Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 privind drepturilor pacientuluiPublicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 29 ianuarie 2003Parlamentul României adoptã prezenta lege.CAPITOLUL IDispozitii generaleArt. 1. - În sensul prezentei legi:a) prin pacient se întelege persoana sãnãtoasã sau bolnavã care utilizeazã serviciile de sãnãtate;b) prin discriminare se întelege distinctia care se face între persoane aflate în situatii similare pebaza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilorpolitice sau antipatiei personale;c) prin îngrijiri de sãnãtate se întelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexeactului medical;d) prin interventie medicalã se întelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop dediagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;e) prin îngrijiri terminale se întelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratamentdisponibile, atunci când nu mai este posibilã îmbunãtãtirea prognozei fatale a stãrii de boalã,precum si îngrijirile acordate în apropierea decesului.Art. 2. - Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltã calitate de care societateadispune, în conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.Art. 3. - Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoanã umanã, fãrã nici o discriminare.CAPITOLUL IIDreptul pacientului la informatia medicalãArt. 4. - Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precumsi la modul de a le utiliza.Art. 5. - (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitãtii si statutului profesional alfurnizorilor de servicii de sãnãtate.(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sãle respecte pe durata spitalizãrii.Art. 6. - Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stãrii sale de sãnãtate, a interventiilormedicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecãrei proceduri, a alternativelor existente laprocedurile propuse, inclusiv asupra neefectuãrii tratamentului si nerespectãrii recomandãrilor
1
medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.Art. 7. - Pacientul are dreptul de a decide dacã mai doreste sã fie informat în cazul în careinformatiile prezentate de cãtre medic i-ar cauza suferintã.Art. 8. - Informatiile se aduc la cunostintã pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cuminimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaste limba românã,informatiile i se aduc la cunostintã în limba maternã ori în limba pe care o cunoaste sau, dupãcaz, se va cãuta o altã formã de comunicare.2Art. 9. - Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sã nu fie informat si de a alege o altãpersoanã care sã fie informatã în locul sãu.Art. 10. - Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnosticsi tratament, cu acordul pacientului.Art. 11. - Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o altã opinie medicalã.Art. 12. - Pacientul are dreptul sã solicite si sã primeascã, la externare, un rezumat scris alinvestigatiilor, diagnosticului, tratamentului si îngrijirilor acordate pe perioada spitalizãrii.CAPITOLUL IIIConsimtãmântul pacientului privind interventia medicalãArt. 13. - Pacientul are dreptul sã refuze sau sã opreascã o interventie medicalã asumându-si, înscris, rãspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuieexplicate pacientului.Art. 14. - Când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesarã o interventie medicalã deurgentã, personalul medical are dreptul sã deducã acordul pacientului dintr-o exprimareanterioarã a vointei acestuia.Art. 15. - În cazul în care pacientul necesitã o interventie medicalã de urgentã, consimtãmântulreprezentantului legal nu mai este necesar.Art. 16. - În cazul în care se cere consimtãmântul reprezentantului legal, pacientul trebuie sã fieimplicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de întelegere.Art. 17. - (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considerã cã interventia este îninteresul pacientului, iar reprezentantul legal refuzã sã îsi dea consimtãmântul, decizia estedeclinatã unei comisii de arbitraj de specialitate.(2) Comisia de arbitraj este constituitã din 3 medici pentru pacientii internati în spitale si din 2medici pentru pacientii din ambulator.
2
Art. 18. - Consimtãmântul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pãstrarea, folosireatuturor produselor biologice prelevate din corpul sãu, în vederea stabilirii diagnosticului sau atratamentului cu care acesta este de acord.Art. 19. - Consimtãmântul pacientului este obligatoriu în cazul participãrii sale în învãtãmântulmedical clinic si la cercetarea stiintificã. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintificã persoanelecare nu sunt capabile sã îsi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtãmântului de lareprezentantul legal si dacã cercetarea este fãcutã si în interesul pacientului.Art. 20. - Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicalã fãrã consimtãmântulsãu, cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului sievitãrii suspectãrii unei culpe medicale.CAPITOLUL IVDreptul la confidentialitatea informatiilorsi viata privatã a pacientului3Art. 21. - Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul,prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupã decesul acestuia.Art. 22. - Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îsidã consimtãmântul explicit sau dacã legea o cere în mod expres.Art. 23. - În cazul în care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati,implicati în tratamentul pacientului, acordarea consimtãmântului nu mai este obligatorie.Art. 24. - Pacientul are acces la datele medicale personale.Art. 25. - (1) Orice amestec în viata privatã, familialã a pacientului este interzis, cu exceptiacazurilor în care aceastã imixtiune influenteazã pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirileacordate si numai cu consimtãmântul pacientului.(2) Sunt considerate exceptii cazurile în care pacientul reprezintã pericol pentru sine sau pentrusãnãtatea publicã.CAPITOLUL VDrepturile pacientului în domeniul reproduceriiArt. 26. - Dreptul femeii la viatã prevaleazã în cazul în care sarcina reprezintã un factor de riscmajor si imediat pentru viata mamei.Art. 27. - Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltãrii unei vieti
3
sexuale normale si sãnãtãtii reproducerii, fãrã nici o discriminare.Art. 28. - (1) Dreptul femeii de a hotãrî dacã sã aibã sau nu copii este garantat, cu exceptiacazului prevãzut la art. 26.(2) Pacientul, prin serviciile de sãnãtate, are dreptul sã aleagã cele mai sigure metode privindsãnãtatea reproducerii.(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familialã eficiente si lipsite de riscuri.CAPITOLUL VIDrepturile pacientului la tratament si îngrijiri medicaleArt. 29. - (1) În cazul în care furnizorii sunt obligati sã recurgã la selectarea pacientilor pentruanumite tipuri de tratament care sunt disponibile în numãr limitat, selectarea se face numai pebaza criteriilor medicale.(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament seelaboreazã de cãtre Ministerul Sãnãtãtii si Familiei în termen de 30 de zile de la data intrãrii învigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.Art. 30. - (1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacã existã conditiilede dotare necesare si personal acreditat.(2) Se excepteazã de la prevederile alin. (1) cazurile de urgentã apãrute în situatii extreme.Art. 31. - Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.4Art. 32. - Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, materialsi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în mãsuraposibilitãtilor, mediul de îngrijire si tratament va fi creat cât mai aproape de cel familial.Art. 33. - Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de cãtre un medicacreditat din afara spitalului.Art. 34. - (1) Personalul medical sau nemedical din unitãtile sanitare nu are dreptul sã supunãpacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sã îl recompenseze altfeldecât prevãd reglementãrile de platã legale din cadrul unitãtii respective.(2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitãtii unde a fost îngrijit plãti suplimentare sau donatii,cu respectarea legii.Art. 35. - (1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pânã la ameliorarea stãrii sale desãnãtate sau pânã la vindecare.(2) Continuitatea îngrijirilor se asigurã prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitãti
4
medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicinã generalã,oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupã externare pacientii au dreptul laserviciile comunitare disponibile.Art. 36. - Pacientul are dreptul sã beneficieze de asistentã medicalã de urgentã, de asistentãstomatologicã de urgentã si de servicii farmaceutice, în program continuu.CAPITOLUL VIISanctiuniArt. 37. - Nerespectarea de cãtre personalul medico-sanitar a confidentialitãtii datelor desprepacient si a confidentialitãtii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientuluiprevãzute în prezenta lege atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, contraventionalã saupenalã, conform prevederilor legale.CAPITOLUL VIIIDispozitii tranzitorii si finaleArt. 38. - (1) Autoritãtile sanitare dau publicitãtii, anual, rapoarte asupra respectãrii drepturilorpacientului, în care se comparã situatiile din diferite regiuni ale tãrii, precum si situatia existentãcu una optimã.(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sã afiseze la loc vizibil standardele proprii înconformitate cu normele de aplicare a legii.(3) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sãnãtãtii siFamiliei elaboreazã normele de aplicare a acesteia, care se publicã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I.Art. 39. - Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I.Art. 40. - La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã art. 78, 108 si 124 din Legea nr.3/1978 privind asigurarea sãnãtãtii populatiei, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în sedinta din 19 decembrie 2002, cu respectareaprevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.PRESEDINTELE SENATULUINICOLAE VÃCÃROIUAceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputatilor în sedinta din 19 decembrie 2002, curespectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
5
Ordinul nr.144
ORDONANTA DE URGENTA nr. 144 din 28 octombrie 2008
privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a
profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor
Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 785 din 24 noiembrie 2008
În conformitate cu prevederile art. 63 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificãrilor
profesionale, statele membre au avut obligaţia sã transpunã, sã se conformeze la
prevederile acesteia şi sã notifice Comisiei Europene mãsurile întreprinse în acest sens
pânã la data de 20 octombrie 2007, datã de la care sunt abrogate directivele 77/452,
77/453, 80/154 şi 80/155 CE.
Având în vedere implicaţiile care decurg pentru România în caz de nerespectare a
prevederilor directivei, este necesar sã se promoveze în regim de urgenţã prezenta
ordonanţã de urgenţã privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a
profesiei de moaşã şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi
funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România.
Nepromovarea în regim de urgenţã a prezentei ordonanţe de urgenţã poate atrage
sancţionarea României de cãtre Comisia Europeanã, ca urmare a imposibilitãţii
respectãrii termenului de transpunere prevãzut pentru statele membre la art. 63 din
Directiva 2005/36/CE.
Prezentul act normativ transpune în totalitate prevederile Directivei 2005/36/CE cu
referire la exercitarea în regim temporar şi de stabilire a profesiilor de asistent medical
generalist şi de moaşã, îmbunãtãţind cadrul legislativ prevãzut de directivele 77/452,
77/453, 80/154 şi, respectiv, 80/155 CE şi instituind totodatã un nou sistem informaţional
între statele membre în scopul asigurãrii siguranţei bolnavului în relaţie cu aceşti
6
profesionişti.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
CAP. I
Exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşã şi a profesiei de
asistent medical
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşã şi profesia de asistent medical
se exercitã, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de cãtre
persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent
medical generalist, în profesia de moaşã şi, respectiv, de asistent medical, care pot fi:
a) cetãţeni ai statului român;
b) cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c) soţul unui cetãţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directã, aflaţi
în întreţinerea unui cetãţean român, indiferent de cetãţenia acestora;
d) membrii de familie ai unui cetãţean al unuia dintre statele prevãzute la lit. b), aşa cum
sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţã de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005
privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii
Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri şi completãri prin
Legea nr. 260/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) cetãţenii statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat de unul dintre statele
prevãzute la lit. b).
ART. 2
(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au
7
urmãtorul înţeles:
a) în mod exclusiv, prin termenul de stat membru de origine sau de provenienţã, stat
membru de stabilire sau, dupã caz, stat membru gazdã se înţelege un stat membru al
Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia
Elveţianã;
b) termenul de asistent medical generalist desemneazã numai titularii unuia dintre titlurile
oficiale de calificare prevãzute în anexa nr. 1, abilitaţi sã acorde îngrijiri generale de
sãnãtate al cãror conţinut este prevãzut la art. 6;
c) termenul de moaşã desemneazã numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de
calificare prevãzute în anexa nr. 2, abilitaţi sã acorde îngrijirile de sãnãtate ale cãror
conţinut şi caracteristici sunt prevãzute la art. 7.
(2) Profesia de asistent medical se exercitã cu titlurile oficiale de calificare de asistent
medical/tehnician, conform specializãrii prevãzute în anexa nr. 3.
(3) Activitãţile de asistent de farmacie se exercitã în baza titlurilor oficiale de calificare
de asistent medical de farmacie, asistent farmacie, tehnician de farmacie, în conformitate
cu normele care vor fi elaborate de Ministerul Sãnãtãţii Publice, şi se asimileazã profesiei
de asistent medical.
ART. 3
(1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de
moaşã şi în profesia de asistent medical obţinute în afara României, a statelor membre ale
Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara
Confederaţiei Elveţiene se echivaleazã de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului
în condiţiile legii.
(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost recunoscute de un stat
membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de
Confederaţia Elveţianã.
ART. 4
Controlul şi supravegherea exercitãrii profesiilor de asistent medical generalist, de moaşã
şi de asistent medical sunt realizate de Ministerul Sãnãtãţii Publice şi de Ordinul
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
denumite în continuare autoritãţi competente române, în conformitate cu atribuţiile
prevãzute de reglementãrile legale în vigoare.
8
ART. 5
(1) Activitãţile de îngrijiri generale de sãnãtate prevãzute la art. 6 se exercitã în România
cu titlul profesional de asistent medical generalist.
(2) Activitãţile de îngrijiri de sãnãtate prevãzute la art. 7, care au ca scop asigurarea
sãnãtãţii materne şi a nou-nãscutului, se exercitã în România cu titlul profesional de
moaşã.
(3) Activitãţile asistentului medical se exercitã în baza titlurilor oficiale de calificare în
profesia de asistent medical/tehnician prevãzute în anexa nr. 3.
(4) Activitãţile asistentului medical generalist, ale moaşei şi ale asistentului medical se
exercitã cu respectarea normelor elaborate de Ministerul Sãnãtãţii Publice, în colaborare
cu Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
ART. 6
Activitãţile exercitate cu titlul profesional de asistent medical generalist sunt:
a) stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sãnãtate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri
generale de sãnãtate, de naturã preventivã, curativã şi de recuperare;
b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;
c) protejarea şi ameliorarea sãnãtãţii;
d) elaborarea de programe şi desfãşurarea de activitãţi de educaţie pentru sãnãtate;
e) facilitarea acţiunilor pentru protejarea sãnãtãţii în grupuri considerate cu risc;
f) desfãşurarea activitãţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sãnãtate de
cãtre asistenţii medicali generalişti licenţiaţi;
g) participarea la protejarea mediului ambiant;
h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specificã desfãşuratã;
i) organizarea şi furnizarea de servicii de îngrijiri de sãnãtate comunitarã;
j) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregãtirea teoreticã
şi practicã a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de educaţie continuã;
k) pregãtirea personalului sanitar auxiliar;
l) desfãşurarea de activitãţi de educaţie în instituţii de învãţãmânt pentru pregãtirea
viitorilor asistenţi medicali.
ART. 7
Profesia de moaşã presupune dreptul de acces şi exercitare a urmãtoarelor activitãţi, în
9
conformitate cu prevederile legale în vigoare:
a) asigurarea unei bune informãri şi consilierea în materie de planificare familialã;
b) diagnosticarea sarcinii, apoi supravegherea sarcinii normale, efectuarea examinãrilor
necesare pentru supravegherea evoluţiei sarcinii normale;
c) prescrierea sau consilierea privind examinãrile necesare celei mai timpurii
diagnosticãri posibile a sarcinilor cu riscuri;
d) stabilirea unui program de pregãtire a viitorilor pãrinţi şi consilierea lor în materie de
igienã şi alimentaţie, asigurarea pregãtirii complete pentru naştere;
e) îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi monitorizarea stãrii fetusului in
utero prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;
f) asistarea naşterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei şi în cazuri de
urgenţã practicarea naşterii în prezentaţie pelvianã;
g) recunoaşterea, la mamã sau la copil, a semnelor de anunţare a unor anomalii care
necesitã intervenţia unui medic şi, dupã caz, asistarea acestuia; luarea mãsurilor de
urgenţã care se impun în absenţa medicului, în special extragerea manualã a placentei,
urmatã eventual de examinarea manualã a uterului;
h) examinarea şi îngrijirea nou-nãscutului; luarea tuturor iniţiativelor care se impun în caz
de nevoie şi practicarea, dupã caz, a resuscitãrii imediate;
i) îngrijirea mamei, monitorizarea progreselor mamei în perioada postnatalã şi acordarea
tuturor sfaturilor utile privind creşterea nou-nãscutului în cele mai bune condiţii;
j) acordarea îngrijirilor prescrise de medic;
k) elaborarea rapoartelor scrise necesare;
l) desfãşurarea de cãtre moaşele licenţiate de activitãţi de educaţie în instituţii de
învãţãmânt pentru pregãtirea viitoarelor moaşe, activitãţi de cercetare şi în cadrul
programelor de educaţie continuã.
ART. 8
(1) Activitãţile prevãzute la art. 6 şi 7 se exercitã cu asumarea responsabilitãţii
asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea, organizarea, evaluarea şi
furnizarea serviciilor.
(2) Activitãţile desfãşurate de asistenţii medicali se exercitã cu asumarea responsabilitãţii
privind planificarea, organizarea, evaluarea şi furnizarea serviciilor, precum şi cu privire
la totalitatea actelor şi tehnicilor practicate.
10
ART. 9
(1) Cu excepţia cazurilor de forţã majorã, de urgenţã ori când pacientul sau reprezentanţii
legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau
consimţãmântul, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical acţioneazã
respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza ori de a opri îngrijirile
acordate.
(2) Responsabilitatea asistentului medical generalist, a moaşei sau a asistentului medical
înceteazã în situaţia în care pacientul nu respectã recomandãrile sau planul de îngrijire
întocmit de aceştia.
ART. 10
Având în vedere natura profesiei de asistent medical generalist, de moaşã şi de asistent
medical şi obligaţiile fundamentale ale acestora faţã de pacienţi în exercitarea profesiei,
asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical nu sunt funcţionari publici.
ART. 11
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali prevãzuţi la art. 1,
membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România, exercitã profesia în regim salarial şi/sau independent.
(2) Condiţiile de acces la activitãţile profesionale exercitate în regim independent de cãtre
asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali sunt stabilite prin norme
elaborate de Ministerul Sãnãtãţii Publice, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
ART. 12
(1) Profesia de asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical se exercitã pe
teritoriul României de persoanele prevãzute la art. 1, care îndeplinesc urmãtoarele
condiţii:
a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, moaşã
şi, respectiv, asistent medical;
b) nu se gãsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevãzute
de prezenta ordonanţã de urgenţã;
c) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de asistent medical
generalist, moaşã şi asistent medical;
d) sunt membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
11
Medicali din România.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. d), în caz de prestare temporarã sau
ocazionalã de servicii, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care
întrunesc condiţiile prevãzute la art. 1 lit. b), d) sau f) trebuie sã înştiinţeze Ministerul
Sãnãtãţii Publice cu privire la prestarea temporarã sau ocazionalã de servicii medicale pe
teritoriul României şi sã fie înregistraţi pe aceastã perioadã la Ordinul Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(3) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României, precum şi asistenţii medicali
generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care întrunesc condiţiile prevãzute la art. 1 lit. c)
şi e) exercitã profesia de asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical cu aceleaşi
drepturi şi obligaţii ca asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali
cetãţeni români.
ART. 13
(1) La primirea în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România, asistentul medical generalist, moaşa şi, respectiv, asistentul
medical vor depune urmãtorul jurãmânt:
“În numele Vieţii şi al Onoarei,
jur
sã îmi exercit profesia cu demnitate,
sã respect fiinţa umanã şi drepturile sale
şi sã pãstrez secretul profesional.
Jur cã nu voi îngãdui sã se interpunã între datoria mea şi pacient consideraţii de
naţionalitate, rasã, religie, apartenenţã politicã sau stare socialã.
Voi pãstra respectul deplin pentru viaţa umanã chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza
cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanitãţii.
Fac acest jurãmânt în mod solemn şi liber!”
(2) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi, respectiv, asistenţii medicali cetãţeni ai
altor state pot depune jurãmântul în limba românã sau în limba ţãrii de origine sau de
provenienţã.
12
SECŢIUNEA a 2-a
Nedemnitãţi şi incompatibilitãţi
ART. 14
Este nedemn şi nu poate exercita profesia de asistent medical generalist, moaşã şi,
respectiv, asistent medical:
a) asistentul medical generalist, moaşa şi, respectiv, asistentul medical care au fost
condamnaţi definitiv pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanitãţii sau
vieţii în împrejurãri legate de exercitarea profesiei şi pentru care nu a intervenit
reabilitarea;
b) asistentul medical generalist, moaşa şi, respectiv, asistentul medical cãruia i s-a aplicat
pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia pe durata stabilitã prin hotãrâre judecãtoreascã
sau disciplinarã.
ART. 15
(1) Exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moaşã şi, respectiv, asistent
medical este incompatibilã cu orice acţiune de naturã a aduce atingere demnitãţii
profesionale de asistent medical generalist, moaşã şi, respectiv, asistent medical sau
bunelor moravuri, conform Codului de eticã şi deontologie al asistentului medical
generalist, al moaşei şi al asistentului medical.
(2) Pe timpul stãrii de incompatibilitate se suspendã dreptul de exerciţiu al profesiei.
(3) În termen de 10 zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate, asistentul medical
generalist, moaşa şi, respectiv, asistentul medical este obligat sã anunţe filiala Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România al cãrui
membru este.
(4) La solicitarea asistentului medical generalist, moaşei şi, respectiv, asistentului
medical, la sesizarea oricãrei persoane, instituţii sau autoritãţi interesate, preşedintele
filialei Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România din care face parte persoana aflatã în stare de incompatibilitate poate constitui o
comisie pentru fiecare caz în parte, alcãtuitã din 3 membri care, dupã caz, pot fi asistenţi
medicali generalişti, moaşe sau asistenţi medicali cu grad principal, pentru a constata
existenţa sau inexistenţa stãrii de incompatibilitate.
13
SECŢIUNEA a 3-a
Autorizarea exercitãrii profesiei
ART. 16
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care întrunesc condiţiile
prevãzute la art. 1 exercitã profesia pe baza certificatului de membru eliberat de Ordinul
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali, avizat anual. Avizul
anual se acordã numai dupã încheierea asigurãrii de rãspundere civilã pentru greşeli în
activitatea profesionalã, valabilã pentru anul respectiv. Certificatul de membru este însoţit
de fişa de evidenţã elaboratã de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(2) Certificatul de membru se acordã pe baza urmãtoarelor documente:
a) copia legalizatã a documentelor de studii care atestã formarea în profesie;
b) declaraţie pe propria rãspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 14 şi
15;
c) certificatul de cazier judiciar;
d) certificatul de sãnãtate fizicã şi psihicã.
(3) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România înscrie membrii sãi în Registrul naţional unic al asistenţilor medicali generalişti,
moaşelor şi asistenţilor medicali din România.
(4) La întocmirea Registrului naţional unic, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România utilizeazã şi codul numeric personal
pentru cetãţenii români, precum şi documentele de identitate emise de ţara de origine
pentru cetãţenii altor state. Registrul naţional unic al asistenţilor medicali generalişti,
moaşelor şi asistenţilor medicali din România se publicã pe site-ul Ordinului Asistenţilor
Medicali, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, cu respectarea prevederilor
Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii
private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completãrile ulterioare, şi a prevederilor
Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificãrile şi completãrile
ulterioare.
(5) Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii
14
Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene exercitã profesia temporar sau ocazional în România pe baza documentelor
prevãzute la art. 31 alin. (1).
ART. 17
Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care au împlinit vârsta de
pensionare prevãzutã de lege nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului
Sãnãtãţii Publice, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitarã proprie, al
autoritãţilor de sãnãtate publicã, al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, al caselor
judeţene de asigurãri de sãnãtate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul
unitãţilor sanitare publice.
ART. 18
(1) În cazul în care un asistent medical generalist, o moaşã sau un asistent medical nu îşi
exercitã profesia o perioadã mai mare de 5 ani, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România reatestã, la cerere, competenţa
profesionalã a acestuia, în vederea exercitãrii profesiei.
(2) Metodologia de reatestare a competenţei profesionale se stabileşte de Consiliul
naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România.
ART. 19
(1) Practicarea profesiei de asistent medical generalist, moaşã sau asistent medical de
cãtre o persoanã care nu are aceastã calitate ori nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de
prezenta ordonanţã de urgenţã constituie infracţiune şi se pedepseşte conform
prevederilor Codului penal.
(2) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, prin preşedintele filialei judeţene, este în drept sã exercite acţiunea civilã
pentru acordarea de daune morale în cazul lezãrii prestigiului sau intereselor profesionale
ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România ori sã sesizeze, dupã caz, organele de urmãrire penalã sau autoritãţile
competente pentru urmãrirea şi trimiterea în judecatã a persoanelor care îşi atribuie sau
care întrebuinţeazã fãrã drept titlul ori calitatea de asistent medical generalist, moaşã sau
asistent medical ori care practicã în mod nelegal.
ART. 20
15
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi desfãşoarã activitatea
în sistem public şi/sau în sectorul privat, precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii
de îngrijiri de sãnãtate.
