INTRODUCERE

În fiecare an, în sezonul rece, ne confruntăm cu "pericolul" afecţiunilor

respiratorii, începând cu banalele răceli şi terminând cu probleme potential

periculoase - gripa, pneumonia, bronhopneumonia. Frigul, umezeala, curentul,

vremea schimbătoare, grefate pe o stare de suprasolicitare fizică sau intelectuală,

ne fac mai susceptibili în această perioadă la acţiunea agenţilor patogeni.

Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente îmbolnăviri ale

copilului mic şi constituie primul factor de morbiditate infantilă la noi în ţară şi în

ţările cu climă temperată. Ele sunt cu atât mai frecvente cu cât copilul este mai

mic.

Frecvenţa sporită, gravitatea, caracterele speciale la sugari şi copii mici ale

infecţiilor acute ale aparatului respirator se explică între ele şi prin unele

particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator şi imunologice la copii.

Sigur, cel mai eficient este să prevenim astfel de probleme. Pe lângă un

supliment de vitamina C, există multe alte preparate naturale care contribuie la

fortificarea sistemului imunitar. De asemenea, o alimentaţie sănătoasă, din care nu

trebuie să lipseasca fructele şi legumele proaspete şi un program (cât de cât)

regulat de activitate în aer liber, sunt absolut necesare.

Alegerea acestei teme nu a fost făcută dintr-un motiv anume, ci datorită

faptului că bronhopneumonia este o boală destul de întâlnită, îndeosebi la copii

mici.

Cadrul mediu trebuie să prezinte veriga intermediară dintre medic şi pacient,

asigurând schimbul de informaţii, urmărind respectarea şi consolidând gradul de

înţelegere a indicaţiilor menite să conserve starea de sănătate condiţionată a acestor

bolnavi.

Îngrijirea profesională în nursing este orientată pe cunoaştere, competenţă şi

comportament etic. Valorile de bază ale îngrijirii sunt: încrederea, apropierea,

intimitatea cu alţi oameni, confidenţialitatea, prietenia, dragostea, respectul de sine

şi respectul celorlalţi oameni.

Principiile eticii sunt valabile în toate ţările, dar în funcţie de modelul

cultural şi educaţie sunt aplicate diferit pentru fiecare ţară. Enumerate principiile

etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate şi

confidenţialitate.

Fără să-şi depăşească limitele de competenţă o asistentă medicală are

obligaţia să fie sinceră, de bună credinţă, să spună adevărul despre bolnavi, boală,

să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea, speranţele şi

să aline suferinţele.

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

A APARATULUI RESPIRATOR

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase

dintre aerul atmosferic şi organism constituie aparatul respirator. Anumite

particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator la copii explică

frecvenţa şi graviditatea bolilor aparatului respirator la aceasta vârstă.

Particularităţi anatomice

Fosele nazale – la copil sunt înguste, mici, nedezvoltate. Vascularizaţia

internă a mucoasei explică uşurinţa cu care se produc fenomenele de obstrucţie

nazală.

Sinusurile – sunt incomplet dezvoltate la copilul mic. Slaba for dezvoltare

explică raritatea sinuzitelor la aceasta vârstă.

Nazo-faringele – este de asemenea îngust la copilul mic. Scurtimea şi

poziţia orizontală a trompei lui Eustachio favorizează infecţia urechii mijlocii, de

unde frecvenţa otitelor în cursul infecţiilor rino-faringelui.

Faringele – este situat mai sus ca la adulţi, are formă de pâlnie, cu lumenul

mai îngust, iar cartilajele sale sunt mai deprimate şi mai moi. Epiglota este mai

uşor vizibilă la inspecţie.

Traheea – la copil, pereţii traheali sunt relativ groşi, conţin puţin ţesut

elastic şi nu opun rezistenţă prea mare compresiunii externe. Mucoasa traheală este

bogată în vase şi relativ uscată, datorită dezvoltării reduse a glandelor mucoase.

Bronhiile – sunt mai înguste, cartilajele lor mai moi, fibrele musculare şi

elastice mai slab dezvoltate, mucoasa mai bogat vascularizată, ceea ce favorizează

şi dezvoltarea proceselor inflamatorii. Lumenul bronhiilor se obstruează uşor cu

mucus în caz de catar.

Plămânii – după naştere plămânii sunt foarte moi faţă de cutia toracică,

dezvoltarea lor făcându-se pe măsura înaintării lor în vârstă.

Mediastinul – este relativ mai mare la copii decât la adulţi, mai deprimat şi

mai elastic. El cuprinde numeroase vase, trunchiuri nervoase şi ganglioni limfatici,

toate slab legate printr-o cantitate mică de ţesut conjunctiv lax şi de ţesut gros.

Diafragmul – este situat mai sus la copiii mici şi anume, bolta diafragmatică

corespunde cu dreapta marginii superioare a coastei a IV-a sau chiar spaţiul al III-

lea intercostal. El joacă un rol important în respiraţie.

Cutia toracică – la început diametrul antero-posterior şi cel transvers sunt

aproape egale, apoi diametrul transvers creşte mai mult.

Particularităţi fiziologice

Prima particularitate şi cea mai importantă la copilul mic este caracterul ei

superficial. Profunzimea respiraţiei creşte proporţional cu vârsta.

Volumul respirator este:

la nou născut: 20-25 cm3

la 6 luni: 50 cm3

la 12 luni: 80 cm3

la 2 ani: 130-140 cm3

la adult: 500 cm3

Frecvenţa respiraţiei – deoarece la copilul mic nevoia de oxigen este foarte

mare, caracterul superficial al respiraţiei se compensează prin frecvenţa acestuia,

care este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic.

Numărul respiraţiilor pe minut este:

la nou născut 40-44 resp./min.

între 1 şi 2 ani 35-40 resp./min.

între 2 şi 6 ani 30 resp./min.

între 10 şi 14 ani 20 resp./min.

la adult 15-16 resp./min.

Dacă apar boli respiratorii, frecvenţa în respiraţie ajunge la copilul mic la

60-70 resp./min. şi chiar mai mult.

Tipul respiraţiei – la nou născut, sugar este diafragmatic sau abdominal, de

la 2 ani este mixt, iar de la 8 ani băieţii prezintă un tip de respiraţie preponderent

abdominal sau toraco-abdominal, iar fetele numai toracic.

Schimburile de gaze – sunt mai intense la copii. Schimbul de gaze este în

strânsă legătură cu echilibrul acido-bazic şi este foarte uşor tulburat în hiperemia

plămânului şi de edemaţierea peretelui alveolar. La copiii mici hipoxemia şi

anoxemia se pot instala mult mai uşor decât la copii mari şi adulţi. Restabilirea

schimbului de gaze se face pe seama accelerării respiraţiei, al cărei caracter

superficial se accentuează în acelaşi timp.

Reglarea respiraţiei – se face prin intermediul centrului respirator. Centrul

respirator este format în mod normal dintr-o serie de subcentrii distincţi. Aceştia

lucrează în mod normal sincronic, activitatea celor mai tineri dominând pe a celor

mai vechi.

Datorită maturităţii imperfecte a centrilor mai moi la copilul mic şi mai ales

la prematuri, survin uşor disocieri în funcţia acestora în sensul unei dezinhibiţii a

centrilor mai vechi. Consecinţa va fi instalarea unor tipuri de respiraţie

rudimentară, care la adult nu se întâlnesc decât în stări patologice grave. Astfel se

întâlneşte respiraţia Cheyne-Stokes care survine uneori şi la imaturi sănătoşi după

alimentaţie, baie sau la copiii mari care suferă de meningită.

Un alt tip de respiraţie este respiraţia Biot, caracterizată prin inspiraţii făcute

de gura deschisă la limita refractară şi capul extins, fiecare inspiraţie fiind urmată

de o perioadă mai lungă de apnee. Această respiraţie este însoţită de bradicardie

pune deseori în pericol viaţa copilului.

Dezvoltarea normală a organelor respiratorii depinde de regimul corect de

viaţă al copilului. Tulburările metabolice la sugari cu distrofie, rahitism ca şi

rezistenţa scăzută la infecţii, favorizează afecţiunile aparatului respirator şi

caracterul de gravitate al acestora.

1.1. DEFINIŢIE

Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare inflamatorii

bronheopulmonare diseminate în plămâni, cauzate de viruşi sau microbi şi apare

mai frecvent la vârstele mici (sugar în special şi copil mic până la vârsta de 2-3

ani).

Se individualizează prin componenţă bronşică (exudat purulent în bronhii)

de distribuţie lobulară, prezenţa nodurilor peribronşici şi unele particularităţi

fiziopatologice.

1.2. ETIOLOGIE

Factori determinanţi

Cauza determinantă este o infecţie bacteriană produsă de o asociaţie de

germeni cu predominanţa uneia dintre ei ca: pneumococ, cel mai frecvent întâlnit,

streptococ, stafilococ, iar la copiii polispitalizaţi, şi de bacili gram-negativi.

Factori favorizanţi

a) legaţi de copil:

vârsta mică;

prematuritate;

distrofie;

rahitism;

diateze (exudative, alergică);

alimentaţie neechilibrată (cantitativ şi calitativ);

aport redus de vitamine;

boli alergizante (rujeola, tusea convulsivă, gripa, TBC-ul).

b) care depind de mediu:

anotimp rece, umed;

microclimat necorespunzător;

igiena defectuoasă.

1.3. PATOGENIE

În bronhopneumonia aerogenă plămânii apar destinşi cu numeroase pete

roşiiviolacee, subpleurale corespunzătoare unor focare bronhopneumonice

subpleurale. Microscopic, focarele de bronhopneumonie au ca substrat leziuni

sistematizate care constituie nodul peribronşic Chareot.

În bronhopneumonia hematogenă apare aşa numitul "plămân septicemic",

prezentând ca prototip bronhopneumonia stafilococică. Macroscopic pleura este

îngroşată şi acoperită de false membrane violacee multiple, putând cuprinde

anumite zone pulmonare sau chiar întreg plămânul. Bronhiile sunt modificate,

arterele sunt trombozate cu pereţii mult alteraţi, în jurul cărora se constituie

microabcese cu necroza parenchimului pulmonar periarterial. Abcesele sunt

înconjurate de o zonă de alveolită hemoragică intensă cu înfiltrare leucocitară

difuză, corespunzătoare unui infarct hemoragic. Pot să apară leziuni în alte organe

metabolice reversibile în cord, ficat, rinichi. În formele grave, toxice, ele pot fi

accentuate: cord dilatat, rinichi cu aspect de nefrită, ficat cu încărcătură gravă,

variabilă.

1.4. SIMPTOMATOLOGIA

Debut

Boala este precedată cu câteva zile înainte de prodoame cu caracter viral ca

într-o infecţie banală a căilor respiratorii superioare, caracterizată prin:

coriză;

tuse uscată, spastică;

obstrucţie nazală;

agitaţie, anorexie,

febră moderată.

După acest episod prodromal, debutul este marcat de:

hipertermie 39-40oC;

agitaţie;

tuse productivă;

dispnee.

Perioada de stare

1. Sindromul funcţional respirator – caracterizat prin:

tahipnee cu dispnee de tip mixt moderată cu amplitudine mică, geamăt

respirator;

bătăi ale aripilor nazale;

mişcare sacadată a capului odată cu respiraţia;

tiraj intercostal;

tuse, la început uscată, apoi productivă, iar dacă aceste semne se

agravează, apare cianoza periorală care apoi se generalizează.

2. Sindromul cardio-vascular – este determinat, pe deoparte de leziunea

directă produsă de bacterii pe miocard, iar pe de altă parte prin tulburări de

metabolism.

Clinic apar semne de insuficienţă cardiacă dreaptă:

turgescenţa jugularelor;

hepatomegalie;

edeme periferice;

tahicardie.

Poate să evolueze bine.

3. Sindromul infecţios – este determinat de atingerea toxică a sistemului

nervos şi se manifestă prin:

febră ridicată şi oscilantă, apariţia fiecărui focar provocând o nouă

ascensiune termică. Durata variază în funcţie de forma clinică şi

precocitatea tratamentului;

agitaţie, insomnie sau dimpotrivă, apatie, somnolenţă;

convulsii;

uneori, semne de iritaţie meningeană.

