Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
1
EVALUAREA CAPITALULUI UMAN
Suport de curs master
PARTEA a I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual
PARTEA II a. Evaluarea intreprinderii
PARTEA a III a. Evaluarea activelor necorporale create de capitalul
uman
Autor:
Prof.univ.dr. Ion ANGHEL, FRICS, MAA
ASE Bucuresti Noiembrie 2010
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
2
CUPRINS
PARTEA I a Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual 1 Introducere 2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual 3 Importanta capitalului intelectual 4 Ce este capitalul intelectual 5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual 6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual 7 The Value Creation Index (VCI) PARTEA II a Evaluarea intreprinderii A. Consideratii generale privind evaluarea 1 Sinteza teoriei valorii 2 Concepte de baza n evaluare 3 Principalele tipuri de valoare B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale D. Abordarea pe baza de venit in evaluare 1 Logica abordarii pe baza de venit 2 Metoda capitalizarii venitului 3 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF). 4 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor E. Abordarea pe baza de active in evaluare F. Abordarea prin comparatie in evaluare
PARTEA A III A. EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale B. Definirea activelor necorporale C. Clasificarea activelor necorporale D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
3
PARTEA I a
Dezvoltarea problematicii capitalul intelectual
1 Introducere 2 Identificarea Radacinilor capitalului intelectual 3 Importanta capitalului intelectual 4 Ce este capitalul intelectual 5 Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual
6 Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual 7 The Value Creation Index (VCI)
1. Introducere In ultimele decenii a aparut o idee aproape unanima referitoare la
cresterea importante capitalului intelectual. Multi oameni afirma astazi capitalul
intelectual este motorul noii economii sau cunostintele si informatia reprezinta cea
mai valoroasa marfa. Astazi cunostintele si informatia reprezinta fie o marfa ca atare
fie o componenta incorporata in produse si servicii vandute pe piata. Daca acum 100
de ani sapunul se vindea doar la spiterii, astazi orice supermarket are mai multe
rafturi cu acest produs, realizat in forma solida sau lichida, cu diferiti ingredienti etc.
Cunostintele si informatia sunt incorporate de catre producatori astfel:
a) Cunostinte si informatii despre cum sa vinzi. Problema principala a
producatorilor de sapun este astazi cum sa atraga atentia consumatorului si
cum sa-i faca pe acestia sa cumpere produsul.
b) Cunostinte si informatii despre cum sa faci produse tot mai bune pentru
consumatori. Astazi pe fiecare produs scrie continutul, la ce tip de piele este
recomandat etc.
Sunt cateva realitati care au facut ca informatia sa circule atat de rapid in lumea
afacerilor si sa putem spune astazi cunostintele si informatia reprezinta o marfa
foarte importanta:
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
4
a) Progresul tehnologic a facut ca informatia sa circule rapid si ieftin. Astazi
putem vedea o revolutie (de exemplu Revolutia romana din decembrie 1989)
sau un razboi (de exemplu razboiul din Iraq) in direct la televizor.
b) Comunicarea tehnologica leaga puternic si relativ ieftin toate regiunile si tarile
de pe glob.
c) Globalizarea face ca toate tarile si regiunile sa fie afectate de evenimente
aparute in orice loc din lume. Caderea bursei din New York din anul 1929 s-a
simtit complet abia dupa 3 ani. Scumpirea petrolului ca urmare a efectelor
uraganului Catrina ce a afectat sudul SUA in anul 2005 a influentat imediat
pretul benzinei la pompa in Iasi.
d) Creste sofisticarea consumatorilor si a vanzatorilor. Clientii vor mai mult pentru
banii lor (servicii aditionale), in principiu informatii si cunostinte. Cum am
putea explica faptul ca investitiile in tehnologia informatiei (IT) sunt mai mari
decat cele in productia de otel sau in constructii de autovehicule ?.
2. Identificarea Radacinilor capitalului intelectual Problema managementului
cunostintelor nu este noua iar problema capitalului intelectual este ultima linie
dezvoltata in managementul cunostintelor.
Capitalul intelectual
Capitalul intelectual este format din:
Active necorporale de piata: marca, clientela, reteua de distributie etc;
Active necorporale apartinand oamenilor din firma: abilitati si expertiza,
abilitati de rezolvare a problemelor, abilitati de leader etc.;
Proprietate intelectuala;
Active de tip infrastructura: toate procesele, tehnologiile care tin compania in
functiune.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
5
Capital uman
A. Competente
B. Atitudinea
C. Agilitatea intelectuala
A. Competente
Competenta genereaza valoare intr-o firma prin:
Cunostinte;
Indemanare;
Know how apartinand angajatilor
Cunostintele indica ansamblul de lucruri tehnice sau academice cunoscute de o
persoana si care de regula se leaga de nivelul de educatie si instruire a persoanei.
Mediul academic ofera in cele mai multe cazuri un mod de a invata si de a gandi,
acesta fiind ulterior dezvoltat in practica, prin aplicarea cunostintelor dobandite. Nu
intotdeauna mediul academic este sursa cunostintelor, de exemplu un evaluator de
pietre pretioase are cunostinte solide in domeniu, fara ca acestea sa fie oferite intr-o
universitate.
Abilitatile evidentieaza componenta practica, spre deosebire de cunostinte care
evidentieaza componenta teoretica.
De multe ori in practica sunt importante abilitatile si nu cunostintele. Majoritatea
oamenilor au abilitati de utilizare a calculatorului dar foarte putini au cunostinte
despre cum functioneaza calculatorul. Acelasi lucru pentru o masina.
Know how ul inseamna ansamblul de cunostinte si abilitati necesare pentru a face
anumite activitati sau operatii; el poate fi invatat, dar in cele mai multe cazuri
provine din experienta personala.
Indicatori de competenta:
Procentul de angajati cu studii superioare;
Procentul de angajati cu abilitati IT
Numarul de ore de training/ angajat
Durata medie a vechimii in firma a unei persoane
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
6
B. Atitudinea
Cunostintele si abilitatile nu sunt totul pentr ca firmele au nevoie de angajati care sa
fie capabili si sa doreasca sa le utilizeze in avantajul firmei.
Firma are o capacitate redusa de a influenta aceasta latura a capitalului intelectual
pentru ca ea depinde de personalitatea fiecaruia.
Sunt companii care pun pe picior de egalitate cunostintele si atitudinea. Procter &
Gamble este o companie ce considera mai importanta atitudinea pentru ca angajeaza
absolventi de facultate non-specializati (arhitecti, absolventi in stiinte umaniste,
fizicieni etc.) pe care-i califica ulterior prin cursuri platite de firma. Ei selecteaza de
fapt atitudinea si nu cunostintele.
Motivarea. Este aproape un truism sa spui ca motivarea este esentiala pentru
atitudinea salariatilor.
Mediul. Un alt factor ce determina atitudinea il reprezinta locul de munca al
angajatilor. Este demonstrat ca in locurile de munca placute si consistente in timp
randamentul angajatilor este sensibil mai ridicat.
Compania suedeza Skandia a creat un concept numit contactivitate, adica
suprapunerea a doua concepte: contact si activitate, dezvoltand un Centru al
Viitorului in care se intalnesc persoane diferite din cadrul organizatiei si discuta
viziunea lor despre viitorul firmei.
Conducerea. O alta componenta a atitudinii o reprezinta conducerea organizatiei.
Aspectele profesionale, etice, abilitatile de leader ale conducerii firmei sunt
importante in realizarea atitudinii angajatilor.
Indicatori de atitudine:
Ore petrecute in discutii cu angajatii;
Ore petrecute de management in explicarea strategiei si deciziilor catre
angajati;
Index de motivare;
Leadership Index;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
7
C. Agilitatea intelectuala
Abilitatea de a aplica cunostintele si abilitatile in situatii foarte diferite, precum si
abilitatea de a inova, de a transforma ideile in produse sau servicii este
fundamentala pentru succesul unei firme.
Exemplu: Philip Morris este o marca pentru: tigari, bauturi, mancare;
Agilitatea intelectuala este mai putin legata de cunostinte si mai mult de atitudine.
Exemple de elemente ce definesc agilitatea intelectuala sunt:
Inovarea;
Imitarea;
Adaptarea;
Standardizarea.
Inovarea este abilitatea de a construi pe baza unor cunostinte anterioare si de a
genera noi cunostinte. Ea este fundamentala pentru innoirea si dezvoltarea firmei.
Know how ul companiei poate fi creat si dezvoltat prin inovare. Sunt firme care au o
inovare redusa desi au un buget de cercetare dezvoltare foarte ridicat.
Inovarea inseamna crearea ceva total nou in vreme ce imitarea este abilitatea de a
te uita in jur si de a observa inovatiile din alte industrii.
Adaptarea presupune in fond aplicre solutiilor cunoscute intr-un context diferit. Mac
Donalds a pornit de la industria de aparare, respectiv de la nevoia de a oferi hrana
consistenta intr-un timp scurt pentru militarii ce intrau in serviciu (pilotii de avioane).
Standardizarea sau Impachetarea se refera la abilitatea de a transforma o idee
intr-un produs sau serviciu.
Indicatori de agilitate intelectuala:
Economii de costuri din ideile sugerate de angajati;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
8
Noi solutii sau noi procese;
Indexul de varietate al calificarii de baza a angajatilor;
Indexul de diversificare al firmei.
3. Importanta capitalului intelectual
Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:
revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;
cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;
modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea;
aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii.
Roos (1997) argumenteaza ca acest capital poate fi legat de alte discipline precum
strategia intreprinderii, managementul intreprinderii, evaluarea firmei etc. si de
realizarea unor noi instrumente de masurare a performantei firmei.
Poate fi construit un nou mecanism de raportare luand in calcul variabile calitative,
non-financiare, elemente ale capitalului intelectual etc. alaturi de variabilele
financiare traditionale.
Model: cum poate fi localizat capitalul intelectual
De ce este capitalul uman cheia?