(2) Activitatea asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali se
desfãşoarã în cadrul echipei medicale sau independent, ca titulari ori asociaţi ai
cabinetelor de practicã independentã.
ART. 21
Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical licenţiaţi pot fi cadre didactice
universitare în instituţii de învãţãmânt superior care pregãtesc asistenţi medicali
generalişti, moaşe şi asistenţi medicali, precum şi personal de cercetare în instituţii de
cercetare.
ART. 22
(1) Angajarea şi promovarea profesionalã a asistentului medical generalist, a moaşei şi a
asistentului medical în sistemul sanitar public şi privat se realizeazã în condiţiile legii.
(2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesionalã, asistenţii medicali generalişti,
moaşele şi asistenţii medicali din sistemul public sau privat încheie o asigurare de
rãspundere civilã pentru greşeli în activitatea profesionalã.
(3) La încheierea contractului de muncã, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali au obligaţia sã prezinte o copie a asigurãrii prevãzute la alin. (2).
(4) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensioneazã la vârsta
de 65 de ani, indiferent de sex.
(5) La cerere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot pensiona
anticipat, la vârstele prevãzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi
alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã
îndeplinesc condiţiile de stagiu de cotizare prevãzute de lege pentru pensia anticipatã sau
pentru pensia anticipatã parţialã.
(6) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care au depãşit limita de
vârstã prevãzutã la alin. (4) pot profesa în continuare în unitãţi sanitare private.
Desfãşurarea activitãţii se face în baza certificatului de membru şi a avizului anual al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, eliberat pe baza certificatului de sãnãtate şi a asigurãrii de rãspundere civilã,
pentru greşeli în activitatea profesionalã, încheiatã pentru anul respectiv.
16
(7) În cazul unitãţilor sanitare publice care înregistreazã deficit de personal medical,
precum şi al unitãţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, asistenţii medicali
generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi pot continua activitatea peste vârsta de
pensionare prevãzutã de lege, pânã la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea
autoritãţilor de sãnãtate publicã judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi cu
aprobarea Ministerului Sãnãtãţii Publice.
ART. 23
Educaţia continuã se realizeazã de furnizori acreditaţi, cu avizul Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
CAP. II
Dispoziţii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de asistent medical
generalist, a profesiei de moaşã şi a profesiei de asistent medical de cãtre asistenţii
medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire pentru asistenţi medicali generalişti,
moaşe şi asistenţi medicali
ART. 24
(1) În caz de stabilire pe teritoriul României, solicitãrile asistenţilor medicali generalişti,
moaşelor şi asistenţilor medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai
unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu
privire la accesul la una dintre activitãţile profesionale se soluţioneazã de cãtre Ministerul
Sãnãtãţii Publice, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
(2) Solicitanţii prevãzuţi la alin. (1) vor depune un dosar care cuprinde:
a) copia documentului de cetãţenie;
b) copia legalizatã a documentelor care atestã formarea în profesie;
17
c) certificatul emis de autoritãţile competente ale statului membru de origine sau
provenienţã, prin care se atestã cã titlurile oficiale de calificare sunt cele prevãzute de
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoaşterea
calificãrilor profesionale, în cazul asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor;
d) certificatul de sãnãtate fizicã şi psihicã emis de statul membru de origine sau
provenienţã ori o dovadã echivalentã certificatului de sãnãtate, în cazul în care autoritãţile
competente din statul de origine nu elibereazã un astfel de certificat;
e) dovada emisã de statul membru de origine sau provenienţã, prin care se atestã
onorabilitatea şi moralitatea posesorului. În cazul în care statul membru de origine nu
elibereazã un astfel de document, autoritãţile competente române acceptã atestatul
eliberat pe baza declaraţiei pe propria rãspundere ori a declaraţiei solemne a
solicitantului, de cãtre autoritatea judiciarã sau administrativã competentã ori, dupã caz,
de notarul sau organizaţia profesionalã abilitatã în acest sens de acel stat;
f) dovada de asigurare privind rãspunderea civilã pentru greşeli în activitatea profesionalã
emisã de instituţiile abilitate dintr-unul din statele membre prevãzute la alin. (1).
(3) Documentele prevãzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt valabile 3 luni de la data emiterii.
(4) Autoritãţile competente române confirmã primirea dosarului solicitantului în termen
de o lunã de la data primirii şi informeazã solicitantul, dupã caz, despre eventualele
documente necesare pentru completarea dosarului.
(5) Solicitãrile asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, prevãzuţi la alin. (1) şi care
întrunesc, dupã caz, condiţiile minime de formare sau condiţiile de experienţã
profesionalã prevãzute de lege în vederea recunoaşterii calificãrii, se soluţioneazã în
termen de 3 luni de la depunerea dosarului complet de cãtre persoana interesatã.
Termenul poate fi prelungit cu o lunã în cazul asistenţilor medicali, precum şi în cazurile
în care recunoaşterea calificãrilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã
intrã sub incidenţa regimului general de recunoaştere a calificãrilor profesionale prevãzut
de lege.
(6) Certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România se elibereazã în urma aplicãrii procedurii de
recunoaştere a calificãrii profesionale.
(7) Autoritãţile competente române pot solicita asistenţilor medicali generalişti şi
moaşelor posesori de titluri de calificare, care nu beneficiazã de recunoaştere automatã
18
prevãzutã de lege, precum şi asistenţilor medicali sã furnizeze informaţii privind
calificarea profesionalã însuşitã în statul membru de origine, în mãsura necesarã stabilirii
eventualelor diferenţe semnificative faţã de formarea în aceeaşi profesie în România. În
cazul în care aceştia nu sunt în mãsurã sã furnizeze datele solicitate, autoritãţile române
se adreseazã punctului de contact, autoritãţii competente sau oricãrui alt organism
competent al statului membru de origine.
ART. 25
(1) În cazul în care autoritãţile competente române au cunoştinţã de fapte grave şi precise
care pot avea repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale ori asupra exercitãrii
profesiei de asistent medical generalist, moaşã sau asistent medical în România, comise
de asistenţii medicali generalişti, moaşele ori asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului sãu, acestea
informeazã statul membru de origine ori de provenienţã al celor în cauzã.
(2) Autoritãţile competente române analizeazã informaţiile solicitate de statul membru
gazdã cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti,
moaşele sau asistenţii medicali cetãţeni români ori care provin din România, anterior
stabilirii în statul membru gazdã şi în afara teritoriului, sau fapte care pot avea
repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale ori asupra exercitãrii profesiei în acel
stat.
(3) Autoritãţile competente române colaboreazã cu autoritãţile competente omoloage ale
statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor aparţinând Spaţiului Economic
European şi, respectiv, ale Confederaţiei Elveţiene, asigurând confidenţialitatea
informaţiilor transmise.
(4) Schimbul oricãror informaţii, precum şi al celor privind sancţiunile disciplinare ori
penale aplicate în caz de fapte grave şi precise, susceptibile de a avea consecinţe asupra
activitãţilor de asistent medical generalist, moaşã sau asistent medical, se va face cu
respectarea prevederilor Legii nr. 506/2004 , cu completãrile ulterioare, şi a prevederilor
Legii nr. 677/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(5) Statul membru de origine examineazã veridicitatea faptelor, iar autoritãţile acestuia
decid cu privire la natura şi amploarea investigaţiilor pe care trebuie sã le realizeze şi
comunicã statului membru gazdã concluziile rezultate din informaţiile transmise.
19
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii privind libera prestare a serviciilor de cãtre asistenţii medicali generalişti,
moaşe şi asistenţi medicali
ART. 26
Dispoziţiile cu privire la libera prestare a serviciilor se aplicã asistenţilor medicali
generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene care sunt stabiliţi în vederea exercitãrii profesiei în unul din aceste state, atunci
când se deplaseazã pe teritoriul României pentru a exercita în regim temporar sau
ocazional activitãţile de asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical.
ART. 27
Caracterul temporar sau ocazional al prestãrii activitãţilor de asistent medical generalist,
moaşã şi asistent medical este stabilit, de la caz la caz, de cãtre Ministerul Sãnãtãţii
Publice, în funcţie de durata, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora.
ART. 28
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligaţia
înscrierii în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România atunci când solicitã accesul la una dintre activitãţile de asistent medical
generalist, moaşã sau asistent medical, în vederea prestãrii temporare sau ocazionale de
servicii medicale în România.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) sunt înregistrate automat in Ordinul Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România pe durata prestãrii
serviciilor respective, în baza copiei documentelor prestatorului prevãzute la art. 31 alin.
(1), transmise în acest scop de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice, şi sunt scutite de plata
cotizaţiei de membru.
ART. 29
Pe durata prestãrii cu caracter temporar sau ocazional a serviciilor pe teritoriul României,
persoanele prevãzute la art. 26 se supun dispoziţiilor cu caracter profesional,
regulamentar sau administrativ privind calificãrile profesionale şi utilizarea titlurilor,
20
dispoziţiilor privind faptele profesionale grave care afecteazã direct şi specific protecţia şi
securitatea beneficiarilor serviciilor de îngrijiri, precum şi dispoziţiilor disciplinare
prevãzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali
cetãţeni români, membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
ART. 30
Solicitãrile asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali cetãţeni ai
unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic
European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, referitoare la
prestarea temporarã sau ocazionalã de servicii în România se soluţioneazã de cãtre
Ministerul Sãnãtãţii Publice, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
ART. 31
(1) În cazul în care solicitantul se aflã la prima prestare temporarã sau ocazionalã de
servicii în România, acesta va înainta Ministerului Sãnãtãţii Publice urmãtoarele
documente:
a) o declaraţie prealabilã scrisã, în care se precizeazã durata prestãrii, natura acesteia,
locul de desfãşurare a acestor activitãţi, precum şi domeniul de asigurare ori alte mijloace
de protecţie personalã sau colectivã privind responsabilitatea profesionalã de care
solicitantul beneficiazã în statul membru de stabilire;
b) copia documentului de cetãţenie;
c) documentul emis de statul membru de stabilire prin care se atestã cã, la data eliberãrii
acestuia, titularul este stabilit legal în acest stat membru şi cã nu îi este interzisã
exercitarea activitãţilor, dupã caz, de asistent medical generalist, de moaşã sau de asistent
medical, nici mãcar temporar;
d) copia legalizatã a diplomelor, certificatelor sau altor titluri de asistent medical
generalist, de moaşã sau de asistent medical prevãzute de lege ori de normele Uniunii
Europene pentru prestarea activitãţilor în cauzã.
(2) Declaraţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) poate fi înaintatã prin toate mijloacele de
comunicare şi se reînnoieşte o datã pe an, dacã prestatorul intenţioneazã sã furnizeze
temporar sau ocazional, în cursul anului respectiv, servicii în România.
(3) În cazul asistenţilor medicali prevãzuţi la art. 26, aflaţi la prima prestare temporarã
21
sau ocazionalã de servicii, autoritãţile competente române pot verifica formarea
profesionalã a prestatorului. Verificarea este posibilã numai în cazul în care are ca scop
evitarea producerii daunelor grave aduse sãnãtãţii pacientului, din cauza lipsei calificãrii
profesionale a prestatorului şi în mãsura în care nu depãşeşte ceea ce este necesar în acest
sens.
(4) În termen de pânã la 30 de zile de la data primirii documentelor prevãzute la alin. (1),
autoritãţile competente române informeazã solicitantul, dupã caz, cu privire la decizia de
neaplicare a prevederilor alin. (3), cu privire la decizia de verificare a calificãrii
profesionale şi rezultatul verificãrii efectuate. În cazul în care autoritãţile competente
române întâmpinã dificultãţi care pot conduce la întârzieri în soluţionarea cererii, acestea
informeazã, în termenul menţionat, solicitantul asupra motivelor întârzierii, precum şi
asupra intervalului de timp necesar formulãrii unei decizii. În aceastã situaţie, decizia se
va lua pânã la sfârşitul lunii a doua de la data înregistrãrii informaţiilor solicitate în
completare. Prestarea de servicii se va face în termen de 30 de zile de la data deciziei
luate în baza prevederilor prezentului alineat de cãtre autoritãţile competente române. În
absenţa unui rãspuns din partea autoritãţilor competente române în termenele prevãzute,
serviciile pot fi prestate.
(5) În cazul unei diferenţe semnificative între calificarea profesionalã însuşitã de
asistenţii medicali prevãzuţi la art. 26 în statul membru de stabilire şi formarea în aceeaşi
profesie impusã în România, de naturã sã afecteze în mod negativ sãnãtatea
beneficiarului, autoritãţile competente române solicitã prestatorului sã demonstreze,
printr-o probã de aptitudini, cã a obţinut competenţele şi cunoştinţele neacoperite de
titlurile de calificare ale acestuia.
ART. 32
(1) În caz de prestare temporarã a serviciilor în România, asistenţii medicali generalişti,
moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui
stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în
unul din aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevãzutã de legislaţia
asigurãrilor sociale de sãnãtate.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţionalã
de Asigurãri de Sãnãtate asupra serviciilor pe care urmeazã sã le presteze pe teritoriul
României, iar în caz de urgenţã, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.
22
ART. 33
(1) Pentru fiecare prestare de servicii, autoritãţile competente române pot solicita
autoritãţilor competente omoloage din statul membru de stabilire informaţii pertinente cu
privire la legalitatea condiţiei de stabilire, buna conduitã profesionalã a solicitantului sau
existenţa sancţiunilor disciplinare ori penale.
(2) La solicitarea statului membru gazdã, autoritãţile competente române transmit
informaţiile solicitate cu respectarea prevederilor art. 25.
(3) Autoritãţile competente asigurã schimbul necesar de informaţii pentru ca plângerea
beneficiarului serviciilor de îngrijiri împotriva prestatorului de servicii în regim temporar
şi ocazional sã fie corect soluţionatã. În aceastã situaţie, beneficiarul serviciilor de
îngrijiri este informat asupra cursului demersului sãu.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii de cãtre
asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali
ART. 34
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene care exercitã profesia în România au dreptul de a ataşa la titlul
profesional titlul legal de calificare obţinut în statul membru de origine sau de
provenienţã, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu. Titlul de
calificare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.
(2) Dacã titlul de calificare prevãzut la alin. (1) desemneazã în România o pregãtire
complementarã neînsuşitã de beneficiar, acesta va utiliza în exerciţiul profesiei forma
corespunzãtoare a titlului, indicatã de autoritãţile competente române.
ART. 35
(1) În cazul asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, prevãzuţi la art. 26, prestarea cu
caracter temporar sau ocazional a serviciilor pe teritoriul României se face cu titlul
profesional prevãzut de prezenta ordonanţã de urgenţã, pentru profesia respectivã.
(2) În cazul asistenţilor medicali prevãzuţi la art. 26, prestarea cu caracter temporar sau
ocazional a serviciilor pe teritoriul României se face în baza titlului profesional, conform
23
specializãrii, prevãzut de prezenta ordonanţã de urgenţã, atunci când autoritãţile
competente române verificã documentele de calificare în vederea prestãrii serviciilor.
(3) În cazul asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali stabiliţi în
România, exercitarea profesiei se face cu titlul profesional prevãzut de prezenta
ordonanţã de urgenţã pentru profesia în cauzã.
ART. 36
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene care exercitã profesia ca urmare a recunoaşterii calificãrii
profesionale de cãtre autoritãţile competente române trebuie sã posede cunoştinţele
lingvistice necesare desfãşurãrii activitãţilor profesionale în România.
(2) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi şi care exercitã profesia în România, au obligaţia sã
cunoascã legislaţia din domeniul sãnãtãţii, domeniul securitãţii sociale, precum şi
prevederile Codului de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi
al asistentului medical.
(3) În vederea cunoaşterii informaţiilor prevãzute la alin. (2), autoritãţile române
competente organizeazã, la nivelul structurilor teritoriale şi centrale, birouri de informare
legislativã.
ART. 37
Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat membru
al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, care, în timpul exercitãrii profesiei în România, încalcã
dispoziţiile legale şi regulamentele profesiei, rãspund potrivit legii.
CAP. III
Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România
24
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 38
(1) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România se organizeazã şi funcţioneazã ca organizaţie profesionalã, cu personalitate
juridicã, neguvernamentalã, de interes public, apoliticã, fãrã scop patrimonial, cu
responsabilitãţi delegate de autoritatea de stat, având ca obiect de activitate controlul şi
supravegherea exercitãrii profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşã şi,
respectiv, a profesiei de asistent medical, ca profesii liberale de practicã publicã
autorizate.
(2) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România are autonomie instituţionalã în domeniul sãu de competenţã normativ şi
jurisdicţional profesional şi îşi exercitã atribuţiile fãrã posibilitatea vreunei imixtiuni, în
condiţiile legii.
(3) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România cuprinde toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care
exercitã profesia de asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţã.
(4) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România are sediul central în municipiul Bucureşti.
(5) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România se constituie din bunuri mobile şi imobile dobândite în condiţiile
legii.
ART. 39
(1) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România este organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti,
şi funcţioneazã în teritoriu prin filiale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridicã şi
beneficiazã de autonomie organizatoricã şi funcţionalã în limitele prevãzute de Statutul
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
25
(3) La nivelul Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România funcţioneazã departamente,
compartimente, comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, comisia de
specialitate a moaşelor, comisii de specialitate pentru asistenţii medicali, Comisia
naţionalã de eticã şi deontologie a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor
şi Asistenţilor Medicali din România, precum şi alte comisii, aprobate prin hotãrâre a
Consiliului naţional.
(4) Filialele judeţene, respectiv filiala municipiului Bucureşti, adoptã o structurã
organizatoricã în concordanţã cu structura Consiliului naţional.
(5) Atribuţiile departamentelor, compartimentelor şi comisiilor sunt stabilite prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România
ART. 40
(1) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România are urmãtoarele atribuţii:
a) asigurã aplicarea regulamentelor şi normelor care organizeazã şi reglementeazã
exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşã şi a profesiei de
asistent medical din România, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitarã în
care se desfãşoarã;
b) autorizeazã temporar exercitarea profesiilor de asistent medical generalist şi de moaşã
pentru cetãţenii altor state decât cei prevãzuţi la art. 1, în cazul situaţiilor de urgenţã,
schimburilor de experienţã, convenţiilor bilaterale între România şi aceste state;
c) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice la elaborarea normelor specifice şi a
reglementãrilor privind profesiile de asistent medical generalist, moaşã şi asistent medical
şi asigurã aplicarea acestora;
d) atestã onorabilitatea şi moralitatea profesionalã a membrilor sãi;
e) apãrã demnitatea şi promoveazã drepturile şi interesele profesionale ale membrilor sãi,
apãrã onoarea, libertatea şi independenţa profesionalã a asistentului medical generalist, a
26
moaşei şi a asistentului medical în exercitarea profesiei;
f) soluţioneazã cererile şi petiţiile membrilor prin organele de conducere ale filialelor sau,
în cazul nesoluţionãrii la acest nivel, prin organele de conducere ierarhic superioare;
g) asigurã respectarea de cãtre asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii
medicali a obligaţiilor ce le revin faţã de pacient şi de sãnãtatea publicã;
h) elaboreazã criterii şi standarde privind asigurarea calitãţii serviciilor de îngrijiri de
sãnãtate, pe care le propune spre aprobare Ministerului Sãnãtãţii Publice;
i) supravegheazã aplicarea şi respectarea standardelor de calitate a activitãţilor de asistent
medical generalist, moaşã şi, respectiv, asistent medical;
j) elaboreazã proiecte de metodologii, de ghiduri şi de protocoale de practicã, pe care le
propune spre aprobare Ministerului Sãnãtãţii Publice;
k) elaboreazã şi adoptã statutul şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi
Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului
medical din România, luând mãsurile necesare pentru respectarea unitarã a acestora;
l) întocmeşte, actualizeazã permanent Registrul naţional unic al asistenţilor medicali
generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România, administreazã pagina de
internet pe care este publicat;
m) analizeazã cazurile de abateri de la normele de eticã şi deontologie profesionalã şi de
la regulile de bunã practicã profesionalã, în calitate de organ de jurisdicţie profesionalã;
n) asigurã schimbul de informaţii cu Ministerul Sãnãtãţii Publice şi cu autoritãţile
competente ale altor state în vederea exercitãrii profesiei de cãtre asistenţii medicali
generalişti, moaşele şi asistenţii medicali;
o) organizeazã centre de pregãtire lingvisticã, necesare pentru exercitarea activitãţii
profesionale de cãtre asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali cetãţeni
ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic
European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
p) colaboreazã cu organizaţii de profil profesional-ştiinţific, patronal, sindical din
domeniul sanitar şi cu organizaţii neguvernamentale în toate problemele privind
exercitarea profesiei şi asigurarea sãnãtãţii populaţiei;
q) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice la organizarea şi desfãşurarea
concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi
27
medicali, desemneazã reprezentanţi în comisiile pentru concursuri şi examene şi
elaboreazã subiectele pentru ocuparea posturilor vacante din unitãţile sanitare publice;
r) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice la elaborarea contractului-cadru privind
condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de
sãnãtate şi a normelor de aplicare a acestuia;
s) promoveazã interesele membrilor sãi în cadrul asigurãrilor de rãspundere civilã
profesionalã;
t) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional şi de activitatea desfãşuratã în
calitate de salariat sau liber profesionist, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurãrilor
de rãspundere civilã pentru asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali;
u) organizeazã puncte teritoriale de informare privind legislaţia din domeniul sãnãtãţii;
v) participã, împreunã cu Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi Ministerul
Sãnãtãţii Publice, la stabilirea numãrului de locuri pentru învãţãmântul postliceal sanitar
şi pentru învãţãmântul superior de asistenţã medicalã;
x) avizeazã fişa de atribuţii a posturilor de asistent medical generalist, moaşã şi asistent
medical;
z) organizeazã şi deruleazã programe de pregãtire pentru calificarea infirmierelor.
(2) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, prin structurile naţionale sau judeţene, colaboreazã în domeniul sãu de
competenţã cu Ministerul Sãnãtãţii Publice, cu instituţii, autoritãţi şi organizaţii la
realizarea urmãtoarelor activitãţi:
a) formarea, specializarea şi perfecţionarea pregãtirii profesionale a asistentului medical
generalist, a moaşei şi a asistentului medical din România;
b) elaborarea standardelor de practicã profesionalã în vederea asigurãrii calitãţii actului
de îngrijire în unitãţile sanitare;
c) iniţierea şi promovarea de forme de educaţie continuã în vederea creşterii gradului de
competenţã profesionalã a membrilor sãi;
d) elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practicã independentã;
e) promovarea şi asigurarea cadrului necesar desfãşurãrii unei concurenţe loiale, bazate
exclusiv pe criteriile competenţei profesionale;
f) elaborarea proiectelor de norme privind practica independentã a asistentului medical
generalist, a moaşei şi a asistentului medical;
28
g) elaborarea proiectelor de norme privind furnizarea îngrijirilor în domeniul asigurãrilor
sociale de sãnãtate;
h) avizarea înfiinţãrii cabinetelor private ale asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi
asistenţilor medicali, indiferent de forma lor juridicã;
i) colaborarea cu Ministerul Sãnãtãţii Publice în vederea elaborãrii metodologiei şi a
tematicilor de concursuri, examene, de acordarea de competenţe şi de grade profesionale
pentru asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali;
j) susţinerea activitãţii şi dezvoltãrii cercetãrii ştiinţifice şi organizarea de manifestãri
ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sãnãtate.
ART. 41
În exercitarea atribuţiilor prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã, Ordinul
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România are
dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor sãi.
SECŢIUNEA a 3-a
Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România
ART. 42
(1) În vederea exercitãrii profesiei, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii
medicali prevãzuţi la art. 1, stabiliţi în România, au obligaţia sã se înscrie în Ordinul
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(2) Calitatea de membru este doveditã prin certificatul de membru al Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, care se
elibereazã la înscrierea în organizaţia profesionalã.
(3) Înscrierea se face la filiala judeţeanã în a cãrei razã se aflã unitatea la care urmeazã sã
îşi desfãşoare activitatea, filiala judeţeanã în a cãrei razã îşi au domiciliul sau reşedinţa
ori, în situaţii speciale, la Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(4) La înscriere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali depun
jurãmântul prevãzut la art. 13.
(5) Depunerea jurãmântului se menţioneazã în certificatul de membru al Ordinului
29
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(6) Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor
şi Asistenţilor Medicali din România şi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul
dintre aceste state şi care presteazã temporar servicii de îngrijiri de sãnãtate în România,
cu respectarea prevederilor alin. (3).