4. Sindromul metabolic se manifestă prin:

acidoza respiratorie;

dezechilibrul hidro-electrolitic.

Simptomele digestive – în forme medii: inapetenţa şi dispersia secundară

moderată, cu câteva vărsături şi 2-4 scaune muco-grunjoase/zi. Meteorismul

abdominal prin pareza intestinală toxică survine ca o complicaţie în

bronopneumonia toxică gravă.

Simptomele renale – oligurie, adesea albuminurie, este prezentă uneori

cilindruria care indică o discretă nefrită – nefroza infecţioasă.

Starea generală – este alterată. Copilul este palid, are buzele uscate,

prezentând, cianoză periorală, este neliniştit, scade în greutate.

DIAGNOSTICUL

Se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a examenelor paraclinice.

Examenul clinic:

la inspecţie – polipnee, dispnee, torace destins;

la palpare – ambele torace participă la mişcările respiratorii;

la percuţie – se percepe de sus în jos de ambele părţi, comparative, focare

de submatitate uni sau bilateral;

la ascultare – raluri subcrepitante uni sau bilateral.

Examenul paraclinic:

1. Radiografia pulmonară – arată microopacităţi uni sau bilateral. Există mai

multe feluri de bronhopneumonii radiologice:

a) forma paravertebrală – se caracterizează radiologic prin imagini

paravertebrale, bilaterale, neomogene, rezultate prin confluarea a

numeroase opacităţi macronodulare cu volum, forma şi intensitate

variabilă.

b) forma cu focare macronodulare – diseminate sau multiple, se manifestă

prin opacitate cu dimensiuni variate rotunde sau neregulate, dispuse

izolat, uni sau bilateral.

c) forma macronodulară – diseminată sau pseudogranulică – creează

dificultăţi de diagnostic diferenţial cu TBC-ul hematogen, dar

repartizarea opacităţilor mai mult hilar şi paravertebral, regiunile costale

fiind identice pledează în favoarea bronhopneumoniei.

d) forma hilio-bazală – se prezintă cu aspectul unor focare congestive, prost

delimitate, neomogene, ocupând regiunile hilare şi paracardiace până în

unghiurile cardiofrenice care opacifică;

e) forma segmentară pseudo-lobară – se întâlneşte la sugarul mai mare de 6

luni, la care bronhopneumonia poate realiza o opacitate triunghiulară

zonală, bine delimitată, omogen mai mult sau mai puţin intensă.

2. Examene de laborator

Leucograma arată o leucocitoză moderată de 12000-18000 leucocite/mm3,

deseori cu neutrofile şi o uşoară deviere la stânga a formulei leucocitare.

O deviere bruscă la stânga, se observă numai în formele grave, VSH-ul este

accelerat.

1.5. TRATAMENT

Tratamentul igieno-dietetic

izolarea copilului la domiciliu sau la spital şi dezinfecţia rufelor,

obiectelor cu care a venit în contact şi a exudatelor patologice pe care le

elimină, dacă este cazul;

asigurarea unui microclimat favorabil, cameră sau saloane bine aerisite,

luminate, încălzite la 20-30°C şi umiditate peste 40%;

igiena tegumentelor şi mucoaselor – spălarea tegumentelor şi

îndepărtarea diferitelor secreţii;

la copii cu diaree o grijă deosebită trebuie îndreptată către spălarea după

fiecare scaun şi îngrijirea tegumentelor pentru evitarea apariţiei iritaţiilor

tegumentare la acest nivel;

se asigură un aport sporit de lichide;

alimentaţia este în funcţie de vârsta copilului, de felul alimentaţiei

(naturală sau artificiale), de gravitatea bolii, gradul de anorexie şi starea

de nutriţie.

Tratamentul etiologic

Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei se face cu antibiotice:

Ampicilină 100-200 mg/kg corp,

Kanamicină 20 mg/kg corp;

Lincomicină 50 mg/kg corp;

Penicilină G 25.000-250.000 UI/kg corp.

În cazuri grave se fac asocieri de antibiotic, dar niciodată nu se asociază

bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine i.v.

Tratamentul simptomatic

1. Febra se combate cu:

Paracetamol 20 mg/kg corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru

combaterea hipertermiei;

Aminofenazonă, supozitoare-rectal.

2. Dezobstruarea căilor respiratorii superioare se realizează cu ser fiziologic

sau 1-2 picaturi de 4-6 ori pe zi, în fiecare seară, din soluţii diluate de Rinofug,

Picnaz.

Se administrează vitamina C.

3. Pentru a combate agitaţia – Fenobarbital – 0,015g – 1-2 ori/zi.

La temperatură peste 39°C se fac împachetări cu cearceafuri umede în ape

stătute, plus Fenobarbital pentru prevenirea convulsiilor febrile.

4. Antitusive - Mucosolvan;

- Brofimen;

- Bromhexin.

5. În caz de nevoie se administrează oxigen.

Educaţia sanitară la ieşirea din spital a mamei.

CAPITOLUL II.

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ LA

EXTERNARE ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECŢIUNE

2.1. INTERNAREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

Bronhopneumonia fiind o urgenţă medicală pediatrică, necesită internarea de

urgenţă în spital şi administrarea unui tratament adecvat.

După luarea anamnezei şi stabilirea diagnosticului medical, medicul

întocmeşte biletul de internare. În acest timp asistenta pregăteşte instrumentarul

pentru efectuarea următoarelor măsurători:

greutatea – cântărirea copilului se face cu cântarul special pentru copii,

iar dacă aceştia sunt mai mari, vor fi cântăriţi cu cântarul obişnuit pentru

adulţi;

lungimea se măsoară cu ajutorul pediometrului sau cu o panglică metrică

de croitorie;

măsurarea perimetrică se face cu o panglică de măsurat divizată în

centimetri.

Acestea se dezinfectează după fiecare copil.

Perimetrul cranian se măsoară trecînd centimetrul în jurul copilului la

nivelul protuberanţei occipitale şi deasupra arcadelor sprâncenoase. La nou-

născutul eutrofic, perimetrul cranian depăşeşte perimetrul toracic.

Perimetrul toracic se măsoară în dreptul unghiului inferior al omoplatului şi

peste mameloane.

Perimetrul abdominal se măsoară la nivelul ombilicului. Aceste date vor fi

comparate cu datele măsurătorilor anterioare, dacă ele există şi se raportează la

vârsta copilului.

Intradermoreacţia Mantoux – pentru diagnosticul tuberculozei – se execută

cu tuberculină purificată PPDIX, care este o soluţie de tuberculoproteină elaborată

de microbacterii de tip mamifer. Tuberculina purificată se foloseşte în următoarele

doze:

doza I – fiole marcate cu culoare roşie, care cuprind 2 unităţi tuberculină

0,1 ml:

doza II – fiole marcate cu culoare albastră, care cuprind 10 unităţi

tuberculină 0,1 ml;

Depistarea sensibilităţii la tuberculină începe întotdeauna cu doza I şi numai

dacă rezultatul este îndoielnic sau negativ, se va repeta la 15 zile cu doza II.

Tuberculina se injectează intradermic. Reacţia se citeşte la 48 şi 72 ore şi se

consideră pozitivă dacă în jurul injecţiei de tuberculină apare un eritem infiltrat cu

diametrul minim de 5-6 mm care persistă cel puţin 2 zile. Ea indică o stare de

hipersensibilizare faţă de bacilul tuberculos care există în organism.

Cu biletul de internare asistenta medicală însoţeşte mama şi copilul la

serviciul de ambulanţă unde se va întocmi foaia de observaţie. Aici vor fi trecute

rezultatele examenului clinic, rezultatele măsurătorilor efectuate şi datele personale

ale copilului.

În cazul în care copilul este internat cu mama, aceasta va fi internată într-un

salon rezervat mamelor, având acces la copil numai atunci când nu incomodează

procesul de îngrijire medical.

De la serviciul de ambulanţă asistenta va conduce mama şi copilul cu liftul

sus pe secţie şi îi va da în primire asistentei de serviciu. Aceasta va anunţa asistenta

şefă despre bolnavul nou venit pe care îl va trece în registrul de internare al secţiei

şi va iniţia mama asupra regulamentului de ordine interioară a secţiei.

2.2 ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Asistenta de pediatrie de la salon preia copilul de la asistenta din serviciul de

internări.

Sugarul va fi repartizat în salon luminos, fără curenţi de aer, suficient

încălzit (22-24°C), bine aerisit. Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuă

dacă temperatura mediului o permite sau împrospătează aerul de mai multe ori pe

zi prin deschiderea ferestrelor, caz în care bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu

răci. Verifică dacă în salon s-a efectuat curăţenia şi dezinfecţia urmărind toate

suprafeţele. Va avea grija să se evite măturatul uscat, folosindu-se aspiratoarele de

praf sau ştergerea umedă. Corectează în cel mai scurt timp orice deficienţă

semnalată în acest sens. Verifică lenjeria de pat şi corp, asigură schimburi

suficiente pentru fiecare copil în raport de vârstă şi afecţiunea pe care o prezintă.

Asistenta se îngrijeşte ca în salon să existe jucării pentru diferite vârste. Jucăriile

trebuie să fie dezinfectate corespunzător şi să nu poată produce accidente.

2.3 ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE

PACIENŢILOR INTERNAŢI

Se asigură copilului o ambianţă calmă: odihna este extrem de importantă.

Personalul va efectua şi grupa manevrele terapeutice, pe cât posibil, încât să nu

obosească copilul. Baia va fi făcută cu ½ -1 oră înaintea unei mese.

Bolnavul va fi aşezat cu trunchiul puţin ridicat 30-40 grade, cu toracele bine

sprijinit. Cu ajutorul unui sul, umerii vor fi puţin ridicaţi şi proiectaţi înapoi, iar

corpul în uşoară hiperextensie.

Poziţia trebuie schimbată la fiecare 1-2 ore, prin aşezarea copilului în uşor

decubit drept sau stâng, pentru a facilita evacuarea secreţiilor din arborele

respirator şi a preveni atelectazia.

Copilul poate fi plimbat în aer liber, ţinut în braţe, în poziţie aproape

verticală, cu capul uşor lăsat pe spate. "Efectele aerului în mişcare" sunt

superioare. Dacă vremea este frumoasă, copilul poate fi ţinut afară câte 4-5 ore pe

zi.

Variaţiile locale ale climei nu au importanţă, însă sunt unele restricţii:

temperatura exterioară sub +10°C, ceaţa şi vântul puternic.

Oxigenoterapia este o măsură terapeutică majora în sindromul de hipoxie-

hipercapnie. Oxigenul va fi în prealabil umidificat, în concentraţie de aproximativ

40% (debit 2-4 litri/minut) pe mască, sondă endonazală sau sub cort.

Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Satisfacerea acestei nevoi a copilului impune crearea unor condiţii de

confort. Din cauza că, copilul îşi petrece majoritatea timpului în pat, acesta trebuie

să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite, care să

satisfacă atât cerinţele de confort ale copilului, cât şi ale personalului de îngrijire,

să-i permită pacientului să se poată mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările.

asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţie şi tratament

cât mai comod, uşor de manipulat şi curăţat;

patul să fie cu gratii mobile, prevăzute cu dispozitive de siguranţă;

salteaua să fie confecţionată dintr-o singură bucată, care se curăţă şi se

dezinfectează mai uşor;

lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături;

cearşafurile – dintr-o singură bucată, să se poată fixa bine sub saltea;

muşamaua – confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a

proteja salteaua de diferite dejecţii;

aleza - acoperă muşamaua – este confecţionata din pânză; va fi de aceeaşi

lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o acoperi

perfect;

perina nu este necesară pentru copii.

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat se execută de obicei dimineaţa, înainte de

curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului şi toaleta pacientului, dar la

nevoie se efectuează de mai multe ori pe zi.

Materiale necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, 1-2 pături.

Efectuarea patului:

se îndepărtează noptiera de lângă pat;

se aşează un scaun cu spătar la capătul patului;

pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată;

cearşaful se aşează la mijlocul saltelei;

se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului,

cealaltă spre capătul opus;

se introduce cearşaful adânc sub saltea, la ambele capete şi se execută

colţul;

cearşaful se întinde bine, să nu prezinte cute;

dacă este nevoie, se aşează muşamaua transversal, la mijlocul patului şi

se acoperă cu aleza;

pătura se introduce în plic după care se îndoaie în lungime.

