+ All Categories
Transcript
Page 1: Definitivat Psiho Pedagogie

SUBIECTUL 1

Formele educatiei

1. Educaţia formală 2. Educaţia non-formală 3. Educaţia informală

1. Educaţia formală Definitie = se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice elaborate în cadrul unei instituţii specializate (şcoală, universitate) în vederea formării personalităţii umane;

scopul = introducerea progresivă a elevilor în marele parafigme ale cunoaşterii şi instrumentarizarea lor cu tehnici culturale ce le vor asigura o anumită autonomie educativă.

Pregătirea este elaborată în mod conştient şi eşalonat, fiind asigurată de un corp de specialişti pregătiţi anume în acest sens.

permite asimilarea cunoştinţelor şi facilitează dezvoltarea unor capacităţi, aptitudini şi atitudini necesare individului în societate.

Avantajele educaţiei formale posibilitatea realizarii unei evaluării individualizate de tip formativ dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală ale celui care se educă.

Dezavantajele educaţiei formale: centrarea pe realizarea competenţelor prevăzută de programa şcolară restrângerea libertăţii de acţiune a elevilor (poate conduce la apariţia dezinteresului, plictiselii sau

monotoniei). Educaţia formală oferă:

ca demers iniţial, introducerea individului în tainele muncii intelectuale organizate; posibilitatea de a formaliza cunoştinţele, plecând de la achiziţii istorice şi practici reieşite din acţiune; recunoaşterea achiziţiilor individuale; formalizarea si concretizarea achiziţiilor în alte modalităţi educative pe plan social;

2. Educaţia non-formală Definitie = totalitatea influenţelor educative ce se derulează în afara clasei (activităţi extra, para şi perişcolare) sau prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative.

acţiunile acestui tip de educatie se caracterizează printr-o mare flexibilitate şi vin în întipărirea intereselor variate individuale ale elevilor.

această educaţie a existat dintotdeauna in unele situaţii, educaţia non-formală poate fi o cale de ajutor pentru cei care au şanse mai mici de a

accede la o şcolarizare normală: săraci, izolaţi, locuitori din zonele retrase, analfabeţi, tineri în derivă, persoane cu nevoi speciale

Avantajul unui spaţiu instructiv-formativ mult mai flexibil decât cel strict şcolar, oferind astfel individului o mai mare libertate de acţiune, şi permiţând celor care se instruiesc atât o mai bună selectare a informaţiilor şi cunoştiinţelor cât şi o mai bună personalizare a modului de valorificare efectivă a acestora. Dezavantaje:

absenţa unor demersuri evaluative sistematice, fapt ce în absenţa unei autoevaluări riguroase şi obiective poate conduce la serioase rămâneri în urme a beneficiarelor acestor forme de educaţie.

riscul apariţiei unor abordări şi implicari superficiale în activitate a participanţilor la acest tip de realizare a instrucţiei şi educaţiei.

Educaţia non-formală: răspunde adecvat la necesităţile concrete de acţiune; facilitează contactul cu cunoştinte plecând de la nevoile resimţite de educaţie; oferă un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunoştinţe din practică; demetizează funcţia de predare;

3. Educaţia informală

Page 2: Definitivat Psiho Pedagogie

Definitie = totalitatea informaţiilor neintenţionate, difuze, etrogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este confruntat individul în practica de toate zilele şi care nu sunt selectate, organizate şi prelucrate din punct de vedere pedagogic.

ocupă ponderea ce a mai mare atât în timp cât şi ca influenţe asupra variatelor laturi ale existenţei umane, îmbogăţind semnificativ profilul spiritual al individului.

aprox 80% din informaţiile deţinute de către cetăţenii ţărilor avansate din punt de vedere tehnologic le-au provenit din educaţia informala.

această educaţie oferă individului o mai mare libertate de acţiune şi posibilitatea de a gestiona optim procesul de formare a propriei personalităţi.

Educaţia informală furnizează: sensibilizare la contactul cu mediul; momentul declanşări unui interes de cunoaştere pentru subiect; posibilitatea trecerii de la un interes circumstanţial la o integrare mai cuprinzătoare; posibilitatea unei explorări personale, fără obligaţii sau prescripţii ferme; marjă de libertate de acţiune pentru elaborarea unui proiect personal; posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.

SUBIECTUL 2

Page 3: Definitivat Psiho Pedagogie

Domenii educationale

a). educatia intelectuala b). educatia morala c). educatia estetica si artistica d). educatia fizica si sportiva e). educatia tehnologica / profesionala

a). educatia intelectuala (igiena muncii intelectuale) urmăreşte păstrarea sănătăţii fizice şi psihice a elevilor, educarea lor astfel încât să-şi apere ei înşişi

sănătatea fizică şi mintală. se au în vedere doi indicatori: spaţiul în care elevi desfăşoară activitatea intelectuală, şi timpul în care are

loc aceasta. Spaţiul:

încăperea să aibă sursă de lumină/naturală sau artificială adecvată activităţi de învăţare, pentru toate situaţiile în care elevii citesc, scriu, desenează etc.;

mobilierul să corespundă fizicului vârstei copiilor şi elevilor; băncile, mesele să fie aşezate astfel încât lumina naturală să vină din partea stângă a lor;

aşezarea în bănci să fie astfel făcută încât cei cu statură mică sau cu unele handicapuri senzoriale să fie în faţă; la grădiniţă însă, toţi copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în timpul activităţilor, în formă de semicerc, sau în alte moduri pentru ca educatoarea să-i poată cuprinde pe toţi cu privirea şi în acelaşi timp să poată fi văzută în egală măsură;

să fie asigurată o bună vizibilitate, pentru toţi elevii, la tablă şi la locul unde se expun materialul didactic şi alte mijloace de învăţământ necesare unor demonstraţii în timpul lecţiilor, al activităţilor;

să fie asigurată aerisirea sălilor de clasă, precum şi o temperatură adecvată în funcţie de anotimp.Timpul:

activitatea şcolară zilnică a claselor primare să fie stabilită în programul zilnic al şcolii înainte de amiază, când capacitatea de efort intelectual a elevilor este mai mare; aşezarea programului şcolar în perioada amiezii sau după amiază este improprie unei solicitări intelectuale pe o durată de patru ore pentru şcolarii din clasele primare;

orarul săptămânal pentru cele cinci zile lucrătoare trebuie astfel conceput încât, în funcţie de numărul de ore pe săptămână stabilit pentru fiecare clasă, disciplinele care solicită un efort

intelectual mai mare să fie aşezate în zilele din interiorul săptămânii; în zilele de început şi de sfârşit ale săptămânii să fie introduse discipline care solicită un efort intelectual mai mic;

orarul zilnic al fiecărei clase trebuie să ţină seama de „curba de efort” a elevilor. În primele ore de curs se trec discipline, pe cât posibil atractive şi interesante pentru elevi, dar care solicită un efort mintal mai mic şi care îi introduc, treptat, într-un ritm mai susţinut de activitate intelectuală, la care vor fi supuşi în orele de mijloc ale programului zilnic. Ultima oră de curs va fi dedicată unor discipline atractive, relaxante, care permit realizarea unei odihne active, după efortul depus în ziua respectivă;

atât în timpul zilei de curs, cât şi în cadrul fiecărei lecţii vor fi introduse, la preşcolari şi la şcolarii mici, şi activităţi relaxante, inclusiv sub forma unor jocuri (eventual didactice), care vor asigura

alternarea activităţii de învăţare cu cea de joc, fără a prejudicial unitatea fiecărei lecţii, precum şi continuitatea firească şi necesară între activitatea intelectuală şi cea de joc, de divertisment, mai ales că şi aceasta din urmă presupune, deseori şi un real efort intelectual din partea elevilor.