ART. 43
(1) La cerere, membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România care, din motive obiective, întrerup pe o duratã de
pânã la 5 ani exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moaşã şi asistent
medical pot solicita suspendarea calitãţii de membru pe durata respectivã.
(2) Pe durata suspendãrii, la cerere, a calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România se suspendã de drept
toate obligaţiile şi drepturile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
ART. 44
(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România sunt înscrişi în Registrul naţional unic al asistenţilor medicali
generalişti, al moaşelor şi al asistenţilor medicali din România.
(2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România o pot pãstra, la cerere, şi asistenţii medicali
generalişti, moaşele şi asistenţii medicali pensionari.
SECŢIUNEA a 4-a
Drepturile şi obligaţiile membrilor
ART. 45
Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România au urmãtoarele drepturi:
a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţã;
30
b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea şi funcţionarea Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi a
filialelor acestuia;
c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, naţionale sau
teritoriale, şi de a primi informaţiile solicitate;
d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi de a fi informaţi despre desfãşurarea
acestora;
e) de a participa la programe de perfecţionare şi la alte forme de educaţie continuã pentru
asistenţi medicali generalişti, pentru moaşe şi pentru asistenţi medicali;
f) de a contesta sancţiunile primite, în termen de 30 de zile de la comunicarea lor,
conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
g) dreptul persoanelor care exercitã funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în
structurile Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România de a-şi rezerva locul de muncã pe perioada în care îndeplinesc funcţiile
respective;
h) de a li se acorda, de cãtre Consiliul naţional, pentru merite deosebite, recompense,
diplome de onoare şi de excelenţã, la propunerea Biroului executiv al Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, precum
şi calitatea de membru de onoare;
i) dreptul membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România aleşi în funcţii de conducere, la nivel naţional ori teritorial, sau
care deţin funcţii de conducere în cadrul structurilor organizatorice ale Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România de a
beneficia de 3 zile libere lunar, plãtite, pentru îndeplinirea atribuţiilor profesionale la
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, precum şi a atribuţiilor conferite de funcţia de conducere;
j) de a purta însemnele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
ART. 46
(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
31
Medicali din România au urmãtoarele obligaţii:
a) sã cunoascã şi sã respecte reglementãrile privind exercitarea profesiei şi legislaţia în
domeniul sãnãtãţii;
b) sã cunoascã şi sã respecte prevederile Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România privind exercitarea profesiilor
de asistent medical generalist, moaşã şi de asistent medical, ale Codului de eticã şi
deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din
România, precum şi regulamentele profesiei şi hotãrârile organelor de conducere ale
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România;
c) sã manifeste un comportament demn în exercitarea profesiei;
d) sã nu aducã prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor
şi Asistenţilor Medicali din România şi prestigiului profesiei de asistent medical
generalist, de moaşã şi de asistent medical;
e) sã participe la adunãrile generale ale filialelor din care fac parte;
f) sã apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi
asistenţilor medicali;
g) sã ducã la îndeplinire hotãrârile şi deciziile organelor de conducere ale Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România;
h) sã rezolve sarcinile încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România;
i) sã achite, în termenul stabilit, cotizaţia lunarã datoratã în calitate de membru al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România;
j) sã execute cu bunã-credinţã atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau
membru în organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în filialele judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti;
k) sã urmeze formele de educaţie continuã în vederea creşterii gradului de pregãtire
profesionalã şi a menţinerii prestaţiei profesionale sigure şi eficace;
l) sã semneze şi sã aplice parafa cuprinzând numele, prenumele, titlul profesional sau,
dupã caz, specialitatea, gradul şi codul pe toate documentele care atestã activitãţile
32
profesionale executate;
m) sã respecte drepturile pacienţilor.
(2) În vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã, asistenţii medicali generalişti,
moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia sã efectueze cursuri şi alte forme de educaţie
continuã. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România crediteazã cursurile, programele de educaţie continuã avizate de Ministerul
Sãnãtãţii Publice, precum şi alte forme de educaţie continuã prevãzute de lege şi
stabileşte numãrul minim de credite anual necesar reautorizãrii exercitãrii profesiei.
(3) Furnizorii de educaţie continuã a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi
asistenţilor medicali se stabilesc de cãtre Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii
Publice.
(4) Asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali care nu realizeazã
anual numãrul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România li se poate suspenda
dreptul de liberã practicã, pânã la realizarea numãrului de credite respectiv.
SECŢIUNEA a 5-a
Organizarea la nivel teritorial şi naţional
Paragraful 1
Organizarea la nivel teritorial
ART. 47
(1) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România este organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
(2) La nivelul fiecãrui judeţ, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, se organizeazã
câte o filialã a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România, formatã din toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali care exercitã profesia în unitatea administrativ-teritorialã respectivã,
denumitã în continuare filiala judeţeanã, respectiv filiala municipiului Bucureşti.
(3) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridicã şi
33
beneficiazã de autonomie organizatoricã şi funcţionalã, în limitele prevãzute de Statutul
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
(4) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţã a judeţului, respectiv în municipiul
Bucureşti, pentru filiala municipiului Bucureşti.
ART. 48
Organele de conducere ale filialei judeţene, respectiv ale filialei municipiului Bucureşti a
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România sunt:
a) adunarea generalã;
b) consiliul judeţean, respectiv Consiliul Municipiului Bucureşti;
c) biroul consiliului judeţean, respectiv al Consiliului Municipiului Bucureşti;
d) preşedintele.
ART. 49
(1) Adunarea generalã este constituitã din reprezentanţii aleşi ai tuturor asistenţilor
medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali cu drept de liberã practicã înscrişi
în filiala respectivã, conform normei de reprezentare de 1 la 50.
(2) Adunarea generalã alege prin vot secret, cu majoritate simplã, membrii consiliului
judeţean al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România, respectiv ai Consiliului Municipiului Bucureşti al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în prezenţa a cel
puţin 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor aleşi.
ART. 50
(1) Consiliile judeţene ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România au un numãr de membri proporţional cu numãrul
asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi, respectiv, asistenţilor medicali înscrişi în
Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, dupã cum urmeazã:
a) pânã la 1.000 de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali, înscrişi – 11
membri, aleşi din rândul reprezentanţilor adunãrii generale;
b) între 1.001-2.000 de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali înscrişi –
15 membri, aleşi din rândul reprezentanţilor adunãrii generale;
34
c) între 2.001-4.000 de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali înscrişi –
19 membri, aleşi din rândul reprezentanţilor adunãrii generale;
d) peste 4.000 de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali înscrişi – 21
membri, aleşi din rândul reprezentanţilor adunãrii generale.
(2) Consiliul Municipiului Bucureşti al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România este format din 25 de membri, aleşi din
rândul reprezentanţilor adunãrii generale.
(3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor în
adunarea generalã; în cazul în care la adunarea generalã întrunitã cu ocazia alegerilor nu
este prezent un numãr de 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor, în termen de 14 zile se
va organiza o altã adunare generalã pentru alegeri, al cãrei rezultat va fi validat, indiferent
de numãrul participanţilor.
(4) Consiliul judeţean al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, respectiv Consiliul Municipiului Bucureşti al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România va alege dintre membrii sãi un birou format din: un preşedinte, 3 vicepreşedinţi
şi un secretar.
(5) Organele de conducere ale filialelor judeţene, respectiv ale filialei municipiului
Bucureşti se subordoneazã ierarhic Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(6) La nivelul unitãţilor sanitare, se pot delega de cãtre preşedintele filialei unele atribuţii,
unui reprezentant ales în adunarea generalã din unitatea respectivã.
Paragraful 2
Organizarea la nivel naţional
ART. 51
(1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, la nivel naţional, sunt:
a) Adunarea generalã naţionalã;
b) Consiliul naţional;
c) Biroul executiv;
35
d) preşedintele;
e) preşedintele de onoare.
(2) Organele de conducere prevãzute la alin. (1) îşi desfãşoarã activitatea în conformitate
cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 52
(1) Adunarea generalã naţionalã este constituitã din reprezentanţi aleşi la nivelul filialelor
judeţene şi la nivelul filialei municipiului Bucureşti, conform normei de 1 reprezentant la
500 de membri.
(2) Adunarea generalã naţionalã alege prin vot secret, cu majoritate simplã, membrii
Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numãrul total al
reprezentanţilor aleşi. În cazul în care, la Adunarea generalã naţionalã la care au loc
alegeri nu este prezent un numãr de 2/3 din numãrul total al reprezentanţilor, în termen de
14 zile se va organiza o altã adunare generalã naţionalã de alegeri, al cãrei rezultat va fi
validat, indiferent de numãrul participanţilor.
(3) Adunarea generalã naţionalã adoptã, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numãrul total al
reprezentanţilor aleşi, Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical din România, Regulamentul de organizare şi funcţionare
al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România.
(4) Lucrãrile Adunãrii generalã naţionale sunt conduse de preşedintele Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
ART. 53
(1) Consiliul naţional este alcãtuit din preşedinţii fiecãrei filiale judeţene, respectiv ai
filialei municipiului Bucureşti, preşedintele de onoare, reprezentantul autoritãţii de stat,
câte un reprezentant al organizaţiilor din ministerele şi instituţiile cu reţea sanitarã
proprie, câte un reprezentant al fiecãrei filiale judeţene şi 3 reprezentanţi ai filialei
municipiului Bucureşti, aleşi de Adunarea generalã naţionalã.
(2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumãtate plus unu din numãrul
membrilor sãi şi adoptã hotãrâri cu majoritate simplã de voturi.
(3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare.
36
ART. 54
Activitatea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România este coordonatã, între sesiunile Consiliului naţional, de Biroul executiv.
ART. 55
(1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România asigurã activitatea permanentã a acestuia,
conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcãtuit din preşedinte, preşedintele de
onoare, 4 vicepreşedinţi şi un secretar naţional, aleşi prin vot secret de membrii
Consiliului naţional din rândul acestora.
(3) Preşedintele de onoare va fi ales de cãtre Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România din rândul
personalitãţilor în domeniu sau din societatea civilã.
ART. 56
(1) Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, precum şi organele de conducere ale filialelor
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti se subordoneazã din punct de vedere ierarhic
Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România. Hotãrârile Consiliului naţional al Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,
adoptate în conformitate cu dispoziţiile legale, sunt obligatorii atât pentru membrii
filialelor judeţene, cât şi pentru Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, precum şi pentru organele de
conducere ale filialelor Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
(2) Funcţiile de conducere la nivel judeţean sau naţional din structurile Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România sunt
incompatibile cu alte funcţii de conducere din alte asociaţii profesionale din România.
(3) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România care exercitã funcţii de conducere şi care nu îşi îndeplinesc cu
demnitate responsabilitãţile funcţiei sau se aflã într-o stare de incompatibilitate, la
propunerea Biroului executiv, vor fi suspendaţi din funcţie de Consiliul naţional al
37
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
(4) Procedura de sesizare şi soluţionare a cauzelor, precum şi procedura de suplinire a
funcţiei de conducere rãmasã vacantã se stabilesc prin Statutul Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
ART. 57
(1) Organizarea alegerilor la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi la
nivel naţional, se desfãşoarã la date diferite pentru fiecare dintre organele de conducere
prevãzute la art. 48 şi 51, o datã la 4 ani, în baza Regulamentului electoral elaborat de
Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România şi aprobat de Consiliul naţional.
(2) În cazul vacantãrii funcţiei alese prin demisie sau incapacitatea exercitãrii acesteia, se
vor organiza alegeri pentru funcţia respectivã în termen de 90 de zile, cu respectarea
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 58
Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România se constituie din urmãtoarele surse, obţinute în condiţiile legii:
a) taxe de înscriere;
b) cotizaţii lunare ale membrilor;
c) donaţii şi sponsorizãri de la persoane fizice ori juridice, potrivit legii;
d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestãri ştiinţifice, în condiţiile legii;
e) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv
din organizarea de cursuri şi alte forme de educaţie continuã;
f) încasãri din vânzarea publicaţiilor proprii;
g) drepturi editoriale, publicitate în publicaţiile editate de organizaţie;
h) alte surse, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 59
(1) Neplata cotizaţiei datorate de membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România pe o perioadã de 6 luni se sancţioneazã cu
suspendarea calitãţii de membru pânã la plata cotizaţiei datorate. În cazul întârzierii plãţii
cotizaţiei peste termenul de 6 luni, se aplicã majorãri de întârziere în cuantum stabilit prin
hotãrâre a Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
38
Asistenţilor Medicali din România, conform prevederilor legale.
(2) Sancţiunea prevãzutã la alin. (1) se aplicã de biroul consiliului judeţean al filialei
respective.
ART. 60
(1) Neplata cotizaţiei datorate de filialele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România pe o perioadã de 3 luni se sancţioneazã cu
suspendarea din funcţie a preşedintelui filialei, prin hotãrâre a Consiliului naţional, pânã
la plata cotizaţiei datorate, perioadã în care atribuţiile preşedintelui sunt preluate de unul
dintre vicepreşedinţi, desemnat de Consiliul naţional. În cazul întârzierii plãţii cotizaţiei
peste termenul de 3 luni, se aplicã majorãri de întârziere în cuantum stabilit prin hotãrâre
a Consiliului naţional, conform prevederilor legale, şi se solicitã blocarea contului filialei
respective.
(2) Ridicarea sancţiunii se pune în aplicare prin hotãrâre a Consiliului naţional al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
ART. 61
Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România tarifele se stabilesc,
dupã caz, de Consiliul naţional, respectiv şi de consiliul judeţean al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România respectiv Consiliul
Municipiului Bucureşti al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România.
SECŢIUNEA a 6-a
Rãspunderea disciplinarã
ART. 62
(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali rãspund disciplinar
pentru nerespectarea legislaţiei din domeniul profesiei, a Codului de eticã şi deontologie
al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România, a
regulilor de bunã practicã profesionalã, a Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, pentru nerespectarea
39
deciziilor obligatorii adoptate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare de organele
de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România, precum şi pentru orice fapte sãvârşite în legãturã cu profesia, care
sunt de naturã sã prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(2) Rãspunderea disciplinarã prevãzutã la alin. (1) este angajatã în funcţie de gravitatea
abaterii.
(3) Sancţiunile disciplinare pe care organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România le pot aplica sunt
urmãtoarele:
a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) suspendarea calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi informarea Ministerului Sãnãtãţii
Publice cu privire la retragerea dreptului de exercitare a profesiei pe perioada respectivã;
d) retragerea calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor
şi Asistenţilor Medicali din România şi informarea Ministerului Sãnãtãţii Publice cu
privire la retragerea dreptului de exercitare a profesiei.
(4) Sancţiunile prevãzute la alin. (3) lit. a) şi b) se aplicã de consiliul judeţean al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România.
(5) Sancţiunile prevãzute la alin. (3) lit. c) şi d) se aplicã de Consiliul naţional al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România în urma unei anchete efectuate de Comisia naţionalã de eticã şi deontologie a
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, care întocmeşte un raport în acest sens.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), aplicarea sancţiunii prevãzute la alin. (3) lit.
c), pentru motivele prevãzute la art. 46 alin. (4), se face de cãtre consiliul judeţean al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, respectiv de Consiliul Municipiului Bucureşti al Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
ART. 63
40
Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România care s-au retras sau au fost excluşi din organizaţie nu pot ridica nicio
pretenţie asupra veniturilor sau patrimoniului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, asupra taxelor de înscriere, a cotizaţiilor
sau a eventualelor contribuţii bãneşti efectuate în perioada în care aceştia au avut calitatea
de membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România.
ART. 64
Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunicã în scris persoanei în cauzã,
consiliului judeţean al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, respectiv Consiliului Municipiului Bucureşti al
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, persoanei juridice cosemnatare a contractului individual de muncã şi, în cazul
retragerii calitãţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, Ministerului Sãnãtãţii Publice.
ART. 65
(1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevãzute la art. 62 alin. (3) lit. a) şi b) se
adreseazã Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
Asistenţilor Medicali din România, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Sancţiunile prevãzute la art. 62 alin. (3) lit. c) şi d) pot fi contestate la judecãtoria în a
cãrei circumscripţie teritorialã îşi desfãşoarã activitatea asistentul medical generalist,
moaşa sau asistentul medical sancţionat, în termen de 30 de zile de la comunicarea
sancţiunii.
ART. 66
Rãspunderea disciplinarã a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, prevãzutã la art. 62, nu exclude
rãspunderea civilã, contravenţionalã şi penalã.
CAP. IV
Rolul, atribuţiile şi drepturile autoritãţii de stat
41
ART. 67
(1) Ministerul Sãnãtãţii Publice, în calitate de autoritate de stat, urmãreşte ca activitatea
Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România sã se desfãşoare în condiţiile legii.
(2) Reprezentantul autoritãţii de stat cu rang de secretar de stat în Ministerul Sãnãtãţii
Publice este membru al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi este numit prin ordin al
ministrului sãnãtãţii publice.
(3) În cazul în care reprezentantul autoritãţii de stat constatã cã nu sunt respectate
prevederile legale, acesta sesizeazã organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. În termen de 15 zile
de la efectuarea demersului, acestea adoptã mãsurile necesare de încadrare în normele în
vigoare şi informeazã Ministerul Sãnãtãţii Publice în acest sens.
(4) În cazul nerespectãrii prevederilor alin. (3), Ministerul Sãnãtãţii Publice se adreseazã
instanţelor judecãtoreşti competente.
CAP. V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 68
(1) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã cu dispoziţiile Legii nr.
200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale, pentru profesiile
reglementate din România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România îşi schimbã denumirea în Ordinul Asistenţilor
Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, iar Registrul
naţional unic al asistenţilor medicali şi moaşelor din România îşi schimbã denumirea în
Registrul naţional unic al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor
medicali din România.
(3) Deţin de drept calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România toţi asistenţii medicali generalişti,
moaşele şi asistenţii medicali înscrişi pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe
42
de urgenţã.
ART. 69
(1) În vederea facilitãrii accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi,
respectiv, al profesiei de moaşã pe teritoriul României, Ministerul Sãnãtãţii Publice, în
colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România, recunoaşte calificãrile de asistent medical generalist şi, respectiv,
de moaşã, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru
al Uniunii Europene, într-un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în
Confederaţia Elveţianã, de cetãţenii acestor state, iar încadrarea în muncã se face conform
legii.
(2) Modificarea şi completarea normelor de recunoaştere a titlurilor de calificare de
asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşã, eliberate de un stat membru al Uniunii
Europene, de un alt stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia
Elveţianã cetãţenilor acestora, aflate în vigoare la data publicãrii prezentei ordonanţe de
urgenţã, se face de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice, în colaborare cu Ordinul
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, şi se
aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 70
Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România, Codul de eticã şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi
al asistentului medical din România, precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, care
privesc organizarea şi funcţionarea acestuia, se publicã de Consiliul naţional al Ordinului
Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 71
Dupã intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, administraţia publicã localã,
prin consiliile judeţene şi Consiliul Municipiului Bucureşti, poate da în administrare
filialelor judeţene şi Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor
Medicali din România spaţii corespunzãtoare pentru desfãşurarea activitãţii, la solicitarea
acestora.
ART. 72
43
(1) Pregãtirea asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi a asistenţilor medicali se
realizeazã prin urmãtoarele forme de învãţãmânt:
a) învãţãmânt universitar;
b) învãţãmânt sanitar postliceal.
(2) În învãţãmântul universitar pentru asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi
medicali şi postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţi de liceu cu diplomã de bacalaureat.
(3) Specializãrile şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat
şi private acreditate, precum şi pentru facultãţile cu profil medico-farmaceutic uman,
pentru facultãţile de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali, se stabilesc
de cãtre Ministerul Sãnãtãţii Publice şi Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului.
ART. 73
(1) Titularii diplomelor eliberate de şcolile postliceale sanitare care atestã o formare de
asistent medical generalist sau asistent medical obstetricã-ginecologie, începutã anterior
datei de 1 ianuarie 2007, precum şi titularii diplomelor de asistent medical, eliberate de
şcolile postliceale sanitare, pot avea acces la studii universitare, cu posibilitatea
echivalãrii studiilor efectuate în învãţãmântul postliceal sanitar, în condiţiile stabilite de
senatele universitãţilor, conform reglementãrilor în vigoare privind autonomia
universitarã, în cazul în care sunt absolvenţi de liceu cu diplomã de bacalaureat.
(2) Absolvenţii învãţãmântului superior care promoveazã examenul de licenţã pot urma
studii postuniversitare.
ART. 74
(1) Alegerile organizate conform prevederilor Legii nr. 307/2004 privind exercitarea
profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşã, precum şi organizarea şi
funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, cu modificãrile
ulterioare, rãmân valabile pânã la expirarea mandatului actualelor organe de conducere
ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
(2) În termen de 60 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe de urgenţã se vor
organiza alegeri pentru completarea organelor de conducere alese în condiţiile alin. (1),
conform art. 50 alin. (4) şi art. 55 alin. (2), cu urmãtoarele funcţii:
a) un vicepreşedinte al biroului consiliului judeţean al Ordinului Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, respectiv Consiliul
Municipiului Bucureşti al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi
44
Asistenţilor Medicali din România;
b) un preşedinte de onoare şi un vicepreşedinte al Biroului executiv al Consiliului
naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali
din România
(3) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din
România, înfiinţat şi organizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã, este continuatorul
de drept al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, înfiinţat potrivit
legilor anterioare. Drepturile şi obligaţiile anterioare vor trece în patrimoniul noii
instituţii, organizate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 75
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã.
ART. 76
La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã Legea nr. 307/2004
privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşã, precum şi
organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România,
publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 30 iunie 2004, cu
modificãrile ulterioare.
Prezenta ordonanţã de urgenţã transpune prevederile Directivei 2005/36/CE a
Parlamentului European şi Consiliului privind recunoaşterea calificãrilor profesionale,
publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 255 din 30 septembrie 2005,
precum şi prevederile Directivei 2006/100/CE pentru adaptarea unor directive din
domeniul liberei circulaţii a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei şi a
României, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 363 din 20 decembrie
2006
45
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE
al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România
CAPITOLUL IPrincipii generale
ART.1Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România cuprinde un ansamblu de principii şi reguli ce reprezintă valorile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă şi profesia de asistent medical pe teritoriul României.
ART.2Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România are drept principal scop:a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;b) respectarea obligaţiilor profesionale de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali;c) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical;d) recunoaşterea profesiei, a responsabilităţii şi încrederii conferite de societate, precum şi a obligaţiilor interne ce derivă din această încredere.
ART.3Principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă şi profesia de asistent medical pe teritoriul României sunt următoarele:
a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţă de viaţa şi de persoana umană;b) în orice situaţie primează interesul pacientului şi sănătatea publică;c) respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stării de sănătate a pacientului;e) acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe, aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de discriminare;f) în exercitarea profesiei asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie să dovedească loialitate şi solidaritate unii faţă de alţii în orice împrejurare, să îşi acorde colegial ajutor şi asistenţă pentru realizarea îndatoririlor profesionale;g) asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie să se comporte cu cinste şi demnitate profesională şi să nu prejudicieze în niciun fel profesia sau să submineze încrederea pacientului.
CAPITOLULIIResponsabilitatea personală, integritatea şi independenţa profesională a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali
46
ART.4Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea şi moralitatea individuală şi profesională.
ART.5Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia să manifeste o conduită ireproşabilă faţă de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.ART.6În caz de pericol public, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical nu au dreptul să îşi abandoneze bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei autorităţi competente, conform legii.
ART.7Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt răspunzători pentru fiecare dintre actele lor profesionale.
ART.8Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali din sistemul public sau privat încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.
ART.9Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţă constituie greşeală deontologică.
ART.10Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată, folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe înţelesul acestora.
ART.11Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât formele legale de plată.
CAPITOLULIIIRaporturi profesionale cu alţi profesionişti din domeniul medico-sanitar şi instituţii
SECŢIUNEA1Raporturile profesionale cu alţi profesionişti din domeniul sanitar
ART.12În baza spiritului de echipă, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi datorează sprijin reciproc.
47
ART.13Constituie încălcări ale regulilor etice:a) jignirea şi calomnierea profesională;b) blamarea şi defăimarea profesională;c) orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnităţii profesionale a asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical.
