Dinamici relaționale în
adolescență și la vârstă adultăConf. Univ. dr. Dana Gavreliuc
Dimensiunea psihosocială a grupurilor şcolare
Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viata adolescentului este clasa
de elevi . = satisface cel mai bine cateva dintre motivele fundamentale ale
conduitei umane : nevoia de afiliere, de altul , nevoia de participare, nevoia
de protectie, de securitate.
Acest grup se perpetueaza de-a lungul câtorva ani si are o imensa influențăasupra membrilor săi, alcătuind " creuzetul" in care se contureaza
personalitatea.
Clasa de elevi este un grup de munca specific, compus dintr-un număr de
membri egali intre ei (elevii) si dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturisunt reglemente oficial de tipul sarcinii și de normele de funcționare (Neculau,
2007, p. 105).
Organizare/funcții
Ca orice grup social, clasa de elevi are:
o structură de grup,
rețele de comunicare,
funcții de grup
dinamică specifică.
Funcțiile de grup ale clasei de elevi:
de socializare,
de învațare socială
de integrare = aceasta se afirmă ca " laboratorul în care se însușesc și se
experimentează conduitele așteptate de societate" ( Zlate, 1987/2003).
Caracteristici ale clasei ca grup social
CLASA = grup primar = caracteristici generale :
a. interacțiunea directă, nemijlocită, față în față a membrilor ;
b.prezența scopurilor și a motivelor care susțin acțiunea grupului;
c. se creeaza o structură a grupului alcătuită dintr-o rețea de statusuri și roluri ale
indivizilor în grup;
d. existența unui sistem de norme (norme explicite și norme implicite);
e. se definește și printr-un grad de coeziune (Leon Festinger (1957/1999) -
coeziunea este rezultatul tuturor forțelor care îi determină pe indivizi să ramână în
grup).
Cooperare vs Competiție(Forsyth, 2001, apud Sălăvăstru,2004)
FACILITAREA SOCIALĂ
FcS = creșterea performanței în sarcină în condiția ”prezenței celuilalt”.
Registre:
public martor;
co-acțiune.
Norman Triplett (Indiana University) – 1898
”Bicicliștii” / ”copii cu mulinete”
„dinamogeneza = „stimulare a subiectului“ prin intermediul „instinctului de competiţie“.
Floyd Allport (1920) (Harvard University) – test asociativ / natura sarcinii
(simplă/complexă)
crește performanța / sarcină
FACILITAREA SOCIALĂ
F. Allport – tendință statistică de comportament
--------------
Performanța în sarcină /
FACILITAREA SOCIALĂ
Robert Zajonc (1965) - teoria impulsului (the drive theory)
prezenţa altor persoane determină o creştere a neliniştilor, generând o
anxietate interferată (intertfering anxiety), dar şi o concentrare asupra sinelui, subiectul fiind interesat în conturarea unei imagini de sine
pozitive. Aceasta întăreşte răspunsul dominant —răspunsul pe care
subiectul este cel mai probabil să îl producă într-o situaţie dată.
FACILITAREA SOCIALĂ
Robert Zajonc - teoria impulsului
Răspuns efectiv =
răspunsul cel mai probabil
contradictorii
Stimuli
Tendinţe de răspuns
Prezenţa „celuilalt”public martorsauco-actor
Răspunsul dominant
Răspuns dominant corect / contextul dat
Performanţaîn sarcină sporeşte
Răspuns dominant incorect / contextul dat
Performanţa în sarcină se diminuează
FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ
FrS = diminuarea performanței în sarcină pentru fiecare membru al unui grup în cadrul
unor sarcini aditive (sarcini în care trebuie reunite eforturile tuturor participanţilor pentru
atingerea unui scop comun).
Max Ringelmann (1880/1913) - Şcoala agricolă din Grand-Jouan
”frânghia” 1/1 // 3/3 // 8/8.
63 kgf / 1 // 160 kgf / 3 // 248 kgf // 8.
FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ
B. Latané şi colaboratorii (1979) – ”strigă și bat din palme”… ”cât pot
de tare” / singuri / grup.
Influenţa numărului este importantă până la un prag de şase-opt
persoane, dincolo de care sporirea grupului produce efecte mai puţin
însemnate
EXPLICAȚII TEORETICE ALE FRÂNĂRII
SOCIALE difuziunea responsabilităţii în grup (Latané, 1981)
teorii motivaţionale: S. Karau şi K. Williams (1990/2007) - modelul efortului
colectiv
Expectanţa;
Instrumentalitatea;
Valorizarea.
