+ All Categories
Transcript
Page 1: Explorarea Functionala a Respiratiei

EXPLORAREA EXPLORAREA FUNCTIONALA FUNCTIONALA A RESPIRATIEIA RESPIRATIEI

Page 2: Explorarea Functionala a Respiratiei

Respiraţia este un proces fiziologic complex, realizat în 4 etape integrate şi perfect coordonate printr-un mecanism de reglare umorală şi nervoasă.

Aceste etape sunt:• ventilaţia pulmonară care asigură vehicularea gazelor

respiratorii de la şi spre membrana alveolo-capilară, unde are loc următoarea etapă;

• hematoza pulmonară care presupune străbaterea de către O2 şi respectiv CO2 a membranei alveolo-capilare;

• transportul O2 şi CO2 realizat pe cale sanguină, presupune vehicularea celor două gaze respiratorii după combinarea lor labilă cu molecula de Hb, de la nivel alveolar până la ţesuturi pentru O2 şi invers pentru CO2;

• respiraţia tisulară - scopul procesului de respiraţie este faza de utilizare a O2 şi de eliminare a CO2 rezultat din metabolismul tisular. Această fază constituie raţiunea de a exista a celorlalte trei faze anterioare, care apar astfel ca mecanisme subordonate.

Page 3: Explorarea Functionala a Respiratiei

Explorarea ventilaţiei pulmonare( I )

Analiza mişcărilor cutiei toracice (pneumografia)Analiza mişcărilor cutiei toracice (pneumografia)

Pneumografia sau toracografia este metoda cu care se face înregistrarea mişcărilor respiratorii.

Principiul care stă la baza acestei metode constă în modificarea presiunii într-un sistem închis sub acţiunea deplasării pereţilor cutiei toracice şi înregistrarea pe un kimograf a acestor variaţii de presiune.

Material necesar:pentru efectuarea înregistrării este nevoie de un pneumograf, un dispozitiv format din două capsule unite între ele printr-un tub inextensibil. Una din capsule se aşează pe torace, ea se numeşte capsulă exploratoare, cealaltă se numeste capsulă înregistratoare, şi este în legătură cu un kimograf prin intermediul unei peniţe.

Page 4: Explorarea Functionala a Respiratiei

Tehnica de lucru:

Capsula exploratoare se aplică pe stern printr-o banda inextensibila care trece pe sub mameloane şi pe sub vârfurile omoplaţilor. Aplicarea trebuie să fie cât mai strânsa, fără a stânjeni mişcările respiratorii. Deplasările cutiei toracice vor determina variaţii de presiune în sistemul celor două capsule ce se vor transmite peniţei şi se vor înscrie pe kimograf. Graficul înscris se numeşte pneumograma.

Page 5: Explorarea Functionala a Respiratiei

Analiza pneumogrameiPneumograma se prezintă sub forma unei succesiuni de

linii ascendente şi descendente, succesiune ritmică, fără intervale între ele, având o frecvenţă de 14-18/min.

Inspiraţia va apare sub forma unei linii descendente. Se caracterizează printr-o viteză constantă, ceea ce se traduce grafic printr-o linie ce are în întregime aceeaşi înclinaţie, cu o mare tendinţă la verticalitate din cauza bruscheţei inspiraţiei.

Expiraţia apare sub forma unei linii frânte care, în prima parte, de durată mai scurtă, este mai apropiată de verticală, iar în a doua, din cauza vitezei mai scăzute, se orizontalizează. Acest aspect grafic al expiraţiei se datorează revenirii cutiei toracice în doi timpi - la început are loc revenirea bruscă a tuturor ţesuturilor elastice puse sub tensiune în timpul inspiraţiei, apoi continuă retractarea doar a plămânului, care trage după sine cutia toracică.

Page 6: Explorarea Functionala a Respiratiei

Urmărind raportul dintre durata inspiraţiei şi a expiraţiei, se constată că este de 1: 2 ; frecvenţa este de 11-13/min la bărbat, 15-18/min la femei şi 20-30/min la copii.

