieţii mele?

Am anumite idei despre dragoste pe care vreau să le aplic în relaţia noastră. Uneori, înţeleg că nu are rost să cer iubire de la el, deşi ştie foarte bine cum să cuce-rească o fată. S-ar putea chiar să creadă că mă iubeşte, dar nu cred că o poate face. Es-te departe de perfecţiune. Nici eu nu sunt perfectă, dar mă consider o fiinţă care ne-cesită protecţie şi grijă.

În relaţia noastră, fiecare crede că par-tenerul este obligat să-l iubească şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, care nu duce la nimic. Am-bii am descoperit acest lucru şi fiecare îi reproşează celuilalt că ceva nu este în re-gulă. El crede că dragostea mea este o răs-plată prea mică pentru dragostea lui. Dar mă întreb: de ce să nu iubeşti pur şi sim-plu? La fel ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul, fără dorinţa de a primi ceva în schimb. Doar răsplata iubirii este iubirea însăşi, şi nu faptul de a primi iubire.

Ana D.

Au trecut aproape şase luni de când sufletul meu pereche a fost luat de lângă mine. Am fost şi suntem departe unul de celălalt, dar dragos-tea dintre noi s-a matu-rizat atât de mult încât simt pe zi ce trece că îmi cresc aripi. Mă simt un înger fericit care şi-a gă-sit în sfârşit raiul. Mi-e atât de dor, dar rezist, rezist pentru el.

Pentru a-i putea da pu-tere şi curaj să meargă mai

departe şi să nu se înece în această mare obscură, plină de obstacole. Simt că ce avem azi vom avea şi mâine. Nu e ceva trecător. Îl vreau pentru totdeauna, căci e singurul care mă înţelege şi mă spri-jină indiferent de ceas, de anotimp, de vreme, de stare. Îl simt prezent cu toate că e departe. Îl văd zâmbind, cu toate că aceasta e doar în vis, îl iubesc şi este o realitate! Poate că e singurul lucru de care sunt 100% sigură şi nu mi-e ruşine să recunosc; îmi dă libertate, credinţă, spe-ranţă şi dorinţa de a începe

o nouă zi, şi aceasta numai alături de el.

Lupt pentru că luptă, luptăm împreună pentru un ideal pe care îl avem aproa-pe împlinit! El este acela de care am nevoie. Este soarele ce îmi luminează dimineaţa, fără de care nu aş mai vedea rostul vieţii mele. Distanţa ne-a apropiat, ne-a unit şi mai mult, azi suntem una şi aceeaşi persoană. „Dacă omul ar fi nemuritor, sufletul lui ar fi pustiit!” Păstraţi um-bra inocenţei...

Viorica C.

Dacă aţi şti toată poves-tea mea în mici detalii, cred că nu m-aţi crede. Poate nici eu nu aş fi crezut dacă mi-ar fi povestit cineva. Sunt un bărbat de 29 de ani, re-cent am divorţat. Cuplul nostru a durat trei ani.

Am avut o soţie frumoa-să şi, după cum am aflat, şi deşteaptă. Nu am avut copii, fiindcă soţia nu dorea. Spu-nea că încă nu este pregătită moral şi mai doreşte să se dis-treze. Nu am insistat. Vroiam să îi fac pe plac. O iubeam ca un nebun şi la fel de nebun

eram când credeam că şi ea mă iubeşte. Poate că era prea tânără pentru mine, căci di-ferenţa de vârstă era de şapte ani? Istorioara noastră a fost plină de surprize.

Mă consider un bărbat simpatic şi deştept, deşi de data asta am dat-o în bară. Am crezut în ceea ce nu a fost şi nici nu putea să fie. Nu sunt materialist şi o con-sideram şi pe soţia mea o astfel de persoană. Dar s-a dovedit a fi invers. În urmă cu vreo cinci luni, conside-ram că am de toate: soţie, un post de lucru foarte bun, care satisfăcea toate nece-sităţile materiale, ba chiar

mai mult. Cel mai impor-tant e că consideram că am „iubire”. Ea mă satisfăcea pe deplin, nu banii pe care îi aduceam în casă. Probabil, iubita mea era de o altă păre-re, deoarece, îndată după ce am pierdut un job valoros, ea nu a mai dorit să continu-ăm relaţia noastră. Atunci şi-a dat seama că nu mă mai iubeşte, nu mă vede tată al copiilor săi. Credeam că o să dărâm pământul în mii de bucăţi în acele momente. Acum a trecut puţin dure-rea, dar încă nu pot înţelege de ce s-a întâmplat aşa.

