Drept civilNotiunea dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Sintagma “drept civil” are mai multe
acceptiuni: stiinta, ramura de drept, drept
subiectiv civil
Dreptul civil este acea ramura a dreptului
privat alcatuita din ansamblul normelor
juridice care reglementeaza raporturi
juridice patrimoniale si nepatrimoniale
stabilite intre persoane fizice si persoane
juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.
Raporturile patrimoniale pot fi:
- raporturi reale
- raporturi obligationale
Raporturile nepatrimoniale pot fi:
- raporturi juridice care privesc existenta si
integritatea subiectelor de drept
- raporturi juridice de identificare a
persoanelor
- raporturi juridice derivand din creatia
intelectuala
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | 2 Comments
Rolul dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Dreptul civil:
- contribuie la ocrotirea valorilor
patrimoniale si nepatrimoniale
- dreptul civil reprezinta o garantie a formarii
unei constiinte juridice corecte
- ocupa pozitia de ”drept comun” fata de alte
ramuri ale dreptului
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Principiile fundamentale ale dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Principiul proprietatii
Principiul egalitatii in fata legii civile
Principiul imbinarii intereselor individuale cu
cele generale
Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor
subiective civile
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Principiile institutiilor dreptului civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Institutia juridica reprezinta o grupare de
norme juridice care reglementeaza o anumita
categorie de relatii sociale (ex. institutia
juridica a proprietatii, institutia juridica a
contractelor, etc.).
Principiile institutiilor de drept civil sunt
acele idei (reguli) de baza care calauzesc
anumite institutii ale acestei ramuri a
dreptului si care sunt concordante cu
principiile fundamentale.
Cele mai importante principii ale institutiilor
de drept civil sunt:
- principiul fortei juridice obligatorii (pacta
sunt servanda), principiul irevocabilitatii si
principiul relativitatii efectelor actului juridic
civil, in materia contractelor
- principiul consensualismului, privind forma
actului juridic civil
- principiul ocrotirii bunei credinte, in
materia dreptului de proprietate si a altor
drepturi reale
- principiul raspunderii civile, in materia
actelor sau faptelor juridice.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri ale dreptuluiBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Delimitarea fata de dreptul constitutionalin dreptul constitutional predomina
raporturile personale nepatrimoniale, in timp
ce in dreptul civil majoritatea raporturilor
juridice au un caracter patrimonial
in dreptul constitutional subiectele trebuie sa
aiba o calitate speciala, aceea de organ al
statului, ele aflandu-se, de regula, intr-o
situatie de supraordonare, pe cand in dreptul
civil subiectele participante la raporturile
juridice civile sunt persoane fizice si juridice
care se gasesc pe pozitie de egalitate juridica
normele dreptului constitutional sunt in
general norme imperative, in timp ce
majoritatea normelor juridice civile sunt
dispozitive
atat dreptul civil cat si cel constitutional au
sanctiuni specifice.
Delimitarea fata de dreptul administrativ
dreptul administrativ reglementeaza in cea
mai mare parte raporturile juridice personale
nepatrimoniale, pe cand dreptul civil
reglementeaza in cea mai mare parte
raporturile juridice patrimoniale
in dreptul administrativ este necesar ca cel
putin un subiect sa aiba calitatea de organ al
administratiei de stat, in vreme ce in dreptul
civil subiectele nu au o calitate speciala
in dreptul administrativ subiectele se afla in
raporturi de supra si subordonare; in dreptul
civil subiectele se gasesc pe pozitie de
egalitate juridica
dreptul administrativ este alcatuit in cea mai
mare parte din norme juridice imperative;
dreptul civil este alcatuit in marea majoritate
din norme juridice dispozitive
dreptul administrativ are sanctiuni proprii,
cum ar fi amenda contraventionala si
confiscarea; sanctiunile de drept civil sunt:
repararea prejudiciului cauzat prin plata de
despagubiri, nulitatea actelor juridice,
rezilierea contractelor etc.
Delimitarea fata de dreptul financiar
in dreptul financiar subiectele raportului
juridic se afla pe pozitii de supra si
subordonare; in dreptul civil subiectele
participante la raportului juridic se afla in
situatie de egalitate juridica;
in raporturile judiciare de drept financiar cel
putin o parte are o calitatea specifica, aceea
de organ financiar al statului;
normele dreptului financiar in marea lor
majoritate sunt imperative; normele
dreptului civil in cele mai multe cazuri sunt
dispozitive;
dreptul financiar are sanctiunile sale proprii,
altele decat dreptul civil: majorarile sumelor
platite cu titlu de taxa sau impozit, amenzi
etc.
Delimitarea fata de dreptul comercial
ambele ramuri ale dreptului reglementeaza
raporturile juridice patrimoniale si personale
nepatrimoniale
subiectele raporturilor juridice se afla pe
pozitii de egalitate juridica
ambele ramuri contin norme juridice cu
caracter dispozitiv in cea mai mare masura
in dreptul comercial cel putin una dintre
parti trebuie sa aiba calitatea de comerciant,
in vreme ce in dreptul civil subiectele nu au o
calitate speciala
intre contractul comercial si cel civil ca
institutii de baza ale celor doua ramuri exista
deosebiri de regim juridic.
Delimitarea fata de dreptul muncii
ambele reglementeaza raporturile juridice
patrimoniale si personale nepatrimoniale
in dreptul muncii pozitia de egalitate a
subiectelor este prezenta numai la incheierea
contactului; in dreptul civil pozitia de
egalitate este prezenta in mod constant
in ambele ramuri exista raspunderea
patrimoniala, dar in dreptul muncii exista si
raspunderea disciplinara
minorii sub varsta de 14 ani nu pot fi
subiecte ale raporturilor juridice de munca.
Delimitarea fata de dreptul familiei
in dreptul familiei preponderente sunt
raporturile juridice personale
nepatrimoniale; in dreptul civil intalnim in
mod special raporturi juridice patrimoniale
in dreptul familiei subiectele trebuie sa aiba
o calitate speciala: parinte, copil, sot, ruda,
infiat etc.
dreptul familiei are sanctiuni proprii ca:
decaderea din drepturile parintesti,
indepartarea tutorelui de la exercitarea
tutelei etc.
Delimitarea fata de dreptul procesual
civil
dreptul procesual civil cuprinde norme
juridice care reglementeaza modul de
judecata si solutionare a litigiilor civile
(procedura judecarii lor)
intre dreptul civil si drept procesual civil
exista o deosebire de la continut la forma;
dreptul procesual civil reprezinta aspectul
sanctionator al dreptului civil.
Delimitarea fata de dreptul international
privat
dreptul international privat reglementeaza
raporturi juridice civile care cuprind un
element de extraneitate, respectiv cetatenia
straina, nationalitatea straina, aflarea in
strainatate a unor bunuri, incheierea ori
executarea in strainatate a unor contracte
normele dreptului international privat
solutioneaza conflictul de legi ori de
jurisdictii, precum si conditia juridica a
strainului.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Izvoare de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Izvoarele formale ale dreptului civil sunt
actele normative in care sunt cuprinse
normele dreptului civil.
