+ All Categories
Transcript
Page 1: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

1

SUPORT DE CURS

ANUL II - Semestrul 1

Cluj-Napoca

2012

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA

Centrul de Formare Continuă, Învăţământ la Distanţă și

cu Frecvență Redusă

Facultatea de GEOGRAFIE

Specializarea: GEOGRAFIA TURISMULUI

Disciplina: ARHITECTURA ÎN TURISM

Page 2: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

2

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ANUL UNIVERSITAR: 2012-2013

ANUL I/SEMESTRUL II

SPECIALIZARE: GEOGRAFIA TURISMULUI (ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ)

SYLLABUS

DISCIPLINA: ARHITECTURĂ ÎN TURISM

I. Date de identificare ale titularului de curs şi a cursului [email protected]

1) Date de contact ale titularului de curs 2) Date de identificare a cursului

Nume: Conf. univ. dr. Radu SPÂNU Numele cursului: Arhitectura în turism

Birou: Birou S50, sediul Facultăţii de Geografie, Codul cursului: GTU 2112

Str. Clinicilor, nr. 5-7 (Et.1.) Anul, Semestrul: anul II, semestrul I

Telefon: 0756 O98 929 (zilnic între orele 1000

-1400

) Tipul cursului: obligatoriu

Fax: 0264-414 370 Pagina web a cursului: cursul este postat pe

pagina web a Facultăţii de Geografie:

http://geografie.ubbcluj.ro/,

https://portal.portalid.ubbcluj.ro/

E-mail: [email protected]

Consultaţii: marți, orele 1200

-1400

II. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Participarea la cursul ARHITACTURA ÎN TURISM nu este condiţionată de parcurgerea şi

promovarea vreunei discipline aferente anului I de studii de către studenţii specializării GEOGRAFIA

TURISMULUI, modul Bologna. Însă, asimilarea şi înţelegerea eficientă a conţinuturilor ştiinţifice

promovate şi susţinute în cursul de faţă, poate fi mult facilitată de prezenţa şi înţelegerea conţinuturilor

predate la următoarele discipline aferente semestrului I, din anul I de studii: GEOGRAFIA GENERALĂ A

TURISMULUI sau POTENŢIALUL TURISTIC AL RELIEFULUI ŞI VALORIFICAREA LUI, discipline

care pot contura o imagine generală a coordonatelor majore pe care învelişul geografic le induce în

fenomenul turistic românesc şi internaţional.

III. Descrierea cursului:

Cursul Arhitectura în turism este centrat pe următoarele aspecte şi obiective ştiinţifice:

a). Cunoaşterea obiectului și domeniului de aplicare a creației de arhitectură, cu focalizare pe

conceperea, structurarea și realizarea unităților de primire turistice;

b). Analiza fenomenului turistic, studierea sa ca activitate economică în strânsă corelare cu

alte ramuri ale producției materiale, în contextul dezvoltării durabile;

c). Abordarea sistemică a interrelațiilor ce se stabilesc între activitățile din turism, arhitectură,

urbanism și amenajarea teritoriului;

d). Evoluția istorică a conceptului arhitectural, stilurile și curentele din arhitectură la nivel

european / mondial și național;

e).Cunoașterea programelor de arhitectură în turism structurată pe tipurile activităților

turistice;

f). Importanţa practică a cursului rezidă tocmai în temeinica și riguroasa cunoaștere a

valorilor patrimoniului natural și cultural – ce devin țintă și cadru pentru activitățile turistice;

analiza fenomenului turistic ca activitate profitabilă din domeniul serviciilor sursă de profit,,

generatoare de locuri de muncă.

g). Cunoașterea cadrului legislativ specific.

Valenţele practice menţionate sunt dublate de rezolvarea unor aplicaţii practice

existente în cadrul fiecărui modul de studiu şi care pun studentul în faţa unor situaţii concrete de

analiză, sinteză şi decizie.

Page 3: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

3

IV. Organizarea temelor în cadrul cursului:

a) Cursul ARHITECTURA ÎN TURISM este structurat pe 3 module de învăţare ce corespund

disciplinelor ce conlucrează la definirea fenomenului turistic, a interrelațiilor ce se stabilesc cu teritoriul,

localitățile și comunitățile locale.Tematica fiecărui curs se va regăsi în temele și aplicaţiile practice.

În cadrul modulelor propuse se operează cu două tipuri de conţinuturi informaţionale: (1) conţinuturi

informative, legate de structură, conținut și caracteristicile de ansamblu şi (2) conţinuturi formative (aplicaţii

practice) legate de abordarea unor modele practice de analiză şi sinteză.

Modulul I: Arhitectura și turismul Conţinuturi informative:

1) Noțiuni introductive – ce este arhitectura;

2) Ce este turismul;

3) Urbanismul în Grecia și Roma Antică;

4) Stilurile arhitecturale – prezentare generală;

Conţinuturi formative (aplicaţii practice):

1) Semnificația și definirea domeniului creativ al arhitecturii;

2) Definirea turismului

3) Inter-relații arhitectură / turism

4) Noțiuni despre urbanism - știința organizării spațiului urban / evoluție istorică

Modulul II: Evoluția arhitecturii – elemente din Istoria Civilizației

5) Arhitectura în antichitate: Orientul Mijlociu, Egiptul, Grecia și Roma;

6) Evul Mediu European – stilul romanic;

7) Stilul gotic;

8) Stilul gotic în spațiul carpato – danubian;

9) Stilul Baroc și Roccoco;

10) Clasicismul și curentele moderne;

11) Minimalismul;

Conţinuturi formative (aplicaţii practice):

5) Arhitectura în perioada antichității

6) Arhitectura în perioada Evului Mediu;

3). Considerente asupra perioadei moderne, arhitectura și turismul.

Modulul III: Programe de arhitectură în turism:

1). Hotelul – tipuri de programe adaptate la zone geografice;

2). Hotelul urban;

3). Hotele extreme;

4). Motelul, botelul, hipotelul;

5). Pensiunea urbană și pensiunea rurală;

6). Casa de vacanță, cabana, adăpostul alpin;

7). Satul de vacanță, programele arhitecturale pentru camping și caravaning;

8). Stațiunea turistică;

Conţinuturi formative (aplicaţii practice)::

1) Schema funcțională a unui hotel;

2) Schema funcțională a unui camping / caravaning cu localizare spațială;

Modulul IV: Analiza fenomenului turistic, legislație Conţinuturi informative:

Page 4: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

4

1) Abordarea sistemică a fenomenului turistic, analiza teritorială;

2). Turismul – strategia de dezvoltare regională și națională pe termen scurt, mediu și lung;

3). Strategia turismului rural;

4). Turismul – forme de organizare și experiențe europene;

5). Elemente de legislație.

Conţinuturi formative (aplicaţii practice):

1) Analiza rețelei turistice regionale;

2) Pregătirea documentațiilor tehnice pentru o unitate turistică de primire și alimentație publică.

Temele majore propuse, acompaniate de aplicaţiile practice aferente fiecărui modul s-au dovedit în

timp, a fi, o modalitate extrem de pragmatică şi facilă de interpretare şi înţelegere corectă a conţinuturilor

teritoriale şi a interrelaţiilor existente în cadrul Europei.

b) Fiecare temă/modul (conţinuturile informative şi aplicaţiile practice aferente) pot fi consultate pe

site-ul Facultăţii de Geografie, la adresa http://geografie.ubbcluj.ro/, https://portal.portalid.ubbcluj.ro/,

precum şi pe CD-urile ce vor fi oferite studenţilor de la specializarea GEOGRAFIA TURISMULUI, forma

de învăţământ ID.

Descrierea conceptelor majore pentru fiecare temă/modul şi pentru fiecare aplicaţie practică aferentă

fiecărei teme/modul pot fi găsite în syllabusul cursului.

c) Obiectivele general al cursului şi Organizarea.

Obiectivele generale ale cursului au menirea de a ghida studenţii pentru:

înţelegerea şi receptarea complexității fenomenului turistic la nivel regional, național și extern;

receptarea și cunoașterea interrelațiilor turism / teritoriu / resurse / comunități umane;;

aplicarea cunoştinţelor teoretice dobândite

Cursul va fi structurat în patru părţi, aferente celor patru module prezentate mai sus:

V. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs (sarcinile practice ale studentului)

a) Sarcini

La acest curs veţi avea de realizat mai multe sarcini (rezolvarea unor aplicaţii practice) a căror

pondere totală în nota finală va fi de 50%; restul de 50% constituie evaluarea cunoştinţelor finale dobândite

în cadrul cursului. Sarcinile sunt centrate pe rezolvarea unor probleme de analiză și sinteză.

Veţi fi anunţaţi (prin e-mail) când o nouă sarcină a fost afişată on-line. Este în avantajul

dumneavoastră să realizaţi sarcinile propuse la scurt timp după ce ele au fost afişate, deoarece termenele

limită trebuie respectate strict. Datele limită de evaluare a sarcinilor propuse anterior vor fi, de asemenea

comunicate iniţial (atenţie!!! unele sarcini vor avea termen limită în decursul primelor trei săptămâni de la

începerea cursului).

b) Teme de casă

Pentru fiecare modul citiţi secţiunea aferentă din suportul de curs și bibliografia indicată la

fiecare curs. Luaţi notiţe pentru a înţelege mai bine informaţiile şi pentru a studia mai târziu.

Temele de casă vor fi prezentate cu ocazia fiecărei întâlniri modulare, sau trimise pe una din adresele

de e-mail menţionate mai sus. Ponderea lor în nota finală de promovare a examenului va fi de 50%.

c) Examenul

După ce aţi rezolvat toate aplicaţiile practice aferente pregătirii preliminare (a căror pondere în nota

finală va fi de 50%) este momentul să studiaţi pentru examenul final (cu pondere de 50% în nota finală).

Pentru examenul final veţi învăţa din suportul de curs şi din bibliografia indicată.

d) Comunicarea on-line: Anunţuri, E-mailuri şi Forum de discuţii

Majoritatea informaţiilor vă vor fi transmise prin intermediul secţiunii Anunţuri de pe site-ul

Facultăţii de Geografie, la adresa http://geografie.ubbcluj.ro/, https://portal.portalid.ubbcluj.ro/, precum şi

prin intermediul e-mail-ului. În consecinţă, consultarea zilnică a e-mail-ului şi a Site-ului Facultăţii de

Geografie este o sarcină absolut necesară. Sunteţi responsabili de a lua la cunoştinţă toate informaţiile pe

care vi le trimitem prin intermediul celor două surse de informaţie deja menţionate. Este responsabilitatea

dumneavoastră să vă păstraţi la zi adresa de e-mail.

VI. Bibliografie obligatorie

Sursele bibliografice obligatorii sunt:

Butura Valer - ,,Străvechi mărturii de civilizație românească” Ed. Științifică și

Enciclopedică București 1989,

Page 5: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

5

Stoica Georgeta și Petrescu Paul - ,,Dicționar de artă populară românească” - Ed.

Științifică și Enciclopedică București 1985,

Petrescu Paul ,, Creația plastică românească” Ed Meridiane 1976

Busagli Marco ,,Să înțelegem arhitectura” Ed. Enciclopedică RAO 2005

Lăzărescu Cezar ,,Construcții hoteliere” Ed. Tehnică București;

Trișcu Aurelian -,, Arhitectura – obiectiv și cadru pentru turism” Ed. Tehnică

București – 1976;

Grand Larousse Encyclopedique , Paris 1964;

Candilis Georges ,, Recherches sur l’architecture de loisired. Eiroles / Paris 1973;

Labasse Jean ,, Mediul natural și geografia voluntară” în Revista 2000, Paris Nr:4

/09 / 1967

Gordeky Louise ,, Architecture Gothique” Ed. Berger – Levrault, Paris

Helenic Ministry of Culture - ,, Military Architecture networks” Athens 2002;

Wimberly Allison Tong & Goo ,, Designing the World’s best RESORTS” Ed.

Images / Publishing 2004

Lowdon John ,,Early Christian & Byzantine Art” Ed. Art and Ideas

Țiplac Ioan Marian ,, Fortified Churches of Transylvanian Saxons” Ed. Mediaprint

Drăgan Vasile ,, Dicționar Enciclopedic de Artă Medievală Românească”Ed.

Științifică și Enciclopedică București 1976.

Lucrările menţionate se găsesc la Biblioteca Facultăţii de Geografie şi la Biblioteca Centrală

Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca.

În suportul de curs, la finele fiecărui modul sunt precizate atât referinţele bibliografice obligatorii,

cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilite încât să ofere posibilitatea adâncirii

nivelului de analiză şi, implicit comprehensiunea fiecărei teorii.

VII. Materiale şi instrumente necesare

Optimizarea secvenţelor de învăţare/formare reclamă accesul studenţilor de la specializarea

Geografia Turimului, forma de învăţământ „Învăţământ la Distanţă” la următoarele resurse:

Computer conectat la INTERNET (pentru a putea accesa toate informaţiile): date, termene,

suporturi de lucru-hărţi mute, hărţi digitizate, hărţi model, explicaţii etc;

Imprimantă (pentru tipărirea materialelor-suport, a temelor redactate, a studiilor de caz şi

problematizărilor existente);

Acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian

Blaga”, abonament la Biblioteca Facultăţii de Geografie etc);

Acces la echipamente de fotocopiere.

VIII. Calendarul cursului

Pe parcursul semestrului I, de-a lungul căruia se studiază disciplina de faţă, sunt programate 3

întâlniri „faţă în faţă” (consultaţii) cu toţi studenţii, la care se adaugă întâlnirea destinată derulării

examenului final. Ele au menirea soluţionării directe (fără intermediari) a oricăror nelămuriri de conţinut

ştiinţific şi de monitorizare a modului în care sunt rezolvate sarcinile practice (aplicaţiile).

Pentru prima întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în primului modul

(temele aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 1;

Pentru a doua întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în modulul 2 (temele

aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 2. Se vor explica aplicaţiile

aferente modulului 2;

Pentru a treia întâlnire este obligatorie studierea atentă a materialelor cuprinse în modulul 3 (temele

aferente acestuia) şi rezolvarea aplicaţiilor (conţinuturilor formative) de la modulul 3. Se vor explica

aplicaţiile aferente modulului 3;

În cadrul celei de a treia întâlniri se vor verifica şi, eventual corija toate aplicaţiile practice existente

pe parcursul celor 3 module (care vor constitui 50% din nota finală).

Page 6: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

6

În cadrul întâlnirii cu numărul patru se va derula examenul final, examen cu pondere de 50% din

nota finală şi se va comunica cursanţilor numărul de puncte (maxim 50) obţinute pe baza rezolvării

aplicaţiilor practice din modulele 1-3.

Datele orientative ale celor PATRU întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei şi în

tabelul de mai jos.

Calendarul sintetic al disciplinei Nr.

crt Întâlniri directe Activităţi Data

Pondere aplicaţii

practice/examen final

1 Întâlnirea 1

- discutarea temelor de curs de la

modulul 1

- discutarea aplicaţiilor practice de

la modulul 1

10 noiembrie 2012

orele 14,00 – 16,00

(sala S22)

10 puncte

2 Întâlnirea 2

- discutarea temelor de curs de la

modulul 2

- discutarea aplicaţiilor practice de

la modulul 2

- predarea materialelor rezultate

din rezolvarea aplicaţiilor de la

modulul 1

08 decembrie 2012

orele 14,00 – 16,00

(sala S22)

10 puncte

3 Întâlnirea 3

- discutarea temelor de curs de la

modulul 3

- discutarea aplicaţiilor practice de

la modulul 3

- predarea materialelor rezultate

din rezolvarea aplicaţiilor de la

modulul 2

- discutarea temelor de curs

- discutarea aplicaţiilor practice

12 ianuarie 2013

orele 14,00 – 16,00

(sala S22)

10 puncte

5 Întâlnirea 4

(Examenul)

- predarea materialelor rezultate

din rezolvarea aplicaţiilor de la

modulul 3- derularea examenului

final

Ianuarie 2013

(sala S22)

10 puncte + 50 puncte

(examenul final)

calendarul este doar orientativ (datele exacte se vor stabili ulterior şi vor fi comunicate studenţilor)

IX. Politica de evaluare şi notare

Procesul de evaluare şi stabilirea notei finale la acest curs va avea două componente:

1. însumarea punctajelor obţinute pentru rezolvarea sarcinilor de lucru (aplicaţiilor practice

existente în fiecare din cele patru module): 10 puncte/aplicaţii practice/modul....40 puncte

maxim;

2. nota obţinută la examenul final (derulat în cadrul celei de a patra întâlniri directe): 50 puncte

maxim;

3. 10 puncte se acordă din oficiu, rezultând un punctal total maxim de 100 puncte, aferent notei

finale 10.

Fiecare modul cuprinde un număr de aplicaţii practice, care vor fi puse la dispoziţia tutorelui, a

cursantului, prin intermediului suportului de curs şi a materialelor bibliografice obligatorii. De asemenea,

fiecare aplicaţie practică va fi discutată în cadrul primelor trei întâlniri cu studenţii, urmând ca ulterior, ele să

fie rezolvate şi transmise titularului de curs. Pentru predarea temelor, se vor respecta cu stricteţe cerinţele

titularului de curs, orice abatere de la acestea aducând după sine penalizări sau pierderea punctajului

corespunzător acelui set de sarcini practice. Evaluarea aplicaţiilor practice se va face imediat după primirea

lor, iar afişarea pe site-ul facultăţii a punctajelor obţinute de către fiecare student se va realiza în cel mult

două săptămâni de la data depunerii/primirii aplicaţiilor. Dacă studentul consideră că activitatea sa practică a

fost subapreciată de către evaluator, atunci poate solicita feed-back suplimentar prin contactarea directă a

evaluatorului sau a tutorelui, prin e-mail sau direct.

Nota finală la acest curs va fi bazată pe procentele cumulate din întreg, iar notele vor avea la bază

criterii de performanţă.

Page 7: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

7

Pentru obţinerea unui punctaj complet este nevoie de rezolvarea tuturor aplicaţiilor practice existente

şi de prezenţa la examenul final, punctele fiind cumulate din aceste două forme de evaluare. Lipsa uneia

dintre aceste două componente se soldează cu lipsa notei finale din ecuaţia de notare şi, implicit,

nepromovarea examenului final.

X. Elemente de deontologie academică

Corpul profesoral al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,

pleacă întotdeauna de la premisa conform căreia, studenţii acestei facultăţi, indiferent de formula

educaţională pe care o adoptă (zi/ID) şi specializarea urmată, sunt persoane mature şi responsabile. Totuşi,

pentru a evita eventualele situaţii în care se pune în discuţie onestitatea cursantului, trebuie să stabilim de la

bun început ce constituie fraudă. O formă concretă de fraudă este plagiatul.

Prin urmare, doresc şi pretind ca dumneavoastră să fiţi unica persoană care realizează sarcinile

stabilite pentru acest curs (şi nu altcineva). Dacă utilizaţi idei sau fragmente din scrierile altei persoane sau

resurse suplimentare pentru realizarea sarcinilor de lucru, trebuie să citaţi, iar lucrările respective să fie

menţionate în bibliografia dumneavoastră. Suplimentar, vă rugăm să consultaţi politica Universităţii „Babeş-

Bolyai” privind plagiatul şi să reflectaţi asupra consecinţelor ce decurg dintr-o astfel de atitudine ingrată.

Pentru eventuale explicaţii suplimentare, chiar şi pentru exemple concrete, vă stau la dispoziţie.

XI. Studenţi cu nevoi speciale

Nevoile speciale se referă la o serie de dizabilităţi fizice, dizabilităţi de învăţare/receptare, cele

datorate lipsei de cunoştinţe, deprinderi şi prerechizite aferente acestui curs. Studenţii care, din nefericire se

pot afla într-una din aceste situaţii sunt rugaţi să mă contacteze la începutul cursului pentru a putea interveni

şi ajusta situaţia (spaţii special amenajate etc) pentru ca rezultatele la final să fie cele scontate.

XII. Strategii de lucru recomandate

Vă recomand să vă alocaţi cel puţin la fel de mult timp pentru studiul fiecărei teme/modul şi pentru

realizarea sarcinilor practice, cu varianta în care, aţi fi studiat acest curs în formula”învăţământ de zi”.

Stabiliţi-vă un orar zilnic pe care să îl rezervaţi studiului la această disciplină.

Puteţi începe prin a vă realiza un calendar săptămânal cu toate cursurile dumneavoastră, timpul

alocat pentru activităţile impuse de locul de muncă şi de alte obligaţii.

Încercaţi pe cât posibil să vă încadraţi în următoarele rigori:

pregătiţi-vă pentru sarcinile ce le aveţi de rezolvat, citind din timp părţile relevante din

suportul de curs; rezolvaţi exemplele oferite; rezolvaţi aplicaţiile din suportul de curs;

încercaţi să rezolvaţi toate aplicaţiile existente; dacă întâmpinaţi dificultăţi, e-mailul meu vă

stă la dispoziţie pentru explicaţii suplimentare; trimiteţi-mi un e-mail cu problema la care v-

aţi blocat pentru a vă oferi soluţia corectă;

citiţi cu atenţie instrucţiunile de urmat pentru rezolvarea fiecărei aplicaţii practice; de cele

mai multe ori, este precizată forma în care sunt aşteptate răspunsurile dumneavoastră;

vă rog să puneţi întrebări; curiozitatea şi întrebările diverse (la obiect) constituie un

element esenţial pentru învăţare;

încercaţi să contactazi un student, coleg cu dumneavoastră la aceeaşi specializare, forma la

zi, pentru a vă consulta în cazul unor dificultăţi.

Respectând cerinţele şi rigorile impuse de către acest curs, el vă poate oferi o amplă deschidere către

orizonturile largi şi complexe ale geografiei regionale în general şi ale continentului Europa, în special.

CLUJ-NAPOCA, conf. univ. dr.

01.10. 2012 arh. Radu SPÂNU

Page 8: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

8

II. Suportul de curs propriu-zis

MODULUL I.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE, DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA COMPONENTELOR

A. Scopul modulului:

Modulul este destinat cunoașterii și înțelegerii conținutului domeniilor specifice ale

ARHITECTURII și TURISMULUI, ale patrimoniului natural/cultural(construit) și ale activităților

specifice ale turismului, a inter-relețiilor dintre aceste componente, a inter-relațiilor dintre sistemul

dinamic creat cu: celelalte activități economice, comun itatea umană, cu mediul ambiant.

B. Obiectivele modulului:

Principalele obiective ale modulului se referă la cunoașterea următoarelor aspecte:

- Definirea Arhitecturii, obiectul său de studiu;

- Promotori ai teoriei arhitecturii;

- Arhitectura și urbanismul;

- Urbanismul - știința organizării și planificării spațiale,, legătura inseparabilă cu arhitectura;

- Arhitectura și turismul, componente ale civilizației.

C. Structura logică a modulului:

Prezentarea noțiunilor introductive și definirea disciplinelor care au ca obiect

arhitectura și turismul;

Prezentarea evoluției arhitecturii, de ce arhitectura devine țintă și cadru pentru

activitățile turistice;

Evoluția așezărilor urbane, importanța cunoașterii rolului urbanismului ca disciplină

în desfășurarea activităților din turism;

Prezentarea modurilor de practicare a turismului, de la caracterul elitist la turismul

de massă;

Forme de turism și grad de suportabilitate.

D. Conținutul informațional detaliat:

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Definiții:

ARHITECTURA – este definită ca o activitate umană ce îmbină caracteristici şi practici

ale producţiei materiale – cu valenţele creaţiei artistice. Istoria şi teoria arhitecturii, ca instrumente

ale cunoaşterii ştiinţifice, sunt componentele de bază ale ştiinţei arhitecturii.

Sub aspect teoretic şi practic arhitectura reprezintă materializarea intervenţiei umane asupra

mediului natural, iar componentele fenomenului arhitectural: funcţiune, structura şi plastica, reflectă

armonizarea “comenzii sociale” cu posibilităţile materiale, cu gradul de civilizaţie, în contextul unor

condiţii de mediu natural, sociale şi politice date. Arhitectura este o expresie şi un document al

civilizaţiei umane.

“Arhitectura este fizionomia naţiunilor” – afirmă A. de Custine, iar Balzac o considera “…

până la un punct, expresia civilizaţiei unui popor”. Pierre Vago1 o defineşte ca “arta, ştiinţa,

tehnica, expresie a societăţii, expresia personalităţii; fenomen deopotrivă social şi plastic, limbajul

estetic al unei etici”.

1 Vago Pierre (n.20 august 1910, Budapesta), important arhitect funcţionalist francez, toeretician şi publicist. Studiază la

Scoala Specială de Arhitectură din Paris cu celebrul arhitect August Perret. Arhitect şi urbanist consacrat, devine

redactor şef al revistei “L’ Architecture d’ajourd-hui”, secretar general al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (1948),

profesor onorific al Politehnicii din Budapesta şi al Universităţii din Stuttgart.

Page 9: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

9

Fig. Nr:1. - Parthenonul Acropola din Atena (foto. autor)

Arhitectura2 - (lat. Arhitectura din gr.architekton – constructor) - ,,este activitatea care

constă în capacitatea de a organiza funcțional, structural și plastic spațiul construit pentru

satisfacerea tuturor necesităților materiale și spirituale ale oamenilor. ... Primele construcții...

datează din comuna primitivă...: bordee, colibe, locuințe lacustreprecum și monumente funerare sau

de cult: dolmene, cromlehuri, menhire. Până în veacul al VI –lea î.d.C. arta de a construi se

transmitea direct, în cadrul șantierelor...”

Într-o definiţie simplă, arhitectura este arta de a construi sau arta construirii edificiilor, în

proporţii şi conform unor reguli determinate. Marele arhitect francez de origine elveţiană, Le

Corbusier definea arhitectura ca: ,,Un joc savant, corect şi magnific al volumelor, combinate în

lumină”.

Amploarea fenomenului constructiv, caracterul său larg, atotcuprinzător, definesc

arhitectura ca ,,Regină a artelor”.

E. Pelleton considera că ,,Arta începe prin arhitectură, baza şi cadrul celorlalte arte,

cărora le este suport şi adăpost totodată”.

Arhitectura nu a fost niciodată socotită o “artă liberă”, în sine, ci dimpotrivă, profund

condiţionată de mediul social. Concepţia funcţionalistă îşi are rădăcinile în gândirea antică greacă,

după care: ,,Nu este un monument perfect decât cel ce este frumos, confortabil şi solid totodată”. Ea

se dezvoltă continuu până în timpurile noastre, împletindu-se cu tehnica în aşa măsură încât invenţia

tehnică şi materialele noi – îşi disputa nu de puţine ori – întâietatea, cu modelarea plastică. Orice

proces artistic include un anumit procentaj de tehnică, dar opera arhitecturală rămâne rezultatul unei

creații artistice.

2 Mic Lexicon Ilustrat al Noțiunilor de Sistematizare/Mircea Cardaș și colectiv/ Ed. Tehnică 1983

Page 10: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

10

. Fig. Nr.2. - Propileele - Acropola din Atena (foto. autor)

Arhitectul – acel “Archos – Tecton”, (în greaca veche: şeful echipei de constructori), este,

conform unui text vechi, acela care conduce construcţiile după regulile artei de a clădi, care

desenează planurile şi întocmeşte devizele.

Vitruviu, (Marcus Vitruvius Pollio n.85a.C )3 - cere arhitectului să ştie tot, nu numai să fi

studiat în profunzime desenul, geometria, optica, aritmetica, fizica şi toate ştiinţele ce au raporturi

cu construcţia, - dar să ştie şi astronomia, pentru a putea construi cadrane solare – medicina, pentru

a şti să aleagă cel mai bun amplasament al clădirii – din punct de vedere al higienei, istoria, pentru a

cunoaşte stilurile şi ornamentele, muzica, pentru a putea asigura acustica teatrelor, - jurisprudenţa

pentru a respecta legislaţia construcţiilor, - literatura, pentru a-şi putea redacta memoriile şi

a expune limpede proiectele sale şi, în sfârşit filozofia, care îl va apăra împotriva speculaţiilor

sordide, nedemne de o profesiune atât de onorabilă şi care îi va da mărinimia, spiritul de dreptate,

de dezinteresare – într-un cuvânt, toate virtuţile care să-i aducă încrederea şi stima concetăţenilor

săi

Numele majorităţii arhitecţilor din antichitate şi din Evul Mediu s-a pierdut în

anonimat. Azi creşterea importanţei şi a numărului arhitecţilor – este direct proporţională cu

dezvoltarea procesului de urbanizare, fenomen ce atinge acum dimensiuni incredibile. Încă în anul

1980, - existau 20 de metropole cu peste 7 milioane de locuitori. Parisul are mai mulţi locuitori

decât Suedia sau Belgia; Tokyo depăşeşte populaţia statului Chile, New-York-ul pe cea a Ungariei

sau a Ghanei, iar Calcutta are tot atâţia locuitori ca şi Grecia.

3 arhitect şi inginer militar roman, părintele istoriei şi teoriei arhitecturii. Capodopera sa este tratatul de teoria

arhitecturii “De Architettura”, în care sunt concentrate cunoştinţele şi concepţiile epocii lui Augustus. Format din zece

cărţi, doar primele şapte se ocupă propriu-zis de arhitectură: ce calităţi trebuie să aibă arhitectura, despre alegerea

terenului de construcţie, materiale, cum se extrag pietrele, tăierea şi ecarisarea lemnului, despre temple, ordine

arhitecturale, ornamente şi decoraţie, etc. Cartea a VIII/a se ocupă de hidraulică, a noua de gnomonica (trasarea

cadranelor solare) şi a zecea de mecanică aplicată la arhitectură şi maşini de război. Primul exemplar a fost regăsit, se

pare în secolul XIII la Mănăstirea din Monte Cassino; prima tipărire s-a făcut la Veneţia (1497), apoi la Roma în anul

1511 de Fra Giovanni Giocondo da Verona. Este tradus (1678-84) şi în limba franceză de Cl. Perrault.

Page 11: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

11

Fig. Nr.3. – Londra – vedere aeriană.

Arhitectura, ca şi urbanismul, au devenit ştiinţe pluridisciplinare, care reunesc

activitatea arhitecţilor, inginerilor, urbaniştilor, peisagiştilor, cu cea a economiştilor, sociologilor,

psihologilor, a ecologilor, etc.

În ultimii zece ani, arhitectura a înregistrat o mutaţie radicală a cărei rapiditate şi

amploare sunt fără egal în Istorie. De la dogmatismul mişcării Moderne şi de la faza reconstrucţiei

care a urmat celui de-al doilea Război Mondial, se ajunge la o ideologie pluralistă, care a îmbrăţişat

avangarda High-Tech, tradiţia clasică şi toate şcolile intermediare.

,,A da nobleţe obişnuinţelor omeneşti, făcându-le să participe armoniei, a distribui şi

a limita în mod ingenios spaţiile în care ei se mişcă, a propune premize gândirii, iată care a fost

întotdeauna rolul arhitecturii. Imagine a tuturor simbolurilor războinice, religioase sau familiare,

arhitectura le-a exprimat cu o egală măiestrie, cu aceleaşi mijloace şi cu aceeaşi disciplină.”

(G.M. Cantacuzino).4

4 George Matei Cantacuzino (n.11 mai 1899, Viena – 1 nov. 1960 Bucureşti) arhitect român, figura

proeminentă a arhitecturii româneşti interbelice, practicând un funcţionalism uneori cu rezonanţe neoclasice. Studiază la

Şcoala de Arte Frumoase din Paris (1929). Publicist, restaurator (Palatul Mogoşoaia), teoretician.

Page 12: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

12

.

CHANDIGARH - INDIA

Le Corbusier Concepţie urbanistică aplicată unui

oraş nou:

o reţea rutieră rectangulară unde fiecare

,,ochi” de reţea delimitează o parcelă

( unitate rezidenţială de 5.000 – 25.000

locuitori) - cu dimensiuni de 800 x

1200m, cu dotări şi servicii complete.La

intersecţia axelor rutiere mediane este

situată Zona Comercială, la extremitatea

axei longitudinale - instituţiile

administrative.

