DENUTRIŢIA

Boală metabolică care:- apare prin pierderea echilibrului dintre

procesele anabolice şi catabolice în favoarea celor din urmă;

- caracterizată printr-un deficit ponderal de peste 15% din greutatea ideală.

Caşexia este cea mai severă formă a denutriţiei.

a) Lipsă de aport alimentar (forma primară);

b) Secundară unor boli: - gastrectomie, colite, ciroze hepatice,

ulcere- boala Basedow, Addison- dizenterie, febră tifoidă;- neoplasme, anemii, boli de sistem

(sclerodermia, dermatomiozita);- abuz de toxice (alcool, tutun, droguri);- alte cauze: arsuri, hemoragii, anorexie

psihică.

a). anamneza, interviul cu pacientul:

- se obţin informaţii despre obiceiurile alimentare, inclusiv de la familie şi apropiaţi;

- se determină factorii etiologici care au dus la reducerea ingestiei de alimente;

- se evaluează condiţiile în care pacientul obişnuieşte să mănânce. Foarte puţine familii servesc masa împreună.

b). observarea pacientului, sesizarea directă a surselor de dificultate;

c). consultarea surselor: fişe, alte documente

Circumstanţe de apariţie: aport alimentar scăzut (condiţii

precare socio – economice); persoane: - cu efort fizic intens, fără aport

alimentar corespunzător;- cu tulburări de deglutiţie, de

masticaţie;- cu tulburări endocrine, psihice, stări

febrile. - în perioada de creştere excesivă

(copii);

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)

Semne care indică deficitul nutriţional:- scăderea ingestiei cu aversiune faţă de alimente;- greutate cu 10 – 20 % mai mică decât cea ideală (poate fi mascată de edemele caşectice (albe, moi, pufoase, deplasabile cu poziţia corpului); ;- indice de masă corporală sub 18 kg/m2;

- astenie cu scăderea rezistenţei la efort şi frig;- pliul cutanat, circumferinţa braţului cu 60 % mai mică decât cea standard;

- apar frecvent ptoze viscerale, semne de avitaminoză (piele uscată, păr rar), ochi înfundaţi, buze subţiri;

- alte semne: puls rar, hipotensiune, amenoree, scăderea potenţei sexuale la bărbaţi, osteoporoză, polinevrite, insomnie.

- hipotonie musculară; - scăderea hemoglobinei, albuminei, transferinei şi

balanţă negativă de azot.

Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de dificultate) şi selectează diagnosticul de îngrijire.

Probleme: intoleranţă la efort fizic; scădere în greutate; tulburări circulatorii; risc de scădere a afectivităţii; risc crescut faţă de infecţii

respiratorii (TBC); risc de complicaţii: ptoze viscerale,

hernii.

Obiective:

- pe termen scurt: asigurarea unui climat calm de

securitate şi înţelegere;

evaluarea exactă a greutăţii corporale, fără estimări.

- pe termen mediu: pacientul să-şi recapete pofta de

mâncare, să recupereze deficitul corporal;

pacientul să-şi redobândească forţa fizică şi o stare psihică bună;

prevenirea apariţiei complicaţiilor infecţioase sau de altă natură;

planificarea împreună cu pacientul a explorărilor şi analizelor de laborator

conştientizarea pacientului privind comportamentul alimentar;

- pe termen lung: obţinerea complianţei

pacientului privind selectarea cantităţilor de alimente care să corespundă nevoilor sale;

pacientul să aibă greutatea corporală în limite normale.

Intervenţii:a). delegate: recoltarea analizelor prescrise de

medic; aplicarea tratamentului: -decanofort,

doze mici de insulină (pentru stimularea apetitului), înaintea meselor (4 u.i. x 3/zi), vitamine, soluţii aminoacizi etc.

b). autonome: pregătirea fizică şi psihică a

pacientului pentru investigaţii; monitorizarea funcţiilor vitale; monitorizarea şi observarea

atitudinilor referitoare la alimentaţie;

stabilirea dietei pe care pacientul trebuie să o urmeze, ţinând cont şi de preferinţele acestuia;

asigurarea unui cadru plăcut de servire a meselor şi oferirea de companie;

încurajarea pacientului de a ingera lichide ca şi suport nutriţional

Realimentare progresivă, fracţionată, acceptabilă ca gust şi adaptată fiecărui bolnav;

Se preferă realimentarea pe cale orală; Nu se creşte iniţial cantitatea de alimente, ci

valoarea calorică a acestora; Administrarea de P se face din surse cât mai

agreabile, sapide şi stimulente pentru apetit (ouă, brânză, peşte, carne);

cântărirea zilnică a pacientului, urmărindu-se curba ponderală;

instruirea pacientului privind modul de preparare al alimentelor din dietă;

regimul va fi hipercaloric (până la 50 kcal/kg corp/zi), hiperproteic (se creşte progresiv până la 2 g/kg corp/zi) hipolipidic relativ, normoglucidic.

valoarea calorică a alimentelor, în primele zile, va fi de 1000 – 1500 kcal/zi, crescând progresiv cu 50 kcal/zi;

numărul de mese este de 5-6/zi, la început, cu alimente de consistenţă lichidă, apoi de consistenţă normală;

pe cale parenterală se administrează perfuzii cu soluţii hipertone de glucoză 1000ml/zi şi preparate proteice. În aceste soluţii se administrează vitamine din grupul B şi vit. C.

se evită cofeina şi băuturile carbogazoase (scad apetitul prin inducerea prematură a saţietăţii);

fructe se recomandă alune, nuci, migdale, struguri;

legumele se vor prepara sub formă de soteuri.

principalele alimente în cura de îngrăşare sunt:

- pâinea, cartofii, pastele făinoase,

- carnea, orezul, untul, smântâna, maioneza, brânzeturi grase, uleiuri, lapte gras.

Se evaluează:

- rezultatul obţinut sau schimbarea observată;

- satisfacţia pacientului.

pacientul - conştientizează importanţa dietei ;- respectă dieta; normalizarea valorilor analizelor; creşterea şi apoi menţinerea

greutăţii corporale în limite normale;

o stare fizică şi psihică bună.

Măsuri de profilaxie primară: educarea întregii populaţii pentru

un aport nutriţional corespunzător ;

asigurarea unei alimentaţii echilibrate.

pacienţii cu denutriţie vor fi educaţi să respecte regimul alimentar;

dispensarizarea pacienţilor

se adresează denutriţilor cu complicaţii, pentru a preveni agravarea acestor stări.