1
B-dul Voluntari nr. 11 T +40(21) 270 3256
Voluntari, 077190 F +40(21) 270 3254
www.anfdf.ro
GHID INFORMATIV CEREALE
IULIE – SEPTEMBRIE 2019
Autoritatea Națională Fitosanitară
2
CUPRINS
Nr.
crt
Capitol Pag.
1
CAPITOLUL 1
Importanța culturii cereale paioase
3
2
CAPITOLUL 2
2. Simptome produse de organismele daunătoare la cereale paioase
4
3 2.1. Simptome produse de ciuperci 4
5 2.2. Simptome produse de bacterii. 4
6 2.3 Simptome produse de virusuri 5
7 2.4. Simptome produse de insecte, acarieni 6
8 2.5. Simptome produse de nematozi 6
9
CAPITOLUL 3
3. Organisme daunătoare la pomii fructiferi semintosi
7
10
3.1. Organisme dăunătoare de carantină la cereale paioase
7
11
3. 2. Organisme dăunătoare non- carantină la cereale paioase
8
12
CAPITOLUL 4
4. Fise fitosanitare
10
13
4.1. Fise fitosanitare organisme dăunătoare de carantină
10
14
4.2. Fise fitosanitare organisme dăunătoare noncarantină
17
15
CAPITOLUL 5
5. Bibliografie
98
3
CAPITOLUL 1
1. Importanța culturii cerealelor
Cultura de păioase este una dintre cele mai sigure culturi, datorită faptului că aceasta este
genetic concepută pentru a rezista temperaturilor scăzute din timpul iernii. Însă, la fel ca toate celalalte
culturi, și cele de păioase necesită atenția cuvenită atât în ceea ce privește pregătirea terenului, cât și
respectarea tuturor verigilor tehnologice, pentru a putea vorbi despre o cultură generatoare de profit.
Astfel, imediat după recoltarea culturii premergătoare cerealelor păioase este bine să se efectueze
lucrările mecanice de pregătire a terenului, pentru a conserva apa în sol. Odată cu pregătirea patului
germinativ este recomandată aplicarea unui îngrășământ complex, în cazul în care semănătoarea nu
este prevăzută cu sistem de fertilizare sau se poate administra eșalonat cantitatea de îngrășământ, atât
la pregătirea terenului, cât și la semănat. Studiile de specialitate au arătat că cerealele păioase
reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor, în toate condițiile pedoclimatice din țara noastră.
În ceea ce privește oferta de semințe de pe piața locală, producătorii au posibilitatea de a alege
dintr-o gamă variată de soiuri, atât românești cât și străine, soiuri cu potențial genetic de producție
foarte ridicat, unele chiar aclimatizate.
Înainte de semănat, materialul semincer trebuie să beneficieze de un tratament împotriva
bolilor cu transmitere prin semințe (de exemplu, Tilletia și Ustilago). Împotriva acestor agenți
patogeni, producătorii de pesticide recomandă produse pe bază de difenoconazol, tebuconazol,
ciproconazol etc.
În cazul în care avem o toamnă lungă și ploioasă, iar apariția buruienilor ar crea probleme
plantei de cultură, producătorii de pesticide recomandă utilizarea unui produs erbicid care poate ține
sub control buruienile dicotile. În cazul unei toamne călduroase, fără ploi, este indicată aplicarea unui
piretroid de sinteză împotriva afidelor și cicadelor, ce reprezintă vectori pentru agenții patogeni.
Odată efectuate aceste lucrări de specialitate și beneficiind de precipitațiile necesare, cultura de
cereale păioase va intra în iarnă răsărită și înfrățită, urmând ca în primăvară să se parcurgă celelalte
verigi tehnologice necesare unei producții ridicate și calitative.
Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de
protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,
mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al
organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul
economic de dăunare.
Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie
faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din
rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul
managementului integrat.
Totusi, tratamentele chimice sunt esențiale pentru sănătatea cerealelor. Pe lângă momentul
optim de efectuare a tratamentului, contează la fel de mult și produsele folosite, astfel încât,
combinația optimă a substanțelor active și o tehnologie de protecție bine pusă la punct pot asigura nu
doar o stare fitosanitară perfectă, ci și recolte de o mai bună calitate.
O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor
este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea
speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali
care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.
Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza
fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea
cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp
util şi eficiente din punct de vedere economic.
4
CAPITOLUL 2
2. Simptome produse de organismele dăunătoare la cereale păioase
2.1. Simptome produse de ciuperci.
Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic
şi la nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se
caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor.
Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.
Simptomele ce apar pe diferitele organe la cereale păioase sunt variate, după cum
urmează:
• la flori, boabe, spice:
- pustule brune sau negre , lineare , de 2-3 mm pe rahis, glume și ariste (ex Puccinia
graminis);
- spice răsfirate, boabele evidente, brune pline cu un praf negricios, urât mirositor (ex
Tilletia sp );
- spicele total sau parțial se inălbesc , se usucă și se acoperă cu o paslă albă sau roză (ex
Gibberella zeae f.c. Fusarium graminearum );
- pete mici pe palee și boabe , puțin evidente cu rare punctișoare negricioase (ex Septoria
tritici);
- boabele, plevele, aristele distruse și înlocuite de un praf negricios care se scutură ușor
(ex. Ustilago tritici);
- spicele acoperite de o pulbere negricioasă (ex Cladosporium herbarum);
- spicele acoperite de un mucegai fin , roșiatic (ex Calonectria graminicola)
• pe frunze si pai:
- pernițe pâsloase, prăfoase, albe cenușii (ex. Erysiphe graminis);
- pete de 1-5x02-0,5 cm, brune , cu aspect reticulat (ex Pyrenophora teres);
- dungi galbui-cenușii sau brunii-cenușii de-a lungul nervurilor, în dreptul cărora
țesuturile uneori se sfâșie ( ex Pyrenophora graminea);
- dungi galbene , de-a lungul nervurilor, acoperite cu pustule gălbui de 0,5-1,0 x0,3-0,5
mm, mai frecvente pe frunze (ex. Puccinia striiformis )
- pustule brune –deschis sau negre, risipite neregulat , de 3-5x 1-2 mm(ex. Puccinia
hordei)
- la baza paiului pete galbene cu margine brună , ăn dreptul cărora tulpina mai tarziu se
îndoaie. (ex . Cercosporella herpotrichoides ).
2.2. Simptome produse de bacterii.
În cazul bacteriozelor care afectează poaiase, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:
➢ Pătări de forme şi mărimi diferite:
▪ circulare/eliptice/neregulate/striuri longitudinale/hidrozate
▪ cu sau fără aureolă (halo), cu margini difuze sau bine delimitată, uneori adâncite
▪ mici (câţiva mm)
▪ brune
- apar pe frunze, tulpini, inflorescenţe, semințe și glume;
- petele confluează, porţiuni mari de frunze necrozându-se şi capătând un aspect „ars”;
- în condiții favorabile, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii (după uscare poate căpăta
aspect de cruste galbene) şi produc îmbolnăvirea altor plante.
Exemplu: Pseudomonas syringae pv. syringae; Pseudomonas syringae pv. coronofaciens.
5
➢ Alte simptome
- spicele infectate sunt nedezvoltate, rahisul este deformat, boabele sunt șiștave, aristele sunt
deformate și înnegrite.
Exemplu: Xanthomonas translucens pv translucens
2.3. Simptome produse de virusuri și organisme analoage la semințoase
Cele mai comune și răspândite simptome produse de virusuri sunt:
- deformări externe ale plantei, pete clorotice și necroze pe frunze,talia pitică, îngălbenirea
plantei , spice incomplet formate și o înfrățire puternică toamna
- ( ex. Wheat dwarf virus.)
- piticire severă însoțită de lipsa înspicării, îngalbenirea vârfurilor și nervurilor frunzelor,
înfrățire redusă și spice cu un număr mare de spiculețe sterile (ex. Barley yellow dwarf
virus).
- striuri fine sau dungi de culoare verde deschis, paralele cu nervurile, care se transformă într-o
dungare severă și mozaic pe măsura ce boala progresează. Creșterea plantelor bolnave este
redusă, frații sunt răsfirați iar spicele care se formează sunt mici și sterile (ex. Wheat streak
mosaic virus.)
- pete și striuri clorotice care se transformă în necroze de culoare gri sau maronie, necroze
circulare, fusiforme sau în formă de „V”. Înălțimea paiului este redusă, înspicarea întârziată,
numărul florilor este mai mic, iar o parte din acestea rămân sterile datorită polenului puțin (
ex. Barley stripe mosaic virus.)
2.4. Simptome produse de insecte, acarieni.
➢ Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau
în interiorul organelor atacate:
roaderea rădăcinilor (Melolontha melolontha);
roaderea la colet (larvele de Agrotis segetum);
galerii pe rădăcini (Agriotes spp.);
scheletarea frunzelor (cărăbuşi);
minarea frunzelor (larvele muştelor miniere)
roaderea frunzelor sub formă de dungi (puricii cerealelor);
gale (Contarinia tritici, Haplodiplosis eqvestris);
şistăvirea boabelor (Haplothrips tritici).
➢ Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma
faptului că pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care
determină modificări morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim
decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide);
deformări şi colorări ale frunzelor (afide, acarieni).
2.5. Simptome produse de nematozi.
deformarea frunzelor, scurtarea internodiilor (Anguina tritici)
gale în ovare (Anguina tritici)
îngroşarea frunzelor de la vârf (Heterodera avenae)
6
CAPITOLUL 3.
3. Organisme daunătoare la cereale paioase
3.1. Organisme dăunătoare de carantină cereale paioase
Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii: organisme
dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină. Organismele dăunătoare de
carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă economică potenţială pentru o zonă aflată în
pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac
obiectul unui control oficial. Pentru ţara noastră acestea sunt reglementate prin HG. 563/2007 cu
modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei 29/2000 a Uniunii
Europene
3.1. Organisme dăunătoare de carantină la cereale păioase
Nr.
crt.
Denumire știinţifică şi
denumire populară
Răspândire geografică
Ciuperci 1. Tilletia indica EPPO – absent
Asia: Afganistan, India, Irac, Nepal, Pa kistan;
America de Nord: Mexic, USA;
America de sud: Brazilia
UE: Absent
3.2. Organisme dăunătoare non- carantină la cereale păioase
3.2.1. Ciuperci
1 Calonectria graminicola f.c. Fusarium nivale - mucegaiul de zapadă
2. Cladosporum herbarum - înnegrirea cerealelor
3. Claviceps purpurea - cornul secării
4. Cercosporella herpotrichoides- pătarea ocelară a bazei tulpinii
5. Erysiphae graminis- făinare
6. Gibberella zeae f.c. Fusarium graminearum - fuzarioza
7. Puccinia striiformis- rugina galbenă
8. Puccinia hordei- rugina brună
9. Puccinia graminis f.sp. tritici- rugina neagră
10.Pyrenophora graminea f.c. Helminthospoorium graminea – sfâșierea frunzelor
11.Pyrenophora teres f.c. Helminthospoorium teres - helmintosporioza
12.Rhizoctonia solani- pătarea în ochi
13.Septoria tritici / Septoria nodorum - pălirea frunzelor
14.Tilletia sp. - mălura
15.Ustilago avenae - tăciunele zburător
16.Ustilago tritici- tăciunele zburător
17.Urocystis tritici- tăciunele frunzelor și al paiului
3.2.2. Bacterii
1. Pseudomonas syringae subsp syringae - arsura bacteriană
2. Pseudomonas syringae pv coronafaciens- arsura aureolată a ovazului
3. Xanthomonas translucens pv translucens - înnegrirea bacteriană
7
3.2.3. Virusuri
1. Barley stripe mosaic virus - virusul mozaicul dungat al orzului
2.Barley yellow dwarf virus - virusul piticirii galbene al orzului
3.Wheat streak mosaic virus- virusul mozaicului dungat al graului
4.Wheat dwarf virus - virusul piticirii graului
3.2.4.Insecte, acarieni
1. Agriotes spp. – viermii sârmă
1. Agrotis segetum Denis & Schiffermüller– buha semănăturilor
2. Anisoplia spp. – cărăbuşeii cerealelor
3. Anoxia villosa Fabricius – cărăbușul de stepă
4. Apamea sordens – buha boabelor de grâu
5. Cephus pygmaeus – viespea grâului
6. Chlorops pumilionis– musca galbenă a cerealelor
7. Cnephasia pasquana – omida minieră a păioaselor
8. Contarinia tritici– ţânţarul paiului
9. Delia coarctata– musca boabelor în germinare
10. Haplodiplosis eqvestris– viermele roşu al paiului
11. lăcuste: Calliptamus italicus –lăcusta italiană, Dociostaurus marrocanus – lăcusta marocană,
Locusta migratoria – lăcusta migratoare, Tettigonia viridissima- lăcusta comună
12. Macrosteles sexnotatus – cicoriţa grâului
13. Mayetiola destructor – musca de Hessa
14. Melolontha melolontha L. – cărăbușul de mai
15. Meromyza nigriventris – musca galbenă a spicelor
16. Opomyza florum – opomizidul galben al cerealelor
17. Oscinella frit – musca suedeză a cerealelor
18. Oulema spp. – gândacul ovăzului
19. Phorbia spp. – muştele Phorbia
20. ploşniţele cerealelor: Eurygaster spp., Aelia spp.
21. Psamotettix striatus – cicada striată a grâului
22. Pseudonapomyza atra – apomizidul minier al frunzelor de cereale
23. Schizaphis graminis – păduchele verde al cerealelor
24. tripşii cerealelor: Haplothrips tritici, Haplothrips aculeatus, Limothrips denticormis,
Frankliniella tenuicornis, Stenothrips graminis
25. Zabrus tenebrioides – gândacul ghebos
8
CAPITOLUL 4
Fișe fitosanitare
4.1. Fișe fitosanitare organisme dăunătoare de carantină
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Calonectria graminicola (Berk.et Br.) Wr.
f.c. Fusarium nivale (Fr.) Ces.
Denumire populară: mucegaiul de zăpadă, fuzarioza paiului și a spicelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Secale cereale (secară).
Simptome
Boala se manifestă pe toate organele aeriene (frunze, tulpină, spic) și în toate fazele de
vegetație ale plantelor.
Boabele de grâu contaminate, când germinează în sol, dau naștere la colți, care fiind infectați
de miceliul ciupercii, sunt atât de slăbiți, încât nu pot să străbată stratul de sol de deasupra lor, ci se
învârtesc în jur, luând deseori forma de tirbușon. Chiar dacă plantele au reușit să răsară, sunt slăbite
de atac și, dacă vremea continuă să fie favorabilă ciupercii, ele putrezesc și se usucă încă din toamnă.
Faza cea mai păgubitoare este aceea în care atacul nu se limitează numai la planta ieșită din
bobul contaminat, ci se extinde și asupra plantelor din jur. Această formă a bolii evoluează ascuns
sub stratul de zăpadă ce acoperă plantele. Primăvara la topirea zăpezii, plantele atacate sunt acoperite
parțial sau în întregime de o împletitură rară, ca un voal, dar bogată, de hife miceliene de culoare
albă-cenușie la început (mucegaiul de zăpadă) (Fig.1). Mai târziu, ea prezintă din loc în loc
aglomerări de miceliu de culoare roz-roșiatică.
Deseori atacul se manifestă în vetre (petice), în care plantele din mijloc sunt distruse de
ciupercă și putrezite, iar spre periferie ele sunt mai puțin vătămate, în diferite faze ale atacului.
Dacă după topirea zăpezii vremea este ploioasă, rece și noroasă, atacul continuă să se
extindă, iar suprafața cu plante complet distruse se mărește treptat, putând să ajungă până la 40% și
chiar mai mult. Dacă însă după topirea zăpezii intervine o vreme frumoasă, cu soare și vânt, atacul se
oprește brusc, pânza de miceliu care acoperă plantele se usucă și cade în bucăți la pământ. Plantele
mai puțin atacate își continuă vegetația și reușesc să se refacă, pe când cele atacate mai puternic se
usucă, apărând în cultură goluri corespunzătoare vetrelor de atac, în centrul cărora plantele au
dispărut.
În fazele mai avansate de vegetație, între înflorit și maturitatea plantei, atacul se localizează
la baza paiului și se manifestă prin brunificarea și putrezirea țesutului atacat și uneori prin îndoirea
(îngenuncherea plantelor) sau chiar ruperea tulpinii (Fig.2). De regulă, plantele atacate se usucă
prematur și capătă o culoare verde deschis până la galbenă sau se albesc. Boabele încetează să se mai
dezvolte, rămân mici, cu diferite grade de șiștăvire sau, dacă atacul s-a produs de timpuriu și a
evoluat repede, boabele nu se mai formează.
Ultima formă a bolii se manifestă la spic, pe suprafața plevilor și a boabelor observându-se
un înveliș fin, roșietic, care acoperă porțiuni mai mari sau mai mici, după intensitatea atacului.
Boabele rămân mici, șiștave, ușoare, deosebindu-se de cele sănătoase prin culoarea lor mai deschisă,
spălăcită. Efectul atacului este cu atât mai grav cu cât boala s-a instalat mai devreme și a evoluat mai
rapid, ca urmare a unor condiții de mediu mai favorabile.
9
Fig.1-Atacul ciupercii pe plăntuțe de grâu Fig.2 – Brunificarea bazei paiului la grâu
(https://greenmanlawncare.co.uk) (https://info.agrimag.it)
Mod de răspândire
• boala se transmite de la un an la altul prin miceliul ciupercii care se găsește în sămânță și în
resturile de plante atacate, în descompunere, din sol, pe care ciuperca trăiește ca saprofit sau
iernează prin organele de rezistență (clamidosporii);
• producerea infecțiilor în semănăturile de toamnă și dezvoltarea bolii pe tinerele plante sunt
condiționate de umiditatea abundentă și de temperatura scăzută. Temperaturile optime pentru
producerea infecției și dezvoltarea atacului sunt cuprinse între 5 și 10° C;
• ciuperca se dezvoltă foarte bine sub zăpadă, în golurile care se formează în jurul plantelor,
unde există o atmosferă închisă, umiditate mare și temperaturi scăzute. De aceea, boala ia
proporții mari în iernile cu căderi abundente de zăpadă, care se așterne uniform peste culturi
într-un strat foarte gros, și este cu atât mai păgubitoare cu cât zăpada se topește mai târziu și
mai încet în primăvară.
Măsuri de management
Măsuri preventive
• folosirea de sămânță sănătoasă;
• semănatul grâului de toamnă să se facă la sfârșitul perioadei optime și mai rar, pentru ca
semănăturile să nu intre în iarnă cu o masă vegetativă prea bogată, care ar favoriza
dezvoltarea ciupercii sub zăpadă;
• se vor evita terenurile prea umede sau se vor drena;
• după recoltare se va face o arătură adâncă pentru a îngropa resturile de plante atacate.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare certificate
de omologare
Doza recomandată Timp de pauză
CELEST TRIO 16.03.2026 2,0 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*
DIVIDEND M 030 FS 31.12.2019 1,5 l/t sămânţă nu este necesar*
RANCONA I-MIX 31.12.2022 1,0 l/t sămânţă nu este necesar*
REDIGO PRO 170 FS 21.01.2025 0,5 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*
LAMARDOR 400 FS 31.07.2020 0,20 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*
VIBRANCE DUO 31.10.2019 2,0 l/t sămânţă (grâu şi orz) nu este necesar*
EYETAK 450 BARCLAY 31.12.2023 1,0 l/ha 35 zile *determinat de modul si perioada de aplicare
IMPORTANT! Infecția la spice prezintă o importanță practică deosebită, deoarece este principala
sursă de transmitere a bolii în anul următor.
10
FIȘA FITOSANITARĂ
Cercosporella herpotrichoides
Denumire populară : Pătarea ocelară a bazei tulpinii
Statut: organism dăunator non- carantină prezent în România.
Plante gazdă: speciile de Triticum, secară, Hordeum, Avenae, Apera, Poa, Alopecurus, Agrostis,
Festuca, Dactylis și alte Poaceae.
Simptome:
Boala poate apare în toate fazele de vegetație ale plantei. Atacul din toamnă se manifestă prin
brunificarea coleoptilului, sau atunci când condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii, pieirii plantelor la
scurt timp după răsărire.
La plăntuțele mai dezvoltate, toamna sau primăvara, pe fața exterioară a frunzei, în dreptul primului
internod, apar pete mici, ocelate, brune-deschis sau galbene-portocalii, care mărindu-se se alungesc pe
verticală. În condiții favorabile, ciuperca atacă succesiv tecile suprapuse și ajunge la spicul care nu a
ieșit încă din burduf, distrugânu-l.
La plantele mari, la baza paiului apar pete eliptice-ovale, lenticulare, galbene, albicioase, cu marginile
brune-măslinii. În mijlocul petelor tinere, există un punct mic negricios, format din stromă, locul pe
unde s-a format infecția. Mai târziu, la suprafața petelor apar pernițe de culoare închisă, care sunt
aglomerări de miceliu steril. Tulpinile plantelor atacate se îndoaie sau chiar se rup la nivelul petelor,
plantele având aspect de îngenunchere.
Plantele bolnave care au ajuns la maturitate au spicele mai mici, uneori parțial sau total sterile sau când
formeaza boabe, acestea sunt mici zbârcite și șiștave.
Fig.1 Atac în câmp Fig.2 Atac pe tulpina de grâu
(magazinulgospodarului.ro)
Mod de răspândire:
Agentul patogen rezistă peste iarnă în resturile vegetative în miriștea atacată. Pe aceste resturi
saprofitate, ciuperca va forma în primăvară noi generații de conidii care vor răspândi micoza, mai ales în
condiții de monocultură sau dacă grâul se seamănă mai devreme.
11
Măsuri de management :
Măsuri preventive:
• respectarea rotației culturilor
• evitarea culturilor în zonele umede și reci sau pe soluri cu pH acid
• evitarea semănatului timpuriu
• evitarea dozelor exagerate de îngrășăminte azotate
Măsuri curative:
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
FAXER 31.12.2022 1,0 l/ha(grâu) 35 zile
AVIATOR X PRO 225 EC 31.07.2020 0,8-1,0 l/ha(grâu)
0,6-0,8 l/ha (orz)
nu este necesar*
ANTERO 500 EC 31.12.2023 0,9 l/ha(grâu) 35 zile
EYETAK 450 BARCLAY 31.12.2023 1,0 l/ha 35 zile
*determinat de perioada de aplicare
IMPORTANT: Temperaturile reci, solurile umede și umiditatea ridicată favorizează boala.
•
12
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Cladosporium herbarum (Pers.) Lk. Janczewski
Denumire populară: înnegrirea cerealelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Avena sativa (ovăz), Secale
cereale (secară), Zea mays (porumb).
Simptome
Boala se întâlnește la grâu, mai frecvent pe plantele înaintate în vegetație sau ajunse la
maturitate, dar poate să apară și pe plantele tinere.
Atacul se manifestă pe toate organele aeriene (glume, glumele, teaca și limbul frunzei, paie)
pe care apar puncte numeroase, mici la început, de culoare brună și care cu timpul cresc, devin
confluente și de culoare negricioasă (fructificațiile ciupercii), dispuse în șiruri longitudinale.
Atacul ia proporții mari când recoltatul se întârzie și survine o vreme ploioasă, și mai ales
când grâul este căzut la pământ.
Un atac timpuriu la spice poate produce înnegrirea și sterilitatea parțială sau totală a acestora
(Fig.1, Fig.2). Boala se dezvoltă și pe boabe, care prezintă pe tegument striuri sau puncte negre, mai
evidente în dreptul embrionului, și o înnegrire a smocului de perișori din vârful bobului.
Făina provenită din grâul atacat are o culoare negricioasă.
Fig.1-Atacul ciupercii pe spice Fig.2 – Atacul ciupercii pe spic și boabe
(https://media.gettyimages.com) (https://media.gettyimages.com)
13
Mod de răspândire
• condițiile optime de dezvoltare sunt temperatura de 20-25° C și umiditate foarte ridicată
Măsuri de management
Măsuri preventive
• executarea recoltatului la timp
• cultivarea de soiuri rezistente la cădere
• aplicarea îngrășămintelor minerale în complex și în doze echilibrate
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
FEZAN PLUS 31.10.2019 3,0 l/ha 35 zile
CHAMANE 6.02.2020 1 l/ha nu este necesar*
*determinat de perioada de aplicare
IMPORTANT!
Înnegrirea cerealelor este o boală comună, ciuperca putând să se dezvolte ca parazit sau saprofit pe
numeroase plante din familii foarte diferite, inclusiv pe arborii de pădure și pomii fructiferi.
14
=
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Claviceps purpurea(Fr)Tul
Denumire populară: Cornul secarei.
Statut: este organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: Secale cereale (secară), Triticum aestivum (grâu) și Hordeum vulgare ( orz).
Simptome: Boala apare pe spice în perioada înfloritului şi maturităţii spicelor.
Din florile infectate ale spicului se scurg picături de lichid vâscos şi dulceag. În aceste picături se găsesc
sporii ciupercii. În locul seminţelor, ciuperca formează scleroţi de 2-3 cm lungime şi 3-6 mm grosime,
care au o structură densă, fiind alcătuiţi din micelii împletite strâns. La exteriorul lor există un strat, de
culoare neagră-violacee, iar interiorul este de culoare albă. Scleroţii sunt mai lungi decât bobul de
secară și de regulă, ei ies mult afară din spiculeț.
La început scleroții sunt moi apoi devin tari și brăzdați de crăpături longitudinale (mai mari) și
transversale(fig.1).Într-un spic se pot forma unul sau câțiva scleroți.Ciuperca nu formează niciodată
scleroți în toate florile unui spic.Scleroții conţin substanţe foarte toxice pentru om şi animale.
Fig.1. Simptom pe spice atacate
(www. forestryimages .org)
15
Mod de răspândire
Ciuperca rezistă în timpul iernii sub formă de scleroţi din care iau naştere fructificaţiie ciupercii.
Infecţiile primare sunt asigurate de sporii din fructificaţiile ce ies din sol, iar cele secundare
se fac prin intermediul sporilor ce apar pe spic în picăturile vâscoase şi sunt duşi pe alte spice de vânt
sau de insecte.
Transmiterea ciupercii de la o cultură la alta se face prin intermediul scleroţilor rămaşi în sol, sau a celor
care la recoltare ajung între seminţele de secară.