Ion, mun. Chişinău

Iubiţi-vă!Iubirea este singura pasiune care te răsplăteşte cu o monedă fabrica-tă de ea însăşi. Aşa îmi voi începe povestea mea de dragoste.

Povestea, care nu s-a sfârşit şi care continuă şi astăzi, va continua întotdeau-na, până când moartea ne va despărţi. Ştiu că sună a fantasmagorie, dar cred în sufletul pereche, cred că există oameni care sunt născuţi unul pentru celălalt. Nu trebuie decât să-l cauţi, să-i dai şansa să-ţi întâlnească privirea. Deoarece fericirea adevărată e totdeauna o clipă, iar această clipă poate fi exact acea privire.

TRIST! Sunt oameni pe acest pământ care nu reuşesc într-o viaţă să întâmpine această clipă sau nu îi acordă atenţia nece-sară. Dragostea e „hoaţă”, te fură, te înşală, dar tot ea este aceea care reuşeşte să te facă să urci pe cele mai înalte culmi sufleteşti. Este singura ce te poate salva din lumea aceasta crudă şi plină de negură. „Dragos-tea este un joc ciudat: amândoi câştigă sau amândoi pierd!”, scria Octavian Paler.

Prin tot ceea ce am scris nu vreau decât să vă spun să nu încetaţi să visaţi şi să spe-raţi! Eu sunt astăzi un om împlinit sufleteş-te şi sper, peste ceva timp, că voi fi împlinit şi profesional! Iubiţi! Fără iubire sunteţi morţi! Cum spunea cineva din cei vestiţi: „Iadul înseamnă să nu iubeşti niciodată!”.

Anonim

De ce se vinde dragostea?

Dragostea adevărată este nemuritoare

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 14 | Poveşti adevărate

cu Lidia BOBÂNĂLa noi acasă

Berbec Se pare că aveţi dificultăţi de concentrare care vă reduc randamentul la locul de muncă. Cu toate acestea, reuşiţi să contribuiţi la dezamorsarea unei situa-

ţii conflictuale dintre colegii de serviciu. În familie, vă recomandăm să fiţi diplomat şi să ascultaţi şi păreri-le persoanelor mai în vârstă. Spre seară, primiţi vizita

unui prieten.

Taur Începeţi ziua plin de entuziasm şi vă simţiţi în stare să începeţi o nouă lucrare.

Revine în actualitate o problemă căreia nu i-aţi acordat atenţia cuvenită cu câteva zile în urmă. Vă sfătuim să evitaţi discuţiile în contradictoriu.

Gemeni Nu este momentul să vă asumaţi rolul de mediator într-un conflict. S-ar putea să greşiţi şi chiar să amplificaţi starea de tensiune. Dacă acordaţi mai multă atenţie

problemelor partenerului de viaţă, puteţi evita o neînţe-legere din familie pe tema cheltuielilor.

Rac Ar fi bine să nu vă asumaţi noi res-ponsabilităţi. Se pare că nu aveţi energie nici pentru a termina ceea ce aţi început. De asemenea, vă recomandăm să vă păs-

traţi calmul, pentru că astăzi sunteţi predispus la o sta-re de tensiune nervoasă.

Leu Vă recomandăm să nu vă faceţi un plan strict pentru azi. Survin numeroase evenimen-te neprevăzute care vă obligă să vă schimbaţi programul. În cursul dimineţii, sunteţi nevoit

să plecaţi într-o scurtă călătorie în interes de serviciu. Par-tenerul de viaţă este nemulţumit. Nu vă ieşiţi din fire!

Fecioară În prima parte a zilei, nervozi-tatea vă poate pune în situaţii delicate faţă de prieteni şi de familie. Iniţiativele dumneavoastră nu sunt prea bine primite astăzi. Nu are rost să insistaţi. Vă sfătuim

să evitaţi discuţiile în contradictoriu cu o rudă mai în vârstă şi să acordaţi mai mult timp odihnei.

Balanţă În cursul dimineţii, s-ar putea ca şeful să vă admonesteze pentru că nu aţi terminat o lucrare la timp. Chiar dacă nu este numai vina dumneavoas-

tră, vă sfătuim să vă susţineţi cauza cu mult calm. O persoană mai în vârstă vă ajută să rezolvaţi repede situaţia.

Scorpion Sunteţi preocupat de afaceri şi neglijaţi relaţiile sentimentale. Din acelaşi motiv, în partea a doua a zilei, refuzaţi să mergeţi într-o vizită la prie-

teni. Vă sfătuim să acordaţi mai mult timp partene-rului de viaţă şi prietenilor, mai ales dacă vă solicită sprijinul.