b). educaţia moralǎ Morala reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor de subiecţi reali ce se află în

interacţiune delimitat în spaţiu şi timp educaţia morală constă în activarea pedagogică a normelor, principiilor, valorilor morale specifice unei

societăţi în vederea formării de atitudini, sentimente, convingeri, comportamente, deprinderi şi obişnuinţe morale, a trăsăturilor morale de personalitate.

este o activitate organizată de diferite instituţii sociale între care şcoala ocupă poziţia cea mai importantă. reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii umane, proiectată şi

realizată la nivel teoretic şi nivel practic.

Page 4: Definitivat Psiho Pedagogie

Conţinutul moralei se concretizează în idealul moral, valorile, normele şi regulile morale. Toate aceste componente constituie structura sistemului moral.

Idealul moral reprezintă nucleul oricărui sistem moral. El reflectă ceea ce este caracteristic şi definitoriu tendinţei şi opţiunilor comportamentale ale membrilor unei comunităţi sau ale societăţii în ansamblul său. Este axa în jurul căreia gravitează toate celelalte elemente ale sistemului moral. El este considerat ca o imagine a perfecţiunii din punct de vedere moral, care cuprinde- sub forma unui model- chintesenţa morală a personalităţii umane.

Valorile morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe generale, ce se impun comportamentului uman în virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative valori morale putem enumera: patriotism, atitudine faţă de democraţie, libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism, cooperare, modestie. Ele au un caracter polar, fiecărei valori corespunzându-i o antivaloare (necinste, egoism, individualism, nesinceritate, indisciplină).

Normele, preceptele şi regulile morale sunt considerate ca fiind modele de comportare morală, elaborate de societate sau de o comunitate mai restrânsă şi aplicabile unei situaţii date.

c). educaţia estetică Categoriile educaţiei estetice sunt:- idealul estetic este categoria care exprimă modelul (prototipul) estetic spre care aspiră sa-l cultive si să-1 finalizeze un artist, un individ. - stilul estetic este o categorie care exprimă calităţile şi capacitate omului de a percepe de a trăi frumosul.- gustul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv şi comportamental. - spiritul de creatie este categoria care exprimă capacitatea şi abilitatea de a imagina şi crea frumosul. Educaţia, in general, şi educaţia estetică, in special, trebuie să treacă accentul de pe ipostaza reproductivă a învăţământului pe ipostaza cultivării potenţialului creator al personalitătii.1. Sensibilitatea estetică este capacitatea individului de a percepe, de a sesiza şi de a gusta aspectele estetice ale naturii şi vieţii înconjurătoare. 2. Dezvoltarea capacităţii de apreciere a frumosului şi a celorlalte categorii estetice (sublim, eroic, comic, tragic)3. Formarea culturii estetice şi a atitudinii estetice de preţuire şi promovare a frumosului4. Dezvoltarea creativităţii artisticeEducaţiei estetica si artistica se realizeaza prin :

literatura ce îşi propune educarea sensibilităţii literare, formarea şi consolidarea gustului literar, însuşirea unui spirit critic şi dobândirea unor criterii de apreciere a operei literare, formarea atitudinilor şi comportamentelor estetice, cultivarea creativităţii literare;

muzica care urmăreşte formarea priceperii de a audia şi interpreta, dobândirea unui limbaj muzical, stimularea sensibilităţii, dezvoltarea laturii afective a pesonalităţii;

desen prin formele sale diverse (după natură, din memorie, decorativ, tehnic, artistic etc.) îşi propune să dezvolte aptitudinea de aobserva, imaginaţia reproductivă şi creatoare, capacitate de a aprecia şi reproduce fenomenele şi obiectele lumii înconjurătoare.

d). educatia fizicăObiective acestei educatii sunt:1. Atingerea si mentinerea unui nivel optim de sanatate2. Dezvoltarea fizică generală şi specifică şi a psihomotricităţii3. Formarea şi dezvoltarea trăsăturilor psihocomportamentale şi de personalitate4. Corectarea unor deficienţe fizicePrincipalele conţinuturi ale educaţiei fizice sunt: exerciţiul fizic, gimnastica, jocul, sportul, turismul, dansul

e). educaţia tehnologică şi profesională Educaţia tehnologică este o dimensiune a educaţiei, dar şi a culturii generale a omului contemporan,

deoarece tehnologia face parte din viaţa lui cotidiană, însoţindu-l pretutindeni: la locul de muncă, acasă, pe stradă, în activităţile de loisir etc.

Obiectivele educaţiei tehnologice asimilarea cunoştinţelor esenţiale despre tehnologiile moderne (concepte de bază, principii de construire şi

funcţionare a unor maşini, instalaţii, aparate etc., modalităţi de utilizare în condiţii optime ş.a.m.d.); formarea deprinderilor de utilizare a tehnologiilor din diverse domenii (profesional, casnic, public etc.), sub

aspectul manevrării, întreţinerii şi reglării diverselor aparate, maşini şi instalaţii;

Page 5: Definitivat Psiho Pedagogie

formarea unei atitudini corecte faţă de tehnică, tehnologii, ca şi faţă de lumea muncii şi a profesiilor, prin dezvoltarea spiritului practic aplicativ, a spiritului de organizare şi a celui de ordine, disciplină şi responsabilitate, educaţia tehnologică îşi asumă o seamă de obiective noi

dezvoltarea capacităţii de proiectare, realizare şi evaluare a produselor; înţelegerea dezvoltătii tehnicii şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi a societăţii; dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării umui produs; orientarea profesională în raport cu evoluţia tehnologiilor şi cu dinamica pieţei muncii; stimularea receptivităţii faţă de progresul tehnologic şi tendinţele acestuia; formarea şi dezvoltarea responsabilităţii faţă de asigurarea calităţii serviciilor şi produselor; manifestarea interesului pentru utilizarea calculatorului şi a echipamentelor audio-vizuale în viaţa privată şi

publică

SUBIECTUL 3

Page 6: Definitivat Psiho Pedagogie

Noile educatii

Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului XX, in perspectiva secolului XX.

Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale de tip informational.

Educatia fata de mass-media vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii de diversificare si de individualizare care solicita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.

