Biostatistica ca ştiinţă şi obiect de studiu

Bazele teoretice şi metodologice ale biostatisticii

Nina Globa

Master în Managementul Sănătăţii Publice

Întrebări:

Care este nivelul vostru de stres?

De ce depinde nivelul de stres?

Cum am putea formula o temă de cercetare stiințifică pentru ca să

răspundem corect la aceste întrebări?

Care variante de teme sunt corecte? Nivelul de stres la studenții facultății

stomatologie Nivelul de stres la studenții anului III al

facultății stomatologie Nivelul de stres la studenții grupei

S1113 al anului III al facultății stomatologie

Nivelul de stres la baieții grupei S1113 al anului III al facultății stomatologie

Alte întrebări Care este vîrsta medie a studenților? Care este vîrsta care se întîlneste cel mai

frecvent (modul)? Care este nota medie a studenților? Care este proporția baieților și fetelor în

total? Care este raportul dintre fete și băieți? Care este rata afecțiunilor întîlnite la

studenți? Care tip de studiu ar fi mai potrivit pentru

această cercetare?

La toate aceste și alte întrebări ne ajută să dam raspuns biostatistica și metodologia cercetării

Subiecte în discuţie

Noţiunile de statistică şi biostatistică. Scurt istoric.

Obiectul şi metoda statisticii Bazele teoretice, obiectivele şi

compartimentele biostatisticii

Statistica

Definiţii Este ştiinţa ce studiază partea cantitativă a

fenomenelor sociale de masă în legătură strânsă cu particularităţile lor calitative în condiţii concrete de spaţiu şi timp

Este ştiinţa şi arta colectării, rezumării şi analizei datelor supuse unei variaţii

Particularităţi: Nu se ocupă de cazuri individuale ci numai de

fenomene în masă Studiază fenomenele de masă în condiţii concrete de

spaţiu şi timp

Statistica - etimologie

Termenul derivă

din cuvântul latin “status” ceea ce semnifică -poziţie, stare, situaţie

din cuvântul italian “statista” ce semnifică – om de stat

Biostatistica

Definiţii

Este ştiinţa care are ca obiect cunoaşterea structurii şi dinamicii sănătăţii unei populaţii, în corelaţie cu factorii social-economici, culturali, sanitaro-igienici şi medico-biologici determinanţi, având ca scop, detectarea tendinţelor acestei stări

Este statistica ce studiază aspectele legate de medicină şi ocrotirea sănătăţii

Aspecte istorice

Statistica s-a dezvoltat ca ştiinţă cu obiect şi metodă proprii printr-un proces istoric îndelungat şi s-a diferenţiat în funcţie de particularităţile domeniului studiat.

Ea a apărut din nevoia reală de a cunoaşte în expresie numerică o serie de activităţi, fenomene şi procese social -economice

Istoric Pentru a pune în evidenţă rolul statisticii ca

instrument de cunoaştere a particularităţilor de volum, structură şi dinamică a fenomenelor şi proceselor sociale, din punct de vedere istoric, apariţia şi dezvoltarea statisticii moderne îşi are rădăcinile în trei fenomene separate:

1. nevoile guvernelor ţărilor de a calcula date privind cetăţenii şi activităţile ţărilor;

2. dezvoltarea teoriei probabilităţilor; 3. apariţia şi extinderea utilizării calculatoarelor.

Etape, faze în evoluţia statisticii

Etapa statisticii practice Etapa statisticii descriptive Etapa aritmeticii politice Etapa probabilistică Etapa statisticii moderne

Etape, faze în evoluţia statisticii Etapa statisticii practiceÎn timpul civilizaţiei sumeriene, egiptene, greci şi romane, datele

erau obţinute în scopul primar al taxării şi înrolării în armată. Se consemnează forme incipiente de evidenţă a terenurilor, a numărului şi mişcării naturale a populaţiei.

În Imperiul Roman se efectuau înregistrări periodice ale populaţiei, se întocmeau registre vamale, fiscale şi cadastrale.

În Evul Mediu, instituţiile bisericeşti strângeau adesea şi păstrau informaţii, înregistrări privind naşterile, decesele şi căsătoriile.

Are loc delimitarea evidenţei statistice de evidenţa contabilă. Evidenţele statistice, chiar dacă se rezumau la simple consemnări de fapte, ofereau datele necesare pentru informarea organismelor statului, referitoare la aspectele fiscale, militare şi administrative.