Boala este favorizată de temperatura scăzută și umiditate pronunțată și se extinde dacă în timpul
înfloritului secarei timpul este secetos sau ploios. Infecțiile sunt mai puternice cu cât perioada de
înflorire este mai lungă iar secara se infecteză mai ușor decât restul gramineelor datorită alogamiei ei
(florile se deschid înainte de fecundare, ceea ce face infecția posibilă). Infecția nu este posibilă după
fecundare și nici cu mult timp înainte de acest proces.Scleroții rezistă o iarnă în sol, excepțional două și
asigură transmiterea bolii numai dacă nu au suferit de uscăciune.Infecția prin scleroți are importanță
locală deoarece ei rămân în sol în lanurile în care s-au format astfel ca ciuperca nu se poate răspândi la
distanțe mari.Nici prin intermediul conidiilor, ciuperca nu se poate răspândi la distanțe mari, deoarece
ele nu sunt luate de vânt, fiind prinse în sucul zaharat, răspândirea lor făcându-se numai pe calea
insectelor.
Măsuri preventive:
• folosirea de semințe sănătoase certificate
• utilizarea soiurilor rezistente precoce și cu perioada scurtă de înflorire
• măsuri culturale
• în vederea limitării atacului de Claviceps sp.se recomandă trierea semințelor înainte de semănat
și cultivarea de soiuri cu perioadă scurtă de înflorire, pentru diminua perioada în care să se poată
realiza infecțiile
• întrucât substanțele conținute de scleroți sunt toxice, se impune controlul calității furajelor și a
semințelor de secară folosite la furajarea animalelor.
• cornul secarei este otrăvitor.După terminarea lucrului se vor spăla mâinile.
IMPORTANT!
Pagubele cantitative produse de această boală sunt mici, dar cele calitative sunt deosebite,
deoarece boala este prezentă şi pe gramineele din flora spontană şi depreciază calitativ
furajele.
16
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Erysiphe graminis March.
Denumire populară: făinare
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), Avena
sativa (ovăz)
Simptome
Atacul se manifestă pe limbul și teaca frunzelor, pe tulpină și foarte rar pe spice.
La început apar pete galbene sau verzi deschis, la suprafața cărora apar pernițe pâsloase,
proeminente, de câțiva milimetri lungime. Când atacul este puternic, aceste pete confluează,
acoperind suprafețe mari din țesutul organului atacat. Pe teci, ele formează un fel de manșon de jur
împrejurul tulpinii.
Aglomerările de miceliu au culoare albă, dar cu timpul se închid la culoare și devin prăfoase
(făinoase), împrăștiind un praf alb format din conidiile ciupercii. (Fig.1, Fig.2).
Pernițele formate din miceliul ciupercii se formează la suprafața epidermei, iar sub acestea
țesutul se îngălbenește la început, apoi se brunifică. Mai târziu, pernițele se desprind de țesutul pe
care s-au format și cad, iar pe frunză rămâne o pată brun-violacee de forma și mărimea perniței.
Frunzele puternic atacate se usucă de timpuriu și plantele prezintă o coacere forțată.
În semănăturile de toamnă, mai ales în luna aprilie, atacul se prezintă sub formă de vetre,
care, dacă vremea este favorabilă (umedă și rece), se măresc radiar, putând ocupa suprafețe mari din
cultură sau chiar întreaga cultură.
Plantele atacate din toamnă sunt mai sensibile la ger și unele pier în întregime; cele care
supraviețuiesc cresc mai încet, în primăvară au sistemul radicular mai slab format, rămân în urmă în
dezvoltare și sunt debile; frații mai puternic atacați nu mai dau în spic, iar cei care au înspicat au
spicul mai scurt, cu boabe puține, mai mici și mai ușoare. Un atac puternic în perioada de înfrățire și
mai ales de împăiere poate să reducă sensibil producția de boabe.
Fig.1-Atacul ciupercii pe frunze Fig.2 -Atacul ciupercii pe plante
(https://www.gardeningknowhow.com) (https://www.botanistii.ro)
Mod de răspândire
• infecțiile primare, care se produc toamna și primăvara, sunt inițiate atât de conidii (care se
dezvoltă pe samulastră), cât și de ascospori (care se maturează în septembrie);
• în urma acestor infecții, atacul ciupercii poate să începaă în toamnă și se extinde din focarele
inițiale sub formă de vetre, care în cazul unui atac putenic se văd de la distanță;
• ciuperca mai poate ierna și ca ascospori în cleistoteciile care se găsesc căzute pe sol sau pe
resturile de plante atacate rămase pe câmp după recoltarea grâului și a orzului;
• vremea rece și umedă favorizează dezvoltarea ciupercii.
Măsuri de management
Măsuri preventive
17
• folosirea soiurilor rezistente;
• distrugerea resturilor vegetale rămase după recoltarea plantelor atacate și a samulastrei prin
arături adânci de dezmiriștire;
• pentru prevenirea atacului și a pagubelor produse de această boală se recomandă ca
semănatul grâului de toamnă să nu se facă prea devreme, ci spre sfârșitul epocii optime
stabilite pentru regiunea respectivă; de asemenea, semănătura să nu fie prea deasă, iar
aplicarea îngrașămintelor să se facă în complex, în doze echilibrate, punând o pondere mai
mare pe îngrășarea fazială;
• îngrășămintele azotate aplicate unilateral favorizează atacul;
• în terenurile prea umede, în care apa stagnează în primăvară, se vor lua măsuri pentru
înlăturarea excesului de umiditate (măsuri agrotehnice, drenarea terenului);
• arderea miriștilor, când este cerută de combaterea altor boli, contribuie de asemenea la
reducerea materialului de infecție pentru semănăturile de toamnă și pentru cele de primăvară. Măsuri curative: metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare
cerificat
omologare
Doza recomandata Timp de
pauza
DAFNE 250 EC 31/12/2019 - 0,6 l/ha - 0,3 L/ha DAFNE 250 EC+0,4 L/ha ZIZAN 500
SC se aplică preventiv
61 zile
ZIZAN 500 SC 31/08/2020 - 0,5 l/ha (grâu de toamnă) - 0,4L/ha ZIZAN 500 SC+ 0,3 L/ha DAFNE 250
EC(grâu de toamnă)
nu se aplică
AMISTAR 31/12/2022 0,75-1,0 L/ha ȋn funcție de gradul de infecție 35 zile
KING 250 EW 16/12/2019 0,5 l/ha nu se aplică
TOPSIN 500 SC 31/10/2019 1,250 l/ha nu se aplică
TOPSIN 70 WDG 31/10/2019 1,0 kg/ha nu se aplică
BRAVO 500 SC 31/10/2019 1,5 l/ha (aplicat asociat) nu se aplică
TREORIS 31/10/2019 2,0 l/ha 14 zile
ROVER 500 SC 27/03/2023 1,5 l/ha (aplicat asociat) nu se aplică
AVIATOR XPRO
225 EC
31/07/2020 - 0,8-1,0 l/ha se aplică preventiv sau la primele
simptome de boală (grâu)
- 0,6-0,8 l/ha se aplică preventiv sau la primele simptome de boală (orz)
nu se aplică
INPUT 460 EC 31/07/2020 - 1,0 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii tulpinii
principale (grâu și orz ) - 0,75 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii
tulpinii principale (grâu de toamnă)
nu se aplică
ARMADA 31/08/2020 0,5-1,0 l/ha se aplică preventiv sau la primele
simptome de boală
nu se aplică
TEBUSTAR EW 31/08/2020 0,5 l/ha 42 zile
PRIAXOR EC 31/01/2020 0,75-1,5 l/ha ( se aplică de la mijlocul ȋnfrățitului
până la sfârșit)
35 zile
KEYPRO 31/05/2022 1,0 l/ha se aplică de la ȋnceputul alungirii paiului
până la sfârșit
nu se aplică
IMPORTANT!
Boala produce atacuri mai puternice în primăverile reci și umede, determinând pierderi până la 10-20%.
Atacul de făinare influențează metabolismul plantei, intensificând respirația și transpirația țesuturilor
atacate. Conținutul în proteină al orzului și grâului se mărește.
18
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Puccinia graminis Pers. f. sp. tritici Eriks & Henn.
Denumire populară: rugina neagră a grâului.
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: cereale păioase - grâu (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), secară (Secale
cereale), ovăz (Avena sativa) sau ierburi din genurile Aegilops, Agropyron, Bromus, Hordeum, Melica,
Elymus.
Simptome
Rugina neagră este o specie care își desfășoară ciclul de viață pe gazde diferite: cel de picnidii și ecidii pe
gazdă intermediară – dracila (Fig.1) (Berberis sp.), Mahonia, și stadiul de uredospori și teleutospori – pe
grâu și alte graminee.
Rugina neagră se dezvoltă pe plantele de grâu în a doua jumătate a lunii iunie și în prima
jumătate a lunii iulie, în perioada când grâul se apropie de maturitate și apare direct de la început pe
frunzele din etajul superior al plantei.
Fructificațiile ciupercii apar pe toate organele aeriene ale grâului și ocazional pe spice, glume,
ariste, chiar și pe sămânță. Mai frecvent ele apar pe limbul și teaca frunzelor și pe pai, mai rar pe spic.
Zonele cu atac cuprind ambele fețe ale frunzei și sunt de formă alungită, liniară, de 2-4 mm lungime (când
confluează, până la 10-12 mm), de culoare brun închis. La început, fructificațiile ciupercii sunt acoperite
de epidermă, dar pe măsură ce ele evoluează, sub presiunea uredosporilor, epiderma se sfâșie, pustulele
devin pulverulente și sunt înconjurate de resturile rupte neregulat ale epidermei (Fig.2).
Pe frunzele plantelor tinere (grâul de toamnă), rugina se manifestă sub forma unor pustule de
uredospori mult mai mici, mai puțin numeroase și de culoare mai puțin închisă, ceea ce face ca atacul ei să
se deosebească mai greu de cel de rugina brună.
Spre sfârșitul perioadei de vegetație a grâului, încep să se formeze sporii de rezistență (
teleutosporii), pustulele schimbându-și treptat culoarea, din brună închis în brun-negricioasă și apoi în
neagră.
Plantele atacate dau producții mai mici de boabe, iar acestea sunt cu atât mai șiștave cu cât atacul
a fost mai puternic și s-a produs mai de timpuriu. Boabele de grâu șiștave sunt mai sensibile față de
acțiunea fitotoxică a produselor utilizate împotriva mălurei, dând naștere la plante slăbite, care se dezvoltă
mai lent și rămân întârziate în vegetație. Boabele recoltate de la plantele atacate au un conținut de
proteină, gluten și hidrați de carbon mai scăzut și dau o făină cu valoare nutritivă și capacitate de
panificație scăzute. De asemenea, conținutul în carotină este mai ridicat și făina are o culoare mai închisă.
Mod de răspândire
Ciuperca se răspândește prin intermediul vântului. Aceasta se dezvoltă bine la temperaturi mai
ridicate, însă nu mai mari de 37°C și umiditate mai abundentă. La temperaturi de -5°C sporii ciupercii
pier. În condițiile din țara noastră ciclul anual al bolii este practic întrerupt o dată vara și a doua oară iarna,
de aceea grâul iese din iarnă liber de rugină.
În anii când rugina produce atacuri intense, infecțiile sunt produse de ecidiosporii care se formează
pe dracilă și sunt răspândiți de vânt în culturile de cereale.
O altă sursă de infecție o constituie uredosporii care sunt transportați de vânt de la mari distanțe,
din țările unde temperaturile sunt mai ridicate, în care această rugină poate să ierneze pe grâu și în care
apare în culturi mai devreme decât la noi.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● utilizarea pentru semănat a soiurilor rezistente la această ciupercă;
● cultivarea de soiuri precoce și rezistente la cădere;
19
● semănatul grâului cât mai timpuriu posibil, la începutul perioadei optime;
● fertilizarea corespunzătoare cu îngrășămintele de bază în scopul obținerii unui avans în vegetație și a
unui ritm mai accelerat de creștere ;
● evitarea semănatului prea des sau prea rar pe unitatea de suprafață;
● distrugerea gazdei intermediare, dracila.
Fig.1: Plantă de Berberis sp. atacată de rugină brună Fig.2: Plantă de grâu atacată de rugină brună
(Foto: https://pnwhandbooks.org/sites/pnwhandbooks/files/) (Foto: https://www.sciencephoto.com)
Măsuri curative :
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
ALLEGRO 30.04.2020 0,75 l/ha 3 zile
TOPSIN 500 SC 31.10.2019 1,250 l/ha 18 zile
RUBRIC 30.04.2020 1 l/ha 35 zile
EMINENT 125 ME 31.12.2021 0,9 l/ha nu este necesar*
RIZA 250 EW 31.08.2020 0,5 l/ha nu este necesar*
BAGANI 31.12.2022 1,0 l/ha nu este necesar*
MYSTIC PRO 31.08.2020 1,0 l/ha 28 zile
DUETT ULTRA 31.10.2019 0,5 l/ha 35 zile
BARCLAY CLOROFLASH 31.10.2019 2,0 l/ha la 1% infecţie 45 zile * determinat de perioada de aplicare
IMPORTANT! ● Boala este favorizată, în special, de întârzierea maturizării culturilor. ● Prezența plantei gazdă intermediară (dracila) este foarte importantă, deoarece tufele aceasteia
produc cantități mari de ecidiospori care provoacă infecții puternice în lanurile din apropierea lor și,
de asemenea, pe dracilă se pot dezvolta și alte varietăți ale speciei Puccinia graminis, care pot
produce prin hibridare rase fiziologice noi.
20
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Puccinia striiformis West.
Denumire populară: rugina galbenă a grâului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), gazon etc
Simptome:
Simptomele se manifestă pe toate organele aeriene, mai ales pe frunze. Pe amblele fețe ale
limbului apar dungi galbene, fusiforme, lungi, dispuse în lungul nervurilor, dungi ce pot uneori să
fuzioneze (fig. 1). Pe fața superioară, dungile sunt acoperite cu pustule ce conțin uredospori (fig. 2), iar
spre sfârșitul perioadei de vegetație teleutosporii (fig. 3). Frunzele puternic atacate pot avea deseori
marginile răsucite sau mai rar poate să apară o sfâșiere a țesutului atacat. La început, atacul se manifestă
pe funzele bazale și apoi progresează pe frunzele superioare.
Atacul se manifestă și pe: tecile frunzelor, tulpină (în treimea superioară), spice, rahisul spicului,
ariste, glume și la suprafața boabelor.
Un atac puternic, care s-a declanșat de timpuriu, poate să producă o uscare timpurie a frunzelor și
o coacere forțată a boabelor.
Fig.1 Simptome pe frunze Fig. 2 Uredospori pe frunze Fig 3. Uredospori pe frunze
(https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/45876#RelatedTreatmentSupportSection)
Mod de răspândire:
Pe distanțe lungi Puccinia striiformis se poate transmite cu ajutorul vântului, aerului și a
factorului uman.
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
• utilizarea de soiuri rezistente la Puccinia striiformis;
• utilizarea de sămânță sănătoasă, liberă de patogen;
• prevenirea formării samulastrei sau distrugerea ei dacă a apărut prin întoarcerea miriștii după
seceriș;
• semănatul grâului de toamnă nu prea devreme pentru a preveni infectarea în toamnă a
semănăturilor;
• aplicarea îngrășămintelor de toamnă și a celor faziale în proporții corespunzătoare.
21
Măsuri curative :
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de
pauză
ALLEGRO 30.04.2020 0,75 l/ha 3 zile
CALIZI 31.12.2022 1 l/ha 35 zile
BUZZ ULTRA DF 31.08.2020 0,33 g/kg nu este
necesar*
ELATUS PLUS 2.03.2024 0,75 l/ha nu este
necesar*
TOPSIN 500 SC 31.10.2019 1,250 l/ha 18 zile
MIRADOR FORTE EC 31.08.2020 2 l/ha 35 zile
RUBRIC 30.04.2020 1 l/ha 35 zile
EMINENT 125 ME 31.12.2021 0,9 l/ha nu este
necesar*
RIZA 250 EW 31.08.2020 0,5 l/ha nu este
necesar*
CHAMANE 06.02.2020 1 l/ha nu este
necesar*
SEGURIS ERA 31.07.2020 1,0 l/ha nu este
necesar*
BAGANI 31.12.2022 1,0 l/ha nu este
necesar*
MYSTIC PRO 31.08.2020 1,0 l/ha 28 zile
DUETT ULTRA 31.10.2019 0,5 l/ha 35 zile
RETENGO 31.01.2020 0,8 – 1,25 l/ha 35 zile *determinat de perioada de aplicare
IMPORTANT! În anii cu primăveri reci și ploioase, rugina galbenă a grâului poate
duce la pierderi de 60-80%.
22
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Pyrenophora graminea
Denumire populară: Sfâșierea frunzelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: orz, orzoaică și grâu
Simptome
Sunt atacate atât culturile de toamnă cât și cele de primăvară. La orzul de toamnă boala apare prin luna
aprilie, iar la cel de primăvară după 1-2 luni de la semănat, cu pregnanță în primăverile umede. Boala se
poate manifesta pe toate organele plantei de orz, de preferință însă pe frunze la care produce pete sub
formă de dungi, de regulă continui, dispuse de-a lungul nervurilor, întinzându-se de cele mai multe ori de
la bază spre vârful limbului. Aceste dungi au la început o culoare gălbuie sau albicioasă și pe măsură ce
boala evoluează, capătă o culoare brunie-deschisă iar mai târziu brunie-cenușie sau cenușie-închisă. În
această fază a bolii apar la suprafața petelor frucificațiile ciupercii (conidioforii și conidiile) sub forma
unui praf fin , de culoare brună-cenușie. Mai târziu, țesuturile din dreptul petelor, se necrozezază și se
sfâșie longitudinal pe o anumită porțiune sau chiar pe toată lungimea lor. Uneori frunzele bolnave se usucă
fără a prezenta aceste simptome. Boala apare treptat, întâi pe prima frunză care se formează, apoi și pe
celelalte, întâlnindu-se pe aceiași plantă toate fazele bolii.
Plantele bolnave nu se dezvoltă normal, atingând doar jumătate din înălțimea celor sănătoase, deseori la
aceste plante spicul nu reușește să iasă din burduf, ceea ce constituie un caracter specific de recunoaștere
pentru această boală. Paiul de sub spic se brunifică la rândul său iar nodurile sunt de culoare închisă. Talia
plantelor se reduce, la fel și procentul de înspicare. Unele dintre spicele plantelor atacate sunt sterile, iar
altele produc boabe mici, șiștave cu paleele și aristele colorate în brun-cenușiu, mai ales în partea
superioară.
Fig. 1 Simptome pe frunze Fig. 2 Simptome pe plantă de orz
https://www.pesticide.ro/ghidul-bolilor/pyrenophora-graminae https://www.plantwise.org/knowledgebank/datasheet/46115
23
Mod de răspândire
• în timpul vegetației prin intermediul sporilor purtați de vânt și de apa de ploaie, infecția fiind
favorizată de umiditatea ridicată a aerului;
• de la un an la altul, prin semințele infectate în care miceliul de rezistență se localizează în tegument.
Măsuri de management
Măsuri preventive
• folosirea pntru semănat a soiurilor rezistente la această ciupercă;
• evitarea dozelor mare de îngrășăminte pe bază de azot;
• rotația culturilor;
• respectarea epocii optime de semănat;
• combaterea buruienilor .
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
ORTIVA OPTI/AMISTAR OPTI 31.10.2019 1,8 – 2,5 l/ha
nu este necesar*
REDIGO PRO 170 FS 21.01.2025 0,5 l/t (tratament
sămânţă la orz) nu este necesar*
RANCONA 15 ME 31.08.2025 1,33 l/t sămânţă nu este necesar*
ORIUS 6 FS 31.08.2020 0,5 l/t sămânţă nu este necesar*
* determinat de perioada de aplicare
20%.
24
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Pyrenophora teres Denumire populară: pătarea reticulară brună a frunzelor de orz
Statut : organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: Hordeum vulgare (orz),Triticum aestivum(grau),Oryza sativa (orez)
Simptome:
Organe atacate: frunze și pai
Primele simptome apar pe frunzele de la baza plantelor sub forma unor pete mici, care se măresc pe
măsura ce boala evoluează. La început petele au o culoare brun- deschisă, prezentând la suprafața lor
linii subțiri și scurte, de culoare brun-închis, dispuse longitudinal , transversal și oblic dând un aspect
reticulat, caracteristic acestei boli ( fig.1). Mai tărziu, petele capătă în întregime o culoare uniformă ,
brună –inchisă fiind înconjurate de un brâu gălbui. Spre sfarșit petele se decolorează și se pot extinde pe
întreg limbul frunzei care se ofilește și se usucă începând de la vârf spre bază. În cazul unui atac
puternic, petele pot să conflueze, iar uneori se poate produce și o sfâșiere a țesuturilor din dreptul
petelor. La suprafața petelor se formează fructificațiile ciupercii, sub forma unui praf fin , de culoare
brună- închis, format din conidioforii și conidiile ciupercii.
Fig.1.Patarea reticulara a frunzelor de orz BASF Agricultural
Mod de răspândire:
Ciuperca se transmite prin sămanță și prin resturile de plante atacate rămase pe sol, unde poate trăi ca
saprofit. După semănat ciuperca trece de pe bobul de orz sau din sol pe bob, pe care îl infectează
pâtrunzând prin coleoptil. Aceasta este infecția primară , care se manifestă numai pe prima frunză.
Conidiile care se formează pe prima frunză răspândesc boala la celelalte frunze (infecțiile secundare).
Infecțiile secundare pot fi generate și de sporii care se găsesc pe miriști sau pe resturile de plante de la
cultura precedentă .
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
- igiena culturală;
- rotația culturilor;
- cultivarea de soiuri rezistente;
- utilizare de samânță sănătoasă provenită din lanuri neinfectate.
Măsuri curative
IMPORTANT! Orzul de toamnă semănat târziu sau cel de primăvară semănat devreme sunt
puternic afectate, atacul crescând paralel cu durata de răsărire a plantelor.
25
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Rhizoctonia solani Kühn
Rhizoctonia cerealis van der Hoeven
Denumire populară: putregaiul rădăcinii (Rhizoctonia solani), pătarea sub formă de „ochi ascuțit” a
tulpinii (Rhizoctonia cerealis) .
Statut: organisme dăunătoare non-carantină prezente în România.
Plante gazdă: grâu (Triticum aestivum), orz (Hordeum vulgare), secară (Secale cereale), ovăz (Avena
sativa).
Simptome
Rhizoctonia solani
Ca multe alte boli ale rădăcinilor, este posibil ca și putregaiul rădăcinii să treacă neobservată, în afară de
cazul în care rădăcinile sunt examinate cu atenție la binocular - în special vârfurile acestora.
În câmp, pentru putregaiul rădăcinii sunt caracteristice zone distincte cu plante piticite sau cu așa zise ,,
plante cu capete albe’’. Cele mai multe plante infectate care nu mor în timpul iernii sunt capabile să
tolereze brunificarea și rănirea rădăcinilor și pot depăși boala prin producerea de noi rădăcini. Alteori,
există zone în care frunzele plantelor bolnave sunt rigide și de culoare vineție-gri. Maturizarea plantelor
este întârziată mai degrabă decât accelerată, ca și la alte infecții cauzate de cei mai mulți patogeni de sol
care afectează grâul. Leziunile cauzate de R. solani sunt cel mai adesea mici, de 2-3 mm lungime. De
obicei numai jumătate de leziune este evidentă la capătul unei rădăcini, deoarece restul este secționat când
plantele sunt extrase din sol.
Uneori plăntuțele pot fi complet distruse, apărând zone distincte în lan (Fig.1).
Rhizoctonia cerealis
La plantele tinere leziunile ascuțite provocate de R. cerealis constau într-o brunificare a bazei tulpinii care
este foarte dificil de a o distinge de “pătarea în ochi a bazei tulpinii” (Cercosporella herpotrichoides) sau
de putrezirea bazei tulpinii produsă de ciupercile din genul Fusarium. Pătarea „ochi ascuțit” ca și pătarea
în ochi a bazei tulpinii, începe de obicei cu teaca frunzei exterioare, aproape de baza plantei. Teaca frunzei
exterioare dezvoltă zone circulare sau eliptice de culoare maro deschis, delimitate de o bordură necrotică,
subțire, de culoare brun închis. Leziunile sunt frecvent superficiale, însă ocazional acestea penetrează
țesuturile frunzelor afectate și produc o gaură caracteristică (Fig.2). La baza aceleiași plante pot apărea
câteva leziuni care variază până la 1 cm în diametru. Cele mai multe plante infectate supraviețuiesc până
la maturitate, dar infecțiile severe provoacă distrugerea plăntuțelor. Simptomele caracteristice de pătare
sub formă de ”ochi ascuțit” apar pe plantele mature (Fig.3). Leziunile pe tulpini sunt de culoare brun –
deschisă sau de culoare galben pai și sunt înconjurate de o margine brun – închisă, de formă ascuțită, în
mod clar definită. Leziunile pot fi comparate cu pătarea în ochi a bazei tulpinii, dar sunt mult mai
superficiale, mai puțin de formă lenticulară și mai bine delimitate sub formă de „ochi ascuțit”. În mod
normal, aceste leziuni apar mai târziu decât la pătarea în ochi a bazei tulpinii și se pot forma pe plante la
circa 30 cm deasupra nivelului solului. Leziunile de pe tulpini sunt similare cu cele de pe tecile frunzelor.
Pe tulpinile mature, sub leziuni, adesea se găsește un miceliu abundent de culoare gri-deschis. Infecția
severă poate produce coacerea prematură a plantelor și căderea acestora. În mod frecvent, tulpinile
infectate cedează începând de la al doilea sau al treilea internod.
R. cerealis este mai puțin capabilă să slăbească din punct de vedere mecanic tulpinile infectate decât C.
herpotrichoides.
Mod de răspândire
R. solani se răspândește cu ajutorul solului și a resturilor vegetale infectate. Aceasta persistă în sol
utilizând ca sursă de energie resturile vegetale. Este omniprezentă în sol ca miceliu și scleroți, și practic tot
grâul este expus atacului. Apariția formei severe a bolii (benzi în care plăntuțele sunt complet distruse),
poate reflecta abilitatea acestei ciuperci de a realiza o adevărată rețea miceliană pe resturile vegetale
prezente în sol, cât mai aproape de suprafața acestuia.
