Bianca Mihaela Dobrescu

TEXTE

Intro:Trăiesc într-o margine de lume, unde timpul e definit de Einstein i oamenii de atâtă ură au început să seș îmbră i eze, să se înjunghie pe la spate, să î i smulgăț ș ș plămânii cu mâinile goale.Lennon ipă, urlă, „imagine all the people.. ” e fărăț speran ă, la fel i ziua când am fugit în Bucale cu Tudor,ț ș un personaj imaginar, să luăm toate barurile la rând, tot ce tiam la chitară era „imagine”, mi s-au dat bani să tac apoiș am amestecat vodkă cu cola, i nu m-am oprit, a urmatăș „copili ă”. A fost o zi în care ca ni te „Piti ” voiam săț ș ș schimbăm totul nu într-o „cameră micu ă dar de prieteniț plină” (vis de primăvară), ci într-un compartiment jegos unde ni te ciuda i ascultau manele la râ ni e i scuipau cojileș ț ș ț ș de semni e în nesim ire).ț ț

Totu i eu nu plâng, refuz asta, problema lor de ce ar fiș problema mea? Pot oricând să-mi clădesc o nouă lume din idei i vise, să-mi iau bilet doar dus.ș

Nebunie, iubire, gust dulce amar de vin fiert cu scor i oară, timp inexistent- trăit clipe la plus i minusț ș ș infinit-, voie-bună, zâmbete unde caninii câ tigă i ies laș ș lumina soarelui ce nu dispare...a a va fii.ș

Crima de la mierzul nopţii

Alerg, în fa ă alb, în spate alb, la extreme alb. Genunchiiț mi se frâng în zăpada aia îngrozitor de rece.

O mână osoasă mă cuprinde, urmată de o voce răgu ită ceș face să tresară până i ultimul omule verde ce alunecă vioiș ț pe legăturile înghe ate dintre neuroni.ț

• Ce-i cu tine aici?

Mă simt pierdută, ca-ntr-un cadru artificial bacovian.

• Aici, unde? i îmi arunc ochii pe spate, privind în gol...Ș

• În cimitir..

Mă ridic u or, privesc peste umărul lui, mormite, cruci...ș

• Nu tiu, caut un ceva...ș

• De ce ar fugi o femeie frumoasă în cimitir la ora asta? Ce i s-a întâmplat? Po i denumi acel „ceva”?ț ț

• Un „ceva” poate însemna i un „nu tiu ce”...Dar tu ce speriș ș să găse ti în locul ăsta uitat de lume?ș

• Eu am grijă de cimitir.

• Ca un fel de paznic?

• Cam a a.ș

• Explică-mi!

• Am murit..

• i eu am puteri supranaturale, de i le folosesc doar întreȘ ș patru ochi.

• De ce nu mă crezi?

• Fii serios! Să facem schimb de roluri, eu vin i- i zic că-sș ț defapt moartă, cum ai reac iona?ț

• Ha! Î i arde de glume în situa ia în care te aflii?ț ț

• Nu mă aflu în nicio situa ie, în fine să- i fac jocul, de ceț ț ai murit?

• Revolu ia din 1989, un glonte-n cap i-atât mi-a fost.ț ș

• Nu voi în elege niciodată adevărata cauză pentru care atâ iaț ț oameni i-au dat duhul, credeau într-un viitor mai bun?ș Prostii, democra ia este o chestiune subiectivă, fiecare oț în elege cum vrea, din ăst motiv cred că to i mai marii î iț ț ș bat joc de noi.

• Cine-i acum pre edinte?ș

• Of, mă sco i din min i, tii bine că-i Băsescu!ț ț ș

• Ăsta nu era-n marină?

• „Pe vremea lui Picioare Lungi..”, n-am idee în ce perioadă

• Mă rog, cu ce te ocupi?

• E bine că măcar e ti credincios, eu sunt jurnalistă cu unș salariu de tot... Tu ce meserie aveai?

• Eram poet

• Bună combina ie, absinth i cerneală.ț ș

• Eh...

• i-n ce curent te-ai încadrat?Ș

• Simbolism

• Acum am priceput ce-i cu dâra aia de mister.

• A!

• Ei bine.. i cum e să mori?ș

• Exact cum e să trăie ti, mai pu in partea în care te lup i cuș ț ț morile de vânt pentru o Dulcinee, căci nu mai ai sentimente, e ti cu adevărat gol, pe alocuri ros de viermi.ș

• Plictisitor...

• Ce-ai vrea?

• Nu tiu, să fie fabulos!ș

• Ai să vezi când vei muri!

• i voi mai trăi mult?Ș

• Nu tiu ce pot spune în privin a asta... Zic să te bucuri deș ț via ă, eu nu am avut ocazia astaț

i a dispărut, la fel i acel peisaj macabru. Pa ii meiȘ ș ș nehotărâ i se conturează către, haha! Cum se nume te!ț ș „Maulin Rouge”, ba chiar se aseamănă tabloului lui Lautrec, intru. În mijloc un grup ciudat nu se sătura de dansat cancan, dincolo ni te discu ii bizare, brusc o tanti alerga deș ț colo colo, imaginile mi se întipăriseră în minte, cineva îi murise, o doamnă de circa 40 de ani, tocmai primise vestea.

