1
CUPRINS Pag.
Abrevieri utilizate 2
I. Prezentarea sintetică a contextului şi a cadrului instituţional aplicabil
activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi
industriale şi a criteriilor şi metodologiei de audit utilizate 3
II. Obiectivul general şi obiectivele specifice ale activităţii de gestionare a
deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale. 5
III. Sinteza principalelor constatări şi concluzii rezultate în urma acţiunii
de audit al performanţei 9
IV. Prezentarea constatărilor şi concluziilor în legătură cu
respectarea/nerespectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în
realizarea obiectivelor specifice activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a
zonelor afectate de activităţi industriale 17
IV.1 Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor
şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale 17
IV.2 Cheltuielile pentru protecţia mediului 22
IV.3 Gestionarea deşeurilor 24
IV.4 Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind
dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor poluate istoric 31
IV.5 Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de
activităţi industriale 53
V. Concluzii generale şi recomandări formulate în urma acţiunii de audit
al performanţei Eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor în acţiunile de
gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale pe
perioada 2011-2013 71
2
Abrevieri utilizate:
AFM - Administraţia Fondului pentru Mediu
ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
ANRMAP - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea
Achiziţiilor Publice
AM - Autoritatea de Management
ACIS - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale
CNSC – Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
DMI – Domeniul major de intervenţie
FCo – Fondul de coeziune
FEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regională
GNM - Garda Naţională de Mediu
HG - Hotărâre a Guvernului
ISPA - Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare (program de
finanţare din fonduri UE)
MMSC – Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice
OG – Ordonanţă a Guvernului
Omfp – Ordinul ministrului finanţelor publice
OUG – Ordonanţă de urgenţă a Guvernului
PHARE – Program de finanţare din fonduri UE – instrument de pre-aderare
PNGD - Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor
POS – Programul Operaţional Sectorial
SNGD - Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor
UAT – Unitate administrativ-teritorială
UCVAP - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice
UE – Uniunea Europeană
3
I. Prezentarea sintetică a contextului şi a cadrului instituţional aplicabil
activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi
industriale şi a criteriilor şi metodologiei de audit utilizate
Acţiunea de auditul performanţei s-a desfăşurat la Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice (MMSC), inclusiv la entităţile din subordinea/coordonarea
acestuia care deţin date/informaţii cu privire la tema acţiunii, respectiv:
- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM),
- Garda Naţională de Mediu (GNM),
- Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
Prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor sunt stabilite măsurile
necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea
efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea
efectelor nocive ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora. Aceasta
stabileşte atribuţiile şi răspunderile MMSC, în calitate de autoritate competentă de decizie
şi control în domeniul gestionării deşeurilor.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia de
specialitate a administraţiei publice centrale, aflată în subordinea MMSC, cu competenţe
în implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, conferite în
baza HG nr. 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.
Garda Naţională de Mediu (GNM) este responsabilă de asigurarea controlului
implementării profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de aplicare a
legislaţiei naţionale, armonizate cu cea comunitară, în domeniul protecţiei mediului şi are
atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării
încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului.
Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) este o instituţie publică finanţată
integral din venituri proprii, înfiinţată conform OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru
mediu, în coordonarea MMSC. Scopul înfiinţării AFM este gestionarea Fondului pentru
mediu în vederea susţinerii şi realizării proiectelor prioritare pentru protecţia mediului, în
conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului.
Criteriile de audit, selectate din studiul legislaţiei, ghidurilor, reglementărilor şi
criteriilor de performanţă stabilite şi aplicabile activităţii de gestionare a deşeurilor şi
ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale sunt:
1. Gradul de implementare a legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi
a ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale în legislaţia naţională;
2. Măsura în care legislaţia naţională acoperă potenţialele ameninţări pe care le
prezintă deşeurile pentru mediul înconjurător;
3. Existenţa sistemelor şi mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea
deşeurilor;
4
4. Măsura în care atribuţiile în domeniul gestionării deşeurilor şi ecologizării zonelor
afectate de activităţi industriale prevăzute în legislaţia în vigoare şi în regulamentele de
organizare şi funcţionare sunt îndeplinite de către compartimentele de specialitate;
5. Valoarea finanţărilor acordate pentru activitatea de gestionare a deşeurilor şi
ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale;
6. Gradul de realizare a obiectivelor aferente proiectelor derulate în domeniul
gestionării deşeurilor şi a ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale;
7. Corectitudinea şi suficienţa datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea de
gestionare a deşeurilor;
8. Gradul de respectare a criteriilor de conformitate şi a procedurilor stabilite prin lege
în activitatea de gestionare a deşeurilor;
9. Numărul de generatori de deşeuri care sunt deserviţi de sistemele de colectare a
deşeurilor;
10. Numărul proiectelor româneşti de cercetare în domeniul gestiunii integrate a
deşeurilor realizate în perioada auditată, precum şi numărul de cercetători angrenaţi în
activitatea de cercetare în domeniu;
11. Gradul de aplicare a rezultatelor proiectelor de cercetare româneşti în activitatea
de gestionare a deşeurilor;
12. Numărul de grupuri de lucru organizate pe problematici referitoare la gestionarea
deşeurilor şi ecologizarea zonelor afectate de activităţi industriale.
Auditorii publici externi au procedat la îmbinarea abordării pe bază de
rezultate, respectiv evaluarea performanţei realizate în îndeplinirea atribuţiilor
referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate
de activităţi industriale, cu abordarea pe bază de probleme, respectiv analiza
indiciilor privind existenţa unor probleme referitoare la desfăşurarea activităţilor
specifice cu privire la posibila repetabilitate şi extindere a unor constatări.
Referitor la analiza perspectivei din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi
eficacităţii, ca în multe alte ţări europene, şi în România industrializarea a dus la o
contaminare semnificativă a terenurilor şi a apei subterane. Poluarea terenurilor a avut un
impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane.
România a trecut în ultimele două decenii printr-o tranziţie majoră, în care multe
dintre companiile şi industriile active în perioada socialistă s-au închis sau au fost
restructurate, fapt ce a determinat scăderea capacităţii de a decontamina terenurile
poluate, în scopul reutilizării lor.
5
II. Obiectivul general şi obiectivele specifice ale activităţii de gestionare
a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale
Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor se subscrie obiectivelor politicii
europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi de reducere a consumului de
resurse, cu aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor.
Principiul acţiunii preventive este unul din principiile care au stat la baza OUG nr.
195/2005 privind protecţia mediului, dar Directiva 2008/98/CE privind deşeurile a fost
transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. În
această lege se stabileşte ierarhia deşeurilor, care se aplică în calitate de ordine a
priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de
gestionare a deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte
operaţiuni de valorificare (de exemplu, valorificarea energetică) şi, ca ultimă opţiune,
eliminarea.
Conform cerinţelor legislaţiei UE, documentele strategice naţionale de gestionare a
deşeurilor cuprind două componente principale, şi anume:
- strategia de gestionare a deşeurilor, care este cadrul ce stabileşte obiectivele ţării
în domeniul gestionării deşeurilor;
- planul naţional de gestionare a deşeurilor, care reprezintă planul de
implementare a strategiei, conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse
pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni,
inclusiv termene şi responsabilităţi.
Strategia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor (SNGD) şi Planul Naţional
pentru Gestionarea Deşeurilor (PNGD), elaborate de MMSC, constituie instrumentele de
bază pentru implementarea în România a politicii UE în domeniul gestionării deşeurilor,
fiind aprobate prin HG nr. 1470/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin SNGD pentru perioada 2003-2013, au fost stabilite principiile şi obiectivele
strategice ale activităţii de gestionare a deşeurilor. Obiectivele generale ale activităţii de
gestionare a deşeurilor sunt următoarele:
Obiective generale pentru gestionarea deşeurilor
Domeniul/Activitatea Obiective principale
Politica şi cadrul legislativ
Armonizarea politicii şi legislaţiei naţionale în domeniul
gestionării deşeurilor cu politicile şi prevederile legislative
europene, precum şi cu prevederile acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
Integrarea problematicii de gestionare a deşeurilor în politicile
sectoriale şi de companie.
Creşterea eficienţei de aplicare a legislaţiei în gestiunea deşeurilor.
Aspecte instituţionale şi
organizatorice
Adaptarea şi dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric în
vederea îndeplinirii cerinţelor naţionale şi compatibilizarea cu
6
structurile europene.
Resursele umane Asigurarea resurselor umane ca număr şi pregătire profesională.
Finanţarea sistemului de
gestionare a deşeurilor
Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-
financiare pentru gestionarea deşeurilor în condiţiile respectării
principiilor generale, cu precădere a principiului „poluatorul
plăteşte”.
Conştientizarea părţilor
implicate
Promovarea unui sistem de informare, conştientizare şi motivare
pentru toate părţile implicate.
Colectarea şi raportarea de
date şi informaţii privind
gestionarea deşeurilor
Obţinerea de date şi informaţii complete şi corecte, care să
corespundă cerinţelor de raportare la nivel naţional şi european.
Prevenirea generării deşeurilor Maximizarea prevenirii generării deşeurilor.
Valorificarea potenţialului
util din deşeuri
Exploatarea tuturor posibilităţilor de natură tehnică şi economică
privind valorificarea deşeurilor.
Dezvoltarea activităţilor de valorificare materială şi energetică.
Colectarea şi transportul
deşeurilor
Asigurarea deservirii unui număr cât mai mare de generatori de
deşeuri de către sistemele de colectare şi transport a deşeurilor.
Asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul
deşeurilor, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi
eliminări a acestora.
Tratarea deşeurilor Promovarea tratării deşeurilor în vederea asigurării unui
management ecologic raţional.
Eliminarea deşeurilor
Eliminarea deşeurilor în conformitate cu cerinţele legislaţiei în
domeniul gestiunii deşeurilor în scopul protejării sănătăţii
populaţiei şi a mediului.
Cercetare-dezvoltare Încurajarea şi susţinerea cercetării româneşti în domeniul
gestionării integrate a deşeurilor.
În domeniul ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale, MMSC a
elaborat un proiect de Strategie Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea
Siturilor Contaminate din România. Obiectivele stabilite sunt următoarele:
Obiective de
Mediu
Reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate.
Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu din zonele de amplasare şi
implementarea unei gestionări unitare la nivel naţional.
Obiective socio-
economice
Remedierea siturilor contaminate trebuie făcută astfel încât să fie atinsă o stare
corespunzătoare pentru folosinţa ulterioară planificată.