Săgetător Este posibil să apară probleme pe plan sentimental. Neînţelegerile se cla-rifică după o discuţie sinceră cu persoana iubită. Sfaturile unei persoane mai în vâr-

stă vă ajută să rezolvaţi o problemă financiară.

Capricorn Sunteţi nervos din cauza unei veşti neplăcute de la persoana iu-bită. Dacă nu vă stăpâniţi impulsivitatea, puteţi declanşa discuţii aprinse cu cei

din jur. Păstraţi-vă calmul şi încercaţi să fiţi mai în-ţelegător!

Vărsător Astăzi, nu sunteţi prea comu-nicativ şi ar fi bine să amânaţi întâlnirile de afaceri sau de natură sentimentală. Vă sfătuim să evitaţi activităţile care

necesită luciditate şi putere de concentrare. Acor-daţi mai multă atenţie relaţiilor cu partenerul de viaţă!

Peşti Doriţi să plecaţi într-o călătorie de afaceri, dar partenerul de viaţă nu este de acord. S-ar putea ca atmosfera din cămin să se tensioneze. Vă puteţi baza pe sfatu-

rile unei rude mai în vârstă. Spre seară, primiţi musafiri care vă fac o deosebită plăcere.

Horoscop 16 februarie 2009

Destine în alb şi negruMaria trăgea să moară. Medicii au trimis-o acasă, anunţând rudele că mai are de trăit o lună, poate două, dar nu mai mult. Cei doi copii ai ei – ambii fi-ind studenţi – nu puteau îngriji de mama lor ziulica întreagă, de aceea l-au sfătuit pe taică-său să o aducă de la ţară pe sora mai mică a Mariei, Irina. Astfel, peste familia lui Iustin Păduraru s-a lăsat o adâncă deznădejde. Gândeau uneori că ar fi mai bine să se sfârşească odată toate, pentru că suportau mai greu decât muribunda chinurile prin care trecea aceasta.

Şi iată că a venit Irina de la ţară – tânără, sănătoasă, plină de viaţă. În casa lor s-a schimbat ceva, indiferent de faptul că în camera de alături o fiinţă se lupta cu moartea. Zilele se scurgeau chinuitor de tot... Au trecut deja patru luni, dar Maria se zbătea încă între viaţă şi moarte. Era nu-mai piele şi os. Sufletul ei în-să era mai viu şi mai veghetor ca niciodată la cele lumeşti.

Chinurile MarieiNenorocita a observat că

între soră-sa şi bărbatul ei se întâmplă ceva. Odată, stând lângă patul ei şi crezând că ea a aţipit, aceştia au ieşit din odaie ţinându-se de mână. Din ziua aceea, îi urmărea cu atenţie. Ştia că nu o mai duce mult, că cei doi o vor uita în curând, iar feciorii se vor că-sători şi cine ştie dacă îşi vor mai aminti de mama lor pes-te câţiva ani. Îi părea rău că nu a reuşit să ţină în braţe un nepot şi că nu a înţeles nimic din viaţa pe care i-a fost dat să o trăiască.

Nu o condamna nici pe soră-sa şi nici pe bărbatu-său. Avea acum altă înţelegere a lucrurilor, dar oricum o du-rea faptul că uite cât de re-pede o dau uitării. Încă n-au înmormântat-o, dar sunt deja împreună. E nemilos cel care o lasă să se chinuie. Să nu dea Domnul să treacă cineva prin ce trece ea! Ar fi vrut să vor-bească cu băieţii. Dar ce să le spună? Că tatăl lor se iubeşte cu sora ei?! Nu vor zice băieţii

că mama lor s-a ţicnit de du-rere sau că e deja şuie? Aşa că Maria tăcea, n-a dat de înţe-les o dată că ştie ce se întâm-plă sub acoperişul casei ei. Şi moartea ceea nu mai venea! Se mirau şi medicii cât de mult rezistă inima ei.

Nu ştiu dacă v-am spus că Maria avea 44 de ani. Au ridicat o casă frumoasă într-o suburbie a Chişinăului. Până a se îmbolnăvi, lucra într-un laborator la spital, avea prie-teni, cumetri care o vizitau des. Acum însă şi aceştia au uitat-o definitiv. Ce simte omul care ştie că va muri în curând? Ce simte omul care se roagă să îi vină moartea, că nu mai poate suporta chinu-rile? Greu de imaginat. A mu-rit la aproape un an după ce a fost adusă acasă de la spital.