26
R. cerealis
Infecția tulpinilor este produsă cu ajutorul scleroților prezenți în sol sau al miceliului din resturile
infectate. După invadarea tecii frunzelor tinerelor plăntuțe, patogenul se răspândește prin miceliul care
crește pe și în plante pe parcursul întregii perioade de vegetație. Scleroții formați în cursul verii reprezintă
principala sursă de inocul reîntoarsă în sol după recoltare.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● respectarea rotației culturilor;
● însămânțarea târzie, superficială și asigurarea de condiții optime pentru creșterea rădăcinilor;
● efectuarea de lucrări culturale asupra solului pentru aerisirea acestuia și distrugerea filamentelor
miceliene prezente;
● îngroparea sub arătură adâncă a resturilor vegetale;
● evitarea umidității prelungite a solului în timpul primelor faze de vegetație;
● întârzierea cu câteva zile a semănatului după efectuarea ultimei lucrări de pregătire a solului poate
reprezenta un avantaj pentru controlul ciupercii;
● efectuarea unor tratamente chimice (controlează doar parțial ciuperca R. solani).
Fig.1: R. solani-zone cu plăntuțe distruse Fig.2: R. cerealis-Găuri caracteristice Fig.3:Leziuni sub formă ascuțită Foto: http://planthealthinternational. Foto: https://www.google.com/search?q=c Foto: https://www.alamy.com/shar
Măsuri curative
IMPORTANT! ■ Nu există soiuri cu adevărat rezistente la nici una dintre cele două ciuperci.
■ Însămânțarea târzie poate avea rezultate bune în ceea ce privește controlul celor două ciuperci,
dar, de asemenenea, poate reduce potențialul de producție al culturii.
■ Uneori, R. solani împreună cu R. cerealis pot produce putrezirea preemergentă a cerealelor
însămânțate, mai ales în cazul în care solul este îmbibat cu apă sau vremea este deosebit de rece la
semănat.
27
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Septoria spp.
Septoria tritici Rob. in Desm., Septoria nodorum (Berk.)
Denumire populară: pătarea brună (uscată) a frunzelor de grâu.
Statut: organisme dăunătoare non-carantină prezente în România.
Plante gazdă: grâu (Triticum aestivum, T. durum), secară (Secale cereale), orz (Hordeum vulgare), ovăz
(Avena sativ), diferite plante de nutreț.
Simptome
Septoria tritici
Simptomele se dezvoltă pe parcursul întregii perioade de vegetație, pe toate părțile aeriene ale plantelor.
Inițial, apar pete clorotice, mai ales pe frunzele care se află în contact direct cu solul. Petele se extind și se
formează leziuni de formă neregulată (1-5 X 4-15 mm). Leziunile cauzate de S. tritici au tendința de a fi
poziționate de-a lungul și între nervurile frunzei. Petele cresc și devin alungite, eliptice. Uneori acestea se
prezintă ca niște dungi longitudinale. La început, leziunile sunt umede, apoi devin uscate, galbene și în
final, gri-brune sau cu centru de culoare cenușie, înconjurate de o margine brună deschis sau brună
cenușie. Într-o fază mai înaintată a bolii, la suprafața petelor apar picnidiile (fructificațiile ciupercii),
cufundate ușor în epidermă, care se văd ca niște puncte mici, negricioase, dispuse în rânduri paralele de-a
lungul nervurilor.
Când atacul este puternic, frunzele se usucă de timpuriu, începând cu cele de la bază. Plantele atacate se
dezvoltă slab și dau o producție de boabe inferioară cantitativ și calitativ.
Septoria nodorum
Ca și S. tritici, S. nodorum atacă toate organele plantelor, în toate fazele de dezvoltare, dar atacă cu
precădere spicele și tulpinile. Pe plăntuțele tinere, primele simptome pot fi observate pe coleoptil, sub
forma unor pete brune, alungite. În condiții favorabile de temperatură și umiditate boala progresează, iar
coleoptilul se brunifică în întregime și piere. Plăntuțele tinere atacate, smulse din pământ, prezintă pe
bobul din care provin numeroase picnidii, grupate în număr mai mare în apropierea șanțului ventral.
La plantele mai dezvoltate sunt atacate teaca și limbul frunzelor. Pe teci apar pete brun închis care
alternează cu porțiuni de culoare mai deschisă; petele confluează și acoperă suprafețe mari din teacă. Pe
limbul frunzelor, la început apar pete mici, brune, cu mijlocul de culoare mai deschisă; cu timpul, petele se
măresc, confluează, iar frunzele pot pieri (se usucă). Frunzele atacate puternic și de timpuriu se usucă încă
din perioada de înflorire a grâului.
Pe tulpină, pe noduri și internodii, apar pete la început sub formă de liniuțe, de culoare brun-violet,
care se contopesc și acoperă părți mari din pai. Picnidiile apar pe pai mai târziu, când planta se apropie de
maturitate și se găsesc în număr mare în special pe nodurile inferioare ale tulpinii. Un simptom
caracteristic este reprezentat de internodul superior, care rămâne verde la plantele puternic atacate.
La spice, atacul se manifestă imediat după înspicare, iar când atacul este foarte puternic, acestea au
în întregime o culoare brună. Pe vreme secetoasă, pe palee se observă un înveliș ceros, de culoare roșie
deschis, format din conidiile care au părăsit picnidiile pe vreme umedă sau pe rouă. Boabele formate și
spicele plantelor atacate își păstrează înfățișarea normală până la coacerea în lapte, după care devin
șiștave, zbârcite, pipernicite. Ele au o culoare mai închisă. Șanțul ventral al acestor boabe are marginile
mult adâncite (scufundate), astfel că bobul ia forma unei luntre.
Cu cât atacul este mai puternic, cu atât numărul boabelor neformate este mai mare. De asemenea,
un atac puternic și timpuriu poate produce o sterilitate parțială, care se manifestă mai ales în partea
superioară a spicului.
Mod de răspândire
Boala se transmite de la un an la altul prin resturile de plante atacate și prin sămânța infectată. Pe
distanțe mari, ciuperca se răspândește cu ajutorul vântului și al picăturilor de apă.
28
A - Septoria tritici; B – Septoria nodorum
(Foto: https://ohioline.osu.edu/factsheet/plpath-cer-07) Măsuri de management
Măsuri preventive
● utilizarea pentru semănat a semințelor necontaminate sau tratae chimic înainte de semănat;
● înlăturarea și distrugerea resturilor de plante infectate rămase pe câmp după recoltare, sau îngroparea lor
în sol printr-o arătură adâncă;
● distrugerea samulastrei și prevenirea apariției ei;
● respectarea rotației culturilor;
● evitarea utilizării îngrășămintelor cu azot în exces;
● utilizarea pentru semănat a soiurilor de grâu rezistente la cădere și la ger și a celor rezistente la boală;
● efectuarea semănatului cât mai târziu pentru grâul de toamnă și cât mai timpuriu pentru cel de
primăvară;
● respectarea pentru semănat a unei densități optime (pentru evitarea căderii plantelor);
● efectuarea de tratamente chimice la sămânță.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
ORTIVA OPTI/ AMISTAR OPTI 31/10/2019 1,8 – 2,5 l/ha nu are
AZBANY/TAZER 05/03/2025 1 l/ha/tratament 35 zile
AMISTAR/MIRADOR 31/12/2022 0,75-1 l/ha 35 zile
TOPSIN 500 SC 31/10/2019 1,250 l/ha 18 zile
ROVER 500 SC 27/03/2023 1,5 l/ha aplicat asociat nu are
SEGURIS ERA 31/07/2020 1, 0 l/ha nu are
CONFUCIUS/TONGA 31/10/2019 1,33 – 2 l/ha 35 zile
BAGANI 31/12/2022 1,0 l/ha nu are
REDIGO 100 FS 31/07/2020 1 l/t sămânţă nu are
PROLINE 250 EC 31/07/2020 0,8 l/ha nu are
PROSARO 250 EC 31/07/2020 0,9 l/ha 35 zile
ORIUS 25 EW/ SALVATOR 25 EW 31/08/2020 0,5 l/ha 42 zile
MYSTIC EXTRA 31/08/2020 0,75 l/ha tratament la
grâu
35 zile
IMPORTANT! Bolile cauzate de Septoria spp. sunt importante din punct de vedere economic în aproape toate
zonele de cultivare a grâului.
29
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Tilletia spp.
Tilletia controversa Kühn, T. tritici (Bjerk.)Wint. (sin. T. caries (DC) Tul.), T. laevis
Kühn (sin. T. foetida (Wallr.) Liro, T. intermedia Gassner
Denumire populară: mălura comună a cerealelor.
Statut: organism dăunător non-carantină prezent în România.
Plante gazdă: cereale păioase: grâu (Triticum aestivum, T. durum), triticale (Triticosecale), secară
(Secale cereale), orz (Hordeum vulgare).
Simptome
Plantele cu mălură comună pot fi moderat pipernicite, (cele infectate cu T. controversa sunt mai
mici decât jumătatea plantelor sănătoase) dar nu se disting ușor până când nu vor crește spicele. Spicele
mălurate sunt mai mici și își mențin culoarea verde mai mult timp decât cele sănătoase (Fig. 1). Ele stau
drepte, spre deosebire de cele sănătoase care se apleacă sub greutatea boabelor. Glumele și paleele
spicelor devin depărtate, au aspect zburlit (Fig. 2), expunând bobele mălurate pe care le conțin. La soiurile
aristate, spicele mălurate de multe ori își pierd aristele din cauza fragilității acestora.
Boabele mălurate au aproximativ aceeași formă cu a celor sănătoase și sunt de culoare brun-gri,
mat. Învelișul lor este zbârcit, fără luciu, fragil, rămâne intact, dar în timpul recoltării acesta se rupe
eliberând o pudră prăfoasă, neagră, alcătuită din sporii ciupercii. De obicei sunt atacate toate boabele
dintr-un spic, însă, se găsesc și boabe sănătoase și mălurate pe același spic (Fig. 3).
Când câmpurile sunt puternic infectate și recoltarea se efectuează mecanic se produce un nor
întunecat alcătuit din sporii ciupercii.
Simptome asemănătoare la spice și boabe sunt produse și de nematodul grâului (Tylenchus tritici).
În acest caz însă, boabele sunt tari, se strivesc greu și au conținutul de culoare albă, pe când boabele
mălurate se strivesc foarte ușor între degete și au conținut prăfos de culoare brun-neagră.
Mălura comună reduce productivitatea și calitatea cerealelor. Semințele de grâu contaminate cu
sporii de mălură au un miros înțepător de pește. Cerealele mălurate au o valoare scăzută și uneori nu sunt
acceptate pe piață. Mai mult, sporii de mălură eliberați în timpul treieratului sunt inflamabili și, uneori, pot
apărea focuri sau explozii care sunt rezultate din aprinderea lor prin scânteile apărute în timpul recoltării
mecanice.
Temperaturile cuprinse între 5-15°C favorizează germinarea clamidosporilor ciupercii și
producerea hifelor infecțioase. Grâul însămânțat toamna devreme, când temperatura solului depășește
15°C, poate scăpa de infecție.
Mod de răspândire
Ciuperca se răspândește cu sămânța și solul infectat. În timpul recoltării boabele mălurate sunt
sfărâmate și astfel clamidosporii ciupercii sunt eliberați, contaminând solul și semințele. Clamidosporii
sunt dispersați apoi cu ajutorul vântului.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● respectarea rotației culturilor;
● efectuarea semănatului timpuriu, în luna septembrie pentru soiurile de toamnă, de asemenea, efectuarea
semănatului la începutul epocii optime pentru soiurile de primăvară, când temperaturile sunt mai ridicate;
● utilizarea îngrășămintelor cu azot, fosfor, potasiu în proporții optime (fosforul și potasiul în proporție
ridicată favorizează uneori atacul de mălură, pe când cele preponderent cu azot, îl reduc);
● efectuarea semănatului la adâncime mică (1-2 cm);
● evitarea semănatului la densitate mare pe unitatea de suprafață;
30
● utilizarea soiurilor rezistente și a semințelor libere de spori de mălură;
● curățirea și dezinfecția echipamentelor ( combine, semănători) înainte de întrebuințare;
● efectuarea de tratamente chimice la sămânță.
Fig.1: Spice mălurate de culoare verde Fig. 2: Simptome pe spice Fig.3: Boabe sănătoase și mălurate
(Foto: https://www.alamy.com/dwarf) (Foto: https://sv.wikipedia.org/wiki/) (Foto: https://www.plantmanagemen)
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
cerificat omologare
Doza recomandata Timp de pauza
TENAZOL 60 FS 19/12/2022 0,5 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică
DITHANE NeoTec 75 WG 31/01/2020 2,5 kg/t sămânţă (tratament sămânţă)
nu se aplică
KINTO PLUS 31/10/2020 0,120-0,150 l/100 kg
sămânţă(tratament sămânţă)
nu se aplică
BARITON SUPER 97,5 FS 31/10/2019 1,0 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică
LAMARDOR 400 FS 31/07/2020 0,150 l/t sămânţă ( tratament
sămânţă)
nu se aplică
KINTO DUO 30/04/2020 1,5 l/t sămânţă (tratament sămânţă) nu se aplică
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Urocystis tritici Koern.
sinonim: Urocystis agropyri (G. Preuss) J. Schröter
IMPORTANT! Rezistența celor mai multe soiuri de cereale la mălura comună este trecătoare din cauza apariției
de noi rase virulente ale ciupercii Tilletia spp.
31
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Urocystis tritici Koern.
sinonim: Urocystis agropyri (G. Preuss) J. Schröter
Denumire populară: Tăciunele frunzelor şi al paiului la grâu.
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: Urocystis tritici atacă în principal grâul, dar se găsește pe multe alte Poaceae (orz, Koeleria
sp. etc.) De fapt, grâul de panificație este gazda principală a ciupercii care produce tăciunele frunzelor şi al
paiului, iar tulpinile care atacă grâul de panificație tind să fie foarte exclusiviste. Există puține rapoarte
privind Urocystis tritici pe grâu dur și triticale.
Simptomele sunt evidente pe frunze primăvara și vara.
Dezvoltarea sporilor începe în țesuturile din interiorul verticilului și afectează mecanic apariția frunzelor și a
spicelor.
Între faza de înfrăţire și cea de înspicare, pe limb şi teci, pe pai şi pe glume se formează dungi negre,
longitudinale. La început, dungile sunt acoperite de epidermă, care mai târziu se sfâşie, eliberând o pulbere
neagră, alcătuită din clamidosporii ciupercii (fig. 3). Acest fenomen şubrezeşte mecanic frunzele bolnave,
care se zbârcesc, apoi se sfâşie. Frunzele sunt adesea răsucite (fig. 1), ceea ce poate împiedica înspicarea.
Paiul rămâne mai scurt, de aceea plantele bolnave sunt, de obicei, pipernicite și înfrăţesc excesiv (fig. 2).
Simptomele nu se manifestă evident pe toţi fraţii plantelor infectate.
Spicele sunt mici şi deformate şi adesea nu apar din burduf sau, dacă apar, nu formează boabe. Spicele care
apar pot avea pe glume dungi negre, la început acoperite de epidermă, apoi prăfoase.
Fig.1.Frunze și teacă de frunze de grâu Fig. 2. Frunzele de grâu infectate cu Urocystis.tritici
infectate cu Urocystis. tritici răsucite şi sfâşiate. Se observă atrofiile și deformările tulpinilor
Foto: Nigel Cattlin / Holt Studios International Foto: Nigel Cattlin / Holt Studios International
Fig. 3. Frunze de grâu atacate de Urocystis. tritici (detaliu)
(http://ephytia.inra.fr)
32
Mod de răspândire
Boala se transmite de la un an la altul prin clamidosporii ciupercii, care la treierat aderă de boabe sau ajung
în sol sau rămân pe resturi de plante, contaminându-le.
Infecţia este germinală: sporii din sol sau cei de pe semințe pot rămâne viabili timp de trei ani înainte de a
germina și de a infecta coleoptilele de grâu. Infecția are loc înainte de apariția răsadului și este favorizată de
temperaturi ale solului cuprinse între 10 și 20°C. Urocystis tritici iernează ca miceliu, în porțiunea
superioară a plantelor gazdă bolnave.
Măsuri de management
Măsuri preventive. Pentru a limita infecțiile atât din inoculul semănat, cât și din sol, se recomandă:
- folosirea de soiuri rezistente, precum şi de sămânţă sănătoasă, bine condiţionată;
- igienă culturală (adunarea şi distrugerea resturilor de plante după recoltare);
- un asolament adecvat (rotaţia culturilor la cel puţin 3–4 ani);
- arătură adâncă de toamnă;
- însămânţare către sfârşitul epocii optime (când solul este mai răcoros) şi la adâncimi reduse (mai puţin de
2,5 cm).
IMPORTANT!
Boala se întâlnește în majoritatea zonelor unde se cultivă grâu de toamnă.
33
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Ustilago tritici (Pers) Rostr
Denumire populară:Tăciunele zburător al grâului.
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu) , Secale cereale (secară) și Hordeum vulgare ( orz.).
Simptome: Boala devine evidentă în perioada înspicării plantelor, cele bolnave înspicând mai repede
decât cele sănătoase.
Spicele atacate sunt erecte și sunt de culoare brună-închisă sau neagră, deoarece cariopsele, plevele și
aristele sunt distruse și înlocuite cu o masă prăfoasă, negricioasă, alcătuită din clamidosporii ciupercii.
La apariția atacului, masa de spori este acoperită de o membrană argintie, care în scurt timp se usucă și
se sfâșie, astfel că după 2-8 zile, sporii ciupercii se împrăștie, rahisul rămânând golaș, păstrănd deseori
mici rămășițe de clamidospori în dreptul călcâielor.(fig.1)
Există și cazuri de atac parțial al spicului, de obicei în partea inferioară a acestuia, precum și atac parțial
la plantă adică la aceeași plantă apar atât spice sănătoase cât și spice tăciunate. Dacă condițiile sunt
nefavorabile și cresterea plantelor este întârziată, miceliul ciupercii se dezvoltă intens invadând și
frunzele pe suprafața cărora apar striuri negre, pline cu clamidospori. (fig.2)
Înălțimea tulpinii, lungimea spicului și a frunzelor plantelor bolnave sunt mai mici decât ale celor
sănătoase.
Fig.1. Simptom pe spice atacate Fig.2. Atac puternic de tăciune
(www.forestryimage.org) (www.agrolink.com.br)
Mod de răspândire
Transmiterea ciupercii se face de la an la an prin semințele infectate care nu se deosebesc vizual de
boabele sănătoase.
Prin miceliul care se găsește în semințele infectate, boala se poate răspândi pe distanțe nelimitate.
Ciuperca rezistă timp de 3-5 ani sau chiar mai mult în cariopsele infectate.
Boala este favorizată de temperatură (20-26°C) și de umiditatea ridicată.
Măsuri preventive:
34
• folosirea de semințe sănătoase ,certificate
• utilizarea soiurilor rezistente, precoce și cu perioada scurtă de înflorire
• măsuri culturale
Măsuri curative :
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
cerificat omologare
Doza recomandata Timp de pauza
VIBRANCE DUO 31/10/2019 2,0 l/t sămânţă (tratament
sămânţă)
nu se aplică
BARITON SUPER
97,5 FS
31/10/2019 1,0 l/t sămânţă (tratament
sămânţă)
nu se aplică
LAMARDOR 400 FS 31/07/2020 0,15 l/t sămânţă (tratament
sămânţă)
nu se aplică
IMPORTANT!
Infecția cu Ustilago tritici debutează în timpul înfloririi având un ciclu evolutiv de 2 ani, în
primul an la plantele mamă se produce infecția embrionilor și în al doilea an la plantele fiică se
manifestă simptomele bolii și răspândirea agentului patogen.
35
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall
Denumirea populară: arsura bacteriană
Statut: organism dăunător non- carantină, prezent în România
Plante gazdă: graminee și dicotiledonate
Simptome:
Boala se manifestă pe frunzele superioare ale plantei.Inițial, apar pete umede, mici, având
diametrul de 1 mm (fig. 1). În 2-3 zile, petele se extind, fuzionează și formează dungi neregulate (fig.2).
Petele inițial sunt verde gri apoi capătă culoarea bronzului și în final devin necrotice. Întreaga funză se
poate necroza. Deși distrugerea foliară poate ajunge de pâna la 50%, această bacterie nu produce pagube
economice importante la grâu. În timpul perioadelor umede se poate observa, în dreptul leziunilor
picaturi de exsudat bacteria, (fig.3.). În general, spicele și glumele sunt asimptomatice.
La grâu, această bacterie a fost pentru prima data caracterizată în 1972.
Fig. 1 Pete pe frunze (https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf)
Fig 2. Dungi pe frunze Fig. 3 Frunze cu exsudat bacterian
(https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat)
Mod de răspândire:
Pseudomonas syringae pv. syringae se transmite pe distante lungi cu sămânța iar pe distanțe
scurte pe lângă sămânță, apa și vântul împraștie agentul patogen. Resturile vegetale și sămânța ajută
bacteria să supraviețuiască, local, de la un an la altul.
36
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
• utilizarea de sămânță sănătoasă, liberă de patogen;
• evitarea irigării prin aspersiune în perioadele umede și răcoroase;
• evitarea reutilizării apei de irigație;
• reducerea frecvenței irigării, pentru a se menține o umiditate relativ scăzută;
• utilizarea de soiuri rezistente.
IMPORTANT! Bacteria preferă perioadele cu umiditate relativ mare și temperaturi relativ
scăzute 15-250C, din timpul primăverii.
37
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Pseudomonas syringae pv. coronofaciens
(Elliott) Young, Dye et Wilkie
Denumire populară: Arsura aureolată a ovăzului.
Statut: organism non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: Gazde naturale principale: Avena sativa (ovăz), A. fatua (ovăz sălbatic, odos),
Secale cereale (secară). Alte gazde naturale: Arrihenatherium elatius (ovăscior), Avena byzantina (ovăz
roşu), Bromus inermis (neghină, ovăsică tunsă), Deschampsia caespitosa (păiuş-de-baltă), Hordeum
vulgare (orz), Koeleria cristata (pieptănariţă-deasă, soreancă), Lolium multiflorum (raigras Italian,
zâzanie), Lolium perenne (iarbă de gazon), Phleum pratense (timoftică), Triticum aestivum (grâu),
Triticum × Secale (triticale), Zea mays (porumb).
Simptome
• La ovăz. Boala apare atât pe plantele tinere, cât şi pe cele mature.
Pe frunzele plantelor se formează la început pete ovale, hidrozate (fig. 1), care mai târziu se usucă
şi se înroşesc (fig. 3). Pe frunzele plantelor mature apar, de la vârf sau de-a lungul marginilor, leziuni
mici, de unu sau mai mulţi milimetri, brune. În jurul acestor leziuni, zone mari de ţesut se decolorează,
formând aureole care sunt caracteristice bolii şi au formă ovală, cu lungime de 2–26 mm şi lăţime
de 1–5 mm. În unele cazuri, aureola se poate prelungi sub formă de striuri galbene pe toată lungimea
frunzei. Ţesuturile afectate exsudează.
În evoluţia ulterioară a bolii, culoarea zonelor aureolate devine brună sau închisă la centru şi mai
deschisă spre periferie. Petele prezintă zone concentrice, de multe ori bine delimitate printr-o dungă fină
brun-roşcată; petele confluează, porţiuni mari de frunze necrozând-se, îndeosebi cele dinspre vârf (fig. 2
şi 3). Pete de culoare asemănătoare, însă de formă mai alungită, apar mai rar şi pe teaca frunzelor şi pe
glume.O cultură cu un grad de atac mai mare se recunoaşte uşor de departe, având o mare parte din
frunze uscate.
• La secară. Pete eliptice sau alungite, bej, înconjurate de o zonă uşor decolorată și adesea
asociate cu răni cauzate de îngheț, au fost observate pe frunze când temperatura aerului nu depășeşte
15°C. Simptomele devin evidente la începutul primăverii, când vremea e mai caldă (15–22°C). După
formarea spicului, infecţiile sunt mai rare. În 1–2 zile, petele devin galben înschis şi capătă un aspect
„ars”. Simptomul de „arsură” a fost mai frecvent de la înflorire până la coacere. Mici halouri apar uneori
pe glume, dar mai frecvent întreaga inflorescenţă este vătămată, uscată și se albeşte.
Fig. 1. Primele simptome foliare Fig. 2. Pete necrozate pe frunze de ovăz Fig. 3. Leziuni foliare la ovăz
(http://www.eeagrodelsur.cl) (Foto: Paul Koepsell, 1989) (http://wheat.lsu.edu/img/halo1.jpg)
Mod de răspândire
38
Răspândirea în câmp se realizează prin picăturile de ploaie şi prin vânt. De asemenea, insectele, în
special afidele, sunt agenți responsabili pentru răspândirea bolii.
Bacteria iernează în sămânţă şi în resturile vegetale, rămânând viabilă în resturile vegetale până la
patru ani şi păstrându-şi virulenţa timp de doi ani.
Primele infecții, cele de pe răsaduri, se dezvoltă din bacteriile de pe suprafața semințelor. De aici,
bacteriile se pot răspândi ușor de la o frunză la alta și de la o plantă la alta, favorizate de vremea umedă
din primăvară. La sfârşitul primăverii, boala e posibil să evolueze sever pe unele loturi, însă adesea
încălzirea vremii şi lipsa ploilor sunt prielnice unor creşteri noi ale plantelor libere de infecţie.
În timpul sezonului de creștere, infecția are loc prin porii din vârful frunzelor, prin stomatele
distribuite pe suprafața frunzelor și prin răni. Perioada de incubaţie durează 2–3 zile.
Măsuri de management
Măsuri preventive: În general, nu necesită măsuri de combatere, pentru că odată ce ploile se
diminuează simptomele bolii tind să dispară. Când nivelul de infecţie este mai mare, se recomandă:
- folosirea de sămânţă sănătoasă;
- cultivarea unor varietăţi, soiuri şi hibrizi rezistenţi la patogen; rezistența la agentul fitopatogen
este eficientă și se moșteneşte;
- ovăzul şi secara se vor cultiva în asolament, iar pe terenurile unde a apărut boala, miriştile se vor
arde;
- după recoltare, terenul trebuie bine lucrat pentru a favoriza putrezirea resturilor de plante.
