ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII

VGC

Pielea = cel mai mare organ al corpului nostru,

1,5-2 m2,

1/7 – 1/6 din greutatea corpului,

Pielea de la nivelul trunchiului

Pielea de la nivelul palmelor

1. Embriologia pielii,2. Epidermul,3. Membrana dermo-epidermică,4. Dermul,5. Hipodermul,6. Vascularizația și inervația pielii,7. Anexele cutanate,8. Funcțiile pielii.

Structură curs

Epidermul şi glandele anexe - ectoderm,

Dermul şi hipodermul - mezoderm,

Aparatul pigmentar - neuroectoderm,

PATOLOGIE RELATIV COMUNĂ CU STRUCTURILE DERIVATE DIN ACESTE ELEMENTE!

Embriologia pielii

Mugurele epitelial primar - glandele sudoripare apocrine şi aparatul pilosebaceu în luna a treia,

Glandele sudoripare ecrine se dezvoltă independent, luna a patra,

Precursorul unghiei - sfârşitul lunii a treia,

Adipogeneza - săptămâna a 20-a sub forma grăsimii negre înlocuită treptat cu grăsimea normală,

Epidermul

Strat cornos – strat granulos – strat spinos – strat bazal.Fibre de colagen strâns împachetate la nivel joncțiune dermo-epidermică.Fibre de colagen împachetate mai lax în dermul profund.Vase de sânge și nervi la nivel derm. 

Epidermul = keratinocite, melanocite, celule Langherhans, celule Merkel, celule dendritice nedeterminate.

Keratinocitele – populația majoritară din epiderm, Condiții normale – 2 săptămâni pentru ,, parcurgerea,,

structurilor nucleate și 2 săptămâni pentru străbaterea stratului cornos.

Melanocitele, celule DOPA pozitive, singurele abilitate să sintetizeze melanina ( pigment absorbant, rol în protecția față de UV – NU ROL ESTETIC!!!)

NU EXISTĂ BRONZ SĂNĂTOS, POATE FRUMOS! Melanozomii sunt transferați prin excreție și fagocitoză

către keratinocitele învecinate.

Celulele Langerhans au capacitatea de a metaboliza antigenele cu structuri complexe în peptide (unele cu efect imunogen)

• Circulă către ganglionii limfatici regionali și au rol critic în prezentarea de antigen,

• Celulă cu originea în măduva hematogenă,• Prezintă pe suprafaţă antigene ale complexului major de

histocompatibilitate clasa II şi receptori pentru fracţiunea C3b a complementului

Celulele Merkel (aparțin sistemului APUD), care conțin peptide neuroendocrine în granule intracitoplasmatice, se găsesc de asemenea la nivelul stratului bazal al epidermului.

Celule dendritice nedeterminate – înrudite cu celula Langhans..

Melanocit Celula Langherhans

Keratinocitele sunt organizate în mai multe rânduri:

Stratul bazal (germinativ),Stratul spinos (corpul mucos, stratul malphigian),Stratul granulos (Langhans),Stratul lucidum: strict la nivelul palmelor şi

plantelor,Stratul cornos,

- Un singur rând de celule cilindrice dispuse în palisadă cu axul longitudinal perpendicular pe membrana bazală,

- Bogat în mitoze,- Celulele stratului bazal sunt legate între ele şi cu celulele din stratul

spinos prin dezmozomi, iar de membrana bazală prin hemidesmozomi,

- Printre celulele bazale neregulat intercalate se găsesc celulele dendritice,

30-40% dintre celule sunt mitotic active, Stimuli care recrutează celule pentru diviziune :

1. Factori mitogeni, EGF2. Factori hormonali (estrogen, progesteron),3. Factori mecanici care induc plăgi, leziuni etc.4. Carcinogeni.

Stratul bazal / germinativ:

- Este format din 6- 20 rânduri de celule poliedrice interconectate prin desmozomi,

- Tonofibrilele sunt mai numeroase şi formează un schelet de susţinere a citoplasmei,

- În acest strat apar corpii Odland al căror număr şi dimensiuni cresc în straturile superficiale,

Stratul spinos

– Este constituit din 5-6 rânduri de celule romboidale, turtite cu nuclei picnotici,

– Sunt bogate în granule de keratohialină cu rol de cimentare a tonofilamentelor în fascicule compacte,

– Lipseşte la nivelul mucoaselor.

