Academia de Studii Economice din Bucureşti
Facultatea de Relaţii Economice
Internaţionale
Dezvoltarea gândirii critice şi creative
Conf.univ.dr. Raluca-Elena Hurduzeu
Gândirea CriticăStructura cursului
Gândirea critică - preambul,
Gândirea criticâ – noţiuni generale,
Definirea conceptului de gândire critică,
Caracteristicile gândirii critice,
Modalităţi de cultivare şi dezvoltare a gândirii critice,
Concluzii,
Bibliografie.
Gândirea critică - preambul
Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare; pe
măsură ce lumea devine tot mai complexă trebuie, mai
mult ca oricând, să fim capabili să rezolvăm probleme
dificile, să examinăm critic contextul, să cântărim
alternativele şi să luăm decizii argumentate şi în
cunoştinţă de cauză.
Este evident că a gândi critic este o capacitate care
trebuie dezvoltată şi încurajată.
Gândirea critică - preambul
Pentru a utiliza bine informaţiile, va trebui să se aplice
un set de deprinderi de gândire care să ofere
posibilitatea de a sorta informaţia cu eficienţă.
Pentru aceasta va trebui să se parcurgă un proces
sistematic de analiză şi reflecţie critică, de evaluare a
soluţiilor posibile, de alegere a soluţiei adecvate şi
respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate.
Gândirea critică - preambul
Lumea contemporană este o lume complicată. Şi asta nu
numai datorită bombardamentului informaţional,
globalizării, ritmului schimbării tehnologice, deşi şi
acestea sunt de natură să ne asigure o porţie zilnică
considerabilă de stres. Este şi o lume dominată de
retorică, anti-sistematică, de ideologii conflictuale,
etc.
Gândirea critică - preambul
Nimeni nu se îndoieşte de faptul că informaţiile sunt importante. Oamenii trebuie să ştie foarte multe lucruri pentru a putea face faţă cu succes solicitărilor cotidiene.
Ceea ce ne va fi necesar pentru a funcţiona cu succes într-o lume schimbătoare, va fi capacitatea de a cerne informaţiile şi de a decide ce este şi ce nu este important.
Va trebui să înţelegem:
cum diferite informaţii se leagă sau pot să se lege,
să putem plasa în context idei şi cunoştinţe noi,
să descoperim sensul lucrurilor întâlnite pentru prima oară,
să respingem informaţiile care sunt irelevante sau false.
Aplicaţie
Încercaţi să evaluaţi factorii pe care i-aţi luat în
considerare atunci când aţi făcut diferite alegeri.
De câte ori v-aţi trezit acţionând „la întâmplare”?
De câte ori v-a părut rău pentru alegerea făcută?
Există o modalitate de a optimiza aceste alegeri?
Cum putem evalua corect factorii implicaţi, pierderile
şi câştigul în fiecare caz?
Gândirea CriticăNoţiuni generale
Esenţa gândirii critice ar fi îndoiala, punerea sub
semnul întrebării a unor aserţiuni, însoţită de dorinţa
de a face apel la raţiune și argumente, la demonstraţia
obiectivă.
Este o caracteristică a spiritului știinţific să caute
dovezi, evidenţe, probe palpabile care să demonstreze
existenţa sau variaţia unui fenomen; alfel, construcţia
știinţifică poate fi pusă la îndoială.
Se poate afirma că gândirea critică este o componentă
indispensabilă a spiritului știinţific.
Gândirea CriticăNoţiuni generale
A gândi critic înseamnă a lua idei, a le examina implicaţiile, a le
supune unui scepticism constructiv, a le pune în balanţă cu alte
puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care
să le sprijine și să le dea consistenţă și a lua o poziţie pe baza
acestor structuri.
Gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a
ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi de reîncadrare a
conceptelor și informaţiilor.
Este un proces de cunoastere activ și interactiv care are loc
simultan la mai multe nivele. De obicei, gândirea critică este
orientată spre scop, dar poate fi un proces creator, în care scopurile
sunt mai puţin clare.