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Asistenta va efectua schimbarea lenjeriei de corp şi de pat a copilului, ori de

câte ori este nevoie. La intervale scurte de timp, 15-30 minute, se va verifica

lenjeria de corp şi pat a pacientului pentru a fi schimbată imediat ce se murdăreşte,

pentru a evita escarele.

Toaleta copilului mic, cuprinde ingrijirea tegumentelor, mucoaselor, părului,

unghiilor. Îngrijirea tegumentelor se face prin baia zilnica parţială, în perioada

acută a bolii şi totală, pe măsură ce boala se ameliorează, dimineaţa sau seara, dar

întotdeauna înainte de alimentaţie.

Temperatura camerei trebuie să fie 24°C, a apei de 37°C. Dacă nu există

termometru de apă, controlul temperaturii apei se face cu cotul, regiune unde

pielea este mai sensibilă faţă de variaţiile de temperatură.

Pentru toaleta copilului se vor pregati următoarele:

cadă sau lighean, spălat şi dezinfectat;

termometru de apă, săpun neutru;

mănuşi de baie;

apă fiartă şi răcită la temperatura de 37°C;

cearceaf de baie, lenjerie şi scutece curate;

tampoane de vată;

ulei de parafină;

pudră de talc;

un vas pentru aruncarea tampoanelor şi scutecelor murdare;

termofor electric sau sticle cu apă caldă pentru încălzirea lenjeriei şi

scutecelor curate;

perie pentru pieptănat şi foarfecă dezinfectată pentru tăierea unghiilor;

Baia parţială se execută pe masa de înfăşat, acoperită cu muşamaua şi

învelitoarea curate, de pânză sau lână.

Copilul dezbrăcat complet se aşează pe masă şi lângă el se aşează ligheanul

cu apa de baie încălzită la temperatura de 37°C. Copilul se săpuneşte pe masa de

înfăşat, evitând capul. Săpunul se curăţă cu ajutorul mănuşilor de baie, fără să se

introducă copilul în apă.

Faţa copilului se spală separat, învelit în cearşaful de baie, încălzit şi uscat

prin tamponare. Plicile vor fi bine şterse apoi unse cu ulei de parafină sau

undelemn steril, cu ajutorul unei comprese sterile.

Lenjeria este pregătită astfel: camăşuţă şi pieptăraş, pantalonaşi de bumbac

(scurţi pentru vară şi lungi pentru iarnă) prinşi de pieptăraş cu nasturi sau şireturi.

Sub pantalonaşi, copilul va fi înfăşat cu scutecul absorbant dreptunghiular şi

scutecul în triunghi, sau pampers.

În picioare i se vor încălţa botoşei sau şosete cu papuci. Pentru exterior, în

anotimpurile reci, copilul mare va purta un costumaş, de lână şi ghete.

Cămăşuta şi pieptăraşul vor fi schimbate o dată sau de două ori pe zi, ori de

câte ori se murdăresc.

Scutecele vor fi schimbate ori de câte ori se vor murdări, schimbarea lor

fiind însoţită de toaleta parţială a regiuni perineale inferioare şi a coapselor.

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Toaleta generală se execută în cadă. Aceasta se aşează lângă masa de înfăşat,

pe care se pregătesc materialele necesare pentru baie şi lenjeria copilului. Pe fundul

căzii se aşează un scutec curat pentru a împiedica alunecarea copilului.

Asistenta îmbracă mănuşa de baie şi introduce copilul în cadă. Cu mâna

stângă, îl ţine de umăr şi braţul stâng în aşa fel încât, pe antebraţul asistentei să se

sprijine spatele şi ceafa copilului, iar cu mâna dreaptă, îl ţine de glezne sau îl

sprijină de regiunea fesieră. Introducerea în apă se face încet şi cu blândeţe. Dacă

cu ocazia primelor băi, temperatura apei a fost prea ridicată sau prea scăzută,

copilul va fi agitat şi va plânge, fiindu-i frică de apă.

După ce copilul a fost scufundat în apă, se lasă libere membrele inferioare.

Cu manuşa de baie se săpuneşte întâi capul, apoi gâtul, toracele, membrele

superioare şi cele inferioare.

Apoi se întoarce copilul, sprijinindu-l cu faţa anterioară a toracelui şi a

bărbiei pe antebraţul stâng al asistentei, susţinând cu aceaşi mână, umărul drept şi

axila. Se spală cu grijă – utilizând mâna dreaptă – spatele copilului, regiunea

fesieră şi la urmă, organele genitale. După îndepărtarea resturilor de săpun, se

scoate copilul pe masa de înfăşat, pe care s-a pregatit între timp, cearşaful de baie

încălzit. Se şterge copilul prin tamponare şi se îmbracă în lenjerie încălzită.

Îngrijirea mucoaselor

Pentru curăţirea nasului şi conductului auditiv, se folosesc tampoane de vată

de formă alungită şi răsucite. Pentru nas, tampoanele vor fi înmuiate în soluţie de

acid boric sau eucalipt; pentru ureche se vor utiliza tampoane uscate.

Conductul auditiv extern va fi îndepartat, trăgând pavilionul urechii uşor în

sus şi înapoi, apoi se va pătrunde cu tampoanele numai până la limita vizibilităţii.

Dacă pe suprafeţele respective vor fi depozitate cruste sau mucus uscat, acestea se

vor îndepărta cu un tampon de vată îmbibată în ceai de muşetel.

Ochii copilului se şterg cu tampoane înmuiate cu soluţie de acid boric 1-4 %.

ştergerea se face dinspre comisura externă spre cea internă. Se întrebuinţează

tampoane separate pentru fiecare ochi.

Îngrijirea părului

Părul fin al copilului nu necesită pieptanare, ci se va peria cu o perie deasă,

moale.

Îngrijirea unghiilor

Unghiile copilului se taie scurt, cu o foarfecă dezinfectată şi se face cu grijă,

ori de câte ori este nevoie.

Observarea poziţiei pacientului în pat

Asistenta observă de la prima privire faţa copilului, care exprimă în cele mai

multe cazuri starea generală a acestuia, poziţia acestuia în pat, comportamentul,

starea de igienă, integritatea, culoarea, umiditatea, elasticitatea pielii, prezenţa

erupţiilor de orice natură.

Orice modificare a coloraţiei tegumentelor se raportează medicului. Poate să

apară cianoză a tegumentelor, roşeaţă în caz de febră.

În bronhepneumonie, jumătatea de faţă de partea afectată este mai roşie,

congestionată cu bătai ale aripilor nazale.

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

Copilul se aşează în decubit dorsal sau lateral, stâng sau drept, pentru

evitarea aspirării secreţiilor bronşice, iar poziţia se va schimba la una-două ore

pentru evitarea apariţiei escarelor de decubit.

Mobilizarea bolnavului se face la indicaţia medicului sau cu scopul de a

preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea

independenţei.

2.4. CAPTAREA ELIMINĂRILOR

Captarea vărsăturilor

Vărsăturile survin în numeroase şi variate afecţiuni ale aparatului digestiv,

precum şi în îmbolnăviri extradigestive. Uneori vărsăturile domină tabloul clinic şi

reprezintă prin sine o stare de urgenţă datorită efectului lor asupra organismului,

având ca efecte dezhidratarea şi demineralizarea organismului, cu perturbarea

echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.

Când apare vărsătura, asistenta va ţine ea însăşi cu o mână tăviţa renală sub

gură şi bărbie, iar cu cealaltă va susţine fruntea bolnavului.

Asistenta medicală îndepărtează taviţa renală folosită, dar se păstrează

conţinutul ei în caz de nevoie pentru a se arăta medicului sau pentru analize de

laborator.

Captare de materii fecale

Diareea poate apărea singură sau însoţeşte vărsăturile. Diareile acute

constituie urgenţă datorită tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-

bazic, mai ales dacă sunt asociate cu vărsăturile.

Asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură.

Pentru analiza de materii fecale, unele emisii vor fi captate în bazinet.

Semnele ce pot însoţi eliminarea scaunului, dureri abdominale, temesme vor fi

comunicate medicului.

Recoltarea urinei

Asistenta va întreprinde o evaluare a funcţiei vezicii urinare – eliminări

urinare – precum şi asupra tuturor modificărilor stării pacientului.

Se măsoară macroscopic urina, culoarea, mirosul, cantitatea. Se efectuează

examenul sumar de urină. Se măsoară densitatea urinei. Se observă numărul

micţiunilor şi prezenţa simptomelor funcţionale care traduc infecţii sau alte

afecţiuni cum ar fi polakiuria sau disuria.

Recoltarea sputei prin spălătură gastrică

Se utilizează adesea la copii pentru captarea de germeni, deoarece ei nu ştiu

să expectoreze şi înghit sputa.

Se introduce sonda Einhorn sau Faucher în stomac, dimineaţa pe nemâncate.

Prin sondă se introduc 200 ml apă distilată, bicarbonată, calduţă, care este evacuată

imediat sau extrasă cu seringa. Lichidul recoltat se trimite imediat la laborator

pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mult timp în contact cu mediul

acid al sucului gastric.

Dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt

laborator, sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu.

Se informează medicul despre orice modificare observată. Asistenta va ţine

o strictă evidenţă a pierderilor de lichide prin vărsături, urină, diaree, la care se

adaugă şi pierderile prin respiraţie şi perspiraţie.

2.5. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI

VEGETATIVE

Respiraţia

Supravegherea tulburărilor de respiraţie prezintă o importanţă deosebită la

copilul bolnav. Se va observa frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi caracterul

respiraţiei. Aceste elemente se vor completa cu unele caractere accesorii: bătăile

aripilor nazale, geamătul expirator şi zgomote anormale produse de mişcările

respiratorii de origine nazală sau traheo-bronşică. Observarea lor la timp este cu

atât mai importantă cu cât la copii afecţiunile pulmonare pot evolua numai cu

simptome funcţionale. Tulburările de respiraţie pot să ajungă până în faza de

asfixie care apar în bronhopneumoniile intense.

Temperatura

Pentru copilul mic măsurarea cea mai corectă a temperaturii se face rectal de

către asistentă. Se foloseşte termometrul maximal gradat după scara Celsius.

Copilul se aşează în decubit dorsal. Se scutură termometrul şi se verifică dacă este

coborât. Termometrul este ţinut în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă se apucă

picioarele copilului la nivelul gleznelor, îndoindu-le din articulaţia şoldului. Printr-

o mişcare de rotaţie, rezervorul de mercur al termometrului se introduce în

întregime în rect. După 3-5 minute în care îl ţinem cu mâna dreaptă, se scoate şi se

citeşte temperatura. Din valoarea temperaturii citite pe termometru se scad 0,5

unităţi şi vom obţine valoarea reală a temperaturii. Notarea temperaturii grafice în

foaia de temperatură se face cu un creion de culoare albastră. Pentru fiecare

diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad. După citirea temperaturii,

termometrul se şterge cu un tampon de vată sau cu o compresă sterilă de tifon,

înmuiată în apă şi săpun sau alcool, după care se dezinfectează, punându-se într-un

pahar cu cloramină.

În cazul bronhopneumoniei apare hipertermia marcată 39-40°C.

Diureza

În cazul diurezei asistenta va urmări:

tulburări de emisie urinară;

cantitatea de urină emisă în 24 ore;

caracterul calitativ al urinei.

Scaunul

Aprecierea scaunului se face în funcţie de vârstă şi alimentaţia copilului. Se

va ţine seama de:

1) culoare;

2) aspect;

3) consistenţă;

4) numărul scaunelor.

1) Culoare:

brună – la adult coloraţia fiind dată de stereobilină;

galbenă – la nou născut şi copil mic alimentat la sân:

închisă – cu aspect de suc de mac la nou născut în primele zile de viaţă

numit meconiu;

negru – în caz de hemoagie digestivă care are loc în porţiunea superioară

a tubului digestiv (varice esofagiene, ulcer gastric hemoragic) şi sângele

eliminat este digerat – melană (scaun negru lucios ca păcura).