Noua economie este recunoscuta ca fiind bazata pe cunoastere. Dupa epoca
industriala s-a dezvoltat o economie in care valoarea companiilor rezida din
cunostintele si abilitatile angajatilor mai degraba decat din valoarea activelor
tangibile. Un articol aparut in Business Week in anul 1999 a aratat ca valoarea
Microsoft depaseste valoarea GM + Boeing + Lokheed Martin + Deere + Caterpillar
+ USX + Union Pacific + Kodak + Marriot + Kellog.
Valoarea Microsoft rezida din mintea (creierul) angajatilor.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
9
In esenta, firmele producatoare de soft reprezinta scheletul noii economii pentru ca
acestea creaza entitati denumite coduri soft. Programele informatice sunt puternice
si utile in optimizarea lumii fizice, furnizand o valoare imensa (de exemplu,
programul de optimizare a canalelor de distributie).
O alta ilustrare a valorii intangibile a capitlului uman o reprezinta evolutia istorica a
indexului S&P 500, prin intermediul ratei valoarea de piata/ valoarea contabila a
cap.proprii. La inceputul anilor 1980 aceasta rata era apropiata de 1,0, dar a crescut
in anul 2000 la circa 6,0. O crestere de 6 ori in doar doua decenii reprezinta o
evolutie spectaculoasa. Printre aceste firme angajatii sunt acum priviti ca un element
cheie alaturi de abilitatea firmelor de a atrage noi persoane capabile.
Un studiu Ernst & Young arata ca un analist financiar aloca circa 35% din timp in
activitatea sa aprecierilor si estimarilor non-financiare. Aceasta situatie sugereaza ca
evaluarea viabilitatii si performantelor firmei se bazeaza pe evaluarea capitalului
uman.
Capitalul uman, ca si activele fizice, este dificil de evaluat. O firma de asigurari va
trebui sa evalueze mana unei persoane asigurate daca aceasta a suferit un accident.
Dar cat este valoarea mainii, cat va plati firma de asigurari si cat de mult crede
persoana persoana ca valoreaza mana pe care a pierdut-o. Incercarea de a aevalua
capitalul uman ca activ distinct dintr-o firma este doar o aproximare si nu poate fi
gandita ca o stiinta exacta.
In firmele de soft si in multe firme de servicii capitalul financiar provine din abilitatea
firmei de a transforma capitalul uman in capital structural care apoi sa permita
nasterea fluxurilor financiare ce furnizeaza capitalul financiar. Este dincolo de scopul
lucrarii sa analizam abilitatea firmelor de a realiza aceasta tranzitie. Totusi este
important sa retinem ca factorii cheie, fundamentul capitalului financiar, il reprezinta
capitalul uman.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
10
4. Ce este capitalul intelectual
Una dintre cele mai clare definitii (OECD, 1999) "Valoarea economica a doua
categorii de active intangibile ale intreprinderii: capitalul structural (organizational) si
capitalul uman"
Mai precis, capitalul structural se refera la elemente precum proprietatea asupra
sistemului informatic, reteaua de distributie, canalele de aprovizionare si la resurse
exterioare firme (numele clientilor, furnizorilor etc.).
Uneori termenul "capital intelectual" este considerat sinonim cu termenul "active
intangibile". Definitia OECD realizeaza totusi distinctia, prin localizarea capitalului
intelectual drept un subset al activelor intangibile mai degraba decat ca active
intangibile de baza ale firmei. Ca urmare, exista elemente necorporale de natura
activelor intangibile care in mod logic nu sunt parte a capitalului intelectual. De
exemplu reputatia poate fi rezultatul unei utilizari judicioase a capitalului intelectual
dar nu este parte a acestuia. Din punct de vedere istoric, distinctia intre active
intangibile si capital intelectual a fost initial foarte vaga. Intangibilele faceau referire
la goodwill (APC 1970, ASB 1997, IASC 1998) iar capitalul intelectual era considerat
parte a goodwill ului. Recent o serie de clasificari au rafinat distinctia intre
intangibile si capital intelectual, separand acesta din urma in mai multe componente:
capital legat de clientela (extern);
capital structural (intern);
capital uman.
Sveiby 1997, Roos 1997, Stewarrt 1997, Edvinson si Stenfelt 1999,Edvinson si
Malone 1997) Din punct de vedere practic, distinctia aceasta ofera un castig pentru
ca ajuta la intelegerea si prezentarea "conturilor de capital intelectual" care, in mod
normal, pot fi incluse in cadrul raportului annual al firmei.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
11
De asemenea, in timp nu a fost foarte clara diferenta intre "managementul
cunostintelor" si capitalul intelectual. In opinia noastra "managementul cunostintelor"
se refera la managementul capitalului intelectual controlat de o firma, cu alte cuvinte
descrie procesul de management care are ca obiect capitalul intelectual.
Noile active intangibile, cum ar fi: competenta angajatilor; relatiile cu clientii,
sistemul administrativ, sistemul informatic etc. nu sunt recunoscute in sistemul
traditional de raportare al managemntului. Este ineresant ca active intangibile
traditionale precum brevete, licente, copyright, goodwill etc. sunt prezente in
situatiile financiare doar atunci cand indeplinesc anumite conditii si criterii de
recunoastere.
5. Cadrul general al modelelor de clasificare a capitalului intelectual.
Analiza cresterii, stabilitatii si eficientei sunt legate esential de analiza informatiilor
privind capitalul intelectual. Trecerea in revista a principalelor etape si contributii la
identificarea, masurarea si raportarea capitalului intelectual
Inceputul anilor '80
Notiunea generala de valoare intangibila (adesea etichetata
generic drept goodwill)
Mijlocul anilor '80 Perioada de informare, aparuta printre altele ca urmare a ecartului
intre valoarea contabila si valoarea de piata a intreprinderii,
aceasta devenind notabila pentru multe companii.
Inceputul anilor '90 Initiative sistematice de masurare si repartizare din partea
firmelor cotate catre utilizatorii externi (Celeni si Skandia; SCSI
1995). In 1990 Skandia AFS l-a numit pe Leif Edvinsson Director
al capitalului intelectual. Pentru prima data rolul managementului
capitalului intelectual
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
12
Mijlocul anilor 90
este recunoscut formal prin atribuirea unei functii incadrul unei corporatii. Kaplan si
Norton introduc conceptul de balancedscorecard. Nonaka si Takeuchi (1995) au
prezentat lucrarea influenta Cunostintele creaza compania. Desi ei s-aubazat pe
ideea de cunoastere cunostinte, distinctia intre cunoastere si capitalul intelectual
este suficient debine trasata astfel incat sa consideram cartea relevantapentru
dezvoltarea gandirii privind capitalul intelectual. In 1994 un supliment al Raportului
Anual al companiei Skandia a fost realizat pentru a prezenta evaluarea capitalului
intelectual al firmei. Vizualizand capitalul intelectual a determinat un important val de
interes dinpartea altor firme. In 1995 Celeni propune utilizarea unui audit
alcunostintelor pentru a oferi o evaluare detaliata acapitalului intelectual. Pionierii
dezvoltarii problematicii capitalului intelectual au publicat carti de succes: Kaplan si
Norton (1996), Edvinsson si Malone (1997), Sveiby (1997). Indeosebi cartea lui
Edvinsson si Malone a insistat pe cum se masoara capitalul intelectual.
Sfarsitul anilor 90 Capitalul intelectual devine un subiect popular in conferintele
academice in diverse lucrari si alte publicatii de specialitate.
De asemenea, a crescut numarul proiectelor pe scara larga precum proiectul
MERITUM care a reusit introducerea unei mai mari rigurozitati in cercetarile privind
capitalul intelectual.
In 1999 OECD a organizat un simpozion international la Amsterdam intitulat
Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
13
6. Aprecieri privind masurarea capitalului intelectual Angajatii nostrii reprezinta cele
mai importante active, iar abilitatea de a-i atrage si retine reprezinta cheia succeselor
viitoare.
Va suna familiar aceasta fraza? In orice caz, raportarile traditionale ale firmelor
romanesti nu ofera indicii semnificative referitor la capitalul uman.
Contabilizarea capitalului uman Orice discutie privitoare la capitalul uman implica
ideea ca oamenii dintr-o organizatie sunt mai mult decat costuri. Ei nu trebuiesc
priviti doar prin intermediul cheltuielilor cu personalul din Cont P P ci mai degraba ca
un activ in bilantul firmei. Exista cateva modele dezvoltate tocmai pentru a cuantifica
activul intangibil specific numit capital intelectual:
a)modele bazate pe costuri (Brummet, Flamholtz si Pyle); acestea au in vedere
costul de achizitie, inclusiv costul de inlocuire, de training si costul de oportunitate al
acestui activ;
b)modelul Lev & Schwartz, orientat catre veniturile viitoare aduse de angajati pana la
pensionare.
Un model posibil il reprezinta capitalizarea cheltuielilor cu salariile. De aceea valoarea
capitalului uman provine din:
numarul de salariati x perioada (ani) x cresterea medie anuala a salariului
= sume ce se actualizeaza = valoarea capitalului uman.
Desigur ca aceasta nu reprezinta o valoarea absoluta a capitalului uman, dar este un
activ pe care managementul trebuie sa-l urmareasca si pentru care trebuie sa
plateasca in viitor.