Gândirea CriticăNoţiuni generale
A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta
răspunsuri, a căuta cauze si implicaţii, a găsi alternative la
atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri
argumentate şi a analiza logic argumentele celorlalţi.
Este un proces activ care îl face pe cel care învaţă să deţină
controlul asupra informaţiei, interogând-o, reconfigurând-o,
adaptând-o sau respingând-o.
Este evident că o asemenea capacitate nu se dezvoltă de la sine,
ci ea trebuie exersată şi încurajată într-un mediu de învăţare
adecvat.
Gândirea CriticăNoţiuni generale
Gândirea critică este în acelaşi timp o atitudine, o
filosofie şi un instrument.
Ca instrument, ea ne ajută să evaluăm raţionamente şi
argumente, să detectăm greşelile intenţionate sau
neintenţionate, să demontăm propaganda și
manipularea.
Definirea conceptului de
Găndire critică
Gândirea critică înseamnă să decidem raţional ce să
credem și ce să nu credem (Norris, 1985).
Gândirea critică este folosirea acelor abilităţi cognitive
sau acelor strategii care cresc probabilitatea unui
rezultat dezirabil. Este îndreptată spre un scop, este
raţională şi bine direcţionată - tipul de gândire implicat în
rezolvarea de probleme, formularea unor inferenţe,
luarea deciziilor atunci când cel care gândește
folosește abilităţi alese special și eficiente pentru
contextul particular în care se găsește și pentru tipul de
sarcină pe care o are de rezolvat (Halpern, 1996).
Definirea conceptului de
Găndire critică
Deprinderi de cercetare în Gândirea Critică
A observa înseamnă a vedea și a remarca ceva/pe cineva; a privi pe
cineva/ceva cu atenţie pentru a remarca diverse elemente.
A descrie înseamnă a defini o persoană/o situaţie.
A compara înseamnă a examina oamenii sau lucrurile, a le găsi un
gen proxim și o diferenţă specifică.
A identifica înseamnă a arăta sau demonstra cum este ceva/cineva;
a recunoaște ceva/pe cineva ca individualitate.
Definirea conceptului de
Găndire critică
A asocia înseamnă a opera conexiuni mentale între persoane sau
situaţii; a le conecta pe baza unei relaţii de concurenţă sau de
cauzalitate.
A infera înseamnă a formula o opinie pe baza informaţiei disponibile
și a evidenţei; a ajunge la o concluzie; a sugera indirect că o afirmaţie
este adevărată.
A prezice înseamnă a anticipa un eveniment.
A solicita înseamnă a face o cerere oficială; a face ca o lege, normă,
etc. să fie eficientă într-o situaţie dată; a folosi ceva deoarece este
relevant sau potrivit; a utiliza ceva în practică.
Definirea conceptului de
Găndire critică
Valenţe ale gândirii critice:
stă la baza citirii, scrierii, vorbirii și ascultării – elemente de bază ale
comunicării;
ajută la descoperirea erorilor și prejudecăţilor;
este o cale spre libertatea faţă de adevăruri trunchiate și minciuni;
oferă posibilitatea schimbării unui punct de vedere pe măsură ce
examinăm și reexaminăm idei care par evidente;
oferă libertatea de a exprima propriile opinii;
îi învaţă pe indivizi să privească lucrurile din mai multe perspective;
dezvoltă abilitatea de a gândi altfel, de a descoperi idei noi;
valorifică la maxim potenţialul indivizilor și echipelor
poate preîntâmpina blocajele în gândire
vede oportunităţi acolo unde alţii văd probleme.
Caracteristicile Gândirii Critice
Gândirea Critică presupune formularea de către fiecare
individ a unor păreri proprii, personale, eventual
originale referitoare la o problemă;
Dezbaterea responsabilă a ideilor și soluţiilor avansate
de fiecare individ, în mod individual sau în grup;
Alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai multe
posibile;
Rezolvarea de probleme în timp optim și cu eficienţa
scontată.
Caracteristicile Gândirii Critice
Gândirea critică are două planuri esenţiale:
1. social: potrivit căruia învățarea și munca în colaborare
determină construirea și manifestarea solidarităţii umane.
