Genul Haemophilus
Minidefiniţie- Bacili gram-negativi pleomorfi,
cocobacili şi sau bacili, uneori filamentoşi, imobili, nesporulaţi, aerobi sau facultativi anaerobi, dependenţi de factori de creştere X (hemina)şi/ sau V (NAD) prezenţi în sânge
- Speciile cu habitat uman – mucoasele tractus respirator superior sporadic în intestin, vagin, uretra distală.
patogeni primari – H.aegyptius (biovar aegyptius al H.influenzae) -conjunctivă (Koch-Weeks)
- H. ducreyi -organe genitale.
specii comensale/condiţionat patogene
- H.influenzae, H.haemolyticus, H.parainfluenzae, H.parahaemolyticus, H.aphrophilus, H.paraphrophilus
H.Influenzae
- 1892, Pfeiffer îl prezintă drept agent etiologic al gripei- unică gazdă omul,colonizează în număr redus TRS (faringe) la
75% copii şi 40% adulţi, conjuctiva, tract genital.
Caractere microscopice
- Necesită recolorare prelungită
Frotiuri din produs –LCR – apare polimorf
-spută – forme bacilare fine, dispoziţie frecventă în “bancuri de peşti”
Primoculturi tinere – pot fi capsulaţi
Caractere de cultivare
-necesită pentru cultivare factori X şi V – geloza ciocolat 370C, favorizat de 5-10% CO2
-pe geloza sânge cultivă în prezenţa unei surse de factor V –ex. Staphylococcus aureus
Aspectul coloniilor – coloniile mici (1-2 mm), rotunde, convexe, transparente, cu miros de indol
Identificare – necesitarea factorilor de creştere X,V
- dependenţa de CO2
- caracterul hemolitic al coloniilor
-identificarea biochimică
Pe baza producerii de indol, urează şi ornitindecarboxilază Kilian realizează biotipare- biotipul III, H.aegyptius
Rezistenţa la mediul extern
-sensibil – moare repede la uscăciune, la 560C în 30 minute, la dezinfectante obişnuite, la 4oC.
Structura antigenică- Capsula – 6 tipuri antigenice, a-f. Capsula de tip b dă reacţii
încrucişate cu pneumococul, E.coli K1, stafilococi, enterococi.- Fimbriile (pilii) – H. influenzae tip b din nasofaringe exprimă fimbrii
(izolatele din sânge şi LCR nu).- LPS - Proteine ale membranei externe (OMP) – tipare
Factori de virulenţă- Capsula – colonizare+factor major de virulenţă (protejează de
fagocitoză şi de liza mediată prin complement)- H. influenzae tip b – LPS+fimbrii în aderenţă şi colonizare
- hemocina (bacteriocină)
- Tulpinile necapsulate – OMP 2 + fimbriile- factori de virulenţă
Patogenitate naturală şi patogenieColonizarea tractusului respirator
superior cu H.influenzae începe de la naştere, la 2 ani constituie 10% din microbiota indigenă faringiană.
Adezinele mediază colonizarea orofaringelui şi epiteliului respirator, LPS afectează funcţia cililor. Hemofilii sunt translocaţi prin celulele epiteliale şi endoteliale şi intră în torentul circulator.
În absenţa anticorpilor opsonizanţi specifici antipolizaharid capsular se dezvoltă bacteriemie cu diseminare meningeană, articulară, renală.
H.Influenzae biovar aegyptius - conjunctivită acută
- febră purpurică sistemică severă la copii în Brazilia
Tulpini rata portajului boala
Necapsulate 40-80% -exacerbarea bronşitei cronice,
otite medii, sinuzite, (depresia
transportului mucociliar)
conjunctivite. (adulţi)
Capsulate tip b 3-7% meningite, epiglotite,
celulite, pericardită
osteomielită, artrită (copil sub
5 ani)
Capsulate tip a, c-f 1-2% rar patogene
Imunitatea
Anticorpii anti PRP (poliribitolfosfat, capsula serotip b) protectori – stimulează fagocitoza şi activitatea bactericidă mediată de complement. Apar ca urmare a -infecţiei naturale
-vaccinare
-transfer pasiv de la mamă
Persoanele cu deficienţe ale sistemului complement sau splinei au risc crescut de a face infecţie sistemică cu tipul b.
Pentru tulpinile necapsulate – blocarea ataşării la mucoasa tractului respirator (IgA)
Diagnostic de laborator
Prelevate –LCR
-hemocultură
-spută, lichid articular, pericardic
Examen microscopic- caracterele morfotinctoriale
Izolarea
Identificarea
Elemente de terapie etiotropă
1972- rezistenţa la ampicilină prin producere de β-lactamază iar în 1980
prin modificarea PLP.