Asigurarea protecţiei resurselor de apă, a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane.
Promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică şi
socială în detrimentul scoaterii din circuitul agricol şi silvic a terenurilor
productive.
Informarea şi participarea publicului.
Obiective
tehnice
Dezvoltarea, armonizarea şi punerea în aplicare a cadrului legislativ pentru
remedierea siturilor contaminate şi încurajarea reutilizării acestora cu prioritate.
Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru gestionarea siturilor contaminate.
Dezvoltarea pieţei serviciilor în domeniul investigării şi remedierii siturilor
7
contaminate.
Dezvoltarea şi aplicarea celor mai bune practici existente, ce nu generează costuri
excesive, pentru investigarea şi remedierea siturilor contaminate.
Tratatul de Aderare România - Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie
2005, şi protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale României de
transpunere în practică a întregului acquis comunitar şi prevăd unele decalări ale
termenelor de implementare ale unor obligaţii de mediu.
Strategia naţională de dezvoltare durabilă - Orizonturi 2013-2020-2030,
aprobată prin HG nr. 1460/2008, urmează prescripţiile metodologice ale Comisiei
Europene şi reprezintă un proiect comun al Guvernului României şi al
Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul Naţional pentru
Dezvoltare Durabilă. Strategia a propus o viziune a dezvoltării României în
perspectiva următoarelor două decenii şi este rezultatul obligaţiei asumate de
România în calitate de stat membru al UE. Sunt stabilite obiective concrete pentru
trecerea, într-un interval de timp rezonabil şi realist, la modelul de dezvoltare
generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaştere şi
inovare, orientat spre îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii oamenilor şi a
relaţiilor dintre ei, în armonie cu mediul natural. Unul dintre obiectivele specifice,
stabilite în vederea îmbunătăţirii gestionării resurselor naturale şi evitării
exploatării lor excesive, recunoscând valoarea serviciilor furnizate de ecosisteme
vizează „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor prin
îmbunătăţirea gestionării deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate
istoric în minimum 30 de judeţe până în 2015”.
România a obţinut perioade de tranziţie în vederea conformării cu
Directivele UE pentru depozitele de deşeuri municipale până în 2017, depozitarea
temporară de deşeuri periculoase până în 2009, depozitarea de deşeuri industriale
nepericuloase până în 2013. Astfel, mai multe depozite urmau să-şi înceteze
activitatea, asigurându-se reducerea treptată a cantităţilor depuse în depozitele
municipale neconforme.
Acţiunea în acest domeniu vizează punerea în aplicare a proiectelor integrate
de gestionare a deşeurilor la nivel naţional şi regional, prin orientarea ierarhică a
investiţiilor conform priorităţilor stabilite: prevenire, colectare selectivă, reciclare,
valorificare, tratare şi eliminare. Programele de management integrat se vor
extinde progresiv şi în mediul rural, prin instituirea unor servicii de colectare şi
prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate.
Ţintele propuse pentru anul 2015 vizează: crearea a 30 sisteme integrate de
gestionare a deşeurilor la nivel regional/judeţean; închiderea a 1.500 depozite mici
situate în zone rurale şi a 150 depozite vechi din zonele urbane; realizarea a 5
proiecte pilot pentru reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea unor
8
servicii îmbunătăţite de salubritate şi management al deşeurilor pentru un număr de
8 milioane locuitori.
În privinţa managementului integrat al deşeurilor, se prevede trecerea
treptată de la depozitarea deşeurilor la colectarea selectivă şi valorificarea într-o
proporţie mai mare a deşeurilor reciclabile, inclusiv prin transformarea deşeurilor
organice în compost şi utilizarea exclusivă, pentru mediul urban, a depozitelor
ecologice. În mediul rural va creşte gradul de implementare a sistemelor de
management integrat al deşeurilor.
Prin HG nr. 870/2013, Guvernul României a adoptat SNGD 2014-2020, prin
care îşi propune următoarele direcţii principale de acţiune:
- prioritizarea eforturilor în domeniul gestionării deşeurilor, în linie cu
ierarhia deşeurilor;
- dezvoltarea de măsuri care să încurajeze prevenirea generării de deşeuri şi
reutilizarea, promovând utilizarea durabilă a resurselor;
- creşterea ratei de reciclare şi îmbunătăţirea calităţii materialelor reciclate,
lucrând aproape cu sectorul de afaceri şi cu unităţile şi întreprinderile care
valorifică deşeurile;
- promovarea valorificării deşeurilor din ambalaje;
- reducerea impactului produs de carbonul generat de deşeuri;
- încurajarea producerii de energie din deşeuri pentru deşeurile care nu pot fi
reciclate;
- organizarea bazei de date la nivel naţional şi eficientizarea procesului de
monitorizare;
- implementarea conceptului de „analiză a ciclului de viaţă” în politica de
gestiune a deşeurilor.
De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul
de afaceri, prin:
- încurajarea investiţiilor verzi;
- susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care
reduce, reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;
- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru
creşterea eficienţei şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;
- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de
afaceri pentru îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.
9
III. Sinteza principalelor constatări şi concluzii rezultate în urma
acţiunii de audit al performanţei
1. Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor
şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale
Deşi cea mai mare parte a directivelor europene privind gestionarea deşeurilor a
fost transpusă în legislaţia naţională, acest lucru nu s-a realizat în cazul Directivei
2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi
deşeurile de ambalaje şi al Directivei 2012/19/UE privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice. Pentru acestea, Comisia Europeană a
declanşat procedura de infringement care se află în ultima etapă precontencioasă.
Totodată, Comisia Europeană a declanşat o procedură de infringement
pentru nerespectarea prevederilor Directivei 1999/31/CE privind depozitele de
deşeuri, respectiv continuarea utilizării depozitelor neconforme. Astfel, în cadrul
acestei proceduri a fost transmis Aviz Motivat pentru 19 depozite neconforme, şi
Scrisoare de punere în întârziere suplimentară pentru încă 129 de depozite.
Referitor la aplicarea necorespunzătoare a Directivei 2006/21/CE privind
gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei
2004/35/CE, iazurile de decantare Tăuşani şi Boşneag, deţinute de SC Moldomin
SA, nu au fost închise şi ecologizate, motiv pentru care acestea poluează cu
particule de praf nociv Moldova Nouă, Dunărea, precum şi localităţile de pe malul
sârbesc. În consecinţă, Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement,
această procedură fiind în faza contencioasă, respectiv Comisia Europeană a
introdus o acţiune împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE.
2. Cheltuielile pentru protecţia mediului
În perioada 2011-2013, deşi cheltuielile de mediu la nivel naţional au
înregistrat o evoluţie descrescătoare, sectorul „managementul deşeurilor” a rămas
principalul beneficiar, pentru acest domeniu înregistrându-se cele mai mari
cheltuieli. Cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional, aferente
perioadei analizate, au fost de aproape 52 miliarde lei, reprezentând 3% din PIB
aferent aceleiaşi perioade, din care pentru managementul deşeurilor s-au înregistrat
cheltuieli în valoare de peste 28 miliarde lei, reprezentând 57,4% din totalul
cheltuielilor pentru protecţia mediului.
3. Gestionarea deşeurilor şi a siturilor contaminate
Activităţile componente ale gestionării deşeurilor trebuie să se desfăşoare cu
respectarea normelor de protecţie a mediului, care reflectă cerinţele impuse de legislaţia
europeană.
În anul 2013, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională de
Gestionare a Deşeurilor 2014-2020, prin care au fost stabilite direcţiile de acţiune
10
principale. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD), aprobat prin HG
nr. 1470/2004, urmează a fi revizuit în acord cu noile cerinţe din Legea nr.
211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Remedierea siturilor contaminate este una dintre principalele componente ale
dezvoltării durabile a comunităţilor, la fiecare nivel administrativ, dar în România nu este
aprobat un act legislativ în materie.
4. Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind
dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor poluate istoric
4.1. Finanţarea de la bugetul de stat
Actul normativ care a urmărit racordarea României la directivele europene
privind protecţia mediului înconjurător este OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi
finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor,
care a fost modificată şi completată prin OUG nr. 70/2007, astfel încât au fost
redefinite programelor prioritare de mediu şi gospodărirea apelor, în sensul
extinderii domeniului de aplicabilitate şi eliminării prevederilor care limitau
realizarea programelor în funcţie de anumite bazine hidrografice, judeţe sau
localităţi.
În perioada 2011 – 2013 au fost finanţate de la bugetul de stat 5 (cinci)
proiecte având ca obiect realizarea unor investiţii privind gestionarea deşeurilor,
fără a se urmări respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii,
după cum urmează:
a) La nivelul MMSC nu există o procedură operaţională privind
activitatea de elaborare şi fundamentare a necesarului anual de fonduri financiare
aferent finanţării de la bugetul de stat a programelor/subprogramelor şi/sau
obiectivelor de investiţii necesare realizării programelor multianuale aprobate şi
prevăzute de OG nr. 40/2006;
b) Termenele iniţiale de finalizare a investiţiilor aferente implementării
proiectelor privind gestionarea deşeurilor finanţate de la bugetul de stat au fost
prelungite prin acte adiţionale, astfel încât până la 31.12.2013 a fost finalizat şi
recepţionat numai un singur proiect din cele cinci proiecte finanţate în perioada
2006 – 2013;
c) Recepţiile lucrărilor executate au fost efectuate fără respectarea
prevederilor HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, respectiv în lipsa unui
reprezentant al ordonatorului principal de credite şi al unui reprezentant al
Inspectoratului de Stat în Construcţii;
d) Pe fondul întârzierilor în execuţie, neurmărirea sau urmărirea
necorespunzătoare de către MMSC a modului în care beneficiarii trebuiau să-şi
11
îndeplinească obligaţiile asumate prin convenţii a permis efectuarea de lucrări şi
înregistrarea de angajamente la nivelul unităţilor administrativ teritoriale al căror
cuantum cumulat a depăşit nivelul prevederilor bugetare aprobate atât în anul
2011 cu cca. 2,65 mil. lei, cât şi în anul 2012 cu cca. 13,11 mil. lei;
e) Neasigurarea de către MMSC a resurselor financiare în ritmul stabilit
prin graficele de execuţie, urmărirea necorespunzătoare a modului de implementare
a proiectelor şi nerespectarea de către beneficiari a termenelor contractuale de
plată, au avut drept consecinţă, efectuarea de cheltuieli neeconomicoase, după
cum urmează:
- pentru realizarea Sistemului zonal de gestionare a deşeurilor urbane
din oraşul Copşa Mică şi comunele limitrofe s-au efectuat achiziţii de utilaje şi
echipamente ale căror costuri au depăşit cu 366 mii lei valoarea stabilită în
documentaţia tehnică de execuţie;
- pentru realizarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în
municipiul Iaşi, Tribunalul Iaşi a obligat Primăria Municipiului Iaşi să plătească
executantului lucrărilor suma de 7.034 mii lei reprezentând penalităţi pentru plata
cu întârziere a unor lucrări şi suma de 1.620 mii lei reprezentând daune interese
pentru profitul nerealizat, ca urmare a sistării lucrărilor rămase de executat. De
asemenea, prin aceeaşi sentinţă instanţa a obligat MMSC la plata către Primăria
Municipiului Iaşi a sumei de 6.419 mii lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Procesul s-a judecat în absenţa părţilor şi fără ca MMSC să fi formulat întâmpinare.