Lumea ei s-a ruinat într-o clipă

A reuşit să o vadă gravi-dă pe soră-sa, a aflat că fiii ei s-au mutat cu traiul la bunica lor, pentru că s-au certat rău cu tata şi cu mătuşa lor. Lu-mea lor, atât de bine clădită pe când mama era sănătoasă, s-a ruinat într-o clipă. Şi ru-dele, să ştiţi, i-au condamnat pe cei doi. Însăşi mama Irinei şi a Mariei nu şi-a mai primit mezina acasă pentru ceea ce a făcut. Mai mult, a poruncit să o aducă pe suferindă la ţa-ră, să o îngrijească şi să o în-groape ea cu puţinul pe care îl are. Maria, când a simţit că i s-a apropiat ceasul, i-a che-

mat pe fii, care locuiau la bu-nică-sa din partea tatălui, şi pe mamă şi le-a poruncit să îi ierte pe cei doi: „Dacă pot eu, de ce să n-o faceţi şi voi?”.

Ce face întâmplarea în destinele oamenilor?

Povestea asta am aflat-o chiar de la bătrâna Varvara Sănduleac, mama Mariei. Nu mi-ar fi povestit-o dacă n-ar fi fost şi o continuare aici. Iri-na, care a născut un băiat, a murit din senin peste un an. Misterios de tot! Ea, care n-a suferit niciodată de inimă, a murit de un stop cardiac. La numai 36 de ani… Soţul ei, adică Iustin, după şapte ani de la decesul Mariei, a căzut de la înălţime. Lucra maistru la un şantier. Niciunul dintre fiii lui n-a fost la înmormân-tare, pentru că s-au stabilit în Canada de vreo câţiva ani. Fratele lor, născut din a doua căsătorie a lui tată-său, creş-te la bunica Varvara. Greu se descurcă bătrâna. „Dacă mor eu, ce-o să fie cu copilul aces-ta?! Îi las moştenire tot ce am, i-a rămas şi averea părinţilor, dar trebuie să crească până să ajungă stăpân pe ele.”

A venit la redacţie şi m-a rugat să îi caut o familie tâ-nără, fără copii, care ar avea grijă de nepot. Avea rude, dar uite că nu erau de nădej-de. „Oameni hapsâni şi fără suflet, dnă Lidia. Să nu crezi că nu i-am pus la încercare. A stat băiatul când la unul, când la altul, dar mi-au pus condiţia ca să scriu averea pe numele lor. Dar tocmai asta nu pot face. De unde să ştiu că n-o să-l obijduiască?!”

Ştiţi ce face întâmpla-rea în destinele oamenilor? Răsfoind arhiva mea, am gă-sit un caiet cu numele unor persoane care vor să înfieze copii. Şi uite că am dat de nu-mele lui Ilie P. Oameni avuţi, cum ar zice mama mea, nu-mai lapte de pasăre le lipsea şi un copil ca să se simtă cu adevărat fericiţi. Le-am tele-fonat şi le-a spus povestea pe care aţi citit-o şi voi. Le-am spus că băiatul e din neamuri bune, are avere şi bunică de 78 de ani. Dar se poate întâm-pla să rămână singur peste o vreme. Şi i-am întrebat dacă l-ar creşte.

Nu aveau răbdare să îl va-dă pe Mircea şi să o cunoască pe mătuşa Varvara. De cum s-au văzut, s-au şi plăcut… Uite că se întâmplă şi minuni din astea! Au tot umblat pe

ospeţe unul la altul. Bunica şi nepotul au stat o iarnă la Chi-şinău, iar în vară tânăra fa-milie şi-a petrecut concediul la ţară. De un an de zile s-au mutat cu toţii la Chişinău.

Am fost şi eu în musafirie la familia lui Ilie P. În prezent, adună toate actele pentru ad-opţia lui Mircea. Dar băiatul de pe acum le spune mamă şi tată.

Jurnal de Chişinãu Marţi, 16 februarie 2010 www.jurnal.md Divertis | 15

Afis,TeaTre

Teatrul Municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale”

19.02.10 „D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, ora 17.0020.02.10 „Maestrul şi Marga-reta” de Mihail Bulgakov, ora 17.00 21.02.10 „Maimuţa în baie” de Irina Nechit, ora 17.0025.02.10 „Năpasta” de Ion Lu-ca Caragiale, ora 17.0026.02.10 „O scrisoare pierdu-tă” de Ion Luca Caragiale, ora 17.0027.02.10 „Made in Moldova!” de Constantin Cheianu, ora 17.00 28.02.10 „Dictatorul” de Andrei Strâmbeanu, ora 17.00

TeatrulRepublican dePăpuşi „Licurici”