Rezistenţa la cloramfenicol prin cloramfenicolacetiltransferaza
Infecţii sistemice – cefotaximă sau ceftriaxonă
Infecţii mai puţin severe – ampicilina
-ampicilina+inhibitor de β-lactamază
- cefalosporine orale de generaţia
a2a,a3a
- azitromicină, fluorochinolonă
Epidemiologie
Rezervor – bolnavii+purtătorii sănătoşi
Transmiterea –picături Flugge
Receptivitatea – deficienţe răspuns imun umoral, boli pulmonare cronice,splenectomizaţi
Profilaxie
Imunoprofilaxie – vaccin conjugat – PRP+proteina carrier (anatoxina tetanică, difterică, proteine membrana externă meningococ grup B). În acelaşi timp cu DTP+antipoliomielitic
Chimioprofilaxie – rifampicină – la contacţii unui copil cu meningită cu H.influenzae
Alte specii de Haemophilus
Haemophilus ducreyi – şancrul moale, transmitere sexuală, în zonele tropicale şi subtropicale, ulceraţie genitală pe fond edematos însoţită
de adenită regională dureroasă
Diagnostic diferenţial – şancrul sifilitic
- herpes simplex genital
- limfogranulomatoza veneriană
În şancru – cocobacil gram-negativ colorat bipolar aşezat în lanţuri
Dependent numai de factorul X . Izolat pe geloză cu 30% sânge de iepure sau om+mediu selectiv (vancomicină, polimixină)
Tratament – ceftriaxonă, SXT, eritromicină
Alte specii ale genului Haemophilus
H.haemolyticus - infecţii beningne TRS
H.parainfluenzae – endocardite, uretrite
H.aphrophilus/paraphrophilus - comensal al orofaringelui, grup HACEK
Pretenţioşi nutritiv, creştere relativ lentă în primoculturi. Nu cresc pe medii uzuale.
- Reunirea lor pragmatică subliniază capacitatea de a produce endocardite infecţioase (valve cardiace native sau protezate)
- Izolarea chiar în hemocultură unică a uneia dintre aceste specii de la pacienţii cu endocardită are semnificaţie clinică.
- Terapie – ceftriaxona, ampicilina+gentamicina
Genul Bordetella- mici cocobacili gram-negativi imobili sau mobili, nesporulaţi, strict
aerobi, metabolism respiratorB. pertussis – principalul patogen umanB. parapertussisB. bronchisepticaB.hinziiB.holmesii
Bordetella pertussis
- Găzduită numai de om ca agent etiologic al tusei convulsive
Caractere microscopice
- Cocobacili gram-negativi dispuşi izolat sau în perechi, coloraţi bipolar
Caractere de cultivare- Mediile trebuie să fie lipsite de peptone, să conţină amidon, cărbune
activat, sânge sau răşini schimbătoare de ioni- Mediul clasic Bordet-Gengou- Azi – agar cu cărbune activat şi sânge de cal – cultivă mai repede
Rezistenţa în mediul extern
-redusă- Moare în 2 ore la temperatura camerei
Structura antigenică- Aglutinogene cu specificitate de gen, specie, serotip
Factorii de virulenţă
I -5 factori sunt codificaţi de locusul bgv(Bordetella virulence genes) aflat sub controlul unor proteine reglatoare care răspund la stimuli externi (toxigeneză la 370,dar nu la 280C).
- hemaglutinina filamentoasă – adezivitatea la cilii epiteliului respirator
-toxina pertussis – toxină A-B. Polipeptidul A – activator al adenilat
ciclazei membranare
-sensibilizare la histamină
şi hipersecreţie de insulină.-polipeptidul B – ligand la receptori membranari - mitogen nespecific al limfocitelor T citotoxice şi T
supresoare- Adenilat ciclaza calmodulin-dependentă – stimulează secreţia
epiteliului respirator - permeabilizarea lui pentru toxina pertussis - inhibă fagocitele- Dermotoxină necrotică- Hemolizină II.Codificate de gene din afara locusului bgv – fimbriile + citotoxină
traheală – inhibă sinteza ADN în celulele ciliate -are efect citotoxic -determină staza cililorIII. LPS – lezează celulele epiteliului respirator
Patogenitate naturală şi patogeneză
-inhalată B.pertussis aderă prin fimbrii la epiteliul respirator- Fixarea – hemaglutinina filamentoasă+toxina pertussis- Toxina pertussis+adenilat ciclaza calmodulindependentă –
contracarează sistemul imun- Citotoxina traheală – lezează epiteliul respirator- Infecţia rămâne localizată
Incubaţia –aprox. 2 săptămâni
3 stadii- cataral – catar respirator+tuse, necaracteristice – f.contagioşi
- convulsiv – tuse spasmodică, epuizantă, asociată cu cianoză,
congestie conjunctivală, vărsături
- expectorează greu cantitate redusă de spută
vâscoasă
- leucocitoză cu limfomonocitoză
- convalescenţa – descreşterea intensităţii tusei şi frecvenţei paroxismelor
Complicaţii - Suprainfecţii cu condiţionat patogeni care se coafează cu
hemaglutinina filamentoasă (piraterie de adezine), H.influenzae, S.aureus
- În timpul tusei – hemoragii subconjunctivale, peteşii, epistaxis,
hemoragii SNC- Encefalită – fatală
Imunitate
- Anticorpii protectori – IgA secretorii anti-HF şi anti-toxină pertussis
Diagnosticul de laborator
Izolarea – tampon nasofaringian
Detecţia produşilor săi
Diagnostic serologic – anticorpii protectori după 3 săptămâni de boală
- util în diagnosticul diferenţial
Elemente de terapie etiotropă
Eritromicina – tratament+profilaxie, alternativă SXT
Epidemiologie- Sursa – bolnavul- calea de transmitere – aerogenă- Receptivitatea – generală
Profilaxie- Vaccin DTP – 3luni - 9luni, 3 administrări
- 2 rapeluri , după 6-9luni şi 18-24luni
Alte bordetele cu interes medical - B.parapertussis (om)+ B.bronchiseptica (animale) – sindroame
beninge de tuse convulsivă, nu produc toxina pertussis- Hemoculturi pozitive cu B.holmesii – imunodeficienţi- SIDA – hemoculturi pozitive B.bronchiseptica+B.hinzii
Francisella tularensis
-agent etiologic al tularemiei
-numele genului-Edward Francis
-numele speciei – Tulare Country, California
- 1945, regiunea Iaşi, Petre Condrea semnalează primele cazuri din ţară
Definiţie
-cocobacil gram-negativ, pleomorf
-strict aerob
-fără pili
-posedă capsulă lipidică
-profil de acizi graşi unic
Habitat
-largă răspândire în natură: mamifere, păsări, artropode, apă. Noroi.