Orice management profesionist va lua in considerare acest activ si va incerca sa-I
maximizeze valoarea. Problema devine deci cum sa maximizam rentabilitatea acestui
activ.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
14
12 tehnici de masurare a capitalului intelectual
1. Tehnica bazata pe valoarea relativa: 80% dintre angajati implicati in relatiile cu
clientii
2. Balanced Scorecard: ofera informatii suplimentare, alaturi de cele financiare
traditionale, avand trei perspective:
Clientii;
Procesele interne ale firmei;
Invatarea/ cresterea
A fost utilizat de Skandia si propus de un grup de profesori de la Harvard
University
3. Modelul competentelor: prin observarea si clasificarea angajatilor de succes
(modele de competenta) si calculul valorii outputului generat de acestia este
posibil sa captam valoarea capitalului intelectual creat de acestia si utilizat in
activitatea firmei;
4. Subsistem de performanta: uneori este simplu de cuantificat succesul sau
progresul intr-o anumita componenta a capitalului intelectual. De ex. Dow
Chemical este capabil sa masoare cresterea venitului din redeventa (licente)
printr-un mai bun control asupra costurilor;
5. Bencmarking: implica identificarea companiilor
6. Averea firmei: aceasta tehnica se bazeaza pe trei aspecte:
Ce s-ar intampla daca informatiile utilizate in prezent ar dispare;
Ce s-ar intampla daca am dubla suma informatiilor cheie disponibile;
Cum se schimba valoarea acestor informatii in timp (o zi, o luna, un an)
Evaluarea se bazeaza pe costul pierderii sau subutilizarii oportunitatilor firmei,
evitand sau minimizand riscurile;
7. Procesul de auditare a firmei: masoara cum informatia creste valoarea intr-un
anumit proces al firmei, cum ar fi productia, marketing, financiar contabilitate
etc.;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
15
8. Banca de cunostinte: trateaza o parte a cheltuielilor cu personalul ca active (e
vorba de angajatii care determina cash-flow viitor);
9. Evaluarea marcii capitalului: masoara impactul economic al marcii firmei (sau a
oricarui intangibil distinct) dpdv al puterii de a impune preturi mai ridicate,
abilitatea de a lansa noi produse, distributia etc.;
10. Calculul valorii intangibile: compara ROA firma cu media ramurii;
11. Microlending;
12. Rapoarte gri: sugerat de Steven Wallman (SEC comisar) ofera informatii
suplimentare la rapoartele financiare:
Valoarea marcii;
Satisfactia clientilor;
Valoarea fortei de munca calificate.
De la practica la teorie
Primul stadiu, pana la mijlocul annilor 1990, a reusit sa asigure recunoasterea
larga a relevantei capitalului intelectual. Capitalul intelectual este considerat ceva
semnificativ care ar putea fi masurat si raportat de catre firme.
Al doilea stadiu vizeaza dezvoltarea capitalului intelectual ca disciplina, cercetatorii
au inceput sa investigheze idei privind influenta nivelului microeconomic,
conceptualizarea valorii capitalului intelectual in cadrul pietei de capital si a pietei
muncii.
Cercetari empirice importante
1. Proiectul MERITUM, finantat de Comisia Europeana. Scopul principal a fost acela
de a realiza un ghid de masurare si prezentare a activelor intangibile in scopul de
a creste eficienta deciziilor managementului si actionarilor.
Au fost urmarite patru obiective majore:
Stabilirea unei scheme de clasificare a activelor intangibile;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
16
Propunerea unui sistem de control pentru identificarea celei mai bune practici in
Europa in masurarea activelor intangibile;
Evaluarea relevantei intangibilelor in functionarea pietelor de capital prin
intermediul analizei datelor de piata;
Realizarea unui cadru general de masurare si raportare a activelor intangibile.
2. Work Life 2000 a fost un workshop cu tema activelor intangibile (februarie 1999)
gazduit de Suedia si cu participarea tuturor statelor membre ale UE plus Australia
si SUA. Scopul a fost acela de a sintetiza the state of the art cu respectarea
managementului si contabilizarii activelor intangibile. Un al doilea obiectiv l-a
reprezentat stabilirea unor concluzii pentru cercetari viitoare si o posibila
declaratie politica la nivel european.
3. In iunie 1999 OECD a fost sponsor al Simpozionului international cu tema
Masurarea si Raportarea Capitalului Intelectual. Simpozionul a insistat pe ideea
ca de capital intelectual ca element cheie in cresterea economica si progresul
social.
Initiative nationale
Guvernele din Olanda, Danemarca si Norvegia au promovat investigarea
domeniului. De exemplu, Olanda a invitat patru firme de contabilitate pentru a
conduce un studiu practic privind activele intangibile ale unui numar de clienti in
scopul de a oferi un proiect de anexa la rapoartele anuale de firma, fara ca acesta sa
fie influentat de conventiile si reglementarile legale sau de principiile contabile.
Danish Agency for Trade and Industry (DATI) a finantat cateva proiecte la
nivelul companiilor in incercarea acestora de a pregati conturi de capital intelectual.
Guvernul norvegian a finantat un proiect de cercetare (1992) pentru a
dezvolta un model al capitalului de competente al firmei, acesta fiind ulterior implicat
intr-un proces de certificare de tip ISO care a inclus si capitalul intelectual.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
17
In toate aceste proiecte a prevalat spiritul participarii experimentale mai degraba
decat o dezvoltare teoretica.
Cercetari empirice
Brennan si Connel (2000): managementul capitalului intelectual este important
pentru succesul pe termen lung al firmei
Bornemann (1999), Johanson (1999): firmele care urmaresc managementul
capitalului intelectual realizeaza performante superioare fata de firmele care nu
realizeaza acest demers.
Bachhuijs (1999), Johanson (1999) si Miller (1999): dintre categoriile de capital
intelectual cel mai valoros activ este capitalul uman.
Capitalul uman
Banii cheltuiti de firme pentru resursele umane sunt in mod traditional inregistrati de
contabili in categoria costurilor si nu ca investitii. Aceasta se intampla chiar daca in
mod evident firmele isi sporesc cunostintele si abilitatile angajatilor, crescand
capacitatea firmei de a genera profit, potentialul de crestere fiind semnificativ in
aceste conditii.
Unii cercetatori considera ca o consecinta importanta a practicii de raportare si
inregistrare o reprezinta orientarea firmelor care devin inclinate sa subinvesteasca in
training. Cu cat mai bun este sistemul de raportare si inregistrare a resurselor
umane, cu atat este incurajata investitia privata in educatie.
Cercetari viitoare
Zona actuala de interes in cercetarea capitalului intelectual:
1. Procesul de creare si management al capitalului intelectual;
2. Intelegerea celui mai bun mod de masurare a capitalului intelectual.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
18
STRUCTURA CAPITALULUI INTELECTUAL AL FIRMEI
I. Capital structural a) Proprietati intelectuale:
Brevete Marci Copyright
b) Active tip infrastructura:
Cultura corporatiei procesul de management sistemul informational
relatii economico-financiare
II. Capital relational Numele firmei loialitatea clientilor canale de distributie colaboratorii firmei
acorduri de licenta avantaje de contract contracte de fransiza
III.Competenta angajatilor
Know-how
Educatia cunostinte legate de activitatea specifica spirit antreprenorial abilitati proactive
7. The Value Creation Index (VCI)
Timp de aproape 8 decenii Market to Book Ratio s-a dovedit un indicator important
in orientarea deciziei de investitie. Astazi sunt o serie de firme care investesc in
cercetare-dezvoltare, dezvoltarea marcii si training mai mult decat in active tangibile,
fiind spulberate aprecierile traditionale asupra rentabilitatii financiare.
Sunt noua categorii de indicatori non-financiari de performanta care determina
crearea valorii:
1 inovarea (cheltuieli de cercetare dezvoltare, numar de brevete, importanta);
2 calitatea;
3 relatiile cu clientii;
4 capabilitatea managementului;
5 aliantele;
6 tehnologia;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
19
7 valoarea marcii;
8 relatiile cu clientii;
9 aspecte de mediu si comunitare.
Pentru companiile e-commerce peste 90% din valoare se bazeaza pe acesti 9 factori.
De asemenea, :
a) 10% din VCI reprezinta circa 5% din valoarea de piata a capitalului;
b) 10% din VCI reprezinta circa 3,9 mld. USD in valoarea de piata a capitalului;
In medie circa 50% din valoarea traditionala a unei firme este sustinuta de cei 9
factori.
Studiu de caz: industria aeronautica americana S-a urmarit corelatia intre VCI si valoarea de piata. Concluzii: a) corelatie pozitive: Indicatori non-financiari
de performanta Coef.de
corelatie Observatie
1. Categoria angajatilor 0,68 calitatea si talentul oamenilor, calitatea si relatiile managementului reprezinta elemente cheie pentru valoarea firmelor din aceasta ramura
2. Serviciile pentru pasageri 0,29 Calitatea serviciilor este al doilea factor ca importanta (corelatie pozitiva) dupa categoria angajatilor.
3. Aliantele 0,04 corelatie slaba, explicata prin faptul ca aliantele strategice sunt mai putin importante pe liniile aeriene interne
b) corelatie negative:
Indicatori non-financiari de performanta
Coef.de Corel.
Observatie
1. Ticketing, imbarcare, bagaje
- 0,66 Cu cat mai mare este eficienta acestor operatii cu atat mai mult scade valoarea de piata. Rezulta deci ca valoarea capitalului investit in cresterea controlului si eficientei in aceasta directie nu creste valoarea de piata.
Clasamentul obtinut pe baza indicatorului VCI :
1) American Airlines: 100 2) United Airlines: 92 3) Delta Airlines: 70
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
20
PARTEA II a Evaluarea intreprinderii
A. Consideratii generale privind evaluarea 4 Sinteza teoriei valorii 5 Concepte de baza n evaluare 6 Principalele tipuri de valoare B. Procesul de evaluare a intreprinderii/ activelor necorporale
D. Abordarea pe baza de venit in evaluare 5 Logica abordarii pe baza de venit 6 Metoda capitalizarii venitului 7 Metoda actualizarii fluxurilor (Discounted Cash Flow DCF). 8 Costul capitalului si valoarea in timp a banilor E. Abordarea pe baza de active in evaluare
F. Abordarea prin comparatie in evaluare
A. Consideratii generale privind evaluarea
1. Sinteza teoriei valorii
Teoria valorii ar putea fi sintetizat n urmtoarele postulate :
(1) Valoarea nu este o trstur intrinsec a unui activ sau a unui bun, ci ea este
creat n mintea persoanelor care constituie piaa acelui activ sau bun.