17.02.10 „Cântecul mierlei” de Annie M.G. Schmidt, ora 11.0018.02.10 „Pomul lui Goriţă” de I. Diordiev, ora 11.0020.02.10 „Noroc şi fericire” de S. Kozlov, ora 11.00

TeatrulMunicipal dePăpuşi „Guguţă”

20.02.10 „Pâinica de la iepure” de Iu. Filip, ora 11.00

21.02.10 „La izvor” de Iu. Filip, ora 11.0027.02.10 „Colajul lui Guguţă” de V. Ştefaniuc, ora 11.0028.02.10 „Luceafărul”de M. Eminescu, ora 11.00Teatrul Naţional de Operă şi Balet18.02.10 “Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini, operă comică în două acte, ora 18.0021.02.10 „Lacul Lebedelor” de P. Ceaikovski, balet în patru ac-te, ora 16.0026.02.10 „Carmen” de G. Bizet, operă în patru acte, ora 18.00 28.02.10 „Coppelia” de L. De-libes, balet în trei acte, ora 16.00

SĂLI DE CONCERT

Filarmonica Naţională„Serghei Lunchevici”

18.02.10 Concert de muzică populară „Cântec vechi de-aici pornit”, Sala Mare, ora 18.00 19.02.10 Concert Simfonic. În program: Sibelius, Haciaturian, Sala Mare, ora 18.0024.02.10 Abonamentul Duetu-lui de Piane. A. Lapicus – Iu. Mahovici; Edward Grieg; mo-derator – Cristina Paraschiv; muzicolog, Sala Mică, ora 10.00 28.02.10 Concert Festiv dedicat Zilei Naţionale a Bulgarieiîn colaborare cu Ambasada Bulgariei la Chişinău, ora 18.00, Sala Mare

Mica publicitateACUM ANUNţUL TăU VA APăREA

DE TREI ORI PE SăPTăMâNă: MARţI, JOI ŞI VINERI:

TEL.: 090023456.CHIRIE

Dau în chirie apartament cu 2 camere, etajul 2, la Bucureşti Dru-mul Taberei. Tel.: 0 22 22 29 96

SERVICII

COMPANIE juridică oferă consultaţii juridice civile, economi-ce, fiscale, funciare privind înregistrarea, lichidarea întreprin-derilor, reprezentarea în instanţe de judecată de diferit nivel, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, precum şi executarea lor.Tel.: 232212. GSM: 068274174

Compania selectează zece femei pentru a participa la un proiect de analiză a calităţii serviciilor din Moldova.Criterii de selectare:Vârsta: 24-29 de ani;Studii: liceale;Aveţi unul sau mai mulţi copii;Nu sunteţi fumătoare.Durata proiectului: un an; salariul lunar: 800 de dolari. Dacă Vă interesează această ofertă, Vă rugăm să transmiteţi CV-ul Dvs la: info@tcyresearch.com, tel.: 068 10 85 76

Profesorii şi elevii Liceului „Columna” sunt profund îndureraţi de trecerea în nefiinţă a dlui Ion Onofreiciuc, profesor de arte şi tehnologie, şi exprimă sincere condo-leanţe familiei, rudelor şi celor apropiaţi.

Profesionalismul, corectitudinea şi omenia care l-au caracterizat au lăsat o amintire luminoasă în sufletele noastre.

Dumnezeu să-l odihnească în pace,alături de toţi drepţii.

Dăm în chirie birouri de 35 m şi 56 m pe str. 31 august, nr. 98.Tel.: 237933; 079593764.

SRL „MS-Publicitate” solicită prezentarea dnei Valentina Bogataia la sediul agenţiei din str. Columna 146/1, pe data de 22 februarie 2010, ora 10.00, cu privire la realizarea Contractului investiţional nr. MD/25 din 14.02.2006.

DirectorNae Simion Pleşca

mEtEO Marţi Miercuri Joi

Chişinău -1°C...5°C -1°C...5°C -2°C...5°C

Bălţi -2°C...4°C -2°C...4°C -3°C...4°C

Cahul -0°C...6°C 0°C...4°C -1°C...4°C

epigrameRevelaţie

Românul e născut poet,Spun cei pătrunşi de-un falnic crez,Dar mă conving şi eu încet...Când n-am dorinţa să lucrez.