Obiceiul si morala nu sunt izvoare distincte
ale dreptului civil. Prin ele insele nu
constituie izvoare de drept civil, ci doar cand
norma juridica trimite la ele.
Doctrina nu este izvoar de drept civil.
Practica judecatoreasca nu constituie, in
principiu, izvor de drept civil.
Norme de drept civil se gasesc in acte
normative de la toate nivelurile: Constitutia
Romaniei, Codul civil, legi, acte normative
emise de Guvern si conducatorii organelor
administratiei publice centrale si locale.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Tipuri de norme de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Dupa caracterul conduitei pe care o prescriu
normele juridice civile sunt imperative
si dispozitive.
Normele imperative sunt acelea care impun
subiectelor de drept o anumita conduita sub
sanctiune. Normele juridice civile imperative
sunt prohibitive sau onerative. Normele
prohibitive interzic categoric o anumita
conduita. Normele onerative prevad expres
obligatia pentru parti de a avea o anumita
conduita.
Normele de drept civil dispozitive sunt acelea
care suplinesc sau interpreteaza vointa
neexprimata sau insuficient exprimata a
partilor raportului juridic civil, ingaduind sa
se deroge de la dispozitiile pe care le
cuprind. Normele juridice civile dispozitive
sunt permisive sau supletive. Normele
permisive permit ca subiectele sa aiba o
anumita conduita. Normele supletive
stabilesc o conduita care este obligatorie
numai in cazul in care acestea nu si-au
manifestat vointa altfel.
Dupa natura interesului ocrotit normele
juridice civile sunt de ordine privata sau de
ordine publica.
Dupa campul de aplicare normele juridice
civile sunt generale si speciale. Normele
juridice civile sunt generale daca se aplica in
toate cazurile si in orice materie,
reglementeaza situatia de drept
comun. Normele speciale reglementeaza
exceptii de la cele generale. Norma speciala
deroga de la norma generala si se aplica
prioritar fata de norma generala, este de
stricta interpretare si aplicare.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Aplicarea normelor de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Aplicarea in timp
Normele juridice civile se aplica in intervalul
de timp cat sunt in vigoare.
Intrarea in vigoare a normelor juridice civile
are loc fie la data publicarii lor in Monitorul
Oficial, fie la o data certa stabilita de
legiuitor si mentionata in cuprinsul lor.
Iesirea din vigoare a normelor juridice civile
se produce prin abrogarea lor. Abrogarea
normelor juridice poate fi: expresa directa,
cand actul normativ nou mentioneaza in mod
expres (formal) abrogarea unei norme
juridice, capitole sau articole din
aceasta; expresa indirecta, cand nu se
nominalizeaza direct actul normativ abrogat,
dar se prevede expres ca ‘’dispozitiile
contrare se abroga’’; tacita (implicita), cand
in textul noii legi nu se mentioneaza
abrogarea normelor juridice mai vechi, insa
abrogarea rezulta in mod implicit din faptul
ca actuala reglementare contravine
reglementarilor anterioare.
Caderea in desuetudine, respectiv
neaplicarea indelungata a unei legi, nu
constituie un mod de iesire din vigoare a ei.
Legile temporare, respectiv legile care au
fixat de la inceput momentul iesirii lor din
vigoare, se considera abrogate la implinirea
termenului.
Actiunea in timp a normelor juridice civile
este guvernata de doua principii: principiul
neretroactivitatii legii civile noi; principiul
aplicarii imediate a legii civile noi.
Principiul neretroactivitatii legii civile noi
este regula de drept potrivit careia legea
civila se aplica numai situatiilor care survin
dupa intrarea ei in vigoare nu si celor
petrecute anterior. Acest principiu este
consacrat de art. 1 Cod civil: ’’Legea dispune
numai pentru viitor, ea n-are putere
retroactiva‘’ si de art. 15 din Constitutie care
prevede ca ‘’Legea dispune numai pentru
viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile’’. Principiul neretroactivitatii
ocroteste drepturile subiective castigate sub
imperiul legilor vechi si asigura stabilitatea
ordinii de drept.
Principiul aplicarii imediate a legii noi este
regula de drept civil potrivit careia legea
noua se aplica de indata ce a fost adoptata la
toate situatiile aparute dupa intrarea ei in
vigoare, cu excluderea legii vechi. Acest
principiu nu este consacratexpressis
verbis de Codul civil, insa el decurge in mod
implicit din principiul neretroactivitatii
legilor si se justifica prin faptul ca legea noua
reprezinta un progres economic si tehnico-
juridic fata de legea veche. De la principiul
aplicarii imediate a legii noi exista exceptia
de ultraactivitate a legii civile vechi,
respectiv de supravietuire a ei, care trebuie
insa prevazuta in mod expres de legea noua.
Pentru a determina legea aplicabila se are in
vedere regula tempus regit actum, potrivit
careia o situatie juridica produce efectele
prevazute in legea civila in vigoare la data
producerii ei.
Aplicarea in spatiu
Se intemeiaza pe principiul teritorialitatii
legii potrivit caruia legea civila, de regula, se
aplica pe teritoriul statului al carui organ a
edictat-o. Aplicarea legii civile in spatiu si
principiul care o guverneaza se discuta sub
doua aspecte: unul intern si altul
international. Aspectul intern se refera la
raporturi juridice stabilite pe teritoriul
Romaniei intre subiecte de drept civil cu
cetatenie sau de nationalitate romana.
Aceasta situatie se rezolva potrivit regulii
conform careia actele normative care emana
de la organele centrale se aplica pe intreg
teritoriul tarii, iar actele normative care
emana de la organele locale se aplica in raza
unitatii administrativ teritoriale
respective. Aspectul international priveste
raporturi juridice cu elemente de
extraneitate (cetatenie, nationalitate straina)
si se rezolva de catre normele conflictuale ale
dreptului international privat (Legea nr.
105/1992).
Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Persoanele fizice si juridice pot fi subiecte ale
raporturilor juridice civile.
Principiul care guverneaza aplicarea legii
civile asupra persoanelor este egalitatea lor
in fata legii civile. Egalitatea in fata legii
civile nu trebuie inteleasa in sensul ca toate
normele dreptului civil se aplica tuturor
persoanelor. Exista legi civile cu vocatie
generala de aplicare atat pentru persoane
juridice cat si pentru cele fizice (de ex.
Decretul nr. 31/954 privind persoanele fizice
si cele juridice). Exista legi civile cu vocatie
de aplicare numai pentru persoane fizice si
legi cu vocatie de aplicare numai pentru
persoane juridice.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Interpretarea normelor de drept civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Interpretarea normelor juridice civile inseamna
lamurirea sensului exact si complet al normelor in
scopul aplicarii cat mai corecte.