Educatia demografica sau educatia in materie de populatie vizeaza cultivarea responsabilitatii civice a personalitatii si a comunitatilor umane in raport cu problemele specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene: crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe varste, sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice, politice, culturale, religioase etc.) - situate in context global, regional, national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru pace si cooperare vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru democratie vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta Areprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului, incluse si in programele scolare si universitare in cadrul unor module sau discipline de invatamant.

Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor specifice de proiectare si de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei casnice moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale.

SUBIECTUL 4

Alternative educationale

Page 7: Definitivat Psiho Pedagogie

1. Waldorf 2. Montessori 3. step-by-step

1. Pedagogia Waldorf îşi propune educarea omului în ansamblul său, prin mijloace specifice şi accesibile fiecărei vârste,

cunoaşterea nemijlocită a lumii prin acţiune, toate cunoştinţele fiind rezultatul unei activităţi proprii. Elevului trebuie să îi placă cea ce face, să nu fie constrâns, de aceea nu se utilizează catalogul, nu se dau

note, examene sau teme pentru acasă. Vizează transformarea fiinţei omeneşti, dezvoltarea sa armonioasă, stabilirea unei relaţii sănătoase între

individ şi lumea înconjurătoare şi integrarea sa în realitatea socială. Consideră cunoştinţele nu ca scop în sine, ci ca un instrument important pentru formare, pentru asigurarea

legăturii cu viaţa. un loc important îl ocupă artele, lucrul manual, artizanatul, care oferă elevilor un contact cu diverse materii

şi nenumărate activităţi de bază ale omului (torsul, ţesutul, sculptura, pictura, forjarea, modelarea etc.); lor li se adaugă limbajul (vorbirea, scrierea şi lectura), istoria, geografia, limbile străine, matematica şi geometria, ştiinţele, desenul, activităţile corporale, religia ş. a.

Unitatea funcţională o reprezintă clasa, în care sunt reuniţi elevi de aceeaşi vârstă şi care este înţeleasă nu doar ca o unitate administrativă, ci ca o individualitate; componenţa unei clase nu se modifică în timp (repetarea anului şcolar este evitată, considerându-se că ea are consecinţe dezastruoase; excepţie fac cazurile în care toţi profesorii clasei, medicul şcolar şi părinţii stabilesc, de comun acord, că dezvoltarea elevului este întârziată din punct de vedere psihic şi fizic).

Esenţa acestei pedagogii este considerată relaţia elev-profesor. Profesorul ţine legătura cu părinţii elevilor Profesorul predă materia cu cuvinte proprii, fără a recurge la cărţi didactice, iar elevii îşi fac propriile

“cărţi”, adică nişte caiete bine alcătuite şi ilustrate, care conţin esenţialul lecţiei predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalităţii autorului.

Evaluarea nu se bazează pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are în vedere toţi factorii ce permit să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul, dedicaţia, forma, fantezia, logica şi flexibilitatea gândirii, stilul, ortografia şi, desigur, cunoştinţele reale.

se ia în considerare efortul real pe care elevul l-a făcut pentru a atinge un anumit rezultat, comportamentul său, spiritul social.

2. Pedagogia Montessori Scopul educaţiei Montessori este de a învăţa copilul să gândească şi să acţioneze independent, într-o

manieră responsabilă Sloganul acestei alternative se poate traduce prin “ajuta-ma sa pot face singur”. se bazează pe preocuparea de a oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potenţialul lor maxim

şi libertatea de a găsi soluţii pentru propriile lor probleme. Cheia învăţării complete este considerată automotivarea, de aceea, copilul şi învăţarea sunt situate pe

primul loc, iar predarea şi programa de educaţie pe locul al doilea. este o metodă bazată pe observarea copilului, pe pregătirea mediului de instruire pe baza observaţiilor

realizate şi pe conceperea programei de educaţie în mod creativ, funcţie de nevoile copilului. Alternativa Montessori are la bază 2 principii:

pregătirea unui mediu cât mai natural, care să ajute şi la dezvoltarea copilului; observarea copilului care trăieşte în acest mediu, astfel conturându-i-se potenţialul fizic, mental,

emoţional şi spiritual;se optează pentru grupe combinate, unde cei mari îi ajută pe cei mici Finalitatea acestei alternative este cunoaşterea realităţii, preţuirea valorilor morale si estetice ale vieţii

3. Programul step by step susţine necesitatea creării unui model educaţional care să facă elevul conştient că tot ce se întâmplă în viaţă

este interdependent. pune accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinţilor acestora în conceperea şi

organizarea activităţilor din şcoală.

Page 8: Definitivat Psiho Pedagogie

la baza activităţilor didactice se află munca în grupuri, scopurile acestor activităţi fiind de a-i învăţa pe copii să îşi dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, să coopereze, să se respecte unii pe alţii şi să se integreze în comunitatea elevilor.

vizează abordarea individualizată a elevilor clasei, ţinând cont de nivelul de dezvoltare al fiecăruia. exemple de centre de activitate: de alfabetizare, de lectură, de ştiinţe, de matematică, de arte, de teatru şi

jocuri etc. Activităţile de învăţare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informaţiilor noi cu cele asimilate

şi a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja. Programul “Step by step” adoptă 3 iniţiative majore:

a) constructivismul: procesul de învăţare apare pe măsură ce copilul încearcă să înţeleagă lumea înconjurătoare

b) adecvarea la stadiul de dezvoltare: respectarea particularităţilor de vârstă;c) educaţia progresivă : privită ca un proces de viaţă şi nu ca o pregătire pentru viaţa viitoare.

SUBIECTUL 5

Structura si dinamica personalitatii

Page 9: Definitivat Psiho Pedagogie

1. Temperament 2. Aptitudini 3. Caracter4. Motivatia pentru cariera didactica

1. Temperament constituie latura personalitatii care furnizeaza informatii cu privire la felul cum este individul si ne arata

care este cantitatea de energie de care dispune individul si modul in care este consumata aceasta energie. se exprima in conduita si comportament se manifesta cel mai de timpuriu.

Identificarea temperamentului se face prin: Impresionabilitate = adancimea si taria cu care sunt traite fenomenele psihice ; Impulsivitate = caracterul brusc al raspunsurilor ; Ritmul reactiilor si al trairilor interioare ; Tempoul modificarilor neuropsihice temperamentale = frecventa fenomenelor pe unitatea de timp; Expresivitate psihica = intonatia vorbirii, debitul si viteza limbajului, mersul, expresiile emotionale si

mimice, acte voluntare complexe, relatii interpersonale.Temperamentul coleric Se caracterizeaza prin:

neechilibru inegalitatea in manifestare sentimente intense dar de scurta durata nestapanire stari de panica teama furie individul este inclinat spre exagerare se constata o evolutie sinusoidala a capacitatii de munca. reactivitate prompta nerabdare agresivitate impulsivitate iritabilitate schimbator nelinistit predispus la explozii afective, la furie, violenta dar si la afectiuni neobisnuite.