Se apropie de mine, se a eză la masă i începe săș ș dialogheze:

• Mi-au dat vestea pe un ton sec, robotic, indiferent. „Oare cât mă voi mai ine tare?” s-ar întreba acum întreagaț familie, eu nu.. nu plâng...

• Îmi pare rău...

• Stela, da.. măcar îmi amintesc atâta lucru, adică numele. Îmi voi lua ni te vodkă, vin îndatăș

Se scărpină în cap, smulgându- i câteva fire ro iatice, î iș ș ș cumpără băutura i reveni.ș

• Ce ai face dacă ai mai avea doar o zi de trăit?

• Tot ce nu am făcut până acum...

• i anume? Mă privea pierdută, de parcă nici nu a teptaȘ ș răspuns.

• Ei bine, a alerga goală pe străzi, a aprecia fiecare ins, aș ș ș striga că iubesc i a fi recunoscătoare că exist.. apoi mi-ș ș

a permite să mor în glorieș

• Oh, e ti atât de limitată!ș

• Poftim? Deja mă atacasem, adică cum î i permitea suferindaș asta să-mi îndruge astfel de chestii?

• Tu nu vezi că e ti robot? Rutina î i e prietenăș ț credincioasă...

• Ăăăăă..

• Niciun „ăăăă”, fă ceva cu via a ta, nu vezi cum trece peț lângă tine?

Se ridică i trânti u a bodegii în care aterizasem. Eramș ș convinsă că se va arunca peste un pod, ori va muri ca Elvis.

Î i uitase haina scămo ată pe scaunul ce aducea mai mult aș ș buturugă, chiar de avea spătar.

Am căutat un act de identitate, de i tot ce am găsit aș fost „Maturizează-te ai 23 de ani, locuie ti singură într-oș mansardă, mă faci să îmi fie milă de tine! Să î i spun oț poveste..

Pe vremuri un jurnalist l-a urmărit pe Mahatma Gandhi pentru a-i lua un interviu, el refuza de fiecare dată plicticos, într-una din zile s-a enervat i l-a întrebatș direct: „ Care-i mesajul tău pentru oameni?” i Gandhi i-aȘ răspuns: „Mesajul este via a mea!”.. Deci Cella, care esteț mesajul dat de via a ta? La itate curată?!”ț ș

Nedumerită, cuvintele mi se opreau undeva în gât. Stela, în felul ei avea dreptate, dar ce era cu ea? De ce-mi vorbise tocmai mie? Dar nebunul ce pretindea că-i mort?

i totu i unde mă aflu?Ș ș

Ceva mă ridică cât mai sus, printre nori, ăsta să-mi fie sfâr itul?ș

Nu vreau să mor! Am atâtea de făcut, da- i-mi drumul,ț fie-vă milă, cer o altă ansă. Îmi voi câ tiga dreptul laș ș fericire, nu-mi voi mai plânge de milă...

Aterizare dureroasă, îndrăznesc să-mi crăp pleoapele, sunt în camera în care murise Tudor.

Tudor era unul din amicii mei din copilărie.

Un blond, cu ochii alba trii, un fel de Brad Pitt în tinere e.ș ț

Aseară îi povestisem despre noile mele idealuri, el despre ale lui.

Pe când îl citeam pe Thomas Hardy, în mine î i făceauș apari ia tot felul de imagini, care mai de care mai deochiateț cu Tudor.

- De ce nu ne mai vorbim ca înainte? Ce s-a întâmplat cu noi?

- Ne-am îndepărtat, asta s-a întâmplat..

- Pur i simplu? Acum discu iile noastre se rezumă doar laș ț „ce faci”, ei bine „ un articol”, dar tu „eh, lucrez la un nou sistem de date”

- Mai bine spune-mi ce ai citit din ultimul timp, să ne luăm prietenia de la zero, poate acum, adul i vom fi deț nedespăr it..ț

- Eh, tocmai am terminat de citit „Drama eliberării femeii” de Mathilde Niel… dar tu? Ce te pasionează mai nou?

- Matricea divină de Gregg Braden, uite, spune el.. ceva foarte intersant, stai să scot caietul de noti e, citez:ț „Lumea în care trăim nu este nici mai mult nici mai pu inț decât reflec ia propriilor noastre stări de spirit din inimaț noastră. Iar dacă alegem să trăim într-o nouă lume, dintr-o perspectivă interioară, decât să persistăm în cea externă, putem alege în interiorul nostru să sim im i săț ș con tientizăm acele trăiri, pe care tiin a le consideră aziș ș ț răspunzatoare de schimbările din lumea exterioară, emo iiț pornite din inimă, gânduri, dorin e, credin a că suntem dejaț ț vindeca i, că ceea ce dorim deja s-a împlinit, mul umirea iț ț ș aprecierea pentru timpul pe care îl petrecem în această

lume. Pentru că, fiind într-un program de “simulare”, nu putem ti cu adevărat cât timp vom fi aici.”ș

- Hmm..