(2) Valoarea este creat din interaciunea a patru factori economici interdependenti:
utilitatea, respectiv capacitatea unui bun de a satisface o anumit nevoie sau
dorin;
raritatea, care exprim oferta prezent sau anticipat a unui bun economic
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
21
raportat la cererea pentru acel bun;
dorina, exprimat de intensitatea satisfaciei pe care un bun economic o
produce celui care nu-l posed, dar care are nevoie de acesta;
puterea de cumprare, exprimat de capacitatea unui individ sau grup de
indivizi - participani pe pia, de a cumpra bunurile oferite prin plata n bani
sau n echivalent.
(3) Manifestarea valorii este condiionat de transferabilitatea activului sau bunului,
exprimat prin capacitatea acestuia de a fi schimbat pe bani sau echivalent.
Transferabilitatea nu creeaza desigur valoare dar reprezint o trasatura eseniala n
manifestarea valorii. Atunci cand un bun sau un activ nu este transferabil el nu poate
avea valoare de piaa chiar daca poate avea o valoare de utilizare.
(4) Interaciunea continu dintre cei patru factori economici, redai la (2), se
concretizeaz n aciunea celei mai cunoscute legi ale economiei de pia: legea
cererii i ofertei.
2. Concepte de baza n evaluare
Teoria i practica evalurii opereaz, n mod uzual, cu urmtoarele concepte
de baz:
a) Proprietatea este un concept legal care const n drepturile personale de
posesiune asupra unei proprieti imobiliare (terenuri i construcii),
numitproprietate real, sau asupra obiectelor fizice, altele dect cele care
formeaz proprietatea imobiliar, numitproprietate personal. Termenul de activ
este utilizat, de asemenea, ca un substitut pentru conceptul de proprietate. n
evaluarea unei ntreprinderi, obiectul evalurii l constituie activele corporale,
necorporale, financiare aflate n proprietate sau controlate de aceasta, iar evaluarea
se poate face fie n mod individual, fie n totalitatea acestora.
b) Preul este suma acceptata a fi pltit pentru un bun economic. El poate fi
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
22
fcut public sau poate avea un caracter confidenial (mai ales n cazul unor tranzacii
de anvergur). n cazul n care a fost pltit pentru o anumit achiziie, el devine un
fapt istoric i un cost pentru cumprtor. Preul este numai un indicator general al
valorii proprietilor tranzacionate, neconfundndu-se cu aceasta, deoarece factori
ca motivaiile specifice ale vnztorului i cumprtorului, relaiile speciale dintre cele
dou pri, interesele speciale ale cumprtorului etc. fac sexiste diferene sensibile
ntre preul pltit i valoarea de pia, estimat de un evaluator nainte de tranzacie.
Rezult c, preul pltit este un fapt cert ex post, pe cnd valoarea trebuie stabilit
ex ante fa de actul tranzaciei.
c) Costul proprietii/activului este o noiune care se aplic, mai degrab, la
suma necesar pentru a crea sau produce un bun material, necorporal sau un
serviciu, prin nsumarea cheltuielilor cumulate ale procesului de producie, distribuie
i vnzare a unui bun economic, putnd fi agregat n mai multe categorii, ca, de
exemplu, costuri fixe i costuri variabile, costuri de producie, de distribuie i
vnzare, costuri de administrare general, costuri directe i indirecte, etc. n
evaluare se utilizeaz, n mod curent, noiunile de cost de achiziie, cost de nlocuire
(brut i net), cost de reproducie (brut i net), cost istoric inflatat.
d) Piaa este un sistem de relaii ntre cumprtori i vnztori, n care se
schimb obiecte ale proprietii prin mecanismul preului. Conceptul de pia implic
reacii specifice ale participanilor pe pia la modificarea raporturilor dintre cerere i
ofert, la schimbarea altor factori care influeneaz preurile. Piaa poate fi local,
naionali internaional, adr majoritatea pietelor (inclusiv cea a capitalului) tind sa
devina globale.
Piaa ntreprinderilor necotate, dominanta in realizarea tranzactiilor de actiuni
in Romania, se caracterizeaz prin mai multe elemente de transparen insuficient
referitoare la:
informaiile asupra preurilor tranzaciilor anterior efectuate i condiiilor de
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
23
tranzacionare;
limitarea contactrii numrului potenialilor cumprtori;
condiiile de negociere a preului se caracterizeaz prin lipsa informaiilor
asupra preurilor oferite de ali poteniali cumprtori.
Aceste caracteristici impun necesitatea unor judeci aprofundate i abordri
multiple ale evalurii din partea evaluatorilor profesioniti.
e) Valoarea este un concept economic care se refer la relaia monetar
dintre bunurile i serviciile destinate cumprrii/vanzarii i cei care le cumpr/vnd.
Valoarea nu este un fapt cert, ci o opinie care aratct preuiesc bunurile i serviciile
la un moment dat, n concordan cu o anumit definiie a valorii. Conceptul
economic de valoare reflect n fapt imaginea pe care o are piaa despre beneficiile
viitoare care i revin celui care posed proprietatea la data efectiv a evalurii.
Din aceast prezentare a valorii, rezult mai multe aspecte implicate in
nelegerea conceptului economic de valoare n cadrul teoriei evalurii. Acestea sunt:
(1) existmai multe tipuri de valoare. Un evaluator profesionist nu folosete
noiunea general de valoare, ci adaug acesteia diferite adjective pentru a desemna
tipul de valoare supus estimrii;
(2) unele tipuri de valoare sunt folosite, n mod curent, n evaluarea activelor n
scopul nregistrrilor financiare sau efecturii de tranzacii. Alte tipuri de valoare sunt
utilizate n situaii speciale, n circumstane clar identificate i prezentate;
(3) n fiecare evaluare trebuie precizate n mod clar tipul i definiia valorii
estimate, care trebuie s fie adecvate cu scopul evalurii. Rolul esenial al
Standardelor Europene de Evaluare (EVS-uri) i Standardelor Internaionale de
Evaluare (IVS-uri) este de a stabili definiiile tipurilor de valoare i a circumstanelor
utilizrii lor;
(4) criteriul de baz pentru estimarea valorii este utilitatea proprietii. Utilitatea
proprietii este un termen relativ i nu unul absolut. De exemplu, pentru unele
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
24
proprieti, utilitatea este mai mare dacacestea sunt exploatate ca uniti
operaionale distincte (n mod individual), n schimb alte proprieti au o utilitate mai
mare dacsunt exploatate ca pri (componente) ale unui grup; n plus, pentru un
anumit investitor (cumprtor) cu interese speciale, utilitatea unei proprieti pe care
vrea s o cumpere este de regula mai mare dect pentru un investitor de portofoliu,
deoarece prin integrarea proprietii cumprate n componena ntregii sale
proprieti, rezult un efect sinergetic concretizat n beneficii suplimentare. O alt
accepiune a utilitii se refer la mentenabilitatea acesteia, de obicei pe durata de
via rmas a obiectului proprietii, ceea ce nu nseamn c nu existi momente
cnd parti ale proprietii au o utilitate mai restrns(fiind subutilizate), pot deveni
inutile (redundante) sau pot s fie mai valoroase ntr-o utilizare alternativa.
3. Principalele tipuri de valoare
Pentru diferite scopuri ale evalurii i pentru diferite categorii de proprieti
evaluate (n care exist o anumit clasificare a activelor) au fost elaborate
Standarde ale tipului de valoare adecvat, care fac referire la diferite criterii de
evaluare. Cel mai des aplicabil tip de valoare i, implicit, standard este valoarea
de pia (market value).
Pentru anumite situaii, standardul valorii este stabilit n mod oficial fie printr-o
lege, fie prin documente legale (indeosebi pentru valoarea administrativa) sau
contracte.
Funcie de scopurile evalurii se utilizeaz o multitudine de tipuri de valoare,
definite prin standarde larg acceptate. Acestea sunt:
A. Valoarea de piaa Poate cel mai intalnit tip de evaluare folosit n practica este
valoarea de piaa. Pentru achizitii, fuziuni, privatizare, nregistrri n documentele
financiar-contabile, noiunea utilizat adesea este valoarea de pia (market
value). Definiia comun a autoritatii internationale i europene n domeniul
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
25
standardelor de evaluare International Valuation Standards Comitee (IVSC) i
The European Group of Valuers Associations (TEGoVA) este:
Valoarea de pia este suma estimat pentru care un activ ar putea fi
schimbat, la data evalurii, ntre un cumprtor hotrt s cumpere i un
vnztor hotrt s vnd, ntr-o tranzacie liber(neprtinitoare), dup un
marketing adecvat, n care fiecare parte a acionat n cunotin de cauzi
fr constrngere.
B. Valoarea de utilizare:
Se refer la valoarea cu care un anumit activ sau parte din firma contribuie la
valoarea ntreprinderii din care face parte, fr a avea n vedere cea mai bun
utilizare sau suma ce s-ar obine prin vnzarea acestuia. Aceast categorie se refer
la valoarea unui activ din cadrul unei ntreprinderi pentru o anumit utilizare de ctre
un anumit utilizator, nefiind deci vorba de o valoare de pia.
B. Procesul de evaluare a ntreprinderii/ activelor necorporale
Procesul de evaluare reprezint o procedur sistematic utilizatpentru estima
ntr-o manier credibil o anumit valoare a ntreprinderii/ activelor necorporale. Procesul de evaluare este util pentru estimarea credibil a valorii definite,
bazat pe analiza tuturor informaiilor disponibile (ndeosebi n diagnosticul
ntreprinderii). Evaluatorul va estima valoarea firmei prin metode i tehnici specifice,
care reflect trei abordri distincte n evaluarea firmei. n mod fundamental nu exist
dect trei modaliti (abordri) de a ajunge la valoarea unei ntreprinderi/ activ
necorporal:
(A) Abordarea pe baza de active/ costuri
(B) Abordarea pe baza de venit
(C) Abordarea prin comparatie
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
26
Abordarea bazat pe active se bazeaza in mod esential pe principiul substituiei care
spune ca un activ nu valoreaz mai mult dect costul de nlocuire al tuturor prilor
sale componente. In cadrul acestei abordari evaluatorul va corecta bilantul care
reflecta valori contabile (influentate in mare masura de costul istoric) cu un bilant
care reflect pentru toate activele (atat corporale cat i necorporale) i toate
datoriile, valoarea lor de pia sau o alt valoare corespunzatoare (adecvat).