Chandigarh – palatul de justiţie

Fig. Nr.4. – Arhitectura și urbanismul

Actul creației arhitecturale nu poate fi conceput a se desfășura / materializa - decât în

context spațial (spațiul urban, spațiul rural, cadrul natural - ce conțin obiectul de arhitectură), iar

urbanismul și amenajarea teritoriului ce guvernează ordonarea, planificarea și gestionarea spațiului,

sunt științe înrudite și inseparabile de arhitectură.

Termenul urbanism5 ,, este un neologism creat acum ceva mai mult de un secol

6. Cu toate

acestea, noţiunea pe care o defineşte pare a fi a priori tot atât de veche ca şi civilizaţia urbană. De

fapt, această aparentă contradicţie provine din chiar ambiguitatea care caracterizează cuvântul

urbanism. Schematizând, se poate spune că termenul are două accepţiuni. Prima, care este cea mai

largă şi care aparţine în acelaşi timp limbajului curent, acoperă orice acţiune conştientă destinată să

conceapă, să organizeze, să amenajeze sau să transforme oraşul şi spaţiul urban. Şi, privit în acest

sens, cuvântul urbanism desemnează în fapt o realitate foarte veche, numită de asemenea şi artă

urbană, şi care se opune urbanismului în sensul strict al termenului. Această a doua accepţiune

desemnează o realitate specifică: apariţia, către sfârşitul secolului al XIX-lea. a unei discipline noi

care se vrea a fi o ştiinţă şi o teorie a oraşului, <<distingându-se de artele urbane prin caracterul

său reflexiv şi critic, prin pretenţia ştiinţifică>>7.

Aceasta este sensul original al cuvântului urbanism, care nu a fost creat decât pentru a numi

această realitate nouă, dar care este foarte adesea folosit într-un sens mult mai larg şi imprecis”.

5 ,,Istoria Urbanismului” de Jean – Louis HarouelEd. Meridiane – Bucureşti - 2001

6 Termenul a fost creat în 1867 de către arhitectul spaniol CERDA, în a sa Théorie générale de l’urbanisation, Paris,

1979 7 F. CHOAZY, L’urbanisme, utopies et réalitiés. Une amthologie, Paris, 1965. p.8

Page 13: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

13

Prin extensie, termenul urbanism a ajuns să înglobeze o mare parte din ceea ce are legătură

cu oraşul, indiferent dacă este vorba de lucrările publice, de morfologia urbană şi de planul oraşului,

de practicile sociale şi de mentalităţile orăşeneşti, de legislaţia şi de dreptul urban. Cuvântul

urbanism, în această accepţiune largă, este adesea aplicat societăţilor urbane ale trecutului. Se

vorbeşte curent de urbanism chinez, babilonian, grec, roman sau precolumbian pentru a desemna

formele urbane caracteristice ale acestor civilizaţii...

...Sursele intelectuale directe ale urbanismului modern, disciplină autohtonă cu pretenţii

ştiinţifice, trebuie căutate în două opere majore ale Renaşterii. Prima este De re aedificatoria a lui

Alberti, care îşi propune să definească o dată pentru totdeauna regulile raţionale permiţând o creaţie

armonioasă, fie că este vorba de o casă sau de un întreg oraş. Cea de a doua este Utopia lui Morus,

prim model spaţial şi ideologic complet al unei realităţi viitoare8...

...Antichitatea greco-romană a contribuit la slăbirea relaţiilor de dependenţă ce legau

organizarea spaţiului construit de religie. În Evul Mediu, chiar dacă întreaga comunitate trăieşte

într-o ambianţă profund religioasă, autorităţile laice sunt cele care se străduiesc să pună stăpânire pe

spaţiul urban. Începând cu Renaşterea, bazele unei gândiri urbane autonome sunt deja puse, dar

ruptura cu trecutul nu se produce încă la nivel faptic, dacă raţiunea se impune din ce în ce mai mult,

utopia rămâne încă la porţile oraşului. Revoluţia industrială va fi cea care va da naştere

urbanismului modern, provocând o respingere afectivă a concepţiilor tradiţionale asupra oraşului şi

un larg recurs la utopie, aceasta din urmă fiind o neobosită furnizoare de modele spaţiale.

Fig.Nr:5. – Paris – Le Corbusier ,,Plan Voisin”

PARIS

,,PLAN VOISIN”

Le Corbusier –

(Charles Edouard Jeanneret

1877 – 1965)

sistematizarea unei părţi centrale

a capitalei. Zona rezidenţială

este soluţionată cu zgârie-norii

,,Cartesieni” care eliberează

solul; căile rutirere sunt

suspendate din aceeaşi raţiune

de a oferi terenul liber ca spaţiu

verde şi pietonal.

Arhitectura, este apreciată drept cea mai puternică formă de exprimare non – verbală, ca o

sinteză a valorilor colective. În contemporaneitate, arhitectura se diversifică și se specializează pe

domenii precise, între care:

8 IDEM, La régle et le modéle, Paris, 1980

Page 14: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

14

arhitectura de acompaniament9 - ce are ca obiect inserarea unor construcții noi în

ansambluri construite cu valoare istorică și arhitecturală, restaurări, reconstrucții;

arhitectura domestică – având ca obiect locuința familială, cu extensie la arhitectura

rezidențială;

arhitectura efemeră - ce recurge la soluții tehnologice de avangardă (structuri pe cable,

gonflabile, etc.) pentru edficarea eficientă și rapidă a unor construcții cu caracter temporar;

arhitectura industrială – pentru constucțiile și ansamblurile industriale;

arhitectura religioasă – legată de sacru și de construcțiile de cult;

1.2.Arhitectura în turism – ce are ca obiect realizarea construcțiilor, a infrastructurii turistice,

inseparabil legată de urbanism și amenajarea teritoriului.

ARHITECTURA

ESTE:

o activitate operativă, pluri şi interdisciplinară de modelare şi organizare a materiei şi spaţiului

• Arhitectura este fizionomia naţiunilor ( A. de Custine).

•,, …este expresia civilizaţiei unui popor” ( Balzac).

•,, …un joc savant, corect şi magnific al volumelor combinate în lumină” (Le Corbusier).

Organizează şi armonizează spaţiile , coordonează raportul volumelor şi formelor, dă formă

volumelor în raport cu dimensiunile corpului uman.

Organizează şi suprarealizează ,, lumea intangibilă de la care deţinem ordinea, proporţia şi

armonia, care constituie virtutea pe acest pământ” ( Plotin : ,, Despre virtute”).

TURISMUL

PATRIMONIUL

NATURAL ŞI

CONSTRUIT• Element de atracţie;

• Este vulnerabil,

necesită protecţie.

COMPONENTE ALE CIVILIZAŢIEI

Fig. Nr: 6. – Corelarea arhitecturii și a turismului, componente ale civilizației.

Tema de reflexie Nr: 1: Apreciați modul în care turismul influențează/ stimulează creația de

arhitectură.

9 Dictionnaire de l’Urbanisme / Pierre Merlin & Françoise Choay/ Ed. Quadrige/Manuel Paris 1988

Page 15: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

15

1.3. TURISMUL

TURISMUL – Termenul (în pofida unei practici străvechi), datează de la începutul secolului al

XVII – lea când definea astfel voiajul de agrement cu valențe educative, inițiatice, elitiste, - efectuat

de tinerii aristocrați englezi cu destinație Roma sau – în sens general - Franța.

Termenul se extinde și asupra deplasărilor ce au ca țintă o stațiune balneară sau o localitate

situată pe litoral. În Anglia, modelul devenit celebru este stațiunea Bath, amenajată de Wood tatăl și

fiul la începutul sec. XVII, iar stațiunea balneară Brighton devine un renumit centru de terapie ce

polarizează viața mondenă - la finele sec. XVIII.

Nice, Coasta de Azur, orașele de pe Riviera franceză a Mediteranei sunt deja destinații

predilecte ale turismului estival pentru aristocrația engleză și autohtonă. Zonele montane, în special

Elveția, devin în aceeași perioadă ținte predilecte pentru călătorii.

În secolul al XIX –lea ca rezultat al luptei sindicale se generalizează celebrul ,, 8 x 3” (opt

ore de muncă, opt ore - timp liber și 8 ore de odihnă), la care se adaugă dreptul la un concediu plătit.

Turismul își pierde caracterul elitist și se adresează acum tuturor claselor sociale. Apare turismul de

masă.

Thomas Kook facilitează turismul de sfârșit de săptămână pentru clasa socială nou –

afirmată prin introducerea transportului pe cale ferată între Londra și litoralul englez. Operațiunea

reprezintă un mare succes, aduce profit și permite stabilirea unor trasee turistice / legături pe mare

între Anglia și destinații din ce în ce mai îndepărtate (Cipru, Cairo, India).

În secolul XX – în perioada ante și interbelică - turismul social se dezvoltă paralel cu

diversificarea formelor de primire/găzduire: case și sate de vacanță, pensiuni, campinguri, rețele

hoteliere. Trenul, automobilul și avionul, navigația pe ape - metamorfozeză timpul de deplasare și

reduc distanțele. Apar și se dezvoltă noi forme de turism, fără legătură cu necesitatea petrecerii

agreabile a timpului liber, a vacanțelor, anume turismul urban, turismul de afaceri, turismul

medical.

Dezvoltarea activităților turistice începe să ridice probleme legate de imagine, de utilizarea

concurențială a spațiului urban, a terenurilor din zonele naturale cu potențial, de modernizarea

rețelelor de transport și a infrastructurilor tehnico – edilitare. De aici rezultă interdependența între

planificarea teritoriului, urbanism, arhitectură și turism.

Fig. Nr: 7. – Litoralul Mediteranei (foto. autor).

Page 16: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

16

1.4. URBANISMUL și AMENAJAREA TERITORIULUI

Jean Louis Harouel10

consideră termenul urbanism ca un neologism creat acum ceva mai mult

de un secol. Noţiunea pe care o defineşte pare a fi a priori tot atât de veche ca şi civilizaţia urbană.

Termenul are două accepţiuni. Prima accepţiune, acoperă orice acţiune conştientă destinată să

conceapă, să organizeze, să amenajeze sau să transforme oraşul şi spaţiul urban.

Termenul urbanism a fost creat în 1867 de către arhitectul spaniol Cerda, în a sa ,,Théorie

générale de l’urbanisation”.

Cuvântul urbanism desemnează în fapt o realitate foarte veche, numită de asemenea şi artă

urbană, şi care se opune urbanismului în sensul strict al termenului. Această a doua accepţiune

desemnează o realitate specifică: apariţia, către sfârşitul secolului al XIX-lea. a unei discipline noi

care se vrea a fi o ştiinţă şi o teorie a oraşului, „distingându-se de artele urbane prin caracterul

reflexiv şi critic, prin pretenţia ştiinţifică”11

.

Prin extensie, termenul urbanism a ajuns să înglobeze o mare parte din ceea ce are legătură cu

oraşul:

lucrările publice;

morfologia urbană;

planul oraşului;

practicile sociale şi de mentalităţile orăşeneşti;

legislaţia şi dreptul urban.

Cuvântul urbanism, în această accepţiune largă, este adesea aplicat societăţilor urbane ale

trecutului. Se vorbeşte curent de urbanism chinez, babilonian, grec, roman sau precolumbian pentru

a desemna formele urbane caracteristice ale acestor civilizaţii. Sursele intelectuale directe ale urbanismului modern, disciplină autohtonă cu pretenţii ştiinţifice, trebuie

căutate în două opere majore ale Renaşterii. Prima este ,,De re aedificatoria ” a lui Alberti, care îşi propune

să definească o dată pentru totdeauna regulile raţionale permiţând o creaţie armonioasă, fie că este vorba de o

casă sau de un întreg oraş. Cea de a doua este ,,Utopia” opera lui Thomas Morus, prim model spaţial şi

ideologic complet al unei realităţi viitoare12

.

Înainte de afirmarea unui discurs teoretic autonom,s-a desfăşurat în Occident o lungă fază pregătitoare.

O parte a umanităţii s-a îndepărtat de gândirea care supunea spaţiul urban unor reguli dirijate de religie, de

sacru, apropiind – o de practicile şi acţiunile sociale conforme unei anumite concepţii asupra lumii. Acest

fenomen acoperă însă o perioadă de timp îndelungată.

- Antichitatea greco-romană a contribuit la slăbirea relaţiilor de dependenţă ce legau

organizarea spaţiului construit de religie.

- În Evul Mediu, chiar dacă întreaga comunitate trăieşte într-o ambianţă profund

religioasă, autorităţile laice sunt cele care sestrăduiesc să pună stăpânire pe spaţiul

urban.

- Începând cu Renaşterea, bazele unei gândiri urbane autonome sunt deja puse, dar

ruptura cu trecutul nu se produce încă nivel faptic,.. ,, dacă raţiunea se impune din

ce în ce mai mult, utopia rămâne încă la porţile oraşului”. 13

Revoluţia industrială va fi cea care va da naştere urbanismului modern, provocând o respingere

afectivă a concepţiilor tradiţionale asupra oraşului şi un larg recurs la utopie, aceasta din urmă fiind o

neobosită furnizoare de modele spaţiale.

10

În ,, Istoria Urbanismului” – Ed.Meridiane / București2001 11

F. Choay în ,,L’urbanisme, utopies et réalitiés. Une anthologie”, Paris, 1965. p.8 12

idem, La régle et le modéle, Paris, 1980 13

idem

Page 17: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

17

AMENAJAREA TERITORIULUI / PLANIFICAREA TERITORIALĂ

Au ca obiect organizarea gestiunea responsabilă a spaţiului, analiza structurilor spaţiale

majore, analiza evoluţiei spaţio-temporale a acestor structuri.. Planificarea teritorială analizează

spaţiul terestru la nivel global, la nivel continental / regional, naţional, la nivelul regiunilor de

dezvoltare de pe teritoriul naţional, a unităţilor teritorial – administrative (judeţe, municipii, oraşe,

comune).

Amenajarea teritoriului se focalizează pe un sistem teritorial, pe reţeaua de localităţi, luând

în considerare elementele componente precum şi inter-relaţiile ce se stabilesc între acestea, relaţiile

din interiorul componentelor ce pot duce la modificări ale inter-relaţiilor, precum şi relaţiile ce se

stabilesc între sistemul analizat şi sistemul superior din care face parte.

Etapele planificării teritoriale și ale amenajării teritoriului cuprind analiza situaţiei existente,

evidenţierea disfuncţionalităţilor, ierarhizarea disfuncţionalităţilor, stabilirea direcţiilor principale

de intervenţie, propunerea măsurilor de reglementare, aplicarea şi monitorizarea implementării

măsurilor (reglementărilor). Modelarea proiectului final include opţiunile factorului de decizie (

puterea politică sau finanţatorul) şi opţiunile comunităţii prin dezbateri publice.

Componentele sistemului teritorial sunt: localităţile, ierarhizate după puterea de polarizare,

vectorii de forţă sau axele de dezvoltare,suportul geografic, profilul economic primar, inter –

relaţiile cu unităţile holarhice superioare (conţinătoare), principalele bariere orografice.

Vectorii de dezvoltare, (axe sau culuare de dezvoltare), sunt constituiţi din fluxuri de

materie, persoane, informaţie. Ca rang, aceste axe pot fi: internaţionale sau continentale, naţionale,

regionale şi locale. Axele de dezvoltare unesc polii de dezvoltare cu localităţile componente ale

reţelei de localităţi, polarizează sectoarele periferice.

Barierele orografice generează un consum sporit de energie, influenţează factorul timp /

distanţă, accesul în teritoriu, comunicarea. Direcţiile de dezvoltare vizează îmbunătăţirea

accesibilităţii, echiparea teritoriului, dezvoltarea superioară a conexiunilor din sistem, dezvoltarea

economică echilibrată, valorificarea specificului local. Se identifică astfel vocaţia de dezvoltare a

componentelor teritoriale, se pot contura (redimensiona) unităţile teritoriale de dezvoltare (micro-

regiunile de dezvoltare).

Planificarea teritorială, amenajarea teritoriului şi urbanismul au ca suport proiecte, planuri

de amenajare structurate pe formele de organizarea spaţiului ( sub aspect geografic, politico –

administrativ. Planurile de amenajarea teritoriului au ca obiect zone euro+regionale,

transfrontariere, teritoriul naţional, regional, judeţen, metropolitan. Planurile de urbanism au ca

obiect localităţile urbane (municipii şi oraşe) şi teritoriile comunale cu localităţile lor componente.

Planurile de amenajare pot trata unităţi geografice coerente, ca exemplu Bazinul Dunărean

(Germania, Austria, Ungaria, Serbia, România, Bulgaria), sau Bazinul Mării Negre ( România,

Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina).

Întocmirea planurilor de amenajare a teritoriului, necesită un interval de timp considerabil

între momentul de început şi aplicare, interval de timp în care datele primare luate în considerare se

pot modifica. Din acest motiv, activitatea de planificare teritorială se bazează pe lucrul pe model,

estimînd astfel în mod corect evoluţia spaţio – temporală a sistemului, cu posibilitatea sesizării

eficienţei soluţiilor propuse şi a introducerii unor corecţii necesare. Astfel, activitatea de planificare

teritorială are un caracter permanent.

O sumă de practici şi tehnologii privind ambientul urban şi dezvoltarea durabilă urbană – se

adresează organismelor responsabile la nivel internaţional şi local de calitatea vieţii comunităţilor

urbane.

La originea conceptului de : ,,Ecopolis” se află - oraşul ideal – un spaţiu gândit şi realizat ca

o sumă a tuturor practicilor şi tehnologiilor ce se referă la calitatea vieţii din marile oraşe, la

ambientele critice din aria urbană: energia, deşeurile, design-ul urban, mobilitatea, spaţiile verzi.

,,Oraşul ideal” devine ,,oraşul sustenabil”.

Pe parcursul existentei sale, civilizatia umana a cunoscut succesiunea a trei moduri de

organizare, a trei ,,ordine” :

Page 18: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

18

- ordinea rituală – caracterizata prin exercitarea autoritatii religioase;

- ordinea imperială – caracterizata prin suprematia puterii militare si a idealului teritorial;

- ordinea de piață - dominata de ,,limbajul banilor” si caracterizata prin concentrarea

activitatilor productive in jurul unor centre de dezvoltare, adevarate ,,inimi” care

coordoneaza teritoriile de influnta.

In istoria relativ recenta si pe intervale de timp relative scurte, puterea de polarizare a centrelor

de dezvoltare a trecut de la:

Bruges 1200 – 1350

Venetia 1350 – 1500

Anvers 1500 – 1560

Amsterdam 1620 – 1788

Londra 1788 – 1890

Boston 1890 – 1929

New - York 1929 – 1980

Los Angeles 1980 – in prezent

Apusul unor centre de putere si afirmarea altora pot fi cauzate de crize economice, razboaie,

cataclisme. Daca resursele bogate de aur, petrol, puternica dezvoltare a industriei cinematografice,

electronicii si electronauticii au propulsat regiunea Los –Angeles ( cu o populatie de 35,0 milioane

de locuitori) ca ,,inimă” a Terrei, aceasta dezvoltare poarta in sine germanii iminentei (actualei?)

crize ce va genera o mutatie spre un alt pol de putere. Suprapoductia, depasirea puterii de absorbtie

de capital a Statelor Unite, deficitul balantei de plati va conduce in 2025 – 2030 conform

previziunilor lui Jacques Attali la esecul ,,modelului californian” si la afirmarea unui nou centru de

putere. ,,Cei 11”: Japonia, China, India, Rusia, Indonezia, Coreea, Australia, Canada, Africa de Sud,

Brazilia si Mexicul, sunt puteri economice in curs de afirmare; Statele Unite, conform acelorasi

previziuni, cu o populatie esimata la 420,0 milioane locuitori in anul 2040 vor iregistra o evolutie

liniara, Uniunea Europeana va cativa ca un spatiu economic largit, care va ingloba Moldova,

Ucraina si tarile ex - yugoslave.

Fenomenl cresterii urbane va continua, astfel incat in anul 2025, 30 orase vor avea o

populatie de peste 10 milioane de locuitori, din care 7 se situeaza in centrul unor aglomerari cu

peste 20,0 milioane de locuitori.

Acest fenomen va fi insotit de o crestere dramatica a nivelului poluarii. Datorita emisiei

,,gazelor de sera” incalziriea globala va conduce la topirea treptata a calotei glaciale, estimand o

crestere a nivelului apelor oceanului planetar cu 2mm/an, cu 12 - 50 cm pana in anul 2025. Intinse

teritorii litorale vor deveni nelocuibile. Incalzirea globala declanseaza un intreg lant de catastrofe

naturale: inundatii devastatoare, desertificarea (anual un teritoriu african de marimea Belgiei va fi

inghitit de desert), modificari ale regnului animal si a celui vegetal, mutatii genetice. Din cele 1,75

milioane de specii recenzate, 10.000 de specii sunt amenintate cu disparitia.

Aceasta tulburatoare descrieire este detaliată în celebra sa lucrare ,, O scurta istorie a

viitorului”, de Jacques Attali, doctor in economie, professor, consilier al presedintelui Mitterand.

Page 19: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

19

I.4. URBANISMUL ÎN ANTICHITATE: GRECIA ŞI ROMA

Între urbanismul grec şi urbanismul roman nu există o ruptură, ci o continuitate. Fie că este

vorba de structura urbană şi de dotările publice, fie de criteriile estetice, lecţiile Greciei combinate

cu tradiţiile urbane etrusce stau la originea urbanismului roman.

Oraş şi cetate.

În antichitate - pentru greci, noţiunea de cetate este diferită de cea de oraş. Cetatea (polis) este

mai întâi de toate comunitatea cetăţenilor, asociaţie cu caracter moral, politic şi religios.Ideea de

cetate a luat naştere într-o societate rurală, cu locuinţe dispersate, iar asociaţiile politice care s-au

format in epocă erau independente de orice idee urbană.

Cetatea va presupune curând o aşezare urbană, dar ea înglobează de asemenea teritoriul

înconjurător cu aşezările sale, ai căror locuitori sunt şi ei cetăţeni, membri ai polis-ului, ca şi

locuitorii cetăţii. Această concepţie abstractă asupra oraşului explică de ce gânditorii greci nu au

fost preocupaţi decât relativ târziu de problemele concrete ale organizării şi amenajării oraşelor, în

timp ce primele mari realizări urbane datează de la sfârşitul secolului al VII-lea.

Dacă a fonda un oraş este pentru greci întâi de toate un act politic, elementul religios nu este cu

totul absent. Înainte de iniţierea oricărei creaţii urbane este consultat un oracol şi, în momentul

începerii efective a lucrărilor, se fac sacrificii zeilor. Religia comună, politeistă, constituie de altfel

una dintre bazele solidarităţii care îi uneşte pe membrii comunităţii civile. Celelalte legături sunt de

natură afectivă (opoziţie faţă de alte cetăţi sau faţă de barbari) şi politică (supunerea a grupului la

voinţa colectivă exprimată prin lege).

Gânditorii greci au fost preocupaţi de oraş l-au privit în întreaga sa complexitate nu doar din

unghiul filozofiei politice şi al moralei. Hipocrat este primul care a examinat oraşul într-o manieră

concretă, studiind efectele mediului asupra locuitorilor oraşului, atât din punct de vedere fizic, cât şi

moral., ținând seama de :sit, expunere la elementele de mediu, natura solului, de regimul vânturilor.

Fig. Nr: 8. – Acropola din Atena (foto. autor)

În secolul al IV-lea , o dată cu Platon şi Aristotel, ia naştere o veritabilă gândire referitoare la

urbanism. Platon expune, în ,,Civitas ” şi mai ales în ,, Legi”, principiile care trebuie să stea la baza

fondării materiale a oraşului ideal. Insistă asupra alegerii sitului și consideră siturile maritime

nefavorabile. El fixează la 5040 numărul ideal al sumei construcțiilor destinate sanctuarelor

reprezentative şi locuinţelor luptătorilor.

Page 20: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

20

Aristotel este acela care, cu gândirea sa concretă, va fi marele teoretician al urbanismului

Greciei Antice. El recomandă alegerea unui sit nu numai salubru, dar care să permită şi o

aprovizionare uşoară, oraşul trebuind să încerce să tragă foloase atât din apropierea de mare, cât şi

din cultivarea teritoriului înconjurător. De asemenea, el îşi pune problema calităţilor defensive ale

sitului şi se pronunţă în favoarea fortificaţiilor. Acolo unde izvoarele nu au apă din abundenţă, el

recomandă separarea apei potabile de cea care serveşte altor necesităţi. În ceea ce priveşte structura

urbană, el este partizanul specializării cartierelor în conformitate cu funcţiile lor comercială sau

artizanală, rezidenţială, administrativă, religioasă.Aristotel preconizează în mod special crearea în

spațiul urban a două pieţe distincte, una rezervată vieţii publice, cealaltă consacrată activităţilor

comerciale.

În ceea ce priveşte străzile, el le doreşte, drepte dispune regulat, „după sistemul lui

Hippodamos”. Recomandă evitarea realizării unor fronturi de stradă prea lungi şi crearea unor

discontinuităţi ale acestora care să-i pună în dificultate pe eventualii invadatori.

Oraşele greceşti până la sfârşitul secolului al VI-lea se prezintă sub forma unor cartiere de

locuit cu străzi strâmte şi întortocheate, înghesuite, juxtapuse sau răsfirate, întinzându-se la poalele

sau pe flancul abrupt al unei coline pe care se afla acropola.

Fig. Nr: 9. – Acropola din Atena- imagine perspectivă

ACROPOLA este un loc fortificat, care a constituit multă vreme sediul şi simbolul puterii

politice, dar care a devenit înainte de toate centrul religios al cetăţii, precum acropola Atenei, vast

sanctuar grupând culte multiple, dintre care cel principal este cultul Atenei, zeiţa oraşului. În oraşul

de jos se găseşte o altă structură urbană fundamentală, piaţa publică sau agora, încetul cu încetul,

ea va răpi de altfel acropolei rolul politic şi religios. Loc de reuniune pentru adunarea poporului,

agora devine centrul vieţii politice şi al administraţiei polis-ului, în acelaşi timp aici se instalează

multe edificii destinate cultului. Aceasta este epoca în care prezenţa agorei se impune ca un element

fundamental al urbanismului grec, care va fi regăsit constant până la organizările urbane ale epocii

elenistice, în timp ce formula acropolei nu va fi utilizată decât în cazuri excepţională.

Page 21: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

21

Fig. Nr: 10. – Propileele Acropolei din Atena (foto. autor)

În Grecia, primele eforturi sistematice de amenajare şi ameliorare a oraşelor datează de la

sfârşitul secolului al VII-lea şi din secolul al VI-lea. Această operă a fost impulsionată de către

tiranii care au acaparat puterea în numeroase oraşe, aşa cum au făcut la Atena - Pisistrate şi fii săi

Hippias şi Hipparh. Contestaţi de către aristocraţie, dar susţinuţi de populaţia modestă, regimurile

tiranice practică o politică activă de urbanism, în scopul ameliorării condiţiilor de existenţă din

oraşe. Asigură locuitorilor o bună aprovizionare cu apă: fântâna Pirene la Corint, alimentarea cu apă

a Samosului şi a Atenei.

În Atena, tiranii din familia lui Pisistrate au realizat de asemenea un program foarte vast, care

comporta crearea unui sistem de canalizare în zona agorei, regularizarea traseului străzilor şi

construcţia pe Acropolă a primului templu al Atenei.

În secolele al V-lea şi al IV-lea după căderea regimurilor tiranice, opera de reamenajare urbană

pe care acestea o iniţiaseră nu a fost continuată. Politica lui Pericle în domeniul marilor lucrări este

o excepţie care se datorează personalităţii sale puternice şi se limitează la început doar la Acropola

Atenei.Această perioadă este foarte importantă pentru istoria urbanismului fiindcă acum apar

traseele urbane ortogonale, cu străzi dispuse în tablă de şah, paralele şi perpendiculare între ele,

determinând loturi egale.

În aceeaşi epocă, în bogatele oraşe coloniale din Italia de Sud şi Sicilia, ca Paestum, Agrigento

şi Selinus, au fost edificate impozante ansambluri de temple dorice care exprimă orgoliul cetăţii,

puterea şi reuşita sa comercială, onorând în acelaşi timp divinităţile protectoare. Este vorba aici de

prima experienţă elenistică în domeniul urbanismului monumental .

Începând cu secolul al VI-lea, această concepţie este deja schiţată în coloniile fondate în Sicilia,

în Italia şi Marea neagră. Dar abia în prima jumătate a secolului al V-lea, o dată cu reconstruirea

oraşului Milet, distrus de către perşi în 494, asistăm cu adevărat la realizarea unui plan ortogonal.

Acest tip de traseu este deci o creaţie a Ioniei, cea care a dat Greciei prima sa şcoală de filozofie.

Trama stradală în formă de tablă de şah adoptată la Milet constituie transcrierea urbanistică a unei

gândiri a cărei meditaţii asupra celei mai bune organizări politice a oraşului au condus la căutarea

unei structuri urbane corespunzătoare.

Page 22: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

22

Traseul stradal din Milet se va răspândi în toată lumea greacă. Către 475, el este introdus în

Grecia continentală de către filozoful şi arhitectul Hippodamos din Milet, autorul planului de

reconstrucţie a Pireului. Din mijlocul secolului al V-lea folosirea planului ortogonal cu străzi în

tablă de şah, numit „plan hippodamic” va deveni curentă, atât în cazul întemeierii unor noi aşezări

urbane, cât şi pentru extinderea şi amenajarea oraşelor existente.

Oraşele elenistice. În timp ce urbanismul de tip hippodamic, caracterizat prin claritate şi

simplitate, rămâne fidel spiritului oraşului grec, epoca elenistică se afirmă prin căutarea grandorii şi

monumentalităţii, ca în cazul elocvent al oraşului Pergam, capitala regatului attalid.

Urbanismul Pergamului se sprijină pe o perfectă adaptare a oraşului la un sit accidentat o

succesiune de terase naturale înguste căţărate pe flancul adânc al unei stânci care domină câmpia cu

cei 275 de metri ai săi.

Fig. Nr: 11. – Planul orașului Pompei – după ,, l’Histoire” nr:4/2010

Urbanismul roman: continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor, civilizaţia romană îşi

extinde treptat influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei, de la limes – ul ce separă

Anglia de Scoţia până în Egipt, din Asia Mică la ţinuturile germanice, de la nord de Danubiu la

Atlantic.

Sistemul legislativ, arta militară şi a conducerii, a organizării teritoriilor cucerite, toleranţa

religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor, au asigurat pentru mai mult de un mileniu

existenţa şi supremaţia în aceste teritorii, mai întâi a Republicii, apoi a Imperiului Roman.

Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural, dar tipic urbană este jalonată de apariţia a

numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale Mileniului I : Ostia,

Herculanum, Pompei, Timgad şi altele. Dar mai ales aici – şi nu în celebra Romă, în oraşele cetăţi

care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori – urbanismul roman atinge nivelul său maxim de

dezvoltare.

Page 23: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

23

Tema de reflexie Nr: 2: Apreciați, pe baza elementelor prezentate în curs modul în care

arhitectura și urbanismul Greiei Antice au influențat arhitectura și Urbanismul roman.

Lucrare de verificare Nr: 1

Instrucțiuni:

Lucrarea de verificare implică activități care necesită cunoașterea Modulului I și a

bibliografiei obligatorii indicate. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise prin poștă (electronică)

tutorelui pentru comentarii, corectare și evaluare.

Pe prima pagină se vor scrie următoarele:

- Titlul cursului;

- Numărul lucrării de verificare;

- Numele și prenumele cursantului (acestea se vor menționa pe fiecare pagină),

anul de studii (II), specializarea (Geografia Turismului – ID); facultatea (de

Geografie); unitatea de învățământ (Universitatea ,,Babeș - Bolyai”),

localitatea (Cluj – Napoca).;

- Adresa poștală a cursantului, inclusiv date de contact (telefon fix, telefon

mobil, adresa e – mail).

Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:

1. Explicați motivația asocierii studiului a două activități (discipline): arhitectura și

turismul;......................................................................................................................2p.