- Stai, nu da ochii peste cap! Ascultă tot!

„În ceea ce mă prive te, în fiecare zi fac tot ce îmi stă înș putin ă i îmi pun întrebarea: “Cum pot face ca fiecare locț ș prin care trec azi să fie un loc mai bun după plecarea mea?” i, fie că aceasta înseamnă a cură a chiuveta înȘ ț toaleta unui aeroport, înainte să plec, pentru a arăta mai bine decât am găsit-o când am intrat acolo, sau atunci când cineva mă opre te în sală, când am o conferin ăș ț importantă, i tiu că trebuie să ajung altundeva, i suntș ș ș prea ocupat să vorbesc cu ei, le pot oferi un minut- un minut jumătate cu întreaga prezen ă i concentrare, pentruț ș a le onora întrebarea, privindu-i în ochi.

Acestea sunt lucruri mărunte pe care le putem face pe parcursul unei zile: să fim prezen i în orice situa ie iț ț ș pentru oricine intră în viata noastră i oriunde alegem săș mergem i în orice alegem să depunem energie, să încercămș să lăsăm acele locuri în condi ii mai bune decât le-am găsit.ț

Pentru mine, nu există un mod mai bun de a trăi această simulare.”

- Cam mul i de „ i”, gre eli de exprimare!ț ș ș

- Haide Cella, când ai devenit a a preten ioasă? E oș ț traducere proastă.

- Spune lucru oare interesante nenea ăla acolo, îmiș aminte te de Lennon ..ș

- Hihi, mai ii minte? Eram într-a noua i fugiserăm cuț ș trenu la Bucure ti, să luăm la rând barurile din capitală, totș ce tiai să cân i la chitară era „Imagine” i nu voiai să teș ț ș mai opre ti, până i-au dat ăia prin compartiment bani săș ț taci naibii odată!

- Oh, doamne! Uitasem de asta, apoi începuserăm să băgăm vodkă în sticla de cola!

- Sau mai ii minte după primul sărut, ce aiurea ne-amț comportat? Pădurea din Trivale, septembrie, ne-am băgat tutun i frunze peste tot, apoi când te-am văzut, a aș ș inocentă în toamna aia culcată pe haina mea, mi-am apropiat buzele de ale tale, ăla numai sărut nu a fost! Un pupic infantil..

- Trebuie să facem ceva în privin a asta!ț

- Să nu ne grăbim de astă dată!

- Bine, vino aici.

Printre îmbră i ări sufocante i săruturi pasionale, viitorul miț ș ș se arăta, el ar fi ajuns să mă trateze ca pe o cârpă, nu i-ar mai fi plăcut chipul meu, ori sânii mei lăsa i, nu ar mai fiț venit de la serviciu decât târziu în noapte, când va fi convins că dorm.

Furioasă, aruncând o privire asupra cu itului de bucătărie,ț fără să mai a tept nici măcar un moment, mă reped asupraș lui.

• Iartă-mă dragule, e singura cale să men inem dragosteaț asta vie.

Îl ciopâr eam amintindu-i cât demult îl iubeam, cât amț suferit că a trebuit să plece la facultate, i m-a lăsat a a.ș ș

Îi povesteam ce voi face cu copilul în cazul în care se va fi întâmplat ceva, căci nu ne protejaserăm.

Atâtea planuri, iar el î i da duhul în patul ăla de hotelș

• Te rog...

Îl auzeam printre ipete i lacrimi.ț ș

Încercam să nu îi acord aten ie. tiam că nu trebuie să dauț Ș gre , trebuia să fie al meu pe veci, ca de la Adam i Evaș ș încoace. Mul i m-ar fi catalogat drept nebună, cine spuneaț că dragostea ucide, avea dreptate. Ba chiar i văzusem unș film pe temă. Romeo al meu murea de prea multă iubire, dincolo î i va fi dezvoltat organele de sim pentruș ț ultrafericire, cel pu in de asta eram convinsă până să dauț de nenea ăla fără nume de zicea că-i mort.

Mă va ierta, va veghea asupra-mi.

• Ah, dragule meu, i câte aveai să-mi spui, arată-te în vis,ș ca un Luceafăr. Dar stai. Nu merit..

Stam lângă cadavru, cioplind pe alocuri bucă ele de carneț gălbuie i rece, nu-l mai puteam reporni, nu po i reporni oș ț ma inărie biologică odată ce s-a oprit. Îi sărutam coapsele,ș buzele vine ii. Mă ridicasem într-un târziu, luând trusa deț machiaj. Acum e ti ca nou, aduci a Pierrot pu in.ș ț

Începusem să-mi mi c capul în sus i în jos, studiasemș ș mult- crimă fără amprente, tot ce găsisem legat de asta, îmi legasem bra ele de picioarele patului, cu o ultimă suflareț aprinsem chibritu după ce am uns cu grijă totul cu benzină.