Temperamentul sangvinic Se caracterizeaza prin:

mobilitate ritmicitate echilibrul pe fondul vioiciunii si rapiditatii reactiei efervescenta emotionala sensibilitate inegal in trairile afective productiv in activitati de scurta durata individul isi fixeaza greu scopurile, prezinta mobilitate si flexibilitate intelectuala se angajeaza usor in activitati dar nu le duce pana la capat este vioi, mobil, dar nepersistent in plan relational individul este vesel, vorbaret, destins spiritual, influentabil, nestatornic, renunta usor fara

a suferi, este sociabil si se adapteaza repede.

Temperamentul flegmatic Se caracterizeaza prin:

individul este capabil de trairi afective intense si durabile este predispus la explozii afective datorita acumularii in sine. datorita rabdarii obtine performante de lunga durata

Page 10: Definitivat Psiho Pedagogie

individul manifesta o mare capacitate de munca individul se angajeaza greu in activitate dar este perseverent individul este foarte calm, rabdator, temperat, imperturbabil individul este inert, manifesta reactii intarziate, stereotipe individul este usor nesociabil si se adapteaza mai greu.

Temperamentul melancolic Se caracterizeaza prin:

individul prezinta un tonus scazut, posibilitati energetice scazute. individul din punct de vedere emotional prezinta hipersensibilitate, procese afective intense, de lunga

durata este predispus la depresii si manifesta blocaj este productiv in activitati migaloase si prezinta o tendinta de subapreciere se angajeaza cu toata fiinta sa este persistent, desi se descurajeaza des este interiorizat, constiincios, meticulos, linistit, sobru, retras, anxios, pesimist, nesigur, rigid, nesociabil.

2. Aptitudinile sunt un complex de insusiri si procese psihice individuale care permit efectuarea cu succes a

anumitor activitati. presupun un ansamblu de elemente componente, insa este semnificativ modul lor de structurare. putem diferentia persoanele care detin aptitudini din domenii diferite, insa mai greu diferentiem

persoanele care detin aptitudini din domenii asemanatoare sau identice. Clasificarea aptitudinilor:I. Dupa natura psihologica a elementelor componente:

1. aptitudini senzoriale2. aptitudini psihomotorii3. aptitudini intelectuale

II. Dupa structura lor si dupa gradul lor de complexitate :1. aptitudini simple2. aptitudini complexe

III. Dupa gradul de operationalitate si aplicabilitate :1. aptitudini generale 2. aptitudini speciale Cea mai inalta forma de dezvoltare a aptitudinii este geniul (el presupune crearea de valori de importanta

istorica pentru viata societatii).

3. Caracterul reprezinta cea mai inalta formatiune a personalitatii apare ca expresie a intregului sistem de personalitate; este cel care regleaza sistemul de conduite in raport cu solicitarile socialului. Este format din atitudinile esentiale fata de lume si din trasaturile mai stabile si mai constante, manifestate

in raport cu munca, cu ceilalti indivizi, fata de valorile individuale si fata de propria persoana. a fost definit ca amprenta care se imprima in comportament, ca un mod de a fi al individului. este o structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa,

deoarece pune in contact individul cu societatea. in structura caracterului conceptia despre lume si viata, convingerile, mentalitatile, aspiratiile si idealurile,

continutul si calitatea actiunilor, stilul de viata al individului trebuie privite nu izolat, fluctuant, ci ca fiind corelate si integrate intr-o structura caracteriala prin mecanisme de selectie si valorizare.

este un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina o modalitate stabila, constanta de orientare si raportare a individului la cei din jur, la sine, la activitate, la societate.

cand vorbim de caracter ne referim la conduita umana. omul nu actioneaza la intamplare, ci comportamentele lui izvorasc dintr-o anumita atitudine, pozitiva pe

care individul o ia fata de anumite aspecte ale realitatii. fiindca caracterul este un sistem de atitudini stabile in fata diverselor situatii, el se exprima prin diferite

atitudini. Atitudinile fac parte integranta din caracter.

Page 11: Definitivat Psiho Pedagogie

atitudinea caracteriala este rezultatul interactiunii dintre eu si lume si rezulta din relationarea dintre interior si exterior.

atitudinea este o structura complexa si durabila dobandita prin invatare, ce se manifesta ca tendinta a individului de a aprecia afectiv, conform conceptelor si convingerilor sale, un anumit obiect.

atitudinea include motive, sentimente, idei, deprinderi, scopuri. intre atitudini pot exista relatii de coordonare, cooperare, sustinere reciproca, dar si relatii de contradictie,

de incompatibilitate, de excludere reciproca. Toate aceste tipuri de relatii conduc la profilul caracterial al persoanei. Particularitatile structurale ale

acestui profil sunt: Unitatea caracterului Expresivitatea caracterului Originalitatea caracterului Bogatia caracterului Statornicia caracterului Plasticitatea caracterului Taria sau forta de caracter.

Caracterul este un ansamblu de trasaturi caracteriale. Orice trasatura caracteriala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie esentiale, definitorii sau specifice pentru om ; Sa fie stabile, durabile, sa determine un mod constant de manifestare a individului si sa permita

anticiparea reactiilor viitoare ale individului ; Sa fie corelate cu toate celelalte trasaturi caracteriale ; Sa aiba o valoare morala sau etica ; Sa fie specifice si unice, irepetabile, ireductibile, diferentiatoare de la un individ la altul, formandu-se

prin istoria personala a fiecarui individ. Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de societate sunt :

Umanismul ; Principialitatea ; Solidaritatea de grup ; Sociabilitatea ; Sinceritatea ; Increderea in oameni ; Independenta; Spiritul critic si autocritic; Compativitatea; Spiritul revolutionar.

Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de munca sunt: Dragostea fata de munca; Sarguinta; Constiinciozitatea; Initiativa; Spiritul novator; Disciplina in munca.

Trasaturile caracteriale care exprima atitudinea fata de propria persoana sunt : Demnitatea personala ; Modestia ; Increderea in fortele proprii ; Siguranta de sine ; Autocontrolul ; Amorul propriu.

Trasaturile voluntare de caracter sunt: Spiritul hotarat ; Perseverenta ; Stapanirea de sine ; Curajul.

Page 12: Definitivat Psiho Pedagogie

Spiritul hotarat = capacitatea de a lua decizia cea mai adecvata la momentul oportun, atunci cand o situatie cere acest lucru, si capacitatea de a executa fara tergiversari inutile si fara ezitari. Perseverenta = capacitatea de a depune un efort continuu prin statornicie si staruinta in lupta pentru executarea scopurilor. Se caracterizeaza prin multa rabdare, tenacitate si rezistenta.Stapanirea de sine = controlul propriei emotionalitati si dominarea impulsurilor primare. Implica prezenta de spirit prin capacitatea de a stapani anumite porniri emotive sau impulsive, prin pastrarea calmului, prin dominarea situatiei si luarea deciziei corespunzatoare. Pe plan moral, se manifesta si prin rezistenta la tentatii si infrangerea dorintelor.Curajul = capacitatea omului de a infrunta si depasi cu succes situatiile primejdioase fara a tine seama de riscurile propriei vieti. Implica placerea de a lupta cu obstacolele si satisfactia dupa invingerea lor. Implica constiinta riscului care trebuie infruntata.Exista si trasaturi negative de caracter, si anume: lenea, minciuna, egoismul, impertinenta, grosolania, timiditatea, negativismul.