ART.14(1) În cazul unor neînţelegeri, în considerarea calităţii profesionale, conflictul în primă instanţă trebuie mediat de biroul consiliului judeţean, la nivel judeţean/municipiului Bucureşti, şi de Biroul executiv, la nivel naţional.(2) Dacă acesta persistă, cei implicaţi se pot adresa Comisiei de etică şi deontologie sau justiţiei, fiind interzisă perturbarea activităţii profesionale din aceste cauze.(3) În cazul în care se constată încălcări ale regulilor etice, se urmează procedura de sancţionare, conform prevederilor Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009.
ART.15În cazul colaborării mai multor asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiaşi pacient, fiecare practician îşi asumă responsabilitatea individual prin aplicarea parafei profesionale în dreptul fiecărei manevre sau tehnici executate personal.
ART.16În interesul pacienţilor, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali vor avea relaţii de colaborare cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnităţii şi onoarei profesionale.
SECŢIUNEA a 2-aRaporturile profesionale cu instituţiile
ART.17Angajatorul trebuie să asigure condiţii optime asistentului medical generalist, moaşei şi asistentului medical în exercitarea profesiei.
ART.18Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical aduc la cunoştinţa persoanelor competente şi autorităţilor competente orice circumstanţă care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special în ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau care limitează exerciţiul profesional.
ART.19Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în concordanţă cu diferitele
48
niveluri de responsabilitate pe care le îndeplinesc, contribuie la orientarea politicilor şi dezvoltarea sistemului de sănătate.
CAPITOLULIVEducaţia medicală continuă
ART.20În vederea creşterii gradului de pregătire profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia să efectueze cursuri şi alte forme de educaţie continuă creditate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, precum şi alte forme de educaţie continuă prevăzute de lege pentru îndeplinirea numărului minim de credite anual necesar reautorizării exercitării profesiei.
CAPITOLULVObligaţii etice şi deontologice
SECŢIUNEA1Obligaţia acordării îngrijirilor medicale
ART.21Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în exercitarea profesiei, nu pot face discriminări pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale, a condiţiei sociale faţă de pacienţi.
ART.22Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor.
ART.23Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor profesionale.
ART.24În caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, epidemii, incendii) sau accidentări în masă (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.
ART.25(1) Voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical trebuie întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia.(2) Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect,
49
pentru a hotărî în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor.
ART.26Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical consideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma bolnavul către alţi specialişti.
ART.27Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-şi părerea numai dacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii pacientului, cu consimţământul prealabil al acestuia.
ART.28Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul sănătăţii pacientului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
SECŢIUNEA a 2-aRespectarea drepturilor pacientului
ART.29Pacientul are următoarele drepturi: dreptul la informaţia medicală, dreptul la consimţământ, dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament şi îngrijiri medicale.
SECŢIUNEA a 3-aConsimţământul
ART.30O intervenţie medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cunoştinţă de cauză, şi-a dat consimţământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului său, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
ART.31Consimţământul pacientului sau, după caz, al reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:a) pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;b) în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicală;c) în cazul participării sale la învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică;
50
d) în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală;e) în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de lege.
ART.32Consimţământul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia, după caz, nu este obligatoriu în următoarele situaţii:a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă;b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să anunţe medicul curant/de gardă (decizia fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).
SECŢIUNEA a 4-aSecretul profesional
ART.33(1) Secretul profesional este obligatoriu.(2) Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.
ART.34Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.
ART.35Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical răspund disciplinar pentru destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţământul expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.
ART.36Interesul general al societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de interesul personal al pacientului.
ART.37În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.
ART.38Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de către asistentul medical generalist,
51
moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
CAPITOLULVISituaţii speciale în practicarea profesiunii în sistem instituţionalizat
SECŢIUNEA 1
Situaţia bolnavului psihic
ART.39Persoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistenţă medicală şi de îngrijiri de sănătate de aceeaşi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sănătate.
ART.40Orice persoană cu tulburări psihice trebuie apărată de daunele pe care ar putea să i le producă administrarea nejustificată a unui medicament, tehnică sau manevră de îngrijire şi tratament, de maltratările din partea altor pacienţi sau persoane ori de alte acte de natură să antreneze o suferinţă fizică sau psihică.
ART.41(1) Pacientul cu tulburări psihice trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu îşi poate exprima liber voinţa, consimţământul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia.(2) Nu este necesară obţinerea consimţământului în condiţiile prevăzute la alin. (1) atunci când este necesară intervenţia de urgenţă.(3) Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, după caz, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, dacă întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor are drept consecinţă punerea în pericol a vieţii pacientului.
ART.42Orice persoană care suferă de tulburări psihice trebuie tratată cu omenie şi respectul demnităţii umane şi trebuie să fie apărată împotriva oricăror forme de exploatare economică, sexuală sau de altă natură, împotriva tratamentelor vătămătoare şi degradante. Nu este admisă nicio discriminare bazată pe o tulburare psihică.
SECŢIUNEA a 2-aPrescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor
ART.43Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, constituie infracţiune.
52
SECŢIUNEA a 3-aPacientul privat de libertate
ART.44Asistentului medical generalist, moaşei şi asistentului medical care îngrijesc un pacient privat de libertate le este interzis să aducă atingere integrităţii fizice, psihice sau demnităţii acestuia.
ART.45Dacă asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical constată că pacientul privat de libertate a suportat maltratări, aceştia au obligaţia să informeze organele competente.
SECŢIUNEA a 4-aSituaţia pacienţilor infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA
ART.46(1) Pacienţii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA au dreptul la îngrijire şi tratament medical în mod nediscriminatoriu, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical fiind obligaţi să asigure îngrijirile de sănătate şi tratamentele prescrise acestor pacienţi.(2) Păstrarea confidenţialităţii asupra datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care au în îngrijire, supraveghere şi/sau tratament astfel de persoane.(3) Între specialiştii medico-sanitari, informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate.
CAPITOLULVIIPracticarea profesiunii în sistem privat. Îngrijirile la domiciliu
ART. 47
Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali exercită profesia în regim salarial şi/sau independent.
ART.48Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care îşi desfăşoară activitatea în calitate de titular sau asociat al unui cabinet de practică medicală pot furniza îngrijiri medicale la domiciliu, dacă sunt autorizaţi în acest sens, în conformitate cu prevederile legale privind organizarea şi funcţionarea îngrijirilor la domiciliu.
ART.49Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să comunice medicului care a recomandat aceste servicii situaţia evoluţiei stării de sănătate a pacientului îngrijit.
53
ART.50Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical chemaţi într-o familie ori colectivitate trebuie să respecte regulile de igienă şi de profilaxie, în exercitarea profesiei.
CAPITOLULVIIIProbleme ale îngrijirii minorilor
ART.51Dacă asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical apreciază că minorul este victima unei agresiuni sau privaţiuni, trebuie să încerce să îl protejeze, uzând de prudenţe, şi să alerteze autoritatea competentă.
ART.52Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să fie apărătorul copilului bolnav, dacă apreciază că starea de sănătate nu este bine înţeleasă sau nu este suficient de bine protejată.
ART.53În vederea efectuării tehnicilor şi/sau a manevrelor de îngrijire şi/sau de tratament asupra unui minor, consimţământul trebuie obţinut de la reprezentantul legal al minorului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
CAPITOLULIXProbleme ale experimentării pe om
ART. 54
(1) Se interzice provocarea de îmbolnăviri artificiale unor oameni sănătoşi, din raţiuni experimentale.(2) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu celelalte prevederi legale incidente în materie.
ART.55Impunerea, cu forţa sau prin inducere în eroare, a experimentului pe om reprezintă o abatere gravă pentru orice asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical care participă în mod voluntar şi conştient la asemenea fapte.
CAPITOLULXDispoziţii speciale
ART.56La primirea în OAMGMAMR, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical vor depune următorul jurământ:“În numele Vieţii şi al Onoarei,jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect fiinţa umană şi drepturile sale şi să păstrez secretul profesional.
54
Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare socială.Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!”
ART.57Dovedirea calităţii de membru al OAMGMAMR se face cu certificatul de membru, eliberat de OAMGMAMR.
ART.58Actele medicale şi de îngrijire efectuate de asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali vor purta parafa şi semnătura acestora, pentru asumarea răspunderii individuale şi probarea responsabilităţii profesionale.
ART.59Modelul certificatului de membru şi al parafei profesionale sunt adoptate de Consiliul Naţional al OAMGMAMR, ca anexe ale Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009 şi fac parte integrantă din acesta.
CAPITOLULXIDispoziţii finale
ART.60Nerespectarea prevederilor prezentului cod de etică şi deontologie constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară.
ART.61Răspunderea disciplinară a membrilor OAMGMAMR nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau materială.
ART.62Procedura de sesizare şi soluţionare a cauzelor este prevăzută în Statutul OAMGMAMR.
ART.63Toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia de a informa consiliul judeţean al OAMGMAMR, respectiv al municipiului Bucureşti despre modificările survenite în situaţia lor profesională.
ART.64Consiliul judeţean al OAMGMAMR, respectiv al municipiului Bucureşti va informa Consiliul naţional al OAMGMAMR cu privire la aceste modificări.
55
ART.65Prevederile prezentului cod de etică şi deontologie se completează corespunzător cu dispoziţiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, ale Statutului Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 1/2009, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, adoptat prin Hotărârea Adunării generale naţionale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România nr. 3/2009, precum şi cu normele legale în materie pe specialităţi, cu modificările ulterioare.
ART.66Completarea sau modificarea prezentului cod de etică şi deontologie se va face de către Adunarea generală naţională, la propunerea Consiliului naţional al OAMGMAMR.
ART.67La data intrării în vigoare a prezentului cod de etică şi deontologie se abrogă Codul de etică şi deontologie profesională al asistentului medical şi al moaşei din România, adoptat de Adunarea generală naţională a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.
ART.68Prezentul cod de etică şi deontologie a fost adoptat de Adunarea generală naţională a OAMGMAMR în data de 9 iulie 2009 şi intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, partea I.
56
Privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
Având în vedere prevederile art. 168 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate Publică nr. E.N. 2.476 din 27 iulie 2006, ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin: ART. 1 Se aprobă Normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, prevăzute în anexele nr. I-V care fac parte integrantă din prezentul ordin. ART. 2 Depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii. ART. 3 Fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale. ART. 4 Fondurile necesare îndeplinirii activităţilor din programul prevăzut la art. 3 se vor regăsi distinct în structura bugetului unităţii. ART. 5 Costurile aferente activităţilor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se vor regăsi în valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare plătitor/asigurător/finanţator aflat în relaţie contractuală cu unităţile sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi. ART. 6 În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat. ART. 7 Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. ART. 8 Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, unităţile sanitare din sistemul public şi privat, autorităţile de sănătate publică judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, precum şi Inspecţia sanitară de stat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. ART. 9
57
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.146 şi 1.146 bis din 3 decembrie 2004. ART. 10 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolăescu Bucureşti, 27 iulie 2006. Nr. 916. ANEXA I I. Criteriile de definire a infecţiei nosocomiale Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării. Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic. Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale. II. Organizarea activităţilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private cu paturi 1. Unităţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi alte unităţi sanitare cu paturi definite prin art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii) asigură organizarea şi funcţionarea unor servicii de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, după cum urmează: a) la nivelul spitalelor judeţene şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare, respectiv al institutelor de asistenţă medicală, se organizează servicii specializate de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. Activitatea specifică este asigurată prin personal propriu, angajat în acest scop. Serviciul este organizat cu minimum 7 posturi, din care cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, cu funcţie de şef serviciu, 2 clinicieni (specialităţi chirurgicale şi, respectiv, medicală), un farmacist, 1-2 cadre cu pregătire postliceală de profil asistent medical şi personal cu pregătire medie cu o calificare adecvată activităţilor, o persoană din serviciul administrativ; b) la nivelul spitalelor municipale, orăşeneşti, comunale sau al altor unităţi cu paturi de asistenţă medicală definite prin lege (art. 172 din Legea nr. 95/2006), prin crearea/reorganizarea unui colectiv funcţional cu minimum 3 posturi normate, din care, în funcţie de numărul paturilor din unitate, 0,5-1 normă de medic specialist, 1-1,5 normă de cadre medii cu pregătire de asistent medical şi o normă de muncitor cu calificare adecvată activităţii. Pentru coordonarea profesională a activităţii specifice sunt necesare specialităţile de
58
medic specialist epidemiolog, microbiolog, boli infecţioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog etc., atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare profesională specifică, organizat de autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti sau de institutul regional de sănătate publică. Pentru posturile de cadre medii - asistenţi medicali, se vor angaja asistenţi de igienă sau asistenţi încadraţi la staţia centrală de sterilizare, servicii de neonatologie, ATI, obstetrică-ginecologie etc., cu condiţia absolvirii unui curs de perfecţionare specifică organizat în condiţii similare; c) unităţile sanitare publice cu paturi, altele decât cele menţionate, unităţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţă medicală primară cu paturi de zi sau de o zi, unităţile sanitare de asistenţă medico-socială, sanatoriile, alte tipuri de unităţi sanitare, indiferent de forma de organizare, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil pentru activităţile specifice de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, cu activitate de 0,5 normă, remunerată ca ore suplimentare sau din venituri proprii, în conformitate cu legea. 2. Unităţile sanitare private cu paturi vor răspunde pentru activităţile de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, prin asumarea responsabilităţii profesionale şi juridice de către personalul astfel angajat sau de unitatea astfel contractată, în conformitate cu legislaţia. 3. Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale. 4. Îndrumarea metodologică a personalului şi a activităţilor desfăşurate în cadrul structurii de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale din unităţile sanitare publice se realizează de compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii de sănătate publică. Pentru unităţile sanitare private aceste activităţi se asigură, la solicitare, de către autoritatea de sănătate publică, pe bază de contract de prestări servicii. 5. Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situaţii de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unităţii ori prin autosesizare, de către compartimentele specializate ale autorităţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor naţionale de sănătate. III. Atribuţiile instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private 1. Atribuţiile comitetului director al unităţii sanitare: - solicită şi aprobă planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - organizarea şi funcţionarea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale; - asigură condiţiile de implementare în activitate a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - asigură analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate, rezultatele obţinute, eficienţa economică a măsurilor şi investiţiilor finanţate;
59
- verifică şi aprobă alocarea bugetului aferent derulării activităţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor şi a dotării tehnico-materiale necesare evitării sau diminuării riscului pentru infecţie nosocomială; - derularea legală a achiziţiilor şi aprovizionarea tehnico-materială, prevăzute în planul de activitate sau impuse de situaţia epidemiologică din unitate, în vederea diminuării ori evitării situaţiilor de risc sau combaterii infecţiilor nosocomiale; - comitetul director al spitalului va asigura condiţiile de igienă, privind cazarea şi alimentaţia pacienţilor; - deliberează şi decide, la propunerea Colegiului Medicilor din România sau ca urmare a sesizării asistaţilor în privinţa responsabilităţii instituţionale ori individuale a personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea drepturilor ori au prejudiciat starea de sănătate a asistaţilor prin infecţie nosocomială depistată şi declarată; - asigură dotarea necesară organizării şi funcţionării sistemului informaţional pentru înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infecţiile nosocomiale. 2. Atribuţiile managerului unităţii sanitare: - răspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentului ordin, diferenţiat în funcţie de încadrarea unităţii în conformitate cu legea; - participă la definitivarea propunerilor de activitate şi achiziţii cuprinse în planul anual al unităţii pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - răspunde de asigurarea bugetară aferentă activităţilor cuprinse în planul anual aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale; - controlează şi răspunde pentru organizarea şi derularea activităţilor proprii ale compartimentului/serviciului sau, după caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, ca structură de activitate în directă subordine şi coordonare; - controlează respectarea normativelor cuprinse în planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activităţii specifice şi cu medicii şefi de secţie; - analizează şi propune soluţii de rezolvare, după caz, alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului/ serviciului/responsabilului de activitate specifică în situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială; - verifică şi aprobă evidenţa internă şi informaţiile transmise eşaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală, aferente activităţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologică, şi măsurile de control al focarului de infecţie nosocomială din unitate; - solicită, la propunerea coordonatorului de activitate specializată sau din proprie iniţiativă, expertize şi investigaţii externe, consiliere profesională de specialitate şi intervenţie în focarele de infecţie nosocomială; - angajează unitatea pentru contractarea unor servicii şi prestaţii de specialitate; - reprezintă unitatea în litigii juridice legate de răspunderea instituţiei în ceea ce priveşte infecţiile nosocomiale, respectiv acţionează în instanţă persoanele fizice, în cazul
60
stabilirii responsabilităţii individuale pentru infecţie nosocomială. 3. Atribuţiile directorului medical: - utilizarea în activitatea curentă, la toate componentele activităţilor medicale de prevenţie, diagnostic, tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevăzute în protocoalele unităţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie, respectiv a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igienă oferite pe perioada îngrijirilor acordate; - pentru spitalele care nu îndeplinesc condiţiile legale de a avea director de îngrijiri, funcţia acestuia este preluată de directorul adjunct medical, care va avea aceleaşi responsabilităţi ca acesta. 4. Atribuţiile directorului de îngrijiri: - răspunde de aplicarea Precauţiunilor universale şi izolare specială a bolnavilor; - răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta; - urmăreşte circulaţia germenilor în spital, menţine legătura cu laboratorul de microbiologie şi sesizează orice modificare; - urmăreşte respectarea circuitelor funcţionale din spital/secţie în funcţie de specific; - răspunde de starea de curăţenie din secţie, de respectarea normelor de igienă şi antiepidemice; - propune directorului financiar-contabil planificarea aprovizionării cu materiale necesare prevenirii infecţiilor nosocomiale şi menţinerii stării de igienă; - controlează respectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie; - controlează igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi face educaţia sanitară a acestora; - urmăreşte efectuarea examenului organoleptic al alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care o aduce la cunoştinţă medicului şef de secţie şi managerului spitalului; - constată şi raportează managerului spitalului deficienţe de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire) şi ia măsuri pentru remedierea acestora; - organizează şi supraveghează pregătirea saloanelor pentru dezinfecţii periodice şi ori de câte ori este nevoie; - participă la recoltarea probelor de mediu şi testarea eficacităţii dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu echipa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - urmăreşte în permanenţă respectarea de către personal şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează prelucrarea bolnavilor la internare; - anunţă la serviciul de internări locurile disponibile, urmăreşte internarea corectă a bolnavilor în funcţie de grupe de vârstă, infecţiozitate sau receptivitate; - urmăreşte aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru supravegherea contacţilor; - instruieşte personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri; - semnalează medicului şef de secţie cazurile de boli transmisibile pe care le observă în rândul personalului; - instruieşte şi supraveghează personalul din subordine asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de vizitatori şi personalul spitalului care nu lucrează la paturi (portul echipamentului, evitarea aglomerării în saloane);
61
- instruieşte personalul privind schimbarea la timp a lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare, dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţioşi, transportul lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea lenjeriei curate; - urmăreşte modul de colectare a deşeurilor infecţioase şi neinfecţioase, a depozitării lor, a modului de transport şi neutralizare a acestora; - controlează şi instruieşte personalul din subordine asupra ţinutei şi comportamentului igienic, precum şi asupra respectării normelor de tehnică aseptică şi propune medicului şef de secţie măsuri disciplinare în cazurile de abateri. 5. Atribuţiile directorului financiar-contabil: - planificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat; - derularea achiziţiilor şi plăţilor în conformitate cu legislaţia; - evaluarea prin bilanţul contabil al eficienţei indicatorilor specifici. 6. Atribuţiile medicului şef de secţie: - organizează, controlează şi răspunde pentru derularea activităţilor proprii secţiei, conform planului anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară; - răspunde de activităţile desfăşurate de personalul propriu al secţiei. 7. Atribuţiile medicului curant (indiferent de specialitate): - protejarea propriilor lor pacienţi de alţi pacienţi infectaţi sau de personalul care poate fi infectat; - aplicarea procedurilor şi protocoalelor din planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - obţinerea specimenelor microbiologice necesare atunci când o infecţie este prezentă sau suspectă; - raportarea cazurilor de infecţii intraspitaliceşti echipei şi internarea pacienţilor infectaţi; - consilierea pacienţilor, vizitatorilor şi personalului în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor; - instituirea tratamentului adecvat pentru infecţiile pe care le au ei înşişi şi luarea de măsuri pentru a preveni transmiterea acestor infecţii altor persoane, în special pacienţilor. 8. Atribuţiile medicului şef de compartiment/serviciu sau medicului responsabil pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale: - elaborează şi supune spre aprobare planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară; - solicită includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, condiţie a autorizării sanitare de funcţionare, respectiv componentă a criteriilor de acreditare; - organizează activitatea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea activităţilor cuprinse în planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale al unităţii; - propune şi iniţiază activităţi complementare de prevenţie sau de control cu caracter de urgenţă, în cazul unor situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială; - răspunde pentru planificarea şi solicitarea aprovizionării tehnico-materiale necesare activităţilor planificate, respectiv pentru situaţii de urgenţă; - răspunde pentru activitatea personalului subordonat direct din cadrul structurii; - asigură accesibilitatea la perfecţionarea/pregătirea profesională, răspunde pentru
62
instruirea specifică a subordonaţilor direcţi şi efectuează evaluarea performanţei activităţii profesionale a subordonaţilor; - elaborează cartea de vizită a unităţii care cuprinde: caracterizarea succintă a activităţilor acreditate; organizarea serviciilor; dotarea edilitară şi tehnică a unităţii în ansamblu şi a subunităţilor din structură; facilităţile prin dotări edilitar-comunitare de aprovizionare cu apă, încălzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea şi dotarea spălătoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, după caz, a reziduurilor menajere, precum şi a celor rezultate din activităţile de asistenţă medicală; circuitele organice şi funcţionale din unitate etc., în vederea caracterizării calitative şi cantitative a riscurilor pentru infecţie nosocomială; - întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc pentru infecţie nosocomială privind modul de sterilizare şi menţinerea sterilităţii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curăţenia din unitate, zonele "fierbinţi" cu activitate de risc sau cu dotare tehnică şi edilitară favorizantă pentru infecţii nosocomiale; - elaborează "istoria" infecţiilor nosocomiale din unitate, cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei focarelor; - coordonează elaborarea şi actualizarea anuală, împreună cu consiliul de conducere şi cu şefii secţiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infecţiilor nosocomiale, care va cuprinde: legislaţia în vigoare, definiţiile de caz pentru infecţiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precauţii de izolare, standarde aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilităţii, norme de dezinfecţie şi curăţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi specialităţilor aflate în structura unităţii, norme de igienă spitalicească, de cazare şi alimentaţie etc. Ghidul este propriu fiecărei unităţi, dar utilizează definiţiile de caz care sunt prevăzute în anexele la ordin; - colaborează cu şefii de secţie pentru implementarea măsurilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu planul de acţiune şi ghidul propriu al unităţii; - verifică respectarea normativelor şi măsurilor de prevenire; - organizează şi participă la sistemul de autocontrol privind evaluarea eficienţei activităţilor derulate; - participă şi supraveghează - în calitate de consultant - politica de antibiotico-terapie a unităţii şi secţiilor; - supraveghează, din punct de vedere epidemiologic, activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infecţiile suspecte sau clinic evidente; - colaborează cu medicul laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganismelor patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a caracteristicilor izolatelor sub aspectul antibiocinotipiilor; - solicită şi trimite tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referinţă, atât în scopul obţinerii unor caracteristici suplimentare, cât şi în cadrul auditului extern de calitate; - supraveghează şi controlează buna funcţionare a procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilităţii pentru instrumentarul şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizării; - supraveghează şi controlează efectuarea decontaminării mediului de spital prin curăţare chimică şi dezinfecţie; - supraveghează şi controlează activitatea blocului alimentar în aprovizionarea,
63