Nu mai puteam suporta, un pumn de pastile i gata, îmiș a teptam cuminte sfâr itul.ș ș

Mă trezisem pe un pat de spital, mirosul de spital nu mi-a plăcut niciodată, să nu mai zic de mâncare, mi-au spus că am fost violată, bătută, tentativă de crimă, iar iubitul mi-a fost ucis. Tot ce găsiseră era cenu ă.ș

Mi-au spus că am arsuri de gradul trei.

Se pare că îmi câ tigasem ansa mult dorită. Coma duraseș ș timp de o săptămână. Se pare că visasem mult, i totu i nuș ș m-au acuzat de crimă.

De ziua îndrăgostiţilor

– Se porne te vântăroarea de iubi i. Care ucide mai mul i,ș ț ț de specificat: nu cu gândul i în circumstan e cât maiș ț misterioase, câ tigă!ș

Asta se zvone te la radio, o iau de bună i îmi notez înș ș agenda cu coper i pletoase : tipu de la trei, barmanu dinț speed... Cam atât, of! Întodeauna am fost preten ioasă,ț ă tia doar arată bine, sunt genul de tipi pe care dacă îiș vezi în metrou n-ai cum să nu- i spui: „mi-a trage-o cuț ș tine”, desigur nu se cade ca o feti cană să gândeascăș astfel, dar trecând peste polite ea de rigoare. să dăm frâuț liber cuvintelor.Fo ti iubi i se pune? Hm, eu o să-i pun, tocmai sunt înș ț perioada de după, care-i groaznică, nu am poftă de mâncare însă mă for ează Ger, câinele, îmi roade carneaț când mă vede tristă, eu trebuie să umplu spa iul lăsatț liber.Nu-mi plac câinii. S-a hrănit cu oasele mele atâ ia ani,ț de câte ori stric totul cu un tip, uit să-i dau de mâncare, îmi aminte te, când se apropie simt că mă prive te adâncș ș până la na tere, a a cum nimeni nu a îndrăznit să o facă,ș ș de la el am învă at cum să sperii copiii de alături. Nu-miț mai bat în u ă de sărbători.ș

În final scriu caligrafic: Greg, e singurul care a fost de acord cu despăr irea noastră. Eu mă plac atât de mult încâtț nici nu pot să îmi imaginez cum ar fi să mă despart de mine, el cum a putut? Nu sună deloc logic. Pentru asta merită distrus. Vechea zicală „urmează altul mai bun”, chiar el mi-a spus-o!„- meri i ceva mai bun, cu care să ai în comun cât maiț

multe, tii.. noi suntem ca yin i yang”ș ș

„- tocmai dragă Greg, dacă nu e ti de acord că polii opu iș ș se atrag, merit ceva superior ie, nu am de ce să î i suportț ț toanele, să îmi repro ezi atâtea, când nu i-ai luat unș ț animal de companie pe care să-l mângâi i tace, am nevoieș să mă simt iubită, dorită, să mă ai dar să nu te mul ume tiț ș cu asta, să mă mai vrei de en pe mii de ori!”ș

Cam a a a stat treaba. El a rămas cu mizeria lui, nici nuș cred că i-a păsat, eu mă obi nuisem cu haosul ăla, cuș debandada, cu holdemu de vineri seara. Ah credeam că-i evident, prietenii lui, erau ai mei, l-au favorizat.Acum am rămas cu câinele. Ger nici nu-i al meu, un fost iș l-a uitat aici.Cum să-l ucid pe Greg? În mod misterios, ba chiar romantic, căci concursu ine până de Dragobete. De ceț oamenii au nevoie de o anumită zi să î i amintească că seș iubesc? Câtă superficialitate! Materialism ieftin, josnicie!Sună atât de mult a : „Dragă iubit ocazional, vreau o ma inăș de lux, o vilă cu pisină în Hawaii, apoi să bei paharul ăsta plin de cucută, sper că n-ai uitat să treci tot ce ai pe numele meu!”. Nu exagerez, asta văd eu în valentines day ori dragobete.Greg voia totul i era o combina ie deș ț ipocrizie cu ceva trăsături drăgu e, ce-l făceau irezistibil.ț

„Te iubesc”-ul său a fost cel mai de căcat lucru pe care l-a spus vreodată, asta pentru că nu a avut bun sim , i l-aț ș retras.Iubirea i se consumase, nu putea oferi ceea ce îmi doream. Cât de nesăbuit să fii să spui cuiva „te iubesc” apoi să retragi? Câtă superficiliatate! Nici un ins demn de respect nu ar face una ca asta, starea de iubire să se consume?