SUBIECTUL 6

Finalitatile educatiei

1. Clasificare:

Page 13: Definitivat Psiho Pedagogie

a). ideal educational b). scop c). obiective

2. Proceduri de operationalizare. Avantaje si limite ale operationalizarii

1. Clasificare Finalitatile educatiei se structureaza pe 3 niveluri ierarhice:

ideal educational scopuri educationale obiective educationale

a). idealul educational exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr-o anumita etapa istorica sub forma unui model dezirabil

de personalitate umana are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ

in- ansamblul sau reprezinta legatura dintre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in procesul educatiei oricare ar fi societatea in care functioneaza idealul educational, acesta urmareste sa atinga aspectele

definitorii pentru contextul istoric si socio-economic in care acesta urmeaza a se realiza. b). scopurile educationale

reprezintă finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de timp sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de formare a personalitatii umane si se refera la rezultatele ce

urmeaza sa se obtina in cadrul unui sir de actiuni educationale detaliaza practic idealul educational la nivelul diverselor situatii instructiv-educative; astfel, daca idealul

este unul singur, scopurile educationale vizeaza finalitati educationale particulare, specifice diverselor laturi ale educatiei, diferitelor nivele si profile de invatamant si diferitelor tipuri de scoli

c). obiectivele educationale enunturi cu caracter finalist care dau expresia intentiei de a produce o schimbare in personalitatea elevului

ca urmare a implicarii acestuia intr-o activitate de predare-invatare.

Functiile obiectivelor educationale: De orientare valorica a procesului de invatamant (rezultata din conceptia despre societate, cunoastere

si om); Evaluativa: obiectivul este astfel formulat incat sa fie realizabil si sa devina o norma in evaluarea

rezultatelor elevilor; De reglare a procesului de invatamant: metodele, formele de organizare, strategiile didactice, etc, sunt

alese in functie de obiectivele preformulate, a.i. sa conduca la realizarea lor; modificarea sau nerealizarea unui obiectiv atrage dupa sine modificari in toate componentele procesului de invatamant, fapt ce va genera obligatoriu o regandire, reproiectare a situatiilor de instruire;

De anticipare a rezultatelor scolare: obiectivele includ, in formularea lor, rezultatul ce se asteapta sa se obtina la sfaritul unei perioade de desfasurare a activitatii instructiv-educative.

Clasificarea obiectivelor educationale1. Obiectivele generale:

vizeaza schimbarile pe care dorim sa le producem in personalitatea elevilor in concordanta cu idealul educational, finalitatile si scopurile educatiei;

au caracter global si sintetic, sunt date prin decizii politice si stabilite in functie de nivelul de dezvoltare culturala, economica, politica

atins de societate intr-o anumita etapa istorica. in elaborarea obiectivelor generale se aplica 2 modele:

1. Modelul morfologic are la baza conceptia despre inteligenta in functie de acest criteriu, obiectivele tin seama de operatiile mentale implicate in

invatare acest model

Page 14: Definitivat Psiho Pedagogie

este partial acceptat si neutilizat2. Modelul clasificarii ierarhice

est larg acceptat si utilizat are 2 dimensiuni – una de continut (bazata pe distinctia dintre componentele cognitive,

afective si psihomotorii ale activitatii psihice implicate in invatare) si – una de diferentiere si ordonare a proceselor psihice implicate in invatare in funtie de gradul lor de complexitate.

2. Obiectivele specifice (intermediare) sunt proprii obiectelor de invatamant si reliefeaza continutul acestora; decurg din cele generale se definesc in termeni de capacitati sau de operatii mentale. sunt asociate cu continuturile ariilor curriculare. Conceptul de arie curriculara este un concept nou in pedagogia romaneasca, oferind o viziune multi si/sau

interdisciplinara asupra obiectelor de studiu. Curriculum National din Romania este structurat pe 7 arii curriculare

1. Limba si comunicare2. Matematica si Stiinte ale Naturii3. Om si societate4. Arte5. Educatie fizica si sport6. Tehnologii7. Consiliere si orientare

3. Obiectivele operationale sunt exprimate in termeni concreti si foarte precisi, pentru ca se refera la acele schimbari pe care dorim sa le

producem prin invatare la sfarsitul unei perioade de instruire. se refera la ce stie elevul sa faca cu acele cunostinte noi se formuleaza in functie de cele generale si specifice, utilizand anumite tehnici de operationalizare. Obiectivele operationale au 2 dimensiuni:

Una de continut, care constituie obiect al invatarii; Una de forma sau operationala care indica sarcina de invatare pentru elev, adica ce trebuie elevul sa faca

la sfarsit cu acel continut (sa-l aplice, sa-l memoreze, sa-l transfere, etc.). Obiectivele operationale trebuie sa indeplineasca anumite cerinte:

1. Cerinte de continut:- precizarea clara a continutului supus invatarii si a modului de abordare a lui;- precizarea sarcinii de invatare pentru elevi;- alegerea metodelor, mijloacelor, resurselor necesare pentru insusirea acestui continut;- sarcina de invatare sa fie accesibila elevilor si sa faca apel la experiente dobandite de ei pana atunci.2. Cerinte de forma:- sa se refere la activitatea elevilor si nu la activitatea cadrului didactic;- sa aiba aria tematica bine delimitata;- sa cuprinda o singura sarcina de invatare;- sa fie redactate in termeni clari, precisi, concisi, concreti, fara redundanta; - sa specifice mijloacele prin care se va realiza obiectivul si criteriile prin care se va evalua.

2. Operationalizarea obiectivelor reprezinta actiunea de derivare si de specificare a conditiilor in care urmeaza sa se produca un

comportament. Operationalizarea are 2 sensuri:

1. de derivare a obiectivelor din cele generale si specifice, ceea ce echivaleaza cu prezentarea aspectelor concrete ale unui concept general si abstract

2. de specificare a conditiilor in care urmeaza sa se produca comportamentul vizat incat obiectivul sa devina operational, concret.

El are 2 criterii: Performanta (criteriul comportamental)

este “expresia nivelului de realizare a unei sarcini de invatare”.

Page 15: Definitivat Psiho Pedagogie

trebuie sa se manifeste intr-un comportament vizibil, masurabil si observabil. obiectivul operational trebuie sa descrie cat mai exact cu putinta comportamentul final

asteptat, sa surprinda specificitatea schimbarii, sa descrie mijloacele prin care se va realiza aceasta si criteriile de reusita.

Competanta (criteriul dezvoltarii capacitatilor intelectuale) este capacitatea intelectuala care dispune de posibilitati multiple de transfer si aplicabilitate

in operarea cu continuturiu diverse. se manifesta intr-un timp mai lung si nu poate fi masurata intotdeauna cu exactitate.

Cei doi indicatori nu se exclud reciproc, ci sunt complementari.