Înregistrarea pneumogramei se realizeaza în scop didactic, pentru ilustrarea caracterului expiraţiei, a pauzelor, a raportului dintre inspiraţie şi expiraţie. În practică se foloseşte mai mult observarea subiectului, prin care ne putem da seama de frecvenţă, ritmicitate, amplitudine, prezenţa sau absenţa pauzelor şi putem aprecia aproximativ raportul dintre durata expiraţiei şi a inspiraţiei.

Page 7: Explorarea Functionala a Respiratiei

Determinarea forţei respiratoriiDeterminarea forţei respiratorii

Forţa respiratorie traduce diferenţa de presiune ce se realizează între aerul atmosferic şi cel din interiorul alveolelor în timpul inspiraţiei şi al expiraţiei.

Într-o inspiraţie simplă, această diferenţă de presiune este de 1-2 mm Hg, într-o inspiraţie forţată, presiunea din interiorul plămânului poate scădea cu 60-80 mm Hg sub cea atmosferică (inspiraţie cu glota închisă).

În expiraţie, presiunea din interiorul plămânului o depăşeşte pe cea atmosferică, cu 2-4 mmHg într-o expiraţie simplă si cu cu 80-120 mm Hg într-o expiraţie forţată, cu glota închisă (proba Valsalva).

Determinarea acestei forţe respiratorii se face expirând în sau inspirând dintr-un manometru, ce prezintă gradaţii în ambele părţi ale punctului 0, ceea ce permite înregistrarea de valori pozitive (în expiraţie) sau negative (în inspiraţie).

Page 8: Explorarea Functionala a Respiratiei

Determinarea volumelor pulmonareDeterminarea volumelor pulmonare

Volume pulmonare sunt cunoscute sub următoarele denumiri:

• Volum respirator curent (VCR), care reprezintă cantitatea de aer ce pătrunde, apoi părăseşte plămânul într-o respiraţie de repaus. Valoarea sa medie este în jurul a 500 ml.

• Volumul inspirator de rezervă (VIR) este aerul ce pătrunde în plămâni în timpul unei inspiraţii forţate, precedată de o inspiraţie de repaus, în medie 3000 ml.

• Volumul respirator curent şi volumul inspirator de rezervă alcătuiesc capacitatea inspiratorie (CI) aprox. 3500 ml

• Volumul expirator de rezervă (VER) este reprezentat de volumul de aer ce părăseşte plămânul într-o expiraţie forţată ce are loc după o inspiraţie şi o expiraţie de repaus, în medie 1200 ml.

Page 9: Explorarea Functionala a Respiratiei

• Aceste 3 volume VRC, VIR şi VER formează capacitatea vitală (CV) care poate fi definită ca şi volumul de aer eliminat din plămâni în timpul unei expiraţii forţate precedată de o inspiraţie forţată. Aprox. 4600 ml. În cadrul capacităţii vitale, circa 15% îi revine VRC, 60% - VIR şi 25% - VER.

• Volumul rezidual (VR) reprezintă cantitatea de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii forţate, în medie 1100 ml.

• Volumul rezidual împreună cu volumul expirator de rezervă alcătuiesc capacitatea reziduală funcţională (CRF) aprox. 2300ml, iar împreună cu capacitatea vitală - capacitatea pulmonara totală a plămânilor (CPT) aprox. 5800 ml.

• Capacitatea totală variază în funcţie de CV şi de volumul rezidual. Acesta din urmă creşte cu vârsta, reprezentând între 20 şi 35% din capacitatea totală.

Page 10: Explorarea Functionala a Respiratiei
Page 11: Explorarea Functionala a Respiratiei

Determinarea volumelor respiratoriiDeterminarea volumelor respiratorii

Capacitatea vitală şi componentele sale se determină prin spirometrie sau spirografie. Pentru VR şi CRF se folosesc metodele indirecte ce utilizează gaze greu solubile deci care, practic, trec greu prin membrana alveolo-capilară în sânge (He, N2).

Capacitatea vitală şi componentele sale se determină prin măsurarea directă a volumului de aer inspirat dintr-un recipient sau expirat in acest recipient.