2. pragmatic: învăţarea bazată pe dezvoltarea gândirii
critice creează posibilitatea implicării indivizilor în activitate,
pornindu-se de la stârnirea curiozității acestora și
continuând cu implicarea efectivă a lor în rezolvarea unor
probleme autentice, de viaţă.
Caracteristicile Gândirii Critice
Dimensiuni pe care gândirea critică le dezvoltă
Pe măsură ce își dezvoltă capacitatea de a gândi critic, indivizii
progresează pe următoarele patru planuri:
1. De la personal (a gândi pentru tine) la public (a gândi și pentru
ceilalţi).
Primele reacţii ale copiilor referitoare la un anumit lucru sunt, de
obicei, exprimate sub forma "îmi place"/"nu-mi place", cu alte cuvinte
sunt reacţii la ceea ce ei, ca persoane, găsesc interesant.
Caracteristicile Gândirii Critice
Pe măsură ce se maturizează și acumulează experienţă, oamenii își
dezvoltă capacitatea de a-și exprima reacţiile în termeni care pot fi
înţeleși de alţii și care sunt mai adecvaţi pentru comparaţii și
dezbateri. O raportare personală la o idee este o sursă de vitalitate
și autenticitate în gândire.
Cu toate acestea, semnul distinctiv al unei persoane educate este
capacitatea sa de a-și exprima gândurile clar si convingător în
faţa celorlalţi, fie ei cunoscuţi sau străini. Aceasta presupune, de
fapt, trecerea de la reacţia primară personală, la exprimarea ei
nuanţată, într-o manieră adecvată, în public. Această reacţie este
rodul experienţei și educaţiei persoanei respective.
Caracteristicile Gândirii Critice
2. De la heteronom (atribuirea înţelepciunii și autorităţii celorlalţi),
la autonomie (siguranţa cunostinţelor și posibilităţilor proprii de
gândire).
Aceasta presupune trecerea de la credinţa că “ceea ce este scris
este adevărat”, la posibilitatea de a te îndoi de adevărurile scrise ale
unor personalităţi și de a aduce și alte adevăruri, chiar proprii,
justificându-le și argumentându-le.
Cu alte cuvinte se face trecerea spre o gândire autonomă, flexibilă,
critică.
Caracteristicile Gândirii Critice
3. De la intuitiv (experenţial, limitat), la logic (formalizat,
comunicabil).
A afirma lucruri în mod intuitiv înseamnă a exprima idei fără a reflecta
prea mult la legătura dintre afirmaţie și experienţă.
A te concentra asupra logicii înseamnă a deveni sensibil la modul în
care sunt aranjate probele pentru a susţine concluzia.
Logica nu ameninţă să înlocuiască în totalitate intuiţia dar, fără a nega
rolul intuiţiei, trebuie să remarcăm că logica presupune un nivel profund
al rezolvării tuturor problemelor cu care ne confruntăm. Mai ales pentru
formarea gândirii critice, pentru prezentarea și susţinerea
argumentelor, trebuie să facem apel la logică.
Caracteristicile Gândirii Critice
4. De la o perspectivă (închiderea în propriile convingeri), la
perspective multiple (capacitatea de a ţine cont si de părerile
celorlalţi).
Un gânditor mai puţin matur se va crampona în propriile convingeri, indiferent
de ceea ce spun ceilalţi.
Un gânditor mai matur, un gânditor critic va ţine cont şi de convingerile
celorlalţi. Gânditorul mai matur poate, cu siguranţă, să-și modifice convingerile
când ajunge să fie convins de argumentele altuia; dar la fel de important este
faptul că, susţinându-și propria poziţie, este capabil să accepte și poziţiile
altora, exprimând acest lucru în maniera:
"Știu că sunt mulţi care cred X, dar daţi-mi voie să vă arăt motivele pentru
care Y e preferabil”.
Un gânditor critic este cel care acceptă mai multe perspective de abordare a
unei probleme, conștientizând avantajele și dezavantajele fiecărei
perspective.
