Download - Inflatie in Romania

Transcript

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

PROIECT MONEDĂ

INFLAŢIA

Studenţi:

Covrig Alina Andreea

Cojocaru Andreea Larisa

Kovaci Thimaq

Bucureşti

2014

Cuprins

Inflaţia în România..................................................................................3I. Clasificarea inflaţiei.........................................................................................................................3

II. Măsurarea inflaţiei...........................................................................................................................5

III. Cauzele inflaţiei în Romania........................................................................................................8

IV. Efectele inflaţiei...........................................................................................................................9

V. Politicile antiinflaţioniste...............................................................................................................11

BIBLIOGRAFIE...................................................................................13

Inflaţia în România

Inflaţia reprezintă un dezechilibru economic ca urmare a creşterii persistente şi generalizate a preţurilor.

I. Clasificarea inflaţieiÎn funcţie de amploarea inflaţiei :

Inflaţia galopantă este caracterizată printr-o creştere a preţurilor cu cel puţin 10% pe an ,ajungând să se şi dubleze.Inflaţia galopantă s-a manifestat în ţări precum Italia,Israel,America Latină în anii 1970 -1980.În acest caz moneda naţională cunoaşte o pierdere rapidă a valorii sale economice iar rata dobânzii creşte rapid ,viteza de rotaţie a banilor se accelerează.

Hiperinflaţia este o inflaţie scăpată de sub control ,caracterizată de o creştere a preţurilor de peste 50% pe lună.Cazuri de hiperinflaţie se regăsesc în Germania,Ungaria şi Brazilia.

Inflaţie moderată este caracterizată printr -o creştere a preţurilor cu 2 -3 % anual.În acest caz se manifestă o mare încredere în monedă iar agentii economici au tendinţa de a incheia contracte economice pe termen lung fiind convisi că modificarea preţurilor bunurilor va fi moderată.

În funcţie de aşteptările agenţilor economici cu privire la evoluţia inflaţiei :

Inflaţia anticipată este aşteptată de către agenţii economici in decursul perioadei următoare.Procesul inflaţionist determină o redistribuire a veniturilor între agenţii care împrumută bani şi cei care dau cu împrumut.

Inflaţie neanticipată nu este prognozată de către agenţii economici şi are efecte mai puternice decât inflaţia anticipată.

În funcţie de modul de funcţionare al pieţei avem:

Inflaţia deschisăÎn cazul inflaţiei deschise economia de piaţă continuă să funcţioneze ca un mecanism în care preţurile sunt fixe.

Inflaţia reprimată apare atunci cand controlul guvernamental înpiedică creşterea preţurilor bunurilor de consum şi a salariilor,astfel încat excesul de cerere este doar reprimat ,nu şi redus.

În funcţie de cauzele care o generează, inflaţia poate fi definită astfel:

Inflaţia prin monedă apare atunci cand există o emisiune excesivă de monedă, peste oferta reală de bunuri şi servicii.

Inflaţia prin cerere apare dacă oferta agregata ramâne în urma cererii sau se micşorează. Cererea agregată mai poate să crească şi atunci când masa monetară nu se modifică, dacă sporesc veniturile băneşti ale populţiei, ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia; are loc creşterea salariilor făra o sporire a productivităţii muncii; se extinde creditul de consum; se diminuează înclinaţia spre economisire.

Inflaţia prin costuri apare atunci când cresc costurile de producţie, independent de cererea agregată. Mărirea costurilor nu stimulează producţia, iar oferta de bunuri şi servicii scade şi implicit, preţurile cresc. Costurile de producţie pot să crească atunci din două cauze: cresterea cheltuielilor cu salariile peste nivelul de creştere al productivităţii muncii sau scumpirea unor materii prime sau a energiei.

Inflaţia importată este generată prin mecanismul cursului de schimb şi prin mecanismul fluxurilor de capital. Aceasta poate să apară când deprecierea unei monede naţionale face ca bunurile de import să fie mai greu de cumpărat, însă este nevoie ca acest proces să fie de durată mai lungă, nu de tipul unei scumpiri punctuale.

II. Măsurarea inflaţieiMăsurarea inflaţiei implică observarea modificărilor preţurilor unui

număr mare de bunuri şi servicii.