Abordarea pe baza de venit se bazeaza in primul rand pe principiul anticiparii care
afirma ca valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi
generate de proprietatea detinuta . In abordarea pe bazde venit se estimeaz
valoarea unei ntreprinderi, prin determinarea valorii prezente a veniturilor anticipate.
Atunci cand sunt disponibile mai multe tranzactii cu intreprinderi/active similare i
relevante abordarea prin comparatie este poate cea mai buna abordare pentru a
realiza o estimare credibila a valorii de piata. In abordarea prin comparatie,
evaluatorul este pus in situatia de a aprecia gradul de similitudine intre firma
evaluata i tranzactiile comparabile dar i diferentele intre acestea.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
27
PROCESUL DE EVALUARE
I. DEFINIREA PROBLEMEI
a. identificarea intreprindrii
b.identificarea pachetului de actiuni evaluat
c. scopul evaluarii, clientul/ destinatarul raportului
d.definirea valorii estimate
e. Data evaluarii i data raportului
f. Ipoteze i conditii limitative
II. DIAGNOSTICUL INTREPRINDERII
COMERCIAL JURIDIC OPERATIONAL RESURSE UMANE i MANAGEMENT
ECONOMICO-FINANCIAR
Estimare a pietei actuale i potentiale a intreprinderii i a pozitiei sale pe piata.
analiza aspectelor legale privind activitatea firmei evaluate
analiz a factorilor tehnici, a tehnologiilor de fabricatie precum i a organizarii activitatii operationale.
cunoaterea de ctre evaluator a resurselor umane i a potentialului de management
Performane realizate i riscuri Ajustarea situaiilor financiare istorice Compararea cu ntreprinderi similare
III. APLICAREA CELOR TREI ABORDARI
ACTIVE VENIT COMPARATIE
Metode uzuale Activ Net Corectat (ANC); Activ Net de Lichidare
Metode uzuale Capitalizarea profitului Fluxuri financiare actualizate
Comparatia cu tranzactii de firme similare sau tranzactii anterioare cu subiectul evaluarii
IV. RECONCILIEREA VALORII i ESTIMAREA VALORII FINALE
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
28
C. Abordarea pe baza de venit in evaluare
1. Logica abordarii pe baza de venit Prin aceasta abordare se estimeaz valoarea
unei ntreprinderi/ proprietati prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate
pentru proprietari/ investitori, in mod uzual prin metoda capitalizarii profitului net
i/sau actualizarii cash-flow-ul sau a dividendelor. Abordarea pe baza de venit este
fundamentat pe cateva principii importante: Principiul anticiparii valoarea provine
din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta
este indiscutabil elementul de baza in intelegerea acestui mod de judecata a valorii;
Principiul substituiei ajuta la intelegerea atat a costului capitalului cat si a legaturii
intre costul capitalului si valoarea intreprinderii/ activelor necorporale. Principiul
cererii si ofertei. Principiul contributiei: permite intelegerea legaturii intre valoarea
partilor (activelor) si valoarea intregului (intreprinderii) pentru ca valoarea unei
parti din intreprindere depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea intregii
firme.
Una din premisele importate ale estimarii valorii in abordarea pe baza de venit este
continuitatea exploatarii, respectiv premisa ca intreprinderea evaluata sau parte din
aceasta isi va continua activitatea operationala si intr-un viitor previzibil.
2. Metoda capitalizarii venitului
Aceasta metoda se bazeaza pe raportarea unui singur flux de venit/ beneficiu
economic, aferent unei singure perioade (de regula un an) la o rata de capitalizare.
Este considerata o simplificare a metodei actualizarii fluxurilor de lichiditati -
DCF. Retinem ca relatii de baza:
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
29
Formule de calcul
VCP = PN / c
VCP = valoarea intreprinderii/ activului necorporal prin metoda capitalizarii profitului PN = profitul net c = rata
de capitalizare
In conditiile in care este previzionata o dinamica stabila (constanta) a profitului net
se utilizeaza modelul de crestere Gordon, iar relatia de calcul a valorii devine:
VCP = PN / ( c g)
Rata de actualizare (costul capitalului) si rata de capitalizare Atat ratele de
capitalizare cat i ratele de actualizare se bazeaza pe informatii de pia: sunt
exprimate ca un multiplu de pre (derivat din informaiile despre ntreprinderile
cotate sau din tranzacii cu pachete de actiuni), sau exprima o rat a rentabilitii
investiiei (derivat din informaiile despre investiiile alternative). Totusi, uneori
este dificil de realizat diferenta intre rata de actualizare (utilizata in metoda DCF) si
rata de capitalizare element cheie in metoda pe care o discutam. Principalele
elemente de diferentiere au in vedere: Rata de capitalizare este utilizata pentru a
converti un flux constant si reproductibil in valoarea prezenta a proprietatii in vreme
ce rata de actualizare este utilizata pentru a converti fluxuri viitoare diferite ca
marime si evolutie in valoarea prezenta a proprietatii care genereaza acele fluxuri;
Rata de capitalizare preia toate modificarile viitoare ale venitului considerat pentru
estimarea valorii; Modificarile in veniturile viitoare sunt preluate in capitalizare prin
deducerea din rata de actualizare a ratei de crestere anuale a venitului prin
intermediul relatiei Gordon Shapiro, si deci:
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
30
Rata de capitalizare (c)= rata de actualizare (a) rata de crestere (g), sau
c = a - g
In tehnica bazata pe actualizare orice crestere a venitului este previzionata
pentru fiecare an de previziune fiind preluata in estimarea valorii la numarator. Prin
capitalizare, modificarile viitoare ale venitului sunt estimate ca o medie anuala (rata
de crestere) si preluate in estimarea valorii la numitor (rata de crestere se deduce
din rata de actualizare). Din punct de vedere matematic, daca rata de crestere este
estimata corect, capitalizarea va produce aceeasi valoare ca si tehnica bazata pe
actualizare; Daca este estimata o crestere importanta pe termen scurt sau mediu a
beneficiului economic al intreprinderii, dupa care va fi probabila o perioada stabila
sau o dinamica lenta, din punct de vedere tehnic va fi preferata o metoda bazata pe
actualizare. Un aspect important, valabil atat pentru rata de actualizare cat si pentru
rata de capitalizare vizeaza coerenta intre estimarea profitului (in termeni nominali
sau in termeni reali) si rata de actualizare/ capitalizare.
3. Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF)
Este una dintre cele mai complexe metode de evaluare, dar totodata si cea
mai corecta din punct de vedere teoretic. Ea se bazeaza pe actualizarea tuturor
beneficiilor economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile asimilate) ale
intreprinderii utilizand o rata de actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru
acea investitie. Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare
reziduala (perioada non-explicita).
Formula de calcul
Estimarea valorii ntreprinderii prin metoda actualizarii fluxurilor de
disponibilitati (DCF), se bazeaz pe urmatoarea relatie de calcul.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
31
n
V =
CF
+ Vr
n i=1 (1+a)
i
(1+a)
VDCF = valoarea intreprinderii prin metoda DCF
CF = cash flow disponibil pentru actionari (daca se estimeaza valoarea capitalului actionarilor) sau pentru
furnizorii de capital (daca se estimeaza valoarea capitalului investit). Deci poate fi vorba de: a = rata de
actualizare (costul capitalului) Vr = valoarea reziduala i = anul de previziune n = intervalul de previziune
(numar de ani)
Principalele etape necesare in aplicarea acestei metode sunt:
Stabilirea parametrilor cheie de evolutie a intreprinderii (in contextul economic in
care opereaza). Tinand seama de concluziile diagnosticului se vor preciza variabilele
cheie care vor influenta activitatea viiitoare si limitele generale ale dinamicii firmei.
Alegerea duratei de previziune
Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoarereziduala
(perioada non-explicita). Stabilirea ipotezelor de previziune. Scenariile/ stadiile de
evolutie a intreprinderiIn aceasta etapa evaluatorul stabileste ipotezele generale si
ipotezele specifice in care realizeaza previziunea.Din punct de vedere tehnic in
aceasta etapa sunt utilizate instrumente si tehnici specifice, fiind realizate:proiectii
ale contului de rezultate; proiectii ale situatiei patrimoniului; proiectii ale
principalilor indicatori economico-financiari; proiectii ale fluxului de lichiditati.
Estimarea valorii reziduale Functie de estimarile privind evolutia intreprinderii dupa
perioada explicita de previziune (evolutie constanta sau crestere/ descrestere),
evaluatorul va aplica una din relatiile urmatoare de calcul.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
32
CF sau PNVr = c
sau CF sau PN
Vr = a g
4. Costul capitalului si valoarea in timp a banilor
4.1. Definirea costului capitalului
Costul capitalului reprezinta rata de rentabilitate pe care o solicita piata pentru
a atrage surse de finantare pentru o anumita investitie. In termeni economici este
vorba de costul de oportunitate. Costul capitalului se bazeaza pe principiul
substitutiei (un principiu de altfel foarte important in evaluare) care, in contextul dat,
spune ca un investitor va prefera cea mai atractiva alternativa investitionala,
respectiv: investitie cu risc echivalent ce asigura o rata a rentabilitatii sperate mai
ridicata;
o investitie cu risc mai redus dar cu aceeasi speranta de rentabilitate;
In acest context putem defini conceptul de cost de oportunitate ca fiind
costul optiunilor pierdute, respectiv acea rata a rentabilitatii capitalului investit care
este atractiva pentru un investitor, facindu-l sa opteze pentru o anumita investitie
dintr-o serie larga de alte investitii alternative care au conditii similare de risc. Un
investitor care opteaza pentru o anumita investitie pierde oportunitatile de cistig
oferite de alte alternative de investire. De aceea, un investitor corect informat va
alege acea optiune din care spera sa obtina rentabilitatea maxima in conditii similare
de risc
4.2. Valoarea in timp a banilor Sunt trei elemente de baza in componenta costului
capitalului: rata de rentabilitate exprimata in termeni reali pe care o asteapta
investitorii pentru a renunta la orice alta alternativa investitionala; rata
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
33
inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare a banilor; riscul, respectiv
incertitudinea referitoare la perioada si dimensiunea cash-flow ului (sau a altei
masuri a venitului asteptat de investitor) ce va fi obtinut in viitor.