FIȘĂ FITOSANITARĂ
IMPORTANT! Infecțiile chiar înainte de apariția paniculelor (inflorescenţelor) pot reduce producţia.
Cu toate acestea, infecțiile timpurii au un impact redus asupra recoltei.
39
Xanthomonas tarnaslucens pv. translucens Denumire populară: Înnegrirea bacteriană a grâului și orzului
Statut : organism dăunător non-carantină, prezent (fără detalii) în România
Plante gazdă: Triticum aestivum (grâu), Hordeum vulgare (orz)
Simptome:
Organe atacate: spice și boabe, mai rar pe frunze și pai.
- pe glume, în partea lor superioară apar numeroase striuri de culoare brun închis, adâncite.
Aceste simptome fac diferența între această boală și înnegrirea bazală a grâului, la care pigmentarea
apare în porțiunea bazală a glumelor.
Soiurile de Triticum durum prezintă glume de culoarea brun deschis, cu marginile mai difuze și
formează picături mici de exudat care după uscare capătă aspectul unor cruste galbene.
La unele soiuri țesutul glumelor este decolorat, are aspect umed, translucid, iar marginile sunt
difuze. Aristele sunt și ele afectate și prezintă înnegriri.
- spicele infectate sunt nedezvoltate, mai mici, rahisul se poate deforma, iar boabele sunt șiștave
(fig. 2).
- pe pai, sub noduri, se formează dungi brun-negre, longitudinale.
- pe frunze, apar dungi hidrozate, translucide, care apoi capătă culoarea galbenă, iar la sfârșit au
culoarea brun-neagră (fig. 1). În condiții de umiditate ridicată poate apărea un exudat de culoare
galbenă.
- semințele sunt zbârcite, mai ales în zona bazală și prezintă pete galbene, adâncite în formă de
fagure în care se găsesc bacterii.
Țesuturile se înnegresc datorită prezenței enzimei numită tirozinază.
Fig. 1. Simptom pe frunză de grâu Fig. 2. Simptom pe spicul de grâu https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos
Mod de răspândire:
Bacteriile pot ierna în câmp, în parcelele de grâu și în resturile vegetale de costrei, timoftică și obsigă
rămase din anul precedent.
În sol steril bacteria rămîne viabilă timp de 124 de zile, iar în sol nesteril moare imediat.
Bacteria se transmite cu ajutorul semințelor infectate. Un singur focar de infecție este capabil să
răspândească boala pe o suprafață de 40 m2 în 39 de zile.
Aceasta se poate răspândi prin intermediul afidelor, vântului însoțit de ploaie și al duzelor de la
instalațiilor de irigare mobile care trec pe deasupra plantelor.
Pentru a produce boala bacteria are nevoie de umiditate ridicată, iar înghețurile timpurii care afectează
plantele tinere pot de asemenea să crească atacul acestei boli.
40
În anii în care lunile iunie și iulie sunt foarte călduroase și cu umiditate relativă peste 50% pot apărea
atacuri puternice.
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
• amplasarea culturilor semincere de grâu în zone izolate și libere de bacterii și controlate din punct de
vedere fitosanitar în perioada de vegetație;
• folosirea de sămânță sănătoasă ;
• respectarea epocii optime de însămânțare;
• amplasarea culturilor pe terenuri care nu au fost cultivate în anul precedent cu grâu și orz;
• se recomandă respectarea rotației culturilor ;
• aplicarea de măsuri care duc la scurtarea perioadei de coacerea plantelor;
• tratamente pentru combaterea afidelor;
• administrarea de îngrășăminte potasice și fosforice;
IMPORTANT!
Nu există soiuri rezistente la acestă boală și nici tratamente chimice de combatere.
41
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Barley yellow dwarf viruses (BYDV)
Denumire populară: Virusurile piticirii galbene a orzului
Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.
Plante gazdă: În condiții naturale virusul infectează orzul (Hordeum vulgare), grâul (Triticum
aestivum), secara (Secale cereale), ovăzul (Avena sativa), orezul (Oryza sativa), porumbul (Zea mays),
sorgul (Sorgum vulgare) și numeroase ierburi graminee.
Simptome:
La orz, infecțiile primare care au loc în timpul răsăririi se manifestă de regulă, numai după repornirea
vegetației în primăvară. Plantele infectate sunt pitice, slab înfrățite și total îngălbenite,contrastând
puternic cu plantele sănătoase. Spre deosebire de îngălbenirile produse de alți factori, frunzele
plantelor infectate sunt mai îngroșate, erecte și rigide decât normal și manifestă o îngălbenire aurie sau
portocalie strălucitoare care evoluează de la vârf spre baza limbului.
În funcție de repartizarea atacului de afide în câmp, boala apare în vetre, slab delimitate, cultura este
rară, multe dintre plantele atacate dispărând iarna, fiind mai sensibile la ger, sau primăvara din cauza
sistemului radicular slab dezvoltat.
Simptome de îngălbenire și piticire produse de BYDV
Fig.1 www.thecropsite.com Fig.2 www.croppro.com.au/crop. Fig.3 https://www.alamy.com/bydv
disease.manual/ch10s09.php
La grâu, plantele infectate primar în toamnă manifestă simptome foarte grave în primăvară,
caracterizate prin piticire, înfrățire abundentă, clorozarea și înroșirea aproape totală a frunzelor
începând de la vârf, sistem radicular slab dezvoltat și înspicare rară sau absentă. La plantele de grâu
infectate primăvara, simptomele apar în cursul verii, constând într-o îngălbenire și înroșire
strălucitoare a 1-2 frunze din vârf, începând de la vârful limbului, în timp ce frunzele mai inferioare au
culoare normală, sistemul radicular este aproape normal dezvoltat și talia plantelor este puțin afectată.
Ovăzul este foarte sensibil. La 2-3 săptămâni de la infecție vârful frunzelor prezintă pete mici,
clorotice, slab delimitate.În funcție de soi, acestea devin mai târziu galbene – roșietice, culoare pe care
o imprimă la început vârfului și apoi frunzelor în întregime.
Mod de răspândire:
Pe cale naturală, transmiterea are loc prin circa 14 specii de afide a căror viață este legată de culturile
de cereale și ierburi perene, dintre care cele mai importante sunt: Metopolophium (Acyrthosiphon)
dirhorum, Macrosiphum avenae, Rhopalosiphum maidis, Rhopalosiphum padi și Schizaphis
graminum. Sursele de infecție și gazdele pentru afidele vectoare din primăvară sunt plantele de
graminee perene cultivate și spontane și culturile de grâu și orz semănate în toamna precedentă.
42
Din aceste surse,vectorii migrează pe culturile de orz și ovăz semănate primăvara, apoi pe samulastra
de grâu și orz și, de pe acestea pe primele semănături de grâu și orz de toamnă.
Măsuri de management :
Măsuri preventive:
• combaterea afidelor prin aplicarea insecticidelor
• respectarea epocii optime de însămânțare și cultivarea soiurilor tolerante
• o măsura importantă pentru reducerea atacului constă în însămânțarea cerealelor de
toamnă la date care să asigure răsărirea lor în perioada când datorită temperaturilor mai
scăzute, se înregistrează o diminuare a zborului, înmulțirii și activității afidelor.
• cerealele de primăvară vor fi însămânțate cât mai timpuriu, pentru a fi bine dezvoltate în
momentul migrării și înmulțirii afidelor pe aceste culturi
• efectuarea lucrărilor specifice solului.
Măsuri curative:
• cerealele de toamnă semănate timpuriu pot fi protejate contra afidelor .
IMPORTANT: Simptomele produse de virusurile piticirii galbene sunt variabile în funcție de
cultură, soi, tulpina virusului, momentul infecției și condițiile climatice, la unele gazde dispărând
după scurt timp de la infecție. Virusul are 5 tulpini variate grupate pe baza virulenței față de
ovăz și relațiile cu afidele vectoare.
•
43
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Barley stripe mosaic virus
Denumire populară: Virusul mozaicului dungat al orzului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: orz, grâu și ovăz sălbatic-odosul (Avena fatua).
Simptome
La orz se observă pete sau dungi clorotice pe limbul și teaca frunzelor, a căror intensitate se diminuează
progresiv, de la frunză la frunză pe măsura dezvoltării paiului. În unele cazuri, se observă și necroze
circulare, fusiforme sau în formă de „V” . Tulpinile latente ale virusului nu produc nu produc simptome
în faza cronică, iar cele virulente distrug clorofila și xantofila , rezultînd zone total galbene sau albe.
Alte tulpini se manifestă , în faza cronică, prin striuri continue sau întrerupte sau prin pete neregulate,
brune. Înălțimea paiului este redusă, înspicarea întârziată cu 1-4 zile, numărul florilor mai mic, iar o
parte din acestea rămân sterile datorită polenului puțin și viabilității reduse a acestuia. Ca urmare se
formează un număr redus de boabe subdezvoltate , virusul având tendința de a mări numărul de frați la o
plantă. În cazul soiurilor sensibile și a tulpinilor virulente, numeroase plăntuțe sunt distruse în timpul
încolțirii și răsăririi.
La grâu, plantele crescute din semințe infectate prezintă pete clorotice relativ puternice ori desene
clorotice foarte slabe sau moderate, restul plantei având un aspect normal.
Fig. 1 Plante de orz infectate (dreapta) comparativ cu Fig.2 Simptome pe frunze
plante sănătoase (stânga) https://www.agric.wa.gov.au/mycrop/diagnosing-barley-
stripe https://www.forestryimages.org/browse/
Mod de răspândire
- prin sămânță: depinde de soi, tulpina virusului, stadiul de dezvoltare al plantei și de condițiile
climatice;
- cu ajutorul polenului: transmiterea de la plantele bolnave la cele sănătoase are loc, mai ales când
acesta este plasat direct pe stigmatul plantelor sănătoase. În cazul soiurilor actuale acest mod de
transmitere nu are rol epidemiologic, însă importanța lui crește considerabil în cazul creării
hibrizilor de cereale păioase.
- prin contactul mecanic dintre plante, ca rezultat al acțiunii vântului, grindinei, animalelor, omului.
-
44
Măsuri de management
Măsuri preventive
• folosirea de sămânță liberă de virus, testarea loturilor de sămânță fiind o măsură necesară;
• producerea și cultivarea unor soiuri rezistente la virus.
IMPORTANT!
• Transmiterea virusului prin sămânță se realizează în procent de 90-100% iar prin polen și ovule
în procent de 10-35%, respectiv 17-66% (Caroll and Matew).
• Simptomele sunt asemănătoare cu cele produse de ciuperca Pyrenophora graminaea –Sfâșierea
frunzelor de orz.
45
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Wheat dwarf virus (WDV) Denumire populară: Virusul piticirii grâului
Statut: organism dăunator non- carantină, prezent în România.
Plante gazda: grâu (Triticum aestivum), secară (Secale cereale), orz (Hordeum vulgare), ovăz (Avena
sativa), Lolium multiflorum , Poa annua.
Simptome:
Caracteristica principală a plantelor atacate este talia pitică. De regulă atacul este mai pronunțat când se
produce la plantele tinere și mai puțin accentuat când are loc în faze de vegetație mai avansate. În primul
caz plantele nu înspică iar în al doilea caz, pot înspica dar boabele sunt nedezvoltate și șiștave.
Pe frunzele plantelor atacate apar pete de culoare verde – deschis, care mai târziu devin galben brune.
Cu timpul petele se unesc, determinând îngălbenirea și necrozarea frunzelor. În condiții de infecții
naturale, virusul produce îngălbenire și piticire la ovăz și reducerea creșterii la Lolium multiflorum și
Poa annua.
Răspunsul la infecția produsă de Wheat dwarf virus
Fig.1 https://cellcode.us/quotes/ Fig.2 https://plantix.net/plant-disease/ Fig.3 https://www.semanticscholar.org
wheat-dwarf-virus.html en/200038/wheat-dwarf-virus/
Mod de răspândire:
Virusul se transmite prin cicada Psammotettix alienus din familia Cicadellidae. Transmiterea este de tip
persistent, hrănirea pentru achiziționare fiind de 1-4 zile. După o perioadă de latență în insecte, acestea
rămân infecțioase toată viața, virusul netransmițându-se la urmași prin ou.
Măsuri de management :
Măsuri preventive: - combaterea insectelor vectoare – cicadele
- se va respecta epoca de semănat și se evită semănatul prea timpuriu, când cicada
vectoare este încă foarte activă.
- cultivarea soiurilor rezistente
• în zonele foarte expuse atacului, se recomandă combaterea cicadei vectoare
IMPORTANT: Tratamentele cu insecticide trebuie efectuate în timp util adică atunci când
procentul de atac al culturii este sub 10%.
46
FISĂ FITOSANITARĂ
Wheat streak mosaic virus
Denumire populară: Mozaicul dungat al grâului
Statut: organism dăunător non- carantină, prezent în România
Plante gazdă:Triticum spp. (grâu), Hordeum vulgare (orz), Secale cereale (secară), Avena sativa (ovăz),
Zea mays (porumb) și unele leguminoase
Simptome:
La grâu :
Primele simptome apar pe grâul de toamnă la 2-3 săptamâni de la răsărire
• striuri sau dungi de culoare verde-deschis sau gălbui, paralele cu nervurile frunzelor – la scurt timp de
la răsărire, pe grâul de toamnă (fig.1)
• suprafața limbului devine galben-aurie într-un stadiu mai avansat al bolii, rămânând doar striuri verzi
pe acest fond galben (fig.2, 3)
• necrozarea țesuturilor atacate
• plantele atacate în toamnă au o creștere redusă, sunt pitice, spicele sunt mici și sterile în majoritatea
cazurilor
• talia plantelor este mai mică (se constată o reducere de 28 %), în timp ce la plantele infectate în
primavară reducerea taliei este doar de 22 %
• plantele bolnave au tufa răsfirată, cu spice mici, sterile, pierderile de producție fiind de 50-80 % iar
făina rezultată din cariopsele virozate este de slabă calitate
La orz
• striuri de culoare verze-deschis pe frunzele tinere
• dungi galbene pe frunzele bazale
• plante cu talie redusă
La porumb
• leziuni clorotice pe suprafața frunzelor (fig.4)
• mozaic sau clorozări ale vârfului frunzelor
Fig.1 Simptom pe grâu Fig.2 Simptom pe grâu-limb foliar Fig.3 Simptom pe grâu-striuri Fig.4 Simptom pe porumb
Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro Foto: www.agro-magazin.ro Foto: http://factsheets.okstate.edu
Mod de răspândire
• Virusul se transmite în natură prin acarieni (Aceria tulipae, A. tosichella şi A. Tritici); vectorii pot
achiziționa virusul numai în stadiul de nimfe dar, nu-l pot transmite de la adulți la ouă.
47
• Surse permanente de infecție sunt buruienile gazdă de ex. Lolium multiflorum (raigras) și
samulastra
• Virusul nu se transmite prin sol sau prin samânță, iernează împreună cu vectorul în cerealele de
toamnă și în gramineele perene
• In cursul vegetației virusul poate fi transmis pe grâu de pe porumb, care poate fi gazdă pentru
înmulțirea virusului
Măsuri de management
Măsuri preventive
• principala măsură de prevenire este respectarea perioadei de semănat deoarece s-a observat că
infecția cu acest virus descrește odată cu întârzierea semănatului
• semănarea grâului de primăvară de timpuriu pentru ca plantele să se dezvolte până în perioada de
răspândire a bolii
• distrugerea samulastrei este o măsura obligatorie, în vederea întreruperii ciclului de transmitere al
vectorilor
• distrugerea buruienilor gazdă
• cultivarea soiurilor sau hibrizilor de grău care s-au dovedit a fi rezistenți în zonele unde există
vectori ai virusului
IMPORTANT!
• Factorii de mediu pot influența înmulțirea și răspândirea virusului, cât și a vectorilor, care
sunt sensibili la uscăciune
• Temperaturile scăzute din timpul toamnei maschează simptomele foliare. Ele reapar în
primăvară,dupa pornirea vegetației,sub formă de striuri care se măresc, se unesc și ocupă
porțiuni mari din limb.
48/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Agriotes spp. (L)
Reprezentanții genului Agriotes, care se situează pe primul loc din punct de vedere al
importanței economice pentru țara noastră, aparțin speciilor A. lineatus, A. obscurus, A. ustulatus şi A.
sputator.
Prezența păgubitoare a viermilor sârmă în straturile superioare ale solului, respectiv 10-20 cm,
intensitatea procesului de hrănire și cuantumul mai mare al distrugerilor se înregistrează în special la
terenurile cu conținut mai bogat în apă.
Denumiri populare: gândaci pocnitori, viermi sârmă.
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.
Plante gazdă: dăunători polifagi, atacă rădăcinile de graminee, de porumb, plantele care alcătuiesc
pajiștile, tuberculiferele și rădăcinoasele.
Descriere
Adulții genului Agriotes au corpul alungit de 7-12 mm, îngustat posterior, de culoare brună-roșcată
până la brună-negricioasă (fig. 1). Popular sunt cunoscuți sub numele de „gândaci pocnitori”, o
caracteristică a acestui gen fiind dispozitivul de sărit sau mai concret de “catapultare”, situat la punctul
dintre prostern și mezostern.
A.lineatus este de culoare brună-roșcată, de 7 – 10 mm lungime; elitrele au o nuanță mai deschisă
decât restul corpului, iar interstițiile lor sunt mai late și prevăzute cu o pubescență mai deasă;
A ustulatus este de 9 – 12 mm lungime, culoarea este brună-închis până la negru; elitrele au o nuanță
mai deschisă decât restul corpului iar antenele și picioarele sunt galbene-brunii.
A obscurus are ca particularitate, pubescența elitrelor și pronotul mai mult lat decât lung; corpul este
de 7-10 mm lungime;
A sputator se caracterizează prin talie mică, de 6 -7 mm lungime, cu corpul în întregime de culoare
brun-roșcată. Pronotul are lungimea egală cu lățimea, este strălucitor, puternic convex, foarte arcuit pe
laturi.
Oul: este ovoid, cu corionul tare și rezistent, de culoare albă. Lungimea variază în funcție de specie
între 0,5 – 1,5 mm.
Larva: cunoscută sub numele de „vierme sârmă” are corpul alungit (18-25 mm lungime), subțire și
alungit, acoperit cu un tegument puternic chitinizat, de culoare galbenă-castanie. Picioarele sunt scurte
și de aceeași mărime (fig. 2).
Pupa: de tip liberă, are 7-10 mm lungime, la început de culoare deschisă apoi devine brună.
Fig.1. Adult de Agriotes spp. (http://ephytia.inra.fr) Fig. 2. Larve de Agriotes spp. (https://www.scoop.it )
Simptome: Larvele rod părțile subterane ale plantelor de graminee, de la exterior, sub nivelul
coletului. Atacul larvelor se manifestă în special în primăverile reci și umede, în solele unde s-a însămânțat la
49/100
adâncime mai mare și plantele răsar cu întârziere. Perioada pagubelor produse de viermii sârmă coincide cu
cea a răsăritului sau a primelor faze de dezvoltare a plantelor și atacul este cu atât mai grav cu cât planta
traversează o perioadă critică în momentul reluării activității. În urma atacului, culturile de grâu sunt rărite
prin distrugerea unui mare număr de semințe în curs de germinație și de plante în timpul sau după răsărire.
Plantele care nu pier în urma atacului își reduc totuși capacitatea de producție și de aceea cultura trebuie
reînsămânțată.
Biologie: ciclul biologic al speciilor menționate este asemănător. Au o generație la 4-5 ani. Iernează în
sol ca larve de diferite vârste și ca adulți. Adulţii apar la suprafața solului în lunile aprilie-mai și au o
viață nocturnă. Zborul maxim are loc spre sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie, apoi începe ponta.
Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe de 3-5, în sol, la adâncime de 1-5 cm. O femelă poate depune
150-200 ouă şi incubația durează 15-30 zile. Larvele încep să apară din luna iulie. În cel de-al 3-lea
sau al 4-lea an, în lunile iulie-august, larvele ajunse în ultima vârstă își construiesc căsuțe pupale la
adâncimi ce pot ajunge chiar și la 40 cm. Împuparea durează 26-30 de zile, apoi adulții rămân în
diapauză până în primăvara următoare.
Măsuri de management
Măsuri preventive
• cunoașterea gradului de infestare cu viermi sârmă pe solele în care urmează să se însămânțeze grâu;
• menținerea terenului lipsit de vegetație între recoltarea plantei premergătoare și semănatul grâului
prin diverse lucrări ale solului;
• efectuarea arăturilor de vară și de toamnă imediat după recoltarea culturilor;
• majorarea normei de sămânță la hectar cu 10-15% și respectarea adâncimii optime de semănat;
• rotația culturilor și folosirea ca premergătoare plante neagreate de larve;
• lucrarea solului prin prașile repetate pentru reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin
expunerea la intemperii și la atacul prădătorilor naturali;
• aplicarea de îngrășăminte minerale, mai ales a celor cu azot, care au o acțiune nocivă asupra
larvelor;
• amendarea cu calciu a solurilor acide și drenarea terenurilor cu exces de umiditate.
Măsuri curative
→ metode biologice: capturarea insectelor adulte cu ajutorul capcanelor cu feromoni specifici;
favorizarea intervenției paraziților și prădătorilor naturali în menținerea echilibrului în ecosistemul
local. Dintre speciile parazitoide, cele mai cunoscute sunt: Paracodrus apterogynus, Serphus
gravidator, Hexamermis spp., Complexomermis sp. Reprezentanți ai genurilor Carabus, Broscus,
Amara, Colothus, Pseudophonus și Pterostichus pot fi prădători naturali ai larvelor. În anumiți ani, în
populațiile de viermi sârmă apar adevarate epizooții produse de Entomophtora carpentieri,
Metarrhizium anisopliae, Tarichium sp. și Bacillus sp.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
ERCOLE 31/03/2023 10 – 15 kg/ha nu are
TRIKA EXPERT 31/03/2023 10 – 15 kg/ha(aplicare directă la
semănat)
nu are
SIGNAL 300 ES 31/10/2019 2,5 l/t de sămânţă la grâu si
2,0 l/t de sămânţă la porumb
nu are
IMPORTANT !
Larvele sunt extrem de păgubitoare mai ales pentru culturile aflate în primele faze de
vegetație care fie nu mai răsar, fie se ofilesc și apoi se usucă. Pierderile de producție cauzate
de atacul viermilor sârmă pot ajunge la 38%.
50/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Agrotis segetum (Denis & Schiffermüller)
Denumire populară: buha semănăturilor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Pante gazdă: specie care atacă cerealele în asociere cu alți dăunători.
Descriere
Adult: corp de culoare brună-cenușie, aripile anterioare prezintă pete reniforme, conice și inelare,
puțin mai deschise la culoare și încercuite cu negru; aripile posterioare la femelă sunt de culoare
cenușie-deschis, iar la mascul de un alb mătăsos, franjurate; anvergura aripilor este de 40 – 50 mm
(fig. 1).
Ou: de culoare albă-sidefie, este sferic, cu un diametru de 0,4-0,5 mm.
Larva: omizile sunt viguroase, putând ajunge până la 40–45 mm, de culoare cenușie-verzuie
(plumburie), cu luciu gras (fig. 2). Picioarele sunt înarmate cu croșete așezate în formă de
semicoroană.
Pupa: de culoare brună-negricioasă, are între 18-20 mm lungime.
Fig.1 Adult (https://www.en.wikipedia.org) Fig 2. Larve (https://www.agroinfo.ro)
Simptome: cerealele sunt atacate toamna prin retezarea și consumarea parțială a plăntuțelor. Se pot
înregistra cazuri când dispare marginea lanului către interior apărând un aspect de pășunare.
Biologie: are două generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă. Prezența adulților din prima generație
poate fi observată din luna mai până la sfârșitul lunii iunie. Fluturii sunt crepusculari sau chiar nocturni
şi după lăsarea întunericului încep să zbore în căutarea plantelor înflorite din flora spontană, cu al
căror nectar se hrănesc. La câteva zile după apariție, femelele depun aproximativ 500-1000 de ouă, pe
frunzele unor plante din flora spontană ce acoperă bine solul, menținând sub ele o atmosferă umedă,
favorabilă larvelor în primele zile după ecloziune. Incubația durează 6–10 zile, apoi apar larvele în
condițiile țării noastre, numărul maxim de larve fiind întâlnit la sfârșitul lunii mai începutul lunii iunie,
în partea de sud și spre sfârșitul lunii iunie în nord. În condiții de câmp, la temperaturi de 20-24°C
durata stadiului larvar este de 36–45 zile. În vederea împupării, larvele îsi construiesc o lojă cu pereții
interiori bine neteziți, la 3-5 cm în sol. Numărul maxim de fluturi aparținând generației de vară se
înregistrează în prima parte a lunii august. Ciclul evolutiv al generației de vară variază, pentru
condițiile din țara noastră, între 60 și 80 zile și se încadrează, în linii mari, între sfârşitul lunii mai și
prima parte a lunii august.
51/100
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- efectuarea arăturilor adânci de toamnă, deoarece larvele aflate în diapauză sunt readuse la
suprafață, unde sub acțiunea diferiților factori, sunt distruse.
- efectuarea prașilelor repetate în timpul vegetației, pot contribui la distrugerea unui număr mare de
ouă și larve de primele vârste, odată cu distrugerea buruienilor.
Măsuri curative
• metode biologice: prin utilizarea unor agenți patogeni, paraziți și prădători. După Drujeliubova și
Makarova (1963), virusul granulos a redus în anul 1961 densitatea populației cu 50% și în unele
cazuri chiar cu 90%; Kamenkova (1968) studiind problema paraziților, identifică la Scotia segetum
22 specii de Hymenoptere și 13 specii de Diptere ca paraziți primari. Se menționează în mod
deosebit importanța speciilor Trichogramma evanescens, Rogas dimidiatus și Banchus falcatorius.
IMPORTANT!
Densitatea larvelor pe terenurile din Lunca Dunării poate ajunge până la 23 larve/m2.
Cerealele pot fi atacate şi de alte specii de lepidoptere din familia Noctuidae, cum ar fi:
Agrotis ipsilon Hfn., Agrotis exclamationis L., Agrotis crassa Hfn., Amathes C-nigrum L.