2) Aspect:

de zeamă de pepene sau supă de linte în febra tifoida;

de zeamă de orez în lambliază, în intoxicaţii alimentare, holeră.

3) Consistenta:

păstoasă, omogenă, cilindrică cu diametrul 3-5 cm;

scăzută, scaunele putând fi moi, lichide sau apoase.

4) Numărul scaunelor poate fi diferit în funcţie de afecţiune:

3-6 scaune pe zi în enterite şi enterocolite;

20-30 scaune pe zi în dizenterie;

80-100 scaune pe zi în holeră.

Alături de numărul scaunelor, în foaia de temperatură se notează unele

caracteristici ale acestuia. Scaunul normal se notează sub forma unei linii verticale,

cel moale printr-o linie oblică, iar cel diareic printr-o linie orizontală. Dacă

numărul scaunelor este mare, se va trece numărul global însoţit de semnul

convenţional:

mucus "x";

puroi "p";

sânge "s".

Vărsăturile

Asistenta va nota vărsăturile sub forma unor cerculeţe în dreptul rubricii

afectate în acest scop, va raporta medicului intoleranţa gastrică faţă de

medicamentul respectiv, precum şi faptul că medicamentul a fost evacuat prin

vărsătură. Conţinutul stomacal evacuat se va păstra pentru a fi arătat medicului.

Asistenta va urmări la vărsături:

cantitatea:

culoarea;

mirosul;

conţinutul;

orarul.

Transpiraţiile

Apar frecvent în bronhopneumonie la sfârşitul bolii. Copiii mici transpiră

puţin.

2.6. ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC CU

BRONHOPNEUMONIE

Copilul mic are nevoie de 80-90 calorii/kg corp/zi. Necesarul hidric scade

treptat de la 85-80 ml/kg corp/zi la 60 ml/kg corp/zi. Alimentaţia se compune din:

lapte 500ml/zi sub formă de lapte dulce simplu, cu cacao, iaurt, creme,

budinci, derivate din lapte, brânzeturi;

oua intregi fierte moi, administrate o dată la două zile;

carne de pasăre, vită, peşte slab, în cantitate de 30-40 g la un prânz, de 3

ori pe săptămână sub formă de carne fiartă, budinci de carne;

vegetale sub formă de legume uscate (peste 2 ani) sau morcovi, cartofi,

spanac, fructe 150 g/zi;

lichide sub formă de apă simplă sau de suc natural de fructe.

Bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei, deoarece scad pofta

de mâncare.

Copilul fiind febril, transpiră şi se deshidratează de aceea se va administra

ceai îndulcit, călduţ, ori de câte ori este nevoie.

Lipsa totală sau parţială a poftei de mâncare poate provoca scăderea bruscă a

curbei ponderale. Alimentaţia făcută cu neatenţie, lovirea unui mugure dentar sau

folosirea unor alimente fierbinţi, creează reflexe condiţionate negative faţă de

alimentaţie, ce se va menţine timp îndelungat.

2.7. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI

HIDRATAREA ORGANISMULUI

Asistenta medicală va aduce medicamentele prescrise de medic de la

farmacie. Verifică după foaia de observaţie a copilului, dacă medicaţia adusă

corespunde cu aceea din fişă, verifică dacă în ambalaj este medicamentul prescris

şi termenul de valabilitate al medicamentelor. În caz de erori accidentale, anunţă

medicul.

Nu se administrează medicamente care prezintă modificari de transparenţă,

culoare, miros, gust, cu deteriorări ale ambalajului.

Asistenta repartizează medicamentele prescrise pentru fiecare copil în parte,

punându-le în cutii compartimentate, pe saloane şi paturi.

Administrarea orală a medicamentelor

Asistenta:

se va spăla pe mâini;

pregăteşte linguriţe de dimensiuni adecvate;

pisează tabletele şi drajeurile şi le divide după medicaţia medicului;

corectează gustul neplacut prin adaos de zahăr, miere, lichide cu gust

plăcut, înglobate într-un aliment păstos;

aşează în jurul gâtului copilului, un prosop curat.

Copilul, în timpul administrării medicamentului, va fi ţinut şezând

imobilizat cu blândeţe şi răbdare. Se ia linguriţa cu medicamentul pregătit pentru

administrare. Deschiderea cavităţii bucale se asigură prin stimularea buzelor cu

linguriţa. Se introduce linguriţa aproape de baza limbii şi se varsă conţinutul,

avându-se grijă ca aceasta să intre pe calea digestivă. Retragând linguriţa,

permitem închiderea cavităţii bucale. Asistenta va aduna materialul folosit şi va

supraveghea efectul imediat al medicamentelor. Asistenta se va spăla pe mâini cu

apă şi săpun.

Administrarea medicamentelor prin injecţia intramusculară

Se va aşeza copilul în decubit ventral. Se imobilizează copilul cu ajutor,

fixând membrele inferioare cu mâna pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului

şi regiunea toraco-lombară. Injecţia se va efectua în masa musculară fesieră,

cadranul supero-extern.

Administrarea supozitoarelor

Asistenta se spală pe mâini, dezbracă copilul, observând zona perianală,

dacă aceasta nu prezintă leziuni, infecţii urme de fecale, efectuează igiena regiunii

perianale. Dezambalează supozitorul apreciindu-se dimensiunea şi gradul de

lubrefiere. Copilul va fi aşezat în poziţie de decubit lateral, cu mâna stângă se

îndepărtează uşor fesele copilului, iar cu mâna dreaptă se introduce supozitorul

complet în orificiul anal. Se strâng apoi fesele între police şi degetele mâinii

drepte, aşteptând circa un minut pentru a favoriza ridicarea supozitorului în rect şi

depăşirea sfincterului anal, în caz contrar, supozitorul este eliminat prin reflexul de

evacuare.

Asistenta strânge materialele folosite punându-le la locul lor şi se spală pe

mâini cu apă şi săpun.

Administrarea intravenoasă a medicamentelor

Asistenta se spală pe mâini, pregăteşte tot materialul necesar, tava medicală

acoperită cu un câmp steril, seringa sterilă cu soluţie medicamentoasă, ace de

puncţie venoasă, alcool, benzină iodată, tinctură de iod, tampoane de vată fixate pe

port-tampon, garou de cauciuc, casoletă cu comprese sterile, leucoplast, muşama.

Asistenta va alege locul cel mai favorabil puncţiei venoase, inspectând cu

atenţie regiunea vaselor epicraniene, faţa dorsală a mâinii sau piciorului.

Copilul va fi imobilizat cu blândeţe pentru puncţionarea reuşită a venei

jugulare. În cazul aplicării perfuziei, imobilizarea copilului pentru menţinerea

perfuziei, se face astfel:

pe braţ, picior fixează atela;

pentru venele epicraniene, infaşă copilul cu braţele pe lângă corp şi

fixează un colac moale sub capul copilului.

Supravegherea clinică a copilului şi observarea apariţiei reacţiilor alergice

sau de intoleranţă şi anunţă pe loc medicul.

După efectuarea administrării medicamentelor, înregistrează în caietul de pe

secţie, numele medicamentului, doza, ora, reacţia copilului bolnav, dacă l-a primit

sau l-a varsat.

Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei la copilul mic

Constă în administrarea de :

AMPICILINĂ: 100-200 mg/kg corp, intramuscular;

KANAMICINĂ: 20 mg/kg corp, intramuscular;

LINCOMICINĂ: 50 mg/kg corp;

PENICILINA G: 25.000-250.000 U.I./kg corp.

În cazurile grave se fac asocieri de antibiotice, dar niciodată nu se

administrează bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine.

În stafilococia pulmonară se administrează:

OXACILINĂ: 100-200 mg/kg corp;

GENTAMICINĂ: 5 mg/kg corp;

CEFALOSPORINE: 50 mg/kg corp.

Tratamentul simptomatic al bronhopneumoniei la copilul mic

PARACETAMOL sau AMINOFENAZONĂ (supozitoare): 20 mg/kg

corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru combaterea hipertermiei;

SER FIZIOLOGIC călduţ, pentru dezobstruarea mecanică a nasului;

EFEDRINĂ sau soluţie de RINOFUG, PICNAZ – 1-2 picături, de 4-6 ori

pe zi;

FENOBARBITAL – 0.015 g de 1-2 ori pe zi, pentru a combate agitaţia;

BROFIMEN – 5 picături/kg corp pe zi.

2.8. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE

Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice

Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice la copilul mic se face în

salon, deci la patul bolnavului.

Se recoltează o cantitate mică de sânge din sângele capilar sau vasele mici

(pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de la picior, lobul

urechii).

Fiind o tehnică puţin dureroasă, copilul va plânge, de accea după terminarea

tehnicii, asistenta va linşti copilul, oferindu-i jucării, vorbindu-i şi luându-l în

braţe, dacă este cazul. În bronhopneumonie apare o leucocitoză 12.000-18.000

leucocite/mm3.

Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului

VSH reprezintă viteza de sedimentare a hematiilor.

Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului la copii, se face prin

puncţie venoasă, la patul bolnavului. La copilul mic, sângele se recoltează de la

nivelul venelor epicraniene.

În bronhopneumonie VSH-ul este crescut moderat. Sângele recoltat pentru

examinări hematologice se trimite la laborator, împreună cu un bilet pe care se

trece numele şi prenumele copilului, vârsta, salonul, data recoltării, diagnosticul şi

analizele care se cer făcute.

Recoltarea urinii pentru examene bacteriologice

Cantitatea de urină necesară pentru urocultură este de 10-20 ml i se

recoltează în salon, la patul bolnavului.

Pregătirea fizică: înainte de urinare se face toaleta riguroasă a meatului

urinar şi a vulvei. Recoltarea se face în vase sterilizate prin fierbere.

Tehnica recoltării

Recoltarea urinei la copilul mic se face în vase fixate pe organele genitale.

La băieţi, se fixează o eprubetă pe penis, iar la fetiţe, un balonaş cu gât lung pe

vulvă, cu ajutorul unei benzi de leucoplast. Fâşia de bandă adezivă lată de

aproximativ 30 cm, se despică la mijloc şi la cele două extremităţi. Prin despicătura

de la mijloc se trece eprubeta, respectiv gâtul balonaşului, având grijă la suprafaţa

adezivă a leucoplastului, să rămână îndreptată în sus, cu cele 4 extremităti ale

benzii se fixează recipientul în plica inghinală, respectiv regiunea fesieră a

copilului.

Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat şi mai ales

spargerea lui, este bine ca membrele inferioare ale copilului să fie imobilizate de

marginea pătuţului. Copiii astfel pregătiţi trebuie să fie controlaţi cât mai des

pentru a îndepărta recipientul imediat după urinare.

Urina recoltată se trimite la laborator fiind însoţită de un bilet conţinând

urmatoarele date:

nume, prenume;

salon, secţie;

diagnosticul şi analizele solicitate.

Recoltarea exudatului faringian

Pentru recoltarea exudatului faringian, se pregătesc următoarele materiale:

un tampon sau o ansă de platină;

spatula linguală;

medii de cultură;

lame de microscop;

mască de protectie, pentru asistentă.

Tehnica recoltării

Recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după masă

(minimum 4 ore), căci trecerea bolului alimentar prin cavitatea bucală şi faringe,

antrenează şi o parte a produselor patologice.

Asistenta îşi pune masca de protecţie, copilul este luat în braţe de o altă

persoană, imobilizându-i capul, mâinile şi picioarele. Dacă nu vrea să deschidă

gura, se va apăsa cu degetul în dreptul molarilor sau i se va obtura nasul, imediat

după deschiderea gurii introducându-i între arcadele dentare un depărtător de

maxilar. Se apasă apoi limba şi se şterge cu un tampon faringian steril sau ansă de

platină, depozitul de pe faringe şi amigdale dezlipind dacă este cazul şi o mică

portiune din falsa membrană. Gura eprubetei în care se introduce tamponul se

flambează. Produsul obţinut se întinde pe lama de sticlă pentru frotiuri colorate sau

se însămânţează pe medii de cultură.

