Doine și balade
63
I. Doine și balade
S-a legat dorul de mine
Foaie verde mărăcine,S-a legat dorul de mine, bisLino, Leano,Hai, hai !Ca chiciura de pădure.
Chiciura s-a scuturat, bisEu de dorn-am mai scăpat,Lino, Leano,Hai, hai !Eu de dor n-am mai scăpat.
Aleargă dorule-aleargă, bisPână când ți-e lumea dragă, Lino, Leano,Hai, hai !Până când ți-e lumea dragă.
Că dac-ai îmbătrâni, bisToată lumea te-o urî,Lino, Leano,Hai, hai !Toată lumea te-o urî.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
64
Voinic necăjit
65
I. Doine și balade
Verde mărgărit,Voinic necăjitPe lume vorbitDe mândre urâtÎn codru s-a dusȘi la cuc s-a plans
Cuculețule, PorumbaculeAm venit din satSă-ți cer ție sfatDe lume-s vorbitDe mândră-s urâtSpune-mi ce să facCa să le fiu drag.
Cucul ce zicea ? - Eu îs păsăreaNu ştiu dragosteaNici pe mândra taȘi umblu haihuiSă cânt codrului.
Dar primăvaraDupă iarna greaCând codrii-nverzescȘi flori înflorescCu cântec pornescLumea-nveselescAtunci le sunt dragȘi la toți pep lac.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
66
Iancu JianuBaladă
67
I. Doine și balade
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
68
69
I. Doine și balade
Foaie verde trei lămâi,Trei lămâi şi trei gutui,Iancule de unde vii?De la târg, de la Sibii,Iancule ce–ai târguit?Am dat aur şi argint,De–am lu-at iarbă şi plumb,Să duc la copii în crâng,Căci copii–s fără minte,Prăpădesc la gloanțe multe,Bagă iarba cu mânaGloanțele cu chivăraȘi le–ndeasă cu măciuca,Și le trage pe nimica,Și le trage pe nimica, Hei,Măi podare, frate podare,Trage podul mai la vale,Că–ți trântesc un glonț în şaleOri te culc, ori te trezescN–ai auzit d–un Jian,D–un voinic de craioveanCe pândeşte la strâmtori,Și despoaie negustori,Și ia tot la gălbiori,Că–s la purtat mai uşor,Se duce la cârciumar,Și bea vinul fără ban,
Și pâinea de la brutar,Și mieii de la ciobanNu plăteşte nici un ban, of,Că mi–e murgul cam nebun,Trece Oltul ca pe drum,Trecui Oltul jumătate,Ciocoii mă–ntreb de acte,Eu le–arăt flinta la spateSă citească dacă poateCă de când n–am haiducit,Ciocoii s–au pricopsit,Frunzele prin codru plâng.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
70
La Ploiești pe-o mărgioară
Foaie verde sălcioarăLa Ploieşti pe-o mărgioară,Draga nenii Mărioară.
Este-un nuc cu frunza rară,Se strâng toți cucii din țarăDraga nenii Mărioară.
Mai sus, pe rămurele,Cântă două turturele,Draga nenii Mărioară.
Una cântă şi se duce,Alta rămâne şi plânge,Draga nenii Mărioară.
71
I. Doine și balade
Busuioc de la Plenița
Busuioc de la PlenițaRăsădit de daica LițaMiroase ca pelinițaCă l-am udat cu gurițaBusuioace nu te-ai coaceNici sămânță n-ai mai faceCă din sămâncioara taS-a-nceput dragostea.
Busuioc de la TismanaRăsădit de daica IoanaMiroase ca tămâioaraCă l-a udat toată varaBusuioace nu te-ai coaceNici sămânță n-ai mai faceCă din sămâncioara taS-a-nceput dragostea.
Cântece propriu zise
75
II. Cântece propriu zise
Bordeiaș, bordei, bordei
Bordeiaş, bordei, bordei bisOf, of, of, of,Cu uşițele de teiS-a-ncuibat dragostea-n el.Of, of, of, of !
Bordeiaş întunecos, bisOf, of, of, of,Mult îmi eşti tu drăgăstos,Că mă faci să viu pe jos !Of, of, of, of !
Întâi p-aici când veneam, bisOf, of, of, of,Patru junci eu înjugamȘi acum nici unul n-am.Of, of, of, of !