Ulterior, Curtea de Apel Iaşi a respins recursul formulat de MMSC ca fiind tardiv
şi a constatat nulitatea recursului formulat de Primăria Municipiului Iaşi, astfel
încât soluţia pronunţată la instanţa de fond a rămas definitivă şi irevocabilă.
4.2 Finanţarea proiectelor de la Fondul pentru Mediu
a) În perioada 2011 – 2013 activitatea de finanţare de la fondul pentru
mediu a proiectelor de gestionare a deşeurilor a fost nesemnificativă, limitându-se
doar la asigurarea finanţării (cu cca 25.476 mii lei) a 15 proiecte începute în
perioada 2006 – 2007, din care s-a reuşit finalizarea numai a 6 proiecte, în timp ce
alte 4 au fost reziliate. Sumele decontate au înregistrat pe parcursul perioadei
analizate un puternic trend descrescător, situându-se cu mult sub estimările iniţiale,
datorită, în principal, lipsei de implicare a unor beneficiari de proiecte (în special
unităţi administrativ-teritoriale) în derularea acestora conform clauzelor
contractuale, ceea ce a avut drept urmare întârzierea finalizării proiectelor,
amânarea uneori nejustificată a execuţiei lucrărilor, suspendarea finanţării,
renunţarea la finanţare şi rezilierea unor contracte de finanţare.
b) În anul 2011 a fost organizată prima sesiune de depunere proiecte
privind remedierea siturilor contaminate, care s-a soldat cu un eşec, întrucât la
acea dată nu era finalizat cadrul normativ care reglementează activităţile de
declarare a zonelor poluate ca situri contaminate şi de refacere a mediului geologic
12
al siturilor contaminate, fără de care aceste activităţi nu se pot desfăşura într-o
manieră unitară şi conformă. Lipsa capacităţii instituţionale, dar şi incoerenţa
decizională manifestată la nivelul factorilor responsabili de activitatea de
gestionare a siturilor contaminate din cadrul autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului, care nu au reuşit finalizarea cadrului normativ specific timp de
7 ani (2007 – 2014), s-a concretizat în elaborarea şi aprobarea unui Ghid de
finanţare inaplicabil.
c) În vederea reconstrucţiei ecologice a siturilor afectate de industria
minieră, pentru asigurarea finanţării execuţiei lucrărilor de închidere şi ecologizare
a iazurilor de decantare din sectorul minier a fost adoptată HG nr. 1034/2010
pentru aprobarea finanţării din Fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a
iazurilor de decantare din sectorul minier. Datorită nerespectării termenelor, atât
de demarare, cât şi de finalizare a lucrărilor prevăzute iniţial în actul normativ
menţionat, ca urmare întârzierilor în derularea procedurilor de atribuire a lucrărilor
de închidere, pentru evitarea blocajelor s-a procedat, prin alte două hotărâri ale
Guvernului emise în anii 2011 şi 2013, la modificarea graficului de finanţare şi
stabilirea de noi termene de demarare şi finalizare a lucrărilor.
4.3. Finanţarea proiectelor privind gestionarea deşeurilor şi remedierea
siturilor contaminate în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS
Mediu) Finanţarea proiectelor în cadrul Axei nr. 2 – Dezvoltarea sistemelor de
management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor poluate istoric, s-a
realizat fără a se asigura respectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi
eficacitate după cum urmează:
- Contractarea finanţării proiectelor în cadrul DMI - 1 - Dezvoltarea
sistemelor integrate de management al deşeurilor şi extinderea infrastructurii de
management al deşeurilor a demarat greu, principala cauză fiind capacitatea
instituţională redusă şi incoerenţa decizională a beneficiarilor (consilii judeţene).
S-a întârziat finalizarea montajului instituţional aferent fiecărui judeţ, în special în
ceea ce priveşte constituirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, condiţie de
eligibilitate pentru finanţarea acestei categorii de proiecte. Până la 31.12.2013 nu
se finalizase nici un proiect şi erau în implementare 27 de din portofoliul de 38
proiecte stabilit iniţial, 15 dintre acestea prezentând risc de nefinalizare până la
31.12.2015.
- Implementarea proiectelor pentru care au fost încheiate contracte de
finanţare s-a realizat anevoios, datorită şi cadrului normativ insuficient şi
interpretabil care reglementează achiziţiile publice.
- Lipsa de expertiză a beneficiarilor în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei din
domeniul achiziţiilor publice a constituit o cauză principală pentru care în perioada
2011 – 2013 au fost aplicate 68 de corecţii financiare unui număr de 19 beneficiari
13
- consilii judeţene, în valoare totală de 70.510 mii lei, suportate de beneficiari sau
de la bugetul de stat, în baza prevederilor legale.
- Datorită capacităţii instituţionale şi decizionale limitate la nivelul
beneficiarilor, care a generat atât dificultăţi în demararea si derularea procedurilor
de achiziţie, cât şi un ritm lent de execuţie a contractelor de lucrări, lucrările de
construcţie a noilor depozite au înregistrat întârzieri. Pentru închiderea depozitelor
neconforme, în condiţiile nefinalizării lucrărilor executate la noile depozite
conforme, autorităţile locale au fost nevoite să identifice soluţii tranzitorii pentru
depozitarea deşeurilor până la finalizarea şi operarea noilor depozite. Aceste soluţii
au generat costuri suplimentare, determinate în special de transportul deşeurilor la
locaţii situate în alte judeţe sau de cantităţile suplimentare de deşeuri rezultate ca
urmare a prelungirii termenului de sistare la depozitele neconforme, care trebuie
relocate. Până în prezent, doar pentru proiectele implementate în judeţele Timiş şi
Sălaj, au fost estimate costuri suplimentare în valoare totală de 9.940 mii lei.
- Contractarea finanţării proiectelor în cadrul DMI 2 - Reabilitarea siturilor
poluate istoric a demarat cu doi ani mai târziu decât în cadrul DMI 1, întârzierea
datorându-se, în principal, nefinalizării cadrului legal aferent gestionării siturilor
contaminate, respectiv nefinalizării şi neaprobării Strategiei naţionale pentru
siturile contaminate şi a Inventarului siturilor contaminate, documente de care
depindea procesul de pregătire şi selecţie a proiectelor. Datorită
disfuncţionalităţilor organizaţionale şi a lipsei unor decizii adecvate la nivelul
ANPM şi MMSC, lista siturilor contaminate nu a fost aprobată nici până la finalul
anului 2013, iar primul proiect al Strategiei a fost postat pe site-ul MMSC în luna
august 2013. În ciuda acestor impedimente, în anul 2011 la nivelul POS Mediu s-
au găsit soluţii pentru evaluarea primelor proiecte pilot de reabilitare situri
contaminate, pentru care s-au încheiat contracte de finanţare, astfel încât, la
31.12.2013 se aflau în derulare cinci proiecte de remediere de situri contaminate.
Urmare rezultatelor sub aşteptări înregistrate în implementarea proiectelor în
cadrul Axei prioritare 2, în anul 2013 s-a luat decizia de realocare a unor fonduri,
fie către alte obiective finanţabile şi cu perspective ridicate de realizare în termen
din cadrul programului operaţional, fie către obiective din afara programului
operaţional, în vederea unei utilizări mai eficiente. Ca urmare, gradul de angajare a
fondurilor la 31.12.2013 a crescut la cca. 94%, iar gradul de absorbţie la 24,13%,
creşteri datorate în primul rând modificării cifrelor de referinţă aferente alocaţiilor
europene pentru perioada de programare 2007-2013.
5. Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de
activităţi industriale
În cazul poluărilor actuale şi istorice, lucrările de investigare sunt executate de
persoane fizice sau juridice posesoare ale unui document de calificare, care atestă
14
calitatea şi competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor
geologice şi pedologice, dar finanţarea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării
mediului geologic este suportată de operatorul economic sau de deţinătorul de teren. În
această situaţie, există riscul ca acţiunea de ecologizare a siturilor contaminate să fie
afectată de interesele financiare ale persoanelor implicate.
Identificarea preliminară a siturilor contaminate a fost realizată pe baza
chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren şi a
documentaţiei pe baza căreia s-a emis actul de reglementare. Urmare lipsei unor
instrucţiuni sau a unui ghid metodologic de completare a chestionarelor, lipsei unor
date şi informaţii necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă,
a unui sit contaminat/potenţial contaminat, identificarea preliminară a siturilor
contaminate pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau
deţinătorii de teren, nu a corespuns aşteptărilor.
Întrucât nici sensul expresiilor sit contaminat istoric şi sit contaminat actual
nu a fost definit în legislaţia românească, este necesar ca MMSC să efectueze
demersurile necesare în vederea clarificării şi completării prevederilor legale
referitoare la conţinutul acestor expresii, cât şi stabilirea unor criterii şi proceduri
pentru delimitarea poluării istorice de cea actuală.
În lipsa unor informaţii clare necesare definirii şi caracterizării unui sit
contaminat, informaţii rezultate din lucrări de investigare şi evaluare a poluării
mediului geologic, declararea unui sit contaminat pe baza unor date şi informaţii
neunitare şi neconforme este un demers care poate avea implicaţii socio-economice
deosebit de semnificative, şi nu în ultimul rând, poate determina alocări inutile de
resurse financiare pentru acţiuni de remediere. Astfel, s-a concluzionat faptul că
MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii referitoare la siturile contaminate.
MMSC, prin unităţile din subordine şi în baza rapoartelor anuale efectuate de
oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile
contaminate identificate şi identifică siturile potenţial contaminate, precum şi
sursele de poluare sau potenţial poluatoare. S-a constatat că MMSC nu a efectuat
toate demersurile în vederea îndeplinirii acestei atribuţii, inclusiv printr-o
colaborare mai strânsă cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti, coordonatorul
ştiinţific al oficiilor judeţene de studii pedologice şi agrochimice.