2. Care sunt intercondiționările dintre urbanism, amenajarea teritoriului și arhitec-

tură;.............................................................................................................................2p.

3. Care sunt principiile urbanismului din Grecia Antică (,,planul hyppodamic”);.........2p.

4. Comentați în ce mod arhitectura și urbanismul Greciei și Romei Antice au influențat

evoluția culturii și civilizației europene;.....................................................................2p.

5. Descrieți perioada de început a turismului organizat.................................................1p.

6. Din oficiu: .................................................................................................................1p.

Lucrarea de verificare se va preda la data prevăzutăîn calendarul disciplinei.

BIBLIOGRAFIE:

1. Civilizations of the World / Richard L. Greaves & assoc./ Ed.Harper&Row, Publishers, New

York 1990;

2. The Complete Greek Temples / Tony Spawforth / Ed. Thames&Hudson Ltd. London 2006

3. ARHITECTURA – o istorie vizuală / Daniel Borden / pg. 1 – 76 / Ed. Litera Internațional

2009;

4. Histoire de l’Architectura Occidentale / David Watkin? Ed. Könemann, Cologne / 2001

5. Să înțelegem Arhitectura / Marco Bussagli / Ed. RAO 2005

Page 24: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

24

MODULUL II

NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND STILUIRLE ARHITECTURALE,

CIVILIZAȚIIEL ANTICE DIN GRECIA și PENINSULA ITALICĂ

E. Scopul modulului:

Modulul este destinat cunoașterii și înțelegerii semnificației fenomenului de creație arhitecturală

legat de epocă, de religie, performanțe tehnice și specific regional, precum și a unor clasificări

științifice ale etapelor parcurse de civilizația umană.

Obiectivele modulului:

Principalele obiective ale modulului se referă la următoarele aspecte:

- Definirea stilurilor arhitecturale;

- Cunoașterea caracteristicilor arhitecturii de cult din Grecia Antică;

- Cunoașterea caracteristicilor arhitecturii de cult din Peninsula Italică: Etruscii și Romanii;

- Cunoașterea caracteristicilor arhitecturii și urbanismului Antichității;

F. Structura logică a modulului:

Prezentarea noțiunilor introductive și definirea disciplinelor care au ca obiect istoria

arhitecturii antice;

Prezentarea evoluției arhitecturii, de ce ansamblurile arhitecturale ale Greciei și ale

Romei Antice sunt țintă și cadru pentru activitățile turistice;

G. Conținutul informațional detaliat:

Evoluția arhitecturii- elemente de istorie a civilizației

II.1. STILURI ȘI CURENTE ÎN ARHITECTURĂ .

STILURI ŞI CURENTE ÎN ARHITECTURĂ

„Stilul”: În sens general, stilul este modul specific de exprimare într – un anumit domeniu al

activității omenești.Comportamentul social, definirea şi recunoaşterea unor anume repere estetice

într-o epocă dată sunt elemente determinante şi totodată acţiuni modelate de specificitatea creaţiei

artistice – arhitecturale.

Artistul exprimă prin concept şi formă spiritul unei epoci. La originea formei, a formei

modelate de artist, se află un spirit creator ce conferă unei epoci o unitate artistică. Iar, în acest

proces complex de creaţie şi de receptare, stilul caracterizează o epocă, o mişcare artistică, sau o

Şcolă.

Stilurile arhitecturale ale Greciei Antice14

au marcat evoluția civilizației europene: stilul doric,

stilul ionic și stilul corintic. Materializarea acestor stiluri se regăsește la construcțiile de cult, la

templele închinate zeităților Olimpului, capodopere ale geniului artistic și constructiv ce s-au păstrat

nealterate peste secole. Greci Grecia

Istoria artei, istoria arhitecturii, analizează cronologia, structura şi caracterele definitorii ale

stilurilor. Redăm în continuare o clasificare realizată de Jeremy Melvin pe criterii de localizare

geografică, periodizare și durată de manifestare. Această clasificare cuprinde: preclasicismul din

Orientul Mijlociu, Indismul (asociat cu: indo – kmersmul, confucianismul, islamismul ,

regionalismul, neoclasicismul şi corporatismul), protoclasicismul (civilizațiile minoică și

miceniană), Confucianismul chinez, clasicismul roman, arta precolumbiană (din America Centrală,

14

Vezi Anexa Nr:2 pg. 99

Page 25: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

25

Mexic, Peru, Guatemala), shintoismul japonez, clasicismul creștin (stilul romanic), islamismul,

indo – khmerismul, Goticul scolastic.

PRECLASICISM15

În mileniul II şi III î..Hr., condiţiile geo – climatice din Orientul Mijlociu au furnizat

stabilitatea necesară dezvoltării a numeroase civilizaţii. Dintre acestea, civilizaţia cea mai durabilă

şi influentă s-a dezvoltat în Egipt, unde încă de la începutul mileniului III î.Hr. s-au ridicat

structuri durabile din piatră - monumente funerare şi de cult – care reflectă caracterul teocratic al

statului. În arhitectura şi arta egipteană sunt utilizate simboluri decorative inspirate din natură

(motive vegetale, zoomorfe, antropomorfe) care prevestesc apariţia unui nou curent – clasicismul.

În Mesopotamia, în ţinutul fertil al Tigrului şi Eufratului, au înflorit vechi civilizaţii

contemporane cu civilizaţia egipteană. Se recurge şi aici la o arhitectură monumentală, care

utilizează ca material de construcţii cărămida – uscată la soare, sau arsă şi glazurată, decorată în

culorii vii. Ca şi în Egipt, din secolul IV î.Hr. şi aici se resimt influenţele civilizaţiei şi artei elene.

Construcţii reprezentative:

• Piramidele din Gizeh, Egipt în apropiere de Cairo,

(cca. 2631 – 2498 î. Hr.)

• Sfinxul – Egipt, platoul de la Gizeh – (cca. 2800 î. Hr.)

• Templul lui Amon de la Karnak – Egipt

(1530 – 323 î.Hr.)

• Templul de la Luxor – Egipt (1408 – 1300 î.Hr.)

• Ziguratul şi zidurile oraşului Ur – Mesopotamia –

(2125 î.Hr.)

• Oraşele Ashur, Nimrud şi Khorsabad (1250 – 700 î.Hr)

INDISM

India este un teritoriu vast, un subcontinent în care, pe parcursul miilor de ani arhitectura a

evoluat datorită unor puternice tradiţii locale admirabil îmbinate cu influenţe din exterior.

Diversitatea culturală este marcată de hinduism, budism şi islam, religii practicate de populaţia din

teritoriu.

Pe valea Indusului, în Pakistanul de astăzi, a apărut una din cele mai vechi civilizaţii de pa Terra,

atestată în perioada de timp situată între mijlocul mileniului III î.Hr. şi începutul mileniului II î. Hr.

Aici s-au dezvoltat aşezări urbane de mari dimensiuni, ale căror urme s-au păstrat până astăzi.

Arhitectura indiană este expresia unei remarcabile abilităţi de preluare a unor influenţe

externe, adaptate la tradiţiile indigene, fapt remarcat în special la construcţiile cu caracter religios.

Hinduismul, cea mai veche dintre religiile indigene a evoluat de la o practică religioasă bazată pe

sacrificii, în una a devoţiunii, a veneraţiei. Arhitectura templelor deriva din formule matematice

secrete, deţinute numai de clerul superior. Ca o reacţie împotriva acestei teocraţii apar şi se

răspândesc budismul şi jainismul, iar noile practici religioase reclamă noi formule şi spaţii

arhitecturale. Veneraţia congregaţională introdusă de budism, se deosebea de devoţiunea

individuală practicată de hinduism şi conduce la noi forme şi dimensiuni ale spaţiilor de cult. Apar

noi funcţiuni ca stupa (topa), altare care adăpostesc urnele cu cenuşa credincioşilor decedaţi care în

viaţă atinseseră nivelul cel mai înalt al iluminării. La construcţia acetor noi spaţii se resimt influenţe

persane şi elene, aduse aici de expediţiile lui Alexandru Macedon (sec. IV î.Hr.).

Din sec. XII d. Hr., arhitectura indigenă este puternic marcată de Islam. În Fatehpur Sikri,

noua capitală împăratului Akbar, arhitectura adoptată îmbină tradiţiile budiste cu cele islamice, dar

şi hinduiste, chiar gotice - într-un tot unitar, insolit şi armonios. Taj Mahal, (1630 – 1653) -

templul din marmură albă ridicat de şahul Jenan în Agra şi închinat frumoasei sale soţii, este o

15

sursa: “...isme să înţelegem stilurile arhitecturale” de Jeremy Melvin

Page 26: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

26

capodoperă a culturii indiene, care atestă strălucit geniala putere de sinteză între arhitectura budistă

şi cea islamică.

În Mawa Mahal – Jaipur, Rajasthan (1799) - ,,palatul vânturilor” adăugat reşedinţei

maharajahului, apare o inovaţie arhitecturală - jali –panouri dantelate din marmură care permit

circulaţia aerului şi conferă răcoare spaţiilor interioare, oprind totodată privirile indiscrete din

exterior.

Construcţii reprezentative:

• Mohenjaro - daro şi Harappa din valea râului Indus (mijlocul

mileniului III î.Hr.)

• Qutb Minar – Delhi ( 1199)

• Fatehpur Sikri – Agra – (1569 – 1580)

• Mormântul lui Humayun – Delhi ( 1585)

• Palatul de chihlimbar – Rajasthan (1623 – 1668)

• Janta –Manta – Jaipur, Rajasthan ( 1726 – 1734)

În arhitectura indiană se manifestă şi alte curente ca: indo – kmersmul, confucianismul,

islamismul , regionalismul, neoclasicismul şi corporatismul.

PROTOCLASICISM

Cultura minoică apărută pe insula Creta şi cultura miceniană din Grecia peninsulară,

prezintă caractere asemănătoare, sunt unite printr-o mitologie şi o limbă comună şi sunt

precursoarele clasicismului grec. Reprezentative pentru perioada protoclasicismului sunt aşezările

din Knossos în insula Creta şi Micene din Peloponez care au atins apogeul dezvoltării la mijlocul

mileniului II î.Hr., faima lor fiind consemnată de Homer în Iliada şi Odiseea.

În insula Creta principalele vestigii sunt complexele rezidenţiale (palatele), iar în Grecia

peninsulară şi continentală - oraşele – cetate înconjurate cu fortificaţii puternice din blocuri masive

de piatră, oraşe – state care au evoluat pe parcursul unei îndelungate perioade de timp. Echilibrul

dintre concepţia arhitecturală generală a spaţiilor şi decoraţiile utilizate, vesteşte funcţionalismul

perioadei ce va urma – clasicismul elen.

Construcţii reprezentative:

• Palatul regelui Minos din Knossos, Creta, Grecia (înainte de 1400 î. Hr.) – aparţine

civilizaţiei minoice, precursoare a clasicismului grec şi este produsul de sinteză a

civilizaţiilor est – mediteraneene, cu influenţe egiptene. Se pune accent pe rezolvarea

spaţiului arhitectural, cu încăperi dispuse în jurul unor curţi interioare mărginite de portice

cu coloane tronconice, evazate spre partea superioară după modelul egiptean. Încăperile sunt

bogat decorate cu picturi murale şi mozaicuri în culori vii, cu motive geometrice, zoomorfe

şi antropomorfe.

• Oraşele – cetate Micene şi Tirint – cca. 1250 î. Hr.

• Palatul Phaestos – Creta – sec. XV î. Hr.

CLASICISMUL ELEN

Îmbină simţul artistic cu pragmatismul, inaugurând în artă şi arhitectură o tradiţie care a

durat cca. 2500 de ani, având la bază stilurile doric, ionic şi corintic. Aceste stiluri se bazează pe

reguli precise privind proporţiile şi ornamentele.

Construcţii reprezentative:

GRECIA

• Pantheonul – Atena – Ikhtinos 447-432 îHr.

• Olympia (590 îHr.)

• Corint (540 îHr.)

• Delphi (510 îHr.)

• Thezeion – Atena (449-444 îHr.)

• Templul zeiţei Atena Nike (Nike apteros) – Acropola din Atena (427 îHr.)

• Erechteion-ul – Acropola din Atena (421-405 îHr.)

Page 27: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

27

ITALIA

• Templul de la Selinunt – Sicilia (550-450 îHr.)

• Templul de la Phaestum – lângă Napoli (530-460 îHr.)

• Templul de la Agrigent – Sicilia (510-430 îHr.)

• Templul de la Segesta – Sicilia (424-416 îHr.)

CONFUCIANISM

Este o dogmă a filozofiei care are ca principiu fundamental stabilirea ordinii morale şi

sociale. Influenţează puternic creaţia culturală, iar în arhitectură îmbină ordinea, armonia, cultul

strămoşilor, legile cosmosului cu autoritatea terestră. Confucianismul se bazează pe ordine şi

ierarhie – influenţând cultura chineză pe mai multe milenii, conferindu-i un caracter unitar pe un

teritoriu vast, cu o populaţie numeroasă.

Atât sistemul de valori al creaţiei arhitecturale cât şi planificarea urbanistică exprimă

cosmologia confucianistă integrând armonios cadrul construit cu peisajul înconjurător.

Între influenţele care au fost asimilate de cultura chineză din această perioadă se enumeră:

budismul, hinduismul, indo-khmerismul, shintoismul, exotismul.

Construcţii reprezentative:

• Marele Zid Chinezesc (din 214 îHr.) – lung 2260 km

construit pentru a proteja frontiera nordică a Chinei

• Templul Cerurilor – Beijing (1420) - un complex de

clădiri, reşedinţă imperială ; cele 28 de coloane

simbolizează cele 28 de constelaţii şi reprezintă o

îmbinare a legilor cosmosului cu ordinea socială.

- Pagoda de Sud – Fang Shan, Hopei (117 d.Hr. )

- Pagoda Gâştei Sălbatice – Ch’ang Ang Shensi

(701-705)

- Palatul Imperial din Oraşul Interzis – Beijing

(1407-1420)

CLASICISMUL ROMAN

Cultura romană a fost puternic influenţată de cultura grecească şi se răspândeşte pe o

suprafaţă însemnată a continentului european. Caracteristicile sale esenţiale sunt pragmatismul şi

originalitatea.

Arhitectura romană, utilizează acoperirea unor spaţii de dimensiuni remarcabile cu bolţi şi

cupole (domuri), îmbină stilurile clasice greceşti, adosând coloanele dorice, ionice şi corintice

arcadelor de piatră şi zidărie, creează un nou stil, bogat în decoraţiuni – stilul compozit (Colosseum-

ul din Roma).

Lucrările inginereşti, drumuri, apeducte, poduri sunt durabile, de mari dimensiuni.

Arhitectura imperiului părăseşte principiile arhitecturii greceşti a cărei esenţă este relaţia

dintre natură – societate şi mitologie, dar se evidenţiază prin adaptabilitatea clasicismului la scopuri

şi cerinţe variate.

Construcţii reprezentative:

• Colosseum – Roma – 70-82 d.Hr. – un vast amfiteatru oval, cu axa lungă de 200 m, cu o

capacitate de 50.000 locuri. Arena este perimetrată de 80 arcade de dimensiuni uriaşe;

• Vila lui Hadrian – Tivoli – 124 d.Hr.

• Teatrul lui Marcellus – Roma (21-131 d.Hr)

• Oraşul Pompei (distrus 79 d.Hr.)

• Arcul lui Titus – Roma (82 d.Hr.)

• Pantheonul – Roma (2005 d.Hr.)

• Termele lui Caracalla Roma (211 – 217 d.Hr.)

• Forum-ul Roman (sec. I î.Hr. – sec. IV d.Hr.)

Page 28: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

28

ARTA PRECOLUMBIANĂ

Se distinge prin monumentalitate îmbinând principiile cosmologiei cu practicile religioase şi

ritualurile bazate pe sacrificii.

În America Centrală civilizaţia maya a evoluat de la cultura timpurie olmecă evidenţiindu-

se în special prin temple - piramide în trepte, amplasate într-un peisaj insolit. Aztecii dezvoltă

formele arhitecturale mayaşe adaptându-le la noile ritualuri religioase, foarte sângeroase. Ca

material de construcţii se utilizează piatra, iar decoraţia este bogată şi complexă.

În Peru anterior cuceririi sale de către spanioli (1532) - arhitectura era expresie a

centralismului imperial bazat pe o ordine socială foarte rigidă, materializând legătura dintre Împărat

(Inca) şi zeul Soare. Construcţiile sunt orientate după punctele cardinale, utilizând din plin însorirea.

Materialele folosite erau: cărămida şi piatra. Lucrările inginereşti – drumuri, poduri şi terasări ale

versanţilor muntoşi – sunt reprezentative şi de mare amploare.

Indienii pueblo au dezvoltat o arhitectură mai simplă în teritoriile situate actualmente în sud-

vestul U.S.A., utilizând în mod curent cărămizile nearse şi chirpiciul ca materiale de construcţie.

Excepţie face complexul Pueblo Bonito construit din piatră în anii 900-1200 în Mexic.

Construcţii reprezentative:

MEXIC

• Piramidele Soarelui Teotihuacan (cca 250 d.Hr.)

• Citadela Teotihuacan (cca 600 d.Hr.)

• Templul războinicilor – Chichen Itza (cca 1100 d.Hr.)

PERU

• Machu-Pichu – lângă Cuzco (cca 1500) – oraş de munte

• Poarta Soarelui – Tihuanaco (1000-1200 d.Hr.)

GUATEMALA

• Templul 1 – Tikal (cca 500 d.Hr.)

SHINTOISM – JAPONIA

Shinto – este o veche credinţă japoneză bazată pe venerarea strămoşilor şi a naturii, care

transpune în cultura japoneză şi în special în arhitectură: lumina, graţia şi echilibrul dintre natură şi

cultură.

Pătrunderea budismului (sec.VI) – introduce în arhitectura shintoistă forme compoziţionale

extrem de sofisticate, în care dimensiunea şi locul fiecărui element sunt bine stabilite, într-o inter-

relaţionare complexă. În acest mod, natura şi socialul par a fuziona, sugerând faptul că acesta din

urmă este un produs al celui dintâi.

Construcţii reprezentative:

• Poarta „plutitoare” Torii – Sanctuarul Itsukushiona Jinja Miyajima – sec. XII.

• Vila Imperială Katsura – 1620

• Sanctuarul shintoist de la Kamiji – Yama – Ise /(701 d.Hr.)

• Palatul imperial de la Nara (sec.XVII)

• Sanctuarul Kasuga-Nara (768 d.Hr.).

CLASICISMUL CREŞTIN

Îmbină clasicismul monumental cu dogma creştină. Noile construcţii de cult derivă din

bazilica şi din domul roman.

Spaţiul bazilical este organizat pe o axă longitudinală, orientată est-vest, cu o navă

principală supraînălţată şi două nave laterale, preluând arcadele semicirculare romane şi decoraţiile

clasice. Aceste elemente clasice preluate de arhitectura creştină constituie bazele stilului romanic.

Din domul roman derivă bisericile pe plan central, acoperite cu o cupolă semisferică centrală (peste

naos).

Capodopere ale genului sunt Biserica Sfânta Sofia din Bizanţ şi San Vitale din Ravenna.

Pe la 1100 stilul romanic este răspândit practic în întreaga Europă.

Construcţii reprezentative:

Page 29: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

29

• Biserica Sfânta Sofia – Istambul (532-537)

• San Stefano Rotondo – Roma (468-483 d.Hr.)

• Basilica San Marco – Veneţia (1063-1085)

• Capela St. John – Londra (1086-1097)

• Catedrala din Durham – Anglia (1093-1132)

• Abaţia Sf. Albans - Anglia (1077-1115)

• Sfântul Sergiu şi Bachus – Istambul (525-530)

• Sfântul Mântuitor din Chora – Istambul (1050)

ISLAMISM

Îşi are originile în Peninsula Arabică, unde apare în sec.VII şi se extinde rapid în Orientul

Mijlociu, Balcani, Africa de Nord, India şi Peninsula Iberică. Influenţele culturii islamiste pătrund

în Europa Occidentală, prin califatele arabe din Spania.

Ca dogmă, Islamul interzice reprezentările zoomorfe şi antropomorfe, dezvoltând în schimb forme

şi decoraţiuni cu modele geometrice deosebit de valoroase.

Principalul tip de construcţie islamistă este geamia, lăcaş de cult dar şi cu funcţiuni sociale şi

culturale, care preia din alte culturi domurile şi colonadele, la care se adăugă minaretele specifice.

Construcţii reprezentative:

• Moschea Albastră din Istambul – Turcia (1610-1616) o replică a bisericii Sfânta Sofia, de

asemenea transformată în geamie

• Domul Stâncii – Ierusalim – Israel (684)

• Moschea Al-Aqsa Ierusalim – Israel (705)

• Marea Moschee din Damasc, Siria (706-715)

• Moschea Al-Ahzar-Cairo – Egipt (907 î.Hr.)

• Oraşul Madinat – al Zahra – lângă Cordoba

(936 d.Hr.)

• Palatul Alhambra – Granada – Spania (1338-1390)

INDO – KHMERISM

Apare în sec. III prin grefarea puternicelor influenţe ale hinduismului şi budismului asupra

civilizaţiei khmere locale din Cambodgea.

În secolul al IX- lea mai multe formaţiuni statale khmere se unifică sub acelaşi rege. În zona

Angkor, pe o suprafaţă de circa 300 kmp se construiesc numeroase centre cu caracter laic şi religios.

În arhitectura khmeră fiecare templu era conceput ca un micro-cosmos încărcat de

simboluri, cu o volumetrie şi cu decoraţiuni bine definite. Construcţiile sunt decorate cu

basoreliefuri şi sculpturi cu reprezentări naturaliste, deosebit de valoroase.

Construcţii reprezentative:

CAMBODGEA:

• Templul zeului hindus Vishu Angkor Wat – Cambodgea (sec. XII)

• Templul Preah Ko – Angkor Wat (880)

• Templul Preah Khan – Angkor Wat

INDIA:

• Templul Kandaraya Mahadev – Khajuraho (1017-1029)

• Templele Tanjavur şi Rajarajeshvara (sec. IX-XIII)

GOTICUL SCOLASTIC

Reprezintă o continuare şi o dezvoltare a stilului romanic, aducând inovaţii constructive

remarcabile. Arcul ogival şi bolţile de intersecţie cu nervuri ogivale, înlocuiesc arcul în plin centru

şi bolţile semicilindrice romanice. Aceste inovaţii permit o „eliberare” a spaţiului interior, care se

amplifică şi creşte în înălţime.

Planimetria romanică în formă de cruce latină, cu braţul lung orientat est-vest, cu trei sau

cinci nave, intersectat cu transeptul este preluată de noul stil.

Page 30: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

30

Arhitectura gotică se dezvoltă în strânsă legătură cu dogma scolastică, mod determinant de

abordare a teologiei şi filozofiei în epocă. Această dogmă explică legătura între perfecţiunea Raiului

cu societatea umană supusă păcatului, iar materializarea acestui concept este catedrala gotică.

Fig. Nr: 12 Primăria din Bruxelles –sec. XIII – XV,

în stil gotic pur, turnul înalt de 96m.(foto autor)

Construcţii reprezentative:

FRANŢA:

• Saint – Chapelle – Paris – Pierre de Montreuil (1243-1248)

• Catedrala din Reims (1211-1290)

• Abaţia Saint – Denis – lângă Paris (1135-1144)

• Catedrala Notre – Dame – Paris (1163-1250)

• Catedrala din Chartres (1194-1260)

ANGLIA:

• Catedrala din Canterbury (1096-1185)

• Catedrala din Lincoln (1129-1320)

• West minister Abbey – Londra (1245 – sf.sec. XIV)

• Capda Kings – College – Universitatea Cambridge (1446-1515)

ROMÂNIA:

• Biserica Neagră – Braşov ( 1383-1477)

• Biserica Sfântul Mihail – Cluj-Napoca (construcţia s-a desfăşurat în două faze: prima a

început în anul 1316 şi a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487).

Redăm selectiv în continuare caracteristici ale unor stiluri arhitecturale care au influențat

evoluția civilizației europene și mondiale:

CLASICISMUL: un stil ce reînvie perfecţiunea modelelor antice, care caută, stabileşte şi aplică

reguli pentru atingerea acestei perfecţiuni. Raportat la cultura franceză, clasicismul caracterizează

arhitectura secolului al XVII – lea şi cuprinde două curente: unul ce îşi are rădăcinile în Renaşterea

Italiană ( prima manifestare: faţada Bisericii Saint – Gervais – construită la Paris de Salamon de

Brosse în anul 1616), al doilea curent caracterizează epoca lui Ludovic al XIV-lea ( colonada de la

Louvre din perioada 1667 – 1670 - şi de la Versailles din 1668).

Termenul ,,clasicism”definește în arhitectură și artă – de-a lungul timpului, o atitudine polemică

față de conceptele ,,la modă”, militând spre o reîntoarcere la valorile consacrate ale Antichității. La

începutul secolului XX, o serie de arhitecți din Franța și Germania tind să restabilească o

,,disciplină clasică” în artele vizuale pentru a combate excesul inovativ al exuberantului stil Art

Page 31: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

31

Nouveau. Această tendință se manifestă după primul Război Mondial în literatură, pictură și

muzică, dar cu un efect redus în arhitectură și urbanism.

BAROCUL: se afirmă şi se răspândeşte ca o manifestare artistică în secolul al XVII – lea. Este

asociat cu Contra – Reforma, este un stil ce se opune rigurozităţii Reformei. Arhitectura barocă se

caracterizează prin linii şi plane curbe, volute şi coloane în torsadă. Bogăţia decoraţiilor şi fantezia

ce domină compoziţia, care revoluţionează, diversifică şi înnobilează produsul artistic.

ROCOCO: este un stil ornamental elaborat la sfârşitul domniei regelei Ludovic al XIV – lea.

Atinge apogeul în perioada Regenţei şi sub Ludovic al XV – lea şi se remarcă prin bogăţia

decoraţiilor atât în decorarea faţadelor cât şi a interioarelor.

NEOCLASICISMUL: apare ca o replică sobră la senzualitatea şi decorativismul stilurilor baroc şi

rococo. Apare după anul 1750 şi dezvoltă o arhitectură nouă care adaptează noilor necesităţi

funcţionale elementele compoziţionale şi de detaliu ale Antichităţii greceşti.

Fig. 13.RENAŞTEREA FilippoBrunelleschi

Capela Pazzi – Florenţa 1433 - Perioada timpurie

Page 32: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

32

II.2 GRECIA ANTICĂ

Inceputurile :

MYCENE

Fig. Nr: 14. – Situl arheologic Micene – foto. autor

Page 33: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

33

În arhitectură se înregistrează o evoluţie a ordinelor Doric şi ionic

spre armonie şi perfecţiune. Este reconstruită Acropola din Atena. Ictinos şi

Callicrates construiesc Parthenonul, Minesicles construieşte Propyleele, în

aceiaşi perioadă este construit Templul Atenei Nike şi Erehteionul. În stilul

artei clasice se construiesc în această perioadă templele lui Apollon din Delphi

şi Bassae, al concordiei la Agrigento, Templul lui Poseidon la Sunion, Templul

lui Hephaistos de la Athena, Tolosul Marmaria din Delphi.

Spre anul 380 î.Hr. ia naştere şi se dezvoltă arhitectura civilă şi

urbanismul (Priene, Epidaur, este terminată agora din Atena, Pella).

În perioada clasicismului târziu este construit Mausoleul lui

Halicarnas şi Monumentul Nereidelor din Santhos.

ARTA CLASICĂ (480-323 Î.HR.)

Fig. Nr: 15. – Erehteionul, capodoperă a stilului ionic

Logia Cariatidelor (foto. autor)

Page 34: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

34

Se înregistrează expansiunea greacă spre Orient, se

dezvoltă oraşe ca Pergamul, Antiohia şi Alexandria. Apare şi

se dezvoltă ordinul Corintic, se construiesc temple mari la

Pergam, Ephes, Sardes. Se dezvoltă urbanismul (Pergam,

Milet, Alexandria). În marile oraşe apar numeroase construcţii

civile, cum ar fi Porticul Attale din Athena, Biblioteca din

Alexandria, Teatrul din Pergam, Farul din Alexandria.

ARTA ELENISTICĂ (322-50 Î.HR.)

Fig. Nr: 16. – Stilul corintic – capitel și antablament

Page 35: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

35

II.3.CIVILIZATIA ETRUSCĂ

Referinte bibliografice:

Claudius ( 41 – 54 d.C.) - împarat roman, autor al operelor literare cu caracter istoric:

,,Carhedoniaca” (Istoria Cartaginii) şi ,, Tyrhenica” (Istoria Etruscilor), utilizează bogatele

mărturii istorice ale epocii. Scrierile sale dispar in incendiul Bibliotecii din Alexandria, anumite

informaţii se preiau tratatele unor istorici contemporani;

Gaius Clinius Maecenas sfetnic de seamă al lui Augustus, devotat susţi nător al artelor şi al

artistilor, este de origine etruscă, descendent de stripe regală;

Diodor ( sec.I - i.d.C.) istoric grec, descrie etruscii ca un popor care:

,, … s-a remarcat prin bărbăţie, au pus stăpânire pe un teritoriu intins şi au intemeiat multe cetăţi

celebre... Au excelat ca o puternică forţă maritimă şi multă vreme au dominat apele mării, astfel că,

datorită lor mare ace se învecinează cu Italia a primit denumirea de Marea Tyrheniană (Marea

Etruscă)…”

La perfecţionarea armatei pedestre ei au contribuit printre altele şi prin utilizarea goarnei, un

instrument foarte folositor în război şi care se numeşte ,, goarna tyrenă”.

Comandanţilor supreme ai armatei l I se consfinţea şi li se consolida autoritatea şi rangul

prin aceea că li se atribuiau lictori,jilţuri de fildeş şi toge cu dungă purpurie.

Casele erau prevăzute cu peristiluri ingenioase, menite să atenueze zgomotul produs de

numeroşii servitori aflaţi în slujba lor…. Cele mai multe din aceste obiceiuri au fost preluate de

romani care le-au introdus în cetăţile lor şi le-au perfecţionat…S-au dedicat în primul rând ştiinţelor

naturii şi învăţăturii privind zeităţile, cei mai mulţi dintre ei s-au ocupat cu ştiinţa interpretării

fulgerelor… Întrucât locuiesc şi lucrează un pământ ce dă de toate, ei se bucură de o bogăţie de

roade menite nu numai unei hrane îndestulătoare, ci şi de desfătări îmbelşugate, cu huzurul şi

destrăbălarea cuvenită… Puterea, care din timpuri străvechi le-a atras invidia celor din jur, au

pierdut-o cu desăvârşire…”

Page 36: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

36

Fig. Nr:17. Teritoriile etrusce

Titus Livius: strălucit istoric roman de la începutul erei noastre, în tratatul ,, De la

fondarea Romei ” afirmă:

,, … Până la naşterea Imperiului Roman puterea etruscilor s-a întins departe pe mare şi pe uscat. În

măsura în care au stăpânit Marea de Jos ( Tyhreniană) şi Marea de Sus (Adriatica), stau mărturie

chiar denumirile lor: una a fost botezată de triburile italice ,, Marea Etruscă” după numele generic

dat acestei seminţii, iar cealaltă ,,Hadriatica” după aşezarea etruscă Hadria. Au populat uscatul şi au

construit douăsprezece cetăţi, mai întâi de partea noastră a Apeninilor, de-a lungul Mării de Jos,

apoi dincolo de Apenini, înfiinţând acolo tot atâtea colonii câte erau şi oraşele lor de baştină;

acestea cuprindeau toată întinderea de dincolo de Pad până în Alpi, cu excepţia Capului pe care în

prejma golfului îl populează veneţienii…”

Strabo: geograf contemporan cu Titus Livius:

,, … atâta timp cât etruscii s-au aflat uniţi sub un singur conducător – au fost foarte puternici, dar cu

trecerea vremii, se vede că organizarea lor s-a destrămat, s-au supus presiunii exercitate de

populaţia învecinată, căci altfel ei n-ar fi renunţat la pşmânturile fertile şi s-ar fi năpustit după pradă

pe mare, unii într-oparte, alţii în cealaltă parte a apelor; se ştie doar că de câte ori s-au unit au fost în

stare nu numai să-I respingă pe agresori ci să-i şi atace, ba să ântreprindă chiar şi expediţii

îndepărtate…”

Dionisie din Halicarnas:

,, … se aduceau (regelui etrusc Tarquinius – la Roma) douăsprezece securi, câte una din fiecare

cetate …Era un obicei etrusc ca în faţa fiecăruia dintre regii cetăţilor să păşească un lictor, care în

afara mănunchiului de nuiele mai poartă în mână şi o secure; şi ori de câte ori cele douăsprezece

cetăţi porneau într-o expediţie comună, depuneau cele douăsprezece securi în mâna unui dintre regi

care în felul acesta era investit cu puteri nelimitate în comanda oştilor…De aici originea istorică a

simbolului puterii la funcţionarii romani care atesta dreptul lor de a aplica vinovaţilor nu numai

pedeapsa corporală ci şi pedeapsa decapitării…”

Thomas Dempster: profesor scoţian, predă la Universităţile din Pisa şi Bologna. Între anii 1616 –

1619 scrie cele ,, Şapte tomuri despre Regatul Etruriei”.