In functie de forta ei juridica interpretarea
este oficiala sau neoficiala. Interpretarea
oficiala este aceea facuta de organele de stat
carora li s-a conferit o asemenea competenta,
respectiv organele apartinand puterii
legislative, executive sau
judecatoresti. Interpretarea oficiala este de
doua feluri: interpretare legala sau autentica,
facuta chiar de organul care a emis norma
juridica, si interpretarea cazuala, care se
realizeaza cu prilejul solutionarii de catre
organele competente a diferitelor cazuri
concrete. Interpretarea neoficiala, care se
mai numeste si doctrinara, este facuta de
specialisti care nu actioneaza oficial. In
consecinta, ea nu are forta juridica
obligatorie, fiind lasata la aprecierea
organului de aplicare a legii spre a fi
adoptata sau respinsa.
In functie de rezultatul la care se ajunge prin
interpretare interpretarea este literala
(declarativa), extensiva sau
restrictiva. Interpretarea literala (in litera
legii) este acea forma a interpretarii care
conduce la concluzia ca formularea normei
juridice coincide cu sensul real al normei,
existand o identitate intre formulare si
continut. Aceasta forma de interpretare este
specifica textelor normelor juridice precis si
clar formulate. Interpretarea extensiva (in
spiritul legii) este aceea care ajunge la
concluzia ca norma juridica civila acopera
mai multe cazuri decat lasa sa se inteleaga
textul ei. Nu se admite interpretarea
extensiva in cazurile in care legea face
enumerari limitative, in caz de exceptii sau in
cazul normelor juridice care stabilesc
prezumtii. Interpretarea restrictiva (in
sprijinul legii) este acea forma de
interpretare in care se ajunge la concluzia ca
prin continut norma juridica este mai
restransa decat lasa sa se inteleaga
formularea ei.
In functie de metodele folosite interpretarea
normelor juridice civile
este gramaticala, logica, sistematica, istorica
si teleologica. Interpretarea gramaticala
consta in lamurirea sensului normei juridice
pornind de la semantica termenilor folositi,
apoi procedandu-se la analiza morfologica si
sintactica a textului. Interpretarea logica
consta in lamurirea intelesului normei
juridice prin folosirea regulilor si principiilor
logicii formale precum: rationamentele
inductive, rationamentele deductive
(silogismele), procedeele de demonstratie,
etc. Interpretarea sistematica se realizeaza
prin compararea normei interpretate cu alte
norme din acelasi act normativ sau din alte
acte normative si stabilirea unor corelatii
care sa conduca la deslusirea sensului
normei respective. Normele juridice dintr-un
stat formeaza un sistem unitar care se
intemeiaza pe principiile inscrise in
Constitutie ca lege fundamentala a statului.
In acest sens se vorbeste despre
constitutionalitatea legilor si a celorlalte acte
normative. Altfel spus, normele juridice
trebuie raportate in primul rand la normele
constitutionale in conformitate cu care
trebuie sa fie. Interpretarea istorica
urmareste stabilirea intelesului normei prin
analizarea conditiilor concrete care au
determinat adoptarea ei (respectiv
examinarea lucrarilor pregatitoare, a
expunerii de motive, a discutiilor si
dezbaterilor pe marginea legii) precum si
prin raportarea normei juridice supuse
interpretarii la alte norme care au existat in
decursul timpului privind acelasi obiect de
reglementare. Interpretarea teleologica
presupune stabilirea sensului unei dispozitii
legale tinandu-se seama de finalitatea
urmarita de legiuitor la adoptarea normei
respective.
Posted in 1. Caracterizare generala a dreptului civil roman | Leave a comment
Notiunea raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Raportul juridic civil este o relatie sociala
reglementata de norma juridica civila.
Pentru nasterea unui raport juridic civil este
necesara prezenta cumulativa a trei premise:
subiectele de drept civil, norma de drept
civil, un fapt sau un act juridic de care norma
de drept conditioneaza nasterea, modificarea,
transmiterea sau stingerea de drepturi si de
obligatii concrete intre subiectele
determinate. Faptele juridice sunt acele
imprejurari de fapt, evenimente sau actiuni
omenesti, de care legea leaga producerea
unor efecte juridice. Evenimentele sunt
imprejurari care se produc independent de
vointa oamenilor si de care norma juridica
leaga consecinte juridice. Actiunile omenesti
sunt fapte comisive sau omisive savarsite cu
sau fara intentia de a produce efecte juridice,
efecte care insa se produc in virtutea legii.
Actele juridice sunt manifestari de vointa
facute cu intentia de a naste, modifica sau
stinge raporturi juridice.
Raportul juridic civil are are un caracter
social, volitional si ideologic. Partile
raportului juridic civil sunt pe pozitie de
egalitate juridica. Unele norme de drept civil
pot fi inlocuite de parti cu propria lor
reglementare.
Raportul juridic civil este alcatuit din
subiecte, continut si obiect.
Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment
Subiectele raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
In dreptul civil exista doua mari categorii de
subiecte si anume: persoanele fizice si
persoanele juridice. Persoanele fizice sunt
oamenii consideratii in individualitatea lor,
ca titulari de drepturi si obligatii civile.
Persoanele juridice sunt subiecte colective de
drept civil, titulare de drepturi subiective si
de obligatii civile. Conditiile ce trebuiesc
indeplinite pentru ca un colectiv de oameni
sa aiba calitatea de persoana juridica:
organizare de sine statatoare; patrimoniu
propriu, distinct de al altor persoane; scop
determinat, in acord cu interesele societatii.
Pluralitatea subiectelor raportului
juridic civil
In cele mai multe cazuri raportul juridic civil
se stabileste intre doua persoane: una ca
subiect activ, titular de drepturi si alta ca
subiect pasiv, titular de obligatii. Acesta este
un raport juridic simplu, care constituie
regula in materie. Prin exceptie, exista
raporturi juridice complexe care intervin
intre mai multe subiecte sau, altfel spus cu
pluralitate de subiecte. Pluralitatea poate fi
activa, pasiva si mixta.
Schimbarea subiectelor raportului
juridic civil
Problema schimbarii subiectelor raportului
juridic civil se pune numai in cazul
raporturilor patrimoniale. In raporturile
juridice civile personale nepatrimoniale nu se
poate pune problema schimbarii subiectelor
de drept, deoarece drepturile subiective care
intra in continutul lor sunt inalienabile. In
cazul raporturilor juridice patrimoniale
trebuie sa facem distinctie intre raporturile
juridice reale si raporturile juridice
obligationale. Raporturile juridice reale sunt
acele raporturi juridice care au in continut un
drept real (ex. raportul juridic de
proprietate). In aceste raporturi juridice se
pune problema numai a schimbarii
subiectului activ, nu si a subiectului pasiv.