Apoi venii şi cu cai ; bisOf, of, of, of,Dacă băui şi mâncaiNuma-n cămăşă plecai.Of, of, of, of !
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
76
Săbărelul
77
II. Cântece propriu zise
Of, of, Foaie verde salbă moale,Cât mi-e Argeşul de mare,Haz ca Săbărelul n-are bis Lele, lele, și iar lele.Of, Săbărelu-i linişor,Of, Duce cu el numai dor,Săbărel cu apă receCine bea de dor îi trece Lele, lele, și iar lele.
Of, of, Și sui dealurile,Of, of, Văzui săbărencile,Cum îşi nălbesc pânzele,Albe ca lebedele, Lele, lele, și iar lele.Of, Și iar verde foi şi-o fragăOf, Am iubit o săbăreancăCu flori roşii la cosițăȘi dulceață la guriță Lele, lele, și iar lele.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
78
Ia mai zi din frunză!
Ia mai zi din frunză,Bădiță Gheorghiță,Cum ziceai asearăPe cea dumbrăvioară.
Dumbrava-I cu iarbă,Dorul mi te-ndeamnăSă gândeşti cu jeleLa mandrel tele.
Și ziceai din frunză,Mândrele s-auză,Să coboare valeaȘi să-mi afle calea,Să mi le-ntâlnescȘi să le iubesc.
79
II. Cântece propriu zise
Leliță Săftiță
Leliță Săftiță Auzi neiculițăDar dacă auzi, De ce nu-mi răspunzi.
Că e mult de-asearăDe când şez afarăPoarta-nconjurândȘi tot aşteptând.
Vremea vremuieşte,Cămaşa-mi răceşteLuna s-a ascunsPloaia m-a ajuns
Du-te du-te neică,Du-te de te culcăNu mai sta în drumCă nu poci acum.
Nu-ți mai pierde somnulCă mi-a venit omulȘi nu mă-nleznescNici ca să-ți vorbesc bis
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
80
Nu mai poci de ostenit
81
II. Cântece propriu zise
Of, of, of, Nu mai poci de ostenit,Tot în gând după iubitȘi nimic n–am folosit bisMințile s–au smintitMințile mi–i s–au smintitTălpile–mi s–au jupuitUnghiile–mi s–au tocit,Unghiile–mi s–au tocit.
Of, of, of, Potecile-ncrucişândButurugile izbindȘi glodurile lovind – bisNu ştiu alții cum găsescNu ştiu alții cum găsescȘi pe placul lor iubescCa mine nu jinduiesc bis
Of, of, of, E vre-un farmec la mijlocOri că-s eu sec de norocȘi ursiță arz în foc – bisDorul meu nu are leacDorul meu nu are leacCăci cui plac mie nu-mi placȘi care-mi plac nu mă plac bis
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
82
Eu sunt Barbu Lăutaru
Eu sunt Barbu LăutaruStarostele şi cobzaruCe-am cântat pe la domniiȘi la mândre cununii
Cobza mea a fost vestităVeac întreg a fost numităDe boierii de pe-aiciBa şi chiar de venetici
Of, of, of, mi-aduc aminteOf, of, of, că mai ‘nainteNici un chef nu se făceaFără astă cobză a mea
Dragi boieri de lume nouăZiua bună vă spun vouăEu mă duc mă prăpădescCa un cântec bătrânesc
83
II. Cântece propriu zise
Spune, spune moș bătrân
Foaie verde foi de fânSpune, spune moş bătrânSpune caii când se furăNoaptea pe fulgerăturăOf, Când e negură şi ceațăAtuncea caii se-nhață bis
Căpitane de județDe ce mă ți la cotețDe ce mă ți la cotețPentr-un pui de mânzuleț, măiPentr-un pui de mânzulețCă nu l-am vândut cu prețOf, Cârlanul l-am dat pe baniȘi iapa pe astrahan bis
Dă-mi drumul până la prânzSă-l aduc fir-ar de mânzDă-mi drumul pân’ la chindieSă-ți aduc o herghelieOf,Ți-aduc mama cailorȘi tatăl cârlanilorȘi cu păzitorul lor
Fir-ar să fi de făguiDe ce n-ai venit să-mi spuiDe ce n-ai venit să-mi spuiSă-mi iau armele din cuiSă-mi iau armele din cuiȘi să ies în deal la GruiOf,Să cobor în jos vâlceauaUnde-mi cântă turtureauaȘi mi-o-ngână presureaua
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
84
De m-aș face-o cărărușă
Foaie verde nuieluşăFoaie verde nuieluşăDe m-aş face-o cărăruşă‘Pân la mândra mea la uşă, măi, măi.