Aparatele utilizate în acest scop sunt spirometrele şi spirografele.

Spirometrele/spirografele sunt de două feluri: umede şi uscate.

Page 12: Explorarea Functionala a Respiratiei

Spirometrul umed este format din doi cilindri: unul extern umplut

cu apă, cel de al doilea introdus cu gura în jos în primul.

Page 13: Explorarea Functionala a Respiratiei

Spirograful umed

Page 14: Explorarea Functionala a Respiratiei

Spirometrul uscat

Spirometrul uscat este format dintr-un recipient

metalic în care se găseşte un sac de cauciuc, ale cărui

variaţii de volum acţionează o tijă metalică gradată.

Sacul comunică cu exteriorul printr-un tub de cauciuc.

Introducerea aerului pe acest tub umflă sacul,

deplasând tija în lateral, iar capacitatea de aer se citeşte

direct pe tijă.

Page 15: Explorarea Functionala a Respiratiei

Spirometrul uscat

Page 16: Explorarea Functionala a Respiratiei

Spirograful este compus şi el din doi cilindri, doar că cel din interior are în centrul suprafeţei sale superioare legat un fir, ce trece peste un scripete şi se termină printr-o peniţă situată în faţa unui kimograf căruia i se pot imprima turaţii cu diferite viteze, reglabile. Spirograful se poate folosi ca aparat cu circuit deschis (se inspiră din aer, se expiră în aparat) sau cu circuit închis (se inspiră din şi se expiră în cilindrul intern). Mişcările cilindrului se transmit peniţei care le înscrie sub forma unui grafic numit spirogramă.

Page 17: Explorarea Functionala a Respiratiei

Tehnica de lucru:

Se inspiră sau se expiră pe gură, cu nasul pensat, din sau în aparatele deschise, cu amplitudinea necesară determinării unui anume volum pulmonar.

Astfel, pentru VC se utilizează respiraţia de repaus, pentru VER se expiră forţat după o inspiraţie şi o expiraţie de repaus,pentru VIR se inspiră forţat după o inspiraţie de repaus, iar pentru CV se expiră forţat după o inspiraţie forţată.

În cazul spirometrelor, valorile sunt citite direct pe banda sau tija gradată, iar în cazul spirografului se face transformarea amplitudinilor graficului în volume după o prealabilă etalonare. În explorarea funcţiei pulmonare se foloseşte doar determinarea CV, celelalte volume se determină pentru a ilustra noţiunile teoretice, deoarece în practică variaţiile lor sunt greu de interpretat.

Page 18: Explorarea Functionala a Respiratiei

Interpretarea rezultatelor

În mod normal, se admit abateri de la valorile standard de 10-15%.

Scăderea CV ne arată că , în caz de solicitări suplimentare (efort fizic), creşterea amplitudinii respiratorii este limitată. Cum practic, în asemenea condiţii, paralel cu creşterea amplitudinii are loc şi o creştere a frecvenţei care limitează creşterea amplitudinii, niciodată nu se ajunge la utilizarea întregii CV, nici chiar la oamenii sănătoşi. Se constată că scăderea CV chiar până la 40% din valoarea standard poate fi compensată prin creşterea frecvenţei respiratorii, debitul maximal putându-se menţine normal.

Utilitatea determinării CV rezidă mai ales în cazul determinărilor seriate, repetate, la acelaşi subiect, cu care ocazie se poate urmări evoluţia unei afecţiuni pulmonare (congestie pulmonară) sau se poate preciza eficacitatea unui tratament (cu bronhodilatatoare). În aceste condiţii, variaţii ale CV de 200-250 ml sunt considerate semnificative.