52/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Anisoplia segetum Hb, Anisoplia austriaca Herbst, Anisoplia agricola
Poda, Anisoplia lata Er
Denumire populară: cărăbuşeii cerealelor
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.
Plante gazdă: cereale păioase, graminee spontane, porumb.
Descriere
Adult
Anisoplia austriaca: prezintă elitre de culoare castanie-roşcată cu o pată neagră în formă de pătrat în
jurul scutelului (fig. 1), acestea purtând un rând de peri rigizi, în formă de ţepi, mai mari ca ai altor
specii şi o peliculă mai deschisă la culoare, ce se întinde de la vârful elitrei până la tuberozitatea
longitudinală laterală. Lungimea corpului este de 13-16 mm, iar abdomenul este acoperit cu o
pubescenţă deasă. Pigidiul are un smoc de peri albicioşi, ca o tufă conică.
Anisoplia segetum: corp mai mic, de 10-12 mm lungime. Capul prezintă o punctuaţie evidentă, cu
pronotul punctat, mai lat decât lung, iar în zona mediană are o adâncitură evidentă şi este mai îngust
decât elitrele. Acestea sunt de culoare gălbuie–castanie şi marginal prezintă un rând de sete, rare,
groase şi erecte, îndreptate spre zona posterioară a corpului. Corpul este acoperit cu o pubescenţă
lungă. Femelele au de cele mai multe ori o pată scutelară neagră (fig. 4).
Anisoplia agricola: corp de 11-13 mm lungime, cu o convexitate dorsală evidentă. Pronotul prezintă o
pubescenţă deasă şi scurtă şi este prevăzut cu o punctuaţie deasă, formată din puncte de dimensiuni
mari, faţă de specia precedentă. Elitrele sunt de culoare castanie-gălbuie, spre castanie–roşcată, de o
singură culoare, sau pot avea o pată scutelară în forma unei ancore. Vârful elitrelor sunt mai închise la
culoare (fig. 2). Abdomenul este de culoare neagră, acoperit cu o pubescenţă deasă.
Anisoplia lata: are 11,5-15 mm lungime, capul şi pronotul negre, cu luciu slab metalic. Corpul este
mai lat în comparaţie cu celelalte specii, elitrele sunt aproape grable, de culoare variabilă de la brun
roşcat până la negre. Uneori, pata din jurul scutelului lipseşte (fig. 3).
Larva: pentru toate speciile genului, larvele sunt de tip melolontoid, scarabeid, puţin îndoite în zona
centrală, trăiesc în pământ şi se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor, rădăcini subţiri şi substanţe
humice. Criteriile de diferenţiere se referă la chetotaxia tergitului şi sternitului anal, având corpul de
25-35 mm lungime, capul şi segmentul anal de culoare brună, picioarele roşcate, iar restul corpului
alb-murdar-gălbui.
Fig.1. Adult Anisoplia austriaca Fig.2. Adult Anisoplia agricola
(http://ukrbin.com/show_image.php?imageid=34481) (https://www.biolib.cz/en/image/id183106)
53/100
Fig.3. Adult Anisoplia lata Fig.4. Adult Anisoplia segetum
(http://insecta.pro/taxonomy/185327) (https://www.shutterstock.com/image-photo/anisoplia-lata)
Simptome: boabele de cereale atacate în faza de lapte sau în pârgă, în special cele de grâu şi secară,
prezintă rosături neregulate la suprafaţă, iar în cazul unor atacuri deosebite, boabele pot fi distruse
complet. Spicele cerealelor păioase atacate, prezintă spiculeţele răvăşite, desfăcute, uneori cu boabe
parţial roase, iar în cazul orzului, boabele sunt rupte de pe rahis.
Biologie: este asemănătoare pentru toate cele 4 specii, A. segetum având o generaţie pe an, iar celelalte
3 specii, o generaţie la 2 ani. Iernează în sol la 35-80 cm, fie ca larvă complet dezvoltată, în cazul
speciei A. segetum, într-o lojă, fie ca larvă de vârsta a doua în prima iarnă sau larvă complet
dezvoltată, în a doua iarnă, în cazul celorlalte 3 specii. Larvele execută mişcări pe verticală, în prima
perioadă de creştere şi dezvoltare a larvelor, în funcţie de condiţiile climatice, putând coborî până la 50
cm adâncime. În cursul lunii mai, larvele se împupează, apoi se transformă în adulţi. Stadiul de pupă
durează 15-20 zile. Apariţia adulţilor se eşaloneazăîn funcţie de specie: A. segetum apare la sfârşitul
lunii mai, începutul lunii iunie, A. lata, mai târziu, cu 2-4 zile, iar A. austriaca şi A. agricola după încă
10 zile. Imediat după apariţie, adulţii încep să se hrănească, absorb sucul celular din ţesuturile
vegetative şi rod boabele în curs de formare. Iniţial se hrănesc pe graminee spontane, apoi pe cereale,
când acestea ajung în faza formării boabelor. Hrănirea se face în cursul zilelor însorite, atunci când se
pot observa câte 3-4 adulţi pe un spic. Adulţii trăiesc aproximativ 20-30 de zile. În cursul perioadei de
hrănire are loc şi copulaţia, iar o femelă depune apoi în medie 50 de ouă, în sol, la 5-20 cm, de obicei
la marginea solelor de păioase, în păşuni şi fâneţe sau în lizierele pădurilor. Iniţial, larvele se hrănesc
cu materii vegetale în descompunere, cu humus, apoi cu rădăcinile diferitelor specii de plante. Stadiul
larvar durează 10,5 luni la A. segetum şi circa 22 de luni la celelalte specii.
Măsuri de management:
Metode preventive: rotaţia culturilor, cu includerea în asolament a plantelor prăşitoare, efectuarea
arăturilor de vară după recoltarea cerealelor păioase, care determină distrugerea ouălor şi larvelor
tinere în proporţie de 60-77%. Ultimele praşile din culturile de porumb contribuie, de asemenea, la
distrugerea pupelor, în proporţie de 38-71%. Utilizarea soiurilor timpurii, cu coacere mai rapidă,
acestea fiind mai puţin atacate de adulţi, este o altă metodă eficientă în prevenirea atacului.
FIȘĂ FITOSANITARĂ
54/100
Anoxia villosa (Fabricius)
Denumire populară: cărăbușul de stepă
Statut: organism dăunător non-arantină, prezent în România
Plante gazdă: specie extrem de polifagă, atacă şi grâul, orzul, porumbul și floarea soarelui
Descriere
Adult: corp robust, acoperit cu o pubescență albă, fină, cu lungimea cuprinsă între 24 și 28 mm
lungime. Pe partea dorsală are culoarea castaniu-roșcat, iar pe partea ventrală este mai închisă la
culoare (fig.1). Pronotul este punctat de formă convexă, acoperit de perișori scurți de culoare cafeniu
deschis.
Ou: la depunere are culoarea albă-lăptoasă, forma este oval–sferică.
Larva: ultimul stadiu larvar are culoarea alb-murdar spre galben, capsula cefalică este castaniu-
deschis, iar pigidiul (ultimul segment abdominal) este cenușiu. Corpul larvelor are dimensiuni
cuprinse între 3,8 și 5,5 cm (fig. 2).
Fig.1. Adult (https://inpn.mnhn.fr) Fig.2. Larvă (http://articulos.infojardin.com)
Simptome: primăvara, când temperatura solului la adâncimea de 30 cm depăşeşte 10°C, larvele
migrează spre stratul arabil, unde se hrănesc cu părţile subterane ale plantelor cultivate şi spontane.
Atacul apare sub formă de vetre, începe din luna mai şi continuă până în lunile septembrie-octombrie.
Plantele atacate de larvele tinere în perioada primăverii, se etiolează și se usucă, iar atacul din toamnă
duce la întârzierea în vegetație a plantelor, reducerea taliei, producând chiar sterilitatea plantelor.
Daunele se înregistrează începând cu stadiul trei larvar calculat din anul în care se observă zborul
adulţilor.
Biologie: în condițiile climatice din România, cărăbuşul de stepă are o generaţie la trei ani. Iernează ca
larvă de diferite vârste în sol, la adâncimi cuprinse între 90 şi 135 cm. Larvele ajunse în ultima vârstă,
cu dezvoltarea încheiată, se transformă în pupe, începând din ultima decadă a lunii mai. Durata
stadiului de pupă, la temperaturi cuprinse între 20-28°C este de 8-14 zile. Apariţia primilor adulţi se
înregistrează în a doua jumătate a lunii iunie, zborul maxim având loc după 10-12 zile, iar întreaga
perioadă a zborului durează 22-40 zile. Ouăle sunt depuse în sol până la adâncimi de 40-50 cm, o
singură femelă putând depune 15-50 ouă. Dezvoltarea embrionară durează 3 săptămâni. De îndată ce
temperatura scade, larvele coboară adânc în sol şi intră în diapauza de hibernare.
55/100
Măsuri de management
Măsuri preventive
- evitarea solelor înierbate, respectarea asolamentelor, iar dacă acest lucrul nu este posibil se justifică
tratamentul la sămânţă;
- arături adânci de toamnă care înrăutăţesc condiţiile de dezvoltare şi de iernare a larvelor în sol;
- desecarea terenurilor în care bălteşte apa împiedicând dezvoltarea larvelor care preferă solurile
umede;
- depistarea timpurie în cultură este importantă şi constituie baza strategiei de control, astfel
tratamentele pot fi aplicate localizat în sol, doar în vetrele de atac depistate. La o densitate de 3-4
larve la m2 se avertizează aplicarea tratamentelor.
Măsuri curative
→metode biologice:
- aplicarea biopreparatelor realizate pe baza speciei Bacillus popiliae, are eficacitate împotriva larvelor,
prin administrare în sol;
- utilizarea paraziților, specia de acarian Laelaps integer având eficacitate împotriva tuturor stadiilor
de dezvoltare ale dăunătorului.
IMPORTANT !
În urma atacului, plantele pier sau rămân slab dezvoltate şi au capacitate de producţie scăzută.
56/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Apamea sordens (Hufnagel)
Denumire populară: buha boabelor de grâu Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: grâu, alte culturi de primăvară şi toamnă și porumb
Descriere
Adult: anvergura aripilor 32-42 mm, aripile anterioare de culoare cenuşiu-deschis, prevăzute cu o pată
reniformă, înconjurată de o bandă cenuşie, mai deschisă la partea superioară şi mai închisă la cea
inferioară, în interiorul petei distingându-se o bandă alb-cenuşie. La baza aripilor anterioare este
prezentă o linie neagră longitudinală, iar aripile posterioare sunt brun-cenuşii (fig. 1).
Ou: galben deschis, plat.
Larvă: la completa dezvoltare are lungimea de 30-35 cm, capul brun-roşcat, cu pete mai întunecate.
Pe partea dorsală prezintă o linie alb-gălbuie şi două dungi laterale mai puţin evidente, partea ventrală
fiind mai deschisă la culoare (fig. 2). Perii sunt localizaţi direct pe cuticulă.
Fig.1. Adult - Apomea sordens Fig.2. Larvă - Apomea sordens
(http://www.agroatlas.ru) (http://www.lepiforum.de)
Simptome: în faza de lapte a boabelor de grâu, pe glume se pot distinge perforații, orificii ale unor
galerii realizate în urma procesului de hrănire al larvelor. Plantele atacate prezintă boabe din care
există numai învelișul. În interiorul unui bob perforat se pot găsi 1-3 omizi, acestea putând consuma
bobul în întregime. Larvele până la dimensiuni de 10-15 mm, sunt miniere, ulterior acestea au o
hrănire de tip liber, pe spic. În această fază de atac, se pot observa spice învelite într-o țesătură din
fibre de mătase. Pagubele produse de larve pot afecta producția cantitativ prin distrugerea totală a unui
număr însemant de boabe, cât și calititativ, datorită consumului parțial al boabelor. Plăntuțele
provenite din boabe atacate, sunt mici și nu înfrățesc sau nu pot înspica. La recoltare o parte din larve
sunt distruse, altele cad pe sol şi continuă să se hrănească cu seminţele rămase pe câmp după recoltare,
iar altele ajung în depozite.
Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de larvă. Zborul adulţilor este nocturn sau
crepuscular şi este observat de la jumătatea lunii mai până la sfârşitul lunii iulie. Ouăle sunt depuse
singular, pe frunzele plantelor gazdă, începând cu sfârşitul lunii mai-începutul lunii iunie. Fertilitatea
medie este de 160-950 de ouă, maximumul fiind de 2000-2500. Incubaţia durează 10-14 zile, după
care apar larvele care se hrănesc pe boabele aflate în diferite stadii de coacere. Larvele ajunse la
completa dezvoltare iernează în câmp, la o adâncime de până la 10 cm, în miriște. Au rezistență
ridicată la temperaturi scăzute, supravieţuind la temperaturi mai mici de -15 °C pentru 8-10 ore. Faza
de pupă durează 20-30 de zile.
57/100
Măsuri de management
Măsuri preventive
- discuirea miriştilor duce la îngroparea larvelor şi a boabelor scuturate care reprezintă hrană după
strângerea recoltei;
- prelucrarea boabelor înainte de depozitare pentru distrugerea larvelor;
- utilizarea soiurilor rezistente.
IMPORTANT !
Apare în principal în zone deschise și este foarte adaptabilă. Specia este considerată şi
dăunător de depozit.
58/100
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Cephus pygmaeus Linnaeus
Denumire populară: viespea grâului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: dăunătorul atacă culturile de grâu
Descriere
Adult: lungimea corpului de 5,5-12 mm, culoarea de bază neagră-lucioasă, cu pete galbene, de forme
şi mărimi diferite, în funcţie de sex (fig.1).
Larva: are o lungime de 8-10 mm, de culoare galbenă deschis până la crem. Capul este maroniu
deschis, rotund, mai mic decât segmentele toracice, picioare slab conturate ca nişte negi. Segmentele
abdominale se subţiază de la torace spre segmentul anal care se termină în formă de tub, puternic
chitinizat. Această excrescenţă, cât şi corpul în forma literei S, servesc drept sprijin în timpul hrănirii,
ca şi al deplasărilor de-a lungul tulpinii (fig.2).
Oul: oval alungit, uşor reniform, cu capete rotunjite.
Fig. 1. Adult ( https:/ msuextension.org/) Fig. 2. Larvă ( https:/ msuextension.org/)
Simptome: în perioada de coacere a grâului în faza lapte ceară, imediat sub noduri, se disting inele de
culoare închisă, ca rezultat al roaderii ţesuturilor de către dăunător. După coacerea deplină, în lan apar
plante rupte şi căzute la pamânt iar aceste plante secţionate prezintă toate nodurile perfotate iar la baza
plantei apare un canal circular, în care se observă larva dăunătorului. Larvele au preferinţă pentru
ţesutul parenchimatic rozând uneori şi o parte din fasciculele conducătoare.
Biologie: insectă monovoltină, viespea grâului este prezentă în natură ca adult, începând din luna mai
până în iunie, începutul zborului coincide cu sfârşitul fazei de împăiere, în timpul înspicării având loc
zborul în masă. Ca adult, se hrăneşte pe diferite plante din flora spontană sau cultivată: muştar,
păpădie, traista ciobanului, lucernă etc. Depunerea ouălor durează 2-3 zile de la apariţia femelelor, la
sfârşitul lunii mai şi prima decadă a lunii iunie. Este preferată tulpina centrală, în care femela depune
un ou prin incizie în internodul de sub spic. Prolificitatea medie este în jur de 40 ouă. Dezvoltarea
embrionară durează 6-12 zile iar până la completa dezvoltare larva parcurge patru stadii larvare. La
sfârşitul maturităţii în ceară şi începutul coacerii depline toate larvele se retrag pentru diapauză la baza
plantei unde rod un canal circular pe tulpină. Larva îşi pregăteşte un cocon în interiorul caruia
59/100
parcurge vara şi iarna în diapauză. Primăvara are loc împuparea, care durează în jur de 20 zile şi
apariţia adulţilor.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- unele măsuri agrotehnice, cum ar fi dezmiriştirea şi arătura adâncă de vară sau toamnă pot avea
un rol important în prevenirea înmulţirii în masă a dăunătorului
- supravegherea dăunătorului pentru stabilirea nivelului populaţiilor
Măsuri curative
→ măsuri biologice – dăunătorul este parazitat de viespea Collyria cacitrator, care poate realiza o
parazitare de până la 75%.
IMPORTANT !
În urma atacului apare o depreciere calitativă care poate reduce mult calitatea
boabelor. La aceste pagube se adaugă şi pierderile rezultate prin ruperea paiului şi
căderea spicului la pământ.
60/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Chlorops pumilionis Bjerkander
Denumire populară: musca galbenă a cerealelor
Statut: organism non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: grâu, orz, secară la culturile înființate primăvara şi toamna
Descriere
Adult: muscă mică cu lungimea de 3-4 mm și corp de culoare galbenă, toracele cu dungi de culoare
neagră, cea din zona centrală accentuată. Ochii sunt de culoare verde, antene de culoare neagră.
Aripile posterioare sunt de culoare albă (fig. 1). Pe abdomen, se observă pete transversale, de culoare
brună.
Larva: la completa dezvoltare are lungimea de 6-8 mm, este apodă și acefală. Corpul este translucid
iniţial, apoi alb-gălbui, iar în final devine verde (fig. 2).
Ou: culoarea este albă cu suprafața netedă, având lunginea de aproximativ 1 mm lungime.
Fig.1. Adult(https://www.pflanzenkrankheiten.ch) Fig. 2. Larvă (https://www.pflanzenkrankheiten.ch)
Simptome: toamna, la plantele atacate se observă o îngroșare a bazei, frunzele sunt scurte, late,
cărnoase, încrețite pe margine, verzi spre bază sau uscate și sfâșiate spre vârf. Primăvara, în perioada
înspicării, ultimul internod rămâne scurt și spicul nu iese din burduf chiar dacă internodul inferior are
dezvoltare normală. Pe primul internod se distinge un șanț, paiul se umflă puternic, teaca care îl
acoperă se îngroașă și devine casantă, cu marginile rulate, spicul rămâne în apropierea șanțului și chiar
dacă iese din burduf acesta rămâne steril. Larva se poate observa în pai.
Biologie: în condițiile din România, are două generații pe an. Hibernează în stadiul de larvă matură, în
zona mugurelui terminal de creștere în tulpinile plantelor atacate. Larvele generației hibernante
împupează în aprilie urmând ca în luna mai să apară adulții. Aceștia sunt activi în special în zilele
călduroase. O parte din adulți, migrează în culturile de cereale de primăvară unde depun ouăle pe
frunze, în partea superioară și în special pe vârful acestora, dar este preferată porțiunea terminală a
burdufului. O femelă, depune eșalonat aproximativ 150 de ouă şi incubația poate dura 4-10 zile. După
eclozare, larvele pătrund în burduf, ajung până la rahis, apoi coboară prin mijlocul paiului până în zona
primului nod, deasupra căruia se localizează.
Măsuri de management
61/100
Măsuri preventive
- evitarea monoculturii;
- arătura executată imediat după recoltat, la adâncime de 14-20 cm și încorporarea miriștei;
- distrugerea samulsatrei, care favorizează dezvoltarea generației de vară din care ia naștere generația
hibernantă, care produce pagube însemnate;
- utilizarea soiurilor rezistente.
Combatere
Măsuri curative
→metode biologice: populațiile pot fi reduse de dușmani naturali cum sunt: nematozi din familia
Mermithidae, acarieni ai speciei Microtrombidium demeijerei, himenoptere parazite–Chelonus niger,
Callitula bicolor, Stenomalus micans dar și specii prădătoare de Forficula spp.
IMPORTANT !
La culturile de toamnă, simptomele atacului pot fi confundate cu atacul produs de musca
suedeză (Oscinella frit). Producția poate fi afectată, deoarece chiar dacă se formează mai mulți
frați, aceștia sunt slab dezvoltați.
62/100
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Cnephasia pasquana Hübner
Denumire populară: omida minieră a păioaselor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: culturi de cereale
Descriere
Adult: fluture cu anvergura aripilor de 16-18 mm, culoarea de bază este cenuşie, fără un desen
caracteristic, iar aripile posterioare au o nuanţă mai deschisă (fig.1).
Larva: are o lungime de 6-12 mm, după ecloziune este de culoare roşie, apoi devine galbenă, cu
uşoare reflexe (fig. 2).
Ou: galben portocaliu în momentul depunerii apoi devine cenuşiu.
Fig. 1. Adult ( https:/ hmbg.org) Fig. 2. Larvă ( https:/7.inra.fr)
Simptome: în primele faze de dezvoltare, larva are un mod de hrănire minier, iar ulterior consumă
epiderma şi parenchimul frunzelor. În perioada ieşirii spicului din burduf, pe faţa internă a limbului
penultimei frunze şi pe burduf, apar rosături caracteristice, iar spicul este străbătut de canale şi în final
este distrus total sau parţial. Tulpina poate fi perforată în zona primului internod sub spic. Când tija
este complet retezată, apare fenomenul de „spic alb”, urmare a uscării plantelor deasupra rosăturilor. O
larvă se hrăneşte cu 3-4 spice, iar mutarea de pe un spic pe altul se realizează cu ajutorul unui fir de
mătase secretat de larvă şi prin curenţii de aer vine în atingere cu altă plantă de grâu, iar larva începe
să urce spre spic, unde urmează o nouă etapă de hrănire.
Biologie: perioada de apariţie a adulţilor este ultima jumătate a lunii iunie. Până la încheierea recoltării
specia are dezvoltarea încheiată şi se găseşte în stadiul de adult. Fluturii se retrag spre arborii din
apropierea lanurilor, ponta fiind depusă în scoarţa copacilor. Primăvara, perioada de incubaţie a ouălor
este de 10-12 zile. La sfârşitul lunii martie, larvele de prima vârstă părăsesc scoarţa copacilor,
migrând spre lanuri unde îşi continuă evoluţia. Stadiul de pupă durează 18-20 zile, locul de formare a
63/100
pupelor fiind teaca ultimei frunze pe care larva reuşeşte să o închidă cu fire de mătase secretate în
perioada prepupală.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- evitarea semănatului cerealelor pe solele învecinate sau aflate în imediata apropiere a pădurilor şi
perdelelor forestiere.
Măsuri curative
→ măsuri biologice – dăunătorul este parazitat de Itoplectis maculator (Fam. Ichneumonidae).
→ utilizarea capcanelor cu feromoni (AtraPAS) pentru depistarea prezenţei dăunătorului în culturi în
vederea aplicării măsurilor în timp util.
IMPORTANT !
Dăunătorul are o capacitate mare de diseminare. Larvele sunt transportate din copaci şi
împrăştiate în lanurile de cereale de curenţii de aer.
Din cauza atacului se menţionează pierderi de 16-27% la orz şi de 5-19% la grâu.
64/100
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Contarinia tritici Kirby
Denumire populară: ţânţarul grâului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: dăunătorul atacă culturile de cereale, mai ales grâul
Descriere
Adult: ţânţar de 1,0-1,6 mm lungime, culoarea corpului este galbenă limonie, ochi de culoare neagră,
antene foarte lungi, torace scurt, aripile au franjuri lungi, picioare alungite. Abdomenul este cilindric,
prevăzut cu peri lungi spre marginea posterioară a fiecărui segment. Femela prezintă 7 segmente
abdominale foarte păroase în special pe partea posterioară şi un oviopozitor fin şi alungit care atinge
de două ori lungimea abdomenului (fig.1).
Larva: are o lungime de aproximativ 3 mm, este turtită şi de culoare galbenă (fig.2).
Fig. 1. Femela ( https:/ 7.inra.fr ) Fig. 2. Larve ( https:/ 7.inra.fr )
Simptome: în lan se remarcă plante cu spice mici, scurte şi subţiri, lipsite parţial de boabe, sau printre
spicele sănătoase se află şi altele cu boabe diforme sau subţiri. Dacă la asemenea spice se desfac
paleele, pe de o parte se constată că florile sunt distruse, iar pe de altă parte se constată prezenţa
larvelor. Larvele se hrănesc cu organele fertile ale florilor pe care le distrug.
Biologie: dăunătorul are 2-3 generaţii pe an şi iernează în stadiul de larvă în stratul superficial al
solului. În cursul lunii mai larvele se transformă în pupe şi după 3 săptămâni apar adulţii. Apariţia şi
zborul adulţilor coincide cu perioada de înflorire a cerealelor şi în special a grâului. Curând după
apariţie, adulţii se împerechează, ouăle sunt depuse în grupe de câte 10-20 la baza bobului sau în
florile de grâu, mai rar la orz sau secară. Incubaţia durează 3-4 zile. După apariţie, larvele se hrănesc la
baza organelor florale. Durata stadiului larvar este de aproximativ 3 săptămâni, după care larvele
coboară în sol la adâncimea de 5-10 cm şi stau în diapauză până în primăvara anului următor.
Diapauza se poate prelungi până la 2-3 ani, dar este posibil ca şi în cursul aceluiaşi an să se mai
dezvolte o generaţie.
65/100
Măsuri de management
Măsuri preventive
→ arătura adâncă şi praşilele efectuate în perioada retragerii larvelor în sol contribuie la distrugerea
unui mare număr de exemplare;
→ evitarea monoculturii, cultivarea grâului pe aceleaşi sole asigurând condiţii optime pentru
înmultţirea şi creşterea numerică a populaţiilor.
Măsuri curative
→ măsuri biologice - larvele sunt parazitate de numeroase specii de viespi, cum ar fi: Platygaster
scutellaris, Coleocentrus spicator, Macroglenes penetrans, Stenomalus micans, Tetrastichus
brevicornis.
IMPORTANT !
Se recomandă distrugerea samulastrei ce constituie puntea de legătură pentru generaţia
de vară şi cea care va da naştere generaţiei hibernante dăunătoare culturilor de grâu.
66/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Delia coarctata Fallen
Denumire populară: musca cenuşie a cerealelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: grâu, secară, orz de toamnă și specii de graminee furajere
Descriere
Adult: corp de culoare galben-cenușiu, cu lungimea cuprinsă între 5,5 și 7 mm (fig. 1). Capul are
forma globuloasă și prezintă nuanțe gălbui. La femelă, orbitele sunt despărțite de o dungă mediană
galben-roșcată. Întreg corpul este păros cu aspect prăfuit. Picioarele au culoarea galben-ruginie cu
excepția tarselor care sunt de culoare neagră. Aripile și halterele au culoarea gălbuie.