Haha! Haz de necaz!Îi voi scoate inima cu mâinile goale, da... a a va muri, înș photoshop- cât să fie original, iar în scris- romantic, gen doar vă povestesc misteriosul mod în care moare într-o poză de ceva mai mul i pixeli. De unde să fac rost deț poze? Eram indecisă, să dau delete, ori să nu dau, într-un final am dat.Trebuie să aflu cumva, tipu de la bar tiu bine că seș pricepea la pc-uri, trebuie să-l scot cumva în ora .ș- Hey Dan! Ie im la o bere când ie i din tură?ș ș

- Ah, Dan? Treci la subiect, am văzut ce priviri îmi arunci, ultimul lucru pe care l-ai vrea ar fi să ie i cu mine, i-nș ș plus, nu vreau să fiu iar singur de valentines day, timpul liber îl dedic agă atuluiț

- Ha, e ti amuzant, cu aerul ăla.. (fir-ar! se prinsese,ș pentru asta trebuie neapărat să-i acord i o întâlnire!),ș haide invită-mă tu, să nu par disperată!- La ase la Davila, de întârzii e clar că nu vii.ș

Urăsc întâlnirile, bărba ii î i reneagă natura, devin ni teț ș ș animale în călduri, iar femeile ce stau pe banca de rezervă prea mult devin ni te feline gata să- i zgârâie spatele, săș ț sară pe tine, să se cufunde în noapte cer ind un orgasm.ș

Mi-am luat rochia mea neagră, primită de la Greg, (prea apare Greg ăsta pe aici, i da nu-i frumos să accep iș ț cadouri scumpe de la masculi, e ca i cum te-ar cumpăra,ș însă sunt genul ce poartă bocani, un tricou mulat i blugiș strâm i, nu adepta rochiilor, niciodată nu strică ceva în plusț pentru zile negre!), machiaj fran uzesc i tocuri. Din ultimulț ș timp am purtat des tocuri, cât să mă fac de ru ine că nuș

tiu să merg pe ele, a a se înva ă.ș ș ț

E februarie, zece grade. Se simte primăvara. Îmi place, cu toate că ador zilele de mai!- Ei bine, la inuta asta nu mă a teptam! îmi zice, ah amț ș uitat cum îl cheamă!- Un oc, nu? Haide să ne prezentăm din nou, mi se pareș că prea am început cu stângul!- Ai uitat cum mă cheamă, ha?- i ce vreme frumoasă...!Ș

Râsete- Te-am citit, a a faci cu fiecare tip de-l aduci înș „speed”.. Eu sunt Matei- Drăgu , ai avut noroc, n-ai un nume rău, ba chiar biblic.ț

- Uite cum se face: i tu e ti.. Veta, Leana, etcȘ ș

- Prefer Georgeta or Viorica, să nu vorbim despre posibilitatea de a fi Esmeralda, America- Nu-i rău deloc, glumea ă, dar tii nu-i destul să fiiț ș glumea ă să- i ofer o a doua întâlnireț ț

- Pardon? Acum îmi furi replicile?La urma urmei, Matei nu era de nesuportat, chiar începuse să îmi placă pu in! Un alt defect: mă ata ez repede, apoiț ș devin o pacoste, una plăcută!– Ne-am plimbat ore în ir, ne-am bătut cu zăpadăș proaspătă. Nu voi spune cine a câ tigat.ș

Apoi am ajuns la ceea ce voiam să scot de la el:- Matei, cum recuperezi un fi ier ters din pc?ș ș

- Iaiiii, nu tii cum să mă invi i la tine? ie că o să teș ț Ț cred u uratică?ș

- Am vodkă, se pune?i-am mers la mine. i mare i-a fost mirarea să realizezeȘ Ș

că doar mă folosisem de el pentru nenorocita aia de poză!- Ei bine, să iau progrămelul. Pam pamA teptăm pu in. i te-am rezolvat! Acum probabil trebuieș ț Ș să plec...- Alcool Matei, poate ai noroc i i-o pui la noapte.ș ț

i-a pus-o pe naiba, tot ce a făcut a fost să se plângă,Ș să-mi povestească despre fostă. I-am spus că sexul le rezolvă pe toate. i a fugit, lovindu-se de u ă cătreȘ ș apartamentul ei.Păcat.L-am ucis pe Greg, i am câ tigat concursul.ș ș

i sunt singură de valentines. De dragobete fac rost deȘ altul.De fapt, eu nu sunt niciodată singură. Îl am pe Ger. Haide Ger, ce spui? Te-ai în elege bine cu o pisică? Nu mi lingeț obrazul! Câine neascultător!

Greg

(Este o combina ie între mai mult scrieri e uate, suntț ș curioasă cum a ie it din punctul vostru de vedere:) )ș

- Ai să-mi scrii?- În fiecare zi, vom spera în fiecare literă!Sigur că da, i eu îl credeam, a plecat i dus a fost, parcăș ș s-a îndurat de câteva ori să-mi scrie. După despăr irea deț Greg, am rămas retardată pe plan sentimental, nu mă mai implicam în nicio rela ie, mai ales că nenorocitul î i lăsaseț ș câinele aici. Eu i câinii! Halal.ș