Mărimea inflaţiei este data de relaţia:

π=IP-1

IP- indice de preţ

π –rata inflaţiei

IPt/t0=PtPt 0 (indici cu baza fixă)

IPt/t-1=PtPt−1 (indici cu bază în lanţ)

Indicii de preţ se clasifică în:

a) Indicele preţurilor bunurilor de consum(IPC)Măsoară evoluţia preţurilor unui coş de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodărie reprezentativă.

ANULINDICII PRETURILOR DE CONSUM-%

RATA INFLATIEI-%

1990 105,1 5,11991 270,2 170,21992 310,4 210,41993 356,1 256,11994 236,7 136,71995 132,3 32,31996 138,8 38,81997 254,8 154,81998 159,1 59,11999 145,8 45,82000 145,7 45,72001 134,5 34,52002 122,5 22,52003 115,3 15,32004 111,9 11,92005 109,0 9,02006 106,56 6,562007 104,84 4,842008 107,85 7,852009 105,59 5,592010 106,09 6,092011 105,79 5,792012 103,33 3,332013 103,98 3,98 http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date

Indicele anual al preţurilor de consum măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumparate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie în anul curent faţă de anul precedent (sau alt an ales ca perioada de referinţă). Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preţurilor din anul curent şi indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca perioadă de referinţă). Începând cu anul 1992, indicele mediu al preţurilor unui anumit an se determină ca medie aritmetică simplă a indicilor lunari din acel an, calculaţi faţă de aceeaşi bază (octombrie 1990=100).Rata anuală a inflaţiei se calculează scăzând 100 din indicele anual al preţurilor de consum.

b) Indicele preţurilor de producţie (IPP)Măsoară evoluţia preţurilor în stadile anterioare consumului final ,respectiv preţurile materiilor prime ,al semifabricatelor şi a produselor finite înainte de a fi livrate pe piaţă.

c) Indicele general al preţurilor (IGP) Măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie respectiv atat a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cat şi a bunurilor care intră in procesele de producţie .

d) Deflatorul PIBMăsoară evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor incluse in PIB.

Deflatorul PIB =PIB nominalPIBreal *100

Diferenţa între deflator PIB şi IGPDeflatorul PiB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor produse în interiorul ţării iar IGP se calculează ţinând cont şi de produsele importate .

Diferenţa între deflator PIB şi IPCDeflatorul PIB măsoară preţurile bunurilor şi serviciilor iar IPC doar al bunurilor şi serviicilor achiziţionate de către un consumator reprezentativ.

III. Cauzele inflaţiei în RomaniaEvoluţia inflaţiei în Romania în perioada 1990- 2000

Cauzele inflaţiei au constat în dezechilibrul dintre cerere şi ofertă.

Analiza ofertei evidenţiază faptul că comerţul exterior a înregistrat o continuă deteriorare, iar constrângerile bugetare slabe au condus la o permanentă preocupare pentru majorarea salariilor.

Aceste cauze au antrenat scăderea performanţelor economiei naţionale, costurile au crescut în termeni reali, iar producţia vândută s-a diminuat considerabil până în anul 1992. Astfel, majoritatea industriilor au înregistrat pierderi, iar efectul principal a fost inflaţia.

Referitor la cererea agregată, analizele evidenţiază că aceasta a fost influenţată de excesul de masă monetară, deficitul fiscal şi arieratele întreprinderilor.

Excesul de masă monetară a fost declanşat, în 1990, de măsurile cu caracter “populist”dintre care restituirea părţilor sociale, ceea ce a echivalat cu o emisiune monetară fără acoperire.

Anularea creditelor bancare neperformante ale întreprinderilor, din 1990, a echivalat cu 13% din masa monetară, iar operaţiunea din 1991, cu 23% din masa monetară.

Procesul inflaţionist declanşat în 1990, a fost alimentat de creşterea masei monetare cu 105,3% în 1992 şi 122,7% în 1993. Viteza de circulaţie a crescut de la 1,79 în 1990,la 4,07 în 1992 şi 7,26 în 1993.

În anul 1996, prin creditele acordate agriculturii care s-au dovedit neperformante, masa monetară s-a majorat cu 6,5% şi s-au agravat dezechilibrele macroecomice.

Deficitul fiscal nu a stat la baza inflaţiei, în România, întrucât deficitul bugetului de stat s-a situat între 0,4 şi 4,9% din PIB, în perioada 1990 – 1998, iar soldul bugetului consolidat al statului, a fost cuprins între +3,2 şi –4,6%, niveluri care evidenţiază că nu puteau genera inflaţie.