MMSC nu a întreprins toate demersurile în vederea creării cadrului legal
pentru stabilirea necesităţii efectuării investigării şi evaluării poluării mediului
geologic în zonele afectate, stabilirea condiţiilor de investigare şi avizarea
programelor de investigare pentru siturile contaminate, astfel:
- nu au fost aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale
15
în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul
agriculturii şi dezvoltării rurale, lista siturilor contaminate istoric, orfane,
abandonate, şi lista siturilor contaminate actual;
- contrar prevederilor legale în vigoare, nu au fost aprobate ghidul tehnic
privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare a
poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării
mediului geologic, fapt ce a condus la imposibilitatea elaborării într-o manieră
unitară şi conformă a rapoartelor geologice de investigare şi evaluare a poluării
solului şi subsolului;
- nu a fost aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale
pentru protecţia mediului ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere
a mediului geologic al siturilor contaminate;
- nu au fost efectuate toate demersurile în vederea elaborării şi aprobării de
proceduri de reglementare referitoare la: elaborarea rapoartelor de investigare şi
evaluare preliminară/ finală, elaborarea studiului evaluării de risc, fundamentarea
programului de remediere, conţinutul proiect tehnic pentru curăţare, remediere
şi/sau reconstrucţie ecologică, conţinutul raportului de finalizare a lucrărilor de
remediere, conţinutul programului de monitorizare a evoluţiei lucrărilor de
remediere şi de monitorizare post remediere etc.
Întrucât lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi lista
siturilor contaminate actual nu au fost aprobate, nu au fost întreprinse demersuri în
vederea înregistrării în documentele cadastrale, de către autorităţile administraţiei
publice locale, a restricţiilor de utilizare a terenului pe care era localizat situl
contaminat, fapt ce a determinat riscul nerealizării sistemelor de bariere fizice şi de
avertizare pentru aplicarea regimului de restricţie.
Au existat şi situaţii în care operatorii economici, în lipsa unor prevederi
legale clare referitoare la gestionarea siturilor contaminate, au realizat, prin
intermediul unor firme de specialitate, lucrări de investigare, evaluare şi remediere
a unor situri contaminate. Astfel de exemple sunt amplasamentele considerate
contaminate istoric potrivit contractului de privatizare al SC OMV Petrom SA şi
proiectele de remediere finanţate prin POS Mediu: Crânguri, judeţul Dâmboviţa –
depozit de deşeuri chimice anorganice, Câmpina, judeţul Prahova - batal de
reziduuri petroliere, Turda, judeţul Cluj - depozit de deşeuri de hexaclorciclohexan,
provenite de la Uzina Chimică Turda, Târgu Mureş - haldele de deşeuri
fosfoamoniacale aparţinând Combinatului AZOMUREŞ, dar, în lipsa cadrului legal
referitor la investigarea, evaluarea şi remedierea siturilor contaminate,
corectitudinea şi calitatea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării mediului
geologic, cât şi necesitatea efectuării lucrărilor de refacere a siturilor contaminate,
pot fi puse sub semnul întrebării, existând permanent riscul contestării valabilităţii
documentelor referitoare la aceste lucrări.
16
MMSC nu a efectuat toate demersurile în vederea asigurării faptului că
operatorii au luat toate măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea pe cât
posibil a oricăror efecte adverse asupra sănătăţii populaţiei şi mediului ca urmare a
gestionării deşeurilor extractive. Astfel, iazul de decantare Boşneag, nu era
autorizat să funcţioneze în condiţii de siguranţă, urmare faptului că SC Moldomin
SA, nu a întreprins toate măsurile ce se impuneau în vederea obţinerii autorizaţiei
de funcţionare în condiţii de siguranţă; de asemenea SC Moldomin SA, nu a luat
măsuri pentru elaborarea planului de prevenire a accidentelor majore pentru
gestionarea deşeurilor extractive şi nu a furnizat inspectoratului planul de urgenţă
internă cu măsurile ce trebuie luate pe amplasament în cazul unui accident, în
vederea elaborării planului de urgenţă externă.
Referitor la modul de înregistrare şi evidenţiere în contabilitate a obligaţiilor
de mediu, în România tratamentul contabil si fiscal aplicabil obligaţiilor pentru
dezafectarea activelor şi restaurarea amplasamentului, nedefinit până în anul 2002,
a fost inconsecvent ulterior, cu privire la recunoaşterea, estimarea şi tratamentul
fiscal al obligaţiilor legate de efectuarea, în viitor, a unor cheltuieli cu dezafectarea
mijloacelor fixe şi de restaurare a amplasamentului.
S-a constatat că baza de date deţinută de MMSC, referitoare la siturile
potenţial contaminate, nu conţine suficiente informaţii cu privire la unităţile
industriale sau agricole care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.
Nu au fost stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor
publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, formele de
garanţie financiară şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare
privind răspunderea în domeniul mediului.
Cu toate că, potrivit prevederilor legale în vigoare, îndeplinirea obligaţiilor
de mediu era prioritară în cazul procedurilor de dizolvare urmată de lichidare,
lichidare, faliment, încetarea activităţii, legiuitorul nu a stabilit titularul creanţei de
mediu şi nici rangul prioritar al acestor obligaţii, aspecte deosebit de importante
pentru asigurarea resurselor financiare necesare efectuării lucrărilor de investigare,
evaluare şi refacere a mediului geologic, acolo unde poluarea are un impact
semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.
Nu au fost întreprinse toate demersurile pentru elaborarea, promovarea şi
aprobarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Acţiune pentru
Gestionarea Siturilor Contaminate din România, respectiv documentul cadru prin
care România va aborda acţiunea de remediere a terenurilor afectate de poluare şi a
zonelor limitrofe unde poluarea cauzează un risc inacceptabil pentru receptori.
Cu toate că MMSC îndeplinea, în condiţiile legii, următoarele atribuţii
referitoare la exercitarea funcţiilor de autoritate de stat în domeniile sale de
activitate şi de monitorizare, inspecţie şi control, respectiv:
17
- asigură la nivel naţional controlul respectării de către persoanele juridice şi
fizice a reglementărilor din domeniile sale de competenţă;
- efectuează controlul şi inspecţia activităţilor şi serviciilor din domeniile sale
de activitate;
s-a constatat că MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii cu privire la
îndeplinirea obligaţiei operatorilor de depozite de deşeuri, referitoare la
constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitului de
deşeuri.
Urmare nerespectării prevederilor legale referitoare la înfiinţarea şi
funcţionarea Comitetului de avizare pentru probleme de mediu Petrom, nu au fost
exercitate de un organism specializat atribuţiile ministerului referitoare la
urmărirea, verificarea şi inspectarea realizării obligaţiilor de mediu asumate prin
contractul de privatizare a SNP Petrom SA. Astfel, s-a ajuns la divergenţă în relaţia
cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA, pentru soluţionarea căreia aceasta
a sesizat Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de Comerţ
Internaţional de la Paris. Urmare divergenţei, MMSC a fost obligată să efectueze
plăţi suplimentare în sumă de 2.820 mii lei, reprezentând cheltuieli cu onorariile
arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de la
Paris şi cheltuieli cu servicii de consultanţă şi reprezentare juridică, asistenţă
tehnică, expertiză, traducere autorizată.
IV. Prezentarea constatărilor şi concluziilor în legătură cu
respectarea/nerespectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în
realizarea obiectivelor specifice activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a
zonelor afectate de activităţi industriale
1. Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor
şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale
Tratatul de aderare la UE reflectă condiţiile aderării României la UE şi reprezintă
rezultatul integral al procesului de negociere a 31 de capitole.
Prin „Documentul de poziţie al României - capitolul 22 - Protecţia mediului
înconjurător" România s-a obligat să implementeze acquis-ul comunitar privind acest
capitol până la data aderării (1 ianuarie 2007), cu următoarele derogări referitoare la
managementul deşeurilor:
- Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, pentru care s-a
obţinut perioadă de tranziţie până în anul 2013, transpusă în legislaţia naţională prin HG
nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu
modificările şi completările ulterioare;
18
- Directiva 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor, pentru care s-a obţinut o
perioadă de tranziţie până în anul 2017, transpusă în legislaţia naţională prin HG nr.
349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Directiva Consiliului 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor, pentru care s-a
solicitat şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul 2009, transpusă în legislaţia
naţională prin HG nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice (DEEE), pentru care s-a solicitat şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul
2008, transpusă în legislaţia naţională prin HG nr. 1.037/2010 privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice;
- Regulamentul nr. 259/93 privind importul, exportul şi tranzitul de deşeuri, până la
sfârşitul anului 2015.
În urma analizei gradului de transpunere al directivelor europene în legislaţia
naţională, auditorii publici externi au constatat faptul că, cea mai mare parte a directivelor
europene privind gestionarea deşeurilor a fost transpusă în legislaţia naţională, iar pentru
cele care nu au fost/au fost incorect transpuse, Comisia Europeană a demarat proceduri
de infringement/a transmis scrisori de informare.
Declanşarea procedurii de infringement poate fi determinată de următoarele
tipuri de încălcări ale legislaţiei UE: omiterea notificării actelor normative
naţionale care transpun şi implementează directivele, neconformarea legislaţiei
naţionale la cerinţele normelor UE sau aplicarea necorespunzătoare a actelor
normative UE.
Odată iniţiată procedura de infringement, aceasta parcurge mai multe etape
în cadrul celor două faze, respectiv cea precontencioasă (Scrisoare de notificare
formală – punere în întârziere; Observaţiile statului membru; Aviz motivat;
Răspunsul statului membru) şi cea contencioasă (sesizarea Curţii de Justiţie a UE).
Urmare analizei şi verificărilor efectuate, auditorii publici externi au
constatat următoarele aspecte referitoare procedurile de infringement care au fost
declanşate în domeniul auditat, astfel:
Cauza 2013/0428 referitoare la Necomunicarea măsurilor finale de
transpunere a Directivei 2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva
94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.
Directiva 2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE privind
ambalajele şi deşeurile de ambalaje a fost adoptată datorită necesităţii armonizării
interpretării definiţiei noţiunii de „ambalaj”. Revizuirea a fost făcută în urma
solicitărilor din partea statelor membre şi a operatorilor economici de a consolida
19
punerea în aplicare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de
ambalaje şi de a crea condiţii de concurenţă echitabile pe piaţa internă.