Raporturi juridice obligationale sunt
raporturi juridice care au in continutul lor un
drept de creanta si care sunt stabilite intre
subiectul activ ce are calitatea de creditor si
subiectul pasiv ce are calitatea de debitor. In
aceste raporturi juridice, in principiu se
poate schimba atat subiectul activ cat si cel
pasiv. Schimbarea se poate realiza prin
transmiterea sau transformarea obligatiilor.
Capacitatea civila a subiectelor
raportului juridic civil
Capacitatea juridica civila reprezinta
calitatea persoanelor fizice si juridice de a fi
subiecte de drept civil. Capacitatea de
folosinta este aptitudinea generala si
abstracta a persoanei de a avea drepturi si
obligatii civile. Capacitatea de exercitiu este
aptitudinea persoanei de a-si exercita
drepturile si de a-si asuma obligatii civile,
prin incheierea de acte juridice civile.
Capacitatea juridica civila a persoanei
fizice
Inceputul capacitatii de folosinta il constituie
momentul nasterii fiintei umane. Drepturile
copilului sunt recunoscute de la conceptie,
insa numai daca el se naste viu.
Continutul capacitatii de folosinta il formeaza
toate drepturile si obligatiile civile cu
exceptia celor oprite de lege.
Incetarea capacitatii de folosinta are loc
odata cu decesul persoanei fizice cand
inceteaza calitatea sa de subiect de drept.
Data mortii este data trecuta in certificatul
de deces sau, dupa caz, data trecuta in
hotararea judecatoreasca declarativa de
moarte.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice
este aptitudinea de a dobandi drepturi
subiective civile si de a-si asuma obligatii
civile prin acte juridice in nume propriu.
Sunt lipsiti in totalitate de capacitatea de
exercitiu minorii care nu au implinit varsta
de 14 ani si persoanele puse sub interdictie
judecatoreasca. Pentru aceste persoane,
actele juridice se incheie de reprezentantii
lor legali (parinti sau, dupa caz, tutore).
Minorul intre 14 si 18 ani are capacitatea de
exercitiu restransa. El participa personal la
incheierea actelor juridice, dar avand
incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.
Incetarea capacitatii de exercitiu a
persoanelor fizice are loc odata cu incetarea
capacitatii de folosinta (adica odata cu
decesul persoanei fizice) sau prin punerea
sub interdictie judecatoreasca.
Capacitatea juridica civila a persoanei
juridice
Dobandirea capacitatii de folosinta a
persoanelor juridice are loc la data
inregistrarii sau la o alta data stabilita in
conformitate cu distinctiile facute de lege.
Continutul capacitatii de folosinta a
persoanelor juridice este determinat de
obiectul lor de activitate. Persoana juridica
nu poate avea decat acele drepturi care
corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de infiintare sau statut (principiul
specialitatii capacitatii de folosinta a
persoanei juridice).
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei
juridice are loc fie ca urmare a reorganizarii
sale, fie ca urmare a dizolvarii persoanei
juridice.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor
juridice reprezinta aptitudinea acestora de a
exercita drepturile si de a-si asuma si
indeplini obligatiile prin incheierea de acte
juridice civile.
Capacitatea de exercitiu a persoanelor
juridice se realizeaza prin intermediul
organelor sale de conducere. Persoana
juridica isi exercita drepturile si isi
indeplineste obligatiile prin organele sale‘.
Inceputul capacitatii de exercitiu a
persoanelor juridice il constituie momentul
infiintarii persoanelor juridice, insa, in
practica se realizeaza in mod efectiv odata cu
alegerea organelor de conducere.
Sfarsitul capacitatii de exercitiu a
persoanelor juridice corespunde incetarii
capacitatii de folosinta a acesteia.
Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment
Continutul raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prin continut al raportului juridic civil se
intelege totalitatea drepturilor subiective si
obligatiilor civile ce revin partilor raportului
juridic civil.
Drepturile
Dreptul subiectiv civil este posibilitatea
juridica a titularului sau de a desfasura in
limitele legii o anumita conduita, in virtutea
careia poate pretinde subiectului pasiv o
comportare corespunzatoare care la nevoie
poate fi impusa prin forta de constrangere a
statului.
In functie de gradul de opozabilitate
drepturile subiective civile se clasifica in
drepturi absolute si drepturi relative. Dreptul
absolut este acel drept subiectiv in temeiul
caruia titularul sau poate avea o anumita
conduita, fara a avea nevoie de concursul
altor persoane pentru a-l exercita. In
categoria drepturilor absolute intra
drepturile personale nepatrimoniale (dreptul
la viata, nume, domiciliu) si drepturile reale
(dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct,
dreptul de uz, dreptul de habitatie, dreptul
de superficie). Dreptul relativ este dreptul
subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau
poate pretinde subiectului pasiv determinat o
anumita conduita fara de care dreptul nu se
poate realiza. Categoria drepturilor relative
include drepturile de creanta.
In functie de continutul lor drepturile
subiective civile se clasifica in drepturi
patrimoniale si drepturi personale
nepatrimoniale. Dreptul patrimonial este
dreptul subiectiv care are un continut
economic si in consecinta poate fi exprimat in
bani. Drepturile subiective civile patrimoniale
se impart in drepturi reale si drepturi de
creanta. Dreptul real este dreptul subiectiv
civil in virtutea caruia titularul sau poate
exercita singur atributele asupra unui lucru
determinat fara concursul altor persoane.
Drepturile reale sunt absolute, limitate ca
numar si sunt insotite de prerogativele
urmaririi si preferintei. Dreptul de creanta
este dreptul subiectiv civil in virtutea caruia
subiectul activ numit creditor are
posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv
numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca
ceva. Dreptul de creanta sunt relative si
nelimitate ca numar. Drepturile personal
nepatrimonial sunt drepturi subiective civil
ale caror continut nu poate fi exprimat in
bani, el fiind strans legat de persoana omului.
Drepturile personale nepatrimoniale pot fi
grupate in trei categorii: drepturi care
privesc existenta si integritatea fizica si
morala a persoanei (dreptul la viata, dreptul
la sanatate, dreptul la onoare, dreptul la
reputatie, dreptul la demnitate etc.); drepturi
care privesc identitatea persoanei (dreptul la
nume, pseudonim, domiciliu, resedinta,
denumire, sediu etc.); drepturi care decurg
din creatia intelectuala (dreptul de autor,
inventator, inovator).
In functie de corelatia dintre drepturile
subiective civile, acestea se clasifica in
drepturi principale si drepturi accesorii.
Dreptul subiectiv principal este acel drept
care are o existenta de sine statatoare.
Majoritatea drepturilor subiective sunt
drepturi principale. Dreptul subiectiv
accesoriu este dreptul a carui soarta juridica
depinde de existenta altui drept civil, acesta
din urma fiind un drept principal. Sunt
drepturi reale accesorii dreptul de ipoteca,
dreptul de gaj, privilegiile, dreptul de
retentie. Este drept de creanta accesoriu
dreptul creditorului de a pretinde de la
debitori dobanda aferenta creantei sale,
dreptul de a incasa clauza penala, dreptul de
a pretinde arvuna etc. Soarta juridica a
dreptului accesoriu depinde de dreptul
principal (accesorium sequitur principale).