Însămânţarea trebuie facută la patul bolnavului. Dacă acest lucru nu este

posibil, se va trimite eprubeta etichetată cu nume, prenume, vârstă, număr de salon,

cât mai repede la laborator. În acest caz tamponul trebuie în prealabil umezit cu ser

fiziologic sau glicerină 15%. Timpul scurs de la recoltare până la însămânţare nu

trebuie să depăşească 5-6 ore. Spatula linguală şi ansa de platină se dezinfecteaza

imediat după recoltare. Se scoate depărtătorul de maxilare şi asistenta va linişti

copilul oferindu-i jucarii şi hrană.

Recoltarea materiilor fecale pentru examenul bacteriologic

Recoltarea materiilor fecale se face la patul copilului bolnav, fie după o

defecare spontană, după administrarea unor substanţe purgative sau clisme, direct

din rect.

Condiţii bune de recoltare se realizează cu sonda Nelaton, care asigură

recoltarea direct din colonul sigmoid. Copilul nu necesită nici un fel de pregătire în

vederea recoltării. Se utilizează sonde Nelaton nr.16-18. Este bine ca însămânţarea

produsului rectal să se facă imediat după recoltare.

Pentru examenul parazitologic, materiile fecale se vor recolta în vase curate.

Examenul coproparazitologic pentru paraziţi trebuie repetat de mai multe ori.

Scaunul va fi recoltat într-un vas perfect uscat şi curat. Dacă s-au eliminat în scaun

paraziţii, aceştia se trimit de asemenea la laborator pentru identificare.

Recoltarea ouălor de paraziţi se poate face şi prin raclarea pielii din jurul

orificiului anal cu ajutorul unei spatule sau a unei baghete de lemn plată şi bine

lustruită care va fi în prealabil înmuiată în glicerină cu apă. Este recomandat ca,

raclarea să se facă la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.

Explorări radiologice

Examenul radiologic toracic pentru evidenţierea organelor intratoracice se

face fără pregatirea lor prealabilă.

Explorările radiologice încep cu radioscopia, care dă o imagine dinamică a

inimii şi plămânilor.

Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri sau târâţi pe scândură pentru a evita

susţinerea lor de asistentă sau de mamă, care astfel ar putea să fie iradiate cu raze

Roentgen. Copiii care trebuie susţinuţi vor fi ajutaţi sub protectia şortului şi a

mănuşilor speciale, iar asistenta va pune ochelarii cu lentile de culoare închisă 10-

15 minute înainte de examinare pentru a se obişnui mai uşor în camera obscură.

Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul explorării. După primirea

rezultatului, asistenta va duce copilul în salonul în care este internat iar rezultatul

radiologiei îl va pune pe foaia de observaţie, urmând să-l prezinte medicului în

ziua următoare, la vizită sau chiar în ziua respectivă dacă este posibil.

Rezultatele investigatiilor radiologice şi ale tuturor examinărilor de

laborator, asistenta le va trece în foaia de observaţie.

2.9. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Asistenta medicală are rolul de a educa mama asupra modului de îngrijire a

copilului cu bronhopneumonie. Asistenta medicală va încerca cu blândeţe să se

apropie de mamă, să o asigure că copilul este spre vindecare, va îndruma mama să

asigure copilului o igienă corporală riguroasă, să nu-l expună, în perioada de

convalescenţă, la frig şi umezeală, dar nici la căldură prea mare. Va asigura

copilulului dieta corespunzătoare cantitativ şi calitativ, să-l ferească de contactul cu

alţi bolnavi, copii sau adulţi şi să respecte doza, ritmul şi orarul de administrare a

medicamentelor prescrise. Se va recomanda mamei să ofere copilului un climat

adecvat pe perioada de convalescenţă la o staţiune balneară sau pe litoral.

Profilaxia bolii

În bronhopneumonie, profilaxia constă în asigurarea de condiţii

corespunzătoare de viaţă a copilului. Se va feri copilul de supunerea la temperaturi

joase sau trecerea bruscă de la temperaturi ridicate la temperaturi scăzute. Se va

evita umezeala excesivă, precum şi persoanele bolnave, deoarece copiii au o

sensibilitate crescută şi pot contacta diverse afecţiuni. În cadrul profilaxiei se va

avea în vedere alimentaţia copilului, care trebuie să fie echilibrată. De asemenea, o

atenţie deosebită se va da copilului în cazul unor boli infecţioase (rujeola, gripa,

tusea convulsivă, TBC) care pot constitui poarta de plecare spre o

bronhopneumonie.

2.10. EXTERNAREA PACIENTULUI

Ziua externării copilului este stabilită de medicul primar şef de sectie.

Asistenta va anunţa mama sau aparţinătorul copilului, data ieşirii din spital şi

va fixa cu aceasta, ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia şi medicaţia

până în ultimul moment.

La externare, mama sau aparţinătorul, vor primi biletul de ieşire care

cuprinde: epicriza efectuată de medic pe perioada spitalizarii şi reţeta pentru

perioada de covalescenţă.

Asistenta aprofundează cu familia copilului, indicaţiile primite de la medic

asupra modului de continuare a tratamentului la domiciliu şi va insista ca la data

indicată să se prezinte la control.

CAPITOLUL III.PLANURI DE ÎNGRIJIRE

Cazul nr.1 – Plan de îngrijire Anexa 1

Culegerea datelor

A.A. în vârstă de 2 ani; sex feminin.

Din discuţiile purtate cu mama aflăm că este primul copil, născut la termen, din sarcină cu evoluţie normală, cu greutate la naştere de 3,500 g. Provine din părinţi sănătoşi, neagă bolile cronice în familie.

Domiciliază în localitatea Sălcud, judeţul Mureş, prezintă situaţie familiară bună, este singură la părinţi, condiţiile de locuit sunt corespunzătoare.

Micuţa se internează în secţia pediatric II, în data de 06.01.2006, la ora 10.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:

dispnee; tuse uscată; stare febrilă 38° C; whesing agitaţie.

Istoricul bolii:

Din relatările mamei deducem că, boala fetiţei debutează brusc în urmă cu 2 zile, cu tuse uscată, dispnee expiratorie, obstrucţie nazală, agitaţie. Se prezintă pentru consult de specialitate în urma căruia se optează pentru internare.

Diagnosticul medical: bronhopneumonie.

Problemele pacientei:

dificultate de a respira datorită dispneei, obstrucţie nazală; temperatura peste valorile normale; alterarea stării de nutriţie datorită procesului inflamator; incapacitatea de a se odihnii datorită agitaţiei; dificultate de autoîngrijire datorată vârstei mici; incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.

Anexa 2E

VA

LU

AR

E

În u

rma

trat

amen

tulu

i m

edic

amen

tos

şi a

în

grij

iril

or a

cord

ate,

co

pilu

l res

piră

mai

uş

or ş

i rit

mul

re

spir

ator

se

apro

pie

de li

mit

a no

rmal

ului

.

Tem

pera

tura

a r

even

it

la v

alor

ile

norm

ale

după

adm

inis

trar

ea

trat

amen

tulu

i m

edic

amen

tos,

iar

feno

men

ul d

e de

shid

rata

re n

u s-

a pr

odus

.

Ape

titu

l cop

ilul

ui a

re

veni

t la

norm

al ş

i i

se a

sigu

ră z

ilni

c al

imen

taţi

a ne

cesa

ră

creş

teri

i şi d

ezvo

ltăr

ii.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

asi

gura

t o te

mpe

ratu

ră o

ptim

ă în

sal

on ş

i am

aer

isit

sal

onul

, am

um

idif

icat

aer

ul c

u aj

utor

ul u

nor

vase

cu

apă

sau

pros

oape

um

ede

apli

cate

pe

calo

rife

r.

Am

înde

părt

at s

ecre

ţiil

e na

zale

pen

tru

a fa

vori

za e

libe

rare

a că

ilor

res

pira

tori

i cu

tam

poan

e um

ede

cu s

er f

izio

logi

c;

Am

asi

gura

t poz

iţia

de

decu

bit l

ater

al p

entr

u pr

even

irea

as

pira

ţiei

sec

reţi

ilor

;

Am

apl

icat

cor

ect t

rata

men

tul;

Am

urm

ărit

zil

nic

resp

iraţ

ia ş

i am

not

at în

foa

ia d

e ob

serv

aţie

.

Pen

tru

a pr

even

i des

hidr

atar

ea c

a ur

mar

e a

tem

pera

turi

i (38

,5 C

) am

adm

inis

trat

cop

ilul

ui c

eaiu

ri c

alde

sau

lapt

e în

dulc

it c

u m

iere

, za

hăr,

sir

opur

i, su

pe;

Am

adm

inis

trat

ant

iter

mic

e;

Am

măs

urat

zil

nic,

de

două

ori

pe

zi, t

empe

ratu

ra ş

i am

not

at în

fo

aia

de te

mpe

ratu

ră.

În p

rim

ele

zile

am

asi

gura

t o d

ietă

zil

nică

pen

tru

a pr

even

i de

shit

rata

rea

prin

tran

spir

aţie

;

Am

asi

gura

t mes

e ec

hili

brat

e pe

pla

n ca

ntit

ativ

şi c

alit

ativ

car

e să

aco

pere

nec

esar

ul c

alor

ic;

Pen

tru

stim

ular

ea p

ofte

i de

mân

care

am

adm

inis

trat

vit

amin

ele

pres

cris

e de

med

ic;

Dup

ă fi

ecar

e m

asă

am s

teri

liza

t bib

eroa

nele

.

OB

IEC

TIV

E

Cop

ilul

să

prez

inte

o

resp

iraţ

ie b

ună,

că

ile

resp

irat

orii

să

fie

elib

erat

e,

tem

pera

tura

în

salo

n să

fie

ad

ecva

tă ş

i aer

ul

umid

ific

at

Tem

pera

tura

co

pilu

lui s

ă se

re

stab

ilea

scă

cât

mai

rep

ede

Asi

gura

rea

unui

re

gim

ali

men

tar

core

spun

zăto

r vâ

rste

i şi p

roce

sulu

i pa

tolo

gic

DIA

GN

OS

TIC

D

E I

NG

RIJ

IRE

Dif

icul

tate

de

a re

spir

a da

tori

tă

disp

neei

, ob

stru

cţie

i naz

ale

Hip

erte

rmie

m

anif

esta

tă p

rin

febr

ă, f

riso

n

Alt

erar

ea s

tări

i de

nutr

iţie

dat

orit

ă pr

oces

ului

in

flam

ator

Nr.

cr

t. 1 2 3

EV

AL

UA

RE

Sta

rea

de a

gita

ţie

a co

pilu

lui ş

i de

neli

nişt

e au

dis

păru

t, ia

r co

pilu

l se

odih

neşt

e m

ult m

ai b

ine

acum

.

Cop

ilul

est

e cu

rat,

nu

prez

intă

eri

tem

e,

prim

eşte

zil

nic

lenj

erie

cu

rată

.

Cân

d bo

ala

se

amel

iore

ază

copi

lul

devi

ne v

oios

, zâm

bito

r ar

e m

işcă

ri s

pont

ane.

Ţ

inut

de

mân

uţă

aces

ta

se r

idic

ă în

pic

ioar

e la

m

argi

nea

patu

lui.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

asi

gura

t un

clim

at d

e li

nişt

e în

sal

on, t

empe

ratu

ră ş

i um

idit

ate

în li

mit

ele

norm

ale

pent

ru o

bun

ă od

ihnă

a c

opil

ului

;

Am

evi

tat s

tim

ulil

or f

onic

i şi a

m r

espe

ctat

rit

mul

som

n –

vegh

e.

I-am

făc

ut b

ăi p

arţi

ale

de m

ai m

ulte

ori

pe

zi, b

aie

gene

rală

cel

pu

ţin

o da

tă p

e să

ptăm

ână;

Am

tăia

t scu

rt u

nghi

ile,

am

per

iat p

ărul

, am

înde

părt

at s

ecre

ţiil

e na

zale

, iar

scu

tece

le ş

i len

jeri

a de

pat

le-a

m s

chim

bat d

upă

fiec

are

alim

enta

ţie

sau

ori d

e câ

te o

ri a

fos

t nev

oie.

În p

rim

ele

zile

cop

ilul

a f

ost s

lăbi

t de

boal

ă, a

sta

t mai

mul

t în

decu

bit d

orsa

l, da

r cu

tim

pul a

m a

juta

t cop

ilul

să

se în

toar

că ş

i să

se

ridi

ce în

şez

ut s

au în

pic

ioar

e şi

i-am

sch

imba

t des

poz

iţia

pe

ntru

a p

reve

ni e

vent

uale

le c

ompl

icaţ

ii c

um a

r fi

ate

lect

azia

sa

u es

care

le.