depozitarea, prepararea şi distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activităţii la bucătăria dietetică, lactariu, biberonerie etc.; - supraveghează şi controlează calitatea prestaţiilor efectuate la spălătorie; - supraveghează şi controlează activitatea de îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor, cu accent faţă de reziduurile periculoase rezultate din activitatea medicală; - supraveghează şi controlează respectarea circuitelor funcţionale ale unităţii, circulaţia asistaţilor şi vizitatorilor, a personalului şi, după caz, a studenţilor şi elevilor din învăţământul universitar, postuniversitar sau postliceal; - supraveghează şi controlează respectarea în secţiile medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj, depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infecţiile nosocomiale; - supraveghează şi controlează corectitudinea înregistrării suspiciunilor de infecţie la asistaţi, derularea investigării etiologice a sindroamelor infecţioase, operativitatea transmiterii informaţiilor aferente la structura de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale; - răspunde prompt la informaţia primită din secţii şi demarează ancheta epidemiologică pentru toate cazurile suspecte de infecţie nosocomială; - dispune, după anunţarea prealabilă a directorului medical al unităţii, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecţiei, respectiv organizează, după caz, triaje epidemiologice şi investigaţii paraclinice necesare; - întocmeşte şi definitivează ancheta epidemiologică a focarului, difuzează informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislaţia, întreprinde măsuri şi activităţi pentru evitarea riscurilor identificate în focar; - solicită colaborările interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern conform reglementărilor în vigoare; - coordonează activitatea colectivului din subordine în toate activităţile asumate de compartimentul/serviciul sau colectivul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. - întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi programul de activitate; - raportează şefilor ierarhici problemele depistate sau constatate în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, prelucrează şi difuzează informaţiile legate de focarele de infecţii interioare investigate, prezintă activitatea profesională specifică în faţa consiliului de conducere, a direcţiunii şi a consiliului de administraţie; - întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia managerului spitalului, în cazurile de investigare a responsabilităţilor pentru infecţie nosocomială. 9. Atribuţiile şefului laboratorului de microbiologie: - implementarea sistemului de asigurare a calităţii, care reprezintă un ansamblu de acţiuni prestabilite şi sistematice necesare pentru a demonstra faptul că serviciile oferite (analize medicale) satisfac cerinţele referitoare la calitate; - elaborarea ghidurilor pentru recoltarea, manipularea, transportul şi prezervarea corectă a probelor biologice, care vor fi însoţite de cererea de analiză completată corect; - elaborarea manualului de biosiguranţă al laboratorului, utilizând recomandările din Ghidul naţional de biosiguranţă pentru laboratoarele medicale (ediţia 1/2005 sau cea mai recentă ediţie) în scopul evitării contaminării personalului şi a mediului; - întocmirea şi derularea programului de instruire a personalului din subordine în domeniul specific al prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale;
64
- identificarea corectă a microorganismelor patogene; în cazul suspiciunii de infecţie nosocomială va asigura identificarea cât mai rapidă a agentului etiologic al infecţiilor nosocomiale, în colaborare cu epidemiologul şi medicul clinician (membri ai serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale), din produsele patologice recoltate de la bolnavi/purtători (dacă este necesar, până la nivel de tipare intraspecie); - furnizarea rezultatelor testărilor într-o formă organizată, uşor accesibilă, în cel mai scurt timp; - testează sensibilitatea/rezistenţa la substanţe antimicrobiene a microorganismelor cu semnificaţie clinică, utilizând metode standardizate; îşi va selecta seturile de substanţe antimicrobiene adecvate pe care le va testa, în funcţie de particularităţile locale/regionale ale rezistenţelor semnalate în ultima perioadă de timp, şi antibioticele utilizate, cu respectarea integrală a recomandărilor standardului aplicat; - furnizează rezultatele testării cât mai rapid, pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical, prin adoptarea unor decizii care să conducă la reducerea riscului de apariţie a unor infecţii cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, dificil sau imposibil de tratat; - realizează baza de date privind rezistenţa la antibiotice, preferabil pe suport electronic; - monitorizează rezultatele neobişnuite şi semnalează riscul apariţiei unui focar de infecţie nosocomială pe baza izolării repetate a unor microorganisme cu acelaşi fenotip (mai ales antibiotip), a unor microorganisme rare ori prin izolarea unor microorganisme înalt patogene sau/şi multirezistente; - raportează, în regim de urgenţă, aspectele neobişnuite identificate prin monitorizarea izolărilor de microorganisme şi a rezistenţei la antibiotice şi periodic, trimestrial, serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale rezultatele cumulate privind izolarea microorganismelor patogene şi evoluţia rezistenţei la antibiotice; - monitorizează rezultatele tratamentului pentru fiecare pacient, la recomandarea clinicianului şi medicului epidemiolog; - monitorizează impactul utilizării de antibiotice şi al politicilor de control al infecţiilor la nivelul spitalului; - spitalele care primesc finanţare pentru controlul infecţiilor nosocomiale asigură în cadrul programului naţional de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în sistem santinelă izolarea, identificarea şi testarea rezistenţei la antibiotice a microorganismelor patogene, conform metodologiei transmise de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile, şi colaborează la nivel naţional pentru aplicarea protocoalelor Sistemului european de supraveghere a rezistenţei la antibiotice; - stochează tulpini microbiene de importanţă epidemiologică în vederea studiilor epidemiologice comparative, cu respectarea reglementărilor legale privind biosecuritatea şi biosiguranţa (de exemplu, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope); - trimite tulpini microbiene, conform metodologiei de supraveghere în sistem santinelă a infecţiilor nosocomiale şi protocoalelor EARSS şi/sau în orice suspiciune de infecţie nosocomială, pentru identificare prin tehnici de biologie moleculară şi aprofundarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice. 10. Atribuţiile farmacistului: - obţinerea, depozitarea şi distribuirea preparatelor farmaceutice, utilizând practici care limitează posibilitatea transmisiei agentului infecţios către pacienţi;
65
- distribuirea medicamentelor antiinfecţioase şi ţinerea unei evidenţe adecvate (potenţă, incompatibilitate, condiţii de depozitare şi deteriorare); - obţinerea şi depozitarea vaccinurilor sau serurilor şi distribuirea lor în mod adecvat; - păstrarea evidenţei antibioticelor distribuite departamentelor medicale; - înaintarea către serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale a sumarului rapoartelor şi tendinţelor utilizării antibioticelor; - păstrarea la dispoziţie a următoarelor informaţii legate de dezinfectanţi, antiseptice şi de alţi agenţi antiinfecţioşi: proprietăţi active în funcţie de concentraţie, temperatură, durata acţiunii, spectrul antibiotic, proprietăţi toxice, inclusiv senzitivitatea sau iritarea pielii şi mucoasei, substanţe care sunt incompatibile cu antibioticele sau care le reduc potenţa, condiţii fizice care afectează în mod negativ potenţa pe durata depozitării (temperatură, lumină, umiditate), efectul dăunător asupra materialelor; - participarea la întocmirea normelor pentru antiseptice, dezinfectanţi şi produse utilizate la spălarea şi dezinfectarea mâinilor; - participarea la întocmirea normelor pentru utilizarea echipamentului şi materialelor pacienţilor; - participarea la controlul calităţii tehnicilor utilizate pentru sterilizarea echipamentului în spital, inclusiv selectarea echipamentului de sterilizare (tipul dispozitivelor) şi monitorizarea. 11. Atribuţiile asistentei/sorei medicale responsabile de un salon: - implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea controlului infecţiilor; - se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi răspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienţilor; - menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor de îngrijire adecvate din salon; - monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini şi utilizarea izolării; - informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariţia semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa; - iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea specimenelor de la toţi pacienţii care prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil; - limitează expunerea pacientului la infecţii provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare; - menţine o rezervă asigurată şi adecvată de materiale pentru salonul respectiv, medicamente şi alte materiale necesare îngrijirii pacientului; - identifică infecţiile nosocomiale; - investighează tipul de infecţie şi agentul patogen, împreună cu medicul curant; - participă la pregătirea personalului; - participă la investigarea epidemiilor; - asigură comunicarea cu instituţiile de sănătate publică şi cu alte autorităţi, unde este cazul. 12. Atribuţiile autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti: - desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la solicitare;
66
- Inspecţia sanitară de stat verifică existenţa şi modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcţionalitatea circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deşeurilor medicale şi dacă sunt respectate măsurile serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autorităţii de sănătate publică judeţene. ANEXA II DEFINIŢIILE DE CAZ PENTRU INFECŢIILE NOSOCOMIALE: Grupele de Infecţii Nosocomîale cu frecvenţă crescută CAP. I INFECŢIILE CĂILOR URINARE a) Infecţiile simptomatice ale căilor urinare Prezenţa obligatorie a cel puţin unul din cele 2 criterii de diagnostic: Criteriul 1: Dintre simptomele de mai jos, în absenţa altor cauze, prezenţa a cel puţin una din următoarele: - la bolnavul în vârstă de peste un an - febră (peste 38°C), senzaţie acută de micţiune, micţiuni frecvente, disurie, senzaţie de tensiune suprapubiană; - la copilul de un an sau sub un an vârstă - febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, disurie, apatie, vărsături - bacteriurie semnificativă (10^5 germeni/ ml sau mai mare) cu cel mult două specii microbiene izolate. Criteriul 2: În absenţa altor cauze evidenţiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1) - prezenţa a cel puţin două simptome pentru bolnavul peste vârsta de un an şi cel puţin a unui simptom la copilul de un an, sau sub această vârstă; şi cel puţin una din condiţiile de mai jos: - piurie (10 sau peste 10 leucocite/ mmc urină sau cel puţin 3 leucocite pe câmp microscopic - putere de mărire 1000x)) - evidenţierea bacteriuriei prin examen direct şi coloraţia Gram din sedimentul urinar - urocultură pozitivă pentru aceleaşi bacterii uropatogene (gram negative sau S. saprophyticus), în cel puţin două probe, cu un număr minim de 10^3 germeni / ml urină - urocultură pozitivă pentru bacterii uropatogene dintr-o singură probă, cu bacterii Gram negative sau S. saprophyticus, cu un număr de germeni de </= 105 / ml urină, dacă bolnavul a primit o antibioticoterapie eficientă anterioară - medicul curant a emis diagnosticul de infecţie urinară - dacă medicul curant a recomandat o antibiotico-terapie adecvată pentru infecţie urinară Cultura pozitivă prelevată de pe vărful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale. Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urină curata din jetul mijlociu) sau prin cateter. În cazul sugarului recoltarea probei pentru urocultură se efectuează prin cateterism sau
67
prin puncţie suprapubiană. Cultura pozitivă recoltată din interiorului recipientului de colectare a urinii poate fi acceptată numai în cazul corelării pozitive cu urocultura recoltată în condiţii aseptice sau prin cateter. b) Infecţiile subclinice ale căilor urinare Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa a cel puţin unul din cele 2 criterii de mai jos: Criteriul 1. Bolnavul are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuării uroculturii şi urocultura este pozitivă cu cel puţin 10^5 germeni / ml, nu cu mai mult de două specii de germeni identificaţi şi bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifestă (febră, senzaţie de micţiune, disurie, micţiuni frecvente sau tensiune dureroasă suprapubiană). Criteriul 2. Bolnavul nu are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive şi bolnavul are cel puţin două uroculturi pozitive cu cel puţin 10^5 germeni / ml urină, cu aceeaşi specie microbiană sau cel mult cu două specii bacteriene izolate, şi bolnavul nu are acuze şi/sau semne clinice manifeste Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale. Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urina curata din jetul mijlociu) sau prin cateter. c) Alte infecţii ale căilor urinare (rinichi, ureter, vezica urinară, uretra şi ţesuturile perirenale sau retroperitoneale) Din cele trei criterii de mai jos prezenţa a cel puţin unuia este obligatorie: Criteriul 1. Din probele recoltate (exclusiv urină) din teritoriul infectat sau din prelevatele histologice, cultivarea este pozitivă pentru microorganisme Criteriul 2. Intraoperator este observat abcesul sau probele histopatologice demonstrează prezenţa unui proces inflamator-infecţios Criteriul 3. Simptomatologia de mai jos, cu excluderea altor cauze: - febră (peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în regiunea afectată; - este prezentă la bolnavul de un an sau mai mare de un an; - febra (peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea, bradicardia, apatie, febra; - sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an. şi dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin unul: - eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul incriminat; - hemocultură pozitivă cu microorganisme acceptabile în concordanţă cu caracteristicile infecţiei suspectate; - dovada imagistică (Rx, CT sau MR) a procesului infecţios; - infecţia este susţinută de observaţia medicului curant; - medicul curant a prescris tratament antimicrobian adecvat infecţiei suspectate. CAP. II
68
INFECŢIILE POSTOPERATORII a) Infecţiile plăgii operatorii superficiale (de incizie) Cele 3 criterii care trebuie să fie realizate sunt următoarele: Criteriul 1: Infecţia apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicală Criteriul 2: Infecţia cointeresează numai ţesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei (inciziei) Criteriul 3: Este prezentă, cel puţin una, din următoarele condiţii: - secreţie purulentă la nivelul inciziei superficiale cu sau fără confirmarea laboratorului; - din prelevatul secreţiei sau prelevatul tisular recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale prin cultură pot fi puse în evidenţă germeni patogeni; - din simptomele infecţiei sunt prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere locală, roşeaţă sau senzaţie de căldură locală respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga, exceptând situaţia unui rezultat microbiologic negativ; - chirurgul sau medicul curant a diagnosticat infecţia plăgii superficiale de incizie. Nu pot fi considerate infecţie a inciziei superficiale următoarele situaţii: Abcesul de fir (inflamaţie şi secreţie punctiformă la nivelul plăgii de fir); Infecţia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plăgii de circumcizie al nou născutului; Infecţia plăgilor înţepate; Infecţia plăgilor de arsură; Infecţia plăgilor de incizie penetrante în fascie sau ţesutul muscular. b) Infecţiile plăgii operatorii profunde Cele 3 criterii care trebuie realizate sunt următoarele: Criteriul 1: Infecţia apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicală; Excepţie constituie implantul, când infecţia apărută până la un an de la aplicare semnifică o infecţie nosocomială; Criteriul 2: Infecţia interesează ţesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul plăgii operatorii Criteriul 3: Cel puţin una din următoarele situaţii trebuie să fie prezentă: - secreţie purulentă din ţesuturile profunde ale plăgii operatorii dar fără cointeresarea organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală; - dehiscenţa spontană a plăgii operatorii sau redeschiderea acesteia de către chirurg în cazul în care cel puţin una din următoarele simptome sunt prezente: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate locală cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secreţie sau ţesut din plaga interesată (în cazul culturii negative, nu este cazul); - examenul clinic direct în cazul reintervenţiei, sau prin examen histologic sau radiologic, se pune în evidenţă abcedarea sau semnele clare ale unei infecţii; - chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de infecţia plăgii operatorii profunde. Dacă infecţia cointeresează concomitent structurile superficiale şi profunde aie plăgii operatorii diagnosticul va fi de plagă operatorie profundă; Infecţia organului sau cavităţii operate care se drenează prin plagă, este considerată infecţie de plagă operatorie profundă. c) Infecţiile postoperatorii ale organelor sau cavităţilor instrumentate Aceste infecţii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei chirurgicale (excepţie ţesutul cutanat, fascia şi musculatura)
69
Pentru infecţiile incluse în această subgrupă este necesară localizarea topografică mai exactă a infecţiei după clasificarea recomandată mai jos: Infecţiile căilor urinare Infecţiile căilor respiratorii superioare, faringita Infecţia căilor respiratorii inferioare (excepţie pneumonia) Infecţia arterială sau venoasă Miocardita şi pericardita Endocardita Mediastinita Infecţiile ochiului excepţie conjunctivita Infecţiile urechii şi mastoidei Infecţiile cavităţii bucale (stomatită, glosită, parodontită) Sinuzitele Infecţiile tractului gastro-intestinal Infecţiile cavităţii intraabdominale Infecţiile intracraniene ale ţesutului nervos şi durei Meningita sau ventriculita Abcesul spinal fără meningită Infecţiile organelor reproductive feminine şi masculine Infecţiile vaginului Abcesul mamar şi mastita Endometrita Infecţiile intraarticulare şi ale bursei Osteomielita Infecţiile meniscului intraarticular Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul situaţiilor de mai sus sunt: Criteriul 1: Infecţia apare în intervalul de până la 30 zile de la intervenţia chirurgicală. Excepţie constituie implantul, când infecţia apărută până la un an are semnificaţia infecţiei nosocomiale. Criteriul 2: Infecţia poate apărea cu orice localizare topografică în funcţie de organul sau cavitatea interesată în intervenţia chirurgicală, exceptând ţesutul cutanat, fascia şi musculatura. Criteriul 3: Din condiţiile următoare cel puţin una trebuie să fie prezentă: - secreţie purulentă eliminată prin drenul implantat în organul sau cavitatea operată; - rezultat pozitiv în cultură microbiologică dintr-o probă de secreţie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavităţii vizată prin intervenţia chirurgicală; - examenul clinic direct în timpul reintervenţiei, sau examenul histologic sau radiologic pune în evidenţă un proces de abcedare sau semnele clare ale unei infecţii la nivelul organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală; - chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de infecţie la nivelul organului sau cavităţii operate Este posibil ca infecţia organului sau cavităţii operate să se dreneze prin plaga operatorie. Aceste infecţii de obicei nu necesită reintervenţie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicaţie a plăgii de incizie profundă. Din acest motiv ele ţin de grupa infecţiilor plăgii operatorii profunde. Secreţia recoltată din organe sau cavităţi este secreţie de plagă operatorie profundă.
70
CAP. III PNEUMONIA NOSOCOMIALĂ Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din următoarele 4 criterii: Criteriul 1: La examinarea fizică şi stetacustică a bolnavului sunt prezente raluri crepitante sau zonă de matitate în aria pulmonară şi din următoarele este prezent cel puţin un simptom: - apariţia unei expectoraţii sau schimbarea caracterului expectoraţiei anterioare - hemocultură pozitivă cu floră microbiană patogenă; - demonstrarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic. Criteriul 2. Examenul radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o condensare sau formaţiune cavitară pulmonară sau o cointeresare pleurală şi prezenţa a încă cel puţin unul din următoarele semne: - secreţie purulentă pe drenul aplicat al teritoriului atins; - hemocultură pozitivă cu floră microbiană concordantă cu aspectul infecţiei suspicionate; - infecţia demonstrată prin explorări de imagistică (CT, MR, sau Echografie); - izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului specific viral din secreţiile tractusului respirator; - determinarea serologică a unui anticorp IgM specific sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specific din probe de seruri perechi; - histologie relevantă pentru pneumonie. Criteriul 3. La copilul de un an sau sub un an prezenţa obligatorie a cel puţin 2 semne din următoarele: - apnee, tahicardie sau bradicardie, detresă respiratorie, tuse, wheezing şi cel puţin una din următoarele condiţii: - secreţii mai abundente la nivelul căilor respiratorii; - expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei; - izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică; - demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii; - histologie relevantă pentru pneumonie. Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o imagine cavitară sau de condensare pulmonară sau o cointeresare pleurală. şi cel puţin una din următoarele: - secreţii mai abundente la nivelul căilor respiratorii;
71
- expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei; - izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică; - demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii; - histologie relevantă pentru pneumonie. Examenul microbiologic prin cultură efectuată din secreţiile expectorate nu simt de prea mare utilitate în diagnosticul etiologic dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologică respectiv evaluarea sensibilităţii la antibioticele chimioterapice. Examinările radiologice seriate pot avea o utilitate net superioară faţă de imaginile unice. CAP. IV INFECŢIILE NOSOCOMIALE ALE ŢESUTULUI SANGVIN (SÂNGELUI) a) Septicemia dovedită etiologic prin examene de laborator Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin unul trebuie să fie îndeplinite: Criteriul 1: una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitivă pentru microorganisme şi microorganismul izolat din hemocultură nu este în relaţie de cauzalitate cu alte infecţii ale pacientului Criteriul 2: Din simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: La bolnavul peste vârsta de un an: - febră (peste 38°C), frisoane, hipotensiune. La copilul de un an sau sub un an: - febră (peste 38°C) apnee, bradicardie, şi din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinită: - flora bacteriană comensală (de ex. difteromorfii, Bacillus sp. Propionihacterium sp., stafilococi coagulazo negativi, etc.) trebuie să fie prezentă în hemocultură în cel puţin două probe recoltate la intervale de timp diferite; - flora comensuală mai sus citată este în hemocultură pozitivă a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomandă antibioticoterapie adecvată; - testele directe de evidenţiere a unor antigenele specifice din sânge sunt pozitive (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B., etc.) şi toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de laborator nu sunt în relaţie cu o altă infecţie a pacientului. Flebita purulentă, confirmată prin cultură pozitivă din recoltarea de pe cateterul vascular dar fără hemocultură pozitivă este considerată infecţie locală vasculară. Hemocultură pozitivă care nu poate fi corelată cu altă infecţie a bolnavului este considerată infecţie bacteriologic confirmată a ţesutului sangvin. Pseudobacteriemiile (bacteriemiile tranzitorii sau prin suprainfectare probei recoltate) nu sunt considerate infecţii nosocomiale ale ţesutului sangvin. b) Septicemia clinică (Starea toxico-septică clinică)
72
Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare realizarea următoarelor 4 criterii: Criteriul 1: Din simptomatologia de mai jos prezenţa a cel puţin unui simptom: La bolnavul cu vârstă peste un an: - febră (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea sistolică de 90 mmHg sau sub această valoare, oligurie cu 20 ml/oră excreţie sau sub această valoare. La copilul de un an sau sub această vârstă: - febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie. şi Criteriul 2: Hemocultura nu a fost recoltată sau are o hemocultură negativă şi Criteriul 3: cu excepţia simptomatologiei amintite la criteriul 1, nu sunt alte semne relevante pentru o altă infecţie şi Criteriul 4: Medicul curant a dispus un tratament adecvat pentru septicemie. Septicemia care se confirmă prin hemocultură pozitivă este considerată septicemie confirmată prin examene de laborator c). Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie epidemiologică Definiţia se bazează pe prezenţa unui cateter cu capătul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o arteră sau venă centrală. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este considerat cateter central. Infecţia sanguină se consideră nosocomială în relaţie cu folosirea cateterului, dacă infecţia apare la 48 ore de la aplicare. Dacă infecţia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate alte cauze pentru septicemie, definiţia de mai sus poate fi acceptată şi în acest caz. d). Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie clinică Definiţia se bazează pe evidenţierea bacteriemiei /fungemiei la cel puţin o hemocultură efectuată la un bolnav cu cateter vascular care prezintă o simptomatologie clinică compatibilă cu starea septică (febră, frison, hipotensiune) şi cu excepţia cateterului nu are alte cauze depistate pentru septicemie sau oricare din situaţiile de mai jos: - rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/ unit. cateter sau cantitativ peste 10^3 microorganisme/unitate de cateter) cu microorganisme izolate identice (specie şi antibiocinotipie) cu microoganismele izolate din hemocultura recoltată din circulaţia periferică; - rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent din vasele centrale şi periferic sunt pozitive şi raportul exprimării cantitative central /periferic este peste 5/1; - rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi diferiţi (peste 2 ore diferenţă) de la nivelul vaselor centrale şi periferice demonstrează identitate de patogen izolat. Grupele de Infecţii nosocomiale cu frecvenţa mai scăzută: CAP. V INFECŢIILE NEPNEUMONICE ALE CĂILOR RESPIRATORII INFERIOARE a) Bronşita-, traheobronşita-, bronşiolita-, traheita- nosocomială Pentru definirea infecţiilor traheobronşice prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii sunt obligatorii:
73
Criteriul 1: bolnavul nu are semne clinice sau radiologice de pneumonie şi din cele de mai jos sunt prezente cel puţin două simptome, fără o altă cauză: - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărută sau cu creştere cantitativă progresivă a acesteia, stridor, respiraţie superficială şi realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos: - cultura pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic - detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator. Criteriul 2: la copilul de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie şi din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două semne: - febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărată sau cu creştere cantitativă progresivă a acesteia, stridor, detresă respiratorie, apnee sau bradicardie, şi este îndeplinită cel puţin una din următoarele situaţii: - cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic; - detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator; - apariţia anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici la investigarea sero-etiologică, pe probe de seruri perechi. Nu sunt incluse bronşitele cronice ale bolnavilor cu tuberculoză pulmonară, cu excepţia cazurilor în care suprainjecţia acută poate fi demonstrată etiologic. b) Alte infecţii nosocomiale ale tractului respirator inferior Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unul: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din ţesutul pulmonar sau lichid pleural Criteriul 2: Intraoperator sau histopatologic se observă abces sau empiem Criteriul 3: Examenul radiologic pulmonar prezintă imagine de abces Concomitenta pneumoniei şi a infecţiei acute a căilor respiratorii inferioare cu aceeaşi etiologie identificata obligă la încadrarea patologiei la "Pneumonie". Abcesul pulmonar sau empiemul fără pneumonie se încadrează la infecţii ale tractului respirator inferior CAP. VI INFECŢIILE CUTANATE ŞI ALE ŢESUTURILOR MOI SUBCUTANE a) Infecţiile pielii Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: Criteriul 1: Prezenţa unei secreţii purulente, pustulă, veziculă sau furuncul la nivelul pielii bolnavului. Criteriul 2: Din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi acestea nu sunt în legătură cu alte infecţii ale organismului: - durere sau sensibilitate, tumefacţie, roşeaţă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate şi din situaţiile de mai jos este prezentă cel puţin una: - din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul secreţiei prezente cultura microbiologică este pozitivă. Dacă microorganismul identificat face parte din flora
74
normală a pielii (de ex. stafilococ coagulazo-negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie să fie monoetiologic în cultură pură. - hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată - în prelevatul tisular din regiunea afectată sau la un examen serologic se pune în evidenţă un antigen specific (de ex. ale virusurilor herpes simplex, Varicella zoster sau ale H. influenzae, N. meningitidis, etc.) - la examenul histologic provenit din regiunea afectată se pun în evidenţă macrofage polinucleare; - rezultat serologic pozitiv pentru anticorpii specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi. Infecţia nosocomială a pielii poate rezultă din variate situaţii ca urmare a activităţii de îngrijiri din spitale. Infecţiile plăgii superficiale de incizie, pustulele nou-născutului, decubitele şi plăgile post combustie suprainfectate, abcesul mamar şi mastita nu fac parte din subgrupa infecţiilor nosocomiale ale pielii. b) Infecţiile ţesuturilor moi subcutane (fasceita necrozantă, gangrena, celulita necrozantă, miozita, limfadenita, limfangita) Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: din ţesuturile sau secreţiile regiunii afectate cultivarea microbiologică este pozitivă Criteriul 2: prezenţa unei secreţii purulente la nivelul regiunii afectate Criteriul 3: intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte semne relevante pentru un proces infecţios Criteriul 4: din simptomele de mai jos, fără o legătură depistată cu o altă infecţie, sunt prezente durerea şi roşeaţa locală, tumefierea şi senzaţia de arsură la nivelul regiunii afectate şi cel puţin una din următoarele situaţii: - hemocultură pozitivă - depistarea unor antigene specifice din sânge sau urină (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi de grup B, Candida sp., etc.) - rezultat serologic pozitiv pentru anticorpi specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi. Nu fac parte din subgrup: infecţiile plăgii care afectează concomitent pielea şi ţesuturile moi profunde (fascia, ţesutul muscular), infecţiile plăgii de decubit, infecţiile ţesuturilor profunde ale bazinului. c) Infecţia plăgilor de decubit Pentru diagnostic sunt necesare următoarele criterii: Criteriul 1: Prezenţa, fâră legătură cu o altă infecţie, a cel puţin două din următoarele simptome: roşeaţa pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plăgii de decubit şi Din condiţiile de mai jos îndeplinirea a cel puţin unu: - din secreţia sau ţesutul local recoltat corespunzător cultură microbiană pozitivă; - hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată. Prezenţa numai a secreţiei purulente nu confirmă infecţia. Simpla prezenţă a microorganismelor din prelevatul de pe suprafaţa decubitului nu este
75
suficient. În cazul decubitelor recoltarea trebuie să cuprindă însămânţarea aspiratului de la nivelul marginilor plăgii sau ale prelevatelor tisulare din plagă. d) Infecţiile plăgii de arsură Pentru diagnostic sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii: Criteriul 1: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii şi Examenul histologic, confirmă pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate. Criteriul 2: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii şi Apariţia a cel puţin una din următoarele condiţii: - hemocultură pozitivă fără alte cauze determinante; - prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomicroscopic din prelevatul bioptic tisular. Criteriul 3: La bolnavul cu arsură sunt prezente cel puţin două din condiţiile de mai jos, fără o altă cauză cunoscută: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune, oligurie (sub 20 ml/oră), hiperglicemie sub dieta glucidică anterior tolerată sau semne de confuzie mintală şi Îndeplinirea a cel puţin una din următoarele condiţii: - examenul histopatologic confirmă pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate; - hemocultură pozitivă: - prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular. Numai prezenţa unei secreţii purulente de la nivelul plăgii nu este criteriu de certitudine prin posibilitatea apariţiei acesteia şi în cadrul deficienţelor de îngrijire corespunzătoare a plăgii. Prezenţa singulară a sindromului febril la bolnavul cu arsură nu este argument convingător. Febra poate fi de resorbţie, în urma distrugerii tisulare. e) Abcesul mamar sau mastita Sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii: Criteriul 1: Prelevatele recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt pozitive pentru microorganisme în cultură Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice pentru un proces infecţios Criteriul 3: febră (peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei, şi Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post partum. Abcesele mamare care apar în primele 7 zile după naştere sunt considerate infecţii nosocomiale.