Când ea stă şi țese pânzăEu să-i cânt încet din frunzăEa să-mi certe cânteculCă-i tulbură sufletul, măi, măi.
Puică-n sprâncenile taleȘi-a făcut dorul cărareȘi-n adâncul ochilorIzvorul dorurilor, măi, măi.
De-ar fi mândra fată bunăȘi-ar muta patu-n grădinăEu m-aş face-un vânt de searăȘi-aş bate numai pe-afară, măi, măi.Patul i l-aş legănaGurița i-aş săruta măi, măi.
85
II. Cântece propriu zise
Trece lelea pe colnic
Of, of, Trece lelea pe colnic,Of, of, Răsucind la borangicOf, of, Răsucind la borangic,Of, of, Și pe fus n-are nimicOf, of, De trei zile răsuceşteOf, of, Și pe fus nu mai sporeşte.
Of, of, Trece lelea pe cărare,Of, of, Cu cămaşa alba floare,Of, of, De s-ar abate din cale,Of, of, Să vie la neica-n vale
Of, of, Să dau şi eu pe colea,Of, of, Cu ploscuța sub manta.Of,of, Să-i dau o data să bea,Of, of, Să intru-n vorbă cu ea.
Of, of, Ce cați țațo pe colnic,Of, of, - O vacă şi-un vițel mic,Of, of, O vacă şi-un vițel mic,Of, of, Și-un pustiu de ibovnic.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
86
Nechează murgu-n obor
Și-am zis verde de mohor,Nechează murgu-n oborSă-i pun şeaua repejor,Să mă duc inde mi-e dor.
Hai murgule-n pas mai tareS-ajung la mândra, cu soare ;Ți-oi da fân şi floriceleDin grădina mândrii mele.
Murgu-aleargă la popas,Iar eu pe unde-am mai mas ;Murgu-aleargă la grăunțăȘi eu, neică, la mândruță.
Soarele-i la asfințitȘi la mândra am sosit.Are murgul ce mâncaȘi neica ce săruta.
87
II. Cântece propriu zise
Și noi la Ilinca
Și noi, şi noi la IlincaȘi noi la IlincaSă bem vinul cu ulcicaȘi noi la Ilinca
Idem
Scoate, scoate la ocaleȘi noi la IlincaCând la plată nu-i paraleȘi noi la Ilinca
Băgai mâna-n punga chingiiȘi noi la IlincaGăsii ața mămăligiiȘi noi la Ilinca
Băgai mâna-n buzunareȘi noi la IlincaGăsii cremen şi amnareȘi noi la Ilinca
Când am zis : - Mai adă toarnă!Și noi la IlincaNe luă cu câini la goanăȘi noi la Ilinca.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
88
Cântec de dragosteCa pe Vlașca
89
II. Cântece propriu zise
Lele, Foicică foi c-alunu’Lele, De când s-a făcut pământulCu el s-a-nceput iubitul.Soarele, luna şi-o steaȘi cu ele dragosteaDragostea, focul şi dorulCa să prăpădească omul.
Lele, Lele-A bobului,Lele, Pe malul NeajlovuluiLunca obedeanuluiLa piciorul poduluiVăzui urma dorului.Uite neică păduceanuUnde-şi lega neica calu’Țineam dragostea cu anu’Lele Lele Lele Lele și iar Lele.
Lele, Și iar verde grâu măruntLele, Lele, Lele, Fusei pe un deal iubitîIo zic zău de-am cunoscutîCe iarbă deasă-a crescutîDe când p-aici n-am trecutîCu puica nu m-am văzut.Lele Lele Lele Lele și iar Lele.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
90
Merișorii
91
II. Cântece propriu zise
Of, of, PuişorAu crescut doi merişori‘Năltişori ca doi fecioriOf, of, În poarta taOf, of, merișori,Și cu straiele de floriGătiți ca la sărbătoriOf, of, În poarta ta.Las’ să crească lasăCă sub frunza deasăDragostea-i frumoasăPuica mea.