Stratul granulos

– Este format din 4-10 rânduri de celule turtite, suprapuse lipsite de nuclei sub formă de scuame,

– Citoplasma lor a fost complet înlocuită de tonofibrile groase de keratină , dispuse într-0 matrice alcătuită din granulele de keratohialină,

– Partea cea mai superficială, zona disjunctă, se detaşează la traumatisme minore.

Stratul cornos

Melanocitul

Cauze de creștere a producției de melanină

După o singură expunere la UV se observă o creștere a mărimii melanocitelor și a activității tirozinazei,

Expuneri repetate la UV determină creșterea numărului de melanozomi în stadiul IV care vor fi transferați keratinocitelor și creșterea numărului de melanocite active (în zonele expuse cronic la soare numărul de melanocite poate fi dublu comparativ cu zonele protejate natural de soare).

După expunerea la UVA se observă o reacție imediată de accentuare a pigmentării care apare în câteva minute și se atenuează în circa 6-8 ore,

Această reacție este mai accentuată la persoanele cu o piele mai închisă la culoare și se consideră că este oxidarea melaninei preexistente sau a precursorilor de melanină,

Reacția întârziată de pigmentare este evidentă în 48-72 de ore de la expunerea la UVA/UVB și reprezintă sinteza de nou pigment prin creșterea activității tirozinazei,

Expunerea la UVA :1. Creșterea mărimii și numărului de melanozomi,2. Creșterea activității tirozinazei,3. Creșterea transferului de melanozomi către keratinocite,4. Alterarea mărimii și patternului de agregare al melanozomilor.

Transcripția tirozinazei, Numărul și activitatea receptorilor MC1-R de pe melanocite, Expresia POMC și a peptidelor derivate ce către keratinocite

și alte celule din derm, Eliberarea de DAC (Diacyl glicerol) de către membrana

plasmatică, ceea ce va conduce la activarea protein kinazei C,

Activarea NO / calea cGMP, Producția de citokine / factori de creștere de către

keratinocite, Inducția unui răspuns de tip SOS la efectele destructive ale

UVR față de ADN,

Efecte radiații UV – CREȘTERE!!!

Interfaţa dintre epiderm şi derm, Papile dermice-prelungiri trimise dinspre

derm spre epiderm, Creste interpapilare - prelungiri trimise

dinspre epiderm spre derm,

Membrana dermo-epidermică

ME:- membranele plasmatice ale keratinocitelor stratului bazal,

- lamina lucida, zonă electronotransparentă, care conţine cel puţin patru macromolecule distincte: laminina, entactina, niacina şi antigenul pemfigoidului bulos,

- lamina densa, zonă electronodensă, alcătuită din colagen tip IV,

- sublamina densa, care conţine fibrile de ancorare, mănunchiuri de microfibrile dermice şi fibrile colagene,

Substrat pentru atașarea celulelor,

,,Model,, pentru repararea tisulară,

Matrice pentru migrarea celulară,

Substrat / factor de influență pentru diferențierea, morfogeneza și apoptoza celulelor supraiacente,

Barieră de permeabilitate pentru celule și macromolecule,

Funcții membrana dermo-epidermică

Situat imediat sub epiderm, Structură vascularizată, Asigură suport structural și nutrițional, Combinație de structuri,

Structuri vasculare, Structuri fibrilare, Structuri nervoase, Structuri celulare – fibroblaste, macrofage,

celule dendritice dermice.