Termenul de transpunere al Directivei 2013/2/UE a fost 30.09.2013 iar
această cauză se află deja în cea de-a patra etapă a procedurii de infringement.
Comisia Europeană a transmis în data de 29 noiembrie 2013 Scrisoarea de
punere în întârziere, la care răspunsul României a fost că o decizie a Guvernului
este în curs de elaborare. Având în vedere faptul că, ulterior, Comisia nu a mai
primit nicio notificare, aceasta a emis şi Avizul motivat, la care răspunsul României
a fost dat în data de 11.09.2014. Această cauză se află în ultima etapă a fazei
precontencioase, următoarea etapă fiind sesizarea Curţii de Justiţie a UE care se
realizează în termen de maxim 18 luni de la iniţierea procedurii.
Proiectul de HG de transpunere a Directivei a fost transmis în avizare
interministerială în luna octombrie 2014 şi, conform răspunsului la Avizul motivat,
acesta urma să fie adoptat de Guvernul României şi publicat în Monitorul Oficial
până la sfârşitul lunii octombrie 2014, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cauza 2014/0266 cu privire la Necomunicarea măsurilor naţionale de
transpunere a Directivei 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice.
Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice vizează atât prevenirea sau reducerea impacturilor negative pe care le
au asupra sănătăţii umane şi asupra mediului generarea şi gestionarea de deşeuri de
echipamente electrice şi electronice, cât şi îmbunătăţirea eficienţei şi a impacturilor
de ansamblu ale utilizării resurselor.
Termenul de transpunere al Directivei a fost 14.02.2014, iar această cauză se
află în cea de-a patra etapă a procedurii de infringement, respectiv a fost transmis
Avizul motivat de către Comisia Europeană, iar termenul de răspuns pentru
România era 17.12.2014.
Proiectul de HG a fost transmis în avizare interministerială în data de
15.10.2014, iar o parte dintre ministere au transmis unele observaţii către structura
de specialitate din cadrul MMSC.
Cauza 2012/2007 referitoare la aplicarea necorespunzătoare a
dispoziţiilor art. 14 din Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri,
respectiv continuarea depozitării deşeurilor pe depozite neconforme.
Conform art. 14 din Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri,
rampele de gunoi existente la momentul intrării în vigoare a acestei directive nu îşi
puteau continua activitatea fără parcurgerea unor etape în vederea conformării, în
maxim opt ani de la termenul de transpunere a directivei în legislaţia naţională:
a) într-o perioadă de un an de la termenul de transpunere a directivei în legislaţia
naţională, operatorul unei rampe de gunoi elaborează şi prezintă autorităţilor
competente spre aprobare un plan de amenajare a spaţiului;
20
b) în urma prezentării planului de amenajare a spaţiului, autorităţile competente iau
o decizie definitivă prin care stabilesc dacă operaţiile de exploatare mai pot
continua pe baza respectivului plan de amenajare şi a prezentei directive. Statele
membre iau măsuri de închiderea cât mai rapidă a rampelor de gunoi neautorizate;
c) pe baza planului de amenajare aprobat, autorităţile competente autorizează
lucrările necesare şi stabilesc o perioadă temporară pentru finalizarea planului.
Comisia Europeană a transmis prima Scrisoare de punere în întârziere pe 26
martie 2012, referitor la continuarea depozitării deşeurilor municipale pe depozitul
Slatina. Pe 28 mai 2012, autorităţile române au adus la cunoştinţa Comisiei faptul
că închiderea depozitului neconform Slatina urmează a se realiza în cadrul
proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Olt”, iar până
la finalizarea proiectului, Primăria Municipiului Slatina a încheiat un protocol cu
Primăria oraşului Balş, prin care se permite depozitarea deşeurilor menajere
ridicate de pe raza municipiului Slatina în depozitul de deşeuri menajere Balş.
Pe 26 aprilie 2013, Comisia a transmis Scrisoare de punere în întârziere
suplimentară, pe aceeaşi cauză, în care a făcut referire la 20 de depozite, pentru
continuarea depozitării deşeurilor pe acestea. Autorităţile române au argumentat
faptul că depozitele neconforme de deşeuri municipale urmează a fi închise în
cadrul proiectelor judeţene „Sistem integrat de management al deşeurilor”, la
momentul respectiv activitatea de depozitare pe acestea fiind sistată.
Pentru 19 depozite neconforme, Comisia Europeană a transmis un Aviz
motivat la data de 21 martie 2014 în cadrul aceleiaşi cauze şi, în continuare, pentru
încă 129 de depozite a fost transmisă autorităţilor române o nouă Scrisoare de
punere în întârziere suplimentară. Autorităţile române au informat reprezentanţii
Comisiei cu privire la rezultatele celor mai recente controale ale GNM referitoare la
stadiul lucrărilor de închidere a gropilor cu termenul de sistare a depozitării
depăşit, iar ca răspuns la Avizul motivat, au transmis pentru fiecare depozit
rezultatele ultimelor inspecţii ale GNM, fotografii recente şi declaraţii pe proprie
răspundere ale primarilor localităţilor pe raza cărora se aflau cele 19 depozite.
Ultima Scrisoare de punere în întârziere suplimentară se referă la 129
depozite dintre care 77 municipale, 29 depozite de deşeuri periculoase şi 23
depozite de deşeuri nepericuloase, pentru care MMSC a solicitat informaţii
entităţilor subordonate şi a solicitat Comisiei Europene o prelungire a termenului
de răspuns pentru care, însă, încă nu s-a primit un răspuns.
Cauza 2012/2182 referitoare la aplicarea necorespunzătoare a art. 4, 5, 7,
12 şi 13 alin. (2) din Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deşeurilor din
industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, în cazul iazurilor
de decantare de la exploatarea minieră Moldova Nouă, respectiv poluarea cu
prafuri toxice provenite de la iazurile Tăuşani şi Boşneag, deţinute de SC
Moldomin SA.
21
Obiectul principal de activitate al SC Moldomin S.A. (deţinută 100% de
statul român, în prezent aflată în faliment) îl reprezintă extracţia şi prepararea
minereurilor cuprifere din carieră şi subteran şi valorificarea concentratului cupros.
Iazurile de decantare Tăuşani şi Boşneag nu au fost închise şi ecologizate,
motiv pentru care acestea poluează cu particule de praf nociv Moldova Nouă,
Dunărea, precum şi localităţile de pe malul sârbesc.
În temeiul legislaţiei UE, statele membre au obligaţia să se asigure că
deşeurile miniere sunt gestionate astfel, încât sănătatea umană să nu fie pusă în
pericol şi fără să se utilizeze procedee sau metode care pot pune în pericol mediul,
în special fără a constitui un risc pentru apă, aer, sol, faună şi floră. De asemenea,
statele membre întreprind măsurile necesare prevenirii abandonului, aruncării sau
depozitării necontrolate a deşeurilor miniere, chiar şi după închiderea instalaţiei de
tratare a deşeurilor, luând toate măsurile de precauţie pentru a limita riscurile
pentru sănătatea publică şi pentru mediu.
În data de 25.10.2012 Comisia Europeană a transmis autorităţilor române
Scrisoarea de punere în întârziere. MMSC a transmis pe 15.02.2013 răspunsul, iar
în data de 21.02.2014Comisia a transmis Avizul motivat. În răspunsul la Avizul
motivat, autorităţile române au precizat faptul că, în ceea ce priveşte Iazul Tăuşani,
procedura de achiziţie publică pentru lucrările de închidere şi ecologizare este în
derulare iar aceste lucrări urmează a fi finalizate în noiembrie 2015.
În ceea ce priveşte situaţia iazului Boşneag-extindere, autorităţile române au
declarat faptul că singura formă de poluare generată este de poluare cu praf, ce se
manifestă numai în perioadele cu vânt şi fără precipitaţii, iar în cazul ultimei
poluări cu pulberi, în data de 4 februarie 2014, reprezentanţii GNM au aplicat o
amendă contravenţională de 100.000 lei, iar pe 20 februarie 2014, tot reprezentanţii
GNM au depus o sesizare penală pentru degradarea mediului şi punerea în pericol a
sănătăţii umane şi vegetale, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
Iazul de decantare Boşneag reprezintă o sursă majoră de poluare, în special
primăvara şi toamna, cu ocazia vânturilor puternice (Coşava şi Gorneacul), prin
împrăştierea particulelor de praf toxic cu grad semnificativ de risc pentru sănătatea
populaţiei şi mediu; suprafaţa de teren afectată de poluare în România este de cca.
5.780 ha, iar în Serbia de cca. 12.000 ha. În mod direct, în România sunt afectaţi
un număr de aproximativ 18.000 de locuitori iar în Serbia 12.500 locuitori.
Pentru remedierea situaţiei iazului Boşneag - extindere, autorităţile române
au declarat că au fost efectuate demersuri pentru asigurarea finanţării lucrărilor de
umectare a întregii sale suprafeţe.
Dar, potrivit Comunicării CE 14/589 din 16.10.2014 privind principalele
decizii în cazul procedurilor de infringement, Comisia a introdus acţiune
împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru nerespectarea
prevederilor legislaţiei UE referitoare la deşeurile extractive, precizând: „Cazul se
22
referă la iazul Boşneag, un iaz de decantare de 102 hectare care conţine deşeuri
extrase din minele de cupru şi zinc din Moldova Nouă, România, şi care în prezent
este aproape complet abandonat. Iazul reprezintă o sursă majoră de poluare,
împrăştiind praf toxic cu grad semnificativ de risc pentru sănătatea populaţiei şi
mediu. (…)
România a fost de acord să soluţioneze problema dar progresul înregistrat a
fost insuficient. Având în vedere riscurile semnificative, şi pe baza recomandării
Comisarului pe probleme de mediu Janez Potočnik, Comisia a introdus o acţiune
împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE, în scopul de a se asigura că
sunt luate măsuri corective mai rapid.”
În cazul în care, în urma analizei sesizării făcute de Comisie, Curtea de
Justiţie a UE constată că România nu a respectat hotărârea sa, aceasta îi poate
impune plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi până la îndeplinirea
obligaţiilor. În funcţie de gravitatea şi durata încălcării şi de factorul naţional,
penalităţile pot fi cuprinse între 2.000 şi 124.000 euro/zi de întârziere.