Protestul fiinţei

La popa nu mă spovedesc,Nu-i spun pe cine mai iubesc,Chiar cred că este de prisos,Ştiind că-i un invidios!...Gheorghe BÂLICI

CLARVAZATOAREA IRINA face minuni numai la 17 ani.LUCREAZA GRATUIT, ÎN NU-MELE MĂICI DOMNULUI.Mă numesc IRINA La vârsta de 7 ani am avut primele clarviziuni, iar în jurul vârstei de 12 anii am dezlegat pri-mele farmece şi blesteme.Dezleg farmecele, lucrez cu puterea potrivnica raului, adica binele.Ritualurile şi descântecele le moştenesc de la bunica mea iar harul şi puterile mi-au fost daruite de divinitate prin bine-cuvântarea de a pătrunde şi lucra cu puterile magiei albe şi ştiinţa despărţirii binelui de rău.Apelaţi cu mare încredere în orice problemă aveţi.Împreunez persoane despărţite, fac pentru cununie, noroc, spor, reuşite în afaceri, alung blestemele, rezolv pers. cu im-potenţă, fac leacuri pentru vindecarea trupului şi sufletului ajut în sănătate, rezolv cele mai mari probleme ce n-au putut fi rezolvate vre-o data, lucrez şi de la distanţă telefonic. Ga-rantat 100% fără probleme. Nu ezitaţi.Contact: 0040751636231.

SIMPLU

DIFICIL

Sudoku

BIG BANC

Culmea cutremurului: să urci cu liftul şi să cobori cu apartamentul.

Bulă vine de la şcoală:- Tată, doamna profe-

soară mi-a dat un 4 astăzi.- Trebuie să primeşti o

pedeapsă.- Să îţi spun unde stă?

Un bătrân merge la un vrăjitor să-l întrebe dacă poate să-l scape de un blestem care-l urmăreşte de 40 de ani. Vrăjitorul îi

spune:- Poate, dar trebuie să-

mi spui exact cuvintele ca-re au fost rostite asupra ta.

Bătrânul spuse fără ezi-tare:

- Acum vă declar soţ şi soţie.

- Amice, fă-mi un servi-ciu, nu e dificil şi, în plus, primeşti zece dolari pentru asta. Eu nu am timp. Vreau să te duci la Otopeni şi s-o întâmpini pe soacră-mea. Vine din Turcia, de la o sta-ţiune balneară.

- Mă rog, o fac pentru tine. Şi dacă nu vine?

- Îţi dau o sută de dolari.

Departamentul Publicitate23 - 46 - 79, 068 30-21-45

www.jurnal.md Marţi, 16 februarie 2010  Jurnal de Chişinãu 16 | Focus

Ambasadorul susţine că a fost înşelat de mama fetei care i-a arătat poze cu sora viitoarei mirese. Bărba-tul, care poartă şi titlul de ministru plenipotenţiar, a afirmat în faţa unui tribunal Sharia din Dubai că familia fetei i-a arătat mamei sale poze false. Surse apropiate au afirmat, pentru co-tidianul arab, că cei doi s-au întâlnit doar de câteva ori, iar fata a purtat tot timpul niqabul în această perioadă.

„După ce au semnat contractul de căsătorie, mirele a încercat să-şi sărute viitoarea soţie. Şi atunci a descoperit că aceasta are barbă şi

ochii săşii”, a explicat sursa citată. Ambasadorul a decis să anuleze nunta şi a cerut daune morale şi materiale. De asemenea, mirele a cerut familiei fetei să-i fie returnate cadourile pe care le cumpărase pen-tru viitoarea sa soţie în valoare de aproape 100.000 de euro.

În timpul procesului, fata a ce-rut să-i fie plătită pensie alimenta-ră pentru anularea nunţii. Curtea a pronunţat divorţul, dar a decis că mirele nu-şi va primi înapoi daruri-le făcute tinerei. Cotidianul arab nu precizează numele ambasadorului.

„Amour”, cel mai romantic cuvânt din lume„Amour”, cuvântul ce în-seamnă dragoste în limba franceză, a fost votat cel mai romantic cuvânt din lume în cadrul unui sondaj la care au participat mai mulţi lingvişti britanici.

Cuvântul francez l-a bătut pe „amore”, cuvântul în italia-nă pentru dragoste, cu toate că italiana a fost numită cea mai romantică limbă din lume, in-formează Reuters.

„Bellissima”, cuvântul ita-lian şi spaniol ce înseamnă „foarte frumos”, a ieşit pe locul al treilea, în timp ce „tesoro”, ce înseamnă „comoară” în italiană şi spaniolă, s-a clasat pe locul patru. Sondajul a fost realizat la Londra la care au participat 320 de lingvişti. După italiană, cea mai romantică limbă din lume a ieşit franceza, urmată de spa-niolă şi engleză.