Dermul

Este alcătuit din celule, fibre şi substanţa fundamentală

Se subîmparte topografic în: derm papilar, derm reticular, derm profund

Celulele dermului: fibroblaste şi fibrocite-principala lor funcţie

fiind sinteza componentei fibrilare şi a substanţei fundamentale;

fagocite mononucleare- produc citokine şi au rol de fagocitoză;

mastocite- eliberează mediatori: histamina, heparina, PG, LT, factorii chemotactici pentru eozinofile şi neutrofile

Fibrele dermului: fibrele de colagen (60-70%)- alcătuite din fibre-

fibrile- molecule (sunt alcătuite din trei catene polipeptidice);

fibrele elastice (2%)- alcătuite dintr-un miez central amorf de elastină şi o componentă microfibrilară;

fibrele de reticulină- se găsesc mai ales în jurul vaselor şi anexelor din pielea adultului

Substanţa fundamentală:

două tipuri de glicozaminoglicani (acidul

hialuronic şi dermatan sulfatul),

cantităţi mici de heparan sulfat şi condroitin sulfat

Colagen – 28 tipuri, Elastină, Fibriline – 2 tipuri, LTBPs - latent TGF-b binding protein – 4 tipuri, Fibuline – 5 tipuri, Laminine – 15 tipuri, Proteoglicani , Glicoproteine, Integrine, Variate tipuri de enzime.

Componentele matricei extracelulare

Vascularizaţia sanguină: formează două reţele, una la nivelul dermului profund, care formează un plex din ramurile vaselor hipodermice; a doua reţea se arborizează în papilele dermice, după care sângele se reîntoarce prin structuri venoase similare

Vascularizaţia limfatică: vasele limfatice aferente încep orb la nivelul papilelor dermice şi apoi formează un plex limfatic superficial, situat în dermul papilar; există şi două plexuri profunde

Inervaţia: receptorii sunt terminaţiuni nervoase nespecializate (libere sau asociate corpusculilor Merkel) sau specializate: corpusculii Meissner şi Pacini

Reprezintă stratul cel mai profund al pielii,

Lobuli adiposi, separati de septuri conjunctive,

La nivelul septurilor conjunctive se afla pachete vasculo-nervoase,

Hipodermul

Sunt reprezentate de : glandele sebacee si sudoripare, firul de păr, unghiile,

Localizarea este la nivelul dermului, cu exceptia unghiilor,

Anexele cutanate

Glandele sudoripare

Foarte numeroase, 2-5 milioane, Raspandite pe intreaga suprafata cutanata, Densitate mare la nivel palmar, plantar,

axilar, Structura:

1. Glomerul glandular, situat la nivelul dermului inferior,

2. Canal sudoripar dermic3. Canal sudoripar intraepidermic. Orificiul de deschidere = por sudoripar.

Glandele sudoripare ecrine

Secretie merocrina, 99% apa, ph acid, hipotona,

Reglarea secretiei glandelor ecrine:1. Factori extrinseci : temperatura, umiditate,2. Factori intrinseci : hormonali (ADH,

aldosteron), nervosi (inervate de fibre simpatice colinergice).

Devin active dupa pubertate,

Prezente numai in anumite regiuni : axilar, perimamelonar, perigenital, perianal,

Dispozitie particulara : glandele Moll (pleoape), glandele ceruminoase din conductul auditiv extern,

Glandele sudoripare apocrine

Orificiul de secretie este la nivelul foliculului pilosebaceu – PSU,

Secretie alcalina, redusa cantitativ, intermitenta, fara influente din partea stimulilor termici,

Controlul secretiei : hormonala, nervoasa (fibre adrenergice)

Axile, Combinație între structuri ecrine și

apocrine, Inervație – fibre simpatice / aceticolină, Probabil NU sunt prezente înainte de

adolescență, Nu au legături cu PSU, Rol în termoreglare.

Glandele sudoripare apoecrine

Produs de secreție = sebum, prin secreție holocrină,

În general sunt asociate cu firul de păr = unitate pilo-sebacee,

Glande sebacee libere / ectopice – la nivelul buzelor sau ale mucoase,

Sebumul = acizi grași liberi, ceruri, esteri de steroli, trigliceride, scualeni,

Glandele sebacee

Producția de sebum este un bun indicator pentru activitatea androgenică,

Producția de sebum crește la pubertate,

Floră rezidentă bogată = Malassezia spp., Staphylococcus epidermidis, Propionibacterium spp.