Ce am făcut? Am început să ies în ora , în loc să lenevescș în propria-mi mizerie i să-mi plâng de milă. Niciodată nuș mi-am plâns cu adevărat de milă. Nu pot sta prea mult timp în acela i loc sau să am aceea i activitate, astaș ș probabil se datorează cafelei fără zahăr de care recunosc, sunt dependentă.Te-ai sim it vreodată a nimănui i totu i a cuiva? E ciudatăț ș ș starea în sine, în ora asta târzie nu mă pot fixa pe un anume ceva.Am spart Tv-ul într-o cădere nervoasă. Bani să-mi cumpăr altul n-am, cum poate o studentă la Litere să aibe bani? E amuzant. Îmi voi căuta un job zilele astea, poate am să ies din fericire-depresie, ating ambele limite, depinde de fusul orar.Mi-e dor de mama. Încă in minte momentul ăla în care amț urcat în tren i dusă am fost. Ne certaserăm cu o searăș înainte, ea cu gândirea ei pozitivă, eu sătulă să îi tot ascult bazaconiile. Abia se ab inea să nu izbucnească în plâns.ț

Orgolioasă femeie! Am i cu cine să semăn, de!ș

Vreau i să plouă, suntem în martie, cu un Alifantis peș fundal „Ploaie în luna lui Marte”... Cu tunete i fulgere, euș să privesc, luând pisica în bra e, lângă pervaz. Cetă eniț ț grăbi i ce vor să se ascundă. Ah! Formidabil! Nu voi maiț folosi cuvântul ăsta. „Hai că e ti formidabilă diminea a! Cuș ț un ochi deschis i unul între, cu părul ca Electra!”.. suntș cuvintele lui Greg.Să vă spun cum l-am cunoscut?Eram într-un pub, i apare el neras, cu pleata-n vânt, „unș nenorocit” ce asculta în prostie Ac/Dc, îi zic pe-un ton sec: Haide, fă-mi cinste cu o bere..i-mi face, sunt obi nuită cu asta. Nu am în eles niciodatăȘ ș ț de ce femeile preferă băuturile dulci, cu gust de cire e oriș alte porcării. Bun, îmi face cinste cu o bere. Î i aprinde oș igare i începe să-mi explice cum stă treaba cu php-ul,ț ș cât de u or e de învă at, cu un aer superior.ș ț

Îi zic că tiu chestiile astea, doar nu in linux ca sistem deș ț operare doar pentru că-i free. Rămâne uimit oarecum, apoi vorbim despre faptul că mi place combina ia absinth vsț cerneală. Că în timpul liber omor persoanje cu sânge rece pe hârtie.Facem schimb de adrese de e-mail i ne hotărâm să neș vedem într-o zi.Greg locuia cu taică-su.Aveam să aflu mai târziu că personalitatea îi lăsa de dorit, se ascundea în spatele orgoliului de frică. Frica de a se face de râs, era atât de egocentrist. O Doamne!Frica se datorează faptului că nu cunoa tem chestiile deș care ne temem. Fugim mereu i nu ne asumăm curajul,ș

a adar ne pierdem într-un ocean de temeri. Nu era la , ciș ș nepregătit, nepregătit să î i învingă temerile.ș

Îmi amintesc i cât de greu mi-a spus „te iubesc”. Ah, darș nu mă iubea, nu po i spune că iube ti o persoană i apoi săț ș ș retragi asta! Sună atât de mult a superficialitate!În general ne este frică să ne arătăm adevăratele sentimente pentru simplul fapt că ne simţim atât de neprotejaţi când alţii încep să creadă că ne cunosc şi viaţa devine o piesă banală de teatru.Dar cum să se simtă el neprotejat? Ajungem i acolo.ș

Avea i probleme în familie ce-i drept, nevoie de unș adăpost departe de ai lui...Wow, acum îl compătimesc.„Vai, nu-l mai suport frate, uite cum face, mă întrebă mai devreme: Vrei struguri? el încă inând câteva boabe înț mână. îi zic : Da, apoi le înghite imediat i rânjid îmi zice:ș Nu mai avem!”Taică-su nu prea-l agreea. Nu avea un job, renun ase laț facultate, nu tia ce să-i mai facă. Dar, de! Măș pricopsisem eu cu el. Trebuia să îmi placă mie. Că alta nu se găsise.„Ce zici ie im mâine în Trivale? E vară, luăm un pet i stămș ș la taclale...”„S-a făcut”Bun, părea a a infantil, oh doamne, de la pove ti cuș ș bunică-sa gen: „Când mori?” i a murit, la „Ei i mă placi?”Ș ș După bătaie cu frunze i băgat tutun peste tot. Aveam i-ș ș

n sutien.Ne pierdeam de to i i de toate i ne creaserăm propriulț ș ș nostru univers unde trăiam la plus i minus infinit!ș

Dar ce frumos! Pare un basm, ha? Nu a durat prea mult,

nu vă face i griji.ț

A urmat mutatul la mine, certuri pe aruncatul lenejeriei prin casă, igienă, care găte te care duce gunoiul, nu eramș pregăti i să stăm împreună ce-i drept. D-asta nu trebuieț să te grăbe ti cu mutatul când sim i că i-ai găsit alesul.ș ț ț

Ajunsese să nici nu mai asculte ce am de spus, mult prea absorbit de părpastia mentală în care se arunca de bună-voie, de i de la stadiu ăsta ajunsese să vrea mai mult, s-aș apucat omul de citit căr i pentru dezvoltare personală.ț Ambi ie avea.ț