Page 19: Explorarea Functionala a Respiratiei

Determinarea debitelor respiratoriiDeterminarea debitelor respiratorii Debitele ventilatorii sunt volumele de aer care

ventilează plămânii în unitatea de timp (1 minut) în diferite condiţii: bazale (debit ventilator de repaus), de efort fizic (debit ventilator de efort) sau de respiraţie maximă (debit ventilator maxim).

a. Debitul ventilator de repaus este deci cantitatea de aer ce trece prin plămâni într-un minut, în condiţii bazale (repaus muscular şi digestiv, echilibru termic, inaniţie de proteine de 24 de ore). Ele se pot determina:

– prin metoda spirografică, calculându-se din produsul dintre frecvenţa respiratorie pe minut şi volumul respirator curent; MV=VCxFR; MV=500 mlx12resp/min=6L/min

– prin metoda cu sac a lui Duglas. În acest caz, subiectul respiră printr-o piesă bucală prevăzută cu două ventile care dirijează aerul în sensul inspiraţiei din aerul atmosferic şi al expiraţiei într-un sac cauciucat cu care piesa bucală este în legătură printr-un tub de cauciuc. Recoltarea aerului expirat în sac se face un timp anume, cronometrat, apoi conţinutul sacului se trece printr-un gazometru măsurându-i volumul. De exemplu: recoltarea s-a făcut timp de 5 min, iar volumul aerului din sac e de 30 l, deci debitul pe 1 minut este de 30/5 = 6 l/min.

Page 20: Explorarea Functionala a Respiratiei

b. Debitul ventilator de efort. În efortul fizic debitul ventilator creşte proporţional cu intensitatea efortului. Când această creştere a debitului este însoţită de o creştere excesivă a frecvenţei (peste 40/min) reprezintă un indiciu al limitării capacităţii organismului de adaptare la efortul respectiv şi are semnificaţie cu atât mai mare cu cât apare la eforturi mai mici.

c. Volumul expirator maxim pe secundă, denumit în practică VEMS, reprezintă cantitatea de aer ce poate fi eliminată din plămâni în prima secundă a unei expiraţii forţate, făcută cu maximum de viteză, care a fost precedată de o inspiraţie forţată. Determinarea se face spirografic, pe un kimograf cu o viteză de 30mm/sec.

Page 21: Explorarea Functionala a Respiratiei

CV - VEMS

Page 22: Explorarea Functionala a Respiratiei

Indicele Tiffeneau = indice de permeabilitate bronsica

VEMSIT = --------------- x 100

CV

Normal : 70 – 85 %

Page 23: Explorarea Functionala a Respiratiei

d. Debitul respirator maxim este volumul maxim de aer ce poate ventila plămânii într-un minut. Determinarea lui se poate face indirect, înmulţind valoarea VEMS - ului cu 30 (după Tiffeneau) sau direct, punând subiectul să respire cu maximum de frecvenţă şi de amplitudine într-un sistem cu rezistenţă scăzută. Un asemenea sistem poate fi reprezentat de un spirograf sau de un sac Douglas, măsurându-se apoi volumul.

Această respiraţie se face permiţând subiectului să-şi aleagă frecvenţa (40-70/min) şi amplitudinea respiraţiei (cca. 50% din CV) şi rezultate corecte se obţin doar după mai multe încercări, fiind necesară colaborarea din partea subiectului. Determinarea se face timp de 15-20 sec. valorile obţinute atât în cazul determinării directe cât şi în cel al determinării indirecte se raportează la valori standard. Aceste valori standard se calculează înmulţind CV standard cu 24.

În medie, variază între 75-170 l/min, iar când se respiră dintr-un amestec de He 80%, O2 20% se ating valori de 170-210 l/min.

Page 24: Explorarea Functionala a Respiratiei

Scăderea debitului ventilator maxim pledează pentru o tulburare de ventilaţie. Este o probă care oboseşte subiectul, este însă un test de mare utilitate pentru explorarea capacităţii funcţionale a musculaturii respiratorii (necesar în miastenie).

De importanţă practică este corelarea rezultatelor obţinute la determinarea CV, cu cele ale VEMS - ului.

- Dacă ambele determinări arată valori normale = mecanica respiratorie se desfăşoară normal.

- Dacă CV este scăzut, dar VEMS exprimat în procente faţă de CV este normal, există o disfuncţie restrictivă.

- Dacă CV este normal, iar VEMS - ul e scăzut, avem de-a face cu o disfuncţie obstructivă.

Page 25: Explorarea Functionala a Respiratiei

Top Related