Istoric:

Epoca pietrei:

urme de locuire în peninsula Italică

Epoca brozului ( cca.1800 ă.d.C.) :

Page 37: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

37

imigranţi din nord populează Italia, prelucrează bronzul şi practică o agricultură primitivă,

îşi construiesc colibe din pari de lemn, locuiesc cu predilecţie în locuinţe lacustre.

Epoca fierului (2000 î.d.C.):

noi valuri de imigranţi din nord care aduc o cultură superioară celei autohtone, cunosc

prelucrarea fierului, roata olarului, practică agricultura şi creşterea vitelor, au o organizare

socială diferenţiată pe stări. Centrul acestei culturi este la Villa Nova lângă Bologna de

astăzi.

Sec VIII î.d.C. :

apar primele oraşe cu o viaţă economică şi socială dinamică. Un rol deosebit îl joacă grecii –

care colonizează Sicilia şi litoralul italic, înfiinţând porturi, centre economice şi comerciale

puternice.

În Toscana etruscii întemeiază pe baza tradiţiilor villanoveze o nouă civilizaţie. La

Tarquinia, în Etruria Meridională este descoperit un obiect – simbol, o urnă villanoveză dion

argilă acoperită cu un coif etrusc din bronz, care atestă prezenţa noii civilizaţii şi

marechează trecerea la o nouă epocă în istoria Italiei Antice.(istoricii compară aceste

începuturi modeste din Italia cu civilizaţii mult mai avansate: în 1728 – 1686 î.d.C. -

Hammurabi, regale Babilonului, supranumit Uraganul celor patru puncte cardinale, adopta

cel dintâi Cod de Legi cunoscut în istorie, iar în anul 1296 î.d.C.- Ramses al II-lea încheia

primul Tratat de Pace cunoscut, prin care se consfinţea victoria sa asupra Imperiului Hitit).

Oraşele etrusce luate în parte alcătuiau ansambluri de sine stătătoare, un fel de state – cetăţi,

cu strânse relaţii economice, dar autonome una faţă de celelalte. Iniţial oraşele etrusce erau

conduse de un rege, cu timpul devin republici orăşeneşti aristocratice.Douăsprezece cetăţi:

Veii, Caere, Tarquinia, Vulci, Ruselly, Vetulonia, Velletri, Arretium, Cartona, Perusia,

Volsini şi Clusium - se unesc într-o formă federativă liberă, asemănătoare federaţiilor

greceşti.

Oraşele cetăţi etrusce o venerează pe zeiţa Voltumna, căreia îi ridică în comun un sanctuar

în apropiere de Volsinii (lângă Bologna de azi). O dată pe an se organizau aici jocuri festive

în cinstea zeiţei, ocazie cu care se alegea un rege, reprezentant formal al Federaţiei etrusce.

Oraşele etrusce erau dominate de familiile aristocrate, membrii lor de frunte – lucomonii –

asigurând administrarea treburilor publice, formând un colegiu de funcţionari numiţi ziltath.

Sfârşitul sec.VII Î.D.c.:

Oraşele etrsce sunt foarte puternice şi încep să ducă o politică de expansiune pe teritoriul

Italiei.În Italia septentrională coloniştii porniţi din Clusium, Volsinii, Velletri, întemeiază

oraşele Felsina (Bologna), Mantua, Spina, Atria şi altele, controlând regiunea fertilă a

Padului. La rândul lor, aceste oraşe din nordul Italiei se unesc într-o federaţie liberă.

Expansiunea se extinde la sud de Tibru, în Latium şi Campania, apar noi oraşe: Capua şi

Nola.

În 600 î.d.C. etruscii ocupă Corsica şi intră în conflict cu coloniştii greci. Pentru a-i înfrânge,

etruscii se aliază cu rivalii acestora, cartaginezii. Confruntarea are loc în 540 - 538 î.d.C.,

când flota greacă reputează o victorie pe care nu o poate fructifica din cauza pierderilor

suferite.

Sec. VI î.d.C. :

Marcheză perioada de apogeu a puterii etrusce, care domină Mediterana în egală măsură cu

grecii şi cu cartaginezii.

Cuceresc Latium, o regiune cu populaţie puţină, primitivă,ocupată cu agricultura şi cu

creşterea vitelor. Pe locul viitoarei Rome se aflau pe vârful celor şapte coline cătune

despărţite de mlaştini, locuite de triburi latine şi sabine. Etruscii unifică aceste aşezări şi

crează un adevărat oraş, cu o formă arhitecturală şi administrativă fermă şi stabilă. Se

construieşte un canal imens, boltit, numit Cloaca Maxima,

drenând astfel apele şi desecând mlaştinile. Se edifică Forum

Page 38: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

38

Romanum, vestita piaţă romană, inima Romei, apoi a Italiei,

devenind punctual central al Imperiului Roman.

Pe Capitoliu se edifică templul închinat zeităţilor Jupiter, Junona şi Minerva.Noua cetate

este înconjurată cu ziduri de apărare puternice.

În fruntea Romei s-au aflat regii etrusci Tarquinius, Priscus, Servius Tulius şi Trquinius

Superbus.

Fig. Nr:18: Sfinxul și două animale mitologice – desedn dintr – un mormânt de la Veii - Campania

Sec. V – III î.d.C.:

Puterea etruscă decade ( expulzarea lui Tarquinius Superbus din Roma), Roma îşi extinde

influenţa în Latium, cucereşte oraşul etrusc Veii.

480 î.d.C. – are loc o confruntare armată între cartaginezi şi grecii sicilieni care ies

învingători marcând astfel slăbirea puterii maritime a etruscilor, aliaţi ai cartaginezilor.

474 î.d.C. – are loc bătălia navală de la Cume (lângă actualul Neapole) unde flota gracă o

învinge pe cea etruscă, marcând sfârşitul perioadei de dominaţie a acestora în Mediterana.

453 – 452 î.d. C. – etruscii pierd insula Ilva (Elba), cu o poziţie strategică deosebită şi cu

bogate zăcăminte de fier.

424 î.d.C. – are loc o răscoală în Campania, etrscii sunt învinşi, iar Capua devine oraş –

cetatae de sine stătător.

406 î.d.C. – romanii asediază şi cuceresc Veii, apoi oraşul cetate Capena, având deschis

drumul spre Etruria.

Etruria este atacată din nord de triburile celtice şi de gali; celţii cuceresc cetatea Melpum (la

est de Milano), îşi extend stăpânirea pe întraga regiune de nord a Italiei, în 390 cuceresac

Clusium.

În anul 387 î.d.C. celţii atacă şi cuceresc Roma, cu excepţia Centrului sacru de pe Capitoliu

ai cărui apărători au fost treziţi – conform legendei, de gâştele sacre din templu.

295 î.d.C. – ertuscii sunt învinşi de romani; ultimul oraş – cetate Volsinii este cucerit în 268,

marcând sfîrşitul civilizaţiei etrusce. Romanii se răspândesc în Etruria şi asimilează

populaţia autohtonă. Etruscii rămaşi primesc cetăţenie romană, dovedesc loialitatea, dar îşi

pierd definitiv identitatea culturală.

Page 39: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

39

Fig. Nr: 19. – Alfabetul etrusc preluat și adaptat după alfabetul grecilor din Cumae.

,, Episodul” etrusc caracterizează o perioadă istorică de mare însemnătate pentru viitorul peninsulei

Italice, premerge şi influenţează civilizaţia Romei republicane şi imperiale căreia îi transmite

cunoştinţele tehnice şi rafinamentul artei sale.

Fig. 20. Necropola din Banditaccia – mormânt etrusc cu basoreliefuri

Page 40: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

40

Fig. Nr: 21. – Lupa Capitolina cu Romulus și Remus

II.4. ROMA

1. Legenda…Enea, în urma războiului cu grecii, scăpând din asediul Troiei împreună cu

familia sa şi cu câţiva supuşi credincioşi, a părăsit Asia Mică rătăcind timp îndelungat pe Marea

Mediterană. După multe peripeţii, pe apă şi pe uscat, au ajuns în Peninsula Italică, aşezându-se pe

câmpia întinsă numită Latium, aflată la miazăzi de râul Tibru, între mare şi Munţii Apenini. După

numeroase lupte, Enea a întemeiat aici cetatea Lavinium, iar fiul său Ascanius sau Iulius, o a doua

cetate, Alba- Longa.

Peste aceste cetăţi au domnit mulţi regi, descendenţi direcţi ai lui Ascanius. Mezinul

ultimului rege, Amulius, l-a alungat pe fratele său mai mare, Numitor, iar pe fiica acestuia, Rea –

Silvia, a făcut-o preoteasă a zeiţei Vesta, obligând-o astfel să nu se mai căsătorească. În acest mod,

nici un urmaş al fratelui alungat de pe tron nu se mai putea naşte pentru a răzbuna nelegiuirea.

Dar zeul Neptun a răpit-o pe tânăra vestală, care i-a dăruit doi fii gemeni, pe Romulus şi

Remus. Aflând cele întâmplate, Amulius a pus să fie prinşi cei doi gemeni şi aruncaţi în apele

Tibrului. Un slujitor milos a aşezat cei doi prunci într-un coş de nuiele, care a plutit pe apele

învolburate, până când valurile l-au arucat la mal şi l-au adăpostit sub ramurile unui măslin. Aici a

apărut lupoaica, animalul lui Marte, care i-a adăpostit pe copii în peştera Lupercal şi i-a alăptat

pentru a le astâmpăra foamea. Un păstor al regelui, pe nume Faustulus, i-a descoperit şi i-a dus

soţiei sale Acca Laurentia, care le-a devenit doică şi i-a îngrijit.

Când au crescut, cei doi gemeni au devenit conducătorii păstorilor care atacau şi prădau

împrejurimile. Remus a fost prins pe când încerca să prade turmele regelui Amulius şi a fost dus la

palat. Faustulus l-a trimis pe Romulus în ajutorul fratelui său, dezvăluindu-i secretul descendenţei

lor nobile. Romulus a atacat cetatea, şi-a eliberat fratele, l-au ucis pe Amulius şi l-au pus pe tron

pe bunicul lor Numitor.

După aceste fapte, cei doi fraţi au hotărât să înfiinţeze o nouă cetate în ţinutul în care

crescuseră, acolo unde Tibrul ieşit din munţi, se îndrepta spre mare.

Page 41: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

41

Cei doi fraţi s-au certat însă, fiecare dorind ca numele său să fie dat noii cetăţi. Nu s-au

înţeles nici asupra locului unde urma să fie ridicată cetatea: pe dealul Palatin sau pe Aventin. Au

întrebat atunci zeii, care le-au răspuns că acela peste care vor zbura mai mulţi vulturi, acela este

ales pentru a decide.A doua zi în zori, de-asupra capului lui Romulus au zburat doisprezece vulturi,

iar de-asupra capului lui Remus au zburat numai şase. Cetatea a fost numită de Romulus - Roma şi

cea dintâi colibă acoperită cu paie a fost ridicată pe Palatin. Romulus a tăiat prima brazdă în jurul

Palatinului cu un plug tras de un taur şi de o vacă, marcând astfel traseul zidurilor cetăţii. Supărat

de hotărârea zeilor, Remus a sărit peste linia viitoarelor ziduri şi a fost înjunghiat de Romulus care

a spus: ,, Aşa să moară toţi cei care, ca şi tine, vor sări peste zidurile mele”

Romulus, rămas singurul stăpân al cetăţii, a populat-o cu păstorii din împrejurimi, cu sclavi

fugiţi, datornici şi exilaţi. Pentru că lipseau femeile, Romulus a cerut cetăţilor vecine ca fetele lor

să se mărite cu noii locuitori ai Romei, dar nimeni n-a dorit să intre în legături de familie cu

aceştia. Atunci, Romulus a recurs la un vicleşug: a organizat o mare serbare în cinstea zeului

Consus, la care a invitat locuitorii din cetăţile sabine şi latine din vecinătate. La un semn al lui

Romulus, bărbaţii Romei s-au repezit şi fiecare a răpit căte o femeie. Bărbaţii străini, neînarmaţi n-

au putut să le apere şi au fugit, blestemându-i pe cei ce încălcaseră legile ospitalităţii.

Aşa a început războiul cu cetăţile învecinate. Latinii au fost învinşi uşor de romani, dar

sabinii în frunte cu regele lor Titus Tatius au pornit împotriva Romei. Luptele s-au desfăşurat în

mlaştinile dintre Capitoliu şi Palatin, au durat timp îndelungat fără a se decide victoria vreunei din

părţi. Au intervenit femeile sabine, legate acum de bărbaţii din ambele tabere, împăcându-i pe

bărbaţii şi pe fraţii lor. Popoarele s-au unit, iar Romulus şi Titus Tatius au domnit împreună.

Acesta este mitul despre întemeierea şi primele acţiuni ale cetăţii Roma, peste care au

domnit încă şase regi. Conducerea statului era în mâinile vechilor cetăţeni, a patricienilor dintre care

se alegea Senatul (Sfatul Bătrânilor), iar regele era obligat să respecte hotărârile Senatului în

problemele importante.

Ultimul rege, Lucius Tarquinius Superbus a fost izgonit şi s-a retras în cetatea etruscă Caere,

iar locuitorii Romei au hotărât ca în fiecare an să fie aleşi în locul regelui doi consuli, înfiinţându-se

Republica Patricienilor, în care plebeii ereu reprezentaţi de tribuni.

Fig. Nr: 22. – Planul orașului Roma – după ,,Historia” Nr:2/2009

Page 42: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

42

2. Urbanismul roman: continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor, civilizaţia romană îşi

extinde treptat influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei, de la limes – ul ce separă

Anglia de Scoţia până în Egipt, din Asia Mică la ţinuturile germanice, de la nord de Danubiu la

Atlantic.

Sistemul legislativ, arta militară şi a conducerii, a organizării teritoriilor cucerite, toleranţa

religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor, au asigurat pentru mai mult de un mileniu

existenţa şi supremaţia în aceste teritorii, mai întâi a Republicii, apoi a Imperiului Roman.

Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural, dar tipic urbană este jalonată de apariţia a

numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale Mileniului I : Ostia,

Herculanum, Pompei, Timgad şi altele. Dar mai ales aici - şi nu în celebra Romă, în oraşele cetăţi

care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori - urbanismul roman atinge nivelul său maxim de

dezvoltare.

Pricipiile urbanismului roman: cu începere de la Cetatea Eternă, fondarea unui oraş este la

romani un act sacru, marcat de un ritual arhaic preluat de la etrusci. Ritualul cuprinde patru

secvenţe:

Luarea auspiciilor – destinată să asigure acordul zeilor pentru înfiinţarea noului

oraă;

Orientatio – trasarea celor două axe majore ale viitoarei localităţi: decumanus (est –

vest) şi cardo (nord – sud), care înscriu oraşul în ordinea generală a Universului;

Limitatio – marcarea cu brăzdarul plugului a perimetrului, întrerupt în dreptul

viitoarelor porţi, care marchează o linie de protecţie magică: pomerium, în afara

căreia se va construi zidul de apărare;

Consacrarea – plasarea oraşului sub protecţia zeilor, în special a triadei capitoline:

Jupiter, Junona şi Minerva.

Planimetria oraşelor romane se caracterizează prin utilizarea tramei stradale rectangulare,

orientată după cele două axe majore: cardo şi decumanus, trasee ortogonale ce răspund unor cerinţe

vădit practice, fără semnificaţie religioasă. Oraşul tipic roman primeşte aastfel în plan forma unui

pătrat sau a unui dreptunghi - în care străzile secundare delimitează insule asemenea. Această

operaţiune poartă numele de ,, limitare internă”, iar tratatele de topometrie contemporane epocii

imperiale o consideră ca parte integrantă a ritualului fondării oraşului. Aceste trasee rectangulare

sunt însă adaptate declivităţilor terenului, tradiţia fiind preluată de la etrusci şi de la urbanismul

grec.

Fig. Nr: 23. – Forul Roman – plan - ,,Historia” Nr:2/ 2009

Page 43: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

43

Principiile urbanismului roman sunt aplicate vizibil în structura oraşelor nou înfiinţate ca:

Torino, Aosta, Florenţa în peninsula italică, Timgad, Volubilis, Leptis Magna, Sabatha în Africa,

dar se regăsesc şi în modernizarea şi remodelarea unor aglomerări urbane existente. Vechile

,,oppida” din Galia amplasate pe înălţimi sunt completate cu structuri romane rectangulare ca la

Autun şi Trier, iar peste târgul galic al Lutetiei se suprapune un oraş modern care va deveni nu mai

puţin celebrul Paris.

Elementele compoziţionale urbane sunt:

Incinta: are o valoare simbolică şi religioasă ce trimite la ritualul limiării oraşelor.

După instaurarea cunoscutei ,,pax romana” fortificaţiile au fost neglijate în favoarea

extinderii aşezărilor, dar năvălirile barbare din secolul al III-lea obligă reconstruirea

zidurilor de apărare, pentru care adeseori sunt utilizate ca material de construcţie

părţi din monumentele epocilor anterioare.

Fig. Nr: 24. – Roma protejată de Zidul Aurelian

,,Historia” Nr:2/2009

Străzile: aveau dimensiuni bine stabilite: 12 m lăţime pentru cardo şi decumanus (

la Corint lătimea arterelor atinge 24 m) şi nu mai puţin de 6 m pentru străzile

laterale, erau dalate şi mărginite de trotuare. Adeseori strada era flancată de portice

spre care se deschid magazine şi care protejează cetăţenii de ploaie sau de arşiţă.

Forum – ul: este amplasat la intersecţia dintre cardo şi decumanus, este un centru al

vieţii publice, piaţă şi loc de reuniune în acelaşi timp, constituie inima oraşului

roman. Este locul unde sunt amplasate edificiile publice (sala curiei romane,

bazilica – un vast edificiu ce adăposteşte tranzacţiile comerciale şi activităţile

oficiale de exercitare a justiţiei), adeseori legate prin portice după modelul agorelor

greceşti. Forum – ul este centrul vieţii religioase, aici este amplasat templul închinat

triadei capitoline în timpul Republicii, ulterior templul ce serveşte cultul imperial.

Până la apariţia amfiteatrelor, în forum se desfăşurau şi luptele gladiatorilor. Alături

Page 44: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

44

de forum – ul propriuzis, în oraşele romane vor apare şi fora – pieţe specializate,

destinate exclusiv activităţilor comerciale.

Fig. Nr: 25. - Forul Roman ,,L’Histoire” Nr:2 / 2010

Dotările publice: edificii destinate petrecerii timpului liber: teatre, circuri,

amfiteatre, terme, ocupă un loc privilegiat în structura oraşului roman. Spre

deosebire de greci, care utilizau pantele naturale ale terenului pentru amenajarea

teatrelor, romanii construiesc teatre monumentale pe teren plan. Pentru circuri,

deobicei piste lungi destinate întrecerii carelor, înconjurate cu gradene este utilizat

terenul denivelat pentru o mai bună vizibilitate ( Circus Maximus din Roma este

amplasat în depresiunea dintre colinele Palatin şi Aventin). Amfiteatrele, (dintre

care cel mai renumit este Colosseum – ul) sunt destinate întrecerii între gladiatori şi

spectacolelor, sunt cunstrucţii monumentale de mari dimensiuni, specifice

civilizaţiei romane. Termele, sunt edificii gigantice cu lux ostentativ construite în

epoca imperială, care regrupează băi calde şi reci, săli pentru sport, biblioteci, săli

de lectură, locuri pentru servirea mesei. Palatele, edificiile administrative,

cazărmile, închisorile, sunt construcţii cu funcţiuni urbane amplasate în zonele

centrale ale oraşelor. Un loc esenţial îl ocupă amenajările şi dotările edilitare:

castelele de apă, apeductele, fântânile. Peisajul urban este înobilat cu numeroase

grupuri statuare şi arce de triumf amplasate în capetele de perspectivă ale

arterelor importante. Canalizarea apelor uzate era asigurată de o reţea subterană

care urmărea traseul stradal.

Page 45: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

45

Fig. Nr: 26 - Colisseeum – construcție începută în anul 72 î.d.C

Locuinţele: sunt de două feluri: domus – tipul clasic al locuinţei unifamiliale din

care se dezvoltă programul arhitectural al palatelor patricienilor şi - insulae – case

de raport cu mai multe etaje cuprinzând un anumit număr de apartamente.

Principiile urbanismului roman se regăsesc în ,,,De architectura” – tratatul de urbanism al lui

Vitruviu, inginer şi arhitect contemporan cu Augustus. Inspirat din operele urbaniştilor

greci, în tratatul său Vitruviu pune accent pe alegerea sitului, pe salubritate, expunerea la

factorii climatici, la amplasarea edificiilor publice şi a locuinţelor. Se recomandă a se face

orientarea străzilor pe baza unui studiu aprofundat al regimului local al vânturilor, iar

confortul şi estetica urbană sunt preocupări importante ale celebrului teoretician.

Regimul juridic al urbanismului roman este asigurat şi urmărit de adevărate servicii

de urbanism create în timpul Imperiului şi puse sub controlul unor înalţi demnitari numiţi de

împărat, precum curatorul apelor şi procuratoruşl străzilor.

Legea celor XII Table reglementează distanţele între construcţii şi faţă de limitele

parcelei pentru asigurarea accesibilităţii şi pentru a reduce pericolul extinderii incendiilor.(

Se interzice construirea la o distanţă mai mică de 2 picioare şi jumătate faţă de proprietatea

vecină, ceeace conduce la o distanţă de 5 picioare între construcţii – cca. 1,5m, amplificată

ulterior la 10 picioare datorită frcventelor incendii din Roma). Legea intrezice construirea

balcoanelor deasupra străzilor, permite acoperirea caselor cu olane şi nu cu material lemnos,

impune traseul străzilor şi regimul de aliniere al construcţiilor, limitează regimul de

înălţime. Demolările sunt strict reglementate pentru protejarea patrimoniului construit. În

anul 127 împăratul Hadrian, preocupat de estetica urbană, ordonă ca fiecare locuitor al

oraşului să-şi repare casa sau să o vândă.

Exproprierea – este prevăzută în edictele imperiale şi declarată necesară pentru

realizarea unor construcţii şi amenajări de interes public: (apeducte, forum – uri). După caz,

prefectul Romei ( pentru valori echivalente a 50 livre de argint) sau împăratul, (pentru sume

mai mari) - dispun acordarea despăgubirilor pentru proprietarii clădirilor desfiinţate.

Decădera Imperiului Roman a atras după sine un accentuat regres al vieţii urbane

Aceasta primeşte o cu totul altă orientare în perioada medievală, apoi Renaşterea reînvie

valoraoasele tradiţii ale Romei Imperiale.

„ 3. Administraţia. Imperiul Roman s-a extins pe teritorii întinse - de la Marea Britanie

până în Persia, între Germania şi Egipt, de la vest de Rhin - la nord de Dunăre, până la munţii estici

ai Anatoliei – (Armenia de astăzi) - reunind tradiţii, limbi şi religii din cele diverse şi o populaţie de

70,0 milioane de locuitori.

Page 46: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

46

Timp de cinci secole, acest teritoriu imens a fost administrat, controlat aprovizionat şi apărat

de Roma. Pe acest teritoriu incomensurabil romanii avansau, se retrăgeau, dispuneau de state –

tampon. Pe perimetrul Imperiuluiâau fost fixate posturi de frontieră şi fortificaţii.

Din punct de vedere administrativ, în primele secole ale Imperiului, existau două feluri de

provincii:

cele vechi şi bine pacificate, plasate la interior, numite ,,provincii ale poporului” –

ale poporului roman, pentru care guvernul local era numit de Senat, cauză pentru

care erau denumite şi provincii senatoriale.

,,provincii de frontieră” – în care împăratul, şeful armatelor îşi exercita direct

puterea prin guverne formate din funcţionari militari care depindeau direct de

suveran.

Membrii guvernelor provinciilor senatoriale beneficiau de o pregătire specială în

domeniul administraţiei, erau magistraţi aleşi care proveneau din familiile patricienilor şi

care puteau succesiv să lucreze în administraţie sau să conducă o legiune, parcurgând cursus

honorum – spre cele mai înalte funcţii în conducerea Imperiului. Această elită forma o

minoritate restrânsă care administra eficient economia Imperiului. O ordine similară se

regăsea şi în maniera modernă şi eficace în care era condusă imensa armată romană:

450.000 oameni pentru care existau înscrisuri şi repertoare, tabele de avansare, ordine de

promovare. Civilizaţia ro mană a fost o civilizaţie birocratică.

Justiţia romană era o ,,civilizaţie a pledoariilor”, o civilizaţie care a inventat dreptul, un

drept care nu considera membrii societăţii egali: fiecare avea un statut personal, era înserat

într-o ierarhia bine codificată de-asupra căreia se situau cei care deţineau cetăţenia romană.

Sub Imperiul Târziu, circa 6 milioane de persoane aveau cetăţenia romană, putând fi

fictiv asimilaţi ca Romani, o populaţie mai numeroasă decât populaţia Republicii Romane.

Cel ce a dobândit cetăţenia romană, putea accede la cele mai înalte funcţii publice. Astfel,

împăraţii din dinastia Sever – ilor erau de origine punică.

ISTORIA ROMEI ÎN DATE

sec.XIV î.c. - tracii ocupă regiunea unde va apare Roma;

sec. VIII î.c. - civilizaţia etruscă – apar sate pe Palatin;

735 î.c . - data legendară a fondării Romei de Romulus;

609 î.c. - expulzarea din Roma a lui Tarquinius Superbus – ultimul rege etrusc şi in-

staurarea Republicii;

390 î.c . - năvăliri ale triburilor galilor. Capitoliul este salvat de strigătul gâştelor

sacre;

338 î.c. - Roma domină regiunea latium. începe cucerirea bazinului mediteranean;

58-44 î.c. - Cezar supune galia şi devine stăpânul romei

27 î.c: - Octavian fondează Imperiul, Mediterana devine un „lac” roman. începe

„Secolul lui Augustus” (Octavian). Literatura clasică latinĂ cunoaşte o mare dezvoltare prin

Horaţiu, Virgiliu, Ovidiu, Titus – Livius. Se dezvoltă arta romană, se construiesc terme,

apeducte;

anul 30 - crucificarea lui Isus din Nazaret

anul 64 - incendiul romei şi primele persecuţii ale creştinilor

anul 70 - cucerirea Ierusalimului de către romani

anul 72 - începe construcţia Coliseum-ului;

117 – 138 - împăratul Hadrian; începe construirea Pantheonului (123) şi a unui mausoleu –

viitorul castel San-Angello;

212 - - edictul lui Caracalla prin care toţi locuitorii liberi din imperiu devin cetăţeni romani;

274 - construcţia fortificaţiilor Romei („Zidul lui Aurelian”);

293 - sub Diocleţian – conducerea imperiului este împărţită între apus şi răsărit;

Page 47: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

47

Continuatoare a culturii grecilor şi a etruscilor, civilizaţia romană îşi extinde treptat

influenţa asupra teritoriilor europene din jurul Mediteranei, de la limes – ul ce separă Anglia

de Scoţia până în Egipt, din Asia Mică la ţinuturile germanice, de la nord de Danubiu la

Atlantic.

Sistemul legislativ, arta militară şi a conducerii, a organizării teritoriilor cucerite,

toleranţa religioasă şi nu în ultimul rând ştiinţa construcţiilor, au asigurat pentru mai mult

de un mileniu existenţa şi supremaţia în aceste teritorii, mai întâi a Republicii, apoi a

Imperiului Roman. Această civilizaţie bazată pe spaţiul rural, dar tipic urbană este jalonată

de apariţia a numeroase oraşe care ating apogeul dezvoltării lor în primele două secole ale

Mileniului I : Ostia, Herculanum, Pompei, Timgad şi altele. Dar mai ales aici - şi nu în

celebra Romă, în oraşele cetăţi care nu depăşesc câteva zeci de mii de locuitori - urbanismul

roman atinge nivelul său maxim de dezvoltare.

Arhitectura romană:

Dotările publice: edificii destinate petrecerii timpului liber: teatre, circuri,

amfiteatre, terme, ocupă un loc privilegiat în structura oraşului roman. Spre deosebire de

greci, care utilizau pantele naturale ale terenului pentru amenajarea teatrelor, romanii

construiesc teatre monumentale pe teren plan. Pentru circuri, de obicei piste lungi destinate

întrecerii carelor, înconjurate cu gradene este utilizat terenul denivelat pentru o mai bună

vizibilitate (Circus Maximus din Roma este amplasat în depresiunea dintre colinele Palatin

şi Aventin). Amfiteatrele, (dintre care cel mai renumit este Colosseum–ul) sunt destinate

întrecerii între gladiatori şi spectacolelor, sunt construcţii monumentale de mari dimensiuni,

specifice civilizaţiei romane.

Termele, sunt edificii gigantice cu lux ostentativ construite în epoca imperială, care

regrupează băi calde şi reci, săli pentru sport, biblioteci, săli de lectură, locuri pentru

servirea mesei. Palatele, edificiile administrative, cazărmile, închisorile, sunt construcţii cu

funcţiuni urbane amplasate în zonele centrale ale oraşelor.

Un loc esenţial îl ocupă amenajările şi dotările edilitare: castelele de apă, apeductele,

fântânile. Peisajul urban este înnobilat cu numeroase grupuri statuare şi arce de triumf

amplasate în capetele de perspectivă ale arterelor importante. Canalizarea apelor uzate era

asigurată de o reţea subterană care urmărea traseul stradal.

Locuinţele: sunt de două feluri: domus – tipul clasic al locuinţei unifamiliale din care

se dezvoltă programul arhitectural al palatelor patricienilor şi - insulae – case de raport cu

mai multe etaje cuprinzând un anumit număr de apartamente.

Imperiul Roman s-a extins pe teritorii întinse - de la Marea Britanie până în

Persia, între Germania şi Egipt, de la vest de Rhin - la nord de Dunăre, până la munţii estici

ai Anatoliei – (Armenia de astăzi) - reunind tradiţii, limbi şi religii din cele diverse şi o

populaţie de 70,0 milioane de locuitori.

Timp de cinci secole, acest teritoriu imens a fost administrat, controlat aprovizionat

şi apărat de Roma. Pe acest teritoriu incomensurabil romanii avansau, se retrăgeau,

dispuneau de state – tampon. Pe perimetrul Imperiului au fost fixate posturi de frontieră şi

fortificaţii.

Din punct de vedere administrativ, în primele secole ale Imperiului, existau

două feluri de provincii:

- cele vechi şi bine pacificate, plasate la interior, numite ,,provincii ale poporului” –

ale poporului roman, pentru care guvernul local era numit de Senat, cauză pentru care erau

denumite şi provincii senatoriale.

- ,,provincii de frontieră” – în care împăratul, şeful armatelor îşi exercita direct

puterea prin guverne formate din funcţionari militari care depindeau direct de suveran.