A adar, cu timpul s-a reînscris la facultate, a primit bursăș în America. L-am sus inut! Vai, dar cât îmi doream săț plece. De i lăsată a a de izbeli te.. se instalase obi nuin aș ș ș ș ț aia. ti i cum e. După mult timp lângă un anume el, parcăȘ ț nu mai te sim i în siguran ă. Siguran ă care în mare e oț ț ț supersti ie, nu există în natură. Să evi i pericolul, crezi tuț ț că-i sigur? E pe naiba! Via a-i fie o aventură, fie nimic!ț

Din ultimul timp, da, încerc să privesc tot frumosul, să apreciez totul, să mă mulţumesc cu ce am chiar dacă tind spre mai mult şi ştiu că nu foarte în viitor, voi deţine "mai mult-ul".Mă simt împăcată cu mine, parcă am renăscut din propia-mi cenuşă, ca Phoenix.Am încredere în mine, sunt convinsă că voi reuşi tot ce îmi propun.tiu că multe lucruri mă ţineau pe loc de câte ori încercamȘ să avansez.tiu că a trebuit să renunţ la tot ce cândva însemna modulȘ meu de a fi. nu...nu mă voi maturiza prea curând, devin doar hotărâtă.

„Mai mult-ul acela” sună destul de „cât trăim căutăm să tim, i murim fără să tim mai nimic”.ș ș ș

Nimeni nu s-ar fi lăudat vreodată că ar fi atins perfec iunea ori cunoa terea absolută. Un exemplu infantilț ș ar fi soarta lui Dedal i a lui Icar, care i-au făcut aripiș ș de ceară, i vrând să ajungă la soare, au fost topi i iș ț ș înghi i i de Egee. Drumul omului spre cunoa tere ar fi camț ț ș acela i, pornim la drum cu abecedarul apoi receptorii deș informa ii cer mai mult i mai mult, oboseală psihică.ț ș

De i vorbim foarte mult despre timp(nu am timp să fac aia,ș sau aia)- tii că tu po i controla timpul? îl po i oprii, îiș ț ț po i face orice vrei, asta pentru că timpul nu există, eț doar un concept pentru a da tuturor chestiunilor un sens.Eu zic să începi să vezi i partea bună a lucrurilor, timpulș trece încet, când te plictise ti, ar trebuii să te bucuri deș necunoscut, să te avân i în imprevizibil, să faci lucruri peț care nu ai fi crezut că e ti în stare, apoi să vezi cum teș sim i!țProbabil tii povestea cu Mahatma Ghandi.ș

Într-o zi un jurnalist se duce să-i ia un interviu, Ghandi îl refuză de fiecare dată plicticos, dar enervându-se- jurnalistul îl întreabă direct - ”care este mesajul dumneavoastră pentru oameni?” Iar Ghandi îi răspunde: „mesajul este via a mea!”ț

Ei bine, te-ai gândit la asta? Care este mesajul dat de via a ta? Dar care e mesajul dat de via a mea? Trebuie săț ț schimb cumva lucrurile. tiu...voi încerca să ajut oamenii,Ș cum? Scriind, scripta manet verba volant!Da, de astăzi voi scrie fiecare experien ă, voi descrieț

fiecare moment din via a mea semnificativă pentru voi oriț ba, pentru mine însă este!

Monolog

spaţiu: noi existăm în timptimpul: nu existăpersonaje: unu/una beat/ă ce se tot contraziceindicaţiile scenice nu există pentru că fiecare interpretează cum vrea

Aici, din locul ăsta unde mă vedeţi, aici stam şi prima oară când îmi trecu prin minte să m-apuc să scriu o carte.Da, îmi căutasem şi muză, adică bine... mă uitam la vecinu de la etaju patru care ori de câte ori mă vede schiţează un zâmebet descoperindu-şi singurul dinte. Brusc mă cuprinse panica, vă vine să credeţi cum e să fii un dinte? D-apoi singurul!?Să strigi, să nu te-audă nimeni, în respiraţia aia de scrumieră – că vecinu fumează lucky strike. Singurele fiinţe cu care mai stai la taclale să fie gingiile, umflate, urâte, dar bune de soţii, cine-şi ia nevastă surdo-mută e cel mai fericit om. Şi aşa am ajuns să mă găsesc pe mine, pe firele de cord rămase, urlând că dacă ar fi să fiu un dinte aş fi doar în gura mea, unde să am cu cine vorbii, noi oamenii avem nevoie de comunicare ca de plămâni. Şi da, noi suntem cei mai importanţi! Pentru că suntem oameni şi nu altceva, iar omul este cea mai egoistă fiinţă din câte există, ori unde l-ai pune. Atunci m-am hotărât să scriu o carte despre mine, din cauza excesului de gânduri m-am rezumat la nuvele, căci gândurile mi se ciocnesc ca ouăle de Paşte în cap, lovindu-se uneori sub centură să iasă mai repede.