Caracteristicile Gândirii Critice
Gândirea critică poate fi privită în triplă ipostază: ca
strategie de gândire, ca investigaţie și ca proces.
a) Ca strategie de gândire. Gândirea critică este văzută
ca o strategie ce apelează la mai multe operaţii
coordonate ale gândirii. Gândirea critică este înţeleasă ca
un mod de a aborda și de a rezolva problemele, bazat pe
argumente convingătoare, logic-raţionale.
Caracteristicile Gândirii Critice
b) Ca investigaţie, gândirea critică reprezintă o cercetare
al cărei scop este explorarea unei situaţii, unui fenomen,
unei întrebări sau unei probleme, cu scopul de a formula o
ipoteză sau o concluzie care să reunească toate
informaţiile disponibile și să fie demonstrabilă într-o
manieră convingătoare. Așadar, gândirea critică poate fi
înţeleasă ca o investigaţie care să conducă la o concluzie
justificată.
Caracteristicile Gândirii Critice
c) Ca proces, gândirea critică parcurge o succesiune de
etape:
apariţia problemei - punerea în acţiune a atitudinilor și
capacităţilor necesare -rezolvarea problemei;
apariţia unei situaţii neasteptate - evaluarea situaţiei -
căutarea explicaţiilor sau a soluţiilor - construirea unor
perspective diferite - rezolvarea situaţiei.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Gândirea eficientă se dezvoltă prin munca în colaborare,
ceea ce înseamnă lucrul în perechi, pe grupe.
Munca în colaborare este eficientă dacă are loc
trecerea de la concret la abstract, de la gândirea
intuitivă bazată pe exprimarea unor opinii fără a reflecta
asupra lor, la gândirea logică care susţine anumite
concluzii bazate pe premise, abordarea lucrurilor din mai
multe perspective .
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice pot dezvolta,
prin relaţionare, un ansamblu de atitudini și
comportamente:
abilităţi de comunicare;
capacitatea de a înţelege;
transfer de informaţii;
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
1. CITIREA CRITICĂ
procesul de elaborare a unor judecăţi pe măsură ce
citim, evaluând relevanţa și adecvarea celor citite;
lectură însoţită de o atitudine activă care
chestionează, analizează logic și folosește inferenţele
pentru a judeca valoarea celor citite în raport cu un
standard stabilit.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
2. METODA SINELG (Sistem Interactiv de notare şi
Eficientizare a Lecturii și Gândirii).
Este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii și
citirea unui text, de monitorizare a gradului de înţelegere
a unui conţinut de idei, de învăţare eficientă.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Sunt folosite anumite semne care au următoarele semnificaţii:
√ Bifaţi "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce
ştiaţi sau credeaţi că ştiţi ;
– Puneţi un minus "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o
contrazice sau diferă de ceea ce știaţi sau credeaţi că stiţi;
+ Puneţi un plus "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit-
o este nouă pentru dumneavoastră;
? Puneţi un semnul întrebării "?" pe margine dacă găsiţi informaţii
care vi se par confuze sau dacă doriţi să stiţi mai mult despre un
anumit lucru.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
3. Cvintetul
Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei şi
materialelor şi exprimări concise care descriu sau exprimă reflecţii
asupra subiectului.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Regulile pentru elaborarea unui cvintet sunt:
primul vers constă dintr-un singur cuvânt semnificativ, ales din mai
multe exprimate (de obicei, un substantiv);
al doilea vers este format din două cuvinte care descriu cuvântul cheie
ales (de obicei, adjective);
al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acţiuni (de obicei,
verbe la gerunziu);
al patrulea vers este o propoziţie din patru cuvinte care trebuie să
exprime ceea ce se simte despre subiect;
ultimul vers este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau
concluzie care să exprime esenţa subiectului. Cuvântul nu trebuie să
fie repetat în celelalte versuri (substantiv).
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Model de cvintet:
Lectura
Atractivă, activă
Citind, comunicând, învăţând
Izvor nesecat de bucurie
Bogăţie
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Dr. Edward de Bono este inventatorul termenului de
gândire laterală.