În cadrul aceluiaşi son-daj s-a votat şi topul celor mai puţin romantice moduri de a spune „te iubesc” după felul în care sună, iar câştigător a ieşit japonezul „watakushi-wa ana-ta-wo ai shimasu”, urmat de cel în galeza „rydw i’n dy garu di” şi de „qaparha”, în klingo-niana, limba vorbită în „Star Trek”.

O echipă de la Universitatea din Florida a descoperit câteva dintre genele care controlează amestecul de substanţe ce compun mirosul unei flori, deschizând noi drumuri spre modificarea acestuia în direc-ţia unor parfumuri dorite, infor-mează instituţia de învăţământ.

„Pentru mult timp, crescătorii s-au axat pe dimensiuni sau culoa-re. Dar mirosul a fost lăsat în ur-mă. Dacă te duci la florărie şi vrei să miroşi florile, probabil nu vei simţi ceea ce te aştepţi”, spune Da-vid Clark, profesor de horticultură la Universitatea din Florida. Potri-vit lui Clark, de-a lungul timpului, crescătorii au selectat plante ca-re produc flori mai mari sau mai atractive şi care rezistă mai mult

Au greşit numele ţării Managerul general al monetăriei naţionale din Chile a fost concediat după ce au fost emise câteva mii de monede pe care nume-le ţării a fost scris greşit, notează „Ananova”.

Monedele de 50 de pesos au fost emise în 2008, însă nimeni nu a observat greşeala până la sfârşitul anului trecut. În loc de C-H-I-L-E, pe banii din me-tal era inscripţionat cuvântul C-H-I-I-E, însă reprezentan-ţii monetăriei au declarat că nu intenţionează să-i retragă din circulaţie. Din momentul lansării, monedele s-au trans-format în adevărate obiecte de colecţie, deoarece localnicii au sperat că valoarea lor va creşte semnificativ.

Din cauza erorii, manage-rul general Gregorio Iniguez şi câţiva alţi angajaţi ai monetări-ei au rămas fără locuri de mun-că. Dar aceasta nu a fost prima greşeală grosolană a întreprin-derii de stat din Chile. În oc-tombrie 2009, un funcţionar i-a vândut unui colecţionar o me-dalie foarte rară ce ar fi trebuit expusă în muzeul instituţiei. O lună mai târziu, un obiect simi-lar a fost, de asemenea, înstră-inat.

O astfel de teorie este prezentată şi în superproducţia „2012”, regizată de Roland Emmerich. Inspirat dintr-un bestseller al scriitorului american Steve Alten – vândut în peste 10 mi-lioane de exemplare –, filmul prezin-tă o previziune maya potrivit căreia ziua de 21 decembrie 2012 este data la care va veni sfârşitul lumii.

De fapt, potrivit unei inscripţii gravate în piatra descoperită la Coba, în Peninsula Yucatan (sud-estul Me-xicului), în 2012 se va încheia unul din ciclurile calendarului maya, alcă-tuit cu 3.144 de ani înaintea calenda-rului roman.

Comunitatea maya reprezintă 40% din populaţia Guatemalei, care numără 13 mil. de locuitori, potrivit estimărilor oficiale. În Mexic trăiesc 1,5 mil. de reprezentanţi ai comuni-tăţii maya, concentraţi în Peninsula Yucatan.

„Niciuna din interpretările „oc-cidentale” ale altor inscripţii maya nu exprimă ceea ce cred mayaşii despre 2012”, a declarat Jose Huchim, unul din autorii studiului, el însuşi aparţi-nând acestei comunităţi. „În modul de gândire al civilizaţiei Maya, acesta este doar un ciclu care se încheie. Ei nu s-au gândit niciodată la această zi ca la o dată catastrofică. I s-a dat o altă sem-nificaţie viziunii pe care noi, populaţia maya, o avem despre această tranziţie”, a explicat savantul mexican, arheolog la Institutul Naţional de Antropologie şi Istorie (INAH) din Mexic.

„Ceea ce reprezentanţii maya au prevăzut pentru această dată este faptul că un zeu al războiului va co-borî pe Pământ, însă fără să implice deloc sfârşitul lumii”, a confirmat

Guillermo Bernal de la Centrul de studii maya de la Universitatea naţi-onală autonomă din Mexic (UNAM). Cercetătorii mexicani vor călători în luna martie în Yucatan şi în Guate-mala pentru a se consulta şi cu şama-nii din regiune – aceşti preoţi şi vraci tradiţionali ai comunităţii maya – ur-mând să înregistreze mărturiile lor pe suport video şi audio.