În concluzie, în urma analizei legislaţiei în domeniul supus auditului,
auditorii publici externi au constatat faptul că majoritatea directivelor europene în
domeniul auditat sunt transpuse în legislaţia naţională, cu excepţia a două cazuri
pentru care Comisia Europeană a demarat proceduri de infringement. În urma
discuţiilor cu reprezentanţii departamentului de specialitate din cadrul MMSC cu
privire la întârzierea transpunerii directivei privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice şi a celei de modificare a anexei la directiva privind
ambalajele şi deşeurile de ambalaje, concluzia a fost că termenele nu au putut fi
respectate datorită dificultăţilor întâmpinate în procesul de avizare interministerială
a proiectelor de hotărâri ale Guvernului.
În ceea ce priveşte procedura de infringement referitoare la continuarea
depozitării deşeurilor municipale pe unele depozite de deşeuri care trebuiau sistate
şi închise definitiv, acest lucru a fost posibil ca urmare a incapacităţii instituţionale
şi lipsei unor decizii ferme la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, în ceea ce
priveşte închiderea depozitelor.
2. Cheltuielile pentru protecţia mediului
Cheltuielile pentru protecţia mediului reprezintă măsura economică a
răspunsului dat de societate pentru abordarea problemelor generate de starea
mediului într-o anumită etapă, şi includ cheltuielile efectuate pentru desfăşurarea
activităţilor de supraveghere şi protecţie a mediului şi pe cele care se referă la
prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia. Potrivit datelor furnizate de
Institutul Naţional de Statistică, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel
naţional se prezintă astfel:
23
Evoluţia cheltuielilor de mediu la nivel naţional mii lei Sector/perioadă 2011 2012 2013
Cheltuieli Pondere
%
Cheltuieli Pondere
%
Cheltuieli Pondere
%
Protecţia aerului 1.102.269 5,91 1.197.834 6,82 1.507.365 9,66
Protecţia apei 4.384.595 23,51 3.251.824 18,52 2.622.901 16,81
Managementul
deşeurilor 9.672.800 51,87 10.080.456 57,41 8.465.983 54,24
Protecţia solului şi
apelor subterane 352.959 1,89 324.425 1,84 320.628 2,05
Protecţia resurselor
naturale şi conservarea
biodiversităţii
1.087.943 5,84 185.726 1,07 144.893 0,91
Alte domenii de mediu 2.048.966 10,98 2.519.354 14,34 2.547.502 16,33
Total 18.649.532 100 17.559.619 100 15.609.272 100
Pondere din PIB % 3,2 3,0 2,5
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, comunicatele de presă nr. 252/2012, 253/ 22/2013 şi 256/2014
Principalele surse de finanţare pentru proiectele în domeniul mediului sunt
bugetul de stat, bugetele locale, Fondul pentru Mediu, creditele externe şi
programele finanţate de UE. Din analiza datelor prezentate mai sus, se observă că,
în perioada 2011-2013, deşi totalul cheltuielilor de mediu la nivel naţional a avut o
evoluţie descrescătoare, sectorul „managementul deşeurilor” a fost principalul
beneficiar, pentru managementul deşeurilor înregistrându-se cele mai mari
cheltuieli, după cum urmează:
- în anul 2011, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost
de aproximativ 18,6 miliarde lei, reprezentând 3,2% din PIB, comparativ cu 3,0%,
în anul 2010. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat pentru
managementul deşeurilor (51,9% din totalul cheltuielilor pentru protecţia
mediului), urmate de cheltuielile pentru protecţia apei (23,5%) şi de cheltuielile pe
alte domenii de mediu (11,0%);
- în anul 2012, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost
de aproximativ 17,6 miliarde lei, reprezentând 3,0% din PIB comparativ cu 3,2%,
în anul 2011. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat pentru
managementul deşeurilor (57,4% din totalul cheltuielilor pentru protecţia
mediului), urmate de cheltuielile pentru protecţia apei (18,5%) şi de cheltuielile
pentru alte domenii de mediu (14,3%);
- în anul 2013, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost
de aproximativ 15,6 miliarde lei, reprezentând aproximativ 2,5% din PIB
comparativ cu 3,0%, în anul 2012. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-
au înregistrat pentru managementul deşeurilor (54,2% din totalul cheltuielilor
24
pentru protecţia mediului la nivel naţional), urmate de cheltuielile pentru protecţia
apei (16,8%) şi de cheltuielile pentru alte domenii de mediu (16,3%).
3. Gestionarea deşeurilor şi a siturilor contaminate
Gestionarea deşeurilor se referă la activităţile de colectare, transport, tratare,
valorificare şi eliminare a acestora. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a
revine generatorilor deşeurilor, conform principiului „poluatorul plăteşte” sau, după caz,
producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.
Activităţile componente ale gestionării deşeurilor trebuie să se desfăşoare cu
respectarea normelor de protecţie a mediului, care reflectă cerinţele impuse de legislaţia
europeană. Directivele europene transpuse în legislaţia românească au determinat o nouă
abordare a problemei deşeurilor, acordând atenţie necesităţii protejării şi economisirii
resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune şi găsirii de soluţii eficiente pentru
reducerea poluării. Politicile UE din domeniul managementului deşeurilor evidenţiază
importanţa unei abordări integrate, care include construcţia instalaţiilor de eliminare a
deşeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deşeurilor şi de reciclare,
conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producţiei de deşeuri şi a impactului negativ
al acesteia, recuperarea deşeurilor prin reciclare, refolosire şi depozitarea finală sigură a
deşeurilor, acolo unde nu există posibilitatea recuperării.
Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor publice
centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru
îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul
mediului şi pentru programe de protecţie a mediului. De asemenea, autorităţile publice
centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului colaborează în vederea realizării acestora.
La baza activităţilor de gestionare a deşeurilor stau câteva principii enunţate în
cadrul Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a legislaţiei comunitare:
- principiul protecţiei resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza
şi eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea materiilor prime
secundare;
- principiul prevenirii – ierarhia deşeurilor se aplică în calitate de ordine a
priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire şi gestionare a
deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operaţiuni de
valorificare, şi în ultimul rând eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu;
- principiul substituţiei – necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu
materii prime nepericuloase, conducând la minimizarea cantităţilor de deşeuri
periculoase;
- principiul subsidiarităţii – stabileşte acordarea competenţelor astfel încât
deciziile în domeniul gestionării deşeurilor sa fie luate la cel mai scăzut nivel
administrativ faţă de sursa de generare;
25
- principiul proximităţii – stabileşte că deşeurile trebuie tratate şi eliminate cât mai
aproape de sursa de generare;
- principiul măsurilor preliminare – prevede aspectele principale de care trebuie
ţinut cont pentru orice activitate: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele
pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea măsurilor fezabile din punct de vedere
economic.
Obiectivele prioritare în domeniul gestionării deşeurilor ţin seama de principiile
generale, menţionate mai sus, care stau la baza acestor activităţi astfel:
a) prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al
acestora prin:
- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
- dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare,
utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii
volumului sau periculozităţii deşeurilor ori asupra riscului de poluare;
- dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase
din deşeurile destinate valorificării;
b) reutilizarea, valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt
proces prin care se obţin materii prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de
energie.
Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecinţele activităţii umane
asupra mediului înconjurător. Efectele asupra mediului, ale consumului şi utilizării
resurselor, sunt în creştere. Pe măsură ce veniturile cresc, cresc şi consumul şi cererea de
mai multă hrană, de locuinţe mai mari, mai călduroase şi mai confortabile, de aparate
electrocasnice, mobilă şi detergenţi, de îmbrăcăminte, transporturi şi energie. În Europa,
bunăstarea de care se bucură majoritatea populaţiei îi determină pe locuitori să opteze
pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar pentru unele produse şi
servicii dincolo de simplul confort şi, adeseori, dincolo de durabilitatea ecologică.
Creşterea populaţiei şi îmbunătăţirea nivelului de trai determină creşterea cererii şi
a preţurilor şi pun presiune asupra resurselor naturale pe care ne bazăm, precum metalele,
mineralele şi produsele alimentare, astfel impunându-se necesitatea utilizării eficiente a
resurselor. Aceasta implică crearea de tehnologii noi pentru a produce mai mult cu un
consum mai redus, respectiv o utilizare a resursele în mod durabil şi o gestionare mai
eficientă de-a lungul ciclului de viaţă. În acest scop, este nevoie de inovare, de schimbări
în modurile de producţie şi consum şi de stabilirea unor stimulente şi sisteme de preţ
adecvate.
Prevenirea generării deşeurilor, prin utilizarea unor tehnologii moderne şi
inovative, precum şi transformarea deşeurilor generate într-o resursă, sunt obiectivele
principale ale politicii europene, stabilite şi prin legislaţia în domeniu, care trebuie
implementată în totalitate. Aceasta include aplicarea ierarhiei deşeurilor şi utilizarea
eficace a instrumentelor şi măsurilor bazate pe piaţă, pentru a se asigura eliminarea
26
progresivă a depozitelor de deşeuri, limitarea valorificării energetice la materialele
nereciclabile, utilizarea deşeurilor reciclate ca sursă majoră şi fiabilă de materii prime
pentru UE, gestionarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor periculoase şi reducerea
generării acestora, eradicarea transporturilor ilegale de deşeuri şi eliminarea obstacolelor
de pe piaţa internă care împiedică desfăşurarea activităţilor de reciclare care respectă
cerinţele şi standardele privind protecţia mediului.
Conform statisticilor, economia UE utilizează în fiecare an 16 tone de materiale pe
cap de locuitor, din care 6 tone devin deşeuri, jumătate dintre acestea mergând la
eliminare. În cazul în care aceste deşeuri nu pot fi evitate, se impune reciclarea şi
valorificarea celor care pot fi o resursă valoroasă. Impozitarea activităţilor de depozitare
şi introducerea unor sisteme de plată în funcţie de deşeurile generate pot contribui la
realizarea acestui obiectiv. Unele state membre au atins deja rate de reciclare de peste
80%, iar depozitele de deşeuri sunt utilizate numai pentru eliminarea reziduurilor de la
instalaţiile care realizează diferite forme de valorificare a deşeurilor care nu pot fi
reciclate. Există deja norme referitoare la anumite aspecte specifice, cum ar fi deşeurile
de echipamente electrice şi electronice, ambalajele, bateriile şi acumulatorii sau
vehiculele scoase din uz, ceea ce contribuie la utilizarea eficientă a resurselor.
Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită
întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii
civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi, de asemenea, colaborarea
intre state. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv
pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului, este importantă raportarea la o
scară adecvată de timp şi spaţiu şi trebuie luate în calcul efectele cumulative.