Justiţia romană era o ,,civilizaţie a pledoariilor”, o civilizaţie care a inventat dreptul,

un drept care nu considera membrii societăţii egali: fiecare avea un statut personal, era

înserat într-o ierarhia bine codificată de-asupra căreia se situau cei care deţineau cetăţenia

Page 48: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

48

romană. Sub Imperiul Târziu, circa 6 milioane de persoane aveau cetăţenia romană, putând

fi fictiv asimilaţi ca Romani, o populaţie mai numeroasă decât populaţia Republicii Romane.

Cel ce a dobândit cetăţenia romană, putea accede la cele mai înalte funcţii publice. Astfel,

împăraţii din dinastia Sever–ilor erau de origine punică.

Cetăţenia romană era acordată la cerere, funcţie de o serie de criterii: averea,

onorabilitatea, cunoaşterea limbii latine, (respectiv limba greacă pentru partea de răsărit a

imperiului).

În anul 212, prin edict, împăratul Caracalla hotărăşte: toţi locuitorii

Imperiului sunt cetăţeni romani. Fără îndoială, această decizie se bazează pe sistemul de

impozite aplicat cetăţenilor romani, (noii cetăţeni erau în continuare supuşi impozitelor care

le plătiseră şi până atunci dar mai ales pe un sistem juridic unic în întreg teritoriul.

Majoritatea locuitorilor din imperiu au dorit să acceadă la noul statut, o mică parte au opus

rezistenţă, mai ales din motive religioase (poporul evreu nu a acceptat cu adevărat cetăţenia

pe motiv că nu admiteau ideea existenţei altor zei decât ai lor).

În timpul imperiului, Roma devine o mare metropolă, cu o populaţie de peste

un milion de locuitori pentru care funcţionează un sistem administrativ asemănător cu cel al

provinciilor: servicii specializate conduse de un înalt funcţionar numit de împărat. Acesta

supervizează acţiunile prefecţilor care se ocupă de: trupele din garda imperială şi de

securitate, de incendii şi inundaţii, de dezvoltarea urbană sau de infrastructura edilitară. În

epoca imperială, Roma era administrată după cum, peste secole sub conducerea lui

Haussmann a fost administrat Parisul.

Fig. Nr: 27. Vila lui Hadrian

Lucrare de verificare Nr: 2

Page 49: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

49

Instrucțiuni:

Lucrarea de verificare implică activități care necesită cunoașterea Modulului II și a

bibliografiei obligatorii indicate. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise prin poștă (electronică)

tutorelui pentru comentarii, corectare și evaluare.

Pe prima pagină se vor scrie următoarele:

- Titlul cursului;

- Numărul lucrării de verificare;

- Numele și prenumele cursantului (acestea se vor menționa pe fiecare pagină),

anul de studii (II), specializarea (Geografia Turismului – ID); facultatea (de

Geografie); unitatea de învățământ (Universitatea ,,Babeș - Bolyai”),

localitatea (Cluj – Napoca).;

- Adresa poștală a cursantului, inclusiv date de contact (telefon fix, telefon

mobil, adresa e – mail).

Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:

1.Explicați : ce sunt stilurile arhitecturale și modul în care acestea oglindesc etapele istorice

de dezvoltare .......................................................................................................3p.

2.Care sunt caracteristicile stilurilor arhitecturale din Grecia Antică..........................;...2p.

3.Care sunt principiile urbanismului din Grecia Antică (,,planul hyppodamic”);.............2p.

4.Comentați în ce mod arhitectura și urbanismușl Etrusc au influențat evoluția culturii și

civilizației Romei Antice......................................................................................................2p.

5.Din oficiu:......................................................................................................................1p.

Lucrarea de verificare se va preda la data prevăzută în calendarul disciplinei.

BIBLIOGRAFIE:

Architettura – riconoscere gli stili / Maria Grazia Chippinelli / Ed. GIUNTI2001

Ancient Lands / Thanasis Vassiliou / Ed. Milithos Athens 2009

Arheologia Romană / Dumitru Tudor / Ed. Științifică și Enciclopedică / București 1976

Art et Histoire – Peloponnese / Ed. Bonechi / www.bonechi.it

Guide to the Archaeological Museum of Thessalonike / Julia Vokotopoulou /Ed. Kapon

Editions Athens 1996

Athens – la Ville de l’Esprit et de la Democratie /Ed. TOUBI’S1997

Page 50: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

50

MODULUL III.

EVUL MEDIU OCCIDENTAL NOȚIUNI INTRODUCTIVE, DEFINIȚII ȘI

CARACTERISTICI

Scopul modulului:

Modulul este destinat cunoașterii și înțelegerii conținutului domeniilor specifice ale

ARHITECTURII și TURISMULUI, ale patrimoniului natural/cultural(construit) și ale activităților

specifice ale turismului, a inter-relețiilor dintre aceste componente, a inter-relațiilor dintre sistemul

dinamic creat cu: celelalte activități economice, comun itatea umană, cu mediul ambiant.

Obiectivele modulului:

Principalele obiective ale modulului se referă la următoarele aspecte:

- Definirea curentelor și stilurilor Evului Mediu Occidental;;

- Cunoașterea caracteristicilor stilurilor: romanic, gotic, renascentist;

- Cunoașterea manifestării goticului tîrziu pe teritoriul României;

Structura logică a modulului:

Prezentarea stilurilor arhitecturii Evului Mediu;

Arhitectura Romanică;

Arhitectura gotică;

Prezentarea Stilului Renașterii,

Renașterea Timpurie;

Renașterea Matură;

Renașterea Târzie / manierismul.

Conținutul informațional detaliat:

STILUL ROMANIC

Arhitectura Romanică

În contextul social al cristalizării relaţiilor feudale, într-o perioadă cu o relativă

stabilitate economică şi politică, în jurul anului 1000, apare în Europa occidentală, pe fondul

evoluţiei tehnicii şi gândirii constructive, o nouă manifestare şi orientare a artei şi

arhitecturii, fixată în istorie sub denumirea de arta şi arhitectura romanică.

Secolul catedralelor înalţă acele uriaşe sisteme de piatră, riguros concepute şi

deduse, populate cu o lume de imagini egală cu inepuizabila diversitate a creaţiei.A doua

jumătate a sec. al XII-lea şi secolul următor rafinează cu eleganţă, adesea cu uscăciune,

soluţiile dobândite şi nu mai lasă loc invenţiei.

Sfârşitul Evului Mediu constituie o perioadă aparte, ce impune Europei o concepţie

nouă asupra formei, spaţiului şi culorii. Ele învăluie într-o lumină caldă şi misterioasă

ultimele gânduri ale Evului Mediu, cuceresc o lume mai vastă şi mai transparentă. Este

începutul unei alte vârste a civilizaţiei.16

ANTICHITATE ŞI MIGRAŢII :

Perioada care urmează invaziilor şi în timpul căreia se consolidează noile formaţiuni

politice, dezvăluie o ruptură bruscă şi radicală cu tradiţia antică. Tonul civilizaţiei nu mai

este urban. El se impregnează de obiceiuri rustice şi de formule ale societăţilor primitive.

Obiectul capătă mai multă importanţă decât monumentul, iar semnul mai mult interes decât

figura. Noii veniţi, dacă nu erau foşti clienţi ai Romei, păstru neîncrederea în oraşe, păstrau

gustul podoabei şi al combinaţiilor lineare, simetrice, stufoase. Invaziile n-au făcut decât să

16

după: Henry Focillon – EVUL MEDIU ROMANIC

Page 51: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

51

precipite un declin, inevitabil de altfel. Arta antichităţii, extenuată de academismul copiilor,

e susceptibilă a se reînnoi prin aporturi regionale. 17

PREMISE :De la începuturile Evului Mediu apare alternativa : Orient sau Roma,

care nu poate fi despărţită de problema : cultură mediteraneană sau cultură barbară. Tributar

formelor arhitecturale mediteraneene, barbare şi orientale, Occidentul îşi constituie – în

folosul său – un echilibru, îşi creează propriile sale forme, o arhitectură, un umanism şi

defineşte o civilizaţie.

Aria de răspândire a acestui stil, acoperă Europa occidentală şi orientală şi perioada

romanică este epoca de geneză a oraşelor medievale, nuclee ale unor relaţii socio-economice

noi. Aceste oraşe apar fie pe baza unor centre urbane antice (Paris, Florenţa, Bologna, Cluj),

fie ca localităţi noi situate la intersecţia unor importante drumuri comerciale, care treptat

parcurg treptele urbanizării (Sibiu), fie ca aşezări ce se dezvoltă în aproprierea reşedinţelor

senioriale sau ecleziastice, beneficiind de privilegii speciale.

Edificiul romanic apare ca o articulare complexă de volume, cu structura

caracteristică a zonei răsăritene – succesiunea altar, deambulator, capele radiale – dominat

de verticalele turnurilor ridicate în dreptul intrării la intersecţia navelor cu transeptul etc. Un

prototip al arhitecturii romanice poate fi socotit biserica, astăzi refăcută, a abaţiei din Cluny

(1088).

Programul dominant al arhitecturii romanice a fost cel al arhitecturii religioase,

dezvoltat, cu precădere, în cadrul mănăstirilor. Acest program a oferit terenul propice

inovaţiilor tehnice şi al căutărilor pe linia expresivităţii plastice, biserica fiind, în concepţia

medievală, unul dintre instrumentele destinate să impună ideologia epocii. Biserica

romanică reprezintă o sinteză între tipul structural al bazilicilor Imperiului Roman târziu şi

cerinţele funcţionale dictate de noi forme de cult, printre care cel al relicvelor. Dorinţa

acoperirii unui spaţiu cât mai amplu a constituit motorul căutărilor în domeniul tehnicilor

constructive.

Fig. Nr:28 Caracteristicile stilului Romanic - după ,,Romanesque”/ Xavier Barral i Altet

17

după : Jacques le Goff - CIVILIZAŢIA OCCIDENTULUI MEDIEVAL

Page 52: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

52

De la acoperirea spaţiilor cu şarpantă de lemn s-a trecut la sistemul de boltire în

piatră: bolţi cilindrice, arce – dublouri, sisteme de bolţi încrucişate şi, în cazuri izolate,

cupole. Evoluţia procedeelor de acoperire a creat mediul propice pentru saltul calitativ

produs în arhitectura gotică. Încă greoaie, sistemele de bolţi romane au condus la utilizarea

unor forme robuste, în care plinurile predomină în raport cu golurile. Calitatea arhitecturii

romanice o constituie transpunerea spaţiilor interioare în compoziţia volumelor, procedeu de

maximă expresivitate arhitecturală.

În oraşul fortificat - limitat de zidurile de incintă, terenul este utilizat intensiv

cu o tramă de tip urban. Parcelele ocupate de locuinţe sunt înguste, locuinţa fiind limitată de

calcane laterale, cu planul în forma de „L”, cu atelierul şi prăvălia la parter şi încăperile de

locuit la etaj, iluminate slab prin curţi interioare de mici dimensiuni.

Locuinţa seniorială îmbină funcţiunea de locuire cu cea de apărare, aceasta din urmă

fiind preponderentă. Cetatea feudală este dominată de un donjon, turn-locuinţă al seniorului,

conceput ca un ultim refugiu în sistemul de fortificaţii complexe (ex. castele Loches şi

Caillard din Franţa), cu ziduri puternice, crenelate, turnuri de colţ şi la porţile de acces, pod

ridicător, şanţuri perimetrale umplute cu apa.

ARHITECTURA GOTICĂ

Schimbări profunde se fac simţite în arta europeană începând în a doua jumătate a

sec. al XII-lea, când în nordul Loirei, în interiorul unei zone dominate de forţa de atracţie a regiunii

Ile-de-France, se manifestă o nouă orientare în arhitectură şi sculptură, căutând un nou echilibru

şi o nouă formă de exprimare .

Concepţia arhitecturală, plastica, ornamentul şi imaginea de ansamblu se îndreaptă

spre legi noi, dar nu există o ruptură bruscă nici renunţare la tot ceea ce a fost dobândit în timp de

secole. Procesul constă mai întâi în revizuirea valorilor şi într-o nouă selecţie a formelor

arhitecturale. Evul mediu gotic se deschide pe o ţesătură romanică şi preromanică răsturnând o

ordine stabilită dezagregându-i principalele temeiuri reintegrând totodată sisteme anterioare. Se

relevă apariţia unor idei şi a unor structuri pe care lumea medievală le păstrase din tradiţia

antichităţii, o viziune a continuităţii, a curentelor care aleargă pe dedesubtul culturii medievale şi

leagă vremurile vechi de cele moderne, a mutaţiilor mai curând decât a exploziilor.18

Definiţia membrologică – (definirea printr-o sumă de forme tipice) : elementele arhitecturale

particulare care definesc stilul gotic sunt :

- arcul frânt și ogiva (nervura de sub boltă) – introdusă în Occident (de origine orientală

foarte veche) în sec.XII – utilizată constant în timp, de-a lungul mai multor secole pentru arce

dispuse în reţele decorative; arce butante (purtătoare), rosastre, ferestre de formă circulară cu

nervuri de piatră decorative dispuse radial şi concentric, dublate de vitralii.

Doctrinar, Stilul Gotic este definit ca : „maniera tedesca” - „maniera dei Gotti”.

Biserica este Casa lui Dumnezeu (pe care acesta o ocupă în mod real prin prezenţa corpului

său mistic), este forma materială a relaţiilor spirituale. Tema luminii ce pătrunde în catedrală ESTE

asimilată Graţiei lui Dumnezeu, iar vitraliile sunt pietrele preţioase din zidurile Ierusalimului Celest.

Extinderea geografică a stilului Gotic– corespunde zona de extindere în Europa a

Creştinismului roman.

Perioada gotică este cuprinsă în intervalul anilor 1150 – 1450 şi până la sfârşitul sec. XVI.

Arcul frânt este de origine antică – orientală, frecvent întâlnit în arta sassanizilor, transmis

în arta Islamului încă din secolul VII. Mari construcții musulmane din Ahrica de Nord (Moscheea

din Kairouan) sau din Spania (Catedrala din Cordoba), precum și edificii din Sicilia utilizează

sistemul bolților nervurate. Forma arcului frânt se regăsește în Italia, în Franța (la Bourbogne,

18

după Jurgis Baltrušaitis – „Metamorfozele goticului”

Page 53: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

53

Paray-le Monial, Saint Lazare d’Autun, transeptul din Cluny). Stilul se impune ca principiu

generator al esteticii monumentale la Notre – Dame din Paris sau la Catedrala din Noyon.

Ogiva este un sistem constructiv caracteristic bolților gotice, realizat prin încrucișarea a

două arce dispuse pe diagonală în raport cu axul spațiului acoperit și formând suportul unor

membrane ușoare de zidărie ce formează bolta propriuzisă.

Aria de răspândire a artei şi arhitecturii gotice nu cuprinde regiuni geografice bine

definite, iar caracterele formale, tehnice sau iconografice nu sunt constante în teritoriile respective.

Termenul de „gotic” a fost aplicat de scriitorii italieni din Quatrocento (sec.XV –

Filareti şi Manetti) şi Cinquecento (sec.XVI – Vasari) pentru a defini „barbaria” artei care a

precedat Renaşterea.

Definiţia contemporană a artei gotice se bazează pe date tehnice şi pe particularităţi

formale şi spaţiale, localizate în timp şi în teritorii.

Funcţionalismul construcţiei este definiţia pe care Viollet-le-Duc19

- (arhitect francez

– eminent cercetător al stilului gotic) o aplică sistemului constructiv gotic, caracterizat prin arce

frânte (ogive) , bolţi de intersecţie, nervurate, contraforţi cu arce butante, un sistem „dinamic”, opus

arhitecturii clasice, romane şi romanice, un sistem „elastic” – care permite realizarea unor

construcţii ample, cu partiu liber cu deschideri îndrăzneţe spre exterior – deschideri cu

ancadramente nervurate, ferestre ogivale cu o fină dantelărie de piatră sau rozastre, prin care lumina

soarelui se filtrează prin măiestre vitralii.

Stilul gotic dezvoltă şi amplifică – până la limita maximei îndrăzneli – un sistem

constructiv caracteristic epocii romanice, prefaţând parcă structurile modulate şi flexibile ale

arhitecturii moderne.

Monumentele gotice ~ în marea lor majoritate au o destinaţie religioasă, fapt ce a

condus la o interpretare a stilului – şi o definire a sa – funcţie de semnificaţiile religioase. Biserica –

după teologii Evului Mediu – este „Casa lui Dumnezeu” (pe care o ocupă – în mod real – prin

prezenţa corpului său mistic), biserica este forma materială şi realitatea spirituală a Comunităţii

celor Aleşi, este imaginea temporală a Paradisului, a Ierusalimului celest. Bisericile gotice, spre

deosebire de cele paleocreştine se remarcă prin grandoare şi ameţitoare înălţime, prin prezenţa

apăsătoare a zidurilor, prin contrastul acestora cu ferestrele ce primesc o lumină abundentă.

Vitraliile multicolore amintesc de pietrele preţioase din zidurile Ierusalimului celest (Gordecki).

Catedrala prin sculpturile stranii, prin iconografie şi vitralii, organizate în cicluri dinamice sau

mistice, se impune ca un simbol cosmic, imagine a lumii creştine occidentale.

Expansiunea geografică a arhitecturii gotice corespunde ariei de răspândire a religiei

catolice în Europa, situându-se temporal între anii 1150 şi 1450 (stilul menţinându-se local până în

sec. al XVI-lea şi chiar mai târziu).

Aria de răspândire acoperă teritoriile occidentale, centrale şi parţial răsăritene ale Europei,

de asemenea Ţara Sfântă, insulele Cipru şi Rhodos precum şi teritoriile recucerite în prima Cruciadă

(1097-1098) parţial consolidate în timpul celei de-a doua Cruciade (1148-1150) şi a celei de-a treia

(1204) unde, s-au format regate „latine” precum şi în coloniile veneţiene, care s-au menţinut până la

sfârşitul Evului Mediu.

Aria de răspândire a Goticului înglobează insulele Britanice şi Scandinavia, Ţările de Jos şi

Franţa, Statele Imperiului German, Boemia, Polonia, Ţările Baltice, Transilvania, cu influenţe în

Ţara Românească şi în Moldova, apoi în Bazinul Mediteranei, Peninsula Iberică şi mai puţin cea

Italică, malul oriental al Adriaticii, „coloniile” latine din Grecia şi Asia Mică.

19

Viollet-le-Duc (Paris 1814 – Lausanne 1879) – arhitect, arheolog și istoric, fondator al funcționalismului

promotor al construcțiilor cu structură metalică, manifestă în operele sale un idealism romantic, dublat de un pozitivism

materialist-mecanicist. Studiază cu predilecție monumentele gotice și tinde să evidențieze ,,goticul pur”. Conduce

lucrările de restaurare ale Bisericii Notre-Dame din Paris (1845 – 1860), iar din anul 1848 este profesor de Istoria

Artelor și Estetică la Școala de Arte Frumoase din Paris și inspector general al Monumentelor Ecleziastice din Franța.

Coordonează lucrările de restaurare la Catedrala Abației Saint-Denis din Amiens, Chartres, Reims, Toulouse.

Restaurează Biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș și este decorat cu Steaua României.

Page 54: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

54

Aceste ţări şi teritorii prezintă o mare diversitate morfologică, geologică şi climatică, ceea

ce implică adoptarea unor metode şi tehnici diferite. Ţările din aceste teritorii au avut o evoluţie

politică diferită, un ritm de dezvoltare social-economic diferenţiat.

Densitatea demografică în Europa Evului Mediu, atât cât poate fi azi evaluată, prezintă

disparităţi de neconceput. Apar situaţii paradoxale (Roberto Lopez) oraşe mici precum Amiens –

sunt dotate cu edificii fastuoase şi imense; mari capitale economice – precum Cologne, nu reuşesc,

în pofida ambiţiilor să termine construcţiile catedralelor pe întinse perioade de timp.

În anii 1150-1250 – perioadă de formare a arhitecturii gotice, două mari evenimente au

dominat istoria Europei. Pe de-o parte, lupta pentru organizarea Imperiului Romano-German pe de

altă parte invazia normandă în Anglia. La acesta se adaugă Reconquista Spaniolă şi instalarea

temporară a puterii latine la Bizanţ în anul 1204.

În al doilea pătrar al secolului al XIV-lea, echilibrul este din nou rupt din multiple cauze:

dinastice, economice şi demografice. Franţa şi Anglia intră în anul 1338 într-un război interminabil

care va dura până în 1453 şi care va ruina progresiv economiile celor două ţări, oprind sau

încetinind activitatea constructivă. Teribilele ravagii ale „ciumei negre” de la mijlocul secolului

(1347-1351) şi alte epidemii au redus într-o proporţie considerabilă populaţia Occidentului.

Presiunea popoarelor asiatice – tătari şi turci care se manifestă din secolul al XVII-lea în Asia Mică,

afectează grav Europa Occidentală şi Centrală. În secolul al XIV-lea raidurile lor distructive au

provocat pe de o parte, dislocarea populaţiei autohtone, pe de alta dezvoltarea arhitecturii defensive

şi fondarea unor oraşe noi.

Încă dinaintea anului 1400, se instalează în Europa un veritabil „internaţionalism” artistic,

arhitectura gotică răspândindu-se prin stilul„flamboyant”.

Din punct de vedere politic, în faţa puterii centrale, se ridică şi se afirmă o serie de oraşe

libere care dispun de resurse financiare considerabile, veritabile „republici aristocratice”. Turcii au

cucerit în această perioadă Bizanţul şi o parte din Europa sud-estică. Europa Occidentală cunoaşte o

revigorare economică şi desfăşoară o expansiune colonială asupra teritoriilor africane şi americane.

Activitatea monumentală este imensă. Şantiere abandonate de mult timp sunt redeschise, prinţii şi

seniorii rivalizează în a-şi ridica reşedinţe fastuoase sau fondând ctitorii pioase. Oraşele comerciale

sau industriale din Flandra, Germania şi Catalania – se dezvoltă şi se întăresc, ridică edificii

municipale, aşezăminte religioase noi.

Italia, însufleţită de un ideal artistic şi umanist nou, se separă deliberat de lumea gotică, deşi

a realizat monumente gotice reprezentative : Catedrala din Milano, Cella din Pienza – construite

pentru un papă filogerman.

Răspândirea rapidă a Renaşterii italiene la Nord de Alpi şi în Peninsula Iberică, nu afectează

goticul decât prin preluarea unor elemente decorative de detaliu. Rezistenţa tradiţiilor naţionale se

manifestă împotriva tendinţelor noii politici europene, marcată de ascensiunea Habsburgilor şi la

afirmarea regatului Spaniol. Câteva capodopere ale artei gotice din Spania şi Portugalia (Belem), se

ridică în secolul al XVI-lea. Toate acestea apar ca o manifestare a Contra-Reformei şi a expansiunii

iezuite, sfârşind prin adoptarea şi impunerea modelului italian în arhitectura religioasă din Franţa şi

Germania.

Epocii romanice a monahismului, i se opune în acest interval temporal al goticului –

perioada cunoscută ca fiind „a catedralelor”. În fapt, promotorii goticului în secolul al XII-lea au

fost călugării benedictini - în Normandia, Anglia şi Franţa. Călugării cistercieni sunt de asemenea

promotorii arhitecturii şi artei gotice pe teritoriul Europei. Ordin nou, fondat în Bourgogne la

începutul secolului al XII-lea – desprins din Ordinul benedictin au avut o activitate constructivă

prestigioasă. Între anii 1112 şi 1152 fondează 343 mănăstiri, iar la sfârşitul Evului Mediu existau

750 mănăstiri de călugări şi 750 mănăstiri de călugăriţe răspândite pe întreg teritoriul de altădată al

Imperiului Roman (ex. Mănăstirea Cisterciană de la Cârţa în Transilvania). Dacă la început

arhitectura cisterciană a fost romanică – datorită promovării unui grad sporit de sărăcie, încheie prin

a produce o fastuoasă arhitectură gotică.

Ordinul dominican şi Ordinul franciscan au fost la rândul lor promotorii artei şi arhitecturii

gotice. Arhitectura lor este sobră, dar adeseori grandioasă prin dimensiunile bisericilor alungite,

Page 55: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

55

vaste, menite a atrage mulţimile. Ei şi-au construit bisericile în oraşe, pentru a rămâne în contact cu

populaţia, au fondat şcoli şi universităţi, au pus bazele scolasticii medievale, care prin Albert cel

Mare şi Sfântul Toma d' Aquino ating punctul culminant. Au fost mari promotori ai Inchiziţiei,

influenţând vădit politica Statelor Occidentale.

O problemă îndelung dezbătută a fost cea a organizării constructorilor (zidarilor) şi

arhitecţilor din Evul Mediu. Franc-masoneria speculativă a secolelor XVII-lea şi al XVIII-lea,

născută în Anglia a dorit să reînvie tradiţia asociaţiilor zidarilor şi arhitecţilor din perioada

Goticului.

Arhitectura gotică a fost intim legată de evoluţia celorlalte arte: sculptura,

pictura sau „artele minore”. După mult timp, analizând evoluţia artelor în

Evul Mediu, s-a evidenţiat principiul întruchipării în capodoperele

arhitecturale a tuturor activităţilor artistice ale epocii şi în acest concept,

evoluţia globală artistică explică acum modul de abordare şi înţelegere a

arhitecturii gotice.

Arhitectura gotică – apare – ca stil distinct în Ile-de-France – în prima jumătate a secolului

al XII-lea, două monumente ilustrează acest nou stil: abaţia Saint-Denis (1130-1140 şi 1440-1444)

şi Catedrala de Sens (1130-1162).

Fig. Nr: 29 – Biserica Sf. Dimitrie –Salonic – elemente ale stilului Romanic

Câteva dintre elementele arhitecturale tipice, cum ar fi arcul frânt, sunt de origine antică

orientală.

În Arta Sassanizilor era un element larg răspândit – şi a fost preluat în arta Islamului

secolului al VII-lea. Marile construcţii musulmane din Africa de Nord şi din Spania, precum şi

edificii din Sicilia sunt probe ale acestei teze.

Istoria bolţilor pe nervuri intersectate coboară până în Mesopotamia Sassanizilor şi la

primele construcţii islamice din Iran ~ (moscheea Ispahan). Încă din din secolul al IX-lea, în marile

moschee din Africa de Nord şi din Spania musulmană se regăsesc bolţi nervurate, cu un

pronunţat caracter decorativ. Mica moschee Bib-al-Mardum din Toledo – foarte exact din anul

1000, este un exemplu tipic pentru această perioadă. Bolţile nervurate islamice nu sunt exclusiv

modelul bolţilor occidentale gotice, care nu ating, decât cu excepţii şi după multe secolele – bogăţia

decorativă musulmană.

Page 56: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

56

Se poate concluziona că fuziunea acestor influenţe s-a petrecut în Franţa – născându-se un

nou stil – stilul gotic. De aici, această nouă manieră artistică şi soluţionare structurală a spaţiului

sacru sau laic – s-a răspândit în întreaga Europă.

De la faza goticului „rayonant” la goticul „flamboyant”, îndrăzneala structurilor şi

expresivitatea elementelor decorative este în continuă şi rafinată creştere.

Din anul 1084 când Saint Bruno fondează la Grande – Charteuse, pe întreg teritoriul

european, un stil, un sistem constructiv îndrăzneţ, o concepţie, o manifestare arhitecturală şi

artistică – goticul – marchează una din cele mai îndrăzneţe şi pline de personalitate ipostaze ale

civilizaţiei.

Fig. Nr: 30 Catedrala Sainte Cécile din Aubi

Boltă nervurată în stilul Goticului flamboyant/târziu

GOTICUL TÂRZIU ÎN TRANSILVANIA

Cetăţile bisericeşti, respectiv bisericile fortificate ale saşilor din Transilvania sunt expresia

strategiei de supravieţuire a unei minorităţi într-un spaţiu geografic şi istoric, scena unor confruntări

de-a lungul mai multor secole între culturi diferite din estul şi vestul continentului euroasiatic. În

decursul timpului, acest tip de construcţie a avut funcţiuni diferite: într-o perioadă în care tehnica

militară era rudimentară – secolele XIV şi XV – astfel de cetăţi reprezentau un element de

stabilitate pentru întreaga regiune; mai târziu – în secolele XVI şi XVII, perioada confruntărilor

dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic – ele au oferit locuitorilor satelor refugiu împotriva

distrugerii şi furtului într-o perioadă de haos generalizat. Ulterior, după ce Transilvania a devenit

parte a Imperiului Habsburgic, cetăţile bisericeşti au păstrat funcţia de depozitare a unor materiale

de importanţă existenţială sau cu valoare deosebită. Dar mai important a rămas elementul de

identitate: cetatea bisericească a devenit simbolul construit al comunităţii rurale, centrul religios şi

cultural al satului. Aceasta este poate explicaţia principală a faptului că aceste construcţii de apărare

au rezistat timpului şi după ce şi-au pierdut raţiunea militară. Astăzi acest grup de monumente este

într-o situaţie dificilă datorită faptului că majoritatea membrilor comunităţilor rurale ale saşilor

transilvăneni au emigrat, lăsând cetăţile fără beneficiar la faţa locului. În acest context, obligaţia de

întreţinere şi buna folosire a acestor martori ai istoriei revine locuitorilor actuali, Bisericii

Evanghelice din România, şi în anumită măsură organizaţiilor săseşti de foşti locuitori ai acestor

sate, stabiliţi astăzi în Germania. Turismul cultural poate deveni un element esenţial în păstrarea lor.

Page 57: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

57

1.Sibiu: Localitatea este menţionată pentru

prima dată în 1191, în legătură cu existenţa

unui centru religios al coloniştilor germani

„Prepositura Cibiniensis”, ceea ce denotă că

era centrul administrativ şi religios al

acestor „oaspeţi” chemaţi de regele ungur

Géza al 2-lea. Satul „Villa Hermani”, cum

este denumit mai târziu, s-a dezvoltat în

lunca Cibinului, construindu-se încă de la

sfârşitul secolului al XII-lea, pe terasa de

deasupra satului, o bazilică romanică.

Ulterior localitatea s-a dezvoltat pe terasă,

devenind oraş înainte de 1366. În decursului

timpului au fost executate patru centuri

fortificate ale oraşului, astfel că în jurul

anului 1500 suprafaţa „intra muros” era de

72 ha, Sibiul având o suprafaţă relativ mare

în contextul Europei Centrale. Astăzi oraşul

impresionează prin structura sa, care s-a

extins de-a lungul a opt secole, având

edificii valoroase din perioada goticului,

renaşterii, barocului şi clasicismului.

2.Hosman: Localitatea este situată pe malul

stâng al Hârtibaciului, la 1 km de drumul

naţional. Cetatea bisericească a fost construită

pe o colină din sudul localităţii. Bazilica

romanică de la care se păstrează un portal

deosebit de valoros şi un masiv turn de vest, a

fost transformată în secolul al XV-lea,

demolându-se colateralele şi întărindu-se turnul

clopotniţă care astăzi are drum de strajă.

Biserica este înconjurată de o dublă centură de

fortificaţii, întărită cu mai multe turnuri şi o

clădire de locuit. Pe faţada de vest se păstrează o

fereastră patrulobă şi un relief cu două

personaje. Sala bisericii este acoperită cu o boltă

realizată la începutul secolului al XIX-lea. Tot

din perioada anilor 1803-1804 datează altarul

clasicist precum şi decoraţia balcoanelor şi a

orgii.

Page 58: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

58

3. Alţâna: Cetatea bisericească este aşezată pe o

colină în nord-vestul localităţii. Aici a fost

construită iniţial o bazilică romanică cu trei nave

şi cinci travei, având în est un cor pătrat cu

absidă circulară şi în vest un turn clopotniţă care

a primit în secolul al XV-lea un drum de strajă,

astăzi dispărut. Incinta ovală este întărită de

patru turnuri iar în partea de est s-a adăugat un

Zwinger. De la biserica romanică se păstrează

stâlpii şi arcele dintre nava principală şi cele

laterale şi urme de coloane în corul bisericii.