Civilizaţia maya a creat acest ca-lendar pentru a marca datele impor-tante din trecutul şi viitorul ei, gra-vate în piatră. Calendarul maya are 13 cicluri de câte 144.000 de zile, iar ciclul actual se încheie pe 21 decem-brie 2012.

„Însă acest lucru nu înseamnă sfârşitul lumii. Urmează al 14-lea ci-clu, măsurarea timpului continuă. De exemplu, în localitatea Palenque (sit arheologic din sud-estul Mexicu-lui – n.r.) există o stelă care citează o dată mult mai îndepărtată în viitor: aniversarea unui conducător al aces-tui oraş maya – anul 4.772, potrivit calendarului nostru roman”, a decla-rat Guillermo Bernal. Scopul major al echipei de cercetători este de a stopa acţiunea anumitor secte religioase care folosesc această „predicţie apo-caliptică” pentru a face prozeliţi în comunităţile indigene.

„Există exemple recente ale folo-sirii datelor istorice de anumite secte care incită la sinucideri colective”, a adăugat cercetătorul mexican. Cel mai impresionant exemplu în acest sens este sinuciderea a 914 membri ai sectei lui Jim Jones, pe 18 noiembrie 1978, în localitatea Jonestown din Guyana. Printre victime s-au aflat şi 274 de copii.

Strategie publicitară pe timp de criză economică sau ofertă serioasă pentru milionarii în că-utare de lux – părerile sunt îm-părţite. „Este timpul să îi arătaţi dragostea dumneavoastră celui pe care îl iubiţi”, se arăta într-un comunicat în care hotelul anun-ţa oferta şi promitea să răspundă tuturor dorinţelor cuplului de în-drăgostiţi.

Iată oferta „Emirates Palace”: valet personal, limuzină de lux cu şofer, minicroazieră în Golf cu cină la lumina lumânărilor, un zbor cu elicopterul peste deşert, partide de golf, călărie, o cursă de cămile şi un

parfum special creat pentru „oas-peţi”. Cuplul va avea la dispoziţie şi un avion privat, pentru scurte călă-torii în ţările vecine.

La scurt timp după publicarea anunţului, s-a anunţat şi un cuplu dornic să petreacă în acest fel Sfân-tul Valentin. Un afacerist rus şi pri-etena sa sunt primii clienţi care au plătit un milion de dolari pentru această ofertă specială.

„Emirates Palace” a avut o pro-punere şi pentru cei „mai strânşi la pungă”: o vacanţă de trei zile pentru 136.000 de dolari, care include cină cu orchestră privată şi un colier cu diamante.

Un ambasador arab şi-a anulat nunta după ce şi-a acuzat mireasa că şi-a ascuns barba sub niqab Un ambasador arab a decis să-şi anuleze nunta după ce a desco-perit că viitoarea sa soţie, care purta valul islamic niqab, avea barbă şi era săşie, relatează Golf News, preluat BBC News.

Vor apăreaflori care mirosca parfumulpreferat?

Apocalipsa din 2012 – interpretare eronată a inscripţiilor MayaUrmaşii din Mexic şi Guatemala ai locuitorilor fostului impe-riu Maya – care a stăpânit o mare parte din America Centrală – susţin că apocalipsa nu va veni în 2012, contrar unor teorii vehiculate în lumea occidentală, potrivit unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă mexicani.

Ofertă de Sfântul Valentin de un milion de dolari Dragostea nu are preţ, dar pentru cei care sunt dispuşi să chel-tuiască un milion de dolari pentru Sfântul Valentin, hotelul „Emirates Palace” din Abu Dhabi a anunţat o ofertă „unică”: un sejur pentru un cuplu de îndrăgostiţi la hotelul „autoprocla-mat” de şapte stele, în care „toate dorinţele vor fi îndeplinite”, informează AFP.

Shakespeare a scris: „Ceea ce noi numim trandafir, cu orice alt nume ar mirosi la fel de dulce”. Cu tot respectul faţă de bard, cercetătorii de la Universitatea din Florida îl contrazic: indiferent de cum se numeşte o floare, parfumul ei poate fi schimbat.

în vaze; totuşi, făcând asta, au fost selectate fără voie plante care nu miroseau la fel de puternic.

Acest lucru ar putea fi schim-bat. De exemplu, un client va putea în viitor să intre într-o florărie şi să aleagă dintre varietăţile mirosi-toare sau inodore ale aceleiaşi flori. În lucrarea publicată în „The Plant Journal”, cercetătorii au descris cum mai multe gene ale petuniei ajută reglarea a 13 compuşi aroma-tici care, combinaţi, dau mirosul specific acestei flori. Prin ajusta-rea acestor compuşi se poate mo-difica parfumul florii.