De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populaţiei, s-au introdus diferite
sisteme de gestionare a deşeurilor. În anii ’70–’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv
al acestor sisteme a fost controlarea emisiilor atmosferice şi a deversărilor în apele de
suprafaţă şi freatice. În ultimii ani, accentul s-a pus din ce în ce mai mult pe valorificarea
deşeurilor ca resurse. Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în
aşa-numita „ierarhie a gestionării deşeurilor”. Prioritare sunt prevenirea producţiei de
deşeuri şi reducerea nocivităţii lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deşeurile
trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultimă
instanţă, deşeurile trebuie eliminate în condiţii de siguranţă.
Ierarhia deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE
privind deşeurile, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor, în cadrul legislaţiei şi a
politicilor în materie de prevenire a gestionării deşeurilor în următoarea ordine
descrescătoare a priorităţilor:
27
Sursa: Raport privind starea mediului 2013
În anul 2013, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională de Gestionare a
Deşeurilor 2014-2020, prin care îşi propune direcţiile de acţiune principale, conforme cu
directivele europene.
De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul de
afaceri prin:
- încurajarea investiţiilor verzi;
- susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care reduce,
reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;
- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru creşterea eficienţei
şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;
- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de afaceri pentru
îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.
În ceea ce priveşte activităţile de gestionare a siturilor contaminate, principalele
sectoare economice cu impact asupra solului, subsolului şi apelor subterane/de suprafaţă
sunt:
Industria minieră şi metalurgică
Mineritul şi metalurgia se desfăşoară în România de peste 2000 de ani. S-a extras
cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare, etc. În multe cazuri, procesarea şi depozitarea
deşeurilor a fost făcută fără măsuri preventive, urmare lipsei cadrului legislativ, efectul
fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere şi
metalurgice (în judeţele Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un
impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului. Impactul principal provine de
la iazurile de decantare, haldele se steril şi de la instalaţiile de prelucrare. Poluarea
solului şi a apei subterane este cauzată de conţinutul de metalele grele, cianuri,
28
hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc. În majoritatea cazurilor, sterilele sunt depozitate pe
halde sau în iazuri mari, fiind reţinute cu ajutorul barajelor. Prăbuşirea digurilor sau
haldelor ar putea avea consecinţe deosebit de grave asupra sănătăţii şi siguranţei
populaţiei şi a mediului. Infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă şi
emisiile în aer au, de asemenea, impact major asupra calităţii factorilor de mediu. Aceste
efecte pot avea consecinţe de mediu şi socio-economice pe termen lung şi pot fi extrem
de dificil şi costisitor de remediat. Prin urmare, deşeurile din industriile extractive trebuie
gestionate corespunzător, pentru a se asigura stabilitatea instalaţiilor de depozitare şi
pentru prevenirea sau reducerea, la cel mai scăzut nivel, a poluării apelor şi solului.
Industria chimică
România deţine combinate chimice, petrochimice şi fabrici de medicamente care
funcţionează de mulţi ani. Majoritatea siturilor pe care sunt amplasate acestea sunt într-o
stare tehnică şi de mediu precară. O parte dintre combinate desfăşoară încă activităţi, dar
majoritatea sunt abandonate şi necesită acţiuni de remediere. Instalaţiile rămase pe aceste
situri abandonate conţin substanţe periculoase, care constituie riscuri imediate pentru
mediu şi sănătatea umană. Industria chimică şi farmaceutică este caracterizată prin
numărul mare de situri, unde nivelul de poluare este foarte complex. Poluanţii solului,
subsolului şi apei subterane din acest sector sunt numeroşi şi diverşi. Industria chimică,
petrochimică şi farmaceutică a fost şi este foarte diversă în România, fiecărui proces de
producţie fiindu-i asociate o diversitate de elemente chimice utilizate ca materii prime sau
rezultate ca produse finale, produse intermediare sau deşeuri.
Industria petrolieră
De mai mult de 150 de ani, industria petrolieră este considerată în România ca
fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea economică. Industria petrolieră poate fi
caracterizată prin multiplele situri (câmpuri de sonde/puţuri de extracţie, depozite, staţii
de distribuţie carburanţi, rafinării, bataluri, etc.), fiecare având impact specific asupra
mediului. Siturile contaminate aferente industriei petroliere variază de la cele mici
(câmpuri de extracţie) la cele mari şi complexe (rafinării sau instalaţii mari de depozitare
- distribuţie a produselor petroliere). Contaminarea solului şi freaticului, asociată
industriei petroliere, constă în prezenţa poluanţilor de tipul hidrocarburilor (uşoare şi/sau
grele) şi a unor metale grele cum ar fi: plumb, zinc, cupru şi nichel, etc.
Depozitele vechi de pesticide
În România există zone vechi de depozitare a pesticidelor, care prezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea umană şi mediu. Aceste depozite sunt amplasate în general
pe suprafeţe relativ mici. dar care conţin substanţe foarte periculoase pentru sănătatea
umană şi mediu.
Alte activităţi, la scară mare
În plus faţă de activităţile majore menţionate mai sus, mediul a fost afectat
semnificativ şi de alte activităţi la scară mare, cum ar fi industria de prelucrare a
29
metalelor, depozitele de deşeuri menajere neconforme, siturile militare, industria de
prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activităţi de transport etc.
Siturile contaminate istoric, din punct de vedere al dreptului de proprietate,
pot fi împărţite în următoarele categorii:
Situri privatizate: O parte dintre complexele industriale moştenite din
perioada socialismului au fost privatizate după 1990. Acordurile de privatizare
prevedeau obligaţii de mediu minime pentru unităţile privatizate. Noii proprietari
au cumpărat activele, dar au preluat şi problematica legată de contaminarea
istorică, răspunderea privind remedierea siturilor contaminate revenind noilor
proprietari, în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu în vigoare.
Situri în proprietatea statului: Statul român deţine încă multe situri
cunoscute ca fiind contaminate sau potenţial contaminate. O parte dintre aceste
situri sunt încă operaţionale (de exemplu: hale feroviare, unităţi miniere, etc.), iar
altele au fost abandonate.
Siturile orfane/abandonate: Un sit orfan este considerat un sit pe care a fost
abandonată activitatea industrială, care nu are un proprietar legal. Ele reprezintă, în
general obiective industriale deţinute anterior de stat, care în prezent se află în
proprietatea unor firme private care au dat faliment şi a căror statut juridic este
incert. Pe majoritatea acestor situri s-au desfăşurat unele activităţi poluante.
Remedierea siturilor contaminate este una dintre principalele componente ale
dezvoltării durabile a comunităţilor, la fiecare nivel administrativ. Ea stă la baza
îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, coeziunii sociale şi creşterii economice. Până în
prezent ANPM nu are o evidenţă clară cu privire la siturile contaminate care au fost
remediate şi cum a evoluat calitatea factorilor de mediu din zonele învecinate acestora.
Potrivit primei variante a proiectului Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de
Acţiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, urmare desfăşurării
activităţilor economice, atât istorice cât şi de dată recentă, în lipsa unui cadru legislativ
adecvat de prevenirea poluării şi protecţie a solului şi subsolului, în România există un
număr de aproximativ 1.682 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a
căror remediere este necesară suma estimativă de peste 10 miliarde euro. Dintre cele 1682 situri menţionate, în categoria amplasamentelor potenţial
contaminate au fost incluse 395 de situri pentru care există informaţii despre activităţile
anterioare desfăşurate pe amplasament, dar nu există elaborat raport de bilanţ de mediu
nivel II şi /sau un raport de evaluare a riscului. Urmează ca, pe baza informaţiilor
obţinute, să se stabilească în ce categorie vor fi încadrate ca: trecute la categoria situri
contaminate sau necontaminate.
30
Sursa: proiectul Strategiei Naţionale pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România
În categoria amplasamentelor contaminate au fost incluse 1.287 de situri pentru
care există informaţii despre activităţile anterioare desfăşurate, există elaborat cel puţin un
raport de bilanţ de mediu nivel II şi există sau nu elaborat un raport de evaluare a riscului.
Sursa: proiectul Strategiei Naţionale pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România
31
Referitor la stadiul şi acţiunile întreprinse pentru elaborarea „Strategiei Nationale
pentru Gestionarea Siturilor Contaminate în România”, s-a constatat faptul că la data
misiunii de audit nu era aprobat un act legislativ în materie. Totodată, potrivit ultimei
variante a proiectului Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de Acţiune pentru
Gestionarea Siturilor Contaminate din România, în România există un număr de
aproximativ 1.393 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a căror remediere este
necesară o sumă estimativă de peste 8,4 miliarde euro.
4. Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind
dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor poluate istoric
Finanţarea programelor de mediu a fost asigurată din următoarele surse:
- Bugetul de stat, în baza prevederilor OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi
finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor;
- Fondul pentru Mediu, în baza prevederilor OUG nr. 196/2005 privind
Fondul pentru Mediu;
- prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Mediu, finanţat din
fonduri UE.
4.1. Finanţarea de la bugetul de stat
Prin OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor
multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, a fost aprobat
mecanismul de susţinere financiară a autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale în realizarea proiectelor de investiţii cuprinse în programele multianuale
prioritare de mediu şi gospodărire a apelor.
Programele multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor se
bazează pe obiectivele şi priorităţile politicilor de mediu şi de dezvoltare a
infrastructurii ale UE, reflectând atât obligaţiile internaţionale ale României, cât şi
interesele specifice naţionale.
Obiectivul global al programelor multianuale prioritare de mediu şi
gospodărire a apelor îl constituie protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a
standardelor de viaţă în România, precum şi dezvoltarea regională echilibrată a
teritoriului, urmărindu-se astfel conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu,
reducerea decalajului existent între UE şi România cu privire la infrastructura de
mediu, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.
Fondurile necesare pentru finanţarea programelor prevăzute de OG nr.
40/2006, se asigură din credite interne, credite externe, instrumente structurale,
bugetul de stat şi bugetele locale, prin bugetul unităţilor administrativ-teritoriale
sau al autorităţilor centrale beneficiare ale programelor. Cofinanţarea proiectelor de
investiţii cuprinse în programele multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a
32
apelor se asigură de la bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această
destinaţie în bugetul autorităţii publice centrale implicate. Cuantumul finanţării de
la bugetul de stat, pe proiecte de investiţii şi pe unităţi administrativ-teritoriale, se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului, pe baza proiectelor prezentate de autorităţile administraţiei
publice locale. Programele multianuale de mediu şi gospodărire a apelor se
implementează începând cu anul 2006, pe o perioadă de 7 ani, cu posibilitatea
prelungirii acesteia.