Bolta actuală, o boltă cilindrică cu penetraţii,

datează din perioada gotică. Se păstrează o cheie

de boltă mai veche. În interior remarcăm un altar

neogotic şi o orgă cu prospect baroc datând din

1780.

4. Agnita: În centrul ansamblului se află

biserica, iniţial o bazilică romanică transformată

în perioada gotică în biserică hală cu bolţi din

perioada goticului târziu pe nervuri în formă de

plasă. De remarcat, altarul baroc din 1650, care

preia motivul gotic al altarului triptic. Amvonul

şi unele portaluri au elemente de renaştere şi

baroc. Orga a fost ridicată în 1851. În 1892 este

îndepărtat drumul de strajă de deasupra corului

sunt demolate parţial incinta de fortificaţie şi o

casă din incintă. Totuşi s-au păstrat patru turnuri

de apărare cu drumuri de strajă, care determină

aspectul actual al ansamblului.

5. Dealu Frumos: Prima construcţie a acestui

ansamblu a fost bazilică romanică scurtă, cu un

turn clopotniţă, cor pătrat şi absidă semi-

circulară. În cursul lucrărilor de fortificare din

secolul al XV-lea absida a fost demolată şi s-a

ridicat un turn deasupra corului. Turnul de vest a

fost fortificat şi colateralele au fost supraînălţate

astfel încât biserica are un acoperiş în două

pante. Incinta este formată dintr-un zid de

apărare de forma unui patrulater regulat cu

turnuri dispuse la 45 de grade în colţuri. În

partea de nord au fost ridicate clădiri de locuit,

respectiv de depozitare, cu orificii de apărare şi

un turn. Nava principală are o boltă gotică târzie

în formă de reţea.

Page 59: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

59

6. Cincu: este o localitate de scaun judecătoresc.

În centrul ansamblului se află biserica romanică

de dimensiuni neobişnuite pentru o biserică din

mediul rural. Bazilica are 7 travei, având în

partea de vest un masiv turn clopotniţă în stil

romanic cu patru arce la parter, iar în partea de

est două turnuri în capătul colateralelor. Corul

este despărţit de navă printr-o boltă în arc

semicircular. În partea de est se poate observa o

absidă semicirculară care în secolul al XV-lea a

fost demolată şi înlocuită cu un cor gotic

poligonal. Nava şi corul au o boltă cilindrică cu

penetraţii şi nervuri în formă de reţea din goticul

târziu, bolta fiind susţinută de pilaştri adosaţi de

asemenea în perioada gotică târzie.

7. Cârţa: Este o mănăstire cisterciană, fondată

în jurul anului 1202, așezată în lunca Oltului .

Astăzi se păstrează numai corul şi ruinele părţii

bazilicale precum şi latura de est a mănăstirii.

Monumentul se remarcă prin detaliile deosebit

de valoroase ale arhitecturii cisterciene:

capiteluri, baze, portaluri, ancadramente de

ferestre, coloane înmănunchiate, nişe şi profile

caracteristice acestei arhitecturi. Corul bisericii

este folosit astăzi ca biserică lutherană având un

altar baroc, datat 1751. Tot de factură barocă

este amvonul, pupitrul şi cristelniţa. În partea de

sud a corului se păstrează părţi din sala

capitulară şi dormitorul mănăstirii. Acest

monument a fost un important exemplu de

arhitectură gotică timpurie, influenţând alte

monumente din Transilvania: Prejmer, Hărman,

Bartolomeu, Hălmeag, Sic şi altele.

8. Cisnădie: este construită în prima jumătate a

secolului al XIII-lea; avea pe latura de vest un

turn clopotniţă masiv de lăţimea navei

principale. Spre est - un cor pătrat şi o absidă

semicirculară. La sfârşitul secolului al XV-lea

corul a fost supraînălţat şi în dreptul intrărilor de

sud şi nord ale bisericii au fost construite turnuri

de apărare. Biserica a fost înconjurată cu două

centuri de fortificaţie între care a existat un luciu

de apă. În curtea de vest găsim o capelă care

iniţial poate că a fost un osuariu. Intrarea din

partea de nord este puternic fortificată. În partea

de sud, în cel de-al doilea zid de apărare este

înglobată casa parohială cu elemente de secol

XV.

Page 60: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

60

9. Cisnădioara: este unul din cele mai vechi

monumente păstrate din perioada venirii saşilor

în Transilvania. Cu ocazia unor săpături

arheologice a fost găsită o monedă datată 1172.

Ansamblul este alcătuit din mica bazilică

compusă din navă şi colaterale cu două travei,

pătratul corului şi trei abside către est. Din plan

rezultă că iniţial a fost planificată o faţadă cu

două turnuri. De o valoare deosebită este

portalul de vest care are patru retrageri succesive

şi colonete aşezate în aceste retrageri.

Capitelurile romanice sunt decorate cu motive

vegetale, zoomorfo şi antropomorfe. Biserica

este înconjurată de un zid de apărare cu creneluri

şi un turn de poartă către sud precum şi două

turnuri în est şi vest. Este un monument de

referinţă pentru arhitectura medievală

transilvană.

10. Şura Mare:Biserica fortificată este

concepută ca o bazilică romanică cu trei nave şi

şase travei. Biserica are un cor pătrat, închis în

partea de est cu o absidă semicirculară

transformată în perioada gotică prin adăugare de

contraforturi şi a unui nivel de apărare, având

astfel înălţimea mai mare decât nava. Ultimul

nivel este evazat şi se sprijină pe console de

zidărie şi contraforturi. Din biserica romanică se

păstrează stâlpii şi arcele dintre nave precum şi

absidele colateralelor, bolţile fiind din perioada

gotică. Turnul clopotniţă are elemente de gotic

timpuriu şi a avut un drum de strajă, care apare

într-o reprezentare veche. Deasupra intrării de

sud a fost ridicat un turn de apărare. Altarul

neogotic a fost realizat în 1903.

11. Slimnic: În prima curte se află turnul

clopotniţă cu o capelă mai veche decât partea

de sud a cetăţii. Intrarea principală în cetate se

făcea pe partea de nord-est printr-un turn astăzi

dispărut. În sudul ansamblului se află o curte

pentru fântâna împrejmuită de un zid de

apărare care întăreşte această parte mai

vulnerabilă a cetăţii. Cetatea a fost de două ori

asediată şi distrusă: în 1529 şi 1706. Biserica

din centrul localităţii este o biserică gotică din

secolul al XV-lea, acoperită cu bolţi cu nervuri

în formă de reţea cu ziduri exterioare susţinute

de contraforţi. Altarul baroc datează din 1773.

Tot din perioada baroc sunt şi stranele şi

amvonul care are şi decoraţie rococo. Orga este

datată 1773.

Page 61: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

61

12. Axente Sever: Prima menţiune a bisericii

este din 1322. Zidul turnului are la bază 1,6 m

grosime: parterul lui se deschide către est şi

vest cu două arce frânte. Nava şi turnul sunt

boltite în cruce, în navă fiind nervuri masive cu

secţiune dreptunghiulară. În cor nervurile de

cărămidă se împreunează într-o cheie de boltă

decorată cu o rozetă tipărită. Se păstrează

detalii gotice la mulurile ferestrelor, console şi

chei de boltă. Accesul la nivelele superioare

ale turnului se realizează în grosimea zidului.

Biserica este înconjurată de o incintă

poligonală cu un turn de poartă în partea de est

şi o poartă în partea de sud. De-a lungul zidului

de incintă au fost construite camere pentru

depozitarea unor bunuri ale sătenilor.

13. Valea Viilor: Biserica actuală este

caracterizată de elemente de gotic târziu,

databile în jurul anului 1500. Sala bisericii are

o boltă semicilindrică cu penetraţii cu reţea de

nervuri gotice târzii. Corul are de asemenea o

boltă gotică cu nervuri în formă de reţea. Bolta

din navă este susţinută de cinci perechi de

pilaştri adosaţi pereţilor sălii. Biserica este

înconjurată de un zid de apărare cu drum de

strajă pe arce din zidărie, soluţie preluată din

arhitectura de apărare a oraşelor. În cele patru

puncte cardinale sunt amplasate turnuri sau

bastioane, cel dinspre vest fiind şi turn de

poartă. Altarul baroc datat 1779 are două

registre, coloane, colonete, statui de sfinţi şi

panouri pictate.

14. Mediaş: În partea de nord biserica a păstrat

secţiunea de bazilică. Atât hala cât şi corul au

bolţi gotice pe nervuri în formă de reţea,

respectiv în cruce şi stelate. Se păstrează

numeroase detalii de decoraţie gotică –

console, profile, muluri de ferestre, portale,

chei de boltă, etc. Altarul triptic, datând din

jurul anului 1485, este unul din exemplele

reprezentative ale picturii gotice târzii din

Transilvania. În biserică se mai află altarele din

Dupuş, Şoroştin şi Nemşa precum şi alte

obiecte de mobilier valoroase medievale.

Cetatea are două incinte de fortificaţii, cea

interioară fiind întărită de cinci turnuri, cea

exterioară delimitând un şanţ cu apă, odinioară

alimentat din pârâul Moşna.

Page 62: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

62

15. Moşna: Prima biserică, o bazilică gotică

timpurie, datează din 1300. Biserica actuală

este opera meşterului Andreas Lapicida din

Sibiu, care a lucrat aici în deceniul 9 al

secolului al XV-lea. Folosindu-se de elemente

ale vechii biserici, a ridicat o biserică hală cu

cinci travei acoperită cu o boltă pe nervuri în

formă de reţea, boltă pe care o regăsim şi la cor

şi sacristia din nordul corului.. Deasupra

intrărilor de nord şi sud au fost ridicate turnuri

cu orificii de tragere. Zidul de incintă din jurul

bisericii are un turn masiv de poartă, şi acesta

cu orificii de tip maşiculi, alte turnuri la nord şi

sud de biserică.Monumentul im-presionează

prin complexitate şi prin detaliile deosebit de

valoroase de pietrărie.

17. Apold: În centrul localităţii, pe o colină, a

fost construită cetatea bisericească. În centrul

ei, în vârful colinei, există o biserică hală din

perioada gotică. Turnul clopotniţă are drum de

strajă şi orificii de tragere. Deasupra bisericii şi

corului se ridică un nivel de apărare cu goluri

de tragere şi, în partea corului, arce de tip

maşiculi. Dubla incintă fortificată este întărită

în sud-vest de un turn de poartă, iar în nord de

două construcţii dreptunghiulare de apărare şi

pentru depozitarea cerealelor. În partea de sud-

vest se găseşte locuinţa paracliserului. În

interiorul bisericii găsim elemente gotice –

ancadramente de nişă în cor, portalul sacristiei,

portalul de vest.

18. Brădeni: Biserica fortificată se află în

centrul localităţii, la intersecţia a trei străzi. Este

o biserică sală acoperită cu bolți în formă stelată

şi cu un cor de închidere 5/8, este amintită

pentru prima dată în 1350. Elementul

caracteristic îl reprezintă nivelele de apărare,

dintre care ultimul se sprijină pe contraforturile

perimetrale pe întreaga suprafaţă a bisericii. În

jurul bisericii există o incintă fortificată

constând într-un zid de apărare şi patru

bastioane pe plan rectangular, în colţuri. În cele

trei nivele de deasupra spaţiului bisericii sunt

depozitate lăzi de provizii cu forme şi decoraţii

foarte diferite, datând din secolele XV, XVI şi

XVII.

Page 63: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

63

19. Iacobeni: Cetatea bisericească se află pe un

promontoriu în vestul localităţii. Biserica sală

gotică a fost începută în secolul al XIV-lea. Sala

bisericii este acoperită cu o boltă cu nervuri, iar

corul cu o boltă în cruce şi o boltă stelată fără

nervuri. Turnul de vest masiv are scara în

grosimea zidului. Un element aparte al acestui

ansamblu este un turn pe latura de nord a

corului. Contraforţii bisericii susţin arcele unui

nivel de apărare situat deasupra corului şi sălii.

Incinta poligonală este întărită de trei turnuri şi o

casă fortificată. În partea de nord a fost adosat

un Zwinger cu o casă fortificată.

21. Biertan: Cetatea este aşezată pe o colină în

mijlocul localităţii. Biserica actuală, o biserică

hală cu trei nave, patru travei şi cor, a fost

construită între 1500-1525 în timpul parohului

„baccalaureus Johannis”. Toate spaţiile bisericii

sunt acoperite cu bolţi pe nervuri de cărămidă în

formă stelată sau de plasă. Cetatea are două

incinte fortificate, una care înconjoară platforma

de pe vârful dealului, de formă eliptică, constând

în ziduri de apărare susţinute de arce şi intrările

de patru turnuri şi un bastion. Turnul de sud

păstrează fresce din a doua jumătate a secolului

al XV-lea. Cea de-a doua incintă este în mare

parte la baza colinei, fiind dublată spre vest şi

sud de două curţi tip Zwinger, care şi ele au

turnuri de apărare şi de poartă. Accesul în cetate

se făcea prin patru turnuri de poartă. Din 1993

ansamblul face parte din patrimoniul mondial

UNESCO.

22. Copşa Mare (sec.XIV – XX.) Cetatea

bisericească este amplasată pe versantul vestic al

unui deal. Prima biserică, o bazilică din goticul

timpuriu, a fost construită la începutul secolului

al XIV-le, cu trei travei, un turn de vest şi cor.

Navele laterale încorporau turnul de vest. La

începutul secolului al XVI-lea biserica a fost

transformată şi fortificată. Se demolează parţial

navele laterale, se închid arcele de la parterul

turnului, corului i se adaugă contraforturi masive

care susţin arcele unui nivel de apărare cu goluri

de tragere. Interiorul corului este acoperit cu o

boltă cu nervuri în formă de stea. În partea de

nord este construită o sacristie cu două nivele.

Nava principală are o boltă cilindrică cu

penetraţii şi arce dublouri, realizată în 1795-

1797. Biserica are un zid de incintă, întărit în

partea de nord-est de un turn.

Page 64: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

64

23. Valchid: Biserica fără turn are forma unei

săli cu cor dreptunghiular cu închidere

poligonală, acoperit cu o boltă în formă de reţea.

Sala are boltă cilindrică cu arce dublouri şi

penetraţii, realizată în sil clasicist la începutul

secolului al XIX-lea. Se păstrează detalii gotice

la portalul de vest şi la ancadramentele de

fereastră. Biserica nu are fortificaţii, în schimb

există o incintă în formă de poligon neregulat

care iniţial a avut patru turnuri dintre care se

păstrează trei – turnul de poartă şi clopotniţă cu

un drum de strajă şi guri de tragere cu ziduri

foarte masive, alte turnuri la mijlocul laturilor de

nord şi sud; cel de pe latura de est a fost demolat

în jur de 1900. Un mic turnuleţ cu o inscripţie

gotică se află în colţul de sud-vest.

GLOSAR DE TEMENI DE SPECILITATE

5/8: Corul bisericilor gotice are de multe ori absida formată în plan din cinci laturi ale

octagonului;

absidă: nişă boltită, semicirculară sau poligonală, la extremitatea unei nave;

bazilică: o biserică divizată într-o navă şi două sau mai multe nave laterale;

bosaj: formă decorativă care imită piatra de talie;

contrafort: construcţie verticală pentru sprijinirea unui zid;

cor: partea bisericii în care este celebrat serviciul divin;

drum de strajă: drum de acces la golurile de tragere;

maşiculi: galerie exterioară în consolă faţă de planul zidului cu goluri pentru foc îndreptat

spre baza zidului;

navă: parte a bisericii divizată prin coloane sau piloni de nava principală, cor sau transept;

palmetă: decoraţie în forma unei frunze de palmier;

sedilie: loc de şezut pentru cler

triptic: picătură sau sculptură în trei compartimente alăturate;

Zwinger: spaţiu în faţa zidului de apărare principal înconjurat, înconjurat de zid de apărare,

folosit pentru protejarea vitelor.

Între anii 1211 – 1225 ~ Cavalerii Teutoni20

se instalează în Ţara Bârsei şi încălcând înţelegerea

convenită cu regele Andrei al II-lea al Ungariei, au construit într-un interval de numai 14 ani mai

multe cetăţi de piatră: Feldioara – centrul Ordinului, Crucea Mandei, Codlea, Crizbav, Rucăr.Este

posibil ca primele aşezări defensive realizate de comunităţile de locuire din Transilvania fie tipic

rurale, fie tinzând către o organizare urbană au fost înălţate încă în primele decenii ale sec. XIII –

cu precădere în ambianţa colonizării saxone.O adevărată explozie a amenajărilor defensive are loc

după marea invazie tătară din anii 1241 – 1242.

Populaţia din Transilvania a încercat să-şi salveze existenţa prin amenajarea unor fortificaţii:

- simple cetăţi de refugiu, amplasate pe înălţimi – construite din valuri de pământ şi

palisade, sistem autohton anterior venirii maghiarilor şi saxonilor (Cetatea Bartolomeu lângă

Braşov). Satele săseşti sunt cu precădere preocupate (începutul sec. XIV) de realizarea unor

fortificaţii de refugiu pe dealurile din vecinătatea aşezărilor (Râşnov, Saschiz, Slimnic). Cetatea

Râşnovului se dezvoltă şi se amplifică în sec. XV-XVII – dominând Ţara Bârsei.

20

Ordin monaho-cavaleresc german

Page 65: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

65

Pentru eficienţă, pentru posibilitatea de a-şi găsi refugiu în timp util, apar amenajări

defensive organizate în jurul bisericilor: Sânpetru – Ţara Bârsei, Mălincrav – pe Târnave.

În Ţara Bârsei – sec. XV

La Cristian şi Codlea – se construiesc curtine dispuse în plan oval, în mijloc fiind situată

biserica. Atacurile otomane dese conduc la răspândirea şi perfecţionarea acestui tip de fortificaţii.

1421 – turcii străbat sudul Transilvaniei şi devastează mai multe aşezări rurale (Cetatea

Sprenghiu – Bartolomeu).

1432 – 1436 – 1438 – 1442 – 1444 revin – autoritatea centrală nu le asigură apărarea, satele

preiau funcţia de autoapărare.

1493 – marea invazie turcă - afectează toate satele săseşti din Transilvania, iar pericolul

turcesc ameninţă întreaga Europă.

1526 – După bătălia de la Mohács – Ungaria devine paşalâc, iar Transilvania principat

independent.

Comunităţile saxone fac abstracţie de pretenţiile Coroanei de la Buda – şi după exemplul

principalelor oraşe : Sibiu – Braşov – Cluj îşi organizează propriul sistem defensiv încă de la

începutul secolului XV.

Decanul din Sibiu îl informa pe Papă că << Saşii ameninţaţi de turci îşi caută scăparea

fortificând curţile bisericilor > >. Astfel apar fortificaţii la Agnita, cetate săsească 1466, Aţel – 1471

– 1500, Hărman, Prejmer în 1493.

O cercetare tipologică şi o cartare sistematică a principalelor tipuri de biserici fortificate nu a

fost încă realizată, dar analizând cele aproape 200 biserici fortificate existente în Transilvania,

devine posibilă delimitarea a 4 zone cu caractere specifice :

A. Ţara Bârsei

B. Zona Sibiului

C. Zona Târnavelor

D. Zona bazinului superior al Oltului + Depresiunea Ciuc.

A. Ţara Bârsei – cetăţile de aici au un plan oval, aproape circular, eventual un poligon cu

foarte multe laturi. Zidurile sunt înalte (Prejmer – 12 m) şi întărite din loc în loc cu turnuri.

Biserica propriu-zisă nu este afectată de amenajări defensive.

Prejmer - Biserica în stil gotic timpuriu a fost ulterior înconjurată de cetatea ţărănească,

gândită ca loc de refugiu pentru întreaga comunitate, ca adăpost pentru fiecare familie.

Este cea mai puternică cetate ţărănească din câte se află în zona locuită de coloniştii saşi din

Transilvania. Zidurile principale sunt protejate de un zid scut şi de un şanţ cu apă, flancarea fiind

asigurată de 4 bastioane pentru artilerie reamenajate în cursul sec. XVI-XVII. Poarta este protejată

de o barbacană – de proporţiile unei fortăreţe.

B. Zona Sibiului – include văile râurilor Cibin, Hârtibaciu şi la nord Valea Visei.Pre-

domină cetăţile pe plan oval sau poligonal, la Cisnădie, Şura Mare, Şeica Mare, Şeica Mică, Axente

Sever, cu sau fără turnuri. Biserica în sine este fortificată, prin adăugarea unor turnuri de strajă,

metereze, guri de aruncare.

La Buzd lângă Mediaş, se fortifică partea de sud a bisericii. Constructorii se adaptează la

formele pre-existente ale bisericilor şi la relief, rezultând o mare şi interesantă diversitate.

La Cisnădie – o amplă bazilică romană este transformată într-un redutabil fort înconjurat de

trei rânduri de curtine.

Cristian – cetatea este prevăzută cu o barbacană puternică între turnul de vest şi turnul de

intrare. Exemplu tipic al goticului târziu, biserica fortificată prezintă o rezolvare îndrăzneaţă şi

expresivă prin îmbinarea corului cu drumul de strajă.

C. Zona Târnavelor – zonă specifică de podiş, cu forme de relief variate dar domoale cu sate de

dimensiuni mai mici cu terenuri agricole concentrate în jurul vetrei satului şi cu resurse economice

mai mici decât în Ţara Bârsei sau din Depresiunea Sibiului.

Se remarcă o mare diversitate de volume şi soluţii constructive, datorită fortificării pe

parcursul unei perioade de timp îndelungate, cetăţile din Ţara Târnavelor fiind deosebit de pitoreşti

şi mai bogate în valenţe artistice.

Page 66: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

66

Lângă Agnita, la Dealul Frumos Merghindeal şi Movile se semnalează prezenţa bisericilor

fortificate cu două turle, prin adăugarea unui turn patrulater.

La Dealul Frumos incinta e dreptunghiulară cu turnuri pătrate pe colţ, cu acoperişuri într-o

singură pantă spre interior „în pupitre”. Terminată în anul 1522, a servit ca model pentru bisericile

fortificate din Merghindeal, Movile şi Brădeni.

La Cloaşterf, biserica fortificată este realizată într-o singură etapă, cu o structură omogenă,

perfect adaptată dublei sale funcţiuni de apărare şi de cult.

Biserica din Dârju are o organizare asemănătoare, dar a fost realizată în mai multe etape.

Construită în sec. XIV – a fost iniţial o sală tăvănită, înnobilată cu picturi murale executate în 1419.

În sec. XV este fortificată, adăugându-se bolţi gotice pe nervuri care deteriorează parţial pictura

murală. Etajul fortificat acoperă nava şi corul, parapetul drumului de strajă fiind scos în consolă

deasupra contraforţilor, biserica dobândind un aspect de bastion. Incinta este dreptunghiulară cu

turnuri pătrate pe colţ dispuse pieziş. Perimetral, incinta este prevăzută cu un acoperiş interior la

adăpostul căruia se păstrează şi azi – rezervele de alimente ale sătenilor.

Bisericile fortificate din zona răsăriteană a Târnavelor sunt asemănătoare cu cea din Dârju la

: Aita Mare, Buneşti, Meşendorf, Şoarş, Fişeriu, Rodbav, Archita, Beja, Roadăş, Saschiz. Cea din

urmă, cu incinta completată în sec. XIX, are un aspect de uriaş bastion.

În zona vestică a Ţării Târnavelor se întâlneşte tipul de biserică demantelată, cu compoziţie

omogenă la Boz, Bazna, Boian, Valea Viilor. Forme nuanţate se întâlnesc la Viscri, Homorod,

Apold, Drăuşeni, Moşna.

Cel mai remarcabil exemplu îl constituie biserica fortificată de la Biertan. zidurile de

apărare se desfăşoară pe un traseu spiral care înconjoară colina dominată de o impozantă biserică –

hală gotică. Între pânzele curtinelor s-au construit arce transversale de întărire, care-i conferă un

aspect triumfal. Incinta principală este pe plan oval, flancată de 5 turnuri prismatice cu secţiunea

pătrată (1515).

D. Zona Bazinului Superior al Oltului şi în Depresiunea Ciuc

În satele de colonizare secuiască, în jurul bisericilor s-au ridicat curtine inelare, lipsite de

turnuri sau având un turn de poartă, având şi rol de clopotniţă.

Zidurile sunt scunde, cu drumul de strajă la nivelul de călcare al curţilor, biserica propriu-

zisă rămânând nefortificată.

Reprezentative sunt bisericile fortificate de la Mihăileni, Ciuc, Sângeorgiu, Nicoleşti, Turia

de Sus, Racul, Cârţa.

Asemănătoare sunt şi cele câteva amenajări defensive ale bisericilor săseşti din zona

Bistriţei-Năsăud (Dumitra).

Toate acestea, sunt exemple elocvente ale goticului târziu, perfect adaptat locului şi cu

accentuat specific local descătuşate de canoanele constructive ale stilului pur, fapt ce le conferă o

frumuseţe, o forţă deosebită şi o unicitate remarcabilă.

Bibliografie : Arta gotică în România,Vasile Drăguţ, Ed. Meridian – Bucureşti 1979

RENAȘTEREA În Spania, aflată încă sub stăpânire maură, tradițiile islamice se grefează pe arhitectura

Occidentului... În urma invaziilor tătare, Rusia , izolată de Europa, își consolida puterea statală... Bizanțul își continuă zbaterea între Occident și Orient...

În Italia, se afirmă - la cumpăna dintre secolele XIII și XIV - o nouă orientare a artelor,

științelor și conceptelor filozofice, o reevaluare a valorilor Antichității. Încă de la începutul

secolului al XIV – lea, în Italia se manfestă , spre deosebire de celelalte țări ale Occidentului, un

fenomen de rupere a formelor de cultură ale contemporaneității, o întoarcere la gândirea și la arta

Page 67: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

67

antică romană din perioada Republicii și Imperiului, la cultura și gândirea Greciei Antice. În acestă

epocă, pe fundalul afirmării unei noi ordini economice conștiința socială evoluează de la

misticismul religios spre aprecierea valorilor vieții cotidiene.

Se afirmă o nouă metodologie de concepere şi execuţie a construcţiilor şi a ansamblurilor

arhitecturale, bazată pe cercetare şi experiment, pe redescoperirea şi valorificarea clasicismului

Greciei şi Romei Antice. Noi tehnici de construcţie, funcţionalitatea şi o nouă simbolistică devin

caracteristicile principale ale unui nou curent: inclus la rândul său în mişcarea culturală fără

precedent care s-a răspândit în întreaga Europă, - cunoscută sub numele de: RENAȘTERE.

Pictorul florentin Giotto, este promotor al noului stil în pictură, caracterizat printr-un

pronunțat caracter narativ, mișcare și echilibru cromatic. Cultura și arta umanistă evoluează în

secolul al XV –lea , iar orașele Toscanei în frunte cu Florența sunt promotoarele înnoirii.

Încă de la începutul secolului al XIV – lea, în Italia se manfestă , spre deosebire de

celelalte țări ale Occidentului, un fenomen de rupere a formelor de cultură ale contemporaneității,

o întoarcere la gândirea și la arta antică romană din perioada Republicii și Imperiului, la cultura și

gândirea Greciei Antice. În acestă epocă, pe fundalul afirmării unei noi ordini economice conștiința

socială evoluează de la misticismul religios spre aprecierea valorilor vieții cotidiene.

Literatura, filozofia romană și elină din Antichitate devin obiect de studiu, iar operele lui

Dante21

, Petrarca22

și Boccaccio23

sunt capodopere ale noului stil. În secolul al XV – lea sunt

discutate și traduse din limbile latină, greacă și arabă tratatele filozofilor antici. La Padova,

dezbaterile asupra lucrărilor lui Aristotel24

pun bazele unei noi orientări filozofice, la Florența sub

patronajul lui Cosimo de Medici se înființează o asociație liberă de literați și filozofi adepți ai lui

Platon25

și ai Școlii Platoniciene din Alexandria, denumită: ,,Accademia” (1459).

Bizanțul Paleologilor exercită o puternică influență asupra Italiei în încercarea de împăcare

între biserica ortodoxă și cea catolică (Conciliul de la Florența – 1439 – la care participă și

împăratul Ioan al VIII – lea) solicitând unirea forțelor Occidentului cu cele bizantine în fața

presiunii otomane.

Reevaluarea valorilor antichității se regăsesc în ,,Ruinarum urbis Romae descriptio” a lui

Poggio Bracciolini, iar Papa Iuliu al II-lea recomandă punerea ruinelor antice sub protecția legii.

Cultura și arta umanistă evoluează în secolul al XV –lea , iar orașele Toscanei în frunte cu

Florența sunt promotoarele înnoirii.

Pe teritoriul Italiei noul curent cunoaște mai multe etape stilistice încadrate conform

orientării generale a specialiștilor în:

Renașterea timpurie : 1400 – 1500;

Renațterea matură : 1500 - 1530;

Renașterea târzie : 1530 - 1568.

21

Dante Alighieri – scriitor italian (Florența1265 – Ravenna 1321) compune din tinerețe sonete și canțonete în ,,il

dolce stil nuovo”; desfășoră o intensă activitate politică, este exilat la Ravenna, publică ,,De Monarchia”, tratatul

filozofic ,,Banchetul” și ,,Divina Comedie”, prin care devine părintele poeziei moderne. . ( după ,,Le petit Larousse” –

Dictionnaire Enciclopedique 1995) 22

Francesco Petrarca – poet și umanist italian (Arezzo 1304 – Padova 1374), istoric, arheolog, cercetător al

manuscriselor vechi, primul mare umanist al Renașterii. Compunepoeme și sonete în toscană care-i aduc gloria (,,Rime”

și ,,Triumfurile”, reunite în ,,Canzoniere” - publicate în 1470). ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire

Enciclopedique 1995) 23

Giovanni Boccaccio - primul mere prozator italian ( Florența 1313 – Certaldo 1375) , autor de idile mitologice,

alegorice (,,Nimfa din Fiesole”) și de tratate de psihologie (,,Fiammetta” și ,,Decameronul”). ( după ,,Le petit

Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995) 24

Aristotel – filozof grec (Stagira/Macedonia 384 – Chalchis/Eubeea 322 î.C) – perceptorul lui Alexandru cel Mare și

fondetorul Școlii de la Atena; autor a numeroase tratate de logică, politică, biologie, fizică și metafizică. Este fondatorul

logicii formale. Opera sa marchează puternic filozofia și teologia creștină din Evul Mediu precum și filozofia și

științele Islamului. ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995) 25

Platon – filozof grec (Atena 427 – Atena 347 î. C. ) discipol al lui Socrate, călătorește ăn Egipt, Sicilia, revine la

Atena și înființează Academia; părinte al dialecticii, autor a numeroase opere între care ,,Banchetul”, Phedon”,

,,Republica”, ,,Legile” care marchează profund gândirea occidentală, biserica, filozofia Islamului și idealismul logic

contemporan. . ( după ,,Le petit Larousse” – Dictionnaire Enciclopedique 1995)

Page 68: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

68

Conceptele Renașterii se răspândesc apoi și sunt prezente în întreaga Europă până târziu, în

secolul al XVII – lea.

Noile orientări filozofice declanșează izbucnirea Reformelor religioase urmate de

Contrareformă – care a influențat hotărâtor cultura epocii – generând apariția unui nou stil – stilul

Baroc.

RENAȘTEREA TIMPURIE

Între marii maeștrii ai Renașterii timpurii amintim:

Filippo BRUNELLESCHI

1377 – 1446

Activează în Florența și devine celebru prin :

Cupola Catedralei ,,Santa Maria del Fiore”: o inovație

tehnică absolută în epocă: o calotă dublă pe plan

octogonal cu nervuri în arc frânt de inspirație gotică din

metal și lemn, cu ,,pânze” din zidărie de cărămidă; este

realizată în anii 1420 – 1436, iar lanternoul în anii 1446 –

1436 după moartea autorului, respectându-se întocmai

planurile și macheta acestuia; Cupola se încadrează

armonios în volumetria generală a catedralei, iar

concepția arhitecturală a ansamblului exercită o puternică

influență asupra epocii;

Ospedale degli Innocenti: (1419 – 1445) - un așezământ

conceput pentru adăpostirea copiilor orfani, o adevărată

bijuterie arhitecturală; se remarcă prin loggia ce deschide

așezământul spre piața publică, cu coloane modelate

după stilul corintic grec și stilul imperial roman, peste

care artistul așează arce semicirculare și calote de

inspirație bizantină; întregul și elementele arhitecturale

componente sunt proporționate aplicând principiul

,,secțiunii de aur” (raportul dintre latura și diagonala

pătratului).