Ce este gândirea laterală?
Tot un mod de folosire a minţii , ca şi gândirea logică,
însă de alt tip.
Este un proces deliberat.
Un proces prin care folosim informaţia pentru a stimula
creativitatea și intuiţia restructurantă.
Un mod de a gândi care urmărește schimbări şi
percepţii, concepte și idei prin utilizarea unor
instrumente.
Modalități de cultivare și
dezvoltare a gândirii critice
Ce sunt cele "şase pălării"?
Șase moduri de a gândi
Gândirea în paralel
Un instrument de inovaţie
Să luăm decizii analizând fiecare idee din cele șase perspective:
ce ştim
ce e bine
ce nu e bine
ce simţim
ce alternative avem
ce alegem în legătură cu o idee
Elemente pivot
Pălăria Albă - se identifică stările de fapt și elementele de detaliu ale unei probleme;
Pălăria Neagră – se examinează vulnerabilitățile problemei;
Pălăria Galbenă – ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale problemei;
Pălăria Roșie – abordăm problema din punct de vedere al emoțiilor și sentimentelor;
Pălăria Verde – facem uz de imaginație și analizăm aspectele colaterale ale probemei;
Pălăria Albastră – ne concentrăm asupra reflecției, metacunoașterii (gândirea modului de gândire cerut) și asupra nevoii de a înțelege ansamblul problemei.
Pălăria roșie Peisajul sentimentelor incluse sub
pălăria roșie se întinde de la emoții la
intuiții. Nu este obligatorie justificarea
sentimentelor.
Q1. Ce simt eu cu privire la această
problemă, în acest moment?
Emoțiile – emoții normale cum ar fi
bucuria, mânia, frica and tristețea. În
condițiile acestor emoții puternice,
percepțiile noastre preiau doar ceea ce
susține aceste emoții. De exempu, o
persoană supărată va vedea motive de
supărare.
Sentimentele - acoperă un areal mai
cuprinzător decât emoțiile. Aici sunt
incluse simțămîntul de apăsare sau de
ușurare, anxietatea, interesul sau
incertitudinea. Simțul esteticului este un
sentiment. Sentimentele acoperă aspecte
cum ar fi admirația sau respect.
Intuiția – se plasează între inspirație și
sentimente. Aceasta ia forma unor
sentimente puternice sau decizii în
favoarea sau împotriva a ceva.
Intuițiile - intuiția este în egală
măsură corectă sau greșită. Sunt
analiști care susțin că intuiția este cu
adevărat logică dar în legătură cu care
nu suntem preocupați în mod explicit.
Valoarea Pălăriei Roșii constă în faptul
că se recunosc emoțiile, sentimentele,
și intuițiile ca o componentă valabilă a
gândirii , provided they are signalled as
what they are.
Atribuțiile Pălăriei Roșii
Permite legitimarea emoțiilor și a sentimentelor;
Explorează emoțiile comune cum ar fi temerile, dezamăgirea, suspiciunea sau emoțiile complexe cum ar fi intuițiile, sensurile și simțul pentru frumos.
Nu este necesară justificarea sau aducerea de dovezi în favoarea sentimenteor și emoțiilor;
Folosește declarații specifice cum ar fi:
Acest lucru mă face să simt că....
Când mă gândesc la ceea ce implică aceasta cu adevărat, simt că........
Când mă gândesc la ceea ar trebui să fac pentru a fi capabil să pun în funcțiune acest lucru......
Pălăria albă
Informație.
Întrebări.
De ce informații dispunem?
Care sunt stările de fapt?
De ce informații avem de fapt
nevoie?
Un bun punct de start, când ne
punem pălăria albă, este să luăm în
considerare toate informațiile de
care putem dispune, fie ele formale
sau informale.
Q.2.De ce informații dispunem?
Răspunsul va lua forma unui panel
de informații.
Informațiile formale pot lua forma unor
rapoarte, anuare statistice sau stări de fapt.
Informațiile informale pot proveni din
experiențele personale.