Etapa statisticii descriptive

Corespunde trecerii de la „simple consemnări de fapte” la analiza comparativă a datelor, la „descrierea faptelor” în interacţiune.

Curentul „descrierea statului” (sec.XII-XVIII) a atins apogeul când în Germania s-a format o adevărată şcoală.

Reprezentanţii de seamă a acestei şcoli, Herman Conrig, Martin Smeitzel, Gotffried Achewald au introdus pentru prima dată denumirea de statistică, au dezvoltat atât mijloacele de investigare a fenomenelor sociale şi economice, cât şi mijloacele de informare a organismelor statale punând accentul pe determinările numerice.

Etapa aritmeticii politice Aparţine perioadei când în Anglia apare o statistică deosebită,

cunoscută sub numele de „aritmetică politică”. Aceasta se ocupa cu analiza, prin procedee matematice de

prelucrare a datelor culese, cu desprinderea regularităţilor şi chiar cu formularea previziunilor.

John Graunt pune în evidenţă legităţi ale populaţiei şi fenomenelor demografice.

Wiliam Petty (părintele economiei politice moderne) a utilizat metode cantitative de studiere a fenomenelor sociale şi economice.

Edmund Halley s-a preocupat de estimarea numărului populaţiei, a elaborat prima tabelă de mortalitate şi a introdus conceptul de durată probabilă de viaţă.

Etapa probabilistică

Apare în disputa dintre curentul descriptiv şi cel al aritmeticii politice.

Denumirea de aritmetică politică se substituie cu denumirea de statistică şi capătă o nouă dimensiune prin introducerea calculelor probabiliste.

Se formulează legea numerelor mari şi are loc desprinderea altor regularităţi şi legităţi statistice.

Printre reprezentanţii de seamă a acestei faze amintim: J. Bernoulli, P.S. Laplace, K.F. Gauss, S.D. Poisson, A. Ciuprov etc.

Etapa statisticii moderne Apare către sfârşitul sec. XIX. Un rol deosebit în această etapă l-au avut înfiinţarea

oficiilor naţionale şi internaţionale de statistică, organizarea congreselor internaţionale de statistică, apariţia primelor reviste de specialitate, introducerea statisticii în învăţământul universitar şi secundar.

În această etapă F. Galton, K. Pearson, M.G. Kendall, G.U.Yule, C.E. Spearmen, R.A. Fisher etc., au fundamentat teoria şi practica corelaţiei statistice, a analizei factoriale, a experimentelor statistice.

S-au abordat în mod deosebit problemele de repartiţie, specificaţie şi estimaţie.

Obiectul de studiu al statisticii Aspectele cantitative ale determinărilor

fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor statistice ce se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp, spaţiu şi de organizare socio-economică

Obiectul de studiu al biostatisticii Îl constituie fenomenele şi procesele ce

reprezintă următoarele particularităţi: Se produc într-un număr mare de cazuri Variază de la un caz la altu Sunt forme individuale de manifestare

concretă în timp, spaţiu şi sub aspect organizatoric

Metodologia statistică

Reprezintă totalitatea operaţiilor, tehnicilor, procedeelor şi metodelor de investigare statistică a fenomenelor

Studierea fenomenelorÎncepe de la observarea fiecărui cazUrmează prelucrarea datelor individuale şi

transformarea lor în indicatori statisticiÎncheie cu analiza şi interprearea

rezultatelor, şi formularea concluziilor

Bazele teoretice ale biostatisticii

Dialectica materiei Teoria generală a statisticii Legităţile economice Bazele medicinii sau unor ramuri ale ei

Obiectivele biostatisticii

1. Studierea stării sănătăţii populaţiei Reproducerea populaţiei Morbiditatea şi invaliditatea Parametrii dezvoltării fizice

2. Studierea legăturii dintre influenţa mediului ambiant şi factorii sociali asupra sănătăţii populaţiei.

Obiectivele biostatisticii

3. Acumularea şi analiza datelor referitor la activitatea instituţiilor şi cadrelor medicale.

4. Evaluarea eficacităţii metodelor de profilaxie şi tratament.

5. Planificarea, economia şi finanţarea ocrotirii sănătăţii.

Compartimente ale biostatisticii

Statistica sănătăţii populaţiei Statistica ocrotirii sănătăţii Statistica managementului profilaxiei,

tratamentului şi altor activităţi în medicină

Mulţumesc pentru atenţie!!!