Combinatia primelor doua componente prezentate anterior se analizeaza prin
intermediul valorii in timp a banilor.
Pentru intelegerea facila a principiului valorii in timp a banilor vom prezenta
urmatoarele elemente:
a) Valoarea viitoare (Vv).
Presupunem ca aveti o suma de 100 u.m. pe care vreti sa o depuneti la banca
(cu o rata a dobanzii de 5%) dar totodata vreti sa stiti cat va fi valoarea pe care o
veti avea la sfarsitul perioadei de investitie. Pentru aceasta vom folosi o tehnica
cunoscuta sub numele de compunere, respectiv procesul aritmetic prin care se
determina valoarea finala a unui flux de disponibil sau a unei serii de disponibilitati
plin aplicarea ratei dobanzii (rentabilitatii).
In exemplul nostru:
Vv n = Vv1 = Va + Dobanda =
= Va + Vp x d =
= Va x (1 + d) =
= 100 x (1 + 0,05) = 105
In care: Vv = Valoarea viitoare; Va = Valoarea actuala; d = Rata dobanzii.
Valoarea viitoare este asadar suma la care un flux de lichiditati sau o serie de
fluxuri de lichiditati va creste intr-o anumita perioada de timp prin compunerea cu
rata dobanzii (rentabilitatii investitiei).
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
34
Mentinand exemplul anterior ne intrebam ce se va intampla daca suntem interesati
sa mentinem investitia pe o perioada de 5 ani. Valoarea la sfarsitul anului 5 va fi:
Vv5 = Vv1 x (1 + d)5 =
= 100 x (1 + 0,05)5 = 127,63
Axa timpului 0 1 2 3 4 5
Flux initial - 100 Vv1 Vv2 Vv3 Vv4 Vv5 Dobanda obtinuta 5,00% 5,25% 5,51% 5,79% 6,08% Suma la sfarsitul perioadei 105,00 110,25 115,76 121,55 127,63
c) Valoarea actuala (prezenta) (Va). Valoarea prezenta este suma de astazi a unui flux de
lichiditati viitor sau a unei serii de fluxuri viitoare de disponibilitati.
Pentru a afla valoarea prezenta folosim tehnica actualizarii.
Vvn 1
Va = ---------- (1) sau Vvn x --------- - (2) (1 + d)n (1 + d)n
Va = Vvn x @ d (3) @ d = factorul de actualizare corespunzator unei rate de actualizare/ dobanda date;
Axa timpului 0 1 2 3 4 5
Flux viitor Vp1 Vp2 Vp3 Vp4 127,63 Factor de actualizare (@ 5%) 0,783
5 0,8227 0,8638 0,9070 0,9524
Valoarea actuala (prezenta) 100 105,00 110,25 115,76 121,55 @ 5% = factorul de actualizare corespunzator unei rate de 5%.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
35
PARTEA A III A.
EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE CREATE DE CAPITALUL UMAN
A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale
B. Definirea activelor necorporale
C. Clasificarea activelor necorporale
D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale
A. Dematerializarea capitalului. Activele necorporale
Pentru reliefarea tendintei de dematerializare a investitiilor au fost dezvoltate
numeroase studii. Acestea pot fi grupate n trei categorii, n functie de obiectivul
urmrit:
explicarea modificrilor importante intervenite n esenta i rolul capitalului
necorporal;
delimitarea sferei notiunilor utilizate n teoria i practica economic(sistemul
statistic i nregistrrile contabile);
elaborarea unor principii, metode i procedee de evaluare (cuantificare) a
investitiilor nemateriale i capitalului necorporal.
Dematerializarea capitalului reprezint procesul actual de modificare a structurii
capitalului n sensul creterii semnificative a ponderii capitalului necorporal. De
important decisiv n ntelegerea dematerializrii capitalului este nu att modificarea
de structur, ci faptul c activele corporale sunt subordonate capitalului necorporal n
procesul economic modern; este deci relevanta unei modificri de rol economic,
primatul trecnd de partea capitaluli nematerial. Referindu-se la aceast translatie de
rol a activelor ntreprinderii moderne, A. Toffler scrie: "Ct vreme
investitorii n sectoarele napoiate ale industriei nc mai considertraditionalul
patrimoniu concret - uzine, echipamente i stocuri - critic, investitorii n sectoarele
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
36
cele mai naintate i cu cea mai rapid dezvoltare se bazeaz pe factori radical diferiti
pentru a-i sustine investitiile. Nimeni nu cumpr o parte din actiunile Apple
Computer sau I.B.M. datoritpatrimoniului material al firmei. Ceea ce conteaz nu
sunt cldirile sau aparatura companiei, ci contactele i puterea marketingului i a
fortei sale de vnzri, capacitatea organizatoric a administratiei i ideile care
dospesc n capetele angajatilor (Toffler A. - Powershift, Puterea n micare, Ed.
ANTET, Bucureti, 1995, p. 67i
).
Referindu-se la inversarea importantei celor dou categorii mari de active
(corporale i necorporale), care s-a produs i se amplific n economia modern de
tip informational, Pierre Chapignac afirm c: "Astzi, ierarhia se schimb. Activele
determinante sunt nemateriale (cunotinte, capacitatea de tratare a informatiilor,
cultura etc.) Cu alte cuvinte, capitalul material este subordonat activelor nemateriale.
Esenta capacittii unei persoane de a produce bogtie nu const n mainile i
celelalte mijloace de productie pe care le posed. Ea se situeaz n cunotintele
specifice, n capacitatea sa de a rezolva problemele, de a crea solutii, etc. Mai mult
dect importanta fiecruia din aceste elemente necorporale, capacitatea economic a
unei ntreprinderi rezid din arta de a asambla ntr-un mod coerent i creator aceste
elemente". Dematerializarea capitalului este rezultatul actiunii simultane a dou cauze:
restructurarea investitiilor n sensul creterii pronuntate a ponderii investitiilor
nemateriale;
perceptia consumatorilor asupra produselor i serviciilor livrate de o firm, care
reflect de fapt calitatea cercetrii-dezvoltrii, managementului, fortei de munc,
retelei de distributie i publicittii, relatiilor cu alte ntreprinderi i altor elemente care
exprim reputatia unei firme.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
37
Activele nemateriale i valoarea companiei (mld. $)
Compania Valoarea de piat*
Venituri Profit Active nete**
Valoare necorporal
General Electric Coca-Cola Exxon Microsoft Intel
169 148 125 119 113
79 19
119 9
21
7,3 3,5 7,5 2,2 5,2
31 6
43 7
17
138 (82%) 142 (96%) 82 (66%)
112 (94%) 96 (85%)
* calculat prin capitalizare bursier, respectiv prin nmultirea numrului actiunilor cu cursul unei actiuni ** reprezint activul net contabil Sursa: Fortune 500, 28 April, 1997
Cunoaterea celor dou cauze ale dematerializrii capitalului este necesar pentru
ntelegerea metodelor distincte de evaluare a mrimii reale a capitalului (activelor)
necorporal(e).
Conform definitiei OECD "investitia nematerial cuprinde toate cheltuielile pe
termen lung, altele dect cele pentru cumprarea activelor fixe, pe care
ntreprinderile le fac n scopul ameliorrii rezultatelor lor. n afara investitiilor n
tehnologie, cercetare-dezvoltare i achizitionarea rezultatelor acesteia, ea mai
cuprinde investitiile n formarea salariatilor, n relatiile de munc, n structurile de
gestiune, n organizarea productiei, elaborarea relatiilor comerciale i tehnologice cu
alte firme i cu furnizorii i consumatorii, investigarea pietelor, achizitionarea i
exploatarea programelor informatice".
Din punct de vedere contabil, cheltuielile cu formarea profesional sunt
considerate a fi imobilizri necorporale, numai dac sunt finantate de ntreprindere,
reprezentnd totalitatea cheltuielilor efectuate deoarece numai acestea reprezint o
valoare adugat la valoarea intrinsec a salariatilor (care poate s dispar n cazul
transferului sau pensionrii salariatilor). Chiar i mpotriva unui astfel de punct de
vedere logic, existobiectia ca nregistrarea n imobilizri s se fac numai pentru
cheltuielile cu formarea profesional care determin creterea rentabilittii
ntreprinderii.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
38
B. Definirea activelor necorporale
Avnd n vedere complexitatea implicat de problematica activelor
nemateriale, multiplele unghiuri de apreciere a acestora vom dezvolta acest capitol
pornind aprioric de la considerarea a patru zone interesate n mod evident de
definirea activelor nemateriale:
1. contabilitatea; n msura n care din punct de vedere juridic dar i economic este
evident faptul c ntreprinderile dein i tranzacioneazimobilizri necorporale,
profesia contabil a trebuit s gseasca modalitile de nregistrare i prezentare
ctre utilizatorii de informaie financiar-contabil referitoare la elementele
patrimoniale;
Schema general de contabilizare a activelor nemateriale
Tipul activului Metoda de achiziie Cumprare Dezvoltate intern Identificabile distinct Amortizare pe durata util de
viadar nu peste o limit stabilitii Includere pe costuri Sau amortizare
Neidentificabile distinct
Amortizare pe durata util de viadar nu peste o limit stabilit
Includere pe costuri
1 interpretarea juridic a activelor nemateriale; justiia este poate prima
interesat n definirea i reglementarea dreptului de proprietate asupra activelor
nemateriale, de aprarea i protejarea acestui drept de proprietate;
2 punctul de vedere al fiscalitii; datorit implicaiilor directe a activelor
nemateriale asupra profiturilor companiilor, fiscalitatea a trebuit sgseasc
modalitile clare de impozitare n condiiile derulrii unor operaii cu astfel de active;
3 punctul de vedere al evalurii; nu n ultimul rnd profesia de evaluator a pus n
discuie problematica relaiei dintre valoarea afacerii i valoarea activelor
nemateriale, estimarea valorii acestor active, incluznd, n cadrul standardelor de
evaluare a afacerii i a proprietilor, referiri explicite la goodwill i la active
necorporale individualizabile.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
39
Activele (n general) sunt "resurse economice asupra crora ntreprinderea exercit
un control ca urmare a operaiilor i faptelor trecute i care sunt susceptibile s
procure entitii avantaje economice viitoare" Caracteristicile eseniale care
deosebesc imobilizrile necorporale de cele corporale sunt:
(a) inexistena substanei fizice;
(b) veniturile viitoare generate de imobilizrile necorporale au un pregnant
caracter de incertitudine;
(c) valoarea imobilizrilor necorporale este extrem de fluctuant, avnd n vedere
schimbrile rapide ale condiiilor existente pe pia(competiie, cerere, avantaje
competitive etc.);
(d) n multe cazuri, imobilizrile necorporale au o valoare numai pentru
ntreprinderea care le deine, ele potennd randamentul utilizrii capitalului avansat
n acea afacere;
(e) estimarea unei durate de via a imobilizrilor necorporale este dificil, inclusiv
pentru obiectele proprietii intelectuale care au stabilit o durat de protecie legal.