Ou: alb-gălbui, oval, alungit ușor curbat.
Larva: apodă și acefală, corpul este cilindric, subțiat anterior și trunchiat posterior. Culoarea este alb
strălucitor, la completa dezvoltare poate avea 7-8 mm lungime.
Fig.1. Adult (https:// www7.inra.fr ) Fig. 2. Atac (https:// www7.inra.fr )
Simptome: larva pătrunde în tulpină și roade țesutul de la exterior în formă de spirală, după care se
instalează deasupra mugurelui de creștere al plantei pe care îl distruge. În urma atacului, tulpina se
ofilește și se usucă. Plantele care în urma atacului nu sunt distruse în totalitate, adesea se pot reface și
înfrățesc, dar spicele noilor frați vor avea boabe mai puține și vor fi mult mai ușoare. Pe parcursul
dezvoltării larvare, acestea pot trece de la o tulpină la alta sau chiar la plantele alăturate. În urma
atacului timpuriu plantele se pot usca complet, cele atacate mai târziu prezintă frunza centrală ofilită
(fig. 2), dar de culoare verde. Media daunelor cauzate de musca cenușie poate fi de 2,5 frați/larvă,
maximul fiind de 5 frați. La un atac puternic se înregistrează o frecvență de 50-100% plante atacate.
Cele mai mari pagube sunt produse în culturile cerealelor însămânțate toamna.
Biologie: în condițiile climatice din România, prezintă o singură generație pe an şi iernează ca ou în
zona superficială a solului. Incubația durează 30-37 de zile. Primăvara devreme în februarie-martie,
larvele care eclozează pătrund în tulpinile plantelor și ajung în regiunea mugurelui de creștere unde se
hrănesc cu țesuturile fragede pe care le rod. În a doua jumătate a lunii aprilie, larvele ajung la completa
dezvoltare, părăsesc plantele și se împupează în sol la 5-10 cm adâncime, în imediata apropiere a
67/100
plantelor atacate. Împuparea durează 6-7 săptămâni, apoi apar adulții de la sfârșitul lunii mai până
toamna. Ponta are loc în august-septembrie, în stratul superficial al solului din semănăturile timpurii
de cereale păioase. Femela poate depune până la 60 de ouă, care vor ierna.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- evitarea monoculturii;
- pentru evitarea perioadei de zbor maxim al adulților din a doua parte a lunii septembrie se
recomandă însămânțarea la începutul lunii octombrie;
- fertilizarea optimă a culturii cu fosfor pentru o rezistență mai bună a plantelor;
- utilizarea de soiuri timpurii, rezistente, cu toleranță crescută pentru dăunători și cu perioade
scurte de înspicare.
Măsuri curative
→metode biologice:
- larvele pot fi parazitate de ciupercile: Tarichium hylemyiae, Strongwelsea castrans și Entomophthora
muscae.
- există specii prădătoare din genurile Pterostichus, Carabus, Broscus, Aleochara, Calosoma dar și
insecte parazite cum ar fi: Trybliographa hylemyiae, T. spamandra, Phygadeon opositum, Phygadeon
trichophams.
IMPORTANT !
Produce pagube deosebite culturilor de cereale însămânțate toamna, pierderile de producție
putând ajunge la 25%.
68/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Haplodiplosis eqvestris Wagner
Denumire populară: viermele roșu al paiului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: cereale păioase
Descriere
Adult: corp de 4-5 mm lungime, de culoare întunecată, cu capul și toracele aproape negru, halterele,
regiunea bazală a aripilor anterioare și zona scutelului de culoare gălbuie, iar abdomenul are inițial
nuanțe roșietice, apoi brune. Masculul este de obicei mai mic decât femela. Abdomenul este
fusiform, ascuțit în partea posterioară (fig.1).
Larva: corp de 3-4 mm lungime, este apodă și eucefală, cu excrescențe cuticulare, de culoare roșie.
Pupa: de tip liberă, inițial de culoare roșcată apoi, odată cu dezvoltarea devine negricioasă.
Fig. 1. Haplodiplosis eqvestris (https://cereals.ahdb.org.uk)
Simptome: plantele infestate prezintă teaca frunzelor superioare ușor umflată. La îndepărtarea tecii,
se observă pe pai, în dreptul umflăturii, numeroase gale în care se află larve roșii în diferite stadii de
dezvoltare. Plantele atacate își încetinesc dezvoltarea, stagnează înspicarea și au o coacere
prematură. Atacul dăunătorului scade înălțimea plantei și lungimea spicului, rezultând spice
nedezvoltate, sterile sau cu un număr redus de boabe.
Biologie: dăunătorul prezintă o singură generație pe an și iernează în sol sub formă de larvă complet
dezvoltată. În anii cu condiții nefavorabile în lunile aprilie-iunie (uscăciune exagerată în perioada de
apariție a adulților sau de împupare) pot rămâne în sol mai mulți ani. În aprilie-mai larvele
hibernante urcă la suprafața solului și se împupează, adulții apărând la începutul lunii mai. Ouăle
sunt depuse pe frunzele din etajele superioare, de-a lungul nervurilor. Larvele eclozate pătrund între
teacă și tulpină, împrăștiindu-se de-a lungul internodului, unde determină formarea de gale
caracteristice în formă de șa. Până la recoltarea cerealelor păioase, larvele își încheie dezvoltarea și
coboară în sol pentru hibernare.
Măsuri de management
69/100
Măsuri preventive:
- rotația culturii;
- controlul buruienilor monocotiledonate.
Măsuri curative:
→metode biologice prin utilizarea:
- paraziților larvelor: Chrysocharis amyite, Grahamia clinius, Holarcticesa tatrica;
- paraziților ouălor: Platygaster equestris.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
PYRINEX 25 CS 31.01.2020 1, 0 l/ha nu este necesar*
FASTAC 10 EC 31.07.2020 1,0 l/ha 42 zile
DELTAGRI 31.10.2019 0,3 l/ha 30 zile
SCATO 31.10.2019 0,2 l/ha nu este necesar*
KARATE ZEON 04.12.2022 0,15 l/ha 28 zile
KAISO SORBIE 5 EG 01.04.2020 0,15 kg/ha 28 zile
*determinat de perioada de aplicare
IMPORTANT !
Se impune evitarea cultivării cerealelor păioase în sole unde rezerva biologică este mai
mare de 50 larve/m2.
Dacă 10% sau mai mult din tulpini prezintă ouă se va aplica un insecticid la eclozarea
acestora.
70/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Lăcuste: Tettigonia viridissima L., Calliptamus italicus L.
Dociostaurus marrocanus Thunb., Locusta migratoria L.
Denumire populară: lăcusta comună, lăcusta italiană, lăcusta marocană și lăcusta migratoare Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România
Plante gazdă: grâu, secară, orz de toamnă, specii de graminee furajere, sfeclă, trifoi, floarea-soarelui
și alte specii cultivate
Descriere
Lăcusta comună - Tettigonia viridissima
Adult: corp de culoarea verde, cu lungimea variabilă între 25 și 35 mm (fig. 1). Antenele au lungimea
aproximativ egală cu cea a corpului și sunt culcate pe spate. La femelă, ovipozitorul are formă de
teacă, este alungit și nu depășește aripile.
Lăcusta italiană - Calliptamus italicus
Adulții au culoarea corpului variabilă, de la brun-închis până la cenușiu-deschis sau galben-brun, cu
numeroase pete mici întunecate pe partea superioară (fig. 2). Antenele sunt scurte, îndreptate înainte.
Masculul are lungimea corpului de 15-22 mm, iar femela de 30-36 mm.
Lăcusta marocană - Dociostaurus maroccanus
Adultul are culoarea corpului cenușiu palid-roșcat pe care se pot observa pete de culoare închisă (fig.
3). Pronotul este îngustat spre mijloc și este prevăzut cu un desen în forma literei X. Aripile depășesc
lungimea corpului. Masculul are lungimea corpului de 17-28 mm, iar femela de 25-40 mm.
Lăcusta migratoare - Locusta migratoria
Lungimea corpului variază între 30-55 mm, în funcție de forma speciei (solitară sau gregară). Culoarea
corpului este verde-cafeniu, cu pete întunecate pe cap și tegmine (fig. 4). Lungimea antenelor este
egală cu a capului și a pronotului. Aripile posterioare sunt transparente.
Fig. 1. Tettigonia viridissima Fig. 2. Calliptamus italicus
(http://www.agroatlas.ru) (http://www.linnea.it)
Fig. 3. Dociostaurus marrocanus Fig. 4. Locusta migratoria
(http://orthoptera.speciesfile.org) (https://inpn.mnhn.fr)
71/100
Simptome: lăcustele sunt specii polifage, care atacă toate părțile aeriene ale plantelor, de la ieșirea
spicului din burduf și până la maturitate. Cerealele păioase atacate, au limbul frunzelor ros neregulat,
uneori este ros în întregime. Lăcustele, consumă paleele, astfel că pe sol, în jurul plantei pot fi
observate ariste întregi sau porțiuni de ariste. Uneori se pot observa chiar și paie retezate.
Biologie: în condițiile climatice din România, cele patru specii de lăcustele descrise, prezintă o singură
generație pe an și iernează ca ou în sol. Ciclul de dezvoltare al acestor specii este foarte asemănător.
Apariția primilor adulți se înregistrează din a doua jumătate a lunii iunie, astfel că la jumătatea lunii
iulie, populațiile la toate speciile se găsesc doar în stadiul de adult. Perioada de maturație sexuală
poate ajunge la aproximativ 40 de zile. O particularitate caracteristică tuturor speciilor este migrația lor
prin zbor. Lăcusta marocană poate străbate 50 km/zi. Forma gregariană a speciilor D. maroccanus și
L. migratoria se poate deplasa în stoluri. În timpul zborului procesul de hrănire este destul de limitat.
În funcție de specie, o femelă poate depune între 200 și 300 de ouă. Hibernarea are loc în stadiul de ou.
Speciile de Tetigonia depun ouăle izolat, în sol, în orificiile realizate cu ajutorul ovipozitorului.
Lăcustele migratoare depun 200-300 de ouă, în ooteci, în soluri nisipoase, la 3-6 cm adâncime. În
timpul depunerii, ouăle sunt învelite într-o secreție mucilaginoasă care, solidificată cu particule de sol
alcătuiesc ootecile. Pentru toate speciile, ecloziunea, se înregistrază de la mijlocul lunii mai și se poate
eșalona timp de 10-15 zile. Stadiul de nimfă durează, în funcție de specie între 35-50 zile și cuprinde 5
vârste. Începând cu a treia vârstă, la concentrări de aproximativ 100 de exemplare la m2, se manifestă
instinctul de gregare, în special pentru Dociostaurus maroccanus și Locusta migratoria.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- evitarea monoculturii;
- pentru evitarea perioadei de zbor maxim al adulților din a doua parte a lunii septembrie se recomandă
însămânțarea la începutul lunii octombrie;
- fertilizarea optimă a culturii cu fosfor pentru o rezistență mai bună a plantelor;
- utilizarea de soiuri timpurii, rezistente și cu perioade scurte de înspicare.
Măsuri curative
→metode biologice: larvele pot fi parazitate de ciupercile: Tarichium hylemyiae, Strongwelsea
castrans și Entomophthora muscae. Există specii prădătoare din genurile Pterostichus, Carabus,
Broscus, Aleochara, Calosoma dar și insecte parazite cum ar fi: Cothonaspis hylemyiae, Cothonaspis
spamandra, Phygadeon opositum, Phygadeon trichophams.
IMPORTANT !
Produce pagube deosebite culturilor de cereale însămânțate toamna, pierderile de producție
pot ajunge la 25%.
72/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Macrosteles sexnotatus (Fall.)
Denumire populară: cicorița grâului sau cicada comună
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România în toate zonele unde se cultivă cereale.
Pante gazdă: specie care atacă cerealele.
Descriere
Adult: corp alungit, de aproximativ 3–3,5 mm lungime, de culoare galbenă-verzuie spre brun, capul
mare, triunghiular, având un desen format din 6 pete negre, mai mult sau mai puțin confluente, iar
antenele sunt setiforme. Protoracele este galben-verzui, scutelul este mai deschis la bază şi în
unghiurile laterale, de fiecare parte, are câte o pată neagră. Aripile sunt alungite şi au culoarea verde-
pal. Abdomenul este negru, dar lateral prezintă o serie de pete fine, mai deschise. Picioarele sunt
galben-brune, cele posterioare foarte dezvoltate, cu tibiile alungite, conformate pentru sărit.
Ou: alb, alungit, ușor reniform, trunchiat la una din extremități, cu diametrul mare de 1 mm.
Nimfă: se deosebeşte de adult prin absența aripilor.
Fig.1 Adult (https://www.britishbugs.org.uk)
Simptome: cicadele înțeapă frunzele plantelor golind conținutul celulelor. În cazul unor invazii mari
din cauza înțepăturilor, limbul este acoperit complet cu pete albicioase, frunzele se îngălbenesc și se
usucă. Plantele se dezvoltă neuniform, unele nu înfrățesc, în timp ce altele înfrățesc exagerat, iar
spicele rămân sterile.
Biologie: are 2-3 generații pe an, iernează în stadiul de adult şi ou. Adulții hibernanți depun ouă prin
luna iunie, incubația durând în medie 7 zile. Nimfele primei generații migrează pe gramineele din
fânețe și în iunie-august devin adulți. Dezvoltarea nimfelor durează 20–30 zile. În august-septembrie
se dezvoltă generația a doua pe plantele spontane și se pare că numai generația a treia este aceea care
invadează cerealele de toamnă
Măsuri de management
Măsuri preventive
- se recomandă executarea semănatului în așa fel încât răsărirea să nu aibă loc înainte de începutul
lunii octombrie.
Măsuri curative
- metode agrotehnice: distrugerea buruienilor
IMPORTANT!
Specia este un vector al bolilor virotice.
73/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Mayetiola destructor Say
Denumire populară: musca de Hessa
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: în principal grâul, apoi orzul şi secara, dar şi graminee sălbatice, cum ar fi Agropyrum
sp., Phleum.sp. şi Elymus sp.
Descriere
Adult: ţânţar de dimensiuni mici, de 2-2,5 mm masculul şi 3-4 mm femela. Corpul femelei este de
culoare negră, cu excepţia părţilor laterale ale abdomenului şi a unei dungi dorsale, ambele de nuanţe
roşcate. Antenele sunt mai lungi decât capul şi toracele la un loc şi sunt formate din 16-18 articole
(fig.1, fig. 2). Aripile sunt îngustate la bază şi prezintă pe margini perişori fini, negricioşi. Aripile
posterioare sunt reduse sub forma unor balansiere lungi, de culoare cenuşie întunecat. Picioarele sunt
lungi şi subţiri, în special cele posterioare, abdomenul fusiform, ascuţit posterior, terminat la femelă cu
un ovipozitor lamelar.
Ou: alungit, de culoare roz închis, de 0,6/0,1 mm.
Larva: larva neonată are aspect vermiform, lungimea corpului de 0,7 mm, capul uşor turtit, iar la
completa dezvoltare prezintă corpul lăţit, de 4-5 mm, de culoare verde deschisă.
Pupa: de culoare roz deschis, aflată în interiorul unui puparium turtit, brun închis, care prezintă în
zona dorsală a ultimelor 7 segmente, numeroşi spini fini, chitinoşi.
Fig.1. Adult-femelă Fig.2. Adult-mascul
(https://www.cabi.org/isc/datasheet/32688#toPictures)
Simptome: plantele de grâu atacate, prezintă o uşoară îndoire, în zona ultimului sau penultimului nod,
unde ţesuturile sunt moi, urmată de albirea paiului la scurt timp după înspicare, în timp ce restul
plantei este încă verde, spicul erect şi cel mai adesea cu inflorescenţele avortate. La plantele avansate
în dezvoltare, apare o îngroşare a bazei tulpinii, dar şi o înfrăţire exagerată, frunzele fiind mai late,
mai groase. În zona bazală a frunzelor îngălbenite, ţesuturile sunt putrezite. La baza tulpinilor atacate,
apar pete brune, în dreptul cărora, peretele devine subţire, paiul se îndoaie, se rupe sau se ridică,
formându-se în acel loc, noduri noi.
Biologie: prezintă 2-3 generaţii pe an şi iernează ca larvă în pupariu, sub tecile frunzelor plantelor
atacate, în resturile plantelor îngropate în sol sau rămase la suprafaţă. Împuparea are loc primăvara, iar
la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, apar adulţii, care trăiesc între 2 şi 5 zile. Aceştia zboară în
74/100
roiuri în orele calde şi însorite ale zilei, la joasă înălţime, deasupra lanurilor de cereale. Adulţii sunt
foarte activi în timpul apusului, iar în restul zilei stau pe tulpini şi frunze, feriţi de soare. La scurt timp
după apariţie are loc copulaţia şi ponta. Femelele depun între 150-500 de ouă, în rânduri neregulate de
câte 6, pe limbul frunzelor, prolificitatea fiind determinată de longevitatea femelelor, condiţiile
climatice şi hrana consumată de larve în cursul perioadei de dezvoltare. Ouăle sunt depuse, de
preferinţă pe partea superioară a primei frunze. După 5-20 de zile de incubaţie, are loc eclozarea
larvelor, care migrează sub teaca frunzelor, în zona de creştere a plantei. Larvele năpârlesc, devin
imobile şi încep să se hrănească cu ajutorul salivei care dizolvă membranele celulare, sucul rezultat
trecând prin tegument în corpul larvei. Înainte de împuparea definitivă, larva, cu ajutorul unei
excrescenţe cefalice, perforează parţial pupariul şi frunza, astfel încât pupa este pe jumătate ieşită afară
din ţesuturile frunzei.
Măsuri preventive:
- evitarea monoculturii;
- alegerea epocii de însămânţare, deoarece generaţia hibernantă se dezvoltă pe grâul de toamnă;
- irigarea conduce la o rezistenţă mai mare a plantelor la atacul dăunătorului;
- folosirea soiurilor rezistente, este o altă măsură de prevenire a atacului acestei muştelor;
- limitarea utilizării gunoiului de grajd, ca îngrăşământ, datorită atragerii adulţilor pentru depunerea
ouălor.
Măsuri curative:
→metode biologice: larvele sunt parazitate de numeroase specii de himenoptere calcidoide: Eupelmus
microzonus, E. atropurpureus, Eupelmella vesicularis, Halticoptera aenea, Tetrastichus carinatus:
ouăle sunt parazitate de specia Platygaster minatus, iar pupele de Pediobius epigonus.
→metode fizice: arătura la 15-20 cm, imediat după recoltarea grâului, pentru a împiedica formarea
samulastrei, pe care se poate dezvolta generaţia de vară
IMPORTANT!
Pagubele cele mai mari se înregistrează la grâul de toamnă, însămânţat timpuriu şi la
păioasele de primăvară semănate târziu. În anii cu atac puternic, pagubele produse de
larve pot atinge şi 80%.
În perioada de migrare a larvelor, în condiţii de secetă sau ariditate atmosferică, sunt
distruse multe larve, în special cele care se găsesc pe partea externă a frunzei.
75/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Melolontha melolontha L.
Denumire populară: cărăbușul de mai
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: specie polifagă (arbori forestieri, pomi fructiferi, arbuști, plante ierboase), care poate
ataca și rădăcinile de cereale.
Descriere:
Adultul: are capul și pronotul negru cu reflexe metalice. Lungimea corpului oscilează între 20 și 30
mm. Elitrele sunt de culoare brună-roșcată și prezintă carene longitudinale, uneori cu o pubescență
fină. Abdomenul prezintă pe părțile laterale pete albicioase, triunghiulare și are pigidiul conic (fig.1).
Oul: este oval, alb-gălbui, cu lungimea de 1,5-2 mm.
Larva: numită "vierme alb", are corpul curbat, de culoare albă-gălbuie, cutat; segmentul anal este
cenușiu și prezintă două rânduri paralele de spini dispuși longitudinal. Larvele în ultimul stadiu au
lungimea de 40-50 mm (fig. 2).
Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larva (https://www.cabi.org)
Simptome: Atacul cel mai caracteristic și păgubitor este cel asupra rădăcinilor. Radicelele sunt
distruse complet, iar la rădăcinile lignificate este ros țesutul cortical, din care cauză circulația sevei se
întrerupe și plantele se usucă în întregime.
Larvele atacă părțile subterane ale plantelor lemnoase și ierboase. Cele mai periculoase sunt
larvele aflate în al doilea și al treilea an de dezvoltare.
Biologie: dăunătorul dezvoltă o generație la trei sau patru ani. Iernează în stadiul de larvă sau adult în
sol, la adâncimi cuprinse între 40 cm și 1 m, în funcție de umiditatea solului.
Adulții noii generații, care rezultă din transformarea crisalidelor în cursul lunilor august-
septembrie, rămân în sol, în lojele pupale, până în primăvara anului următor., când depun ponta.
Incubația durează 20-25 zile. Durata stadiului larvar este de doi ani și se suprapune pe 3 ani
calendaristici: din luna iunie până la venirea iernii larvele ajung la vârsta a II-a; primăvara următoare
76/100
trec în vârsta a III-a, vârstă în care rămân până în luna iunie, anul următor. Larvele construiesc la
adâncimi diferite (20-100 cm) loje în care are loc stadiul de prepupă și apoi de pupă, care durează
aproximativ 50 zile.
Speciile de Melolontha preferă solurile umede și, în general, acoperite de vegetație.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- arătură adâncă de toamnă,
- discuiri repetate în perioada de vegetație,
- evitarea pășunilor sau terenurilor necultivate ca și culturi premergătoare.
Măsuri curative:
→ combatere biologică:
- patogen: Beauveria bassiana;
- prădători: Dexia rustica, Carabidae.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
ERCOLE 31/03/2023 10 – 15 kg/ha nu are
IMPORTANT !
Pentru adoptarea unor măsuri eficiente împotriva larvelor este necesar să se cunoască
anii în care predomină larvele de vârsta a III-a. Înainte de semănatul grâului trebuie să se
cunoască densitatea larvelor de Melolontha. Astfel, până la o densitate de 15 larve/m2 este
suficient tratamentul la sămânţă, peste această densitate fiind necesară dezinsectarea solului.
77/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Meromyza nigriventris Macq
Denumire populară: musca galbenă a spicelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: cereale de toamnă, în special grâu, secară, orz, precum și diferite graminee din
vegetația spontană (specii din genurile Poa, Agropyron, Festuca, Dactylis)
Descriere
Adult:
- forma de primăvară prezintă muște mici de 3-4 mm, de culoare galben-închis. Capul este lat, de
culoare galbenă, ochii sunt proeminenți și de culoare roșcată. Toracele este de culoare verde-gălbui,
fiind prevăzut dorsal cu trei benzi longitudinale, brun-negricioase, cea mediană prelungindu-se pe
scutel. Pe abdomen există, de asemenea, trei benzi longitudinale negricioase.
- forma de vară prezintă adulți cu corpul de culoare galben-deschis. Benzile transversale de pe torace
sunt roșcate (fig.1), iar benzile de pe abdomen sunt mai deschise la culoare și discontinui.
Ou: alungit, cilindric, de aproximativ 1 mm lungime și 0,2 mm grosime, de culoare albă, striat
longitudinal.
Larva: 6-9 mm lungime la completa dezvoltare, de culoare verde-albăstruie.
Pupa: cilindrică, de 5-7 mm lungime, de culoare verde-albăstruie, transparentă.
Fig. 1. Adult (http://www.commanster.eu/commanster/Insects/Flies/Chloropidae.html)
Simptome: larvele din prima generație atacă plantele începând din faza de alungire a tulpinii și până
la înspicare, astfel:
- la plantele tinere, larvele se localizează la baza spicului, în ultimul internod, hrănindu-se cu țesuturile
fragede ale paiului, rezultând un spic steril (albeața spicului).
- la plantele atacate în faza de alungire a tulpinii, larvele se localizează la diferite nivele pe spicul în
formare care, la locul atacului pare degarnisit de spiculețe.
- la plantele atacate în faza de burduf, larvele se localizează pe spicul deja format, hrănindu-se cu
florile și apoi cu boabele crude din spiculețe, plantele atacate rămân mai scunde, spicul poate ieși din
burduf și la exterior pare sănătos.
78/100
Atacul generației de toamnă cauzează îngălbenirea frunzei centrale a tulpinii atacate care este
complet distrusă.
Biologie: specia este bivoltină și iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, în tulpinile de cereale
de toamnă sau ale gramineelor spontane. Larvele se transformă în pupe pe parcursul lunii mai, apoi în
insecte adulte, zborul insectelor având loc spre sfârșitul lunii mai și în cursul lunii iunie. Femelele
depun ouăle pe frunzele superioare ale plantelor cerealiere și gramineelor spontane, acestea fiind fixate
pe frunze, pe partea lor bombată. Larvele din prima generație atacă plantele ceva mai dezvoltate, din
faza de înfrățire până la înspicare. La completa dezvoltare, larvele se transformă în pupe, la locul de
hrănire. La mijlocul lunii iulie are loc zborul adulților din generația a doua. Toamna femelele depun
ouăle pe gramineele spontane sau pe semănăturile timpurii de cereale de toamnă. Hrănirea larvei
continuă în cursul lunilor de iarnă, până la completa dezvoltare larva trecând de la o tulpină la alta și
iernând la locul dăunării.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- însămânțarea târzie toamna (pentru evitarea atacului larvelor din generația a II-a);
- utilizarea de soiuri precoce, care pot contribui la reducerea gradului de infestare a plantelor;
- evitarea monoculturii;
- distrugerea samulastrei.
Măsuri curative:
→combatere biologică:
- paraziți naturali: Staenomalus micans, S. laetus, Eupelmus vesicularis, E. atropurpurea;
- prădători: adulții de carabide.
IMPORTANT !
La culturile de toamnă, infestarea ce are loc după răsărire înregistrează cele mai mari pagube.
79/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Opomyza florum Fabritius
Denumire populară: opomizidul galben al cerealelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: atacă doar cerealele de toamnă, în special grâul.