Descrierea propriilor sentimente aparține
Pălăriei Roșii în timp ce exprimarea modului în
care gândesc alții este substanța Pălăriei
Albe.
Gândirea în logica Pălăriei Albe se bazează pe
întrebări cum ar fi:
Ce este cu adevărat relevant?
Ce este cel mai important?
Cât de corect este acest fapt?
Atributee Pălăriei Albe Permite o abordare neutră
Facilitează explorarea unor fapte și cifre fără a fi interpretate sau cu privire la care nu se exprimă încă păreri
Facilitează concentrarea asupra unor întrebări cum ar fi:
Cât de mult costă soluționarea problemei?
Care este orizontul temporal necesar?
Unde se vor produce evenimentele?
Cine este implicat și cât?
Este vorba de fapte sau de considerațiuni?
Este o certitudine sau un fenomen probabil?
Pălăria Neagră
Judecată
Puncte slabe.
Ce nu funcționează în cazul...? Este
adevărată această aserțiune? Funcționează
oare?
Care sunt vunerabilitățile? Ce nu merge?
Termenii verifică sau verifică minuțios sunt
esențiali atunci când se explică folosirea
acestei logici. Aceasta este gândiea critică.
Principalele rațiuni ale Pălăriei negre sunt:
Verificarea unor probe – care sunt probele
care susțin o anumită afirmație?
Căutarea logicii fenomenului – cât de
valabilă este argumentația logică?
Căutarea fezabilității – este realistă și
funcțională alternativa?
Identificarea impactului – care sunt
consecințele, pe cine va afecta?
Căutarea stărilor de tensiune – în termeni
simpli, conduc termenii la stări tensionale?
Identificarea vunerabilităților – se poate
susține proiectul?
Atributele Pălăriei Negre
Permite o evaluare logică dar din unghi negativ;
Pune accentul pe riscuri, pericole și incongruențe cu experiențele anterioare;
Nu este un argument
Are a bază întrebări cum ar fi:
Care sunt vulnerabilitățile acestei alternative?
Ce riscuri presupune această alternativă?
Cu ce obstacole ne vom confrunta?
Cine va fi afectat de deciziile luate?
Care sunt părțile negative ale alternativei?
Există șanse de reușită?
Pălăria Galbenă
Identificarea și evaluarea
valorilor.
Extragerea beneficiilor.
Punerea în funcțiune .
Utilitatea logicii Pălăriei
Galbene se regăsește în 4
arealuri specifice:
1.Oportunități.
2.Beneficii.
3. Rațiuni pentru care o ideea
este valabilă și va fi pusă în
practică
4. Probabilități.
Aspectele la care trebuie să fim atenți
când ne punem Pălăria Galbenă sunt:
Care sunt aspectele pozitive?
Care sunt câștigurile?
Atributele Pălăriei Galbene
Face posibile evaluări pozitive și constructive;
Pune pe primul plan binoamele - câștiguri versus valori, respectiv aspirații versus viziuni
Întrebările de bază sunt:
Care este job-ul meu de vis?
Care sunt obiectivele mele pe care le am în vedere alegând această opțiune?
Pe ce se bazează asumpțiile mele pozitive?
Cum mă pot apropia de viziunea asumată?
Cine va beneficia de opțiunea asumată de mine?
Care sunt posibilele beneficii pentru mine?
Pălăria Albastră
Organizarea procesului de gândire.
Conceperea modului de a gândi.
Ce am făcut deja? Ce urmează să facem în continuare?
Definirea țintelor și a obiectivelor pivot – Ce credem de fapt despre
acea alternativă? Ce încercăm să facem ?
Configurarea unui plan conceptual sau a unei agende – stabilirea
pașilor conceptuali, elaborarea unei strategii.
Exprimarea observațiilor sau a comentariilor – metacunoașterea –
gândirea modului de gândire, exprimarea de comentarii cu privire la
procesele de bază. Deciderea pașilor următori – această subetapă
înseamnă, de regulă, trecerea la o altă pălărie. Se recomandă
încetarea procesului de reflecție și luarea unei pauze.