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
40
C. Clasificarea activelor necorporale
Structurarea proprietii nemateriale a unei companii
ACTIVE NECORPORALE TEHNOLOGICE
ACTIVE NECORPORALE DE MARKETING
ACTIVE
DE BAZA
tehnologia
cunostine de produs
abilitatea
angajailor abilitatea
managementului sistemul de
management
sistemul
informaional programe pentru
calculator
reputaia credibilitatea
standingul bancar
liste de clieni reele de distribuie contracte
relaii
DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
nregistrate brevete modele, desene
drepturi de autor
marca
numele comercial
franiza
Nenregistrat informaii de know-how
secrete de
fabricaie proiecte de
modernizare
informaii de pia informaii despre
clieni strategii comerciale
Clasificarea contabila
O clasificare cuprinzatoare a activelor necorporale identificabile este realizata in
cadrul IFRS 3 Combinari de intreprinderi. Practic sunt precizate explicit cinci clase
de imobilizari necorporale ce pot fi recunoscute in mod distinct ntr-o combinaie de
ntreprinderi. Lista identifica practic cele mai ntlnite active necorporale
identificabile, ce pot fi evaluate n mod separat de fondul comercial.
A. Active necorporale legate de marketing
1. Mrci comerciale, mrci de servicii, mrci colective i mrci de certificare
2. Nume de domenii de Internet
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
41
3. Tipare de mbrcminte (culoare, form sau ambalaj unicat)
4. Titluri de ziar
5. Acorduri de non-concuren
B. Active necorporale legate de clieni
6. Liste de clieni
7. Portofoliul de comenzi sau de producie nc neonorate
8. Contracte cu clienii i relaiile cu clienii aferente acestora
9. Relaii necontractuale cu clienii
C. Active necorporale din domeniul artistic
10. Piese de teatru, spectacole de oper i de balet
11. Cri, reviste, ziare i alte opere literare
12. Lucrri muzicale cum ar fi compoziii, texte de cntece, reclame
13. Tablouri i fotografii
14. Materiale video i audiovizuale, incluznd filme de cinematograf, clipuri
muzicale i programe de televiziune
D. Active necorporale de natur contractual
15. Licene, drepturi de autor i acorduri de novaie
16. Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare
17. Contracte de nchiriere/ leasing/ arendare
18. Autorizaii de construire
19. Contracte de franciz
20. Drepturi de operare i de emisie
21. Drepturi de folosin cum ar fi: de exploatare minier, a apelor, de survol, de
exploatare forestier i a drumurilor
22. Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare
23. Contracte de munc care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui
salariu contractual situat sub nivelul salariului pe pia
E. Active necorporale de natur tehnologic
24. Tehnologia brevetat
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
42
25. Programe pentru calculator i circuite integrate
26. Tehnologia nebrevetat
27. Baze de date
28. Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reete secrete.
Clasificarea identificabilitate/ detinator
Ansamblul activelor care pot fi descrise drept goodwill i alte active
necorporale pot fi clasificate n trei grupe de baz dup criteriul mixt identificabilitate
-deintor. Aceast clasificare este util profesiei evaluatorilor deoarece permite
orientarea metodologiei de evaluare a afacerilor n general i a activelor necorporale.
Grupa 1. Active necorporale neidentificabile ale afacerii
Sistemul (ansamblul) proprietate, utilaje, echipamente ntr-o unitate
productiv (sau mai multe uniti productive);
Disponibilitatea personalului calificat;
Sisteme, metode, modaliti de control care au fost dezvoltate ca pri ale unei
operaii;
Existena clientelei;
Acoperirea pierderilor iniiale (se au n vedere cheltuielile iniiale normale pn
la obinerea de profit);
Cheltuielile (investiiile) n promovare, reclam;
Avantajul amplasamentului, care se reflect n nsi valoarea de pia a
proprietii ( sau proprietilor) imobiliare;
Reputaia local, naional, internaional; aceasta poate fi detaliat pe baza
(re)cunoaterii de ctre public sau clieni, dependena acestora de firma
(calitatea serviciilor i produselor), preul serviciilor i produselor, standingul
de creditare (bnci, instituii financiare, clieni etc.).
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
43
Grupa 2. Active necorporale neidentificabile ale persoanei
Activele din aceast grup sunt elemente unice n asociere cu persoanele din
cadrul afacerii. n cele mai multe cazuri se consider c ele au o durat de via
nedeterminabil. Totui, n anumite situaii, indemnizaiile speciale (specifice) ale
unui salariat pot fi gndite ca avnd o durat de via determinabili o valoare
distinct atunci cnd serviciile sale sunt prevzute explicit ntr-un contract de munc.
Cele mai importante active din aceasta grup sunt:
Reputaia personal a angajailor sau a proprietarilor pentru publicul general,
clieni, ali angajai, ali proprietari sau instituii de creditare;
ndemnarea, abilitatea specific a angajailor, inclusiv cunotinele tehnice,
abilitatea vnzrilor, abilitatea financiar;
Abilitatea general a angajailor i acionarilor n domenii cum ar fi relaiile cu
clienii, relaiile cu angajaii, spiritul managerial, abilitile pentru administraie,
"leadership".
Grupa 3. Active necorporale identificabile pentru afacere
Marca, Numele comercial
Metode i procese secrete
Biblioteca tehnic
Dreptul de autor (Copyright)
Contractele (cu salariai, contracte de cumprare, de vnzri, de publicitate,
de credit etc.)
Informaii, liste (cu furnizorii, clienii etc.)
Formule secrete
Licene
Brevete de invenie
Franiza
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
44
D. Metode si tehnici de evaluare a activelor necorporale
Relevana metodei/ Activ necorporal
Bun Satisfctoare
Slab
1. Proprieti tehnologice, brevete Profit Piaa Cost 2. Marca, nume produs Profit Piaa Cost
3. Copyright Profit Piaa Cost
4. Ansamblul forei de munc Cost Profit Piaa
5. Sistemul informaional al managementului Cost Piaa Profit
6. Programe soft Profit Piaa Cost
7. Reele de distribuie Cost Profit Piaa
8. Drepturi de franiz Profit Piaa Cost
9. Practicile i procedurile firmei Cost Profit Piaa
A. Metode de evaluare bazate pe venit (profit)
1.Metoda avantajul profitului Pentru a exemplifica aceast metod presupunem c dorim s evalum un proces
secret cunoscut de firma "X". Proieciile arat c fabricaia care utilizeaz acest proces permite realizarea unor vnzri de produse la un nivel de 100.00 buci/an, cu un avantaj de pre de 2 Euro/buc. (datorit unui pre superior fa de cel practicat de concureni care realizeaz produse similare calitativ).
1. Numr mediu de produse vndute anual 100.000 2. Avantaj de pre 2 Euro/buc. 3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 200.000 Euro 4. Factor de actualizare - 16% pentru 6 ani 3,6847 5. Valoarea procesului secret 736.940 Euro 6. Valoarea procesului secret (rotunjit) 735.000 Euro
2. Metoda contribuiei la profit Presupunem, de exemplu, c ntr-o staiune de vacan, un restaurant "X" are
vnzri superioare cu 500 mii Euro anual comparativ cu celelalte dou restaurante operationale n staiune. Pentru determinarea valorii activelor necorporale presupunem c cele trei restaurante au o marj de profit similar de 35%.
1. Vnzri anuale suplimentare ale restaurantului "X" 500.000 Euro 2. Marja de profit 35% 3. Total profit suplimentar anual (1 x 2) 175.000 Euro 4. Factor de actualizare - 12% pentru 3 ani 2,40
5. Valori active necorporale (3 x 4) 420.000 Euro
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
45
Evaluatorul a analizat situaia specific a restaurantului "X" observnd c singura diferen cu impact asupra vnzrilor o reprezint forta de munca instruita. n acest caz, evaluatorul apreciaz valoarea activelor necorporale deinute la 420 mii Euro. (Nota: 20 mii Euro= valoarea cursurilor de formare, aceasta reprezinta o indicatie a costului/ investitiei in calificare dar nu si o indicatie asupra valorii). 3. Metoda economiei de redeven
Specificaie 1 2 3 4-10 Vnzri estimate Redevena (%) Suma redevenei Cheltuieli (inclusiv impozite) Redeven net Factor de actualizare (t=18%) Redevent net actualizat
5.000 5% 250 30 220
0.847 186
7.500 5% 375 40 335
0,718 241
10.000 4,55%
455 55 400
0,609 244
10.000 4,75%
475 55 420
2,32* 974
TOTAL 1.645 * Factorul de actualizare pentru perioada 4-10 de 2,32 s-a determinat astfel: factorul de actualizare 18%
pentru 10 ani este de 4,494. Deducnd valoarea factorului pentru primii trei ani (0,847 + 0,718 + 0,609) rezult nivelul stabilit de 2,32.