In functie de gradul de certitudine conferit
titularilor, drepturile subiective se clasifica
in: drepturi pure si simple si drepturi
afectate de modalitati. Dreptul subiectiv pur
si simplu este acela care confera maxima
certitudine titularului sau in exercitarea lui,
producandu-si efectele imediat si irevocabil.
Marea majoritate a drepturilor subiective
sunt pure si simple (ex. dobandirea dreptului
de proprietate de catre donatar ca urmare a
unui ‘’dar manual’’. Dreptul subiectiv civil
afectat de modalitati este un drept subiectiv
a carui existenta sau exercitiu este afectata
de modalitati, respectiv evenimente viitoare:
termen, conditie sau sarcina.
Obligatiile
Prin obligatie civila se intelege indatorirea
subiectului pasiv al raportului juridic civil da
a avea o anumita comportare,
corespunzatoare dreptului subiectiv
corelativ, care in caz de nevoie poate fi
impusa prin forta de constrangere a statului.
In functie de obiectul raportului juridic din
care fac parte obligatiile civile sunt pozitive
sau negative. Obligatiile pozitive sunt acele
obligatii care implica o actiune. In aceasta
categorie intra obligatiile de a da ceva si de a
face ceva. Obligatiile negative sunt acele
obligatii care constau dintr-o abtinere, deci
sunt incluse in aceasta categorie obligatiile
de a nu face ceva.
In functie de indatorire obligatiile sunt de
rezultat sau de diligenta. Obligatiile civile de
rezultat (numite si determinate) sunt acele
obligatii civile in care debitorul isi asuma
indatorirea de a obtine un rezultat
determinat in favoarea creditorului sau.
Obligatii civile de diligenta (numite si
obligatii de mijloace sau obligatii de
prudenta) sunt obligatii civile care constau in
indatorirea debitorului de a depune toata
diligenta, toata staruinta, in vederea obtinerii
unui rezultat, fara insa a se obliga la insusi
rezultatul preconiza.
In functie de sanctiunea ce asigura
respectarea lor obligatii civile sunt perfecte
sau imperfecte. Obligatiile perfecte sunt
acele obligatii civile care se bucura integral
de sanctiunea juridica, in sensul ca la nevoie
creditorul poate face apel la forta de
constrangere a statului pentru a-l sili pe
debitor la executare (majoritatea obligatiilor
civile sunt perfecte). Obligatiile civile
imperfecte sunt acele obligatii care nu se pot
obtine pe cale silita, prin folosirea fortei de
constrangere a statului. Ele nu se bucura de
sanctiune juridica. Exemplu de obligatie
imperfecta: art. 20 al. 1 din Decretul nr.
167/1958 cu privire la prescriptia extinctiva
stabileste ca ‘’debitorul care a executat
obligatia dupa ce dreptul la actiune al
creditorului s-a prescris nu are dreptul sa
ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la
data executarii nu stia ca termenul
prescriptiei era implinit’’. Un alt exemplu il
constituie contractul de joc sau prinsoare, in
care castigatorul – creditor – nu are actiune
in justitie pentru a-si reclama castigul (art.
1683 Cod civil).
Posted in 2. Raportul juridic civil | 1 Comment
Obiectul raportului juridic civilBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prin continut al raportului juridic civil se
intelege conduita partilor raportului juridic.
In raporturile juridice patrimoniale conduita
partilor se referă adesea la lucruri, lucruri
care sunt considerate obiect derivat al
raportului juridic civil: bunurile.
In sens economic este bun orice lucru
susceptibil sa fie util omului. In sens juridic
este bun un lucru care este susceptibil sa fie
util, are valoare economica si este susceptibil
de apropriere sub forma unor drepturi
patrimoniale. Cuvantul “bun” este folosit si
intr-un sens mai larg, vizand atat lucrul cat si
dreptul referitor la el. In acest sens, bunurile
fac parte din activul patrimoniului, vazut ca
totalitatea drepturilor si obligatiilor cu
valoare economica ale unei persoane.
Clasificarea bunurilor
In functie de criteriul circulatiei lor juridice
- bunuri aflate in circuitul civil
- bunuri exceptate circuitului civil
- bunuri cu circuit civil conditionat
In functie de natura bunurilor si de
calificarea data de lege
- bunuri imobile
- bunuri mobile
Bunurile imobile sau nemiscatoare sunt
bunurile care au o asezare fixa si stabila,
fiind legate de sol.
a) bunuri imobile prin natura lor
- terenurile si cladirile
- morile de vant sau apa
- recoltele prinse de radacini si fructele
neculese.
b) bunuri imobile prin destinatie; din aceasta
categorie fac parte anumite bunuri mobile
prin natura lor care insa sunt accesorii
pentru serviciul si exploatarea unui bun
imobil
- bunuri destinate pentru exploatarea
agricola (animale, unelte agricole, pestele din
iaz, stupii etc.)
- bunuri destinate exploatarii industriale sau
comerciale (mobilier, instrumente, unelte,
utilaje etc.)
- bunuri mobile asezate pe un fond cu
afectatiune perpetua (statui, tablouri, oglinzi,
ornamente etc.)
c) bunuri imobile prin obiectul la care se
aplica
- uzufructul lucrurilor imobile, servitutile,
actiunile care tind a revendica un imobil
- drepturile reale, cu exceptia dreptului de
proprietate (ex. dreptul de uz, uzufruct,
servitutile)
- drepturile de creanta carora le corespunde
obligatia de a da un bun imobil
- actiunile in justitie privind valorificarea
drepturilor imobiliare (actiunea in
revendicare, actiunea in reclamatia unei
servituti etc.)
- actiunile in justitie privind nulitatea
instrainarii unui imobil, revocarea donatiei
unui imobil etc.).
Bunurile mobile sau miscatoare sunt acele
bunuri care pot fi deplasate dintr-un loc in
altul fie cu ajutorul propriei forte, fie cu
ajutorul unei forte straine.
a) bunuri mobile prin natura lor, care se pot
transporta dintr-un loc in altul fie prin
propria forta, fie cu ajutorul unei forte
straine (ex. animalele, lucrurile neinsufletite)
b) bunurile mobile prin determinarea legii,
care sunt considerate mobile prin obiectul la
care se aplica (adica, sunt incorporate in
obiect)
- drepturile reale asupra mobilului cu
exceptia dreptului de proprietate (dreptul de
uz, dreptul de uzufruct, dreptul de gaj etc.)