Definirea rezultatelor și recapitularea – La ce decizii am ajuns?
Rezultatul agregat, soluția, concluziile, alternativele sau deciziile,
design-ul, și planul viitor.
Atributele Pălăriei Albastre
Permite controlul procesului de reflecție și organizarea acestuia sub forma acțiunilor.
Facilitează procesul de rezumare, evaluare agregată, desprinderea de concluzii, sugerarea de direcții de acțiune și stabilirea pașilor următori;
Are în centru întrebări cum ar fi:
Care este primul pas? Încotro ne îndreptăm și unde vrem să ajungem? De cine avem nevoie pentru a ne realiza dezideratele? Ce trebuie să pregătim? Ce documente trebuie să elaborăm? Care este calendarul activităților pe care le vom
realiza?
Pălăria Verde
Creativitate. Idei diverse. Idei noi și inedite. Sugestii și propuneri.
Care sunt căile posibile pentru realizarea dezideratelor? Care sunt
căile alternative de abordare a problemei?
Sunt generate idei reactive – folosirea ideilor date ca punct de pornire
pentru a gândi și a explora creativ.
Sunt generate idei de pornire - În cazul Pălăriei Albe se colectează
informații care se folosesc în cazul Pălăriei Verzi pentru a fundamenta
unele idei de start.
Sunt generate idei mai bune și de perspectivă – se caută alternative și
se îmbunătățesc ideile existente.
Sunt generate idei noi – sunt create idei complet noi – se face uz de
originalitate.
Gândirea în logica Pălăriei Verzi ne poate ajuta atunci când avem
nevoie să întreprindem o acțiune, permite oferirea de explicații, se
poate anticipa un rezultat și se pot lua în considerare alternative mai
ample. Cele mai importante 3 instrumente sunt: formularea de
ipoteze, specularea și luarea în considerare a unor aspecte
colaterale.
Atribute ale Pălăriei Verzi
Facilitează imaginarea unor noi idei și efectuarea unor schimbări responsabile.
Permite explorarea unor noi abordări, rute, opțiuni, alternative, magistrale, structuri, resurse și metode.
Se operează cu sintagme de tipul:
Șansa mea de succes ar fi mai mare dacă......
Ce ar fi dacă?
Ce altceva aș putea lua în considerare să fac?
Care sunt panurile de rezervă sau aternative?
Prin ce alte căi diferite am putea ataca această problemă?
Concluzii
Pe lângă desfăsurarea în etape, gândirea critică se caracterizează
și printr-o dezvoltare în stadii, începând cu certitudini absolute,
trecând prin îndoială și sfârșind cu înţelegerea faptului că există mai
mult de o singură abordare și mai multe soluţii ale oricărei probleme.
Gândirea critică presupune exercitarea unor operaţii de gândire
pentru rezolvarea unei probleme sau, mai exact, a unei situaţii-
problemă.
Așadar, a gândi critic înseamnă a mobiliza acele operaţii
intelectuale necesare pentru rezolvarea unei anumite probleme.
Gândirea critică este tipul de gândire care se structurează pe baza
unei atente evaluări a premiselor și dovezilor și care formulează
concluzii cât mai obiective luând în considerare toţi factorii pertinenţi
și utilizând toate procedeele logice valide.
Resurse Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice și învăţarea eficientă,
Editura de Vest,
Timisoara, 2000
Flueras, V., Paideia si gîndirea critică, Editura Casa Cărţii de Stiinţă,
Cluj-Napoca, 2003
Flueras, V., Integrarea strategiilor RWCT şi practica didactică
românească, Dialoguri didactice nr.2, 2001
Nicu, A., Strategii de formare a gândirii critice, Editura Didactică si
Pedagogică, R.A.,Bucuresti, 2007
Oprea, C. L., Strategii didactice interactice, 2006
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., (1998), Un cadru pentru
dezvoltarea gândirii critice la diverse materii de studiu, Ghidul I
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., (1998), Promovarea
gândirii critice, Ghidul II,
Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice.
www.didactic.ro