SUBIECTUL 7

Teoria si metodologia curriculum-ului

1. Concepte 2. Tipuri 3. Documente curriculare

Page 16: Definitivat Psiho Pedagogie

1. Concepte Intr-un sens foarte larg, un curriculum este un proiect educativ care defineste:

1. Scopurile si obiectivele unei actiuni educative;2. Caile, mijloacele si activitatile folosite pentru atingerea acestor scopuri;3. Metodele si instrumentele pentru a evalua in ce masura actiunea a dat roade (D’Hainaut, Programe

de invatamant si educatie permanenta). G. de Landsheere defineste curriculum ca “ansamblu de actiuni planificate pentru declansarea si desfasurarea

instruirii care cuprinde:1. Definirea obiectivelor invatarii;2. Definirea continuturilor;3. Stabilirea metodelor, inclusiv a celor de evaluare;4. Precizarea materialelor, inclusiv a manualelor scolare.

2. Tipuri de curriculum:Curriculum formal - are valoare de curriculum national si reprezinta documentele scolare oficiale care

proiecteaza activitatea instructiv-educativa la toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant.Curriculum comun – este denumit si curriculum central, general, trunchi comun de cultura generala,

curriculum de baza, correcurriculum; defineste obiectivele pedagogiei generale, necesare la nivel de baza.Curriculum specializat – defineste obiectivele educationale specifice unor profiluri de studii; vizeaza

semicalificarea si calificarea.Curriculum ascuns – reprezinta “efectele subliminale” ale programelor scolare, ca urmare a influentelor

explicite sau implicite, interne sau externe (mediul clasei, relatiile educationale).Curriculum nonformal – defineste obiectivele pedagogice specifice anumitor activitati extrascolare,

complementare, dar institutionalizate.Curriculum informal – reprezinta efectele pedagogice indirecte provenite din diferite medii sociale:

familie, grupul de prieteni, strada, etc.Curriculum local – reprezinta obiectivele pedagogice si continuturile rezultate din specificitatea mediului in

care isi desfasoara activitatea scoala respectiva.Concepte conexe (reprezinta aplicarea la specificul romanesc a conceptelor fundamentale din teoria

curriculum-ului):Curriculum nucleu – desemneaza numarul minim si maxim de ore de la fiecare disciplina obligatorie

prezenta in Planul Cadru de invatamant;programele pentru aceste discipline din Curriculum nucleu cuprind: obiectivele cadru, obiective de referinta, continuturile corespunzatoare, standardele curriculare de performanta obligatorii pentru toate scolile si pentru toti elevii.

3. Documente curriculare Exista mai multe tipuri de curriculare:

1. planul de invatamant2. programele scolare3. manuale4. metodicile speciale5. orare6. planificari calendaristice7. proiecte pedagogice

1. Planul cadru de invatamant document oficial in care se structureaza continutul invatamantului pe niveluri si profiluri de scoli. se stabileste nr. de ore (maxi/minim) pe diferite discipline/arii curriculare este o baza de pornire – in locul unui cardu unic pt. toate scolile de acelasi tip prin planul cadru se fixeaza un trunchi comun de discipline obligatorii (75-80% din totalul disciplinelor) ,

inst. scolare avand posibilitatea de a decide asupra restului de discipline din programul educativ2. Programa scolara

document care configureaza continutul procesului instructiv educativ la o disciplina instrumentul de la care se porneste proiectarea didactica

3. Manualul scolar

Page 17: Definitivat Psiho Pedagogie

instr. de lucru cel mai important (pt elevi/pt. profesor) concretizeaza programele scolare in diferite unitati didactice sau experiente de invatare continuturile invatarii sunt sistematizate pe capitole, subcapitole,lectii,teme are urmatoarele functii pedagogice:

functia de informare realizata prin mijloace didactice si grafice specifice functia de formare a cunostintelor / capacitatilor vizate de ob. instructiv-educative functia de antrenare a capacitatilor cognitive, afective, psiho-motrice sau a aptitudinilor functia de autoinstruire

SUBIECTUL 8

Invatarea

1. Concept 2. Conditii interne si externe 3. Stiluri de invatare

Page 18: Definitivat Psiho Pedagogie

1. Concept Invatarea reprezinta o transformare de comportament pe baza unei experiente organizate scolar,

organizare supusa structurarii, observatiei, controlului, in conditiile activitatii si ambiantei scolare. Invatarea ca proces : succesiune de operatii, actiuni, stari si evenimente interne de transformare in

plan cognitiv, afectiv si actional. Invatarea ca produs : ansamblul rezultatelor (performantelor) obtinute de elevi care se concretizeaza

in cunostinte, deprinderi, capacitati, structuri cognitive, etc. Invatarea ca functie de alti factori : in procesul invatarii intervin cauze exterioare sau interioare care

pot favoriza sau defavoriza invatarea, care o pot stimula sau bloca.

2. Conditii interne si externe

INVATAREA

CONDITIIINTERNE

Factori biologici

EreditateVarstaSexDezvoltarea fizicaStare de sanatate

Factori psihologici

CunostiinteCapacitatiNivel de dezvoltare intelectualaMotivatieVointa

CONDITIIEXTERNE

Organizare scolara

Sistem de cerinteContinuturiCalitatea instruiriiCadre didacticeRelatie profesor-elev

Factori socio-culturali

FamiliaMediul socio-culturalMediul socio-economicMediul localMass-media

3. Stiluri de invatare Stilul de învăţare = dispoziţii personale care influenţează capacitatea elevului de a achiziţiona

informaţia, de a interacţiona cu colegii şi profesorii şi de a participa la experienţele de învăţare. Aceste dispoziţii personale se concretizează în

motive, capacităţi perceptive, modalităţi de prelucrare a informaţiei, preferinţele pentru o anumită modalitate senzorială, relaţiile sociale şi caracteristicile mediului fizic.

Ricki Linksman identifică 4 stiluri principale de învăţare: 1. vizual (elevii învaţă văzând materiale tipărite sau grafice), 2. auditiv (elevii învaţă cel mai bine prin ascultare şi conversaţie), 3. tactil (elevii învaţă prin atingerea obiectelor, prin perceperea senzorială a materiei sau prin

folosirea mâinilor şi degetelor) 4. kinestezic (elevii învaţă prin acţionarea maselor musculare).

Alte stiluri:1. Stilul participativ – elevilor le place să participe la cât mai multe activităţi, fiind dornici să facă ceea ce li

se cere. Preferă expuneri urmate de discuţii, ocazii de a dezbate un anumit material, precum şi profesori cu simţ analitic şi sintetic.

2. Stilul evitativ – nu preferă participarea şi colaborarea la activităţi, sunt neinteresaţi de ceea ce se întâmplă în clasă; nu le place să fie nominalizaţi , ierarhizaţi.

3. Stilul colaborativ – elevii prferă activităţile în grupuri mici, dezbaterile, activităţile centrate pe elev şi proiectele de grup.