- drepturile de creanta care au ca obiect un
bun mobil
- actiunile in justitie privind bunurile mobile
etc.
c) bunurile mobile prin anticipatie, care
cuprind bunuri care prin natura lor sunt
imobile, dar prin anticipatie sunt considerate
de parti printr-un act juridic ca bunuri
mobile; ex.: fructele si recoltele neculese
inca, produsul neextras al unei cariere,
materialele provenite din daramarea unei
constructii
In functie de modul de determinare si de
vointa partilor
- bunuri certe
- bunuri generice
In functie de posibilitatea sau imposibilitatea
inlocuirii cu prilejul executarii unei obligatii
civile
- bunuri fungibile
- bunuri nefungibile
In functie de faptul daca folosirea implica sau
nu instrainarea sau consumarea bunului,
distingem:
- bunuri consumptibile
- bunuri neconsumptibile
In functie de faptul ca anumite bunuri produc
fructe si altele nu produc fructe, bunurile se
clasifica in:
- bunuri frugifere
- bunuri nefrugifere
In functie de posibilitatea divizarii lor,
bunurile se clasifica in:
- bunuri divizibile
- bunuri indivizibile
Bunurile divizibile sunt acele bunuri care
prin impartire nu isi schimba destinatia
economica (ex. o cantitate de alimente, un
cupon de stofa).
Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care,
daca ar fi impartite, si-ar schimba destinatia
(ex. o masa, un autoturism etc.).
Importanta clasificarii este relevanta in
materie de partaj si in materie de obligatii cu
pluralitate de subiecte:
- in materie de partaj, daca bunul este
indivizibil, fie se atribuie unuia dintre
proprietari, cu obligatia de a plati o sulta
celorlalti, fie se scoate la vanzare urmand sa
se imparta pretul;
- in materie de obligatii cu pluralitate de
subiecte distingem doua situatii:
a. daca obligatia are ca obiect un bun
indivizibil, fiecare debitor este tinut pentru
intreaga datorie;
b. daca obligatia are ca obiect un bun
divizibil, fiecare debitor este tinut numai
pentru partea lui.
In functie de corelatia dintre ele
(determinata de insusirile bunului sau de
vointa partilor)
- bunuri principale
- bunuri accesorii
In functie de modul lor de percepere
- bunuri corporale
- bunuri necorporale
In functie de posibilitatea urmaririi silite
pentru plata datoriilor
- bunuri sesizabile
- bunuri insesizabile
Posted in 2. Raportul juridic civil | Leave a comment
Notiunea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva este pierderea
dreptului de a obtine o hotarare
judecatoreasca in temeiul careia sa se poata
efectua executarea silita a obligatiilor, ca
urmare a neexercitarii actiunii in justitie in
termenul prevazut de lege.
In mod obisnuit prescriptia extinctiva este
definita ca fiind modul de stingere a
dreptului la actiune ca urmare a neexercitarii
acestuia in termenul prevazut de lege.
Prescriptia nu stinge dreptul la actiune in
sens procesual.
Prescriptia extinctiva este reglementata prin
norme imperative. Judecarea unei pricini se
face dupa cercetarea obligatorie si din oficiu
a problemei prescriptiei.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Natura juridica a prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva nu stinge dreptul
subiectiv civil, ci dreptul material la actiune.
Prescriptia transforma raportul juridic civil:
obligatia corelativa dreptului subiectiv devine
obligatie imperfecta; dreptul subiectiv civil
poate fi aparat doar pe cale de exceptie. Se
considera si ca dreptul prescris nu poate fi
aparat nici pe cale de exceptie.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Delimitarea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prescriptia extinctiva se aseamana dar se si
diferentiaza de alte institutii de drept civil, precum:
prescriptia achizitiva (uzucapiunea), termenul
extinctiv si termenul de decadere.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Efectele prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Stingerea dreptului la actiune privind un
drept subiectiv principal stinge si dreptul la
actiunea privind drepturile subiective
accesorii. Se considera ca
imprescriptibilitatea dreptului la actiune
privind un drept principal face
imprescriptibila si dreptul la actiune privind
drepturile accesorii.
Termenul de prescriptie curge distinct
pentru fiecare dintre prestatiile unei obligatii
cu executare succesiva (exemple: chirii,
dobanzi, ratele de renta viagera).
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Termenele prescriptiei extinctive
By ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Sunt prescriptibile extinctiv, de regula, drepturile relative (de
creanta). Drepturile absolute (drepturile reale si drepturile
nepatrimoniale) sunt de regula imprescriptibile extinctiv.
Sunt citate exceptii de la prescriptibilitatea
drepturilor de creanta: restituirea sumelor
depuse la C.E.C. si drepturile asiguratilor
asupra sumelor rezultand din rezervele
tehnice ce se constituie la asigurarile de
viata pentru obligatii de plata scadente in
viitor, drepturile de pensie.
Termenul general de prescriptie in materia
drepturilor de creanta este de 3 de ani.
Exemple de termene speciale: termenul de 6
luni aplicabil cererii de raspundere civila
pentru viciile ascunse fara viclenie, termenul
de 6 luni aplicabil dreptului de optiune
succesorala, termenul de 1 an aplicabil
actiunii vanzatorului pentru complinirea
pretului si a cumparatorului pentru scaderea
pretului sau pentru stricarea vanzarii,
termenul de 1 an pentru actiunile posesorii.
Drepturile reale sunt, de regula,
imprescriptibile extinctiv. Exemple:
revendicarea imobilelor, granituirea,
actiunea negatorie imobiliara, actiunea
confesorie a superficiarului, revendicarea
bunurilor mobile proprietate publica. Exista
totusi prescriptie extinctiva in ce priveste
revendicarea bunurilor mobile proprietate
privata (30 ani), actiunea negatorie pentru
mobilie proprietate privata (30 ani), actiunea
confesorie de uz, uzufruct, habitatie si
servitute pentru imobile proprietate privata
(30 ani), revendicarea bunurilor adjudecate
(3 ani), revendicarea avulsiunilor (1 an).
Termenul general de prescriptie in materia
drepturilor reale este de 30 de ani.
Unele drepturi nepatrimoniale sunt
prescriptibile extinctiv: actiunea in nulitatea
relativa a unui act juridic civil (3 ani),
actiunea in nulitatea relativa a casatoriei (6
luni), actiunea in tagada paternitatii (6 luni),
actiunea in stabilirea paternitatii (1 an).
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Calculul prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Termenele de prescriptie stabilite pe ani, luni
si saptamani se sfarsesc in ziua
corespunzatoare zilei de plecare. Daca ultima
luna nu are o zi corespunzatoare, atunci
terenul se sfarseste in ultima zi a acestei luni.
Termenele de prescriptie stabilite pe zile se
socotesc cu ziua urmatoare primei zile si se
implinesc la sfarsitul ultimei zile.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Inceputul prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Prescriptia incepe sa curga de la data de
cand se naste dreptul la actiune.