Biserica San Lorenzo: (1421 – 1428 – 1446) – o bazilică

cu trei nave, nava centrală acoperită cu un plafon plan din

lemn, casetat, armonios decorat, Nava centrală este

separată de navele laterale prin colonade în spiritul

stilului corintic și a stilului roman imperial.

Capela Familiei Pazzi de lângă Biserica Santa Croce –

proiectată între anii1429 – 1430; construcția începe în

1443; spații interioare și fațade luminoase, echilibrate,

perfectă ilustrare a noii arhitecturi; în exterior, un atrium

cu coloane și o arcadă centrală ce marchează accesul

principal.

Michelozzo MICHELOZZI

1396 - 1472

Operele sale de referință sunt:

Mănăstirea Dominicană ,, San Marco” din Florența

(1437 – 1443) – concepe în interiorul construcției

biblioteca,o sală vastă împărțită în trei nave de înălțimi

egale, o noutate în programele acestui tip de clădiri; în

exterior, portice cu coloane ionice ce susțin arcade

ample;

Palazzo Medici din Florența (1444 – 1446) – o inovație

în arhitectura civilă a Renașterii, fațada cuprinde trei

registre orizontale corespunzător celor trei nivele ale

Page 69: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

69

palatului, separate prin cornișe puternice: parterul

prezintă un apareiaj în stil roman ,,rustic”, etajul I este

placat cu plăci de piatră dreptunghiulare cu muchiile

marcate, iar etajul II cu plăci de piatră lise; ferestrele sunt

de factură romanică, geminale, cuprinse sub aceeași

arcadă, cornișa este proeminentă, de factură antică.

Parterul cuprindea arcade frumos proporționate, ulterior

înzidite.

Villa Medici din Careggi – lângă Florența ( 1457) – un

prototip al arhitecturii civile renascentiste; este o foarte

reușită reconstrucție și modernizare a unei vile existente,

cumpărată de Cosimo de Medici.

Leon Battista ALBERTI

1404 - 1472

Umanist, teoretician al stilului Renașterii în arhitectură.

Scrie și publică : ,,De re aedificatoria” în zece volume, opră

întocmită după modelul teoreticianului arhitecturii romane

imperiale: Vitruviu; evidențiază exigențele impuse de noua

concepție arhitecturală a edificiilor: funcționalitate, confort,

demnitate, reprezentativitate, frumusețe, armonia proporțiilor

izvorâtă din învățătura pitagoreică. Un accent deosebit revine

încadrării în sit, cu respectarea și valorificarea peisajului natural,

sau a contextului urban. Limbajul morfologic trebuie pus în

acord cu destinația clădirii și cu materialele de construcție puse

în operă. Între creațiile sale arhitecturale de referință se înscrie :

Palazzo Rucellai din Florența (1446), executat de

sculptorul arhitect Bernardo Rosselino;

Fațada Bisericii Santa Maria Novella – din Florența

(1456 – 1470), care prezintă ca inovație absolută: tratarea

racordării în fațada principală a navei centrale – înalte, cu

navele laterale mai scunde – prin triunghiuri de zidărie cu

ipotenuzele articulate armonios în curbe și contracurbe,

model preluat ulterior de arhitectura barocă.

Biserica Sant-Andrea din Mantova (realizată în

anul1470) unde utilizează motivul arcului de triumf la

scară monumentală, flancat de coloane pentru a marca

accesul principal;

Palazzo Pitti din Florența (1440-1458) – care preia

tradiția romanică a casei – fortăreață și stilul rustic al

clădirilor romane.

Donato BRAMANTE

1444 - 1514

Își începe cariera ca pictor la Urbino ca discipol al lui Luciano di

Laurana. În anul 1476 este chemat ca pictor la Milano. Ca

arhitect întocmește planurile pentru:

Biserica Santa Maria lângă San Satiro – unde este

puternic influențat de Alberti.

RENAȘTEREA MATURĂ ȘI TÂRZIE

1500 – 1530 și 1530 – 1568

Donato BRAMANTE

1444 - 1514

Se naște la Urbino, este un admirator al lui Leonardo da Vinci;

sosește la Roma unde studiază monumentele antice, mai ales din

punct de vedere al sistemului constructiv; devine un mare

Page 70: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

70

specialist al sistemelor de boltire de mari dimensiuni; Între

capodoperele artistului se remarcă:

Il Tempietto: (1502), o rotondă de inspirație romană, cu

proporții rafinate, flancată de pilaștri de factură doric –

toscană; se face remarcat prin această lucrare, este

apreciat de contemporani și este angajat de Papa Iuliu al

II-lea pentru:

Reconstruirea clădirilor Vaticanului(1504) și

Reconstrucția Catedralei Sf. Petru (1505)- propune

înlocuirea vechii bazilici cu o biserică de mari

dimensiuni, cu planul în formă de cruce greacă înscrisă

într-un pătrat, cu patru pilaștri masivi care vor sprijini o

cupolă inspirată de Pantheon, cu diametrul de 42m.;

lucrările de construire încep, dar moartea sa și a papei

conduc la întreruperea lucrărilor;

Buonarroti

MIGHELANGELO

(Caprese 1475 – Roma 1564)

,,În momentul în care Michelangelo se naște, arhitectura

Renașterii era la apogeu. Tindea către o perfecțiune a formelor,

căutând în exemplele arhitecturii clasice romane elemente care

să-i permită atingerea idealurilor pe care Leon Battista Alberti

le exprimase atât de clar în operele sale teoretice. Această

frumusețe a formei, concepută pe baza canoanelor matematice,

izvorâte din studiul operelor antichității, condusese la realizări –

la Florența ca și la Roma – în care armonia generală a

proporțiilor imprima un caracter de seninătate gravă și

reținută.Față de aceste construcții, ale căror dimensiuni și mase

generale nu erau prea ample, edificiile realizate de

Michelangelo aduc, prin tendința către grandios și colosal, o

orientare cu totul nouă”(Aurelian Teodorescu - ,,Michelangelo”

în ,,Mari arhitecți” – Ed. Meridiane 1971)

,,... sculptor, pictor, arhitect și poet... Nimic nu i-a egalat

originalitatea și vigoarea creativă; operele sale surprind prin

diversitate și grandoare.,, Pieta”, ,, David”, ,,Capela Medici”,

,,Moise”, Frescele Capelei Sixtine, cupola Bisericii Sf. Petru din

Roma... scrisorile și poemele sale... toateacestea atestă

personalitatea sa tumultoasă”... (,,Le petit Larousse” –

Dictionnaire Enciclopedique 1995)

Andrea PALLADIO

(Padova 1508 – Veneția

1580)

, ,... ansamblul operei sale indică o limită pe care nimeni nu o va

putea atinge sau depăși ușor...” Johann Wolhgang von

GOETHE

Exponent al manierismului , utilizează cu deosebită abilitate și

armonie vocabularul arhitecturii calsice romane în operele sale

arhitecturale:

Noua fațadă a palatului de Justiție - ,,Palazzo della

Raggione” denumit și,, Basilica”;

Palatul Valmarana din Vicenza

Fațada Bisericii ,,Il Redentore” din Veneția

În 1570 apare prima ediție a celor ,,Patru cărți de

arhitectură” care cuprinde studii asupra valorilor

vestigiilor antice, relevee ale termelor imperiale romane a

templelor și a forurilor

,, ... dintre toate ramurile arhitecturii, nici una nu este mai

Page 71: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

71

necesară oamenilor și nu e mai des folosită decât cea a caselor

particulare ... acestea au existat înaintea edificiilor publice ”

Anderea Palladio în

,,Villa rustica” – numeroase vile perfect integrate în

peisaj, dintre care ,,Villa Rotonda” de lângă Vicenza

(1550 – 1553) atinge perfecțiunea.

Conceptele Renașterii se răspândesc apoi și sunt prezente în întreaga Europă până târziu, în

secolul al XVII – lea.

Noile orientări filozofice declanșează izbucnirea Reformelor religioase urmate de

Contrareformă – care a influențat hotărâtor cultura epocii – generând apariția unui nou stil – stilul

Baroc.

Lucrare de verificare Nr: 3

Instrucțiuni:

Lucrarea de verificare implică activități care necesită cunoașterea Modulului III și a

bibliografiei obligatorii indicate. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise prin poștă (electronică)

tutorelui pentru comentarii, corectare și evaluare.

Pe prima pagină se vor scrie următoarele:

- Titlul cursului;

- Numărul lucrării de verificare;

- Numele și prenumele cursantului (acestea se vor menționa pe fiecare pagină),

anul de studii (II), specializarea (Geografia Turismului – ID); facultatea (de

Geografie); unitatea de învățământ (Universitatea ,,Babeș - Bolyai”),

localitatea (Cluj – Napoca).;

- Adresa poștală a cursantului, inclusiv date de contact (telefon fix, telefon

mobil, adresa e – mail).

Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:

1.Precizați caracteristicile stilului Romanic, ce anume preia stilul din experiența artistică și

constructivă a Antichității............................... .............................................................4p.

2.Care este conceptul constructiv al stilului gotic ...........................................................2p.

3.Ce reprezintă Renașterea pentru cultura și civilizația europeană..................................2p.

4.Comentați cauzele și trăsăturile proprii ale Goticului Târziu din Transilvania.............1p.

5.Din oficiu: .....................................................................................................................1p.

Lucrarea de verificare se va preda la data prevăzută în calendarul disciplinei.

BIBLIOGRAFIE:

Istoria Artei / Mihail V. ALPATOV VOL. I și II / Ed. Meridiane București 1965

Istoria Artei Europene – Arta din perioada Renașterii / Virgil VătășeanuEd. Clusium 2000 ,

Ed. Meridiane București 1972

Monasteries and Monastic Orders – 2000 Years of Christian Art and Culture / Kristina

Krüger / Ed. Ullmann

Architecture Gothique / Louis Grodecki / Ed. Berger – Levrault / Paris 1997

Transylvania – the Saxon Legacy / Tudor Șeulea, Maarten Ruijters, Ton van Rijen / Ed.

Grinta / Cluj-Napoca 2009

Orașele Evului Mediu / Henri Pirenne / Ed. Memento-Dacia Cluj-Napoca 2000

Page 72: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

72

MODULUL IV.

PROGRAME DE ARHITECTURĂ ÎN TURISM

H. Scopul modulului:

Modulul este destinat cunoașterii și înțelegerii conținutului domeniilor specifice programelor de

arhitectură în turism, ale patrimoniului natural/cultural(construit) și ale activităților specifice ale

turismului, a cunoașterii terminologiei specifice, a naturii unităților de primire turistică și de

alimentație publică complemetare.

Obiectivele modulului:

Principalele obiective ale modulului se referă la următoarele aspecte:

- Definirea tipurilor de unități turistice de primire;;

- Însușirea unor metode de analiză a fenomenului turistic ;

- Cunoașterea elementelor cheie ale unei strategii, axată pe turismul rural;;

Structura logică a modulului:

Prezentarea terminologiei utilizate în turism, definirea unităților de primire turistică,

Prezentarea metodelor de analiză: S.W.O.T. și Delphy;

Prezentarea formelor de organizare / funcționare a turismului – experiențe europene;;

Tipuri de turism;

Programe de arhitectură;

Strategii specifice de dezvoltare – turismul rural;

Pensiunea rurală;

Bibliografie.

Conținutul informațional detaliat:

PROGRAME TURISTICE – TERMENI DE SPECIALITATE

1. Zonare turistică: Definește

împărţirea unui teritoriu vast în zone

relativ omogene din punct de vedere

al activităţii de turism sau al

potenţialului turistic.

2. Zonă turistică: definește un

teritoriu de mare întindere, de o

anume complexitategeomorfologică,

care include mai multe obiective,

localităţi sau complexe turistice şi

care prezintă o caracteristică

pregnantă, deosebită de alte zone.

Page 73: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

73

3.Acord turistic internaţional: este

un act bi- sau multilateral , semnat

în numele sau din împuternicirea

guvernelor, care constituie cadrul

juridic de colaborare în domeniul

turismului: dezvoltarea

echipamentelor, promovarea

turismului, protecţia mediului,

schimburi de experienţă şi

informaţii, etc.

4. Adăpost (rest house): este un

mijloc simplu de cazare, create de

organizaţii particulare sau instituţii

publice pentru a compensa lipsa

hotelurilor în regiuni puţin

frecventate. Termen folosit şi pentru

popasuri de tip han pentru tineret,

instalate şi administrate de

organizaţii de tineret pentru membrii

lor.

5. Agrement (loisir, entertainment)

• Distracţie în timpul liber, plăcere.

• Ansamblul mijloacelor,

echipamentelor, evenimentelor, puse

la dispoziţia turiştilor unei unităţi

de cazare, staţiuni sau zone turistice,

pentru plăcere, relaxare, distracţie.

2. Analiza S.W.O.T.(Strengths, Weekness, Opportunities and Threats), reprezintă:

• Analiza forţelor, slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor. Cadru de analiză a

informaţiilor, pentru realizarea strategiei şi tacticii de marketing. Forţele şi slăbiciunile se

referă la avantajele, respectiv dezavantajele prezente şi viitoare ale subiectului faţă de

competitori. Oportunităţile şi ameninţările sunt identificate în mediul de operare prezent şi

viitor.Acest cadru poate fi utilizat la analiza unui proiect de dezvoltare şi promovare a

potenţialului turistic al unui sit, arie sau regiune turistică.

Page 74: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

74

7. Apartament (suite) este un spaţiu de

cazare cu unul sau maximum 5 dormitoare,

loc de luat masa, vestibul, grup sanitar

propriu.

8. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A HOTELURILOR ŞI RESTAURANTELOR

,, Association Internationale de l-Hotellerie et de la Restauration”

• Organizaţie non-guvernamentală mondială creată în anul 1946 cu sediul la Paris.Cuprinde

4300 membri din 147 ţări, asociaţii naţionale de profil, lanţuri hoteliere, hoteluri, etc.,

reprezentând în total 300.000 de hoteluri. Statutul în vigoare datează din 1996, când actuala

denumire a luat locul celei iniţiale de: ,,Asociaţia Internaţională a Hotelurilor”.

9. Bar de noapte:este o unitate de

alimentație publică de divertisment, cu

orar de noapte, cu un program variat de

music-hall,dans,etc. – oferind o gamă

variată de băuturi fine, cocteiluri, băuturi

nealcoolice, specialităţi de cofetărie şi

îngheţată asortată, fripturi reci, fructe şi

salate de fructe, cafea, etc. De regulă

spaţiul interior este organizat în

amfiteatru, pentru o bună vizibilitate.

Este dotat cu staţie de amplificare, orgă

de lumini, instalaţie de proiecţie, aer

condiţionat.

10. Bar de zi: funcţionează în cadrul

hotelurilor şi restaurantelor, dar şi

independent; oferă o gamă variată de

băuturi alcoolice sau răcoritoare, simple

sau în amestec, gustări, dulciuri, ţigări,

etc. Muzică discretă, T.V., etc.

Page 75: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

75

11. Bistro: este o unitate de alimentaţie de dimensiuni reduse, care se adresează clienţilor

grăbiţi, cu băuturi şi gustări calde şi reci puse la dispoziţie direct, prin barman sau vânzător.

În spaniolă: loc de păstrare a vinurilor.

12. Botel: categoria include:

• Vase - dormitor de tip şlep

amenajat, care stă ancorat la loc

fix sau se poate deplasa, oferind

cazare şi alte servicii turistice;

• un hotel amplasat în apropierea

unui port, deservit atât pe uscat

cât și pe apă, care oferă servicii

turistice celor care călătoresc cu

ambarcaţiuni, unde parcajul este

completat cu un debarcader.

13. Bungalow:este o unitate de cazare

turistică de capacitate redusă, între căsuţă

şi vilă, realizate din lemn sau alte

materiale: cărămidă, piatră,etc.; dispune

de grup sanitar propriu. Este amplasat în

perimetrul unui camping, sat de vacanţă,

ca unitate independentă în cadrul unei

staţiuni sau zone turistice – sau ca spaţiu

complementar pe lângă o unitate

hotelieră. Este de regulă cu funcţionare

sezonieră.

14. Cabană turistică:este o unitate cu

activitate turistică de capacitate redusă,

funcţionând într-o clădire independentă,

în general din lemn cu fundaţii de piatră,

cu arhitectură specifică. Asigură cazarea,

alimentaţia şi alte servicii necesare

turismului de drumeţie sau de odihnă

într-o zonă montană, rezervaţie naturală,

în apropierea unei staţiuni balneare sau a

unui alt obiectiv de interes turistic.

Cabana Salvamont – M-tele Băișorii / proiect autor

Page 76: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

76

15. Cabaret:

• Night club.

• Restaurant cu program nocturn,

în care se dansează, se serveşte

cina şi se asistă la un program de

varietăţi, adesea de înaltă ţinută.

16. CAMPING: este unitate care asigură

camparea în aer liber, în mijlocul

naturii, într-un adăpost transportabil,

personal (cort sau rulotă) a turiştilor

sosiţi cu mijloace de transport proprii,

precum şi cazarea în căsuţe sau

bungalow-uri. Terenul este amenajat şi

dotat, oferind turiştilor posibilitatea să-şi

pregătească masa + alte servicii

specifice. Are un caracter sezonier.

17. Caravaning: reprezintă o formă de

turism caracterizată prin utilizarea - ca

mijloace de cazare a unor vehicule

speciale, rulote - tractate auto şi

amplasate pe un teren de camping.

18. CASH-FLOW:

• Termen anglo-saxon = flux de lichidităţi într-o perioadă de timp, calculată ca

diferenţă între încasările şi cheltuielile curente. Reflectă posibilităţile maxime de

autofinanţare ca raport între venitul net şi amortizarea imobilizărilor.

19. CATERING:

• Servicii de asigurare a servirii mesei pentru pasageri în timpul voiajului în mijlocul

de transport + vânzarea unor produse.

Page 77: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

77

20. Cazinou:

• Stabiliment profilat pe jocurile de

noroc. De regulă cuprinde o sală

de jocuri, unul sau mai multe

restaurante şi un cabaret. Unele

hoteluri includ un cazinou.

21. Complex turistic:

• Suprafaţă de teren pe care sunt

amplasate mai multe obiective şi

localităţi turistice având o

anumită omogenitate.

22. Drumeţie:

• Deplasare pe jos de la un obiectiv

la altul în scop de relaxare,

întreţinerea condiţiei fizice,

educaţională, de regulă pe un

traseu marcat.

23. Duplex:

• Spaţiu de cazare pe două niveluri,

care comunică între ele printr-o

scară interioară. Pot conţine două

dormitoare sau un dormitor şi o

cameră de zi.

Duplex Stațiunea Fântânele – proiect autor

Page 78: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

78

24. Fermă agroturistică:

• Unitate cu activitate hotelieră, cu

capacitatea de până la 20 de

camere, în cadrul unei gospodării

ţărăneşti, care asigură alimentaţia

turiştilor cu produse proaspete din

surse locale.

25. Han:

• Tip tradiţional de unitate, relativ

modestă, cu arhitectură specifică,

cu restaurant şi un număr redus de

locuri de cazare.

Hanul lui Manuc – București

26. Hotel:

• Unitate amenajată în clădiri sau

corpuri de clădiri, care pune la

dispoziţia turiştilor, prin recepţie,

camere, garsoniere sau

apartamente dotate

corespunzător, dispune de spaţii

de alimentaţie + servicii

specifice.

• Hotel de clasă economică, de lux,

de zi, rustic pavilionar, sezonier,

turistic, apartament.

Hotel ,,Onix” 5 stele – proiect autor

Page 79: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

79

27. Dispunerea camerelor de cazare în

unitățile de primire turistice cu mai

multe etaje:

În simplu tract: când camerele de

cazare sunt dispuse pe o singură

latură a unui coridor de acces;

Dublu tract: camerele sunt

dispuse pe ambele laturi lungi ale

coridorului;

Nucleu central: scara de acces și

ascensoarele se află în centru,

sunt perimetrate de coridoare cu

camere dispuse spre exterior;

Hol central: dispus pe toată

înălțimea construcției; se crează

un spațiu spectaculos, coridoarele

perimetrale sunt deschise spre

spațiul interior, ascensoarele sunt

vitrate, de tip ,,peisaj”, facilitânbd

o percepție dinamică.

28. Etaj curent într-un hotel 5*****:

Camerele sunt dispuse în dublu

tract;

Etajele sunt deservite de un

ascensor de 6 persoane pentru

clienți și un ascensor pentru

personal și bagaje, două scări, un

hol central separat de coridoare

prin uși speciale, antifoc;

Se prevede o încăpere – oficiu la

fiecare două etaje;

29. Microtel:

• Hotel de tip economic introdus în

anii 1980 în S.U.A.;

• are camere cu paturi duble, şi

baie cu duş. Nu are piscină,

saună, sală de întruniri,

restaurant. Oferă micul dejun şi

este cu 10 – 20% mai ieftin de

construit şi întreţinut. În varianta

franceză are chiuvete în camere,

grupuri sanitare şi duşuri comune.

Microtel Wisconsin U.S.A.

Page 80: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

80

30.1. Motel (Motor – hotel):

• Unitate hotelieră de capacitate

mică sau mijlocie, aşezat înafara

localităţilor, în apropierea

şoselelor şi autostrăzilor şi a

dotărilor specifice ale acestora.

Oferă cazare şi masă turiştilor

automobilişti, în cadrul unui sejur

foarte scurt. Asigură parcarea în

siguranţă a autoturismelor.

Dispunerea posibilă a unităților de

cazare: incinte circulare cu locul de

parcare în proximitate (după Georges

Candilis –,,Recherches sur l’Architecture

de Loisir)”

31.2. Motel (Motor – hotel):

Dispunerea posibilă a unităților de

cazare: incinte deschise, pe unu – două

nivele cu locul de parcare în proximitate;

Camerele sunt astfel dispuse încât fiecare

să beneficieze de o orientare favorabilă;

(după Georges Candilis –,,Recherches

sur l’Architecture de Loisir)”

32. Pensiune turistică:

• Unitate cu activitate hotelieră cu

capacitatea de 3-20 camere,

funcţionând într-o clădire

independentă sau în locuinţa

proprietarului, care asigură

cazarea turiştilor, pregătirea şi

servirea mesei la preţuri

moderate.

(Sitonia / Grecia – foto. autor)

Page 81: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

81

33. PUB

• Public house.

• Unitate de alimentaţie de origine engleză. Oferă un sortiment redus de preparate

culinare şi băuturi (bere).

34. Refugiu montan:

• Dotare turistică montană,

echipată şi dotată sumar, fără

pază, destinată să adăpostească

alpiniştii în cursul unei

ascensiuni.

35. Restaurant ,,DRIVE-IN”

• Unitate de alimentaţie publică în care preparatele sunt comandate şi servite direct în

autoturism.

36.TURISM: Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul

persoanelor, în afara locului de reşedinţă şi care nu presupune o stabilire permanentă sau o

activitate lucrativă oarecare.

37.Casa de vacanţă: Locuinţă sezonieră, proprietate privată sau introdusă în circuitul public,

amplasată în zone cu potenţial turistic, destinate satelor de vacanţă sau microstaţiunilor.

StaȚiunea Fântânele – proiect autor

TIPURI DE TURISM

• De afaceri

• De cunoaştere

• De masă

• De sejour

• De soare

• Intern

• Internaţional

• Itinerant

• Independent

• Rural

• Sezonier

• Social

• Verde

• De cult

Page 82: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

82

PROGRAME DE ARHITECTURĂ

Programele de arhitectură reprezintă totalitatea normelor, a prescripţiilor tehnice si

funcţionale pentru o anumită clasă de construcţii. În domeniul arhitecturii pentru turism principalele

programe de arhitectură se referă la :

- Pensiunea rurală

- Pensiunea urbană

- Cabana, refugiul alpin

- Hotelul cu subclasele:

1. hotel pentru tineret;

2. hotel urban;

3. hotel alpin;

4. motel ( botel, hipotel)

5. satul de vacantă;

6. staţiunea turistică

Programele de arhitectură pentru turism cuprind şi amenajarea unor nave fluviale sau

maritime, vagoane sau garnituri de tren. Toate aceste unităţi de primire turistică au trei componente

obligatorii: spaţiul pentru cazare, pentru alimentaţie publică şi pentru serviciile conexe.

Dimensionarea acestor spaţii, gradul de dotare, calitatea finisajelor precum şi gama

serviciilor oferite conferă confortul fiecărei unităţi turistice. Gradul de confort se oglindeşte implicit

în cost şi este reprezentat prin semne standardizate distinctive: stele – de la una la cinci pentru

unităţile hoteliere, brazi, flori de colţ – pentru pensiunile rurale.

Fig. Nr: 31. Metoda de analiză ,,Delphy”

Utilizarea metodei propuse prezintă avantajul că priveşte ansamblul unui teritoriu cu toate

resursele şi funcţiunile turistice pe care le poate genera, dar şi unele imperfecţiuni prin faptul că în

evaluarea calitativă şi cantitativă – întrucât majoritatea componentelor nu sunt cuantificabile – pot

interveni uneori evaluări subiective. S-a recurs de aceea la utilizarea sistemului de anchetă Delphi,

bazat pe consultarea unui număr cât mai mare de specialişti în domeniu.

STRATEGII DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI TURISMULUI RURAL ŞI DE

DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI

Page 83: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

83

Turismul rural şi componenta sa, agroturismul au cunoscut în ultimii 30 – 40 ani o continuă

dezvoltare în ţările europene, unde se estimează o piaţă de peste 370 milioane turişti.Asistăm la o o

nouă orientare a dezvoltării turismului în mediul rural, pornindu-se de la implicarea directă a

populaţiei şi a comunităţii locale.

CONŢINUT:

concepte şi definiţii privind turismul în mediul rural;

turismul rural în ţările Uniunii Europene;

turismul rural în România;

strategia de dezvoltare a turismului rural în ţara noastră.

Concepte şi definiţii

În ţările Uniunii Europene „Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea

turistică organizată şi condusă de populaţia locală, care are la bază o strânsă legătură cu mediul

ambiant, natural şi uman”. Agroturismul se află în legătură directă cu activităţile agricole, fiind

susţinut de micii fermieri, activitatea în gospodăria proprie rămânând principala sursă de venit. Mai

există şi alte concepte ca „farm-tourism”, „agroturism”, „turism verde” care au acelaşi conţinut.

În România turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural,

valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele

turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi

hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg

de motivaţii, de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive, etc. Turismul rural constituie o

alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centru turistice, precum şi la oferta

turistică „standard” – de tip industrial.

Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea mesei

numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de

atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în

mediul rural.

Spaţiul rural satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreare, cunoaştere, cultură,

practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie

mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir. Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a

mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic.

Caracteristicile agroturismului:

serviciile turistice se desfăşoară în mediul rural cu accent pe: calitatea pensiunii şi

serviciilor de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi

originalitatea produselor turistice;

ofertă turistică autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă de

fermieri;

Page 84: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

84

activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o

substituţie a acesteia;

oferă posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau

weekend-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural – educative şi cu o ospitalitate

specifică;

nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură

turistică sau pentru alte dotări de profil; se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din

staţiunile balneare sau montane;

nu este compatibil cu turismul de masă.

este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în

spaţiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit, dar

trebuie să se ţină seama de un anumit „prag ecologic” şi „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să

se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a

satului şi a arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejour, în lunile de vară (dotări,

amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţia autohtonă, etc.);

agroturismul este o formă de turism unde iniţiatorul reprezintă elementul esenţial şi

central; fermierul, teritoriul – deci satul şi „produsul turistic” reprezintă elementele de bază ale

agroturismului;

asociaţia locală şi fermierii asigură atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea

primirii, cunoaşterea mediului local natural, uman şi istoric precum şi autenticitatea produselor;

participarea comunităţii locale este strict necesară în parteneriatul cu asociaţia de turism

a colectivităţii în asigurarea dezvoltării rurale, în general şi a turismului, în special;

asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor, urmărirea pieţei, promovarea şi

comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană;

posibilitatea dezvoltării în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de schi,

piscine, piste pentru cicloturism, alei pentru turism ecvestru, terenuri sportive, etc.;

realizarea unor studii de inventariere a resurselor şi de creare a unor oferte specifice

acestora, studii de piaţă şi respectiv de marketing, studii de impact agroturism – mediu, etc;

realizarea de programe de formare şi perfecţionare a membrilor asociaţiei;

stimularea identităţii comunităţii, asumarea responsabilităţilor şi favorizarea creativităţii şi

cooperării pentru asigurarea dezvoltării agroturismului cu specific local.

Turismul rural şi agroturismul în ţările Uniunii Europene

Instituţiile şi organismele europene abordează pe multiple planuri dezvoltarea turismului

rural şi rolul acestuia în viaţa socio-economică a spaţiului rural.

Se remarcă multe iniţiative, astfel:

Consiliul Europei a lansat campania „Lumea Rurală” şi promovarea unui turism ecologic,

ca sursă complementară de venituri;

Comisia U.E. a elaborat, în conceptul de dezvoltare durabilă, mai multe programe

regionale sau locale de dezvoltare a turismului rural şi a altor asociaţii create ad-hoc (EUROTER,

EUROGITES) care, conduc la ideea subvenţionării regiunilor rurale, încurajarea turismului,

pregătirea profesională, promovare, etc.;

Programe europene privind dezvoltarea turismului rural în spaţiul comunitar şi alte ţări

europene;

Măsuri stimulative ca: subvenţii, credite avantajoase, scutiri de impozite şi TVA, etc.

Turismul rural în România

Turismul în mediul rural se practică de peste 60 de ani, dar abia în 1973, s-au pus,

pentru puţin timp, bazele legale, prin identificarea a 118 sate şi omologarea ca „sate turistice” a 13

localităţi în care trebuiau să fie cazaţi turişti. Prin interzicerea turiştilor străini în case particulare

acţiunea a fost stopată, rămânând doar două „sate turistice” (neomologate printr-un act normativ)

Lereşti – judeţul Argeş şi Sibiel – judeţul Sibiu, care să fie utilizate în circuitul turistic internaţional.

Page 85: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

85

Se înregistrau anual circa 6 – 7 mii de turişti străini din Europa, Japonia, America.

După 1990, turismul rural şi îndeosebi, agroturismul a luat amploare în zone

tradiţionale ca: Bran – Moeciu, Bucovina, Maramureş, Sibiu, Argeş, etc. Prin înfiinţarea ANTREC,

în anul 1994, s-a impulsionat această formă de turism în 26 de areale turistice rurale, fenomenul

luând amploare şi prin crearea Comisiei Zonei Montane (1991) şi apoi FDRM (1993) care au extins

aria, cu precădere în munte.

Prin Programul PHARE – OVR se pun bazele unei dezvoltări temeinice a

agroturismului în contextul general al economiei rurale în patru sate – pilot din zone etnofolclorice

renumite.

Strategia de organizare şi promovare a turismului

rural şi agroturismului

În stabilirea acestei strategii se porneşte de la analiza valenţelor turistice

ale spaţiului rural românesc evidenţiindu-se vocaţia acestuia pentru turism.

În această strategie, un loc central îl are:

- definirea şi cercetarea zonei etnografice ca bază pentru stabilirea specificaţiei satului

românesc; în acest scop s-au enunţat criteriile de determinare a zonelor etnografice (6) şi

metodologia de analiză a acestora;

- „satul turistic” este un produs turistic de mare originalitate şi de marcă pentru turismul

rural; s-au analizat criteriile de identificare a „satelor turistice”; în „satele turistice” se pot încadra

pensiunile şi fermele agroturistice (etnofolclorice, de creaţie artizanală, climaterice şi peisagistice,

de interes pescăresc sau vânătoresc, viti-pomicole, pastorale, pentru practicarea sporturilor) precum

şi metodologia de cercetare a acestora; s-au mai analizat posibilităţile de amenajare şi echipare

precum şi promovarea „satelor turistice”. Desigur, s-a punctat şi experienţa europeană în domeniu.

Dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural, se

explică pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin

diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, regiunile rurale ale Europei

înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.

Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spaţiu, oameni, produse:

spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu fără produse

nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire

redusă;

produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot

asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.

Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care au, fiecare în parte, trecut,

prezent şi viitor proprii, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren, uniform pe

aceeaşi bază geografică, socială, economică sau culturală.

Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice variate, resursele umane

diferite din punct de vedere calitativ şi cantitativ fac ca ceea ce este dorit sau posibil într-un anumit

loc sa nu fie într-un altul; ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup

uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt grup.

Spiritualitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de

cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală,

iar aportul fiecăruia trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul

fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator

satisfacţia unei cazări civilizate, însoţite de restauraţia adecvată şi în acelaşi timp posibilitatea

descoperirii unor locuri şi oameni noi.

Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanţa petrecută

în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural.

Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiştii vin să îşi

petreacă vacanţele la ţară.

Page 86: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

86

În contrast , cu concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa valorilor de

referinţă ce caracterizează marile oraşe, orăşenii consideră din ce în ce mai mult spaţiul rural ca o

rezervă de spaţiu, de bogăţii naturale fundamentale, de structuri sociale de primire. Ei vor ca,

folosindu-se de aceste bunuri (la care de cele mai multe ori se adaptează), să le păstreze, să le

salveze de poluarea şi distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult şi care pun sub semnul

întrebării integritatea şi perenitatea planetei.

Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginaţia orăşeanului. Semnifică

dimensiunea umană, intimitatea socială, animaţia locală; evocă primăria, şcoala, cafeneaua,

biserica, aceste locuri care au marcat viaţa oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani

comercianţi, mici întreprinzători, acei actori locali care fac mai uşoară viaţa la ţară. Satul este locul

unde găsim serviciile publice, indispensabile tuturor, locul unde se desfăşoară cele mai frumoase

sărbători.

Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în slujba

turismului rural; vacanţierii vor să parcurgă spaţiul sau să acţioneze în cadrul acestuia. Spaţiul

reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei pure, verdeţii, florilor, culorilor, parfumurilor,

cânturilor; el invită la contemplaţia peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor, pe

malul râurilor, traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile falezelor, pe lacuri, etc. Aceste

activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară.

Ferma, satul şi spaţiul, împreună şi separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune

economică, socială şi culturală.

Turismul rural e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în

valoare potenţialul natural, cultural şi uman pe baza căruia se elaborează şi promovează produsele

turistice la nivel local, regional, naţional şi internaţional, se regăsesc motivaţii şi obiective identice

în ceea ce priveşte găsirea unui mod de dezvoltare socio-economică prin valorificarea turistică a

potenţialului natural şi cultural al spaţiului rural.

Dubla preocupare:

pentru o dezvoltare turistică la nivel local, durabilă, cu consecinţe economice şi sociale

pozitive;

pentru satisfacerea şi, deci, obţinerea unei aşa-numite fidelităţi a consumatorului, prin

calitatea primirii şi a serviciilor şi produselor, se impune ameliorarea (aceasta fiind necesară pentru

ţările U.E.) scoaterii pe piaţă şi vânzării produselor turistice rurale printr-o mai bună organizare pe

plan local şi printr-o cooperare la nivel european.

Oferta turistică se exprimă la fel de bine pornind de la un sejour, de la o activitate de

petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o regiune, în funcţie de

sezonul ales, clientela potenţială, reţele folosite etc.

În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic „verde” include întotdeauna

cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial

unde se pot distinge particularităţile primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural.

Astfel, motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, aşadar de cadrul

natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul

de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi

satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, şi pentru desfăşurarea nestingherită, chiar pentru stimularea

activităţilor economice specifice, pe de altă parte.

În această concepţie, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acţiuni care se

desfăşoară pe 3 planuri:

1. realizarea unor rezervaţii funciare;

2. dezvoltarea serviciilor de găzduire a turiştilor şi a activităţilor de agrement;

3. crearea unor oglinzi de apă.

Turismul rural şi EUROGITES

Page 87: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

87

Într-o Europă unită şi prin deschiderea graniţelor, în Anul Turismului – 1990 – a fost

înfiinţată EUROGITES, organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Programul de acţiune

al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea

transpune obiectivele, stabilite prin statut. Acţiunile 1-5 din Programul Comisiilor C.E. corespund

cu următoarele obiective ale EUROGITES:

Definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în

turismul rural din Europa.

Crearea băncii de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră.

Codificarea produsului „Turismul rural”, astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin

marcă sau logo) şi în aşa fel încât clientul să poată recunoaşte produsul la prima vedere.

Atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi descoperirea spaţiului rural prin turismul

în mediul rural.

Să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm ţările în care

turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziţie experţi, astfel încât să se realizeze

un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi oferit pe piaţa turistică.Din anul 1993, România

este membră EUROGITES.

Oferte:

Oferta „Echitaţie”. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la echitaţie şi la

lecţii de călărie, cu condiţia să existe spaţii optime de cazare, asistenţă profesionistă şi cai buni.

Oferta „Vacanţă pentru copii”; activităţile trebuie gândite de aşa natură încât să ofere

condiţii optime pentru copii, atât în ceea ce priveşte cazarea cât şi existenţa asistenţilor de

specialitate pentru cei mici.

Oferta „Satul de vacanţă”. Unităţile de primire oferă facilităţile necesare pentru familii, iar

activităţile sunt gândite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea familiilor care îşi petrec vacanţa în

acest cadru. De regulă, satele de vacanţă sunt administrate de organizaţiile bisericeşti şi de

structurile instituţionale.

Oferta „Camping”. Se referă la locuri de campare în gospodăria ţărănească şi în spaţiul

rural, în general. Campingurile mari, profesioniste îşi desfăşoară activitatea conform ordinii

interioare proprii, precum şi corespunzător normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia

Administratorilor de Campinguri.

Analiza comparativă a ofertei din mediul rural

În prezent, în ceea ce priveşte cazarea în mediul rural se constată anumite evoluţii şi inovaţii

care pun următoarele probleme:

în multe regiuni europene se constată o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei care riscă

să diminueze dezvoltarea locală şi să reducă efectele economice ale cazării turiştilor în spaţiul rural;

programe de reconstrucţie şi renovare a caselor ţărăneşti, pentru primirea turiştilor,

propun, pentru o productivitate optimă, regrupări de locuinţe şi o ofertă colectivă pentru serviciile

locale (cunoscute sub denumirea de „adăposturi”, fără să fie prevăzute neapărat pentru activitatea de

primire a turiştilor, personalizate pentru fiecare locuitor al satului în parte);

aplicarea şi folosirea acestor denumiri de „adăpost” pentru locuinţe mobilate care nu fac

obiectul nici unui control sau standardizări (etichetări) comportă un risc de diminuare a importanţei

numelui şi a garanţiilor sale de calitate, ce decurge din folosirile injuste (neadecvate) ale acestuia;

iniţiativele sunt luate de organizaţiile turistice teritoriale pentru a regrupa ofertele turistice

sub o etichetă unică în vederea aplicării unei strategii pentru a promova un produs turistic global,

ceea ce poate conduce la o banalizare a ofertei turistice în detrimentul mijloacelor de primire

specifice mediului rural, dar şi la o standardizare a satelor din punct de vedere turistic;

o multitudine de strategii şi etichete pentru oferta turistică rurală există în diverse ţări

vest-europene, fiecare regiune dorind sa-şi singularizeze produsele proprii în raport cu alte produse

regionale similare. Aceste iniţiative îşi găsesc justificarea în căutarea unei „identităţi turistice”

regionale, însă sunt, totodată, surse de confuzie pentru consumatori.

Page 88: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

88

Conceptul de cazare la sătean – experiențe europene În ceea ce priveşte conceptul de cazare la sătean, acesta se regăseşte pe ansamblul spaţiului

UE cu toate variantele de aplicare (este conceptul adoptat de Federaţia Europeană de Cazare în

Mediul Rural AUROGITES, în 1990).

GERMANIA

Singura formă de cazare în mediul rural este

locuinţa pentru turişti din cadrul fermei agricole.

DANEMARCA

Conceptul „rural” nu există pentru că aici nu se

distinge ruralul de urban

SPANIA

Ameliorarea condiţiilor din mediul rural,

diversificarea ofertei turistice rurale;

„Agrotourisme Basque”: ameliorarea

condiţiilor de viaţă ale agricultorilor prin

combinarea activităţilor acestora cu

altele complementare (turism, artizanat

etc.).

MAREA BRITANIE

„Farm Holiday Bureau” reprezintă şi apără

interesele agricultorilor care au o activitate

turistică şi asigură promovarea agroturismului.

FRANŢA

Turism difuz în mediul rural, cu o amploare redusă, cu echipamente aparţinând particularilor;

„Nids Vacances” a reînălţat ştafeta imaginii de marcă a imobilelor săteşti pentru cazarea

turiştilor şi a garantat calitatea acestora;

International Café – Connette; club internaţional ce pune la dispoziţie camere cu confort şi

posibilităţi de petrecere a timpului liber;

„Fédération Nationale des Gîtes de France” – pune la dispoziţia turiştilor camere în mediul

rural;

„Cleconfort France” – valorifică şi selecţionează locuinţe de calitate;

„Rendonnées Pyrénéennes” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a

Page 89: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

89

echipamentelor necesare;

„Maison de la Rendonnée” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a

echipamentelor necesare;

„Assemblée Permanente des Chambers d’Agriculture” susţine agricultura prin dezvoltarea

turismului în cadrul fermelor

GRECIA

„Oficiul Naţional de Turism din Elada”; în

regiunile nonurbanizate, primirea turiştilor se

face de către persoane ce se ocupă în special cu

agricultura, în scopul obţinerii unui venit

suplimentar prin cazarea şi vânzarea de produse

agricole şi artizanale turiştilor.

IRLANDA

Valorificarea în scopuri turistice a caselor din

mediu rural (din ferme şi sate).

ITALIA

Promovarea agroturismului în scopul creşterii

veniturilor agricultorilor şi valorificării

produselor agricole şi artizanale locale.

Page 90: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

90

LUXEMBURG

Creşterea capacităţii de primire, mai ales în

regiunile defavorizate pe plan hotelier, dând o

nouă utilizare caselor rurale şi menţinând

ocupată forţa de muncă ce riscă să intre în

şomaj.

OLANDA

„Stichting Vrije Recreate” – cazare la fermă;

Ministerul Turismului – doreşte ca o

definiţie a turismului rural, în plan

european, să fie adoptată.

PORTUGALIA

„Turihalle” reuneşte proprietarii vechilor

conace oferind un contact cu istoria şi vechile

tradiţii ale Portugaliei. Activează în păstrarea

moştenirii arhitectonice şi culturale a ţării.

Conceptul de primire la locuitor este fundamentat pe trei constante de bază:

1. prestaţie turistică fondată (bazată) pe un „adăpost privat”;

2. contactul direct între persoana care primeşte (gazda) şi persoana care este primită

(oaspetele). Aceasta se referă la bivalenţa ospitalităţii tradiţionale care este în acelaşi timp oferită şi

acceptată;

3. nevoia turistului de a descoperi ţări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele, tradiţiile,

cultura, locuitorii lor).

Intervenţiile publice variază în funcţie de stat sau/şi regiune în ceea ce priveşte:

reglementările;

fiscalitatea;

mijloacele de promovare;

modalităţile de instruire şi educaţie;

controlul şi clasamentele folosite;

stabilirea tarifelor.

Page 91: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

91

Clientela ţărilor UE este dominată de cea naţională în ţări ca: Germania, Belgia, Olanda,

Marea Britanie, Italia. În ţări ca Franţa şi Italia se observă o creştere a turiştilor europeni.

Ca profil, clientela provine din:

clasa mijlocie în Germania, Danemarca, Italia;

clasa superioară în Belgia, Franţa, Spania, Irlanda;

familii cu copii în Germania, Belgia, Danemarca.

Se observă un flux al turiştilor din nord spre regiunile rurale din sud (excepţie Irlanda).

Hotelăria rurală

În cele mai multe ţări UE (mai ales în sudul Europei) dispoziţiile reglementate sunt luate în

favoarea hanurilor şi hotelurilor rurale, considerate ca: „locuri ale vieţii sociale şi nuclee ale

dezvoltării locale.

Dezvoltarea diferitelor forme de restaurare în spaţiul rural, de la „table d’hotels” la fermele

tip hanuri şi la hanurile săteşti, impune stabilirea şi respectarea unor norme tehnice pentru fiecare

formulă în scopul evitării supra-comercializării şi a concurenţei arhaice care nu poate decât să

prejudicieze pe fiecare în parte sau, în cel mai rău caz, dezvoltarea turistică globală.

Dezvoltarea durabilă a turismului

Dezvoltarea durabilă a turismului:

cererea turistică este proporţională cu calitatea mediului înconjurător al destinaţiei

turistice;

turismul este deseori activitatea ce protejează mediul rural mai mult decât industriile

consumatoare de resurse ca: mineritul, construcţiile etc.;

turismul face să crească numărul populaţiei din zonele de destinaţie;

condusă în mod corespunzător, activitatea de turism poate fi o forţă puternică în ceea ce

priveşte conservarea mediului ambiant şi a moştenirii culturale;

turismul durabil a devenit un cult pentru turişti, mai ales când acesta se desfăşoară sub

forma ecoturismului.

Turismul poate avea un impact pozitiv şi unul negativ, direct sau indirect, tangibil sau

intangibil asupra mediului. Şi, de aici, efortul de a defini şi măsura ceea ce limitează implicarea

unor domenii, ale unor discipline ştiinţifice şi profesionale. A aborda aceste expertize şi a înţelege

foarte bine impactele sale, este foarte necesară o grupare a factorilor implicaţi în categorii ce

corespund acelor discipline ştiinţifice profesionale:

• factori fizici, în particular, resurse naturale, spaţiul şi facilităţile;

• factori ecologici, în particular, flora fauna şi ecosistemul;

• factori sociali, priviţi din două puncte de vedere:

- din punct de vedere al gazdelor, cuprind toţi acei factori care

corespund nivelului de trai al acestora;

- din punct de vedere al vizitatorului, cuprind toţi acei factori care

definesc nivelul de viaţă şi experienţa acestora;

• factori culturali, în particular, tradiţiile, limba religia, obiceiurile, cultura.

Page 92: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

92

PENSIUNEA RURALĂ

Proiect de execuție + studiu de fezabilitate pentru obținerea unei co-finanțări Autor arh. Cornelia Danciu

RESURSE

TURISTICE

RELIEF:

Câmpie

Vale

Coline/deal

Zona montană

Cursuri de

ape, lacuri

Zona litorală

Fig. Nr: 32. Relația dintre turism și cadrul natural

Page 93: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

93

TURISMUL - ANALIZĂ REGIONALĂ -

Potentialul turistic regional26

Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) prezinta un potential turistic ridicat, avand un

relief deosebit de atractiv, resurse hidrominerale si termale, precum si o varietate larga de vestigii si

monumente istorice, obiective religioase si culturale, obiective si manifestari etnografice.

Resurse naturale - Individualitatea regiunii este data de resursele hidrominerale si

termale, cunoscute si apreciate de mult. De asemenea, lantul M-tilor Carpati – M-tii Apuseni se

distinge printr-un mare numar de pesteri (peste 5000) unele binecunoscute pe plan international

(Pestera Ursilor, Pestera Vantului), defilee si chei spectaculoase. Zona de nord a Carpatilor

Orientali dispune de formatiuni vulcanice interesante (Oas, Gutai, Tibles).

Potentialul antropic este poate mai variat: de la vestigii istorice (castre romane), pana la

cetati din Evul Mediu, la obiective religioase (Cimititrul vesel din Sapanta). Zone in care se

pastreaza o civilizatie rurala cu accente arhaice, asa numitele tari sau tinuturi, veritabile insule

turistice inca neexploatate: Tara Oasului, Maramuresului, Motilor sunt areale distincte,

individualizate in context european .

Veriga importanta o constitue infrastructura turistica: ea este inca slab dezvoltata relativ la

nevoile regiunii: capacitati de cazare, infrastructura de acces la zone cu potential turistic, servicii.

In profil teritorial se remarca statiunile balneoturistice (localizate in 3 zone importante):

Campia de Vest, Depresiunea Transilvana, Depresiunea Maramuresului, unele cunoscute altele cu

potential: Baile Felix, Baile 1 Mai, Sangeorz-Bai, Ocna Sugatag, Baita sau Cojocna. O componenta

importanta sunt statiunile de iarna: Stana de Vale, Baisoara, in M-tii Apuseni si cele din Nordul

Carpatilor Orientali (Borsa, Piatra Fantanele). Regiunea are o traditie in turismul balnear, acesta

avand cea mai mare pondere intre toate tipurile de turism practicate in Regiune.

In localitatile urbane mari exista o infrastructura alcatuita din unitati hoteliere numeroase de

diferite dimensiuni. Dar semnificativa este dezvoltarea turismului rural, in pensiuni mici care

folosesc oportunitatile atractiilor mediului in care sunt localizate.

Oferta turistica si frecventarea structurilor de primire turistica

In Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de Nord) existau in anul 2004 un numar de 318 structuri de primire turistica acest numar situandu-o pe un onorant si surprinzator loc doi intre cele 8 regiuni de

dezvoltare (vezi tabelul) dupa regiunea Centru (Transilvania-Centru) care are cea mai mare pondere in total (mai ales datorita judetului Brasov in care sunt localizate 432 de astfel de structuri).

Structuri de primire turistica pe regiuni de dezvoltare, 2004 Regiunea Total structuri de primire turistica

Nord-Est (Moldova Nord-Bucovina) 268

Sud-Est (Moldova Sud-Dobrogea) 158

Sud-Muntenia 292

Sud-Vest Oltenia 142

Vest (Banat) 217

Nord-Vest (Transilvania de Nord) 318

Centru (Transilvania-Centru) 816

Bucuresti-Ilfov 122

TOTAL ROMANIA 2333

Sursa: INS 2005

In cadrul structurilor de primire turistica in functiune, ponderea cea mai mare o au hotelurile

si motelurile, pensiunile agroturistice, vilele si bungalourile. Ponderea Regiunii Nord-Vest

26

Sursa: A.D.R.ORD-VEST - ,,Documente de planificare și programe” – 2005

Page 94: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

94

(Transilvania de Nord) in structurile de primire turistica nationale este mai ridicata pentru cabane,

hanuri turistice si tabere.

Infrastructurile de cazare pe segmentul de cazari de agrement sunt subdimensionate. Nu

exista nici un sat de vacanta in regiune si un singur camping.

Se remarca lipsa unor infrastructuri de structuri low-cost; astfel nu sunt raportate la nivel de

an 2004 hoteluri pentru tineret, existand de asemenea doar 5 hosteluri in cele 6 judete – dintre care

3 in Cluj.

Pe segmentul de turism rural si agroturism, acoperit in special din pensiuni rurale si pensiuni

agroturistice, exista 78 de astfel de structuri – 28 de pensiuni rurale si 50 de pensiuni agroturistice

numar inca insuficient pentru a asigura o oferta suficienta pentru a atrage o masa critica de turisti.

Dezechilibrul se manifesta si aici mai ales intre judetele „montane” care concentreaza o mare parte

a acestora. Astfel doar Clujul singur are peste jumatate din numarul total al acestor structuri – 48

fiind urmat de Maramures cu 19. Desi judete rurale, in Bihor sunt doar 2 astfel de structuri pe cand

in Bistrita-Nasaud este raportata doar una (2004). De aici rezulta lipsa cronica de infrastrucuri

turistice in mediul rural.

Cat priveste evolutia capacitatii de cazare turistica in functiune a crescut in anul 2004 fata de

2003 crescand la 108,9%. Cele mai mari cresteri s-au inregistrat in Satu-Mare (137,2%), Cluj

(119,2%), dar si in Bistrita-Nasaud (113%).

Se observa numarul mare de turisti straini care viziteaza regiunea (133 % in 2004 fata de

2003 - sursa datelor INS) totusi pe un fond de scadere a numarului de innoptari (89% in 2004 fata

de 2003). Conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica, durata medie a sederii in

structurile de primire a fost de 3,3 zile, cetatenii romani avand in general un sejur mai lung decat cei

straini (3,5 zile). De remarcat ca statiunile balneare au o durata a sederii peste medie, ajungand la

8,1 zile pentru statiunile balneare.

Structurile de primire turistica in 2002

Total

Hoteluri

si

moteluri

Hanuri

turistice Cabane Camping

Vile si

bungalou Tabere Pensiuni

Sate de

vacanta

Pensiuni

agro-

turistice

Alte

structuri

de cazare

Romania 3338 974 16 140 129 928 168 492 1 461 29

Regiunea

Nord-Vest

(Transilvania

de Nord)

342 104 2 23 13 68 20 35 - 76 1

Ponderea

regiunii (%)

10,2 10,7 12,5 16,4 10,1 7,3 11,9 7,1 - 0,2 -

Sursa: Directia regionala de statistica

Analizand indicatorul de utilizare a capacitatilor in functiune se poate observa ca intre 2000-

2002 acesta a avut o dinamica ascendenta la nivelul regiunii spre deosebire de nivelul national.

Acelasi evolutie ascendenta se poate observa si la nivel de judet, exceptie facand judetul Satu Mare.

Judetele Cluj, Maramures si Bihor concentreaza 2/3 din numarul de structuri turistice (care

impreuna totalizeaza 69,6% din totalul structurilor de cazare din Regiune). La polul opus se

regasesc judetele Salaj si Bistrita-Nasaud care au doar 11,4% din totalul capacitatilor de cazare

regionale.

In trimestrul III al anului 2004 cele mai multe agentii de turism au functionat in judetul Cluj

– 31 agentii. In celalalte judete au functionat un numar redus de agentii turistice Maramures – 15

agentii urmat de Bihor cu 13 agentii care ofera servicii. De remarcat si numarul in crestere al

personalului ocupat in agentii turistice, din nou cel mai mare numar in semestrul III al anului 2004

fiind in judetul Cluj – 172 persoane din care 12 ghizi autorizati pe cand in Salaj exista doar 15

persoane.

Page 95: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

95

Numarul de personal ocupat al agentiilor de turism -Semestrul 3- 2004 JUDETUL Numarul de personal ocupat Din care ghizi autorizati

Cluj 172 12

Bistrita-Nasaud 56 7

Bihor 89 8

Maramures 43 7

Salaj 15 2

Satu-Mare 38 4

Sursa: INS - 2004

Datorita potentialului natural si antropic valoros si al bazei materiale existente diversificate

se pot dezvolta anumite tipuri si forme de turism in regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord):

turism balneaoclimateric (ape minerale, termale, termo-minerale), turism montan (paduri, potential

cinegetic), turism cultural (inclusiv turism rural-obiceiuri si traditii specifice anumitor zone).

Active regionale in domeniul turismului balnear si de tratament

Statiunile balneare cele mai importante din regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) sunt:

Statiunea Baile Felix – judetul Bihor ofera ca si factori naturali de cura: ape minerale termale bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicioase; bioclimat de crutare; namol

sapropelic fosil. Indicatii terapeutice sunt pentru: afectiuni reumatismale inflamatorii; afectiuni

reumatismale degenerative; afectiuni reumatismale abarticulare; afectiuni post-traumatice; afectiuni neurologice periferice; afectiuni neurologice centrale; afectiuni ginecologice; afectiuni asociate (boli de

nutritie si metabolism, boli endocrine). Statiunea este situata la altitudinea de 140 m, in partea de nord-vest a Romaniei, in Campia

Crisurilor, la zona de contact cu extremitatea vestica a dealurilor de la poalele Muntilor Padurea Craiului.

Accesul se poate realiza rutier: Bucuresti - Oradea pe E 60 si Oradea - Baile Felix pe E 66, Satu Mare - Oradea pe DN 19; Timisoara - Arad - Oradea pe E 71; feroviar: Bucuresti - Oradea (650 km), Satu Mare -

Oradea (135 km.), Timisoara - Oradea (178 km. ). De la Oradea la Baile Felix (9 km) - curse auto; aerian: Bucuresti - Oradea si curse auto speciale.

Statiunea Sangeorz-Bai – judetul Bistrita-Nasaud are ca si factori naturali de cura: ape minerale, carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, magneziene, slab bromurate si iodate; namol

mineral de izvoare, mofete, climat sedativ, tonico stimulativ. Indicatii terapeutice sunt in special pentru: boli ale tubului digestiv (gastrite cronice, ulcer gastric, ulcer duodenal, tulburari ale colonului); boli

ale glandelor anexe tubului digestiv (diskinezie, hepatita cronica persistenta); boli de nutritie si metabolism (diabet zaharat, obezitate); boli asociate rinite, sinuzite.

Statiunea este situata in partea de Nord-Est a judetului Bistrita-Nasaud la poalele versantului sudic al

Muntilor Rodnei intr-o frumoasa depresiune, la o altitudine de 435 m, in partea de NV a orasului fiind inconjurata de dealuri inalte acoperite de pasuni si paduri de fag si conifere.

Statiunea Ocna Sugatag – judetul Maramures ofera ca si factori naturali de cura: ape

minerale clorurosodice concentrate; bioclimat sedativ de crutare. Indicatii terapeutice: afectiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicala, dorsala si lombara, artroze si poliartroze);

afectiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerala; afectiuni post-traumatice; afectiuni neurologice periferice (pareze usoare, sechele dupa polineuropatii);

afectiuni ginecologice.

Statiunea este situata la o altitudine de 490 m, in Depresiunea Maramures, la poalele lantului de munti vulcanici Tibles - Gutin, la o distanta de 20 km. de Sighetu Marmatiei.

Exista de asemenea dorinta de a dezvolta statiuni de interes regional cu un important potential balnear si termal care prin investitii in infrastructura pot sa ajunga zone turistice de interes national:

- Tasnad, Beltiug (Satu-Mare);

- Simleul Silvaniei (Salaj);

- Marghita, Beius (Bihor);

- Cojocna, Dej (Cluj);

- Firiza (Bistrita-Nasaud).

Exista un singur tour operator specializat in turism balnear, S.C. Balneo Turism S.A .

Page 96: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

96

La nivel national capacitatea de cazare turistica in functiune in statiunile balneare a evoluat

pozitiv in 2004 fata de anul 2003 crescand cu 02,5%. Totusi se remarca un oarecare regres al

numarului total de sosiri, doar 95% fata de anul anterior ceea ce ar putea arata o oarecare orientare a

clientelei de turism catre celalalte forme de turism in special catre statiunile din zona montana

(+20% in anul 2004 fata de 2003). Totusi indicii de utilizare neta a locurilor de cazare arata ca cel

putin la nivel national statiunile balneare au gradul de utilizare neta cel mai mare (48,6%)

comparativ cu o medie de 34,3% total turism, care indica ca acestea isi mentin avantajul competitiv.

Tipuri principale de produse turistice

Dezvoltarea turismului in Regiunea Nord-Vest (Transilvania de Nord) este axata pe trei

tipuri principale de turism:

- turismul termal si balnear - bazat pe ape termale si existenta minelor de sare dezafectate.

Regiunea dispune de un potential natural bogat in domeniul apelor termale -in special in

localitatile Oradea – Felix, 1 Mai, Tinca, Tasnad, Marghita, Simleul Silvaniei si Beltiug.

Apele din aceste locatii pot fi folosite in scopuri curative si de agrement. Minele de sare

inchise si lacurile sarate de la Ocna Dej, Turda, Ocna Sugatag si Cojocna prezinta un

potential excelent de atragere a turistilor din Regiune si din regiunile invecinate.

- turism montan - in special pentru sporturile de iarna si cele extreme. Muntii

Maramuresului, Rodnei si Tiblesului in zona de nord-est si Muntii Apuseni in sud-vestul

Regiunii prezinta oportunitati excelente pentru dezvoltarea acestui tip de turism. La acestea

se adauga potentialul cinegetic.

- turism cultural - inclusiv turism rural, turism bazat pe evenimente si turismul urban, in

centre istorice. Traditiile populare bogate si diversificate, dezvoltarea artelor moderne si

existenta vechilor capodopere arhitecturale sunt toate potentiale atractii turistice.

Fiecare dintre aceste forme de turism are insa nevoie de investitii specifice, menite sa asigu-

re oferirea unor servicii de calitate turistilor

Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:

1.Precizați caracteristicile și legăturile funcționale pentru un hotel de 4 – 5 stele............4p.

2.Care sunt ,,punctele tari” (analiza S.W.O.T.) ale turismului rural..................................2p.

3.Ce reprezintă un program de arhitectură pentru un obiectiv turistic..............................2p.

4.Comentați caracteristicile și legăturile funcționale pentru o stațiune turistică................1p.

5.Din oficiu: .......................................................................................................................1p.

Lucrarea de verificare se va preda la data prevăzută în calendarul disciplinei.

Lucrare de verificare Nr: 1

Instrucțiuni:

Lucrarea de verificare implică activități care necesită cunoașterea Modulului I și a

bibliografiei obligatorii indicate. Răspunsurile la întrebări vor fi transmise prin poștă (electronică)

tutorelui pentru comentarii, corectare și evaluare.

Pe prima pagină se vor scrie următoarele:

- Titlul cursului;

- Numărul lucrării de verificare;

- Numele și prenumele cursantului (acestea se vor menționa pe fiecare pagină),

anul de studii (II), specializarea (Geografia Turismului – ID); facultatea (de

Geografie); unitatea de învățământ (Universitatea ,,Babeș - Bolyai”),

localitatea (Cluj – Napoca).;

- Adresa poștală a cursantului, inclusiv date de contact (telefon fix, telefon

mobil, adresa e – mail).

Page 97: Curs Arhitectura In turism by Spanu Radu

97

Sarcinile care trebuie rezolvate sunt următoarele:

1.Precizați caracteristicile și legăturile funcționale pentru un hotel de 4 – 5 stele.............4p.

2.Care sunt ,,punctele tari” (analiza S.W.O.T.) ale turismului rural..................................2p.

3.Ce reprezintă un program de arhitectură pentru un obiectiv turistic..............................2p.

4.Comentați caracteristicile și legăturile funcționale pentru o stațiune turistică.................1p.

5.Din oficiu: .......................................................................................................................1p.

Lucrarea de verificare se va preda la data prevăzutăîn calendarul disciplinei.

BIBLIOGRAFIE

TURISMUL RURAL – MODELUL EUROPEAN - Florina Bran & Dinu Marin & Tamara Şimon –

Editura Economică 1997;

ARTA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ – Paul Petrescu, Georgeta Stoica, Editura Meridiane – 1981;

CULE - CASE BOIEREŞTI FORTIFICATE DIN ROMÂNIA – Luisa Zamora, Şerban Bonciocat,

Bucureşti – Igloo 2006;

ARTA POPULARĂ ÎN ROMÂNIA – Boris Zderciuc, Paul Petrescu, Tancres Bănăţeanu, Editura

Meridiane, Bucureşti 1964;

PORTUL TRADIŢIONAL ROMÂNESC DIN JUDEŢUL CLUJ – Aurel Bodiu, Simona Munteanu,

Editura Mediamira 2002;

GHIDUL MUZEULUI ŢĂRANULUI ROMÂN – Acad. Dinu C. Giurăscu, Georgeta Roşu;

ARTĂ, STIL, COSTUM – Adina Nanu, Editura Meridiane, bucureşti 1976;

ROMÂNIA – CALENDARUL MANIFESTĂRILOR FOLCLORICE – Liviu Cernăianu, Lascăr

Stancu, Editura pentru Turism 1974;

ROMÂNIA – ATLAS ISTORICO-GEOGRAFIC, Editura Academiei Române 1996.

Fig. 33. Casa de vacanță – Munții Apuseni / proiect autor


Top Related