Page 19: Definitivat Psiho Pedagogie

4. Stilul competitiv – elevii concurează cu ceilalţi, preferând să fie în centrul atenţiei, să fie lider în grupurile de discuţie, să fie evidenţiaţi pentru performanţele obţinute. Le plac activităţile în care se pot diferenţia de ceilalţi.

5. Stilul dependent – elevii învaţă doar la cerinţa profesorului, nemanifestând curiozitate intelectuală. Profesorii şi colegii sunt văzuţi ca surse de sprijin. Elevii sunt caracterizaţi prin implicare, concentrare pe detaliu, de multe ori din motive emoţionale. Capacitatea de concentrare pe aspectele problematizate este scăzută.

6. Stilul independent – elevilor le place să gândească singuri, sunt încrezători în capacităţile lor de a învăţa. Au capacitatea şi preferă să extragă esenţialul, domină spiritul logic. Desfăşoară activităţi instructive în ritm propriu, fără a solicita ajutor din afară. Au capacitate ridicată de a face faţă dificultăţilor de învăţare. Elevii manifestă atitudini mai degrabă neutre decât implicative. Pot construi situaţii problematizante, sunt critici, adresează întrebări.

7. Stilul analitic se caracterizează prin - operare cu multiple argumente şi argumentare solidă a concluziilor- examinarea materialului înaintea studiului, pentru a fi asigurată o perspectivă de ansamblu; se preferă

împărţirea materialului în părţi logice, restructurat la final- formularea anticipată a unor enunţuri parţiale în temeiul cărora sunt formulate, ulterior, concluzii;

fixarea ideilor se face pe parcursul învăţării8. Stilul sintetic

- extrage esenţialul şi are o capacitate ridicată de organizare a materialului- se preferă schemele care cuprind informaţiile de bază- îşi oferă o perspectivă prin rezumarea conţinuturilor şi evidenţierea cuvintelor-cheie

Stilul vizual Vederea informaţiei în formă

tipărită ajută retenţia. Folosirea culorilor, ilustraţiilor

şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare.

Sublinierea cuvintelor cheie şi realizarea schemelor faciliteaza concentrarea atenţiei şi înţelegerea textelor.

Întâmpină dificultăţi la concentrarea asupra activităţilor verbale.

Preferă sa priveasca decât sa vorbeasca sau să treaca la acţiune.

Îşi aminteşte cu uşurinţă ceea ce vede.

Îi place să citească şi ortografiază bine.

Observă detaliile.

Stilul auditiv Ascultarea explicaţiilor întăreşte

învăţarea. Discutarea unei idei noi şi

explicaţii folosind propriile cuvinte.

Este folositoare analiza verbală, verbalizarea gândurilor şi ideilor cu propriile cuvinte.

Şopteşte în timp ce citeşte. Îi place să asculte pe alţii citind

ceva cu voce tare. Are nevoie să vorbească în timp

ce învaţă lucruri noi. Îi plac discuţiile. Folosirea metodelor de ascultare

activă, incluzând aici chestionarea şi rezumarea.

Zgomotul este un element de distragere a atenţiei.

Stilul practic Scrierea lucrurilor în ordinea

lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte.

Efectuarea unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea (ex. experimente la fizică, probleme la matematică etc.)

Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de scrierea lor din memorie.

Preferinţa pentru a atinge şi a face.

Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână.

Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate)

SUBIECTUL 9Predarea

1. Concept 2. Stiluri de predare.

1. Concept

Page 20: Definitivat Psiho Pedagogie

Notiunea de proces de invatamant este strans legata de notiunea de schimbare deoarece are la baza invatarea. In acceptiune larga, invatarea inseamna producerea unor schimbari de comportament ca urmare a unei experiente personale.

Aceste schimbari se produc in timp si spatiu, au caracter procesual si se refera la asimilarea unor cunostinte, formarea unor priceperi, deporinderi, atitudini, capacitati de aplicare, competente, dezvoltarea unor procese si structuri mentale, etc.

Schimbarile comportamentale produse de procesul de invatamant sunt de natura 1. Cognitiva 2. Afectiva3. Psihomotorie

Actiunile / activitatile fundamentale ale procesului de invatamant sunt:1. Predarea2. Invatarea3. Evaluarea

A preda inseamna: A prevedea , a planifica, a proiecta schimbarile; A organiza situatiile de invatare, succesiunea si continutul lor; A stimula angajarea activa; A oferi momente de feed-back; A asigura conditiile necesare retinerii si transferului noilor achizitii; A evalua efectele schimbarilor produse; A evalua eficacitatea si eficienta acestor actiuni, inclusiv rezonanta lor formativa si educativa; A ameliora si regla invatarea.

Predarea nu incepe in clasa, ea este precedata de actiuni ca: Planificare si proiectare pedagogica; Prelucrarea pedagogica a noilor continutiuri in functie de particularitatile de varsta si

individuale ale elevilor; Confectionarea materialului didactic; Selectarea strategiilor de instruire adecvate.

2. Stiluri de predare Una dintre primele clasificări a fost realizată de N. BENNETT, în 1976, care considera că profesorii din

învăţământul primar pot manifesta două tipuri de comportament – formal şi informal – însă, în funcţie de situaţia educaţională, aceştia trebuie să opereze cu ambele stiluri de predare:

PROFESORII FORMALI PROFESORII INFORMALIpromovează achiziţia de deprinderi de bază în citit şi calcul matematic şi atingerea unui nivel informaţional înalt

accentuează rolul creativităţii elevilor, al autoexprimării acestora, al valorizării scopurilor sociale şi emoţionale; accentuează importanţa plăcerii de a învăţa sau de a veni la şcoală

Stilul autoritar- profesorul este cel care decide obiectivele, selectează activităţile, etapele de desfăşurare, mijloacele,

metodele şi sarcinile de realizare, astfel încât membrii grupului nu vor cunoaşte în avans ceea ce urmează să se realizeze; controlul asupra mediului educaţional este absolut;

- profesorul manifestă o atitudine impersonală în care spiritul de echipă este anihilat;- structurează timpul, nu încurajează iniţiativele, sancţionează atitudinile şi rezultatele instruirii

elevilor, iar atitudinea sa este mai degrabă distantă;- accentuează rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blochează canalele de conexiune

inversă externă;- profesorul hotărăşte colaboratorii cu care va desfăşura activitatea;- profesorul personalizează elogiile şi criticile, după criterii strict definite; - profesorul îşi asumă o responsabilitate totală în predarea şi în dirijarea mersului învăţarii, precum

şi în ce priveşte rezultatele acţiunilor sale;

Page 21: Definitivat Psiho Pedagogie

- reprezintă o îndrumare care impune noile cunoştinţe fără să lase elevilor timp şi loc de gândire, să formuleze întrebări, să aprecieze şi nu face decât să stânjenească afirmarea spontaneităţii, a gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii;

EFECTE = antipatizat de elevi, oferă rezultate bune numai pe termen foarte scurt.