Precizari si reguli speciale:
In obligatiile care urmeaza sa se execute la
cererea creditorului precum si in acelea al
caror termen de executare nu este stabilit,
prescriptia incepe sa curga de la data
nasterii raportului de drept.
Daca dreptul este sub conditie suspensiva
sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe
sa curga de la data cand s-a implinit conditia
sau a expirat termenul.
Prescriptia dreptului la actiune in repararea
pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa
curga de la data cand pagubitul a cunoscut
sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si
pe cel care raspunde de ea. Aceasta regula se
aplica si in cazul actiunii intemeiata pe
imbogatirea fara justa cauza, actiunii
intemeiate pe gestiunea de afaceri, actiunii
revocatorii si actiunii in restituire ca urmare
a anularii (constatarii nulitatii absolute) a
unui act juridic.
Prescriptia dreptului la actiune in anularea
unui act juridic pentru violenta, incepe sa
curga de la data cand aceasta a incetat.
In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte
cazuri de anulare, prescriptia incepe sa
curga de la data cand cel indreptatit,
reprezentantul sau legal sau persoana
chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a
cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu
de la implinirea a 18 luni de la data incheierii
actului.
Prescriptia dreptului la actiune privind viciile
ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei
lucrari executate, incepe sa curga de la data
descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la
implinirea unui an de la predarea lucrului sau
lucrarii. (…) Prin dispozitiile prezentului
articol nu se aduce nici o atingere termenelor
de garantie, legale sau conventionale.
Prescriptia actiunii privind viciile unei
constructii, incepe sa curga de la data
descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la
implinirea a trei ani de la predare, fara a se
aduce atingere termenelor de garantie,
legale sau conventionale.
Prescriptia dreptului de optiune succesorala
incepe sa curga de la data deschiderii
succesiunii, care este data mortii.
Prescriptia dreptului la actiune privitoare la
sumele de bani incasate din vanzarea
biletelor la spectacolele care nu au mai avut
loc.
Prescriptia dreptului la actiune in tagada
paternitatii incepe sa curga de la data cand
tatal a cunoscut nasterea copilului.
Prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii,
incepe sa curga de la data nasterii copilului.
Dacaun copil a pierdut calitatea de copil din
casatorie prin efectul unei hotarari
judecatoresti, termenul de un an pentru
pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din
afara casatoriei va curge de la data cand
acea hotarare a ramas definitiva. In cazul in
care mama a convietuit cu pretinsul tata ori
daca acesta din urma a prestat copilului
intretinere, termenul de un an va curge de la
incetarea convietuirii ori a intretinerii.
Prescriptia actiunii posesorii incepe sa curga
de la primul act de tulburare a posesiei.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Suspendarea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Suspendarea inseamna oprirea cursului
prescriptiei pe timpul cat dureaza cauzele,
limitativ prevazute de lege, care il pun pe
titularul dreptului in imposibilitatea de a
actiona in justitie.
Prescriptia nu curge:
- cat timp cel impotriva caruia ea curge este
impiedicat de un caz de forta majora sa faca
acte de intrerupere;
- pe timpul cat creditorul sau debitorul face
parte din Fortele Armate ale Romaniei, iar
acestea sunt puse pe picior de razboi;
- pana la rezolvarea reclamatiei
administrative facuta de cel indreptatit, cu
privire la despagubiri sau restituiri, in
temeiul unui contract de transport sau de
prestare a serviciilor de posta si
telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la
expirarea unui termen de 3 luni socotit de la
inregistrarea reclamatiei; se considera,
pentru identitate de ratiune, ca aceeasi
solutie se aplica si in cazul reclamatiei
administrative prevazute de Legea nr.
29/1990
- intre parinti sau tutor si cei ce se afla sub
ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii
reprezinta precum si intre orice alta
persoana care, in temeiul legii sau al
hotararii judecatoresti, administreaza
bunurile altora si cei ale caror bunuri sant
astfel administrate, cat timp socotelile nu au
fost date si aprobate
- impotriva celui lipsit de capacitate de
exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal
si nici impotriva celui cu capacitate
restransa, cat timp nu are cine sa-i
incuviinteze actele.
- intre soti in timpul casatoriei.
Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi
reia cursul, socotindu-se si timpul curs
inainte de suspendare. Prescriptia nu se va
implini totusi inainte de expirarea unui
termen de 6 luni, socotit de la incetarea
cauzei de suspendare, cu exceptia
prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se
vor implini decat dupa expirarea unui termen
de o luna de la suspendare.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Intreruperea prescriptiei extinctiveBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Intreruperea prescriptiei extinctive consta in
stergerea prescriptiei incepute inainte de
ivirea unor cauze prevazute de lege si
inceperea unei noi prescriptii la incetarea
acestor cauze de intrerupere.
Prescriptia se intrerupe:
- prin recunoasterea dreptului a carui actiune
se prescrie, facuta de cel in folosul caruia
curge prescriptia; recunoasterea trebuie sa
fie neindoielnica, indiferent daca este
expresa sau tacita
- prin introducerea unei cereri de chemare in
judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea
a fost introdusa la o instanta judecatoreasca
ori la un organ de arbitraj, necompetent;
prescriptia nu este intrerupta, daca s-a
pronuntat incetarea procesului, daca cererea
de chemare in judecata sau executare a fost
respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori
daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Repunerea in termenul de prescriptie extinctivaBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Repunerea in termen reprezinta un beneficiu
acordat de lege titularului dreptului la
actiune care, din motive temeinice, nu a
putut formula actiunea in justitie, astfel ca
organul de judecata este indreptatit sa
solutioneze cererea de chemare in judecata,
desi a fost introdusa dupa implinirea
termenului de prescriptie.
In practica au fost considerate cauze
‘’temeinic justificate’’: executarea unor
pedepse privative de libertatea care n-a
permis darea unei imputerniciri pentru
intreruperea prescriptiei, imprejurarile
speciale in care s-a aflat mostenitorul care l-
au impiedicat sa afle despre deschiderea
mostenirii la care avea vocatie, spitalizarea
indelungata, repetata, parasirea minorului.
Cererea de repunere in termen va putea fi
facuta numai in termen de o luna de la
incetarea cauzelor care justifica depasirea
termenului de prescriptie.
Posted in 4. Prescriptia extinctiva | Leave a comment
Capacitatea de folosinta a persoanei fiziceBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Notiunea capacitatii de folosinta a
persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
este capacitatea acesteia de a avea drepturi
si obligatii.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
este caracterizata de legalitate, generalitate,
universalitate, egalitate si inalienabilitate.
Inceputul capacitatii de folosinta a
persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
incepe la nastere. Drepturile copilului nascut
viu sunt recunoscute de la conceptiune (300-
180 zile inainte de nastere).
Incetarea capacitatii de folosinta a
persoanei fizice
Capacitatea de folosinta inceteaza la data
mortii. Proba mortii fizic constatate se face
cu certificatul de deces, care se completeaza
pe baza certificatului medical constatator sau
pe baza declaratiei celui care anunta decesul.