-----------------------------------------------------------------------------
”Energia” subiectului va fi astfel mobilizată încât să obţină, printr-un fel de
calcul simbolic, exact recompensele pe care le consideră cuvenite („nu are rost să lucrez mai mult decât pot primi [simbolic] în schimb“).
FRÂNAREA (LENEA) SOCIALĂ
Frânarea socială se manifestă:
— indiferent de gen (bărbaţii şi femeile comportându-se similar) şi indiferent
de vârstă (adulţii „chiulind“ la fel de mult ca şi copiii) (Williams et. al., 1981);
— indiferent de condiţiile de muncă şi de tipul muncii (Harkis, 1987);
— deopotrivă pentru activităţile care presupun un efort fizic, cât şi pentru
cele care presupun un efort intelectual (Weldon, Mustari, 1988; Williams, Karau, 1991).
CONDIŢIILE ÎN CARE FRÂNAREA SOCIALĂ SE PRODUCE ÎNTR-O
MĂSURĂ MAI MODERATĂ:
— când sarcinile în care sunt angajaţi subiecţii sunt interesante şi motivante;
— când partenerii de grup sunt însoţitori respectaţi de subiecţi (prieteni, autorităţiprofesionale);
— când autopercepţia asupra contribuţiei proprii este apreciată ca fiind unică, identificabilă, şi nu rutinieră, difuză;
— când activităţile se desfăşoară în grupuri mai mici, mai degrabă decât în marile grupuri;
— când grupurile pot încuraja o atmosferă de angajament în sarcină pentru atingerea obiectivului propus, spre deosebire de grupurile în care activitatea se desfăşoară inerţial;
— doar atunci când se produce identificabilitatea, când subiecţii provin din arii culturale care favorizează valorile individualiste, precum cele din spaţiul cultural „occidental“, mai degrabă decît cei ce provin din aria „orientalismului“, care se centrează pe valori colectiviste;
— când se sporeşte coeziunea grupului angrenat în sarcină;
— când persoanele cu status superior (liderii) se raportează deschis-angajant faţă de sarcină, participând nemijlocit la realizarea acesteia (modelul efortului personal).
Autoconfirmarea profețiilor ”în clasă”
ACP = ”telepatie socială”
conceptul (self-fulfilling prophecy) a fost consacrat în câmpul disciplinei în
urma volumului de referinţă al lui R.K. Merton: Social Theory and Social
Structure (1949/1968)
DEFINIȚIE - Autoconfirmarea profeţiilor se poate defini ca tendinţa actorilor
sociali rezultată în urma unei definiri false a situaţiei de a se conforma
prescripţiilor scenariului construit la nivelul imaginarului colectiv, validând,
astfel, noul înţeles atribuit acţiunilor şi modelând contextul conform determinantelor sale. (Merton, 1949/1968, p. 477)
Mecanismul care generează autorealizarea profețiilor
Observatorul dezvoltă anumite expentanțe eronate despre actor
Observatorul acționează ca și când aceste expectanțe ar fi adevărate
și îl tratează pe actor în consecință
Opiniile observatorului schimbă conceptul de sine al actorului, care își adaptează comportamentul la atitudinile și opiniile pe care le propune
observatorul
Observatorul interpretează comportamentul actorului ca o confirmare a credințelor sale inițiale (cf. Neculau, Boncu, 1998)
Fenomenul Pygmalion sau efectul
oglindei identitare (Rosenthal, Jacobson, 1968)
expectanţele generoase de rol îmbunătăţesc nemijlocit performanţa „celuilalt“
(QI – max. +30).
Aşteptările „sursei”
Comportamentul sursei
îndreptat către „ţintă”
Comportamentul „ţintei”
îndreptat către „sursă”
Efectul Pygmalion
E. Bahad şi F. Bernieri (1991): aşteptările iniţiale ale profesorilor
legate de elevii sau studenţii cărora li se adresează modelează
semnificativ expresivitatea lor discursivă şi relaţională.
D. Jamieson (1990/2007): Influenţele nu sunt însă doar într-o singură
direcţie — dinspre profesor către elev —, ci bilaterale.
https://www.youtube.com/watch?v=hTghEXKNj7g
Efectul Pygmalion
Sunt însă situaţii cînd aşteptările reunite pentru performanţă ale
profesorului şi elevului se întâmplă să nu se potenţeze, ci să se inhibe
reciproc.