Stilul democratic- profesorul propune şi negociază cu membrii grupului obiectivele activităţile, etapele de desfăşurare,

mijloacele, metodele şi sarcinile de realizare, dezvoltând astfel relaţii de cooperare şi sprijin reciproc;- se încurajează implicarea activă a elevilor în procesul învăţarii, iniţiativa, potenţialul lor creativ;- caracterizat printr-o atmosferă participativă, strategia de predare-învăţare e definită prin colaborare şi

cooperare între profesor şi elev;- foloseşte criterii comune de apreciere, pe care le respectă împreună cu elevii;- valorifică integral resursele corelaţiei dintre subiectul şi obiectul acţiunii educaţionale;- încurajează participarea activă a tuturor membrilor în dezbaterea obiectivelor generale ale grupului;

desfăşurarea activităţilor este rezultatul unor decizii colective; repartizarea sarcinilor este decisă de grup, iar alegerea colaboratorilor se face în mod liber, atmosfera este agreabilă;

- profesorul se comportă ca un membru obişnuit şi egal cu ceilalţi membrii ai grupului, climatul este deschis, relaţiile sunt apropiate în colectiv (dar rolul de lider al profesorului rămâne decisiv) ;

- cadrul didactic elaborează şi propune mai multe variante de predare-învăţare, elevii având posibilitatea să aleagă;

- elevii au libertatea să se asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini de învăţare, dobândesc mentalitatea de participare voluntară, conştiinţa caracterului facultativ al sarcinilor învăţării;

- relaţionarea permanentă conduce la productivitate şi la împlinirea aşteptărilor;- profesorul este nevoit să facă uz de strategii psihopedagogice complexe, să cunoască punctele forte şi

punctele slabe la nivel individual;EFECTE = este cel mai eficient, producând rezultate superioare atât în plan psihosocial, cât şi în plan didactic.

Stilul permisiv- exprimă un profesor care consideră că întotdeauna este suficient ce predă, cât predă şi cum predă,

fiind sigur ca elevii înţeleg, acordându-le însă ajutor la cererea lor;- reflectă o atitudine de pasivitate din partea cadrului didactic, acesta implicându-se doar în

recomandarea de mijloace şi suport informaţional;- membrii grupului sunt cei care fixează activităţile şi modalitatea de realizare a acestora;- îndrumarea şi evaluarea activităţilor grupului sunt deficitare, deseori fiind omise;- minimalizează etapele semnificative în procesul instruirii;- accepta deciziile elevilor, comune ori individuale- nu face evaluări la adresa comportamentelor elevilor, de aceea nu primeşte feedback pentru reglarea

propriului comportament;- manifestă un nivel scăzut al aspiraţiilor şi exigenţelor pedagogice ale predării; - favorizează obţinerea de rezultate slabe ale elevilor la învăţătură şi manifestarea conduitelor deviante; - dezechilibrează corelaţia educator – educat prin accentuarea rolului celui educat;- nivel scăzut al aspiraţiilor şi exigenţelor pedagogice ale predării, lasă demersul didactic să meargă “de

la sine“;EFECTE = este total neproductiv.

SUBIECTUL 10Strategii didactice si metode de invatamant

1. Strategii didactice2. Metode si mijloace de invatamant.

Page 22: Definitivat Psiho Pedagogie

1. Strategii didacticeDefinire: modul in care cadrul didactic reuseste sa aleaga, sa combine si sa organizeze, intr-o ordine

cronologica, ansamblul de metode, materiale si mijloace in vederea realizarii anumitor obiective.

Elaborarea unei strategii eficiente se realizeaza in functie de: conceptia pedagogica generala a epocii despre educatie; obiectivele instructiv-educative; natura continutului; tipul de experienta de invatare propusa elevilor; principiile/ normele, regulile didactice; dotarea didactico-materiala a scolii; timpul scolar disponibil;

Tipuri de stategii didactice: strategii inductive – care conduc elevul de la analiza faptelor concrete la elaborarea notiunilor noi, de la

perceptia intuitiva la gandirea abstracta, de la particular la general; strategii deductive – care conduc elevul pe traseul invers celui inductiv, de la notiunre la exemplul concret,

de la general la particular; strategii analogice – bazate pe simulare; strategii mixte strategii algoritmice – care prescriu, pas cu pas, cu mare rigurozitate, actiunile si operatiile instruirii,

comportamentele cadrului didactic si ale elevului; strategii semi-algoritmice – de invatare semiindependenta; strategii nealgoritmice ( euristice) – dirijarea invatarii este redusa la minimum, accentul punandu-se pe

invatarea independenta, pe spontaneitate si originalitate.

2. Metode si mijloace de invatamant. Notiunea de metoda = calea de urmat catre realizarea eficienta a obiectivelor educationale. Metoda include in structura sa mai multe procedee didactice. Procedeul reprezinta o tehnica de actiune, un detaliu, o componenta, o particularizare a metodei. Astfel, o metoda poate deveni procedeu in cadrul altei metode, iar un procedeu poate fi ridicat la rang de

metoda. (ex.: Explicatia poate deveni procedeu in cadrul demonstratiei).

EXPUNEREA Prezentarea orala a unei teme, intr-o ierarhizare riguroasa a ideilor, o motivatie a tezelor a caror prezentare

respecta un plan bine inchegat. Cerinte:

1. esentializarea informatiei;2. ierarhizarea stricta a ideilor;3. enuntarea unor ipoteze si teorii;4. analiza si interpretarea critica a unor puncte de vedere.

Variantele expunerii:Expunerea cu oponent: forma dramatizata a expunerii, presupunand participarea unui al doilea cadru

didactic sau a unui elev in calitate de oponent, care, prin intermediul unui simt critic bine dezvoltat, poate interveni in desfasurarea expunerii cu intrebari, observatii, dinamizand si inviorand cursul acesteia.

Expunerea dezbatere: debuteaza cu o scurta expunere realizata de profesor, acesta expunandu-si tezele principale ale unui continut stiintific si creand fundamentul pentru dezbateri.

Expunerea dialogata: ingemanare a prelegerii cu interventiile conversative ale auditoriului, creandu-se astfel posibilitatea explicitarii elementelor mai putin intelese si constituindu-se, pe aceasta cale, un cadru afectiv si interactional favorabil participarii active a elevilor.

CONVERSATIA

Page 23: Definitivat Psiho Pedagogie

Modalitatea de angajare a unui intreg sistem de interactiuni verbale profesor-elev, elev-profesor, interactiuni care contribuie la clasificarea si precizarea noilor cunostinte, la aprofundarea intelegerii si integrarii acestora, la sistematizarea si verificarea lor.

Forme: - conversatia euristica: succesiune de intrebari adresate cu abilitate de profesor, in alternanta cu

raspunsurile elevilor care sunt stimulati sa intreprinda o investigatie in sfera informatiilor existente deja in mintea lor, si prin prelucrarea acestor informatii sa ajunga la elaborarea unor noi cunostinte, a unor noi generalizari, la imaginarea unor solutii sau alternative la problemele luate in discutie.

- conversatia de consolidare si sistematizare a cunostintelor;- conversatia de verificare sau de control;- conversatia formativa: de sensibilizare, de intarire a convingerilor, de influentare a atitudinilor,

convingerilor.


Top Related