4. Metoda economiei de costuri O ntreprindere din industria constructoare de maini a realizat o metod nou de asamblare a produselor. Aceasta determin o cretere a eficienei costurilor datorit reducerii cheltuielilor unitare. Preul de pia al unui produs este de 28.500 lei, din care 40% costurile salariale. Compania vinde circa 80.000 buci/an, dar estimeaz c reducerea preului (prin reflectarea a doar 90% din economia de costuri n profit) va permite vnzarea a 100.000 buci/an. Ca rezultat al aplicrii noii metode de asamblare se economisesc 750 lei/bucat costuri cu materialele i se reduc cu 20% costurile salariale. Se estimeaz c acest avantaj va fi meninut pe o durat de 5 ani.
1. Economii materiale (100.000 x 750 lei) 75 mil. lei 2. Economii de munc 228 mil. lei costul realizat de competitori pentru acelai produs:
100.000 x 28.500 = 2.850 mil. lei
ponderea salariilor n costuri 40%: 2.850 x 0,4 = 1.140 mil. lei
economia de costuri salariale: 1.140 x 0,2 = 228 mil. lei
3. Total economii anuale (1+2) 303 mil. lei 4. Economii reflectate n profit (90%) 273 mil. lei 5. Factor de actualizare (18% pentru 5 ani) 3,127 6. Valoarea activului necorporal 854 mil. lei
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
46
B. Metode de evaluare bazate pe costuri
1. Metoda costului crerii
Presupunem c un evaluator trebuie s stabileasc costul unui proiect de cercetare-dezvoltare, desfurat pe parcursul a doi ani. Dup analiz, el a stabilit urmtoarele costuri:
Materiale 10.000 mii lei Salarii 50.000 mii lei Servicii prestate de teri 5.000 mii lei Cercetare de pia 15.000 mii lei Total costuri 80.000 mii lei Rentabilitatea investiiei 8.000 mii lei (Investiia medie x 10%, respectiv 40.000 x 2 ani x 0,1)
Totalul costului crerii 88.000 mii lei
2. Metoda costului de cumprare
C. Metode de evaluare bazate pe pia
Presupunem c trebuie s evalum marca unui ziar, evaluatorul avnd disponibile informaii despre dou tranzacii similare (Marca B i Marca C). 1. Metoda comparatiei directe
Specificaie Marca A Tranzacii similare Marca B Marca C 1. Valoarea tranzaciei 2. Condiii speciale ale tranzaciei 3. Tirajul mediu 4. Procent mediu retur 5. CA anual 6. % publicitate n total venituri 7. % abonamente n total tiraj
- include acord non-
competiie 80 mii buc./zi
6% 60.000 mil. lei
30% 5%
7.500 mil. lei include acord
non-competiie 50 mii buc./zi
4% 25.000 mil. lei
20% 25%
9.000 mil. lei include acord
non-competiie 55 mii buc./zi
6% 36.000 mil. lei
10% 10%
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
47
Acest exemplu va confirma faptul c abilitatea i experiena evaluatorului sunt eseniale. Vom considera ca element cheie raportul ntre valoarea mrcii i CA anual: pornind de la acesta vom stabili unele corecii funcie de un parametru ca: procent mediu de retur, % abonamente n total tiraj, publicitate n total venituri etc. Calcule:
a) determinarea raportului: Marca Marca B Marca C Val.mrcii/CA anual 30% 25% Considerm ca baz de calcul pentru marca A un nivel de 25% b) Corecie aplicat valorii de baz: - plus 25% pentru % publicitate n total venituri - minus 10% pentru % abonamente n total tiraj c) Calculul valorii mrcii A: Valoarea de baz Corecii = 25% CAanual + 15% x 25% CA anual = 28,75% CAanual = 28,75% x 60.000 mil. lei = 17.250 mil. lei
2. Metoda asimilrii
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
48
Intrebari test
A. Teste grila.
1. Valoarea este un concept subiectiv/ obiectiv, care se creaza in mintea oamenilor in functie de
urmatorii patru factori:.., .., , .
Solutie:
Subiectiv;
Utilitate
Raritate
Dorinta
Putere de cumparare
2. Valoarea de piata este:
a) cel mai probabil pret care ar putea sa apara pe piata la un moment dat; b) cel mai probabil pret pe care l-ar plati un anumit investitor; c) costul de creare al acelei proprietati d) nici un rapuns corect
Solutie (a):
3. Rolul declarat al standardelor de evaluare este n principal:
a) s instituie proceduri care s permit certificarea valorii b) s ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evalurii, crendu-se o baz
precis i compatibil n activitatea practic; c) s asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evalurilor; d) toate cele de mai sus.
Solutie (d):
4. Exista trei abordari sau modalitati logice de estimare a valorii oricarei proprietati (intreprinderi):
, , ..
Solutie:
Active/ costuri;
Comparatie
Venit
5. Dematerializarea capitalului este procesul prin care creste semnificativ ponderea capitalului
corporal/ necorporal.
Solutie: necorporal
6. Activele necorporale (inclusiv capitalul uman) au urmatoarele caracteristici
(a) .. substanei fizice; (b) veniturile viitoare generate de imobilizrile necorporale au un pregnant caracter de
certitudine/incertitudine;
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
49
(c) valoarea imobilizrilor necorporale este extrem de sigura/fluctuant, avnd n vedere schimbrile rapide ale condiiilor existente pe pia;
(d) n multe cazuri, imobilizrile necorporale au/nu au o valoare numai pentru ntreprinderea care le deine, ele potennd randamentul utilizrii capitalului avansat n acea afacere;
(e) estimarea unei durate de via a imobilizrilor necorporale este facila/dificil.
Solutie:
Inexistenta
Incertitudine
Fluctuanta
Au
Dificila
7. Capitalul intelectual include doua componente:
capital .. (organizational) si capital .
Solutie:
structural
uman
8.Importanta capitalului intelectual poate fi evidentiata de urmatoarele:
a) revolutia in tehnologia informatiei si in economia bazata pe cunoastere;
b) cresterea importantei cunoasterii si a economiei bazata pe cunoastere;
c) modificarea fundamentului activitatilor interpersonale si a societatii retea; d) aparitia inovatiei ca determinant principal al competitivitatii;
e) toate cele de mai sus.
Solutie e)
9. Numele domeniului de internet google.com este : a) un activ necorporal legat de marketing
b) un activ necorporal legat de clienti
c) un activ necorporal legat de domeniul artistic
d) un activ necorporal de natura contractuala
Solutie a)
10. Formula bauturii racoritoare Coca Cola :
a) reprezinta un activ necorporal legat de marketing
b) reprezinta un activ necorporal legate de clienti
c) reprezinta un activ necorporale de natura tehnologica
d) reprezinta un activ necorporale de natura contractuala
Solutie c)
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
50
B. Intrebari. Probleme
1. Care sunt principalele metode de evaluare a activelor necorporale. Care credeti ca sunt cele mai relevante metode utile pentru estimarea capitalului intelectual al firmei.
2. Interpretati pe scurt urmatoarea schema
3. O ntreprindere din industria medicamentelor a realizat un brevet medicamentul Neuro Line, care inlocuieste vechiul medicament Neuro. Acesta va determina o cretere a profiturilor ca urmare a cresterii vanzarilor si posibilitatii de a vinde la un pret mai bun.
Compania vinde circa 100.000 buci/an din vechiul produs Neuro la un profit unitar de 2 $/bucata. Ca rezultat al lansarii noului medicament profitul unitar va fi de 2,5 $/ bucata iar vanzarile vor creste
la 150.000 bucati pe an. Se estimeaz c aceasta proprietate intelectuala (brevet) are o durata de viata economica de 5 ani. Factorul de actualizare corespunzator in acest caz (18%, 5 ani) este 3,127. Stiind
ca totalul costurilor investite in capital uman (recrutare, instruire, cercetare etc.) pentru realizarea
proiectului Neuro Line au fost de 100 mii USD, estimati valoarea brevetului.
CAPITAL STRUCTURAL
CAPITAL
UMAN
ACTIVE
INTELECTUALE
PROPRIETATI
INTELECTUALE
CAPITAL
INTELECTUAL ACTIVE DIFERENTIABILE
FACILITATI DE PRODUCTIE / DISTRIBUTIE
FORTA DE VANZARI
$
Prof.univ.dr.Ion ANGHEL
51
Bibliografie:
1) Alee V., 2000, The Value Evolution, Journal of Intellectual Capital, No1/2000, p.17-32; 2) Anghel I., Sorin S., Evaluarea activelor necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 1999 3) Anghel I., Sorin S., Gruzsnischi Veronica Capitalul intelectual al intreprinderii Evaluarea
proprietatii intelectuale si a altor active necorporale, Ed.IROVAL, Bucuresti 2006
4) Celemi, 1998, Growing a knoweldge company, www.celemi.com; 5) Edvinssn L., Malone M., 1997, Intellectual capital: realising your companys true value by
finding its hidden brainpower, Harper Collins, New York; 6) Guthrie J., Petty R., 2000, The Annual Reporting of Intellectual Capital in Australias Largest
Companies, Australian CPA
7) Low J., 2000, The Value Creation Index, Journal of Intellectual Capital, No3/2000, p.252-262; 8) Rappaport A., 1996, Creating Shareholder Value, The New Standards for Business Performance,
The Free Press, New York
9) Skandia Insurance Company, 1998, http://www.skandia.se/group/index.htm 10) Sveybi K. 1998, Intellectual Capital: thinking ahead, Australian CPA, iunie, p.18-22;
*** IAS 38 Active necorporale, (inclus n IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);
*** IFRS 3 Combinri de ntreprinderi (inclus n Standardele Internaionale de Raportare Financiar IFRS-uri/ IASuri, 2007, ed. CECCAR, 2007);
*** International Valuation Standards Committee (IVSC), GN 4, Evaluarea activelor necorporale
(revizuit 2010), par.2.3. (vezi www.ivsc.org)