OB

IEC

TIV

E

Som

nul c

opil

ului

să

nu f

ie a

gita

t şi

într

erup

t

Asi

gura

rea

cond

iţii

lor

de

igie

na c

orpo

rală

pe

tot p

arcu

rsul

sp

ital

izăr

ii

Sch

imba

rea

pozi

ţiei

co

pilu

lui l

a in

terv

al

de 1

-2 o

re,

miş

care

a ac

tivă

a

mem

brel

or

supe

rioa

re ş

i an

teri

oare

DIA

GN

OS

TIC

D

E I

NG

RIJ

IRE

Inca

paci

tate

a de

a

se o

dihn

i dat

orit

ă ag

itaţ

iei

Dif

icul

tate

de

auto

îngr

ijir

e da

tori

tă v

ârst

ei

mic

i

Impo

sibi

lita

tea

de

a se

miş

ca d

ator

ită

proc

esul

ui

pato

logi

c

Nr.

cr

t. 4 5 6

Anexa 3FUNCŢII VITALE

DATA TA (mm Hg) PULS RESPIRAŢIE TEMPERATURĂ

06.01.2006 75/90 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

07.01.2006 75/90 mm Hg 137 puls/min 36 resp/min 37,5° C

08.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 37,8° C

09.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 36 resp/min 37,2° C

10.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 39 resp/min 36,6° C

11.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,5° C

RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

EXAMENCERUT

MODUL DE RECOLTAREVALORILE

PACIENTULUIVALORILENORMALE

HEMOLEUCO-GRAMA

prin înţepare, pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de la picior, lobul urechii.

Se înţeapă pulpa degetului, se şterge prima picătură, se aspiră în pipetă până la diviziunea 0,5 şi se aspiră soluţia Hayen.

L: 14000/mm3

H: 4780000 mm3

Hgb: 13,6 g%

Htc: 38,7 %

T: 269000/mm3

L: 50000-9000/mm3

H: 4,5-5,5 mil/mm3

Hgb: 13,5-15,5 g%

Htc: 40-45 %

T: 150000-3000000 /mm3

VSH Prin puncţie venoasă, de la nivelul venelor epicraniene, pe anticoagulant citrat de sodiu 3,8%.

Se recoltează 2 ml sânge în care s-a aspirat 0,4 ml soluţie citrat Na.

1h : 11 mm

2h : 27 mm

1h : 6-12 mm

2h : 28 mm

EXUDATFARINGIAN

Dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după ora mesei.

Nu trebuie să fie utilizate antibiotice înainte şi în timpul recoltării.

negativ negativ

COPROPARA-ZITOLOGIC

După administrarea unei substanţe purgative sau

negativ negativ

clisme cu ajutorul sondei Nelaton.

EXPLORĂRI PARACLINICE

DATA ORAEXAMEN CERUT

PREGĂTIREA PENTRU EXAMEN

ÎNGRIJIREA DUPĂ EXAMEN

07.01.2006 0800 Rtg pulmonar

Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri, ei vor fi ajutaţi sub protecţia şorţului şi a mănuşilor speciale

Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul explorării

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

MEDICA-MENTE

DOZAMOD DEPREZEN-

TARE MO

D D

EA

DM

INIS

-T

RA

RE ACŢIUNE

FARMACO-DINAMICĂ

REACŢIIADVERSE

PENICILINA G4 x

400000U. I.

FLACON I.M.Antibioticbacterian

Uritcarie,convulsiianemie

hemolitică

PARACETAMOL

¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Analgezic,antipiretic

Urticarie,dermatită

VITAMINA C 2 ¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Antioxidant,imunostimulator

Precipitareauraţilor înurina acidă

BROFIMEN 5 pic SIROP ORAL

Fluidifică secreţia bronşică,

favorizeazăexpectoraţia

Rareoritulburărigastro-

intestinale

REGIM ALIMENTAR

PERIOADA ALIMENTE PERMISEALIMENTE INTERZISE

06.01-11.01.2006

lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu, cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;

oua întregi, fierte moi, administrate o dată la două zile;

came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la un prânz;

vegetale sub formă de legume uscate, morcovi, cartofi, spanac, fructe 150 gr./zi;

lichide sub formă de apă simplă sau suc natural de fructe;

ceai îndulcit.

bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei deoarece scad pofta de mâncare;

alimente fierbinţi.

Cazul nr.2 – Plan de ingrijireAnexa 1

Culegerea datelor: R.M. în vârstă de 1 an şi 7 luni; sex masculin.

Din relatările mamei, am aflat că este primul copil, născut la termen din sarcină cu evolutie fiziologică, naştere asistată fără semne de suferinţă fetală, cu greutate la naştere de 3500 g. Provine din părinţi sănătoşi, neagă boli cronice în familie.

Locuieşte în Târgu Mureş, prezintă situaţie familială bună, locuiesc trei persoane în două camere. A fost internat în repetate rânduri cu infecţii respiratorii.

Micul pacient se internează în secţia Pediatrie II în data de 10.01.2006 ora 9.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:

coriza; tuse uscată spastică; obstrucţie nazală; febră 38,5°C; agitaţie; anorexie.

Istoricul boliiDin afirmaţiile mamei, aflăm că, copilul în vârstă de 1 an şi 7 luni, a

prezentat cu două zile înainte de internare, obstrucţie nazală, tuse spastică, stare febrilă, dispnee, weesing, agitaţie, anorexie. Cu două zile înainte, copilul devine palid, iar tusea devine productivă. Se adresează serviciului medical teritorial de unde i se indică tratament simptomatic, de la o zi temperatura a crescut şi ca urmare se prezintă la policlinică pentru consult, internare în vederea efectuării tratamentului corespunzator.

Diagnostic medical: Bronhopneumonie bilaterală asociată cu bronşită obstructivă.

Problemele pacientului: dificultate de a respira, datorită dispneei şi obstrucţiei căilor respiratorii; creşterea temperaturii peste valorile normale (38,5°C); alertarea stării de nutriţie datorită anorexiei; lipsa de control a sfincterelor datorită vârstei; incapacitatea de a se odihni datorită agitaţiei;

dificultate de autoîngrijire datorită vârstei mici; incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.

Anexa 2E

VA

LU

AR

E

Se

amel

iore

ază

disp

neea

şi t

usea

, căi

le

aeri

ene

sunt

libe

re, î

n a

5 –a

zi d

e la

sp

ital

izar

e di

spar

e di

spne

ea, i

ar r

espi

raţi

a se

înca

drea

ză în

li

mit

ele

norm

ale.

Dup

ă ad

min

istr

area

de

lich

ide,

a m

edic

aţie

i,te

mpe

ratu

ra s

cade

, tr

ansp

iraţ

ia d

imin

uă ş

i pr

oces

ul in

fecţ

ios

nu

se e

xtin

de.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

înde

părt

at s

ecre

ţiil

e na

zale

, car

e su

nt o

bsta

col î

n re

aliz

area

une

i res

pira

ţii n

orm

ale,

la n

evoi

e am

ad

min

istr

at o

xige

n.

Am

efe

ctua

t ins

tila

ţii d

e pi

cătu

ri d

e na

s în

fos

ele

naza

le

cu P

icna

z.

În u

rma

măs

urăr

ii z

ilni

ce a

fre

cven

ţei r

espi

raţi

ei a

m

nota

t în

foai

a de

tem

pera

tură

.

Pen

tru

a fa

vori

za e

lim

inar

ea s

ecre

ţiil

or în

ved

erea

une

i ve

ntil

aţii

efi

cien

te, a

m a

şeza

t cop

ilul

în d

ecub

it la

tera

l st

âng

alte

rnan

t cu

drep

t, ia

r pe

ntru

scu

rt ti

mp

sem

işez

ând.

Pen

tru

obţi

nere

a po

ziţi

ei a

decv

ate

am

util

izat

1-2

per

ini c

u ca

re i-

am a

sigu

rat p

oziţ

ia.

Am

aer

isit

sal

onul

, iar

pen

tru

umid

ific

area

aer

ului

am

aş

ezat

pe

calo

rife

r sa

u de

asup

ra p

ătuţ

ului

un

vas

cu

ceai

de

muş

etel

;

Cu

rol d

eleg

at a

m a

dmin

istr

at H

HS

f iv

., B

ronh

omit

te

3x1

praf

per

ora

l, S

albo

tam

ol 2

mg.

2x

½ tb

. per

ora

l.

În p

erio

ada

febr

ilă

am a

sigu

rat c

anti

tăţi

sup

lim

enta

re d

e li

chid

e, a

vând

în v

eder

e pi

erde

rile

pri

n fe

bră,

tr

ansp

iraţ

ii.

Am

asi

gura

t rep

aus

la p

at, o

ali

men

taţi

e li

chid

ă şi

se

mil

ichi

dă ş

i am

apl

icat

pri

şniţ

e pâ

nă la

cob

orâr

ea

tem

pera

turi

i sub

38o C

, măs

urân

d zi

lnic

tem

pera

tura

co

rpor

ală.

C

u ro

l del

egat

am

adm

inis

trat

Par

acet

amol

, Am

pici

lină

.

OB

IEC

TIV

E

Mic

uţul

pac

ient

să

aibă

căi

le r

espi

rato

rii

libe

re s

ă re

spir

e ef

icie

nt.

Pac

ient

ul s

ă ai

bă

tem

pera

tura

la li

mit

e no

rmal

e.P

reve

nire

a su

pra-

infe

cţie

i pul

mon

are.

DIA

GN

OS

TIC

DE

ING

RIJ

IRE

Alt

erar

ea r

espi

raţi

eiO

bstr

ucţi

a şi

infl

amaţ

ia

căil

or r

espi

rato

rii

man

ifes

tate

pri

n tu

se

usca

tă, s

past

ică,

rin

oree

, di

spne

e.

Inca

paci

tate

a de

a

men

ţine

tem

pera

tura

co

pilu

lui î

n li

mit

e no

rmal

e di

n ca

uza

proc

esul

ui in

flam

ator

şi

infe

cţio

s m

anif

esta

t pri

n fe

bră,

tran

spir

aţii

, in

flam

aţia

căi

lor

resp

irat

orii

Nr.

crt.

1 2

EV

AL

UA

RE

Bol

navu

l se

alim

ente

ază

şi

hidr

atea

ză

core

spun

zato

r vâ

rste

i.

Sta

rea

de a

gita

ţie

a co

pilu

lui ş

i de

neli

nişt

e au

dis

păru

t, ia

r co

pilu

l se

odih

neşt

e m

ult m

ai b

ine

acum

.

Cop

ilul

est

e cu

rat,

nu

prez

intă

eri

tem

e,

prim

eşte

zil

nic

lenj

erie

cu

rată

.

Cân

d bo

ala

se

amel

iore

ază

copi

lul

devi

ne v

oios

, zâm

bito

r ar

e m

işcă

ri s

pont

ane.

Ţ

inut

de

mân

uţă

aces

ta

se r

idic

ă în

pic

ioar

e la

m

argi

nea

patu

lui.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

adm

inis

trat

cu

ajut

orul

bib

eron

ului

cea

iuri

şi

sucu

ri;

În f

uncţ

ie d

e ne

cesi

tate

am

adm

inis

trat

lich

ide

pent

ru

a-i e

chil

ibra

bil

anţu

l hid

ric;

Am

adm

inis

trat

ali

men

te ţi

nând

con

t de

nec

esit

ăţil

e ca

lori

ce ş

i vit

amin

e în

fun

cţie

de

vârs

tă;

Am

împă

rţit

mes

ele

în 5

-6 p

rize

pe

24 d

e or

e, ţi

nând

co

nt d

e vâ

rsta

cop

ilul

ui ş

i de

rest

ricţ

iile

med

icul

ui

cura

nt.

Am

asi

gura

t unu

i cli

mat

de

lini

şte

în s

alon

, te

mpe

ratu

ră ş

i um

idit

ate

în li

mit

ele

norm

ale

pent

ru o

bu

nă o

dihn

ă a

copi

lulu

i;

Am

evi

tat s

tim

ulil

or f

onic

i şi a

m r

espe

ctat

rit

mul

som

n –

vegh

e.