Da, îmi place să îmi împărtăşesc gândurile.Aşa că am coborît prin mine, am alunecat pe faringe şi m-am proptit într-o dimineaţă de luni- în momentul ăla când te aştepţi la schimbări, când totul e nou, e prima zi de luni din săptămâna cutare, şi totul va fii splendid. Cum sună splendid, e prima oară când realizez că mă folosesc de cuvântul ăsta!Stând pe o arteră, mă înfioram, numai cadavre, ştii cum e să-ţi moară unu-n inimă? Să simţi izul ăla de cadavre până în măduva oaselor, să nu poţi respira? Inima mea e plină de cadavrele celor odată iubiţi, dacă ar fi fost rotundă aş fi iubit doar unul, nu aş mai fi dat dovadă de superficialitate atunci când simt că mi se frâng picioarele de atâtea emoţii, da.. eu iubesc mult şi repede, dragostea se consumă, se pierde. Dar nici nu se poate spune că iubesc cu adevărat, de asta mi-am luat costumul de om la urma urmei, căci sunt zeu, nu v-am zis! Şşşş! Nu urlaţi, mulţumiţi-mi că v-am dat viaţă, voi sunteţi singurii vinovaţi pentru mizeria în care vă scăldaţi! Cu fiecare decizie pe care o luăm universul se scindează, ne scriem singuri soarta, cum scriu eu aici rândurile astea ce par să şchioapăte, dar ca orice zeu le găsesc perfecte, ies din mâna mea, şi noi.. suntem ai naibi de narcisişti. Ştii cum e să pui un narcisist lângă un altul? Vai, se lasă cu ceartă mare, fiecare ştie legea „cel mai bun subiect din câte există este despre mine” şi-şi fură replicile până îşi pierd cuvintele. Cuvintele astea din care a ieşit marea, cerul, pământul. Mi-e dor de mare! De Vamă în special, în nuditate absolută, plajă goală dar plină de mine, noapte ce se goleşte ca lampa de petrol, şi un el acolo nud la rândul lui. Acum 20 de ani de-ai voştri, că la mine

un an echivalează cu sutele voastre, m-am decis să vin sub formă de Lilith, de atunci tot frâng inimi. M-am născut de multe ori, n-am ajuns la stadiul de perfecţiune legat de simţăminte, mai e de lucrat acolo. Ce trebuie să mă invidiaţi că mă nasc de câte ori vreau şi am ocazia să învăţ din greşeli, şi voi aveţi- nu să vă naşteţi, dar să vă reparaţi greşelile, însă fiind atât de preocupaţi cu propriile probleme- care drept să spun le găsesc nimicuri, nimănui nu-i pasă de problemele altora, însă ale lui -nici nu-ţi dai seama ce grave sunt!- uitaţi de existenţa altora, de ei- ceilalţi- în general. Aţi hotărât că scopul omului aici, pe pământ e de a procreea şi de a-şi creşte odraselele. Ce amuzanţi sunteţi, zău!Eu ştiu că scopul omului e să fie fericit. Şi în căutarea lui de mai mult, căci omul tinde să cunoască totul, distrugând tainele naturii, -aici îi dau dreptate lui Blaga, deşi mi-a furat ideea, gen stam într-o seară în costum de bărbat la un pahar de vorbe şi nenea s-a hotărât să scrie despre mine-nu ştie nimeni asta încă- nu se îndreaptă decât spre sinucidere, sigur nu zic că nu-i bună curiozitatea, ea ucide frica de necunoscut, dar voi dragii mei nu ştiţi să o folosiţi. Stau şi mă uit cum vă plângeţi de milă, ori cum vă plângeţi morţii încă nenăscuţi, se vor mai naşte şi ei odată, trebuie să fac loc altora ca-n lagăr. Ieşiţi naibii şi bucuraţi-vă de viaţă. N-am scuipat peste voi deagaba!Probabil nu credeţi că sunt zeu, d-asta şi repet de sute de ori, să nu mă creadă nimeni, să nu-mi strice acoperirea, să nu-nceapă să ceară dovezi, deşi cea mai evidentă dovadă e costumul meu de om care arată atât de bine!Ţin şi acum bine minte primul om căruia i-am spus despre

identitatea mea reală, a înnebunit săracu, el pretindea că poate ghici viitorul în pietre scăldate de lacrimile văduvelor, -ce urât trebuie să fie să-ţi şti viitorul- mi-am zis, aşa că l-am scos din peisaj. Nu-mi plac cei ce se cred a-tot ştiutori, de parcă te consideră cărţi deschise, interesante şi zic ei acolo în neştiinţa lor că îţi pot spune totul. Nu vrei să ştii nimic tu, decât că poţi avea totul. Şi da, poţi. Pentru asta sunt eu aici, să vă strig cât să nu vă iasă pe nicio ureche cuvântul meu: puteţi avea totul! Şi mări şi oceane, şi ce-i scris ori nescris, puteţi fi dumnezei! Puteţi vorbi cu meduze, cu scoici, cu mătăsuri pe care viermii uneori îşi fac siesta. Aţi prins esenţialul.