Of, of Puică puiJos la umbra măruluiÎn nădejdea doruluiOf, of, În poarta taOf, of, Câte seriNu găsirăm pe sub meriNumai dor şi mângâieriOf, of, În poarta taMerişori în floareSă ne fiți umbrareCă e dorul mare Puica mea.
Of, of, Mai asear’Te-aşteptai mândro-n zadarSub mărul cu mere mariOf, of, În poarta taOf, of, PuişorMă-nălțai şi luai un mărSă mai potolesc din dorOf, of, PuişorMândro iar răsareLuna lucitoareDă-mi o sărutarePuica mea
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
92
Sus, pe dealul înverzit
Foaie verde mărgărit,Sus pe dealul înverzit, - bisLa un pom mare-nflorit,Pe-o pală de fân cosit,Găsii dorul adormit.
Cum aş face dar nu ştiu,Ca să las dorul pustiu.Să las pasul mai domol, Să nu scol dorul din somn.
Că dacă l-oi deştepta,Eu de dor n-oi mai scăpa.Cum e dorul cam nebun,Mă găseşte tot pe drum.
93
II. Cântece propriu zise
Fir-ai dorule nebun
Foicică de alunFir-ai dorule nebun.Toată ziua eşti pe drumN-ai odihnă nicidecum, măi, măi,
Că de când te-ai prins de mineMă cunoaşte orişicineCă mi-e gândul călător,După dragoste şi dor, măi, măi.
Îți vorbesc numai de bineTu râzi dorule de mineEu îți tot ce mă doareTu mă vinzi la drumul mare, măi, măi
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
94
Floricică de cicoare
95
II. Cântece propriu zise
Floricică de cicoare,Dorule măi dorule,Cine mi te-a scos în cale,Dorule măi dorule,Veştedă şi ofilită,Pe răzoare părăsită,Dorule măi dorule.
,,Aşa am trăit pe lume,Dorule măi dorule,Sub umbră de mărăcine,Dorule măi dorule,Să nu văd pe cin’ mi-e drag,Și să mă-ntrebe de fac’’Dorule măi dorule.
Drag îmi e floare de tineDorule măi dorule,Și-am să mi te iau cu mine,Dorule măi dorule,Că sunt fir de rozmarinȘi de dragoste strein.Dorule măi dorule.
Să-nflorim în poenițăDorule măi dorule,Amândoi pe-o tulpiniță,Dorule măi dorule,În mijlocul florilor,Pe malul izvoarelor,Dorule măi dorule,Să ne strige feteleÎn toate cântecele.Dorule măi dorule.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
96
Am o mândră la Ploiești
97
II. Cântece propriu zise
Foaie verde meri domneşti,Am o mândră la Ploieşti,Dar Ploieştiul e departe,Multă cale ne desparte,Dar dorul meu e mai tare,Nu ştie de depărtare.
Când merg puică pe ogor,Merg cu-al dumitale dor,Căci în fiecare floareÎți văd ochii de cicoareȘi în murmur de izvoare,Vorba ta fermecătoare.
Mândra mea de la PloieştiMi-a trimis aseară veşti :“Vino neică de mă vezi,Că de focul tău oftez ;Vino neică de mă iaPână nu trece vara”.
I-am răspuns şi eu un rând :„Puică viu cât de curând,Cu căruță şi nuntaşi,Să te iau de la oraş,Să te-aduc în satul meuȘi să ne iubim mereu”.
Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească
98
Of, Foaie verde de-avrămeasă,Leliță cârciumăreasăN-ai o fată mai frumoasăSă mă servească la masă.
Of, of, Am o fată şi-un flăcău Am o fată şi flăcăuDar mai bine servesc euCă mi-ai fost iubitul meu.
Of, Leliță cârciumăreasăPune ocaua mai rasăȘi să-mi dai vin ‘nenceputCă mult foc am mai avutȘi de-o fi să beau mai multSă nu mă laşi să mă duc.
Of, Și să mă opriți la voiSă mă culci lângă butoiMai aproape de caneaSă-mi potolesc inimaS-aud cepul scârțâindVinişoru-ncet curgând.
Leliță cârciumăreasă