I-am

făc

ut b

ăi p

arţi

ale

de m

ai m

ulte

ori

pe

zi, b

aie

gene

rală

cel

puţ

in o

dat

ă pe

săp

tăm

ână;

Am

tăia

t scu

rt u

nghi

ile,

am

per

iat p

ărul

, am

înde

părt

at

secr

eţii

le n

azal

e, ia

r sc

utec

ele

şi le

njer

ia d

e pa

t le-

am

schi

mba

t dup

ă fi

ecar

e al

imen

taţi

e sa

u or

i de

câte

ori

a

fost

nev

oie.

În

prim

ele

zile

cop

ilul

a f

ost s

lăbi

t de

boal

ă, a

sta

t mai

m

ult î

n de

cubi

t dor

sal,

dar

cu ti

mpu

l am

aju

tat c

opil

ul

să s

e în

toar

că ş

i să

se r

idic

e în

şez

ut s

au în

pic

ioar

e şi

i-am

sch

imba

t des

poz

iţia

pen

tru

a pr

even

i eve

ntua

lele

co

mpl

icaţ

ii c

um a

r fi

ate

lect

azia

sau

esc

arel

e.

OB

IEC

TIV

E

Mic

uţul

pac

ient

să

aibă

nu

triţ

ie ş

i ali

men

taţi

e ef

icie

ntă.

Som

nul c

opil

ului

să

nu f

ie a

gita

t şi

într

erup

t

Asi

gura

rea

cond

iţii

lor

de ig

iena

cor

pora

lă p

e to

t par

curs

ul

spit

aliz

ării

Sch

imba

rea

pozi

ţiei

co

pilu

lui l

a in

terv

al

de 1

-2 o

re, m

işca

rea

acti

vă a

mem

brel

or

supe

rioa

re ş

i an

teri

oare

DIA

GN

OS

TIC

DE

ING

RIJ

IRE

Inca

paci

tate

a de

a s

e al

imen

ta ş

i hid

rata

da

tori

tă

bron

hopn

eum

onie

i m

anif

esta

tă p

rin

inap

eten

ţă.

Inca

paci

tate

a de

a s

e od

ihni

dat

orit

ă ag

itaţ

iei

Dif

icul

tate

de

auto

îngr

ijir

e da

tori

tă

vârs

tei m

ici

Impo

sibi

lita

tea

de a

se

miş

ca d

ator

ită

proc

esul

ui p

atol

ogic

Nr.

crt.

3 4 5 6

Anexa 3FUNCŢII VITALE

DATA TA (mm Hg) PULS RESPIRAŢIE TEMPERATURĂ

10.01.2006 75/95 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

11.01.2006 78/85 mm Hg 132 puls/min 36 resp/min 37,8° C

12.01.2006 70/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 38,2° C

13.01.2006 75/90 mm Hg 136 puls/min 36 resp/min 37,9° C

14.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,6° C

15.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,3° C

RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

EXAMENCERUT

MODUL DE RECOLTAREVALORILE

PACIENTULUIVALORILENORMALE

HEMOLEUCO-GRAMA

prin înţepare, pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de

L: 9500/mm3

H: 4500000 mm3

L: 50000-9000/mm3

H: 4,5-5,5 mil/mm3

la picior, lobul urechii. Se înţeapă pulpa degetului,

se şterge prima picătură, se aspiră în pipetă până la diviziunea 0,5 şi se aspiră soluţia Hayen.

Hgb: 12,5 g%

Htc: 35,2 %

T: 273000/mm3

Hgb: 13,5-15,5 g%

Htc: 40-45 %

T: 150000-3000000 /mm3

VSH Prin puncţie venoasă, de la nivelul venelor epicraniene, pe anticoagulant citrat de sodiu 3,8%.

Se recoltează 2 ml sânge în care s-a aspirat 0,4 ml soluţie citrat Na.

1h : 8 mm

2h : 29 mm

1h : 6-12 mm

2h : 28 mm

EXUDATFARINGIAN

Dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după ora mesei.

Nu trebuie să fie utilizate antibiotice înainte şi în timpul recoltării.

negativ negativ

COPROPARA-ZITOLOGIC

După administrarea unei substanţe purgative sau clisme cu ajutorul sondei Nelaton.

negativ negativ

EXPLORĂRI PARACLINICE

DATA ORAEXAMEN CERUT

PREGĂTIREA PENTRU EXAMEN

ÎNGRIJIREA DUPĂ EXAMEN

11.01.2006 0800 Rtg pulmonar

Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri, ei vor fi ajutaţi sub protecţia şorţului şi a mănuşilor speciale

Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul explorării

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

MEDICA-MENTE

DOZAMOD DEPREZEN-

TARE MO

D D

EA

DM

INIS

-T

RA

RE ACŢIUNE

FARMACO-DINAMICĂ

REACŢIIADVERSE

AMICILINĂ3 x 250

mgFLACON I.M.

Antibioticbacterian

Uritcarie,greaţă,

vărsături

PARACETAMOL

¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Analgezic,antipiretic

Urticarie, anemie,

dermatită

VITAMINA C 2 ¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Antioxidant,imunostimulator

Precipitareauraţilor în

urina acidă, diaree

FENOBARBITAL

¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Sedativ, hipnotic, anticonvulsivant

Poate provoca fenomene

paradoxale de agitaţie

nervoasă, urticarie

AMBROXOL3 x 5 pic.

SIROP ORAL

Fluidifică secreţia bronşică,

favotizează expectoraţia

Rareoritulburărigastro-

intestinale

REGIM ALIMENTAR

PERIOADA ALIMENTE PERMISEALIMENTE INTERZISE

10.01-15.01.2006

lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu, cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;

ouă întregi, fierte moi, administrate o dată la două zile;

came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la un prânz;

vegetale sub formă de legume uscate, morcovi, cartofi, spanac, fructe 150 gr./zi;

lichide sub formă de apă simplă sau suc natural de fructe;

ceai îndulcit.

bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei deoarece scad pofta de mâncare;

alimente fierbinţi.

Cazul nr. 3 – Plan de îngrijireAnexa 1

Culegerea datelor:

Z.L. în vârstă de 2 ani şi 5 luni; sex masculin, religie ortodoxă, domiciliat în Reghin, jud. Mureş

Din convorbirea cu mama acestuia aflăm că este singurul copil născut la termen din sarcină cu evoluţie fiziologică, cu greutate la naştere de 3300 g şi că a suferit şi de bronşită obstructivă. Factorii de risc legati de modul de viaţă nu există, situaţia familială este bună, situaţia socială la fel, condiţii de locuit corespunzătoare.

Copilul este internat la secţia Pediatrie II în data de 13.01.2006 ora 14.00, prezentând următoarele manifestări de dependenţă:

tuse productivă; obstrucţie nazală; scaune apoase; anorexie; vărsături.

Istoricul bolii

Băiatul în vârstă de 2 ani şi 5 luni, se internează în clinica Pediatrie II cu următoarele acuze: febră 38,9oC, dispnee expiratorie, wheesing, tuse seacă care după 2-3 zile devine productivă. Se adresează D.M.T. unde i se indică tratamentul cu Bromhexim şi Ceclor şi internare în Clinica Pediatrie II.

Diagnostic medical: Bronhopneumonie, B.D.A.

Problemele pacientului:

alterarea funcţiei respiratorii datorită dispneei; modificarea temperaturii normale ca urmare a procesului inflamator;

modificarea funcţiei eliminatorii datorită diareei şi vărsăturilor; incapacitatea de a se odihni datorită anorexiei; alterarea funcţiei motorii datorită proceselor inflamatorii.

Anexa 2E

VA

LU

AR

E

Pri

n ad

min

istr

area

tr

atam

entu

lui

med

icam

ento

s re

spir

aţia

cop

ilul

ui

revi

ne la

nor

mal

.C

ăile

res

pira

tori

i şi-

au

recă

păta

t pe

rmea

bili

tate

a pr

in

adm

inis

trar

e de

pi

cătu

ri în

nas

.T

usea

s-a

am

elio

rat,

iar

lich

idel

e ca

lde

au

favo

riza

t exp

ecto

raţi

a.

Tem

pera

tura

a r

even

it

la v

alor

i nor

mal

e în

ur

ma

adm

inis

trăr

ii d

e an

tite

rmic

e.

Ape

titu

l cop

ilul

ui a

re

veni

t la

norm

al; i

se

asig

ură

ziln

ic

nece

saru

l cal

oric

pe

ntru

cre

şter

ea ş

i de

zvol

tare

a no

rmal

ă a

aces

tuia

.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

asi

gura

t aer

isir

ea s

alon

ului

şi p

ăstr

area

une

i te

mpe

ratu

ri o

ptim

e, ia

r um

idif

icar

ea a

erul

ui a

m e

fect

uat-

o pr

in a

plic

area

de

pros

oape

um

ede

pe c

alor

ifer

.

Am

înde

părt

at s

ecre

ţiil

e na

zale

cu

tam

poan

e um

ezit

e în

se

r fi

ziol

ogic

sau

am

adm

inis

trat

Pic

naz

de 3

ori

pe

zi c

âte

2 pi

cătu

ri.

Pen

tru

flui

difi

care

a se

creţ

iilo

r am

adm

inis

trat

de

lich

ide

cald

e (c

eai,

lapt

e, s

upe)

.

Am

adm

inis

trat

Pen

icil

ina

G;

Pen

tru

a pr

even

i asp

iraţ

ia s

ecre

ţiil

or a

m a

sigu

rat p

ăstr

area

po

ziţi

ei d

e de

cubi

t lat

eral

, ven

tral

sau

poz

iţia

sem

işez

ândă

;

Am

urm

ărit

zil

nic

frec

venţ

a re

spir

ator

ie ş

i am

not

at în

fo

aia

de te

mpe

ratu

ră.

Am

trat

at p

roce

sul i

nfla

mat

or p

rin

adm

inis

trar

e de

an

tite

rmic

e: P

arac

etam

ol 2

x ½

tb./z

i.

Am

măs

urat

zil

nic

tem

pera

tura

şi a

m n

otat

în f

oaia

de

tem

pera

tură

.

Am

asi

gura

t res

pect

area

ora

rulu

i de

mas

ă şi

a ig

iene

i al

imen

tare

, mes

e au

fos

t ech

ilib

rate

can

tita

tiv

şi c

alit

ativ

.

Am

asi

gura

t o a

lim

enta

ţie

cât m

ai v

aria

tă c

are

să r

espe

cte

nece

saru

l cal

oric

. Au

fost

adm

inis

trat

e 4

mes

e/zi

.

Am

res

tabi

lit a

peti

tul p

rin

adm

inis

trar

e de

vit

amin

e, p

entr

u co

mba

tere

a di

aree

i am

adm

inis

trat

ant

idia

reic

e, ia

r pe

ntru

vă

rsăt

uri a

ntiv

omit

ive.

P

entr

u re

echi

libr

area

hid

roel

ectr

olit

ică

dato

rate

dia

reei

, vă

rsăt

uril

or, a

nore

xiei

am

asi

gura

t un

apor

t spo

rit d

e li

chid

e.

OB

IEC

TIV

E

Asi

gura

rea

unei

re

spir

aţii

ef

icie

nte

prin

de

zobs

truc

ţia

naza

lă ş

i în

depă

rtar

ea

disp

neei

.

Tem

pera

tura

co

pilu

lui s

ă-şi

re

ia v

alor

ile

norm

ale

cât m

ai

repe

de p

osib

il.

Asi

gura

rea

unui

re

gim

ali

men

tar

core

spun

zăto

r vâ

rste

i şi

proc

esul

ui

infl

amat

or.

DIA

GN

OS

TIC

DE

ING

RIJ

IRE

Alt

erar

ea r

espi

raţi

eiO

bstr

ucţi

a şi

infl

amaţ

ia

căil

or r

espi

rato

rii

man

ifes

tate

pri

n tu

se

usca

ta, s

past

ică,

rin

oree

, di

spne

e.