Descriere
Adult: mic, de 3-3,5 mm lungime, de culoare galbenă la apariţie, apoi brun roşcată toamna. Capul este
globulos, fruntea largă, prevăzută cu o proeminenţă ocelară şi cu 8 peri lungi. Antenele prezintă cel
de-al doilea articol de formă conică, cu un spin evident, pe partea superioară, iar cel de-al treilea
articol este reniform, acoperit cu perişori fini. Aripile sunt membranoase, alungite, transparente, în
partea distală, prezintă pete de culoare neagră dispuse de-a lungul marginii, între nervurile
longitudinale şi transversale. Picioarele sunt gălbui, fără spini sau peri evidenţi (fig.1).
Ou: culoare alb-strălucitor, 0,6-0,19 mm, cu suprafaţa fin reticulată.
Larva: fără picioare (apodă), fără cap (acefală), de culoare albă-gălbuie, având la dezvoltarea
completă 7-8 mm. Între segmentele toracale şi abdominale, există câte 5-6 spiculi ascuţiţi.
Pupa: 4-5 mm lungime, roşcată, prezintă numeroase striaţiuni şi ornamente.
Fig.1.Adult (https://inpn.mnhn.fr)
Simptome: îngălbenirea şi uscarea frunzei centrale, datorită distrugerii mugurelui de creştere, de către
larve, dar şi galerii formate ca urmare a faptului că la nivelul mugurelui de creştere, ţesuturile sunt
roase.
80/100
Biologie: are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiul de ou în sol, în imediata apropiere a
plantelor gazdă. Ecloziunea larvelor se realizează în martie-aprilie, larvele pătrund în tulpinile
plantelor de grâu sau de alte cereale păioase şi se hrănesc cu ţesuturile embrionare din preajma
mugurelui de creştere, pe care îl distrug. Dezvoltarea larvelor este lentă, până la sfârşitul lunii aprilie,
în zonele sudice ale ţării, sau în luna mai în zonele mai reci din Moldova şi Transilvania. Trecerea în
stadiul de pupă se înregistrează în prima decadă a lunii mai. Larvele împupează la locul de hrănire (în
interiorul tulpinii atacate) şi acest stadiu poate dura circa 2-3 săptămâni. Împerecherea şi depunerea
ouălor au loc la sfârşitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, uneori, până în noiembrie, maximul
zborului fiind în jurul datei de 20 octombrie. Ponta este depusă în sol, în apropierea plantelor de
cereale păioase răsărite, iar ecloziunea larvelor are loc abia în primăvara anului următor.
Măsuri preventive:
- evitarea monoculturii;
- semănatul mai tardiv astfel încât culturile de grâu să răsară după zborul maxim al insectei.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următotorului produs de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
GAT DECLINE 2,5 EC 31.10.2019 250 ml/200 l apă 30 zile
IMPORTANT!
Atacă în principal grâul de toamnă.
La o densitate de 1-2 adulţi/m2 s-au înregistrat intensităţi de atac de 17-40% tulpini
distruse.
81/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Oscinella frit (Linnaeus)
Denumire populară: musca suedeză a ovăzului.
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Pante gazdă: atacă graminee cultivate și spontane, preferând ovăul, orzul şi grâul.
Descriere
Adult: muscă mică, de culoare neagră, cu lungimea corpului de 2–2,5 mm. Antenele şi toracele sunt
negre. Aripile hialine au străluciri metalice, iar balansierele sunt albe. Culoarea picioarelor este neagră,
cu excepția tibiilor, care au pigmentație variabilă. Partea dorsală a primului segment abdominal și
partea ventrală a abdomenului sunt galben-roșcate (fig. 1).
Ou: oval, aproximativ 1 mm lungime, de culoare albă sidefie, prezintă striuri longitudinale fine.
Larva: apodă și acefală, transparentă în primul stadiu, devine albă în ultimele două vârste.
Pupa: 3 mm lungime, de culoare brună-portocalie strălucitoare.
Fig.1 Adult (http://www7.inra.fr)
Simptome: larva roade mugurele central al plantei şi în urma atacului frunza centrală se decolorează,
se îngălbenește ca urmare a dăunării părții inferioare, fenomen care poate fi observat după 8 – 16 zile
de la începerea hrănirii larvei.
Biologie: are 3 generații pe an şi iernează ca larvă ajunsă la completa dezvoltare, deasupra mugurelui
de creștere a plantelor tinere. În primăvară larvele se transformă în pupe în plantele gazdă și, în cursul
lunii mai apar adulţii. Depunerea pontei începe înainte de răsărirea completă a plantelor, ouăle fiind
depuse pe semănăturile de cereale păioase și pe suprafața solului și încetează odată cu apariția celei
de-a treia și a patra frunze. Durata dezvoltării embrionare este cuprinsă între 3–8 zile, aceasta fiind
corelată cu temperatura mediului înconjurător. Larvele perforează țesuturile vegetale producând
rosături în țesuturile frunzelor exterioare, apoi pătrund în interiorul tulpinii şi migrează către conul de
creștere, unde se instalează. Prin atacul larvelor la nivelul conului de creștere are loc o stagnare a
creșterii, iar prin distrugerea lui în totalitate planta poate pieri. În cazul în care conul de creștere nu a
fost distrus în întregime, planta poate să-și continue creșterea, dar într-un ritm mult mai lent.
82/100
Împuparea are loc, de obicei, în interiorul tulpinii vătămate, iar în cursul lunii mai apar muștele din
prima generație, care se pot întâlni în câmp pe pacursul întregii veri, în acest caz delimitarea între
generații fiind dificilă. Primul maxim de zbor coincide cu înfrățitul cerealelor de primăvară și în mare
parte cu al cerealelor de toamnă semănate târziu, care nu au răsărit în perioada de toamnă. Cel de-al
doilea maxim de zbor coincide cu fenofaza de înspicare a cerealelor, iar al 3-lea maxim de zbor se
înregistrează în cursul lunii septembrie și coincide cu răsărirea cerealelor de toamnă semănate
timpuriu. După recoltarea cerealelor păioase, până la apariția samulastrei și a semănăturilor de toamnă,
muștele se instalează de obicei în culturile duble de porumb sau în alte culturi furajere.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- arăturile adânci contribuie la reducerea nivelului populaţional pe seama distrugerii samulastrei, a
ierburilor spontane gazdă, infestate;
- lucrările solului corespunzătoare asigură o răsărire uniformă a plantelor şi o creștere normală a
acestora, fapt care îngreunează perioada critică de infestare a acestora;
-combaterea buruienilor;
-folosirea îngrășămintelor are drept scop îmbunătățirea condițiilor de creștere mai rapidă a plantelor și
prin aceasta, scurtarea perioadei de infestare;
-utilizarea unor soiuri și hibrizi care în primele faze de la răsărire prezintă ritmuri mai rapide de
creștere și cu o vigurozitate mai mare;
-folosirea de semințe mari și uniforme, ceea ce determină o răsărire explozivă a plantelor și o vigoare
sporită a acestora.
Măsuri curative
→metode biologice: prin utilizarea agenților patogeni, paraziți și prădători, cum ar fi: Cothonaspis
hexatoma, Eucoila succra, Halticoptera fuscicornis, Halticoptera suilius, Semiotellus nigripes,
Stenomalus micans, Pteromalus puparum, Trichomalus cristatus, Merisus intermedius, Polycistus
oscinidis, Callitula bicolor etc și nematodul Tylenchinema oscinellae.
Denumire produs Data expirare
certificate de
omologare
Doza recomandată Timp de pauză
KARATE ZEON 4.12.2022 0,15 l/ha 28 zile
IMPORTANT!
Pagubele medii anuale se ridică la 5–7%.
Pentru infestare musca alege plantele cele mai tinere, iar pe măsură ce acestea avansează
în creștere sunt mai puțin preferate, fenomen ce se corelează cu imposibilitatea larvei de
a se hrăni cu țesuturile meristematice tinere din zona conului de creștere.
83/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Oulema spp. (L)
Speciile care dăunează culturilor din țară noastră sunt Oulema melanopus (L) și Oulema
gallaeciana (Heyden) la care atât caracterele morfologice cât și cele biologice sunt destul de
asemănătoare.
Denumiri populare: gândacul ovăzului, gândacul bălos al ovăzului, viermele bălos
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România, în toate zonele de cultură a păioaselor.
Plante gazdă: cereale, în special grâu, orz, secară, ovăz și uneori porumb, dar și graminee din flora
spontană.
Descriere
Adult: corp îngust, oval-alungit, de 4-6 mm, antene filiforme, alcătuite din 11 articole, măsoară
jumătate din lungimea corpului. Ochii sunt proeminenți, pronotul este globulos și mult mai îngust
decât elitrele. Elitrele sunt dreptunghiular-alungite prevăzute cu 12 striuri longitudinale formate din
puncte. Coloritul este caracteristic Oulema melanopus având capul, elitrele și abdomenul verzui sau
albastre cu luciu metalic, pronotul și picioarele, cu excepția tarselor, portocalii, iar antenele și tarsele
negre (fig.1), iar Oulema gallaeciana este de culoare albastru-metalic, inclusiv pronotul și picioarele,
doar tarsele sunt roșcate (fig. 2).
Ou: de culoare galben-portocalie, în lungime de 0,5-1 mm este alungit și rotunjit la ambele capete.
Larva: are corpul bombat posterior, aspect rezultat din depunerea excrementelor în amestec cu un
mucilagiu pe partea dorsală a corpului. Capsula cefalică este puternic chitinizată, de culoare maronie.
La completa dezvoltare are 5-7 mm, culoarea poate fi alb-gălbui-portocaliu. Popular este numită
„vierme bălos”.
Pupa: de 4,5-4,8 mm lungime, are inițial culoare galbenă, iar ulterior brună.
Fig.1 Adult de O.melanopa Fig.2 Adult de O. gallaeciana Fig.3 Mod de daunare specific
(https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr) (https://www7.inra.fr)
Simptome: adulții rod frunzele, perforând ambele epiderme și parenchimul, iar larvele consumă
epidema inferioară și parenchimul, lăsând intactă epiderma inferioară. În caz de atac puternic întreg
foliajul este redus la niște membrane transparente cu aspect albicios. Atacul are loc în vetre, care sunt
84/100
vizibile de la distanță ca niște pete albe în lanul respectiv și care se măresc pe măsura dezvoltării
larvelor, plantele având frunzele îngălbenite și uscate (fig 3).
Biologie: prezintă o generație pe an şi iernează ca adult sub ierburi, în frunzarul pădurilor. La sfârșit
de aprilie, când temperatura medie zilnică este de 9-10°C adulții încep un proces intens de hrănire.
Ponta este eșalonată pe tot parcursul lunii mai și chiar începutul lunii iunie, ouăle fiind depuse pe
frunze de graminee, pe partea superioară a limbului, în jumătatea terminală a acestora, câte 2-18 ouă,
dispuse liniar de-a lungul membranei mediane. O femelă depune în medie 200 de ouă. Larvele
eclozează în funcție de temperatură în 4-23 de zile, apoi se dezvoltă trecând prin 4 stadii în 12-24 de
zile. Diferențierea celor două specii apare la împupare când larvele de Oulema melanopus se retrag în
sol, la 4-5 cm adâncime, iar cele de Oulema gallaeciana parcurg această etapă pe frunze, sub un
înveliș fragil, albicios, de forma hemisferică. După 2-4 săptămâni apar noii adulți. Aceștia se hrănesc
cu funzele gramineelor spontane sau de samulastră, iar spre sfârșitul lunii august-început de
septembrie se retrag pentru hibernare.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- efectuarea lucrărilor agrotehnice la timp;
- evitarea monoculturii;
- utilizarea hibrizilor/soiurilor cu rezistență crescută la atacul dăunătorului;
- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă.
Măsuri curative
→ metode biologice: utilizarea insecticidelor pe bază de Bacillus thuringiensis; în limitarea mărimii
populațiilor intervin o serie de paraziți și prădători, cum ar fi: Tetrastichus spp., Nabis ferus (L),
Caleomegilla maculata (De Geer), Hippodamia convergens (Guer-Men).
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
cerificat
omologare
Doza recomandata Timp de
pauza
VANTEX 60 CS 30/04/2020 50-80 ml/ha ( toamna şi primăvara
la stadiul BBCH 12-75),
28 zile
DELMETROS 100 SC 31/10/2019 0,05 l/ha 30 zile
BESTSELLER 100 EC 31/07/2020 0,125 l/ha 42 zile
IMPORTANT !
Produce pagube semnificative în special în anii secetoși.
La o densitate de o larvă pe o plantă, pierderea de recoltă oscilează între 90-165 kg
boabe/ha.
O. melanopus și O. gallaeciana sunt transmițătoare de virusuri de la gramineele sălbatice
la grâu, orz și ovăz.
Larvele reprezintă cea mai mare amenințare pentru culturi, deoarece consumă stratul
superficial de frunze, împiedicând potențialul fotosintetic al frunzelor.
85/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Phorbia sp.
În culturile de cereale putem întâlni două specii dăunătoare, respectiv: Phorbia fumigata
(Meigen) și Phorbia haberlandti (Schiner).
Denumiri populare: muștele negre ale cerealelor.
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România.
Plante gazdă: grâul, secara și orzul
Descriere
Adult: 4-5 mm lungime, culoarea dominantă a corpului neagră, capul privit lateral este pentagonal,
toracele este negru, dorsal cu dungi longitudinale mai închise, mai evidente la Phorbia haberlandti;
aripile, considerabil mai lungi decât abdomenul sunt fumurii, mai întunecate la bază și cu nervura
costală puternică. Abdomenul, relativ scurt, oval, de culoare negricioasă formează posterior, prin
îngustare, la femele, ovipozitorul (fig.1). Muștele din genul Phorbia sunt foarte asemănătoare între ele,
identificarea speciilor efectu\ndu-se în laborator pe baza deosebirilor care apar la genitaliile
masculilor.
Ou: alungit-elipsoidal, de 1-1,5 mm lungime, își schimbă culoarea din translucid la depunere, în
cenușiu la eclozare;
Larva: corp cilindric, la completa dezvoltare are 6-7,5 mm lungime si este de culoare alb-gălbuie.
Pupa: are 4,5- 5,5 mm lungime și este de culoare brună-roșcată.
Fig.1 Adult (http://www.agroatlas.ru) Fig. 2. Plante atacate (https://www.syngenta.ru )
Simptome: frunza centrală a plantei atacate se ofilește, se îngălbenește și se desprinde din teacă (fig.
2). Plantele rămân mici, se smulg din sol și dispar. În urma atacului de primăvară al larvelor, reacția
specifică a plantelor de grâu afectate este aceea că prin pierderea tulpinii dăunate, la fiecare plantă se
stimulează înfrățirea compensatorie, ceea ce duce la formarea târzie de noi tulpini, care rămân vizibil
mai mici și care dau producții de boabe mai reduse decât cele normale. În faza înspicării în lanurile
atacate pot fi remarcate 3 niveluri de înălțime ale spicelor. Atacurile sunt mai puternice la marginea
lanurilor. Generația a doua a speciei Phorbia fumigata determină rărirea evidentă a semănăturilor.
Gradul de dăunare și pagubele provocate depind de starea culturilor în momentul infestării și de ritmul
de dezvoltare al plantelor în perioada imediat următoare atacului.
Biologie: Phorbia fumigata are 2 generații pe an. Adulții zboară în aprilie-mai (prima generație) și
august-septembrie. Ponta are loc în aprilie-mai, respectiv în septembrie. Adulții trăiesc 25-30 de zile,
86/100
timp în care fiecare femelă depune circa 40-50 ouă. Incubația durează 6-9 zile, urmată de dezvoltarea
larvară timp de 17 zile pentru prima generație cu diapauză timp de o lună, și 18 zile, fără diapauză pentru larvele din a doua generație. Iernează ca pupă în sol la 1-3 cm adâncime.
Phorbia haberlandti are 1 generație pe an. Zborul adulților are loc în martie-aprilie, urmat la scurt
timp de depunerea ouălor, la baza tulpinii plantelor, sub colet sau teaca frunzei. Dezvoltarea larvară se
eșalonează din aprilie până în iunie. La completa dezvoltare rămân în diapauză estivală în tulpina
distrusă. Primele pupe se înregistrează de la sfârșitul lunii mai, acestea rămânând la locul de hrănire
sau în sol în imediata vecinatate a plantei gazdă până în primăvara anului următor.
Măsuri de management
Măsuri preventive
• însămânțările de primăvară să fie făcute la epoci târzii, iar cele de toamnă mai devreme;
• rotația culturilor cu respectarea unui asolament în care culturile de grâu și secară să urmeze după
culturi care nu sunt atacate;
• dezmiriștirea și arătura adâncă de vară și de toamnă pentru distrugerea samulastrei, care asigură
condiții optime pentru împupare;
• măsurile agrotehnice aplicate corect asigură distrugerea a peste 62% dintre pupele hibernante.
IMPORTANT !
Culturile aflate în faza de înfrățire suferă o reducere a densității și a dezvoltării plantelor.
Plantele slab înfrățite pot fi distruse și culturile calamitate.
Pagubele sunt destul de mari mai ales la grâul de iarnă și orzul de vară.
87/100
FIŞĂ FITOSANITARĂ
Ploşniţele cerealelor: Eurygaster spp., Aelia spp.
Denumire populară: ploşniţele cerealelor
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România
Plante gazdă: atacă cereale păioase, în special grâul
Descriere
Adult:
- genul Eurygaster: corp lăţit şi lung de 11–13 mm, marginile laterale fiind paralele, scutul este
bombat, puternic dezvoltat, lungimea egală cu a abdomenului şi aspectul unei ţeste cu o carenă
mediană. Culoarea corpului este brună- închis (fig.1).
- genul Aelia: corp alungit, aproximativ eliptic, lungimea de 7-10 mm, culoarea galbenă până la brun-
deschis (fig. 2).
Larva: în primele vârste (I şi II) sunt aproape rotunde, de culoare brună-negricioasă cu luciu şi cap
alungit. În ultimile vârste (III-V) conformaţia corpului devine asemănătoare cu stadiul de adult
Ou: la genul Eurygaster are forma unei sfere, culoare verde până la brun-negru înainte de ecloziune;
la genul Aelia forma oului este de butoiaş, de culoare crem.
Fig. 1. Adult Eurygaster spp. Fig. 2. Adult Aelia spp. Fig. 3. Atac pe spic de grâu
( http: alchetron.com/ ) ( http: hivermier.com)
Simptome: depind de stadiul de vegetaţie al plantei şi organul atacat. Strangularea frunzelor este
primul simptom, urmează uscarea porţiunii de deasupra strangulării care are loc la sfârşitul lunii aprilie
începutul lunii mai. Alte simptome: îngălbenirea şi uscarea frunzei centrale, albirea integrală a
spicelor, înţepături în boabe. Pe tulpină se disting punctele de înţepare sub forma unor pete mici, brune
negricioase, înconjurate de o zonă de decolorare de 2-3 mm. Înţepăturile în faza de burduf duc la
avortarea spicului. Albirea spicului are loc în cazul înţepării rahisului (fig. 3), boabele de grâu fiind
supuse atacului ploşniţelor pe tot parcursul formării şi coacerii acestora. În cazul înţepării boabelor în
faza avansată de coacere atacul se recunoaşte prin prezenţa unui punct negru în centrul unei zone de
decolorare care îl înconjoară ca un halou.
Biologie: speciile Eurygaster şi Aelia au cicul de dezvoltare asemănător. Depunerea ouălor începe în
luna aprilie şi se desfăşoară toată luna mai, început de iunie. Ponta este depusă în grupe de câte 14 ouă,
pe două rânduri de câte 7 bucăţi. Dezvoltarea embrionară durează 9-10 zile. Durata vârstelor larvare
88/100
este de 3-8 zile în funcţie de temperatură. Eşalonarea mare a eclozării determină prezenţa diferitelor
stadii larvare pe o perioadă destul de lungă. Din momentul apariţiei larvelor de vârsta a doua începe
hrănirea activă pe plante, iar larvele îşi petrec cea mai mare parte a zilei pe spic. Perioada de apariţie a
adulţilor diferă de la un an la altul în funcţie de condiţiile climatice, de regulă începe la jumătatea lunii
iunie până în iulie, apoi se hrănesc, acumulând cantităţi mari de substanţe de rezervă sub formă de
grăsimi şi migrează spre locurile de diapauză, respectiv pădurile din apropierea lanurilor, distanţa de
migrare fiind de 20-30 km. Ploşniţele iernează sub formă de adulţi, iar primăvara ajung în culturi,
procesul de migrare fiind puternic influenţat de evoluţia temperaturilor. Pe un ciclu de vegetaţie se
suprapun două generaţii: adulţi hibernanţi (apăruţi în anul anterior), larve şi adulţi din noua generaţie.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
-măsurile agrofitotehnice trebuie să asigure o densitate şi stare de vegetaţie normală, o recoltare
timpurie, rapidă şi generalizată
Măsuri curative
→ măsuri biologice –lansarea în natură a paraziţilor oofagi Trissolcus grandis şi Telenomus
chloropus
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
cerificat
omologare
Doza recomandata Timp de pauza
DECIS 25 WG 31/10/2019 30,0 g/ha 30 zile ALFAMETRIN 10 EC 31/07/2020 0,10 l/ha 42 zile SUMI ALPHA 5 EC 01/01/2020 0,2 l/ha 7 zile KARATE ZEON 04/12/2022 0,15 l/ha ( 2 tratamente la interval de 12 zile) 28 zile POLECI 31/10/2019 50 ml/hl apa (0,05 %)
3 zile
FASTAC 10 EC 31/07/2020 0,1 l/ha 42 zile PYRINEX 25 CS 31/01/2020 3,0 l/ha nu este necesar, MOSPILAN 20 SP 01/03/2020 100 g/ha 60 zile KAISO SORBIE 5 EG 01/04/2020 0,15 kg/ha 28 zile BISCAYA 240 OD 30/04/2020 0,2 l/ha se aplica 1 tratament la avertizare 21 zile
NOVADIM PROGRESS 31/07/2019 3,0 l/ha se aplica la avertizare nu este necesar,
PROTEUS OD110 30/04/2020 0,4 l/ha 30 zile
DELTAGRI 31/10/2019 0,3 l/ha 30 zile
ZEBRA 31/12/2019 0,2 l/ha(adulţi) şi 0,125 l/ha atunci când 30% din larve sunt de vârsta a 3-a.
28 zile
IMPORTANT !
Degradarea boabelor ca urmare a atacului ploşniţelor cerealelor, în perioada de formare a
bobului, duce la reducerea greutăţii bobului, scăderea valorii culturale a seminţelor şi a
calităţii de panificaţie a boabelor. Când frecvenţa boabelor atacate depăşeşte 8-10%
panificaţia boabelor nu este acceptată, glutenul fiind degradat.
89/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Psammotettix striatus (L.)
Denumire populară: cicada striată a grâului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: specii de graminee spontane și cultivate
Descriere
Adult: 3,5-4 mm lungime, de culoare galben-murdar sau galben-castaniu, fruntea proeminentă și
lipsită de pete negre. Aripile anterioare au celulele de pe margine castanii, în rest fiind transparente
(fig.1).
Fig. 1. Psammotettix striatus (https://www.inaturalist.org/taxa/552635)
Simptome: plantele atacate prezintă frunze decolorate, iar în zona înțepată apar zone uscate. Creșterea
se încetinește sau se oprește, iar florile și spicele rămân sterile.
Biologie: Dăunătorul prezintă 2-3 generații pe an și iernează în stadiul de ou. Adultul apare în luna
mai, depune ouăle pe diferite graminee, în special spontane (Setaria sp.), unde se dezvoltă a doua și a
treia generație. Generația a treia se deplasează prin zbor spre cereale păioase, unde depun ouăle.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- distrugerea buruienilor și a samulastrei;
- semănatul în epoca optimă în așa fel încât răsărirea să nu aibă loc înainte de începutul lunii
octombrie.
IMPORTANT !
Psammotettix striatus este un dăunător deosebit de important prin potențialul speciei de a fi
vector al unor boli virale sau micoplasmatice. Această cicadă transmite fitoplasmoza care
cauzează piticirea și îngălbenirea grâului.
90/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Pseudonapomyza atra (Meigen)
Denumire populară: apomizidul minier al frunzelor de cereale
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: specii de graminee spontane și cultivate
Descriere
Adult: muscă mică de 1,5 mm lungime, de culoare neagră (fig. 1).
Larva: de culoare albă, cu 11 zone de spicule dispuse în rânduri regulate.
Pupa: de culoare brună-roșiatică, având 4-6 mm lungime și 2-3 mm lățime. Lateral, pe segmentele
abdominale, în partea ei anterioară prezintă o linie cu câteva puncte caracteristice.
Fig. 1. Adult (https://eol.org/pages/733526) Simptome: pe vârful frunzelor de grâu apar toamna galerii lineare ascendente, lărgite treptat prin
activitatea larvelor. Între epiderme, prin transparență, se observă larvele și excrementele lor negre,
așezate în șiruri longitudinale pe marginea minei. O singură larvă poate ataca 1-3 frunze. Când sunt
mai multe larve într-o frunză, se formează o galerie lungă până la 6 mm, pe întreaga lățime a limbului.
Biologie: are două generaţii pe an şi iernează ca pupe în sol. Adulții apar în luna mai, femela depune
ponta pe frunzele de ovăz, ouăle fiind dispuse în linii oblice, inserate în țesutul limbului în intervalul
dintre două nervuri. Prin uscarea frunzelor se poate distruge o mare parte din ouă.
Dezvoltarea larvelor are loc în mezofilul frunzei, iar în cursul lunii iunie acestea perforează
cuticula și se deplasează în sol pentru împupare. Din cauza secetei și căldurii pupele rămân în diapauză
până în luna august. În această perioadă apar adulții, care se dispersează în câmp și depun ouăle pe
samulastra de cereale, pe diverse graminee spontane și pe grâul din toamnă.
Larvele celei de a doua generație îşi încheie dezvoltarea din toamnă și migrează în sol pentru
împupare.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- evitarea monoculturii;
- alegerea epocii optime de însămânțare;
- arătură adâncă la 15-20 cm după recoltarea grâului;
- distrugerea samulastrei.
Măsuri curative:
-metode biologice: prin utilizarea parazitoidului Chrysocharis polyzo
IMPORTANT !
Daunele provocate de exemplarele izolate sunt neglijabile
91/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Schizaphis graminum Rondani
Denumire populară: păduchele verde comun al cerealelor
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România.