Caractere microscopice- Se colorează electiv prin metoda Giemsa, cu fucsină fenicată dificil
de observat- Cocobacili coloraţi bipolar, capsulaţi pe frotiuri din prelevate sau
medii lichide- Coloraţia imunofluorescentă evidenţiază şi identifică rapid
Caractere de cultivare
- nu cultivă pe medii uzuale
medii speciale, cu gălbenuş de ou, cistină, sânge, glucoză
În condiţii aerobe, la temperatura optimă de 370C (20-370C)
Rezistenţa în mediul extern
- persistă săptămâni în apă, noroi, carcase de animale în putrefacţie
- supravieţuieşte şi se înmulţeşte în interiorul amoebelor, ca şi Legionella, îi asigură supravieţuirea în apă sau noroi.
-moare în 10 minute la 55-600CStructura antigenică-are înrudiri antigenice cu Brucella – atenţie la interpretarea
serodiagnosticuluiFactori de virulenţă-bacterie facultativ intracelularăPatogenitate naturală şi patogenie-doza infectantă cca 50UFC-incubaţia în medie 3 zile (14 ore-10zile)Poarta de intrare poat fi:- Cutanată (cea mai frecventă)- forma ulceroganglionară - inoculată transcutan de căpuşe, dar poate trece pin
tegument intact după simplă fricţiune - la locul de inoculare apare o papulă care devine pustulă şi
ulcerează - limfangită+adenită regională = bubon tularemic
- Conjuctivală – forma oculo-ganglionară
- conjunctivită unilaterală cu adenită preauriculară- Respiratorie sau digestivă – mai grave
- forma orofaringiană – angina cu limfadenită cervicală
- pneumonică “tularemia tifoidică”
-intestinală (dureri abdominale, vomă,
diaree)
Imunitatea
- celulară, de durată, înalt protectivă
Diagnosticul de laborator- Raclat din ulcere cutanate, aspirat ganglionar, spută, spălătură
gastrică, sânge- Momentul prelevării – cât mai precoce , când apare ulceraţia
cocobacilul dispare rapid
Diagnosticul diect – numai în laborator cu securitate antiepidemică
- microscopia direct în prelevat – coloraţia
imunofluorescentă
Izolarea – pe medii de cultură dificilă
- inocularea prelevatului la şoarece sau cobai
-sacrificarea după 6-10 zile de supraveghere – la necropsie evidenţiată pe frotiuri din sânge, amprente de splină, ficat, colorate Giemsa . Poate fi izolată pe medii de cultură.
Diagnosticul serologic - Indicat când nu poate fi utilizat cel direct sau când cultura rămâne
negativă- Reacţii utilizate – aglutinare
- hemaglutinare
-ELISA
- prezumţia de tularemie – 1/80, confirmarea - creşterea de cel puţin 4 de ori a titrului în dinamică
-1/20 - 1/80 –persistă mai mulţi ani de zile după infecţie
-serul poate reacţiona încrucişat cu suspensii de Brucella sau invers, serul bolnavilor de bruceloză poate reacţiona cu antigenul tularemic.
Elemente de terapie etiotropă - Aminoglicozide (streptomicina – de elecţie, gentamicina,
tobramicina)- TetraciclinaEpidemiologie- Sursa – rozătoarele bolnave, mamifere sălbatice şi domestice
infectate- Contaminarea prin manipularea animalelor bolnave –jupuire,
tranşare şi cadavrelor- Se poate transmite prin – căpuşe, ţânţari
- Boală profesională – vânători, paznici de vânătoare, măcelari.
- marea infecţiozitate – armă biologică
Profilaxie
- vaccinarea cu vaccin viu atenuat numai la cei cu risc crescut-ex. persoanele din laborator
- clorinarea apei
În zone endemice – mănuşi, mască la manipularea animalelor moarte sau muribunde