Arieratele întreprinderilor au înregistrat nivelul maxim în 1991, reprezentând 85% din PIB, iar în anii ulteriori valorile au fost cuprinse între 20 şi 25% din PIB.

Evoluţia ratei inflaţiei şi a indicelui preţurilor de consum în România (Anuarul Statistic al României 1999, Raport anual al BBR, 1999)

IV. Efectele inflaţiei Inflaţia nu are doar elemente negative, ci şi pozitive, care sunt însă

mai greu de stapanit şi care se pot transforma în dezavantaje dacă nu sunt bine gestionate.

"Inflaţia este un indicator sintetic al unor elemente de macroeconomie aflate într-o foarte stransă coordonare. Numai o economie care e echilibrată din punct de vedere al politicilor fiscale şi a celor monetare este o economie care a reuşit să balanseze contul extern, care a reuşit să menţină un echilibru corect în rata de schimb, are o inflaţie stabilă", este

părerea analistului economic Mircea Cosea.

Analistul român este de părere că inflaţia poate avea avantaje într-o economie, dar şi dezavantaje, mai ales la capitolul preţuri, ale caror creştere generează o pierdere pentru consumator.

Efectele inflaţiei : Pozitive (beneficii ale inflaţiei )

Inflaţia reprezintă un stimulent puternic pentru investirea capitalurilor şi contribuie la crearea de noi locuri de muncă.Inflaţia poate preveni dezechilibre economice prin modificarea unor variabile .

Negative (costuri ale inflaţiei)Costuri de meniu constă în cheltuirea resurselor

suplimentare pentru modificările de preţ cauzate de inflaţie .

Redistribuirea averii reale constă în faptul că inflaţia redistribuie averea de la creditor la debitor când rata dobânzii este fixă.

Variabilitatea preţurilor relative şi alocarea neproductivă a resurselor constă în faptul că inflaţia modifică preţurile relative.

Efectele distorsionate exercitate de sistemele fiscale constă în faptul că inflaţia sporeşte câştigurile în termeni nominali şi impozitele aferente acestora.

Incertitudine şi lipsa de predictibilitate a mediului economic constă în faptul că factorii descurajează deciziile de investire şi economisire.

V. Politicile antiinflaţioniste

Mijloacele tradiţionale antiinflaţioniste constau în: îngheţarea preţurilor; politica bugetară şi fiscală; limitarea creditului; politica veniturilor.

În România, în perioada 1990-2000, politica antiinflaţionistă a avut ca ţintă eliminarea banilor “nefolositori”, mărirea vitezei de circulaţie şi stagnarea creşterii generale a preţurilor. Obiectivele politicii monetare propuse în decursul acestei perioade pot fi privite ca obiective generale şi obiective intermediare. În prima categorie s-au inclus deziderate precum:stabilizarea preţurilor, diminuarea şomajului, creşterea economică reală, echilibrarea balanţei de plăţi, sporirea rolului BNR în economie.

Ca obiective intermediare pot fi citate ţinte precum: limitarea cantităţii de bani din economie, stimularea utilizării creditului şi reaprecierea monedei naţionale.

Utilizarea, în România, a măsurilor de politică monetară şi fiscală s-a realizat printr-o serie de acţiuni:

-înăsprirea sarcinii fiscale asupra salariaţilor;-menţinerea unui deficit bugetar limitat la 4,4% din PIB

(până în anul 1995)-diminuarea ratelor de dobândă la activele şi pasivele

bancare;-diminuarea ratelor de dobândă la activele şi pasivele

bancare.

Rezultatele s-au concretizat în evoluţia indicatorilor macroeconomici, în perioada 1991-1999.

Evoluţia indicatorilor monetari:

"Inflaţia va creşte până la circa 5% la sfârşitul anului, ca urmare a efectelor nefavorabile ale secetei asupra preţurilor la alimente. Inflaţia medie anuală este estimată la 3,4%. Deficitul de cont curent extern este proiectat să se reducă la 4% din PIB in 2012, deoarece intrarile de capital vor continua să fie reduse".(2012)

“Cele mai ridicate rate de creştere a preţurilor au fost înregistrate în România (4,5%),in 2013”.