Se dezvolta impreuna cu foliculul pilos in general,

Glande sebacee libere : glande meimobiene pe pleoape, glandele de la nivelul semimucoaselor,glandele din regiunea mamelonara, perianala, genitala,

Mai frecvente pe scalp, fata, torace si absente pe palme, plante, interdigital,

Secretie holocrina, produsul de secretie= sebum (trigliceride, AGL, squaleni, colesterol), rol antimicrobian, antiparazitar, fungistatic, piloprotector,

Reglarea secretiei : factori hormonali(androgeni, estrogeni), nervoși, exogeni (temperatura, umiditate),

Dieta are rol controversat in reglarea secretiei glandelor sebacee.

Comunicare sexuală și socială, Camuflaj, Protecția împotriva agresiunilor chimice și

fizice, Protecție împotriva insectelor, Asigură sensibilitate senzorială (,,antene,,), ,,izolare,, față de pierderea de căldură,

supraîncălzire, deshidratare,

Firul de păr

,,curățarea,, suprafeței cutanate de paraziți, mizerie, resturi celulare, scuame prin mișcarea spre exterior a firului de păr,

Facilitarea secreției de sebum, secreție apocrină și feromoni,

Organ de excreție (arsenic), Medulara firului de păr servește ca fibră

optică pentru conversia UVR în căldură (urșii polari).

Structura:1. Papila foliculara, bogat vascularizata, continut

ridicat de GAG,2. Bulbul, continer matricea sau centrul

germinativ,cu celule nediferentiate, care prin diferentiere formeaza tija firului de par si teaca epiteliala interna,

3. Radacina, formata din straturi concentrice : medulara, corticala, epidermiculul, teaca epiteliala interna(cuticula, stratul Huxley, stratul Henle), teaca epiteliala exsterna,

4. Tija, portiunea libera a firului de par

Culoarea parului este determinata genetic, depinde de variati pigmenti(eumelanina, feomelanina, tricosiderina),

Tipuri de par:1. Lanugo, peri lungi, fini, hipopigmentati, dispar

cu aproximativ 1 luna inainte de nastere,2. Vellus, peri scurti, suubtiri, fara medulara, 3. Peri terminali, lungi, grosi, au medulara, in

regiunea scalpului, axilar, pubian, regiunile androgen-dependente,

Ciclul firului de par = anagen, catagen, telogen

Rezervor de celule stem esențiale (keratinocite, melanocite ),

Rezervor de celule Langherhans,

Organ senzitiv,

Producție de sebum, secreție apocrină și feromoni.

Proprietăți funcționale ale PSU

Comunicare socială și sexuală (culoare, lungime, formă) și aspect estetic,

Protecția falangei distale a degetelor de traume mecanice, chimice și biologice,

Discriminare tactilă și capacități motorii fine ale vârfurilor degetelor,

Armă biologică naturală rudimentară și unealtă de lucru,

Esențiale pentru funcția motorie completă la nivelul plantelor.

Unghiile

Structuri intens keratinizate, localizate pe falanga distala a fiecarui deget,

Portiunea proximala=matrice, zona generatoare a lamei unghiale,

Matricea este acoperita de repliul unghial proxima, zona vizibila = lunula,

Patul unghial este situat sub lama unghiala, Ritm de crestere = 0,5-1,5 mm/saptamina,

mai lent la nivelul unghiilor de la picioare

I. Funcții care asigură regenarare și conservarea pielii : keratinocitul , melanocitul,

II. Funcții de aparare:1. Mecanica, keratina, dermul, tesutul celular subcutanat,2. Fotoprotectie, melanina,3. Termica, vascularizatia cutanata, glandele sudoripare

ecrine, tesutul celular subcutanat,4. Mentinerea homeostaziei mediului intern, stratul cornos,5. Protecție antiinfectioasa nespecifica, glandele sebacee,

glandele sudoripare, descuamarea continua,6. Analizator senzitiv si de protectie, III Functie imunologica, IV Functie endocrina, V Functie psihosociala.

Funcții piele