76
f) Infecţia ombilicală (omphalita) Pentru susţinerea diagnosticului prezenţa a cel puţin unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii: Criteriul 1: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi secreţie seroasă şi Din situaţiile de mai jos se realizează cel puţin una: - din secreţia sau aspiratul local cultura microbiană este pozitivă; - hemocultură pozitivă. Criteriul 2: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi secreţie purulentă. Infecţiile care apar după cateterismul arterei sau venei ombilicale sunt considerate infecţii vasculare. Sunt considerate ca infecţii nosocomiale şi infecţiile bontului ombilical care apar în primele 7 zile de la externarea nou născutului. g) Pustuloza nou născutului Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu: Criteriul 1: Nou-născutul are una sau mai multe pustule şi Medicul curant emite diagnosticul de infecţie a pielii Criteriul 2: Nou-născutul are una sau mai multe pustule şi Medicul curant aplică o antibiotico-terapie adecvată. Nu sunt incluse în acest subgrup: eritema toxică şi sindroamele pustuloase neinfecţioase Sunt considerate nosocomiale şi pustulele infecţioase care apar în primele 7 zile de la externarea nou născutului. CAP. VII INFECŢIIE CARDIO-VASCULARE a) Infecţia arterială şi venoasă Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din cele 5 criterii: Criteriul 1: Din artera sau vena excizată chirurgical cultură microbiană pozitivă şi Hemocultura nu a fost efectuată sau a fost negativă Criteriul 2: Intra-operator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor există constatarea semnelor unei infecţii. Criteriul 3: Din semnele de mai jos trebuie să fie prezent cel puţin unul, în absenţa altor cauze infecţioase depistate: febră peste 38°C, durere, roşeaţa pielii sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate, şi Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful materialului endovascular şi hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ. Criteriul 4: Secreţie purulentă la nivelul vasului din teritoriul afectat şi
77
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ Criteriul 5: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente, în absenţa altor cauze depistate, cel puţin unul din următoarele semne: febră (peste 38^C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, letargie sau roşeaţa dureroasă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate şi au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful materialului endovascular şi hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ Infecţia intravasculară unde hemocultura este pozitivă se consideră infecţie sangvină microbiologic dovedită. Infecţiile vasculare din zona graftului, shuntului, fistulei sau canulei în cazul în care hemocultura este negativă sunt considerate infecţii sanghine în relaţie cu cateter vascular central b) Endocardita de valvă (naturală sau artificială) Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie să fie prezent: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din proba recoltată de pe valve sau vegetaţii cardiace Criteriul 2: La bolnav sunt prezente, fără o altă cauză cunoscută, două sau mai multe semne din următoarele: febră (peste 38°C), sufluri cardiace noi sau modificarea suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi, insuficienţă cardiacă congestivă sau tulburări de ritm cardiac) şi Din următoarele situaţii este prezentă cel puţin una: - două sau mai multe hemoculturi pozitive; - prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie Gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor; - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţii pe valvele cardiace; - examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene /de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B, etc.); - examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi şi antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat. Criteriul 3: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente două sau mai multe din semnele de mai jos: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi), insuficienţă cardiacă congestivă, tulburări de ritm cardiac (de conducere) şi Cel puţin una din următoarele situaţii: - două sau mai multe hemoculturi pozitive - prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor - intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţiuni pe valvele cardiace - examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene (de ex. H.
78
influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, Streptococi grup B, etc.) - examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi şi antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat c) Miocardita sau pericardita Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din prelevatul de ţesut pericardic sau aspirat din lichidul pericardic recoltate intraoperator Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o legătură evidentă cu o altă cauză, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C), durere toracică, puls paradox sau arie cardiacă mărită şi Cel puţin una din situaţiile următoare: - simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită; - serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.); - examenul histopatologic confirmă miocardită sau pericardită; - echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic. Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două semne, fără legătură cu o altă cauză depistată, din următoarele: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiacă mărită, şi Cel puţin una din situaţiile de mai jos: - simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită; - serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.); - examenul histopatologic confirmă miocardită sau pericardită; - echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic. Pericarditele după operaţiile de chirurgie cardiacă sau după infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauză infecţioasă. d) Mediastinita Pentru diagnostic prezenţa a cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie să fie prezent: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din însămânţarea prelevatelor de ţesut miocardic sau aspirat din situsul mediastinal recoltate intraoperator Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne: febra (peste 38°C), durere toracică sau instabilitate sternală şi Cel puţin una din următoarele situaţii: - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală; - hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă; - imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită. Criteriul 4: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C),
79
apnee, bradicardie sau instabilitate sternală şi Cel puţin una din următoarele situaţii: - evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală; - hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă; - imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită. Mediastinita şi osteomielita concomitentă, apărute după operaţiile de chirurgie cardiacă se încadrează la subgrupa mediastinitei. CAP. VIII INFECŢIILE OSOASE ŞI ALE ARTICULAŢIILOR a) Osteomielita Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut osos al bolnavului cultura microbiană este pozitivă Criteriul 2: Examenul direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare de osteomielită Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C), tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală sau prezenţa unei secreţii la nivelul locului osteomielitei şi Cel puţin una din următoarele situaţii: - hemocultura bolnavului pozitivă; - serologie pozitivă pentru antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae); - există dovezi de imagistică (radiologie, CT sau MR) pentru osteomielită. b) Infecţiile articulaţiilor şi ale bursei Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din lichidul intraarticular sau biopsie sinovială, cultură microbiană pozitivă. Criteriul 2: Observaţia directă intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare de artrită sau bursită. Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne: durere articulară, tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală şi lichid intraarticular demonstrat cu limitarea mobilităţii articulare şi Cel puţin una din următoarele situaţii: - prin coloraţie gram la examenul microscopic direct al lichidului intraarticular sunt prezente bacterii şi leucocite; - prezenţa unor antigene microbiene în sânge, urină sau lichidul sinovial; - frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenţa unei infecţii, în absenţa unei patologii reumatologice; - semnele imagistice obţinute (radiologie, CT, MR) sunt concludente pentru procesul infecţios. c) Infecţiile meniscului intraarticular Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă rezultată prin însămânţarea ţesutului chondroid (meniscal) recoltat intra-operator. Criteriul 2: Intra-operator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse
80
în evidenţă semne de infecţie al meniscului intraarticular. Criteriul 3: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale şi Există dovezi radiologice sau CT, MR de infecţie Criteriul 4: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale şi La examenul serologic sau din urină sunt puse în evidenţă antigene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitides, streptococi de grup B). CAP. IX INFECŢIILE TRACTULUI DIGESTIV a) Gastroenterite Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos este necesară: Criteriul 1: Bolnavul prezintă un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o durată mai mare de 12 ore, vărsături, cu sau fără febră, situaţie în care etiologia neinfecţioasă este puţin probabilă (de ex. teste diagnostice, procedură terapeutică, exacerbarea unei stări cronice sau diaree psihică prin stress, etc.) Criteriul 2: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală, cefalee şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă: - coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru patogene enterale; - la examenul electronomicroscopic al prelevatului din materii fecale pot fi puse în evidenţă microorganisme enteropatogene; - prin din materii fecale sau examen serologic sunt puse în evidenţă antigene, respectiv anticorpi microbieni specifici; - prezenţa enteropatogenului este dovedită pe cultură celulară (efect citopatogen, evidenţierea de toxine, etc.) - apariţia anticorpilor IgM sau creşterea de cel puţin patru ori a titrului anticorpilor IgG în probe de seruri perechi. b) Infecţiile esofagului, stomacului, intestinului subţire şi gros, rectului Pentru definirea infecţiilor tractului gastro-intestinal - exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenţa abcesului sau ale altor semne clare de infecţie Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi nu pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în diagnosticul infecţiei segmentului digestiv dat: febră, vomismente, vomă, durere abdominală sau sensibilitate abdominală şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este îndeplinită - din secreţiile recoltate intra-operator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator, cultura microbiană este pozitivă; - din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator prin microscopie extemporanee cu coloraţie Gram şi prin proba hidroxidului de potasiu se pune în evidenţă prezenţa bacteriilor; - hemocultura este pozitivă;
81
- la examenul radiologic pot fi evidenţiate modificări patognomonice; - la examenul endoscopic sunt puse în evidenţă modificări patognomonice (esofagită sau proctită candidozică). c) Hepatitele Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare îndeplinirea următoarelor criterii: cel puţin două din semnele - febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere sau senzaţie de plenitudine în hipocondrul drept cu sau fără sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în antecedentele personale într-o perioadă de sub 3 luni. şi din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă: - test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de fază acută ale hepatitei A, B sau C; - probe hepatice alterate; - test pozitiv din urină sau secreţie faringiană pentru citomegalovirus sau teste serologice de fază acută (IgM) pentru CMV, HSV, EBV, etc). Următoarele stări patologice nu pot fi considerate hepatită nosocomială: - hepatita neinfecţioasă sau icter neinfecţios; - hepatită toxică post alcoolică sau alte substanţe cu toxicitate hepatică; - patologia obstructivă de căile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei. d) Infecţiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliară şi ficat - excepţie hepatita sau localizări la nivelul splinei, pancreasului, peritoneului, cavităţii subfrenice sau subdiafragmatic şi alte ţesuturi intraabdominale) Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Din secreţia purulentă recoltată intra-operator sau din aspirat intraabdominal cultura microbiologică este pozitivă. Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un proces infecţios. Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două: febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală sau sindrom icteric şi Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă: - din conţinutul drenului aplicat intraoperator cultura microbiană este pozitivă; - din secreţiile intraabdominale recoltate intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloraţie gram la examinare microscopică sunt puse în evidenţă bacterii; - hemocultura este pozitivă şi semnele investigaţiei imagistice (radiologic, echografic, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledează pentru o infecţie intraabdominală. Pancreatita acută nu se încadrează în subgrup decât cu condiţia originii infecţioase ale acestuia. e) Enterocolita necrozantă Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt necesare prezenţa următoarelor: Cel puţin două din următoarele semne, fără o altă cauză determinată: vărsătură, distensie abdominală, resturi alimentare în stomac şi prezenţa macroscopică sau microscopică a sângelui în materiile fecale şi cel puţin una din următoarele semne radiologice
82
- pneumoperitoneu; - pneumatoză intestinală; - imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor intestinului subţire. CAP. X INFECŢIILE GENITALE a) Endometrita Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu: Criteriul 1: Din prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau biopsie, cultură microbiană pozitivă Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o altă cauză determinată, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C) durere abdominală, sensibilitate uterină sau secreţie purulentă din cavitatea uterină Endometrita post partum este considerată infecţie nosocomială cu excepţia situaţiilor în care lichidul amniotic a fost infectat inaintea internării în spital sau preluarea gravidei în spital a avut loc după 48 ore de la ruperea membranelor. b) Infecţiile episiotomiei Pentru diagnostic sunt necesare realizarea următoarelor criterii: Criteriul 1: După naştere vaginală la plaga de episiotomie este prezentă o secreţie purulentă. Criteriul 2: După naştere vaginală pe locul plăgii episiotomiei apare abcesul După unele opinii episiotomia nu este intervenţie chirurgicală. c) Infecţiile în situsul bontului vaginal Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: De la nivelul bontului vaginal după histerectomie se elimină o secreţie purulentă. Criteriul 2: La nivelul bontului vaginal după histerectomie apare un abces Criteriul 3: Din secreţiile de la nivelul bontului vaginal după histerectomie, cultura microbiologică este pozitivă. Infecţia bontului vaginal se încadrează în subgrupa infecţiei de organ. d) Alte infecţii ale organelor genitale (epididimită, prostatită, vaginită, ooforită, metrita şi alte infecţii profunde ale ţesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infecţiei bontului vaginal Din criteriile de mai jos cel puţin una trebuie să fie prezentă: Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din secreţia sau prelevatul histologic recoltat din regiunea afectată Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infecţios sau abces Criteriul 3: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, senzaţie de vomă, vărsătură, durere, sensibilitate sau disurie şi cel puţin una din următoarele situaţii: - hemocultură pozitivă; - procesul patologic a fost diagnosticat de medic. CAP. XI INFECŢIILE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL a) Infecţii intracraniene (abcesul, infecţia sub- şi epi-durală, encefalita)
83
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie: Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau dura mater cultură microbiană pozitivă. Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic se evidenţiază semnele unui abces sau ale unui proces infecţios. Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenţa unei alte cauze, sunt prezente cel puţin două: cefalee, vertij, febră peste 38°C, semne de focar, tulburare senzorială sau confuzie şi - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intra-operator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă; - prezenţa antigenului specific în sânge sau urină; - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic); - anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe de seruri perechi şi în diagnosticul ante-mortem medicul a dispus terapia antimicrobiană adecvată. Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin două: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de focar sau tulburări senzoriale şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă; - prezenţa antigenului specific în sânge sau urină: - infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic); - anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori pe probe de seruri recoltate în dinamică (seruri perechi). În cazul prezenţei concomitente a meningitei şi abcesului intracranian infecţia este considerată şi încadrată ca infecţie intracraniană. b) Meningită sau ventriculită Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie: Criteriul 1: din lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbiană este pozitivă Criteriul 2: din semnele de mai jos, în absenţa altor cauze, cel puţin unul este prezent: febră (peste 38°C), cefalee, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice la nivelul nervilor cranieni, iritabilitate şi din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizată - în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută; - colorarea Gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacterii1or în LCR; - hemocultură pozitivă; - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă; - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe seruri perechi şi
84
în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului. Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul, fără o altă cauză evidentă: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută; - coloraţia Gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacteriilor în LCR; - hemocultură pozitivă; - examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă; - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin ori din probe seruri perechi şi în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului. Meningita nou născutului se consideră nosocomială cu excepţia situaţiei în care sunt dovezi pentru transmiterea transplacentară; Meningoencefalita este considerată meningită; Abcesul spinal asociat cu meningită este încadrat ca meningită: Infecţia după shunt se consideră infecţie de plagă cu condiţia să apară într-un interval de un an. c) Abces spinal fără meningită Pentru diagnostic necesită prezenţa a cel puţin unui criteriu din următoarele: Criteriul 1: Din abcesul subdural sau epidural cultura microbiană este pozitivă Criteriul 2: Intraoperator sau necroptic, respectiv la examenul, histopatologic sunt observate semne de abces Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu există altă relaţie de cauzalitate cunoscută: febră peste 38°C, durere, sensibilitate locală, semne de radiculită, parapareză sau paraplegie şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - hemocultură pozitivă; - există dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie, echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal şi ante-mortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian adecvat. Abcesul spinal concomitent cu meningită se încadrează în subgrupa meningită. CAP. XII INFECŢIILE OCHIULUI, URECHII, FARINGELUI ŞI CAVITĂŢII BUCALE a) Conjunctivita Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite: Criteriul 1: Din proba de secreţie purulentă recoltată de la nivelul conjunctivei oculare sau ale ţesuturilor din vecinătate (pleoapă, cornee, glande lacrimale) cultura
85
microbiologică este pozitivă Criteriul 2: La nivelul conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare învecinate apare durerea şi roşeaţa şi din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent - în secreţia conjunctivală, la examenul nativ colorat gram sunt observate leucocite şi bacterii - există o secreţie purulentă în zona afectată; - investigarea secreţiei este pozitivă pentru antigene specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc.); - la examenul microscopic al secreţiei sunt prezente macrofagele polinucleare; - cultura virală este pozitivă; - sunt detectaţi anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori în probe de seruri perechi. Infecţiile globului ocular nu fac parte din această subgrupă Conjunctivita iritativă (de ex. după instilaţiile cu nitrat de argint) nu sunt nosocomiale. Conjunctivitele în cadrul infecţiilor virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificata b) Infecţiile ochiului Pentru diagnostic este necesară realizarea a cel puţin unuia din următoarele criterii: Criteriul 1: Probele recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea apoasă, însămânţarea microbiologică rezultă cultură pozitivă Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: durere oculară, tulburare de acuitate vizuală, hipopion (secreţie purulentă în camera anterioară) şi cel puţin una din situaţiile de mai jos: - medicul specialist a diagnosticat o infecţie oculară; - sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H influenzae, S. pneumoniae); - hemocultură pozitivă. c) Infecţiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei Pentru diagnosticul infecţiei sunt utilizabile următoarele criterii: Pentru otita externă cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia purulentă a conductului auditiv, cultură microbiană pozitivă. Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos prezenţa a cel puţin unu, fără o altă acuză determinată: febră peste 38°C, durere şi eritem local sau secreţie purulentă la nivelul conductului auditiv şi din secreţia purulentă, examenul microscopic colorat gram pune în evidenţă prezenţa microorganismelor. Pentru otita internă cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia urechii interne, recoltată intraoperator, cultura a fost pozitivă. Criteriul 2: Medicul a emis diagnosticul de otită medie. Pentru mastoidită cel puţin unul din criteriile de mai jos: Criteriul 1: Din secreţia purulentă, de la nivelul mastoidei, cultură microbiană pozitivă. Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fără o altă cauză
86
determinată: febră peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau pareză facială şi prezenţa a cel puţin uneia din situaţiile de mai jos: - evidenţierea bacteriilor în preparatul microscopic colorat Gram, din prelevatul secreţiei purulente de la nivelul mastoidei; - examenul serologic evidenţiază prezenţa antigenelor specifice. d) Infecţiile din cavitatea bucală (stomatita, glosita şi parodontita) Pentru diagnostic este necesar realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii: Criteriul 1: Din secreţia purulentă a ţesuturilor din cavitatea bucală cultură pozitivă Criteriul 2: La examenul cavităţii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau semnele clare ale infecţiei sunt prezente Criteriul 3: Cel puţin unul din următoarele semne sunt prezente, fără o altă cauză determinată: abces, exulceraţii, pete albe proeminente pe mucoasă inflamată sau plăci / depozite pe mucoasa cavităţii bucale şi cel puţin una din următoarele situaţii: - la examenul microscopic al prelevatului recoltat, colorat Gram, se observă prezenţa bacteriilor; - probă pozitivă cu hidroxid de potasiu; - la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare; - apariţia anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG, la examenul serologic, pe probe de seruri perechi; - medicul a stabilit diagnosticul de infecţie a cavităţii bucale şi a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat. Infecţia herpetică, caz nou, cu manifestare la nivelul cavităţii bucale poate fi nosocomială, dar infecţia recidivant / reacutizată nu se încadrează în această categorie de infecţii e) Sinuzitele fronto-maxilare Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unul este obligatorie pentru diagnostic: Criteriul 1: Din secreţia purulentă a cavităţilor paranazale şi maxilare cultură microbiană pozitivă Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fără o altă acuză depistată: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secreţie purulentă sau obstrucţie nazală şi cel puţin una din următoarele situaţii: - rezultat edificator la examenul radiologie; - imagine radiografică relevantă. f) Infecţiile căilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita) Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat: Criteriul 1: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gât, tuse, disfagie, secreţie purulentă faringiană şi
87
din situaţiile de mai jos este realizată cel puţin una: - din prelevatele regiunii afectate cultura microbiană pozitivă; - hemocultură pozitivă; - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice; - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută. Criteriul 2: La examenul fizic, intra-operator sau histopatologic se constată prezenţa abcesului Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două din semnele de mai jos, fără o altă cauză depistată: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secreţie purulentă la nivelul faringelui şi cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizată: - din prelevatele regiunii afectate, cultura microbiană a fost pozitivă; - hemocultură pozitivă; - examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice; - prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi; - medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută. CAP. XIII INFECŢII SISTEMICE a) Infecţiile diseminate Sunt infecţii care cointeresează mai multe organe sau sisteme fără o localizare regională / teritorială caracteristică. De cele mai multe ori sunt de etiologie virală (rubeolă, rujeolă, infecţia urliană, varicela, eritema infectiosum, infecţia HIV, etc.) Diagnosticul de cele mai multe ori se bazează pe simptomatologia clinică şi probe de laborator pentru diagnosticul etiologia Febra de origine necunoscută (FUO) şi starea toxico-septică a nou născutului nu sunt încadrate în acest grup de patologie. Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest grup de patologie. CAP. XIV INFECŢII NOSOCOMIALE LA BOLNAVII CU SPITALIZARE CRONICĂ, DE LUNGĂ DURATĂ 1) Infecţiile urinare a) Infecţiile urinare la bolnavii necateterizaţi Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din semnele de mai jos: - febră peste 38°C şi / sau frison - apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la micţiune şi / sau disurie; - apariţia sau accentuarea unei senzaţii dureroase suprapubiene; - modificarea caracteristicilor urinii emise; - deteriorarea stării fizice şi / sau mentale, eventual incontinenţă urinară. b) Infecţiile urinare la bolnavii cu cateter urinar Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin două din următoarele:
88
- febră peste 38°C şi / sau frison; - apariţia senzaţiei dureroase sau de tensiune suprapubiană; - modificarea caracteristicilor urinii emise; - deteriorarea stării fizice şi / sau mintale. 2) Infecţiile respiratorii a) Faringită şi răceală simplă Dintre semnele şi simptoamele de mai jos prezenta a cel puţin două: - rinoree şi / sau strănut; - congestie şi / sau obstrucţie nazală; - durere faringiana, disfonie şi / sau deglutiţie dureroasă; - tuse neproductivă; - micro-limfadenopatie latero-cervicală dureroasă. b) Viroza asemănătoare stării gripale Prezenţa stării febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei din următoarele: frison, cefalee sau durere oculară retrobulbară, mialgie, astenie sau inapetenţă, durere în gât, apariţia sau accentuarea tusei uscate. c) Bronşită şl traheobronşită În prezenţa unui examen radiologic toracic negativ sau în absenţa acestuia este obligatorie prezenţa a cel puţin trei semne din următoarele: - apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante, inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc), stare generală fizică şi / sau mentală alterată. d) Pneumonie Prezenţa a cel puţin două semne din următoarele: - apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc.), apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc.), stare generală fizică şi / sau mentală alterată. În prezenţa unui rezultat radiologic care evidenţiază pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar, accentuarea desenului hilar şi / sau perihilar. e) Otită Dacă otita este diagnosticată de medic sau există o secreţie otică uni- sau bilaterală. Durerea otică sau prezenţa unei roşeţe congestive locală este edificatoare dacă otorea nu este cu secreţie purulentă. f) Sinuzită Este diagnostic clinic emis de un medic. g) Infecţiile gurii şi cavităţii bucale Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic stomatolog 3) Infecţiile primare ale ţesutul sanghin (sângelui) Prezenţa a două sau mai multe hemoculturi pozitive din care au fost identificate microorganisme identice sau o hemocultură pozitivă la care poate fi acceptată că nu
89
există doar o suprainfecţie a probei recoltate sau a mediului de cultură şi este prezent cel puţin unul din următoarele semne: - febră peste 38°C; - hipotermie nou apărută (sub 35°C); - presiune sistolică cu cel puţin 30 mmHg mai mică faţă de cel obişnuit; - deteriorarea funcţiei fizice şi mintale. şi 4) Gastroenterite Prezenţa a cel puţin unul din următoarele semne / simptome: - două sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite în 24 ore; - două sau mai multe vomismente / vomă în 24 ore; - coprobacteriologie pozitivă pentru Salmonela sp. Shigella sp., E. coli 0157:H7, Camphylobacter sp. sau rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice (de ex. C. difficile, etc.) şi semne relevante pentru gastroenterită infecţioasă (greaţă, vărsături, scaune diareice, jenă sau durere în regiunea abdominală.) 5) Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi a) Celulită şi infecţia plăgii cutanate / subcutane Prezenţa secreţiei purulente la nivelul plăgii, pielii sau ţesuturilor moi subiacente şi Prezenţa unuia din semnele de mai jos: - febră peste 38°C sau schimbarea defavorabilă a stării mentale / fizice; - senzaţie de căldură şi roşeaţă la nivelul trunchiului sau membrelor; - tumefiere şi sensibilitate sau durere la nivelul regiunii afectate; - exacerbarea secreţiilor la nivelul leziunii sau a teritoriului afectat. b) Infecţii micotice cutanate Realizarea următoarelor două criterii: - prezenţa unei erupţii maculo-papuloase; - diagnosticul micozei de către un medic sau prin probe de laborator. c) Infecţie cutanată herpetică şi herpes zoosteriană În ambele situaţii realizarea următoarelor două criterii: - prezenţa unei erupţii veziculare pe o suprafaţă segmentară; - diagnosticul de către medic sau prin laborator a unei infecţii specifice. d) Scabie cutanată Pentru diagnostic este necesară realizarea a două criterii: - prezenţa unor erupţii maculo-papulare pruriginoase; - diagnosticul scabiei de către un medic cu sau fără confirmarea prin examene de laborator. e) Conjunctivită Din cele două criterii realizarea a cel puţin unul: - apariţia unei secreţii purulente la nivelul ochiului sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore; - apariţia unei roşeţe noi sau accentuarea celei existente la nivelul conjunctivei oculare,