Disparutii pot fi declarati morti prin hotarare
judecatoreasca daca de la data ultimelor stiri
despre disparut au trecut 4 ani si de la
afisarea extrasului din hotararea
judecatoreasca de declarare a disparitiei au
trecut 6 luni. Daca disparitia s-a petrecut in
imprejurari care indreptatesc a se presupune
decesul, termenul este de 1 an si nu este
necesara declararea judecatoreasca a
disparitiei. Declararea judecatoreasca a
disparitiei poate face daca de la data
ultimelor stiri despre disparut a trecut 1 an.
Hotararea de declarare a mortii, ramasa
definitiva va fi comunicata serviciului de
stare civila pentru a fi inscrisa in registrul
actelor de stare civila.
Rectificarea datei mortii este permisa daca se
va dovedi ca adevarata o alta data.
Continutul capacitatii de folosinta a
persoanei fizice
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice se
face prin raportare la actele normative in
vigoare.
Stabilirea continutului capacitatii de folosinta
a persoanelor fizice se face cu luarea in
considerare numai a aptitudinilor omului de a
fi titular de drepturi si obligatii civile, nu si
de alta natura, apartinand altor ramuri ale
dreptului.
Ingradirile capacitatii de folosinta a
persoanei fizice
Ingradiri cu caracter de sanctiune
1. Prin hotarare judecatoreasca in materie
penala faptuitorului ii poate fi aplicata
pedeapsa accesorie a interzicerii unor
drepturi, precum si pedeapsa complimentara
a interzicerii unor drepturi (aceleasi). Pot fi
interzise: drepturile parintesti, dreptul de a fi
tutore sau curator, dreptul de a ocupa o
functie, de a exercita o profesie sau de a
desfasura o activitate de natura aceleia de
care s-a folosit condamnatul pentru
savarsirea infractiunii.
2. Prin hotarare judecatoreasca in materie
civila persoana fizica poate fi decazuta din
drepturile parintesti, daca sanatatea sau
dezvoltarea fizica a copilului este primejduita
prin felul de exercitare a drepturilor
parintesti, prin purtarea abuziva sau prin
neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor
de parinte, ori educarea, invatatura sau
pregatirea profesionala a copilului nu se face
in spirit de devotament fata de Romania.
Parintele decazut este lipsit de dreptul de a
reprezenta pe minorul de 14 ani in actele
juridice civile, dreptul de a incuviinta actele
juridice civile ale minorului de 14 – 16 ani si
dreptul de a fi tutore.
3. Sunt nedemni de a succede cel condamnat
pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare
pe defunct, majorul care n-a denuntat omorul
defunctului, desi avea cunostinta de el, cel
care a facut fata de defunct o declaratie
capitala, declarata drept calomnioasa de
instanta.
4. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns
lucruri ale unei succesiuni nu mai au
facultatea de a se lepada de dansa, cu toata
renuntarea lor, ei raman erezi si nu pot lua
nici o parte din lucrurile date la o parte sau
ascunse.
Ingradiri cu caracter de ocrotire
5. Minorul nu poate dispune prin donatie sau
testament, cu exceptia celui cu varsta
cuprinsa intre 16 si 18 ani poate dispune prin
testament doar de jumatate din bunurile de
care ar putea dispune daca ar fi major.
6. Minorul de 16 ani nu poate dispune prin
testament in favoarea tutorelui sau afara
numai daca tutorele a fost ascendentul sau.
7. Nu se poate dispune prin donatie sau
testament in favoarea fostului tutore, daca
socotelile definitive n-au fost in prealabil date
si primite, afara numai daca tutorele este un
ascendent.
8. Tutorele, sotul sau, rudele lui in linie
dreapta, fratii si surorilor tutorelui nu pot
incheia acte juridice cu minorul.
9. Minorul nu poate garanta obligatia
altcuiva.
10. Medicii si farmacistii nu pot primii
liberalitati facute de cei ingrijiti.
11. Judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi
cesionari de drepturi litigioase care sunt de
competenta tribunalului in a carei raza
teritoriala isi exercita functiile lor.
Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment
Capacitatea de exercitiu a persoanei fiziceBy ANDREI SAVESCU | Published: 12/10/2010
Notiunea capacitatii de exercitiu a
persoanei fizice
Capacitatea de exercitiu este capacitatea
persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si
asuma obligatiile savarsind acte juridice.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
este caracterizata de legalitate, generalitate,
egalitate si inalienabilitate.
Capacitatea de exercitiu deplina
Inceputul capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la
data cand persoana a devenit majora. Ea
consta in aptitudinea persoanei fizice de a
exercita drepturile si de a-si asuma obligatii
prin incheierea personal si singura a actelor
juridice.
Incetarea capacitatii de exercitiu depline
Capacitatea de exercitiu deplina inceteaza
prin moarte, declararea judecatoreasca a
mortii sau punere sub interdictie.
Continutul capacitatii de exercitiu
depline
Persoanele fizice pot incheia orice fel de acte
juridice civile cu exceptia celor interzise de
lege care au ca efect ingradirea capacitatii
de folosinta si implicit a celei de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu restransa
Inceputul capacitatii de exercitiu
restranse
Minorul care a implinit varsta de
patrusprezece ani are capacitatea de
exercitiu restransa.
Incetarea capacitatii de exercitiu
restranse
Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza
la majorat, data cand incepe capacitatea de
exercitiu deplina, prin punere sub interdictie
si deces.
Continutul capacitatii de exercitiu
restranse
Actele juridice ale minorului cu capacitate
restransa se incheie de catre acesta, cu
incuviintarea prealabila a parintilor sau a
tutorelui, ori, dupa caz, a curatorului. Daca
actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie
face parte dintre acelea pe care tutorele nu
le poate incheia decat cu incuviintarea
autoritatii tutelare, va fi necesara si
prealabila incuviintare a acesteia.
Incuviintarea prealabila are caracter de
regula. Ea se aplica tuturor actelor de
administrare. Prin exceptie, nu este necesara
incuviintarea pentru acte juridice marunte,
acte de conservare, acte de administrare
care nu sunt lezionare, precum si pentru
testament (daca minorul a implinit 16 ani).
Prin exceptie, este nevoie si de incuviintarea
autoritatii tutelare pentru actele de
instrainare, constitutire a unui drept real
accesoriu si renuntarea la drept.
Lipsa capacitatii de exercitiu
Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu minorii
care nu au implinit varsta de 14 ani si
interzisii. Reprezentantii legali ai celor lipsiti
de capacitate de exercitiu sunt parintii
pentru copilul minor, tutorele pentru minorul
al carui ocrotitor legal este, tutorele pentru
cel pus sub interdictie. Prin exceptie, nu este
necesara reprezentarea pentru acte juridice
marunte si acte de conservare.
Posted in 5. Persoana fizica | Leave a comment