Când mereu se aşteaptă performanţa maximă de la elev, acesta
înclină să dezvolte o atitudine anxioasă, căci imaginea eşecului
potenţial (fie el şi minor) devine un factor perturbator important,
deturnându-i atenţia de la sarcina pe care o efectuează şi
diminuând pe termen mediu performanţa sa globală (Zanna et al.,
1975).
Raportarea stereotipă la „celălalt”. Prejudecata ”în clasă”
Definiție:
Prejudecata = atitudinea în general negativă
îndreptată înspre membrii unui grup, întemeiată
pe simpla apartenenţă a „subiecţilor ţintă“ la acel
grup.
Raportarea stereotipă la „celălalt”. Prejudecata ”în clasă”
Privită conceptual, prejudecata este deci o noţiune relaţională, care
pune în legătură
o informaţie categorială (ce desemnează caracteristicile grupului) cu
o informaţie particularizată (specifică subiectului care devine obiectul
prejudecăţii),
postulând faptul că trăsăturile categoriei, în general negative, construite
pe criteriul diferenţierii, sunt proiectate asupra subiectului individual, în
absenţa, cel mai adesea, a confruntării cu realitatea celui din urmă set
de trăsături (cel particularizat) (Baron, Branscombe, Byrne, 2009)
Prejudecata — între concept şi realitate socială
Caracteristici:
reprezintă o atitudine operaţională ce permite o gestionare mai facilă a
informaţiei din mediul social.
prejudecata, asemeni stereotipului generic, este puternic încărcată de afectivitate.
scurtături cognitive (cognitive shortcuts) (Gilbert, Hixon, 1991)
PR = strategie salvatoare în gestiunea efortului cognitiv complex =
activarea stereotipurilor conduce la o creştere a performanţei în sarcini
realizate simultan (Macrae, Milne, Bodenhausen, 1994).
Prejudecata — între concept şi realitate socială Macrae, Milne, Bodenhausen, 1994 – creier / PC
----------------------------------------------------------------------
Microprocesor / HDD / RAM
2.08
4.42
6.66
8.75
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Performanta / Formarea impresiei Performanta / Sarcina de invatare
Stereotip
absent
Stereotip
prezent
Prejudecata — între concept şi realitate socială
Stereotipurile / prejudecăţile = tactici de salvare a energiei cognitive chiar
şi în cazul în care subiecţii nu sunt conştienţi de prezenţa lor = persistente =
mijloc natural de gestiune a cogniţiilor, o economie cognitivă.
cu cât mai frecvent sunt folosite categoriile care alcătuiesc prejudecata,
cu atât mai accesibilă devine aceasta şi invers, prejudecăţile activându-se automat (Stagnor et al, 1992; Higgins, 1996). În studiul lui L. Lepore şi R.
Brown (1997)
reîntărirea prejudecăţilor prin suprimarea gândurilor stereotipe: cercetarea
lui C. Macrae şi colaboratorii (1994) – ”skinhead”.
Temeiurile prejudecăţii
„The Robber’s Cave“ Experiment - M. Sherif şi colaboratorii (1961/1988) > „Eagles“/ „Rattlers“
competiția escaladează în conflict: soluția = scopuri supraordonate.
Ipoteza contactului: condiție insuficientă
https://www.youtube.com/watch?v=8PRuxMprSDQ
Temeiurile prejudecăţiiTENDINȚE:
concurenţa pentru resurse sociale şi simbolice limitate între grupuri se transformă, dacă
nu este controlată, într-un conflict intergrupuri cu consecinţe grave pentru climatul
social local;
la bazele acestui conflict se află gîndirea stereotipă şi activarea prejudecăţilor sub
forma discriminărilor;
sporirea contactului intergrupuri nu este o condiţie necesară şi suficientă a reducerii
imaginilor negative şi a acţiunilor manifeste în dauna „celuilalt“; conflictul, odată iniţiat,
determină mai degrabă o accentuare a prejudecăţilor şi discriminărilor decît o
diminuare a lor;
pentru a depăşi starea de tensiune intergrupuri trebuie identificat — de regulă de
către o entitate independentă — un scop supraordonat care să răspundă intereselor
bilaterale şi care să angajeze colectiv ambele tabere ce se aflaseră pînă atunci în
confruntare.
înlocuită o strategie conflictuală, pentru atingerea unor scopuri exclusive, cu o strategie
cooperantă, pentru atingerea unor ţinte inclusive.