90
senzaţie dureroasă sau durere locală, cu sau fără prurit, de cel puţin 24 ore. 6) Perioade febrile probabil infecţioase de cauză neelucidată / incertă Stare febrilă (peste 38°C) în mai multe episoade, cu intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezentă cel puţin 3 zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infecţioase sau neinfecţioase. Medicul emite diagnosticul de stare febrilă de cauză neelucidată. CAP. XV INFECŢII CU MICROORGANISME GENETIC MODIFICATE ARTIFICIAL ŞI CU TRANSMITERE ACCIDENTALA SAU PRIN ACŢIUNI DE BIOTERORISM. Orice simptom sau sindrom infecţios care apare sub formă de caz nou şi acut, este prezent la o persoană sau afectează mai mulţi bolnavi şi / sau personal medico-sanitar şi epidemiologic este demonstrată legătura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele unui laborator de microbiologie sau, este suspicionată răspândirea intenţionată a agentului etiologic patogen infecţios. ANEXA III SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE 1. Consideraţii generale Supravegherea epidemiologică este activitatea sistematică şi/sau continuă de colectare, analiză, prelucrare, interpretare a datelor, necesară pentru cunoaşterea frecvenţei infecţiilor nosocomiale şi identificarea factorilor de risc. Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic. Datele obţinute folosesc pentru elaborarea, planificarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni, având ca scop prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale. 2. Obiective: 2.1. Să determine incidenţa infecţiilor nosocomiale pe baza definiţiilor de caz. 2.2. Să determine tendinţa evoluţiei precum şi modificările caracteristicilor infecţiilor nosocomiale. 2.3. Să identifice factorii de risc. 2.4. Să determine promovarea acţiunilor / programelor de prevenire şi control 2.5. Să evalueze activităţile / programele de prevenire şi control. 3. Definiţiile infecţiilor nosocomiale. Supravegherea epidemiologică a infecţiilor nosocomiale se bazează pe definiţiile clinice de caz ale infecţiilor nosocomiale prevăzute în prezentul ordin. 4. Populaţia supravegheată: Reprezintă numărul total de persoane aflate la risc pentru dobândirea unei infecţii nosocomiale (ex.: pacienţii internaţi în secţiile de chirurgie, pacienţii internaţi în secţia de pediatrie, sugarii alimentaţi artificial în secţia de pediatrie, etc.). 5. Colectarea datelor 5.1. Identificarea infecţiilor nosocomiale constituie sarcina permanentă a medicilor din spitale/ambulatoriu, din sistemul sanitar de stat şi privat. Diagnosticul de infecţie nosocomialâ se va menţiona în actele medicale cu care lucrează medicul (ex.: foaia de observaţie clinică, fişa de consultaţie, registrul de consultaţie, etc.). 5.2. Înregistrarea şi declararea infecţiilor nosocomiale se face pe Fişa cazului de infecţie nosocomială (model prezentat în Figura 1), de către asistenţa desemnată (asistenţa şefa) din fiecare secţie sau directorul de îngrijiri din unitatea sanitară
91
respectivă. 5.3. Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea căruia se află pacientul. 5.4. Fişele cazurilor de infecţii nosocomiale vor fi transmise imediat compartimentului /serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. 6. Controlul înregistrării şi declarării cazurilor de infecţie nosocomială 6.1. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor tiosocomiale stabileşte un ritm de control pentru depistarea cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate (ritm recomandat: minim la 2 zile, maxim la 7 zile). 6.2. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale înregistrează şi declară cazurile de infecţie nosocomială descoperite la verificările pe care le face la nivelul secţiilor, după consult cu medicul care îngrijeşte pacientul 6.3. Centralizarea datelor se face de către asistenţa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru spitalul pe care îl deserveşte. Unităţile sanitare private înregistrează şi declară cazurile de infecţii nosocomiale în acelaşi regim ca şi unităţile sanitare de stat. 7. Analiza datelor. 7.1. Datele se prelucrează şi se analizează săptămânal de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale. 7.2. Validarea datelor se face de compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale care poate solicita în acest sens medicul care are în îngrijire pacientul. 8. Calculul şi interpretarea indicilor se face de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu un ritm săptămănal. - Incidenţa infecţiilor nosocomiale reprezintă numărul de cazuri noi de infecţii într-o săptămână, raportate la populaţia asistată în acelaşi interval de timp. Pentru intervale de timp lunare, trimestriale sau anuale, în unităţile sanitare cu paturi, se va utiliza ca numitor populaţia de pacienţi externaţi. - Prevalenţa la un moment dat reprezintă numărul de cazuri de infecţii nosocomiale existente în evoluţie la un moment dat (o zi, o săptămână, etc.) într-o populaţie analizată. 9. Diseminarea datelor. Datele interpretate sunt diseminate către: 9.1. secţii, pentru informare şi completarea măsurilor; 9.2. Consiliul de administraţie, care prin analiză ia decizii legate de obiectivele menţionate în prezenta Anexa, în legătură directă cu asigurarea actului medical; 9.3. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale are obligaţia întocmirii "Dării de seamă statistice trimestriale" şi transmiterea acesteia către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, respectiv a municipului Bucureşti 10. Atitudinea în caz de izbucnire epidemică. 10.1. Izbucnirea epidemică reprezintă înregistrarea unui număr de cazuri de infecţie nosocomială în exces net faţă de numărul de cazuri aşteptat. 10.2. Responsabilitatea pentru izbucnirea unui episod epidemic revine în exclusivitate unităţii care l-a generat. 10.3. Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale stabileşte din punct de vedere tehnic conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice. Odată cu informarea operativă a Autorităţii de Sănătate Publică Judeţeană, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice, Compartimentul/Serviciul de
92
supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale poate solicita colaborarea acesteia. 10.4. Secţiile la nivelul cărora se înregistrează izbucniri epidemice sunt responsabile de ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite de Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în vederea rezolvării episodului epidemic. 10.5. Comitetul director al unităţii sanitare este abilitat să stabilească măsurile administrative corespunzătoare în cazul unei izbucniri epidemice. Figura 1.
FIŞA CAZULUI BE INFECŢIE NOSOCOMIALĂ*)
ÎN SECŢIA.......... SPITALUL ........... Data completării (zz/ll/aa): .......
Bolnavul: Nume......................... Prenume................... Sexul.....Data naşterii (zz/ll/aa): ............. Vârsta la data internării.............Data internării (zz/ll/aa): ........... Nr. FO ...............................
Diagnostic la internare........................................................
Diagnostic la 72 de ore........................................................
Salon Nr...... Dacă a fost mutat se specifică salonul şi data mutării: ........
În secţiile cu profil chirurgical:Denumirea operaţiei............................................................ data intervenţiei (zz/ll/aa):...............................................
Infecţie nosocomială:┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Diagnostic clinic: .................................................... debut ││(zz/ll/aa):....................................................... │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Examene microbiologice pentru diagnosticul de infecţie nosocomială:┌───────────────────────┬─────────────────────┬────────────────┬─────────────┐│ Data recoltării probei│ Denumirea │Germeni izolaţi │ Diagnostic ││ (zz/ll/aa) │ examenului efectuat │ │ │├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
93
└───────────────────────┴─────────────────────┴────────────────┴─────────────┘
Antibiograma: ...............................................................................................................................................................................................................................Data externării (zz/ll/aa): ..........................Nr. total zile spitalizare: ......................Starea la externare (vindecat, ameliorat, staţionar, transferat, decedat): ....Diagnosticul la externare (sau deces): .......................................................................................................................Nr. zile de tratament pentru infecţia nosocomială: ............................
Factori de risc..................................,.,.........................................................................................................................................................................................
Semnătura
-------- *) Se completează pentru fiecare caz nou de infecţie nosocomială (dacă un bolnav a avut două sau mai multe infecţii nosocomiale, se completează câte o fişă pentru fiecare îmbolnăvire). ANEXA IV PRECAUTIUNI UNIVERSALE (PU)
SCOPUL aplicării PU: ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, │ │la locul de muncă al personalului. │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │CONCEPTUL de PU se referă la: - măsurile care se aplică în vederea │ │prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de │ │transmitere sangvină, în timpul actului medical. │ │- sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se │ │consideră a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi │ │microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină) │ │- toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu │ │alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece: │ │- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni│ │sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj; │
94
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
REGULI de bază în aplicarea Precauţiunilor Universale: ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi; │ │2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt │ │contaminate cu HIV, HBV, HCV. │ │3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt │ │contaminate după utilizare. │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘ ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │CONTACTUL │ │tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat │ │LA RISC: │ │- sânge; │ │- lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, │ │lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian; │ │- sperma, secreţii vaginale; │ │- ţesuturi; │ │- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge; │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA: 1. UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET, CORECT; 1.1. DEFINIŢIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie. 1.2. CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale: 1.2.1. MĂNUŞI a) TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii: - anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane; - abord venos sau arterial; - recoltare de LCR; - contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate; - manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii, decontaminării. b) FELUL MĂNUŞILOR - de uz unic sterile: - chirurgie
95
- examinare internă - intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble; - abord vascular prin puncţie; - tegument pacient cu soluţii de continuitate; - manipularea unor materiale potenţial contaminate; - nesterile curate: - examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară; - manipularea de materiale contaminate; - curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate; - de uz general, menaj, de cauciuc: - activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate; - colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate; - manipularea de materiale contaminate; - curăţenie, îndepărtare de produse biologice; c) MOD DE FOLOSIRE: - schimbare după fiecare pacient; - după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemână; - după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate; mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează; - mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.) 1.2.2. HALATE OBIŞNUITE - în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale. 1.2.3. ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din: - secţii cu profil chirurgical; - laboratoare; - servicii de anatomie patologică, medicină legală; - unele activităţi administrative; - servicii de urgenţă, 1.2.4. MASCA, protejează: - tegumentele; - mucoasele bucală, nazală ale personalului medical 1.2.5. PROTECTOARE FACIALE, protejează: - tegumentele; - mucoasele bucală, nazală, oculară. Tipuri de protectoare faciale : - OCHELARI
96
- ECRAN PROTECTOR, etc. 1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale. 1.2.7. BONETE - simple (textile), sau impermeabile 1.2.8. CIZME DE CAUCIUC 2. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor - IMPORTANŢA - cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor microbieni. - CÂND? - la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă; - la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi; - înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate; - înainte şi după aplicarea unui tratament; - înainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri invazive; - după scoaterea mănuşilor de protecţie; - după scoaterea măştii folosită la locul de muncă; - înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os; - după folosirea batistei; - după folosirea toaletei; - după trecerea mâinii prin păr; - după activităţi administrative, gospodăreşti, - CUM? - îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor; - unghii îngrijite, tăiate scurt; - utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită; - două săpuniri consecutive; - în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină; - în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor: - după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă; - înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale (în abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu portul mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie - mănuşi), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi); - după efectuarea toaletei bolnavului la internare; - după manipularea şi transportul cadavrelor; - înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie-mănuşi). - spălarea, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor: - ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE - cu hârtie prosop; - prosop de unică întrebuinţare.
97
3. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALĂ 3.1. EXPUNEREA PROFESIONALĂ - prin inoculări percutane: - înţepare; - tăiere. - contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate; - contaminarea mucoaselor. - în timpul: - efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite; - manipulării de produse biologice potenţial contaminate; - manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate. - prin intermediul: - instrumentelor ascuţite; - materialului moale; - suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare; - reziduurilor din activitatea medicală; 3.2. METODE DE PREVENIRE - obiecte ascuţite: - reducerea de manevre parenterale la minimum necesar; - colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător conform reglementarilor MSP pentru: - pregătire în vederea utilizării; - distrugere; - evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate. - de evitat scoaterea din seringile de uz unic. - lenjerie: - manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil; - sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate; - colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcaţi în mod corespunzător - evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare; - asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare - decontaminare. - curăţenie şi decontaminare: - folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi; - decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi; - dezinfecţie cu soluţie germicidă; - uscarea suprafeţei prelucrate; - folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor, conform reglementarilor MSP. - reziduuri infectante - neutralizare prin ardere sau autoclavare - colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi
98
etichetare. - igiena personală: - spălarea mâinilor (pct. 2); - spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale potenţial contaminate; - evitarea activităţilor cu risc de expunere: - existenţa de leziuni cutanate; - prezenţa unui deficit imunitar; - graviditate; - asistenţa de urgenţă, principii: - viaţa pacientului este preţioasă; - obligatorie aplicarea precauţiunilor universale; - chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale. 3.3. SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de protecţie: - masca; - ochelari, ecran; - mănuşi; - şorţ impermeabil când se anticipează producerea de: - epanşamente - sânge; - salivă cu urme vizibile de sânge. - alte recomandări: - sistem de aspiraţie rapidă; - poziţia adecvată a scaunului; - instrumentar: - corect utilizat; - corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat 3.4. SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ: - mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat, şorturi impermeabile, cizme, bonete; 'ad decontaminare după efectuarea necropsiilor: - instrumentar; - suprafeţe, mobilier, 3.5. LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE: regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu: - colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care să împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea; - evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare; - utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului: - mănuşi; - mască, ochelari de protecţie, ecran protector; - halat, şorţ impermeabil, bonetă, - spălarea atentă a mâinilor (pct. 2); - utilizarea de echipamente de pipetare automate, semiautomate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura; - atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator;
99
- curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat; - instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare: - chimică; - fizică-ardere; - autoclav. - aparatură defectă-decontaminare înainte de reperare; - la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării; - amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare. ÎNTREAGA ASISTENŢĂ ACORDATĂ PERSOANELOR IMPLICATE ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ ("SURSĂ", PERSONAL AFECTAT) SE VA DESFĂŞURA NUMAI PE BAZĂ DE CONSIMŢĂMÂNT ŞI CONFIDENŢIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR LOR MEDICALE. 4. PERSONAL INFECTAT CU HIV: - respectarea drepturilor omului; - schimbarea locului de muncă, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia, când: - se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii; - este necesară protecţia sa medicală. - conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă. 5. EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCĂ ŞI ACTIVITĂŢI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN FUNCŢIE DE CONTACTUL CU SÂNGE ŞI ALTE LICHIDE BIOLOGICE. I - contact permanent, inevitabil, consistent; II - contact imprevizibil, inconstant; III - contact inexistent; PENTRU CATEGORIILE APARŢINÂND GRUPELOR I ŞI II SE VOR APLICA PERMANENT PRECAUTIUNILE UNIVERSALE. Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite. ANEXA V METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL ACCIDENTELOR CU EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE LA PERSONALUL CARE LUCREAZĂ ÎN DOMENIUL SANITAR 1. Justificare: În prezent, în România nu sunt colectate suficiente informaţii pentru a evalua riscul de expunere şi de a estima incidenţa infecţiilor postexpunere la sânge şi produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar. Din datele culese de către Comisia de Luptă Anti SIDA a Ministerului Sănătăţii (CNLAS), prin intermediul Centrelor Regionale de Monitorizare (CR) reiese că în anul 2003 au fost raportate 94 de expuneri profesionale cu risc de infecţie, la 70 dintre acestea aplicându-se măsuri profilactice corespunzătoare. În anul 2004 au fost raportate 96 de expuneri, la 75 dintre acestea aplicându-se măsuri profilactice corespunzătoare. Raportări expuneri profesionale culese de CNLAS în perioada 2003 - 2004:
┌────────────┬──────────────────────────────────────┬────────────────────────┐
100
│ │ Numar expuneri profesionale │Număr profilaxii post- │ │ │ │expunere profesională │ ├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 2003 │ 94 │ 70 │ ├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤ │ 2004 │ 96 │ 75 │ ├────────────┼──────────────────────────────────────┼────────────────────────┤ │ TOTAL │ 190 │ 145 │ └────────────┴──────────────────────────────────────┴────────────────────────┘
La nivelul Institutului de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş" (IBI) au fost înregistrate 37 cazuri în anul 2003 şi 55 în 2004. Pentru toate aceste cazuri s-a aplicat Protocolul de Profilaxie Post-expunere Profesională (PPEP), incluzând vaccinarea anti hepatită B şi chimioprofilaxia cu antiretrovirale. Categoriile profesionale expuse accidentelor cu risc de infecţie, din cazuistica institutului, sunt:
┌────────────────────────────────────────┬─────────────────────┬─────────────┐ │Categoria profesionala │Numar cazuri/expuneri│ Procent (%) │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │medic chirurg │ 3 │ 3,3 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │medic stomatolog │ 1 │ 1,1 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │medic alte specialităţi │ 32 │ 34,8 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │medic rezident │ 8 │ 8,7 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │student │ 7 │ 7,6 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │student stomatolog │ 5 │ 5,4 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │asistentă medicală │ 29 │ 31,5 │ ├────────────────────────────────────────┼────────
101
─────────────┼─────────────┤ │infirmieră │ 2 │ 2,2 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │tehnician dentar │ 1 │ 1,1 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │îngrijitoare │ 1 │ 1,1 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │brancardier │ 2 │ 2,2 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │voluntar │ 1 │ 1,1 │ ├────────────────────────────────────────┼─────────────────────┼─────────────┤ │TOTAL │ 92 │ 100 │ └────────────────────────────────────────┴─────────────────────┴─────────────┘
Nu reiese din datele culese de CNLAS dacă din cele 190 cazuri de expunere profesională au aparut seroconversii pentru HIV, HBV sau HCV. La cele 92 cazuri înregistrate şi asistate în IBI nu s-a semnalat nici un caz de infecţie cu HIV, HBV, HCV. Supravegherea este unul din cele mai importante mijloace de cunoaştere a riscului prin expunere profesională la sânge şi produse biologice şi de dezvoltare a unor strategii de prevenire şi control. 2. Scop Reducerea riscului de infecţie post-expunere la sânge şi produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar. 3. Obiective: - estimarea incidenţei accidentelor cu expunere la produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar; - ierarhizarea factorilor de risc (proceduri, dispozitive, instruire, respectarea Precauţiilor Universale, statusul sursei, altele); - evaluarea respectării precauţiunilor universale (PU); - obţinerea de date standardizate la nivel naţional; - responsabilizarea personalului medical în sensul cunoaşterii riscului expunerii la sânge şi produse biologice şi a aplicării măsurilor de prevenire a acestor accidente şi a consecinţelor acestora; - estimarea riscului de infecţie post-expunere profesională cu: HIV, VHB, VHC; - aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare şi secundare. 4. Tip de supraveghere: - modul de colectare a datelor: pasiv - instrumente de colectare a datelor: - fişa de supraveghere tip
102
- fişa privind datele despre spital - Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV. 5. Definiţii: - Persoana care lucrează în sistemul sanitar: orice persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activităţi implică contactul cu pacienţi, sânge sau alte produse biologice provenite de la pacienţi, în cabinete, secţii, compartimente sau laboratoare. - Expunere cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC, care necesita profilaxie post-expunere profesională (PPEP): accidentarea transcutană (exemplu: înţepătură cu ac sau tăietură cu un obiect tăios), contactul mucoaselor sau al pielii, care prezintă leziuni ce-i afectează integritatea (ex: expunerea pe o piele cu excoriaţii, tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau alte afecţiuni dermatologice) sau contactul cutanat pe o piele intactă, dar cu o durată prelungită (ex: câteva minute şi chiar mai mult) sau implicarea unei suprafeţe intinse de contact cu sânge, ţesuturi sau alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge. - Produse biologice: a) sperma, secreţii vaginale; b) fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal, pericardic, amniotic); c) concentrate de HIV (în laboratoare). În absenţa sângelui vizibil în salivă, lacrimi, sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse biologice nu sunt considerate cu risc de infecţie HIV şi nu impun măsuri de profilaxie antiretrovirală şi de supraveghere medicală PPEP. - Caz de expunere profesională: orice persoană care lucrează în sistemul sanitar şi care a suferit o expunere accidentală cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC prin contact cu sânge sau produse biologice considerate cu risc de infecţie. 6. Populaţia Ţintă: - persoanele care lucrează în sistemul sanitar, respectiv: personalul medico-sanitar şi de îngrijire/auxiliar/tehnic, persoane aflate într-o formă de învăţământ, voluntari. 7. Unităţile Ţinta: A. unităţile sanitare cu paturi; B. unităţile sanitare fără paturi. 8. Atribuţii: A. Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi B. Atribuţii în unităţi sanitare fără paturi C. Atribuţii ale altor unităţi sanitare/structuri de sănătate publică A. Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi A.1. compartimentul/secţia în care a avut loc accidentul a) persoana accidentată * aplică imediat protocolul din "Ghid practic de management al expunerii accidentale la produse biologice" * în prima oră de la accident se prezintă la medicul şef de secţie/compartiment sau la medicul şef de gardă * în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale; * anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în evidenţă; b) medicul şef de secţie/compartiment sau medicul şef de gardă: * înregistrează accidentul într-un registru de evidenţă a accidentelor cu expunere la produse biologice; * raportează accidentul responsabilului serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în maxim 24 de ore de la producerea accidentului;
103
* asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la pacientul sursă, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu consiliere; * asigură transportul eşantioanelor de sânge provenite de la pacientul sursă la laboratorul unităţii cu paturi în care a avut loc accidentul; * asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la personalul accidentat, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu consiliere. c) Unitatea sanitară în care s-a produs accidentul * asigură prelevarea şi trimiterea eşantioanelor de sânge provenite de la pacientul sursă, pentru testare, la unitatea desemnată sau asigură efectuarea lor în unitate. Prelevarea şi trimiterea probelor biologice se va face conform legislaţiei (standardelor) în vigoare. * trimite persoana accidentată către serviciul de supraveghere a infecţiilor nosocomiale * asigură trimiterea persoanei accidentate către secţia/spitalul de boli infecţioase în oricare dintre următoarele situaţii: - sursa HIV pozitiv cunoscută - sursa HIV cu test rapid pozitiv - sursa cu status biologic necunoscut şi cu risc epidemiologic crescut - sursa Ag HBs pozitiv/Ac HBs prezenţi; - sursa Ac HCV pozitiv; * asigură trimiterea accidentatului la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, în vederea vaccinării antihepatită B, în cazul în care spitalul/secţia de boli infecţioase nu a putut asigura vaccinarea. A.2. Laboratorul spitalului în care a avut loc accidentul * efectuează în toate cazurile testul rapid HIV, dacă acest test este disponibil. Acest test se va efectua pentru pacientul sursă în termen de 2 ore, cu transmiterea rezultatului medicului căruia i s-a raportat evenimentul. * primeşte şi trimite eşantioanele de sânge provenite de la pacientul sursă către laboratorul desemnat pentru efectuarea testelor ELISA de identificare a: Ac anti-HIV, Ac anti-VHC, AgHBs şi Ac HBs sau efectuează testele respective, dacă este autorizat. A.3. Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din spitalul în care a avut loc accidentul * răspunde de aplicarea programului de supraveghere: - în cazul în care spitalul are epidemiolog, acesta va evalua riscul de infecţie cu HIV, VHC, VHB; - epidemiologul va asigura consilierea personalului expus şi recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost efectuate de către medicul şef de secţie/compartiment sau medicul şef de gardă; - în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este absent, iar riscul de infecţie cu VHB este prezent, persoana accidentată va fi îndrumată către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, la cabinetele de vaccinare desemnate, pentru vaccinarea anti hepatită B; - în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este prezent, indiferent de riscul VHB, persoana accidentată va fi îndrumată către spitalul/secţia de boli infecţioase. - persoanele accidentate care sunt deja cunoscute cu infecţie cronică cu VHB şi/sau VHC, vor fi îndrumate către spitalul/secţia de boli infecţioase pentru a se stabili o conduită adecvată.