Inca

paci

tate

a de

a m

enţi

ne

tem

pera

tura

cop

ilul

ui în

li

mit

e no

rmal

e di

n ca

uza

proc

esul

ui in

flam

ator

şi

infe

ctio

s m

anif

esta

t pri

n fe

bră,

tran

spir

aţii

, in

flam

aţia

căi

lor

resp

irat

orii

Inca

paci

tate

a de

a s

e al

imen

ta ş

i hid

rata

dat

orit

ă br

onho

pneu

mon

iei

man

ifes

tată

pri

n in

apet

enţă

.

Nr.

crt.

1 2 3

EV

AL

UA

RE

Văr

sătu

rile

au

fost

în

lătu

rate

, uri

na e

ste

norm

ală

din

punc

t de

vede

re c

anti

tati

v şi

ca

lita

tiv;

sca

unel

e au

re

veni

t la

norm

al.

Tra

nzit

ul in

test

inal

es

te n

orm

al.

Evi

tând

zgo

mot

ele

şi

resp

ectâ

nd r

itm

ul

copi

lulu

i, so

mnu

l ac

estu

ia e

ste

lini

ştit

şi

neîn

trer

upt.

Ca

urm

are

a su

prav

eghe

rii a

tent

e a

copi

lulu

i a s

atis

face

rii

nevo

ilor

fun

dam

enta

le

defi

cita

re, c

opil

ul e

ste

bine

şi î

n af

ara

oric

ărui

pe

rico

l.

INT

ER

VE

NŢ

II

Am

trat

at v

ărsă

turi

le ş

i dia

reea

pri

n ad

min

istr

area

de

anti

emet

ice

şi a

ntid

iare

ice.

Am

ali

men

tat c

opil

ul în

con

diţi

i de

igie

nă ş

i am

ad

min

istr

at a

cest

uia

alim

ente

le p

refe

rate

pen

tru

a îm

pied

ica

vărs

ătur

ile.

Am

adm

inis

trat

lich

ide

cu s

ubst

anţe

rem

iner

aliz

ante

(G

esol

).

Am

sch

imba

t len

jeri

a de

pat

şi d

e co

rp.

Am

urm

ărit

fre

cven

ţa s

caun

elor

şi m

icţi

unil

or z

ilni

ce

şi a

m n

otat

în f

oaia

de

tem

pera

tură

.

Am

evi

tat s

tim

ulii

fon

ici,

am r

espe

ctat

rit

mul

fi

ziol

ogic

som

n-ve

ghe,

am

efe

ctua

t aer

isir

ea s

alon

ului

şi

um

idif

icar

ea a

cest

uia.

Am

sup

rave

ghea

t ate

nt c

opil

ului

; am

res

pect

at

adm

inis

trar

ea tr

atam

entu

lui c

orec

t; a

m s

chim

bat

lenj

eria

de

corp

şi i

-am

efe

ctua

t băi

par

ţial

e pe

ntru

a

prev

eni a

pari

ţia

erit

emel

or, i

ar p

entr

u a

prev

eni

atel

ecta

zia,

esc

arel

e i-

am s

chim

bat p

oziţ

ia în

pat

la

inte

rval

de

1-2

ore.

Pen

tru

a pr

even

i asp

irar

ea s

ecre

ţiil

or b

ronş

ice

am

asig

urat

păs

trar

ea p

oziţ

iei d

e de

cubi

t lat

eral

sau

ve

ntra

l.

Am

urm

ărit

ate

nt c

opil

ul p

entr

u a

pute

a an

unţa

m

edic

ul, l

a ce

a m

ai m

ică

mod

ific

are

a st

ării

ace

stui

a.

OB

IEC

TIV

E

Res

tabi

lire

a ec

hili

brul

ui

hidr

oele

ctro

liti

c ap

ărut

în u

rma

vărs

ătur

ilor

şi a

di

aree

i

Pen

tru

ca p

acie

ntul

să

se p

oată

odi

hni s

e cr

eeaz

ă li

nişt

e în

sa

lon

şi s

e re

spec

tă

prog

ram

ul d

e so

mn

în

tot c

ursu

l spi

tali

zări

i

Aco

rdar

ea u

nei a

tenţ

ii

deos

ebit

e as

tfel

încâ

t co

pilu

l să

fie

în a

fara

or

icăr

ui p

eric

ol.

DIA

GN

OS

TIC

DE

ING

RIJ

IRE

Mod

ific

area

fun

cţie

i el

imin

ator

ii d

ator

ită

diar

eei ş

i văr

sătu

rilo

r

Inca

paci

tate

a de

a s

e od

ihni

dat

orit

ă an

orex

iei

Ris

c de

acc

iden

tare

din

ca

uza

necu

noaş

teri

i pe

rico

lulu

i din

pre

ajm

ă

Nr.

crt.

4 5 6

Anexa 3FUNCŢII VITALE

DATA TA (mm Hg) PULS RESPIRAŢIE TEMPERATURĂ

13.01.2006 75/90 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C

14.01.2006 75/80 mm Hg 132 puls/min 36 resp/min 37,8° C

15.01.2006 75/90 mm Hg 138 puls/min 39 resp/min 38,2° C

16.01.2006 75/80 mm Hg 136 puls/min 36 resp/min 37,9° C

17.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 39 resp/min 36,6° C

18.01.2006 75/90 mm Hg 130 puls/min 35 resp/min 36,5° C

RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

EXAMENCERUT

MODUL DE RECOLTAREVALORILE

PACIENTULUIVALORILENORMALE

HEMOLEUCO-GRAMA

prin înţepare, pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de la picior, lobul urechii.

Se înţeapă pulpa degetului, se şterge prima picătură, se aspiră în pipetă până la diviziunea 0,5 şi se aspiră soluţia Hayen.

L: 67000/mm3

H: 5000000 mm3

Hgb: 12,5 g%

Htc: 35,2 %

T: 273000/mm3

L: 50000-9000/mm3

H: 4,5-5,5 mil/mm3

Hgb: 13,5-15,5 g%

Htc: 40-45 %

T: 150000-3000000 /mm3

VSH Prin puncţie venoasă, de la nivelul venelor epicraniene, pe anticoagulant citrat de sodiu 3,8%.

Se recoltează 2 ml sânge în care s-a aspirat 0,4 ml soluţie citrat Na.

1h : 10 mm

2h : 30 mm

1h : 6-12 mm

2h : 28 mm

EXUDATFARINGIAN

Dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după ora mesei.

Nu trebuie să fie utilizate antibiotice înainte şi în timpul recoltării.

negativ negativ

COPROPARA-ZITOLOGIC

După administrarea unei substanţe purgative sau

negativ negativ

clisme cu ajutorul sondei Nelaton.

EXPLORĂRI PARACLINICE

DATA ORAEXAMEN CERUT

PREGĂTIREA PENTRU EXAMEN

ÎNGRIJIREA DUPĂ EXAMEN

15.01.2006 0800 Rtg pulmonar

Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri, ei vor fi ajutaţi sub protecţia şorţului şi a mănuşilor speciale

Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul explorării

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

MEDICA-MENTE

DOZAMOD DEPREZEN-

TARE MO

D D

EA

DM

INIS

-T

RA

RE ACŢIUNE

FARMACO-DINAMICĂ

REACŢIIADVERSE

PENICILINA G4 x

400000U. I.

FLACON I.M.Antibioticbacterian

Uritcarie,febră,

convulsii,anemie

hemolitică

PARACETAMOL

¼ tbCOMPRIMA

TORAL

Analgezic,antipiretic

Urticarie,dermatită

COLIMICIN3 x

125000 U.I.

COMPRIMAT

ORALAntibioticbacterian

Rareori greaţă şi vărsături

SMECTA2 x ½ plic

PULBERE ORALAntiseptic intestinal

Erupţii cutanate

AMBROXOL3 x 10 plic

SIROP ORAL

Fluidifică secreţia bronşică,

favorizează secreţia şi expectoraţia

Rareori tulburări gastro-

intestinale

REGIM ALIMENTAR

PERIOADA ALIMENTE PERMISEALIMENTE INTERZISE

14.01-13.01.2006

1000 ml Gesol fracţionat în mai multe mese mici 5 x 200 ml,

50 ml supă de morcovi, 4 x 150 gr. orez pasat cu brânză de vacă, 200 ml supă de zarzavat strecurată cu orez, 2 felii de pâine prăjită şi 20 gr. came slabă fiartă

tocată.

bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei deoarece scad pofta de mâncare;

alimente fierbinţi.

CONCLUZII

Lucrarea de faţă are ca temă "Îngrijirea copilului mic cu bronhopneumonie".

Această lucrare este structurată pe trei capitole, fiecare tratând o secţiune, şi

anume: începutul lucrării este precedat de un motto sugestiv, apoi urmează

introducerea, care are ca subiect generalităţi asupra acestei afecţiuni –

Bronhopneumonia.

Efectuând stagiul de practică în Spitalul de Pediatrie II din Tg.Mureş, am

urmărit tratamentul şi evoluţia clinică a cazurilor de bronhopneumonie care au

venit la noi.

Bronhopneumonia este afecţiunea pulmonară specifică celor mici şi constă

dintr-o inflamare a bronhiilor mici, determinată de virusuri sau microbi. Boala

poate apărea deodată, însă în unele cazuri este o consecinţă a unei rinofaringite

netratate corect. Ca simptome, se caracterizează prin febră mare, respiraţie

accelerată, greoaie, tuse puternică şi chinuitoare, stare generală proastă şi

somnolenţă. Orice bronhopneumonie trebuie tratată rapid, pentru a nu se crea

complicaţii.

Capitolul I, care cuprinde prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a

aparatului afectat, dar şi prezentarea teoretică a bolii, are o structură bazată pe

subcapitole care, fiecare la rândul său, are ca temă un anumit aspect al acestei

afecţiuni, ultimul subcapitol referindu-se la tratamentul acestei boli.

Capitolul al II-lea tratează subiectul supravegherii bolnavilor din momentul

internării până la externare. Şi acest capitol este structurat pe subcapitole care au ca

temă diferite aspecte şi proceduri ce se efectuează din momentul internării până la

externare.

Capitolul al III-lea prezintă trei cazuri de bronhopneumonie, cu planuri de

îngrijire. Am urmărit date legate de anamneza cazurilor, data aproximativă a

debutului, motivul pentru care s-a internat. Alături de evoluţia bolii am urmărit

efectuarea investigaţiilor de laborator: VSH, hemoleucogramă, exudat faringian,

coproparazitologic, radiologie, temperatura, pulsul. Nu în ultimul rând am urmărit

şi starea în care se află bolnavul după tratamentul medicamentos.

Am încercat să asigur toate îngrijirile prescrise, am participat la examinarea

bolnavului şi la supravegherea lui. Am prelevat produsele biologice şi patologice,

am păstrat şi întrebuinţat aparatura medicală, am conferit bolnavului cele mai bune

condiţii de igienă şi confort. Am oferit sprijinul bolnavilor care au necesitat ajutor

şi-am făcut educaţia sanitară.

Prin discuţiile individuale purtate cu aparţinătorii pacienţilor am cercetat

modul cum aceştia posedă noţiunile necesare unui tratament corect, frecvenţa,

eventual motivul internării în spital. Am oferit acestor aparţinători toate lămuririle

necesare respectării unor prescripţii medicale corecte.

Asistenta medicală este o persoană care în munca pe care o depune nu poate

spune niciodată că ştie totul, este deci o persoană care tot timpul are ceva nou de

însuşit. Munca ei este o meserie frumoasă, interesantă şi utilă unui suflet suferind

şi pe de altă parte, oferă o satisfacţie personală când, la momentul externării,

pacientul pleacă vindecat, cu chipul luminat de zâmbet.

BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Albu Roxana Mari "Anatomia şi fiziologia omului", Editura Corint, Bucureşti, 1996

2. Titircă Lucreţia "Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali", Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2000

3. Titircă Lucreţia "Manualul de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali", Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1998

4. Titircă Lucreţia "Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995

5. Titircă Lucreţia "Urgenţe medico-chirurgicale", Editura Medicală, Bucureşti, 2002

6. Carmen şi Eugen Ciofu "Esenţialul în pediatrie", Editura Medicală AMALTEA, Bucureşti, 1997

7. Dr. Carol Mozeş "Tehnica îngrijirii bolnavului", Editura Medicală, Bucureşti, 1978