Plante gazdă: porumbul, grâul, orzul şi ovăzul, dar în general, majoritatea speciilor de poacee
cultivate şi spontane;
Descriere
Adult: forma apteră are corpul oval, mic, de 1,4-2,0 mm lungime, de culoare verde deschis sau verde
gălbui (fig. 1). Antenele mai lungi decât jumătatea corpului, cu articolele bazale de culoare mai
deschisă. Ochii sunt roşii, iar extremităţile femurelor şi tibiilor fumurii. Corniculele galbene,
cilindrice, cu extremitatea brună, ajung la 1/6-1/8 din lungimea corpului.
Forma aripată are 1,2-2,0 mm lungime, capul şi toracele de culoare brună închis şi abdomenul verde
(fig. 2). Antenele mai lungi depăşesc ¾ din lungimea corpului, iar corniculele sunt mai scurte,
ajungând la numai 1/8 -1/10 din lungimea corpului.
Fig.1. Adult-forma apteră (https://www6.inra.fr) Fig. 2. Adult-forma aripată (https://entnemdept.ifas.ufl.edu)
Simptome: hrănirea afidelor pe partea inferioară a frunzelor determină apariţia unor pete decolorate,
care devin roşii şi se extind treptat pe tot limbul frunzei. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă.
Mărimea plantelor, randamentul și supraviețuirea acestora, sunt puternic afectate.
Biologie: prezintă 8-15 generaţii pe an. Este specie care se dezvoltă în exclusivitate pe plantele de
graminee cultivate şi spontane. Femelele fundatrix provenite din nimfele apărute la rândul lor din
ouăle de iarnă, dau naştere, pe la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai, la nimfe care evoluează în
fundatrigene, respectiv femelele aripate ce apar în culturile de cereale. Prolificitatea unei femele
partenogenetice este de circa 60-70 nimfe, durata unei generaţii fiind cuprinsă, în funcţie de condiţiile
climatice, între 5-21 zile, în medie 7 zile. În natură apar obişnuit 8 generaţii, deşi în condiţii optime se
poate ajunge la 15 generaţii.
Pe culturile de grâu, generaţiile aptere se succed până la sfârşitul lunii iunie, când spicele sunt verzi,
apoi înainte ca spicele să treacă în faza de coacere, apar din nou formele aripate ce migrează pe
graminee spontane şi eventual, pe sorg. Formele sexupare apar pe la sfârşitul lunii septembrie, apoi
urmează cele sexuate care depun ouăle de iarnă prin octombrie. Unde climatul este cald, Schizaphis
graminum petrece iarna sub formă virginipară, fără să se reîntoarcă la generaţia sexuată. Apariţia
92/100
formelor sexuate este determinată mai întâi de însuşirile ereditare, dar şi de condiţiile climatice din
zonele temperate, ziua lumină de 10 ore şi temperatura sub 20°C, accelerând trecerea spre aceste
forme.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
- utilizarea soiurilor rezistente este cea mai eficientă și durabilă strategie de control ecologic;
- distrugerea sistematică a samulastrei de păioase după recoltare.
Măsuri curative:
→metode biologice: folosirea prădătorilor Coccinella septempunctata, dar şi a viespilor parazite
aparţinând familiei Braconidae; cu toate acestea, păduchele verde comun al cerealelor se dezvoltă și
reproduce mai repede la temperaturi mai scăzute decât dușmanii lor naturali, ceea ce le permite să
atingă niveluri dăunătoare la începutul sezonului, înainte ca inamicii naturali să-și atingă potențialul.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor:
Denumire produs Data expirare
cerificat
omologare
Doza recomandata Timp de
pauza
ALFAMETRIN 10 EC 31/07/2020 0,15 l/ha 42 zile
KAISO SORBIE 5 EG 01/04/2020 0,15 kg/ha 28 zile
FASTHRIN 15 WG 31/07/2020 0,067 kg/ha 42 zile
IMPORTANT!
Sunt dăunate frecvent spicele, ceea ce cauzează avortarea florilor şi zbârcirea boabelor.
Specie este vector de virusuri, inclusiv a virusului piticirii galbene a orzului.
Are condiţii optime de dezvoltare în primăverile calde şi uscate, iar timpul rece şi ploios
reduce mult numărul indivizilor acestei specii.
93/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Tripşii cerealelor: Limothrips denticornis (Halid), Frankliniella
tenuicornis (Uzel), Stenothrips graminum (Uzel), Haplothrips tritici
(Kurdj), Haplothrips aculeatus (Fabr.)
Tripșii mai des întâlniți în culturile de cereale din țara noastră sunt: din familia Phloethripidae:
Haplothrips tritici (Kurdj) și Haplothrips aculeatus (Fabr.) și din familia Thripidae: Limothrips
denticornis (Halid.), Frankliniella tenuicornis (Uzel.) și Stenothrips graminum (Uzel).
Denumiri populare: tripşii cerealelor
Statut: organisme dăunătoare non-carantină, prezente în România, în toate zonele de cultură a
păioaselor.
Plante gazdă: cereale, în special grâu, orz, secară, ovăz și uneori porumb, dar și graminee din flora
spontană.
Descriere
Deoarece tripșii sunt insecte de talie mică (cca.0,9-1,9 mm), identificarea speciilor se realizează prin
observaţii la microscop. Adult:
Haplothrips tritici are corpul de 1,2-1,5 mm lungime, este de culoare brun-închis spre negru, aripile
sunt înguste, prezintă o singură nervură și au antene cu 8 articole.
Haplothrips aculeatus ajunge la 1,4-1,7 mm lungime, este de culoare cafenie-negricioasă, cu aripile
hialine.
Speciile Limothrips denticornis și Frankliniella tenuicornis au aceeași lungime (1,3-1,4 mm) și
culoare (cafeniu-închis spre negru), însă în timp ce prima specie este mai mult lungă decât lată, a doua
prezintă un corp pătrățos;
Franklinella occidentalis are corpul de culoare variabilă, de la galben-deschis până la brun-închis, de
1,2-1,9 mm lungime la femelă, iar masculul este de talie mai mică, de 0,9 mm, de culoare galbenă
deschisă.
Stenothrips graminum are dimensiunea cea mai redusă (0,9-1,1 mm), este galben-cafeniu, iar antenele
sunt formate numai din 7 articole.
Ou: este ovoid și translucid;
Simptome: tripșii atacă culturile de cereale, în special pe cele din luna iunie. Infestările la scară largă
apar în anii cu ierni blânde, cu veri și primăveri secetoase. Plantele sunt atacate atât de adulți cât și de
larve, care înțeapă și sug seva din organele florale, rahis și boabe. În urma atacului florile avortează,
iar spicele iau un aspect albicios (fig.2); pe locurile înțepăturii se observă puncte brune, aristele sunt
răsucite, îndoite și zbârlite. La atacuri puternice, plantele rămân mici, spicele afectate au florile căzute
și boabele stafidite. Boabele de grâu sunt atacate de la începutul formării lor și până când ajung la
dimensiuni normale. Daunele provocate plantelor de către tripși ca urmare a hrănirii sunt vizibile abia
după ce țesuturile cresc și se dezvoltă și până în acel moment tripșii s-ar putea să nu mai fie prezenți
pe plante (fig. 2).
94/100
Fig.1 Atac de Limothrips denticornis la secară Fig.2 Atac de tripşi la grâu (https : //noverojumi.vaad.gov.lv) (https://www7.inra.fr)
Biologie: Pe parcursul unei generații, indivizii parcurg după ecloziune două vârste larvare, apoi se
transformă în prepupe, pupe și apoi în adulți. Tripsul grâului iernează în stadiul de larvă de vârsta a II-
a, pe porțiuni de plante din miriștea de grâu, la suprafața solului sau la adâncimea de încorporare a
miriștii. Transformarea larvelor în prenimfe, nimfe și adulți are loc în primăvara următoare, când
temperatura la suprafața solului se menține peste 15°C, iar în sol peste 12°C. Adulții apar la sfârșitul
lunii aprilie-începutul lunii mai și stau grupați la baza ultimelor două frunze pe plantele de grâu încă
neînspicate, până în momentul desfacerii burdufului când pătrund în spic. Ouăle sunt depuse în grupe
de câte 2-6, mai frecvent la baza boabelor. O femelă depune 20-22 ouă, iar durata incubației este de 8-
12 zile. Larvele apărute se hrănesc în interiorul spicelor până spre sfârșitul lunii iunie, în fenofaza de
coacere în ceară, când se retrag pentru hibernare. Haplothrips tritici, Haplothrips aculeatus și
Franklinella occidentalis au o generație pe an; Stenothrips graminum are o generație la 1-2 ani, iar
Limothrips denticornis are 2 generații anuale: prima se dezvoltă pe tecile frunzelor de cereale în
toamnă, iar cea de-a doua în spicele cerealelor, primăvara.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- efectuarea arăturilor adânci de vară, imediat după recoltarea cerealelor;
- utilizarea hibrizilor/ soiurilor cu rezistență crescută la atacul dăunătorului;
- combaterea buruienilor pentru evitarea plantelor gazdă;
- evitarea monoculturii;
- însămânțarea timpurie și utilizarea soiurilor precoce, deoarece sunt mai puternic infestate culturile
semănate târziu și soiurile tardive.
Măsuri curative
→ metode biologice
Se cunosc câteva specii de paraziți din familiile Eulophidae și Trichogrammatidae, care pot parazita
ouăle și larvele de tripși. Alți agenți naturali, consumatori de larve și adulți de tripși sunt Orius spp.,
unii acarieni și buburuzele. Pentru a încuraja în mod natural populațiile acestor prădători e bine să se
evite folosirea insecticidelor sistemice persistente.
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor
Denumire produs Data expirare certificate
de omologare
Doza
recomandată
Timp de pauză
KARATE ZEON 4.12.2022 0,15 l/ha 28 zile
IMPORTANT !
Atacul tripșilor influențează producția, unii parametrii de calitate ai seminței sau afectează
culturile prin transmiterea de virusuri la plante. Daunele produse de tripși la cereale pot ajunge
până la 10-15%.
95/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Zabrus tenebrioides (Goeze.)
Denumire populară: gândacul ghebos.
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România în toate zonele unde se cultivă cereale.
Pante gazdă: specie care atacă cerealele, fiind în același timp și un vector de boli virotice.
Descriere
Adult: lungimea corpului de aproximativ 15 mm; partea dorsală a corpului (cap, torace, elitre) este
glabră și de culoare neagră cu reflexe metalice în timp ce partea ventrală are o nuanță roșcată (fig 2).
Corpul este în general masiv convex, alungit.
Ou: oval, de culoare alb-lăptoasă, cu diametrul de 2-2,5 mm.
Larva: la completa dezvoltare are 30–35 mm lungime, corpul se îngustează spre partea posterioară şi
este ușor turtit dorso-ventral. Capul este cafeniu, puternic chitinizat, dorsal plan, bombat ventral.
Scleritele toracale sunt chitinizate, iar tergitele abdominale prezintă plăci puternic chitinizate,
distingându-se prin culoarea maronie pe fond crem deschis (fig 1). Antenele sunt formate din patru
articole. Pe părțile laterale ale corpului sunt negi prevăzuți cu peri, iar ultimul segment abdominal are
terminal două apofize păroase, chitinizate.
Fig.1 Larvă – (https://www.bayercropscience.ro) Fig 2. Adult (https://www.ukbeetles.co.uk)
Simptome: primele simptome ale prezenței gândacului ghebos se înregistrează toamna după răsărirea
grâului. Astfel la 2-3 zile după căderea unor precipitații care să umecteze solul pe o adâncime de 8 –
10 cm se pot observa destul de frecvent, în apropierea plantelor de grâu numeroase grămăjoare de
pământ prezentând orificiile unor galerii. Prin aceste galerii frunzele sunt trase în sol, de către larve,
iar degradarea lor devine evidentă prin consumarea parenchimului și expulzarea din galerii a
nervurilor sub forma unor ghemotoace fibroase. Prin atacarea pe rând a fiecărei frunze, plantele pot fi
distruse în întregime și după înfrățirea completă. Activitatea de hrănire nocturnă a adulților se
96/100
desfășoară pe spicele de grâu în formare, iar procesul de hrănire pe spice durează până la coacerea în
ceară a boabelor, în mod obișnuit sfârșitul lunii iunie. Boabele sunt roase în întregime sau parţial.
Biologie: apariţia adulţilor are loc când temperaturile medii zilnice sunt cuprinse între 16-27°C (ultima
decadă a lunii mai începutul lunii iunie). La început sunt nocturni hrănindu-se cu boabele în faza de
lapte şi lapte-ceară, iar din a doua jumătate a lunii iunie se întâlnesc pe spice şi ziua. Această perioadă
corespunde perioadei de migrare care are rol important în răspândirea dăunătorului, zborul având loc
cu întreruperi şi până la o înălţime de 3-10 m. După migrarea în alte culturi începe a doua perioadă de
hrănire, care durează până în prima sau a doua decadă a lunii iulie, când adulţii trec din nou la o
activitate nocturnă. Din a doua decadă a lunii iulie adulţii se retrag în sol, la o adâncime cuprinsă între
25-40 cm pentru diapauza estivală (în care se maturează organele sexuale). În toată perioada
călduroasă din mijlocul verii, adulții rămân în sol şi spre sfârșitul lunii august, odată cu reducerea
temperaturii, adulții încep să iasă din starea de repaus estival. Fenomenul are loc în masă, în special
după căderea unor precipitații și în timpul nopților mai răcoroase. Adulții au o perioadă intensă de
hrănire, copulație și pontă. În condiţii normale de temperatură şi hrană ponta poate continua până în
noiembrie, adâncimea la care se depun oăle fiind cuprinsă între3-30 cm, în funcţie de structura şi
umiditatea solului. Hrana adulților se deosebește în această perioadă prin varietatea ei față de hrănirea
în exclusivitate cu boabe din vară. După ecloziune, comportarea larvelor se diferențiază în funcție de
conținutul de apă din sol. Astfel la o umezeală a solului până la suprafaţă larvele devin foarte active,
sapă galerii în apropierea plantelor și încep să se hrănească. Dimpotrivă când solul este uscat larvele
rămân într-o stare inactivă. De menționat este faptul că în tot cursul iernii larvele își reiau procesul de
hrănire, în perioadele în care solul este lipsit de zăpadă, iar temperatura în timpul nopții nu coboară
sub 0°C. Specia iernează ca larvă de vârste diferite, dar în condiții normale predomină cele de vârsta a
II-a. Larvele de prima vârstă suportă mai greu rigorile iernii, ceea ce duce la o mortalitate destul de
ridicată. În natură perioada larvară durează 6-8 luni şi larvele sunt active la temperaturi de peste 7-8°C
şi umiditatea solului peste 21%. O parte din larve pot fi active şi sub aceste valori, dar ritmul activităţii
esre redus.
Monocultura de 3–4 ani a păioaselor de toamnă reprezintă factorul esențial de stimulare a
creșterii nivelului populațiilor insectei, întrucât ciclul de dezvoltare se suprapune practic cu fenologia
plantei.
Măsuri de management
Măsuri preventive: rotația corespunzătoare a culturilor. Femele de V. cinerea depun ouăle în adulții
de Z. tenebrioides în timpul verii; larvele parazite se dezvoltă în abdomenul gândacilor.
Măsuri curative
→metode biologice:
-reglarea populațiilor se face utilizându-se dipterul Viviania cinerea (Tachynidae – Diptera) ale
cărui larve parazitează adulţii gândacului ghebos în proporţie de 39%, în România. Larvele şi
adulţii sunt parazitaţi de asemenea de ciuperca Beauveria bassiana (în Serbia s-a înregistrat un
parazitism de până la 70% la larve).
Măsuri curative
→ metode chimice prin utilizarea următorului produs de protecţie a plantelor: Denumire produs Data expirare certificate
de omologare
Doza recomandată Timp de pauză
PYRINEX 48 EC 31/01/2020 1,5 l/ha nu are
IMPORTANT!
Daunele provocate boabelor de grâu de către adulți se pot confunda cu daunele produse de
cărăbușei (Anisoplia) care atacă în aceeași perioadă.
O larvă de vârsta I atacă pe parcursul a 24 de ore 1-2 plante de grâu, cu înălţimea de 8-10
cm.
97/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Anguina tritici (Steinbuch) Chitwood
Denumire populară: nematodul grâului
Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: grâu, secară
Descriere
Adult: nematodul prezintă dimorfism sexual; femela are lungimea corpului de 1,6-4,8 mm, iar la
maturitate, datorită formei de parazitism obligat este imobilă. Corpul este obez, răsucit în formă de
spirală (fig.1.). Masculul are lungimea corpului de 2-2,5 mm, corpul este transparent, puțin curbat.
Larva: în stadiul II are lungimea corpului cuprinsă între 0,77 și 0,99 mm.
Fig.1. Femelă Anguina tritici Fig. 2. (a) Spice sănătoase (b) Spice infestate
(http:// www.cabi.org) (https:// www.cabi.org)
Simptome: în urma atacului la plante se produc modificări importante asupra proceselor biochimice și
fiziologice. Astfel, principalele simptome pot fi: încrețirea, răsucirea, curbarea marginilor sub formă
de spirală, distorsiuni, gofrare a frunzelor. Tulpinile puternic infestate au intrenodiile scurte, lungimea
plantelor este de 2-3 ori mai mică decât a celor sănătoase. Spicele atacate sunt deformate și mai scurte
decât cele sănătoase (fig. 2). Galele incipiente au culoarea verde închis, cu reflexe metalizate, iar în
faza de coacere au culoarea brun deschis până la negru. Galele pot fi de la 2,3 până la 2,45 mm
diametru şi sunt netede comparativ cu boabele sănătoase, care au suprafața plumoasă. Plantele
infestate au numărul de frați și frunze mai mari decât cele sănătoase.
Biologie: în condițiile climatice din România, această specie dezvoltă o singură generație pe an.
Nematozii ajung în sol toamna, după însămînțarea grâului odată cu boabele infestate. În condiții de
umiditate, galele se sparg și astfel juvenilii ajung în sol, apoi în sistemul radicular, urcă în tulpini și se
instalează între tecile frunzelor unde vor și ierna. În primăvară, odată cu creșterea plantelor, larvele se
deplasează spre vârful acestora unde vor rămâne până la formarea spicului și florilor. În perioada mai-
iunie, ovarele florilor vor fi transformate în gale, larvele devin sedentare și se vor transforma în
masculi sau femele. Are loc copulația, ponta, eclozarea și apariția larvelor de stadiu I ale următoarei
generații. Astfel, în galele bobului de grâu, la sfârșitul lunii iunie se regăsesc larve de stadiul II ce pot
ajunge la un număr de aproximativ 14000 de indivizi la o gală cu diametrul de peste 2 mm. Larvele
din boabele de grâu supraviețuiesc în stare de anabioză o perioadă îndelungată, peste 20 de ani.
98/100
Măsuri de management
Măsuri preventive
- analizarea de probe constituite din ultima calitate de grâu (gozuri) obținută la recoltare;
- utilizarea la semănat de semințe de grâu neinfestate;
- evitarea monoculturii de grâu.
Măsuri curative
→metode biologice:
- utilizarea speciilor parazite, cum ar fi fungii care parazitează larvele din gale: Dilophospora
gramini, Athrobothrys oligospora;
- utilizarea speciilor prădătoare, cum ar fi: insecte din genul Thrips, care pot reduce numărul de
larve aflate în boabele de grâu.
→metode fizice:
- tratarea cu apă caldă a semințelor de grâu infestate, în soluție de apă sărată sau apă caldă (54-56°C
pentru 10-12 minute (Chu, 1945)).
- utilizarea unor cilindri pentru separarea semințelor sănătoase de cele ce conțin gale (Jones, 1938);
- iradierea cu microunde (Khan&Hayat,1999)
IMPORTANT !
În urma atacului rezultă pierderi calitative și cantitative ale producției de grâu.
modificări rincipalul mijloc de dispersie al nematodului sunt semințele de grâu infestate.
99/100
FIȘĂ FITOSANITARĂ
Heterodera avenae Filipj.
Denumire populară: nematodul ovăzului Statut: organism dăunător non-carantină, prezent în România
Plante gazdă: ovăz, grâu, orz, secară
Descriere
Adult: acest nematod prezintă dimorfism sexual. Femela este rotundă, de culoare galben-deschis sau
albă cu dimensiunea de aproximativ 0,75 mm (dimensiunea unei gămălii de ac). Corpul femelei poate
avea formă de lămâie, iar în cavitatea bucală prezintă un stilet retractil. La maturitate, datorită formei
de parazitism obligat, femela este imobilă. Adultul mascul este vermiform, are corpul filiform,
transparent, cu o lungime de aproximativ 1 mm.
Larva: larvele de stadiu II juvenil au lungimea corpului cuprinsă între 540 și 680 µm.
Ou: are formă ovală sau de haltere, cu dimensiuni de 143x50 microni.
Fig.1. Chiști - Heterodera avenae
(http://www.agroatlas.ru/)
Simptome: pe rădăcini se pot observa femelele adulte care sunt fixate de acestea, apar ca mici
umflături de dimensiuni mici (fig. 1). Frunzele plantelor atacate se îngroașă treptat de la vârf. În câmp
în urma inspecțiilor viziuale se observă plante a căror creștere este încetinită, iar rădăcinile par
mărunțite (rupte).
Biologie: numărul generațiilor ca și perioada ciclului biologic sunt determinate de temperatura și
umiditatea solului, plantele gazdă dar și tipul de sol, pH putându-se dezvolta una sau două generații pe
an. Larvele de stadiu II devin mobile la eclozarea din ouă şi se pot deplasa pe distanțe de 30 cm, fiind
atrase de sistemul radicular pe care îl invadează. Ulterior larvele se dezvoltă în rădăcini parcurgând
stadiul III și IV după care se definitivează transformarea în masculi și femele. Masculii penetrează
rădăcina și migrează în sol, iar femelele vor rămâne prinse cu partea bucală a corpului în interiorul
rădăcinilor și restul corpului în afara rădăcinii. Femelele mature se transformă în chiști (forma de
rezistenţă), iar larvele pot rămâne în interiorul acestora în stadiu de anabioză pentru câțiva ani în
absența plantelor gazdă.
Măsuri de management
Măsuri preventive
- arătura adâncă de toamnă;
- utilizarea la semănat de soiuri de ovăz rezistente;
- rotația culturilor care includ în asolament cereale care nu depășesc 20% ca pondere
IMPORTANT !
Nematodul poate reduce producțiea de ovăz, deoarece atacul asupra rădăcinilor are ca efect
modificări importante asupra proceselor biochimice și fiziologice ale plantelor.
modificări rincipalul mijloc de dispersie al nematodului sunt semințele de grâu infestate.
100/100
BIBLIOGRAFIE
1. Arion G. (1968) - Entomologia Agricolă, Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti;
2.. Alexandri Al, M Olangiu, M. Petrescu, E. Rădulescu, C. Rafailă 1972- Tratat de fitopatologie agricolă, vol. IV, ed Academiei R.S.R. ,p. 116; 122-124;
3. Chen, W., Wellings, C., Chen, X., Kang, Z., & Liu, T. (2014). Wheat stripe (yellow) rust caused by Puccinia
striiformisf. sp.tritici. Molecular Plant Pathology, 15(5), 433 446. doi:10.1111/mpp.12116 4. Docea; Dr. doc. V. Severin; Dr. doc. T. Baicu; Dr. doc. I. Pop 1976, Îndrumător pentru recunoaşterea şi
combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed Ceres Bucureşti;
5. Hulea Ana, Paulian Fl., Hatman M., Peiu M., Popov C (1975) - Bolile şi dăunătorii cerealelor. Ed. Ceres.
6. Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol. I, Ed. Academiei Române; 7. Manolache C., Săvescu A., Boguleanu Gh., Paulian Fl., Balaj D., Paşol P. (1969) - Entomologie agricolă, Ed.
Agrosilvică, Bucureşti;
8. Paşol P, Paulian F., Pălăgeşiu I., Niţu E. (2013) - Tratat de zoologie agricolă, vol III, Ed. Academiei Române; 9 Perju T. (1995) - Entomologia agricolă, componentă a protecţiei integrate a agrosistemelor. Ed. Ceres. Vol. 2;
10. Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 396 pag.;
11. Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I. (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor horticole,
Ed. Ceres, Bucureşti; 12. Popescu G. (2005). Tratat de fitopatologia plantelor. Editura Eurobit. Vol.II: 35-38;
13. Pop I.V. Tratat de virologie vegetală, vol. III , Virusurile culturilor horticole, Ediția 1, Editura
PRINTECH, București, 2009 14. Roșca I., Rada Istrate (2009) - Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură) Alpha MDN,
Buzău;
15. Rădulescu E., Rafailă C., Alexandri A., Olangiu O., Petrescu M., Pop I., Severin V (1969). Editura Academiei Republicii Socialiste Romabia. Volumul II: 50-55
16. Rogojanu V., Perju T. (1979) - Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate 506 pag.
Ed. Ceres;
17. Săvescu A. și colab. (1982) - Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II, Editura Academiei RSR, pag. 172 -178;
18. Standard OEPP PP 2/10 (1) (1997) - Linii directoare pentru buna practică agricolă. Grâul. Buletin OEPP
27, pp 1- 337; 19. Severin V., Iliescu C.H., 2006. Bolile bacteriene ale plantelor. Editura GEEA, pg 96-98, 101-103
Wise M.V. , 1987. Compendium of wheat Diseases, Second edition, APS Press, The American
Phyropathological Society,
20. Quarantine Pests for Europe Second Edition, 1997,CABINTERNATIONAL, pg 1140-1145 21. Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) - Entomologie Horticolă - dăunători specifici și metode de
combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;
Resurse www
https://wiki.bugwood.org/HPIPM:Bacterial_Leaf_Blight_(wheat)#Life_Cycle_of_the_Pathogen
https://repository.cimmyt.org/xmlui/bitstream/handle/10883/1227/64767.pdf https://cropprotectionnetwork.org/resources/articles/diseases/bacterial-leaf-blight-of-wheat
https://gd.eppo.int/taxon/XANTTR/photos
http://www.fao.org
https://www.plantwise.org
http://www.eeagrodelsur.cl
http://wheat.lsu.edu/img/halo1.jpg
https://www7.inra.fr