104
- anunţă medicul de medicina muncii despre evenimentul înregistrat; - completează şi trimite lunar, la Autoritatea de sănătate publică judeţeană, fişele de supraveghere - completează şi trimite semestrial la Autoritatea de Sănătate publică judeţeană, fişele unităţii sanitare; * va face analiza semestrială a cazurilor de expunere accidentală profesională şi de seroconversie înregistrate în unitate. * anunţă medicul de medicina muncii al unităţii sanitare în care s-a produs accidentul despre seroconversia pentru HIV şi/sau VHB şi/sau VHC (cu respectarea confidenţialităţii conform legislaţiei în vigoare, Legea nr. 584/2002). În cazul în care serviciul de supraveghere a infecţiilor nosocomiale al unităţii medicale în care s-a produs accidentul nu are epidemiolog, evaluarea riscului de infecţie cu HIV, VHB, VHC va fi făcută de către medicul şef de secţie sau şef de gardă, în colaborare cu medicul epidemiolog de la Autoritatea de Sănătate publică, dacă spitalul/secţia de boli infecţioase nu este abordabil sau nu se consideră necesară colaborarea cu specialistul infecţionist. A.4. Laboratorul desemnat pentru testare Efectuează: - pentru pacientul sursă: Ac HIV (ELISA), AgHBs, Ac VHC; - pentru personalul accidentat: Ac HIV (ELISA), AgHBs, AcHBs, Ac VHC. Rezultatele vor fi comunicate solicitantului (unitatea sanitară în care s-a produs accidentul) în maximum o săptămână şi la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană lunar/trimestrial conform normelor legale. B. Unităţile sanitare fără paturi Personalul care lucrează în unităţile medicale fără paturi se va adresa celui mai apropiat spital, urmând acelaşi circuit. Completarea "Fişei de supraveghere" va fi făcută de către medicul epidemiolog din Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană ca urmare a raportării facute de unitatea sanitară care a înregistrat accidentul. Raportarea către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană se va face de către unitatea sanitară în care s-a înregistrat accidentul, în termen de 24 ore. C. Atribuţii ale altor unităţi sanitare/structuri de sănătate publică C.1. spitalul/secţia de boli infecţioase a) Medicul specialist infecţionist * pentru personalul expus: - va asigura consilierea şi recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost efectuate anterior, de către medicul şef de secţie/compartiment, medicul şef de gardă, medicul epidemiolog, serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţeană; - evaluează/re-evaluează riscul de infecţie cu HIV, VHB, VHC; - stabileşte indicaţia/efectuează chimioprofilaxia ARV, în conformitate cu ghidurile de specialitate; - stabileşte indicaţia/efectuează chimioprofilaxia infecţiei cu VHB şi/sau VHC, în conformitate cu ghidurile de specialitate; - stabileşte indicaţia/efectuează administrarea de imunoglobuline specifice anti-VHB
105
(dacă sunt disponibile); - stabileşte indicaţia/efectuează vaccinarea anti-hepatită B, în cazul în care persoana accidentată a ajuns de la început la spitalul/secţia de boli infecţioase, şi dacă vaccinul este disponibil. Asigură testarea răspunsului imunologic (titrul Ac HBs) al acesteia faţă de vaccinarea anti-hepatită B anterioară; - trimite la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană/cabinetul desemnat pentru vaccinare anti-hepatită B, în cazul în care nu poate asigura vaccinarea, la nivelul spitalului/secţiei de boli infecţioase; * completează "Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV"; * transmite trimestrial câte un exemplar din fiecare "Fisa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV" Ministerului Sănătăţii Publice, prin Centrul Regional de Monitorizare, de care aparţine, din momentul luării în evidenţă şi după încheierea perioadei de supraveghere clinică. Persoanele accidentate care prezintă seroconversie pentru HIV, VHB, VHC, ca urmare a expunerii profesionale cu risc, vor fi menţinute în evidenţa spitalului/secţiei de boli infecţioase pentru tratament specific şi monitorizare. b) serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale al spitalului/secţiei de boli infecţioase * confirmă telefonic prezentarea tuturor persoanelor accidentate: - unităţii sanitare în care s-a produs accidentul cu risc de infecţie; - medicului epidemiolog de la autoritatea de sănătate publică judeţeană. C.2. medicul de medicina muncii * va lua în evidenţă persoanele expuse profesional la riscul de infecţie cu HIV, VHB, VHC şi va aplica actele normative în vigoare privind cercetarea şi declararea accidentelor de muncă şi a cazurilor de boală profesională. C.3. Autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti * centralizează trimestrial Fişele de supraveghere a accidentelor cu expunere la sânge şi produse biologice (anexa 1) din unităţile sanitare cu şi fără paturi, precum şi Fişele unităţii sanitare (anexa 2) * trimite trimestrial aceste fişe la Institutul de Sănătate Publică Regional * asigură vaccinarea anti-hepatită B, în situaţia în care spitalul/secţia de boli infecţioase nu o poate asigura, dar o recomandă. * analizează epidemiologic accidentele cu expunere la sânge şi produse biologice ale personalului care lucrează în unităţi sanitare la nivel judeţean (număr de accidente înregistrate, rata incidenţei, număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe categorii profesionale, rata incidenţei pe secţii/compartimente etc.) * asigură feedback-ul datelor către unităţile sanitare din teritoriu, implicate în expunerile profesionale. C.4. Institutele Regionale de Sănătate Publică * primesc de la Autorităţile de Sănătate Publică arondate Fişa de supraveghere şi Fişa unităţii sanitare; * asigură: - introducerea Fişei de supraveghere şi a Fişei unităţii sanitare în baza de date (fişiere EPI-Data) - transmiterea trimestrială a datelor înregistrate în baza de date EPI-Data, către Centrul
106
pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile; - analiza regională a accidentelor prin expunere la sânge şi produse biologice a personalului care lucrează în unităţi sanitare (număr de accidente înregistrate, rata incidenţei, număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe categorii profesionale, rata incidenţei pe secţii/compartimente, procentul din persoanele accidentate care au respectat precauţiunile universale etc) - feedback către autorităţile de sănătate publică judeţene arondate. * Colaborează cu Centrul Regional de Monitorizare HIV/SIDA. C.5. Centrul regional de monitorizare HIV/SIDA * Colaborează cu Institutul de Sănătate Publică regional în vederea prelucrării şi analizei datelor. * trimite trimestrial, la Institutul de Boli Infectioase Matei Balş, Fişele clinice de înregistrare a expunerilor profesionale cu risc de infecţie HIV, culese de la spitalele/secţiile de boli infectioase. C.6. Institutul de Boli Infectioase Matei Balş * asigură feedback-ul datelor către Centrele Regionale HIV SIDA; * analizează trimestrial, împreună cu Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile datele înregistrate în Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV C.7. Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile * realizează analiza datelor la nivel naţional; * asigură feedback-ul datelor către Institutul de Boli Infectioase Matei Balş, Institutele de Sănătate publică regionale, Autorităţile de Sănătate Publică judeţene. 9. Indicatori de evaluare a sistemului: - procentul fişelor completate corect; - procentul de accidentaţi investigaţi corect cu laboratorul; - procentul de accidentaţi cu monitorizare completă; - procentul de accidentaţi care au beneficiat de profilaxie conform metodologiei; FIŞA DE SUPRAVEGHERE A ACCIDENTULUI POST EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI SANITAR Nr. Fişa JUDEŢUL: LOCALITATEA UNITATEA SANITARĂ SECTIA/COMPARTIMENTUL SPCIN da/nu medic epidemiolog da/nu Iniţialele CNP CATEGORIA PROFESIONALĂ DATA NAŞTERII: SEX Vechimea în activitatea profesională Vechimea în serviciul actual Data şi ora accidentului Data şi ora declarării Statusul vaccinal HVB: vaccinat complet cu 3 doze; în curs de vaccinare; nevaccinat CIRCUMSTANŢELE ACCIDENTULUI Locul producerii accidentului
107
Gest de rutină/situaţie de urgenţă Câte ore a lucrat înainte de accident Primele îngrijiri de urgenţă aplicate da/nu Dacă da, timpul scurs de la accident până la aplicare NATURA EXPUNERII Înţepare ac:da/nu tipul acului .... Tăiere da/nu Dacă da : superficial Profund Proiecţie sânge da/nu lichide biologice da/nu, tipul lichidului biologic locul proiecţiei: ochi, faţă, piele lezată Cantitatea de produs biologic la care a fost expus accidentatul: mică (sub 5 ml), medie (sub 50 ml), mare (peste 50 ml). Timpul de contact cu produsul biologic : mai puţin de 5 min., între 5-14 min., între 15 min-1 ora şi peste o oră. Alt tip de expunere: Denumirea procedurii efectuate în momentul accidentului MECANISMUL ACCIDENTULUI: autoaccidentare accidentare de către un coleg accidentare de către un pacient alte mecanisme PREVENIREA APLICARE PU : DA/NU ; DACĂ NU, DE CE? Echipament de protecţie: Mănuşi da/nu, nu este cazul nr. perechi utilizate Mască Halat Protector facial Alte Cum credeţi că acest accident ar fi putut fi prevenit? INFORMAŢII DESPRE SURSA ACCIDENTULUI NECUNOSCUTĂ da/nu CUNOSCUTĂ da/nu Pacient (status imunologic confirmat prin date de laborator) STATUS HIV -- cunoscut, pozitiv, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: ....... -- negativ -- necunoscut, aparţine grup de risc da/nu, dacă da ce grup de risc STATUS VHB -- cunoscut, pozitiv antigen HBs, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: ...... -- negativ -- necunoscut, aparţine grup de risc da/nu, dacă da ce grup de risc STATUS VHC
108
-- cunoscut, pozitiv, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: ....... -- negativ ATITUDINEA ÎN CAZ DE ACCIDENT Măsuri imediate : da/nu, dacă nu, de ce? Spălare cu apă şi săpun: da/nu Antiseptic : da/nu, dacă da, care: Testul HIV rapid: da/nu, dacă nu, de ce? Examene serologice; da/nu anterior accidentului da/nu iniţiate cu ocazia accidentului: * HIV ELISA da/nu * Antigen HBs da/nu * Anticorpi anti HBs da/nu * Anticorpi antiHV da/nu * Altele Tratament profilactic: da/nu, dacă da, pentru ce: Data începerii tratamentului: Comentarii: Cine a completat fişa (numele prenumele, funcţia în clar) Data: FIŞA UNITĂŢII SANITARE Numele Unităţii Sanitare Nr. Total paturi Nr. Total pacienţi spitalizaţi/ Nr. total consultaţii: Număr zile de spitalizare Nr. Total personal medico sanitar pe spital din care: pe secţii: medici, asistente, personal auxiliar, tehnic, * medici rezidenţi, eleve/elevi la şcoala sanitară postliceală, studenţi, alte .... SPCIN da/nu, medic epidemiolog da/nu Fişa clinica de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV
Spitalul de Boli Infecţioase care a asigurat PPE: ................ Medicul specialist care a asigurat PPE: .......................... 1. Persoana expusă Numele ..... Prenumele ........; vârsta .... ani; CNP: ............ LOCUL DE MUNCĂ ............. locul accidentului ................ PROFESIA ........................... VECHIMEA ............. ani Data expunerii ......../ ........../ ......../ ........./ ZZ LL AA ora Localizarea anatomică a expunerii; ...................................... Tipul expunerii: [] Transcutan; [] Mucoase; [] Cutan Produsul biologic incriminat: [] sânge [] alte umori ................... [] produse biologice conţinând sânge vizibil: .........................................
109
┌────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬───────────┐ │Testari la: │ Data │ HIV │ AgHBs │ AcHBs │ AcHCV │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │momentul 0 │ │ │ │ │ │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │6 saptamani │ │ │ │ │ │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │3 luni │ │ │ │ │ │ ├────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼───────────┤ │6 luni │ │ │ │ │ │ └────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴───────────┘
CONSILIERE PRE-TESTARE (data): ....... CONSILIERE POST-TESTARE (data): .... PROFILAXIE ANTIRETROVIRALĂ: Data iniţierii: ........./ ............./ ...... ora ......... Schema şi dozele: ................................................... ................................................... Durata: . ................................................... Reacţii adverse apărute şi rezolvarea lor: ..................................................................... Profilaxie Anti-hepatită B: [] Imunoglobuline specifice: DA/NU DATA: [] Vaccin anti-Hepatita B DA/NU DATA: 1 .......... 2 .......... 3 .......... Alte tratamente: ............................. Status final HIV: ............ HBV: ............ HCV: ............
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Pacient (SURSA POTENŢIALA DE INFECŢIE)
NUMELE ........... PRENUMELE ............... FO .................
TEST HIV: ...../data: .....; AgHBs: ...../data: ..... AcHCV: ...../data:.... Încărcătura virală HIV:......... Rezistenţa virala: ......... .........
110
Tratamente ARV anterioare: ....... ......... ......... Data începerii TARV actuale: .................. Limfocite CD4: ....../data: ..... Stadiul clinico-imunologic: ..........
Protocol de asigurare a îngrijirilor de urgenţă, în caz de expunere accidentală la produse biologice 1. ÎN CAZ DE EXPUNERE CUTANATĂ: * se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după care * se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat. 2. ÎN CAZ DE EXPUNERE PERCUTANĂ: * se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după care * se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat * interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului. 3. ÎN CAZ DE EXPUNERE A MUCOASELOR: * spălare abundentă timp de 5 minute cu ser fiziologic sau cu apă în cazul absenţei acestuia. Algoritm de circulaţie a informaţiei în cazul expunerii profesionale accidentale la sânge şi produse biologice
┌──────────┐ │ Personal │ │accidentat│ └─────┬────┘ │ ▼ ┌──────────┐ │ Măsuri │ │ imediate │ └─────┬────┘ │ ▼ ┌────────────┐ │Medic şef │ ┌──────────────────┐ │secţie/gardă│ │Laborator desemnat│ │Consiliere, ├──────►│ pentru testare │ │recoltare │ └─────────┬────────┘ └─────┬──────┘ │ ▲ │ │ │ ▼ ▼ │ ┌────────────┐ ┌───────────┴─────────┐ ┌─────────────┤ Responsabil│ │ DSP │
111
│ │ SPCIN ├──────►│Consiliere, evaluare,│ ▼ │Consiliere, │ │profilaxie │ ┌─────────┐ │evaluare, │ └──────────┬──────────┘ │Medicina │ │profilaxie │ │ ▲ │muncii │ └─────┬──────┘ │ │ └─────────┘ │ │ │ ▲ ▼ │ │ │ ┌─────────────────────┐ │ │ │ │Spital/secţie boli │ │ │ └──────────┤infecţioase │ │ │ │Consiliere, evaluare,│ │ │ │profilaxie │ │ │ └────────┬────────────┘ │ │ │ ▲ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ ▼ │ ▼ │ ┌─────────────┴──────┐ ┌───┴─────┐ │Centrul Regional ├─────────────►│ │ │de Monitorizare │◄─────────────┤ ISP │ │HIV │ │ │ └────────┬───────────┘ └─┬───────┘ │ ▲ │ ▲ │ │ │ │ │ │ │ │ ▼ │ ▼ │ ┌──────────┴──────┐ ┌───┴─────┐ │ CNLAS-MS ├────────────────►│ CNCSBT │ │ │◄────────────────┤ │ └─────────────────┘ └─────────┘
-------
112
Colectare deseuri periculoase – se efectueaza in conformitate cu OMS 219/2002 si Hotararea 1.061din septembrie 2008 executandu-se in baza contractelor incheiate de prestari servicii, la date stabilite de comun acord cu unitatile sanitare/ societatile comerciale. Traseele de preluare sunt avizate de catre Autoritatea de Sanatate Publica a Judetului Prahova, iar operatiunea de colectare deseuri periculoase se face in baza formularelor de identificare si a formularelor de expeditie.
DEPOZITAREA TEMPORARA SI SEPARAREA PE CATEGORII – DESEURI MEDICALE PERICULOASE
Deseuri periculoase / nepericuloase – vor fi selectate pe categorii de catre BENEFICIAR conform legislatiei.
Spatiul de depozitare temporara al BENEFICIARULUI trebuie sa fie corespunzator si conform legislatiei in vigoare.
Ordin MS nr. 219 din 1 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea acestor deseuri periculoase rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind aceste deseuri periculoase rezultate din activităţile medicale
ANEXA Nr. 1 Normă tehnică din 1 aprilie 2002 privind gestionarea acestor deseuri periculoase rezultate din activităţile medicale Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 6 iunie 2002
CAPITOLUL VIDepozitarea temporară
Art. 25. – Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deseuri periculoase colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.Art. 26. – Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deseurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport deseuri periculoase şi eliminare finală deseuri periculoase.Art. 27. – Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară. Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu spaţii pentru depozitare temporară a acestor deseuri periculoase le vor construi sau le vor amenaja ulterior.Art. 28. – Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:a) un compartiment pentru deseuri periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;b) un compartiment pentru deseuri asimilabile celor menajere, amenajat conform
113
normelor de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.Art. 29. – Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deseuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară a cantităţii de deseuri periculoase acumulate în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară pentru aceste deseuri periculoase este o zonă cu potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziţia acestor deseuri periculoase. Trebuie asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei vectorilor (insecte, rozătoare).Art. 30. – Deseuri asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei.
CAPITOLUL VAmbalarea deşeurilor
Art. 10. – Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu aceste deseuri periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu conţinutul.Art. 11. – Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deseurile din unităţile sanitare sunt:a) galben – pentru deseuri periculoase (infecţioase, taietoare – intepătoare, chimice şi farmaceutice);b) negru – pentru deseuri nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).Art. 12. – Pentru deseuri infectioase şi taietoare – intepătoare se foloseşte pictograma “Pericol biologic”. Pentru deseuri chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: “Inflamabil”, “Corosiv”, “Toxic” etc.Art. 13. – Pentru deseuri infectioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi cu pictograma “Pericol biologic”. Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deseuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale acestor deseuri. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
114
Art. 14. – Deseuri inţepatoare – taietoare se colectează în cutii din material rezistent la acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea acestor deseuri periculoase şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma “Pericol biologic”. Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei – Direcţia generală de sănătate publică.Art. 15. – Recipientul destinat colectării acestor deseuri intepatoare taietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici:a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să împiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează aceste deseuri intepatoare – taietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unităţii sanitare;b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma “Pericol biologic”, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare specifică a rezistenţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici una dintre caracteristicile privitoare la structură, formă, culoare.Art. 16. – În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la art. 14 şi 15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma “Pericol biologic”. Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. La confecţionarea sacului trebuie să se respecte cerinţele art. 13.Art. 17. – Pentru aceste deseuri infectioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de polietilenă cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu galben şi cu pictograma “Pericol biologic”.Art. 18. – Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru aceste deseuri periculoase este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară. Containerele pentru deseuri infectioase şi intepatoare – taietoare au marcaj galben, sunt inscripţionate ” Deseuri medicale ” şi poartă pictograma “Pericol biologic”. Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încât să se asigure preluarea întregii cantităţi de deseuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deseuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deseuri
115
asimilabile celor menajere.Art. 19. – Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deseuri. Sacii trebuie să fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului.Art. 20. – În cazul înhumării în cimitire părţile anatomice sunt ambalate şi refrigerate, după care se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. Aceste cutii au un marcaj specific.Art. 21. – Animalele de laborator urmează ciclul de eliminare a acestor deseuri periculoase chiar şi după autoclavare.Art. 22. – Deseuri chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului (“Inflamabil”, “Corosiv”, “Toxic” etc.). Ele se îndepărtează conform prevederilor legale privind aceste deseurile chimice periculoase.Art. 23. – Deseuri nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi “Deseuri nepericuloase”. În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.Art. 24. – Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare a secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.
116