Finanţarea programelor multianuale reprezintă contribuţia MMSC pentru
realizarea obiectivelor de investiţii în infrastructura de mediu pentru respectarea
angajamentelor asumate de România în cadrul negocierilor de aderare la UE la
Capitolul 22 "Mediu" si se realizează din bugetul MMSC, prin transferuri către
unităţile administrativ teritoriale. Programele multianuale prioritare de mediu şi
gospodărire a apelor acoperă perioada 2007-2013, dar obiectivele acestora
urmăresc nevoile de dezvoltare ale României după anul 2013, prin punerea bazelor
dezvoltării durabile. Aceste programe contribuie la îndeplinirea obligaţiilor pe care
le are România în sectorul de mediu, oferind oportunităţi de investiţii în toate
regiunile ţării.
Punerea în aplicare a OG nr. 40/2006, cu modificări şi completări aduse prin
Legea nr. 61/2007, a condus la constatarea faptului că angajamentele asumate de
România în cadrul negocierilor de aderare nu vor putea fi onorate la timp, datorită
domeniului restrictiv acoperit de programele stabilite iniţial, precum şi
imposibilităţii realizării şi a altor obiective de investiţii prioritare. De asemenea,
datorită duratei mari de execuţie a lucrărilor pentru realizarea obiectivelor de
investiţii din cadrul programelor, pentru executarea acestora în conformitate cu
normele şi reglementările aprobate, în vigoare, s-a constatat necesitatea prelungirii
duratei de implementare a programelor. În consecinţă, OG nr. 40/2006 a fost
modificată prin OG 70/2007, prin care s-a extins mecanismul de susţinere
financiară a autorităţilor administraţiei publice centrale si locale pentru realizarea
proiectelor de investiţii prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, precum şi
accelerarea procesului de absorbţie a instrumentelor structurale. În acest context au
fost redefinite programele prioritare de mediu şi gospodărirea apelor, în sensul
extinderii domeniului de aplicabilitate şi totodată, au fost eliminate prevederile
care limitau realizarea programelor în funcţie de anumite bazine hidrografice,
judeţe sau localităţi, creându-se astfel posibilitatea derulării şi implementării
programelor prioritare de mediu şi gospodărire a apelor pe întreg teritoriul ţării.
Prin OG nr. 40/2006 s-au aprobat programele multianuale prioritare de
mediu şi gospodărire a apelor ce conţin obiective de investiţii în infrastructura de
mediu, între care se regăsesc şi următoarele:
33
- închiderea şi ecologizarea zonelor afectate de activitatea miniera - iazuri de
decantare şi halde;
- program-pilot pentru reabilitarea zonelor foarte poluate Zlatna, Copşa Mică şi
Turda;
- sisteme integrate de management al deşeurilor;
- reabilitarea zonelor poluate istoric;
Cu privire la modul de aplicare a prevederilor legale referitoare la
implementarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a
apelor, având ca obiect gestionarea deşeurilor şi remedierea siturilor contaminate,
menţionăm că sumele destinate finanţării de la bugetul de stat pe proiecte de
investiţii şi pe UAT-uri se aprobă prin hotărâre a Guvernului, urmând ca alocările
de fonduri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului către
bugetele locale să se realizeze pe bază de convenţii încheiate cu autorităţile
administraţiei publice locale. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
urmăreşte şi controlează modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale
în vigoare, a sumelor alocate.
În perioada 2006-2007 au fost aprobate obiective de investiţii privind
gestionarea deşeurilor prin: HG nr. 1267/2006, HG nr. 920/2007, după cum
urmează: Titlu subprogram/
obiectiv investiţii
Act
normativ
aprobare
Finanţare
de la
bugetul de
stat, prin
bugetul
MMSC
Beneficiar Valoare
proiect
(mii lei)
Decontat
la
31.12.201
3
(mii lei)
Observaţii
Sistem integrat de
gestionare a deşeurilor
în localităţile din Delta
Dunării
HG
920/2007
100% Consiliul
Judeţean
Tulcea
15.625 15.379,2
Recepţionat în
baza p.v.r. nr.
12929/ 30.12.
2011 şi nr.
1699/2012
Managementul
integrat al deşeurilor
în municipiul Iaşi
HG
537/2006
HG
1267/2006
75% Consiliul
Local
Iaşi
106.724 57.150,1 În baza act
adiţional 2 din
20.11.2011 la
convenţia
5542/2006 s-a
trecut pe POS
mediu
Managementul
regional al deşeurilor
urbane şi ecologizarea
rampelor de deşeuri
din judeţul Satu Mare
HG
537/2006
HG
1267/2006
75% Consiliul
Judeţean
Satu
Mare
117.049 46.296,1
Sistem zonal de
gestionare deşeuri
urbane în judeţul Sibiu
HG
571/2006
HG
100% Consiliul
Local
Copşa
3.264
2.709,6 Finalizat. Re-
cepţionat la
21.02.2012,
34
1267/2006 Mică conform p.v.r.
nr. 1111/2012
Program pilot pentru
reabilitarea zonelor
fierbinţi Zlatna -
Reabilitarea sistemului
de salubrizare a
oraşului Zlatna şi
construirea unei staţii
de transfer al
deşeurilor menajere,
judeţul Alba
HG
571/2006
HG
1267/2006
100% Consiliul
Local
Zlatna
194.455 128.816,9
Toate convenţiile de finanţare au fost încheiate pe o perioadă de 7 ani şi
prelungite prin act adiţional. Conform prevederilor OG nr. 40/2006, autorităţile
administraţiei publice au obligaţia să:
a) organizeze procedurile de achiziţii publice pentru atribuirea
contractelor de servicii, bunuri şi lucrări, privind elaborarea şi actualizarea
documentaţiilor tehnico-economice, realizarea proiectelor de investiţii;
b) încheie contractele;
c) implementeze contractele;
d) certifice cheltuielile;
e) efectueze plăţile.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate sa asigure
personalul necesar pentru managementul proiectului şi retribuirea acestuia din
surse proprii.
La nivelul MMSC, Direcţia Generală de Investiţii are ca obiect de
activitate urmărirea şi gestionarea realizării proiectelor de investiţii din fonduri
alocate de la bugetul de stat, credite externe şi alte surse legal constituite, în
conformitate cu strategia de dezvoltare şi a politicii Guvernului în domeniul
gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi silviculturii, în vederea realizării
obiectivelor prioritare, inclusiv privind programele multianuale prioritare de mediu
şi gospodărirea apelor. În cadrul direcţiei a fost constituit ”Serviciul control şi
decontare”, având ca atribuţii:
- promovarea, coordonarea şi monitorizarea modului de implementare a
programelor/subprogramelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărirea
apelor;
- verificarea şi avizarea decontării cheltuielilor eligibile certificate,
efectuate de către beneficiarii convenţiilor/contractelor de finanţare pentru
implementarea programelor/subprogramelor şi realizarea obiectivelor de investiţii
din cadrul acestora;
- modul de utilizare a fondurilor alocate, indiferent de sursa de finanţare;
- rezultatele obţinute ca urmare a utilizării fondurilor.
35
În vederea exercitării atribuţiilor specifice, a fost elaborată şi utilizată
„Procedura de verificare a dosarelor de decont de cheltuieli certificate”, însă
pentru urmărirea modului de respectare a obligaţiilor asumate de către beneficiari
în scopul implementării programelor/subprogramelor, nu a fost elaborată o
procedură specifică, decât abia în anul 2013. De asemenea, pentru perioada 2011-
2013, entitatea nu a prezentat documente din care să rezulte exercitarea atribuţiei
de monitorizare a rezultatelor generale şi a impactului definit prin programele
multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, nu a stabilit indicatori de
performanţă şi nu întocmit şi prezentat rapoarte anuale de performanţă pentru
fiecare program multianual aprobat prin OG nr. 40/2006.
Deşi în perioada supusă auditului a existat un compartiment cu competenţe
şi atribuţii de elaborare şi fundamentare a sumelor de la bugetul de stat pentru
finanţarea de subprograme şi/sau obiective de investiţii necesare realizării
programelor multianuale, nu a fost elaborată o procedură de lucru formalizată
pentru această activitate.
De asemenea, nu a fost elaborată şi aplicată o procedură de lucru formalizată
pentru activitatea de repartizare/realocare a sumelor de la bugetul de stat
reprezentând finanţarea subprogramelor şi/sau obiectivelor de investiţii necesare
realizării programelor multianuale şi nu au fost întocmite planuri financiare anuale
pentru alocarea bugetelor necesare implementării programelor/subprogramelor
multianuale prioritare de mediu şi gospodărirea apelor;
Neasigurarea la nivelul MMSC a resurselor financiare necesare realizării de
lucrări conform graficelor de execuţie stabilite iniţial, a avut consecinţe constând în
sistarea şi întârzierea lucrărilor, astfel încât termenele pentru realizarea obiectivelor
de investiţii din cadrul programelor şi subprogramelor derulate în perioada 2011 –
2013 nu au fost respectate, fiind prelungite prin încheierea de acte adiţionale.
La finele anului 2011, conform contului de execuţie, MMSC înregistra
angajamente legale de plătit aferente tuturor programelor multianuale în sumă de
588 lei, în timp ce valoarea deconturilor transmise de beneficiarii proiectelor
privind gestionarea deşeurilor şi neachitate era 2.657.005 lei, iar la 31.12.2012,
MMSC înregistra angajamente legale de plătit în sumă de 45.416 lei, în timp ce
valoarea deconturilor transmise de beneficiarii proiectelor privind gestionarea
deşeurilor şi neachitate, era de cca. 13.159.154 lei. Neconcordanţa privind sumele
reprezentând angajamente legale de plătit s-a datorat, în principal, neurmăririi sau
urmăririi necorespunzătoare a modului de implementare a proiectelor, pe fondul
neasigurării resurselor financiare necesare respectării graficelor de execuţie, ceea
ce a permis efectuarea de lucrări şi înregistrarea de angajamente legale la nivelul
beneficiarilor, a căror valoare cumulată a depăşit prevederile bugetare aprobate.
Aceste angajamente au fost achitate în anul următor, însă întârzierea cu care au fost
36
onorate poate reprezenta un motiv întemeiat pentru executanţi de a solicita
penalităţi şi/sau daune interese de la beneficiari.
De altfel, neonorarea în termenele contractuale de către beneficiari (consilii
locale) a angajamentelor faţă de executanţi şi neasigurarea resurselor financiare
necesare continuării şi finalizării lucrărilor în conformitate cu graficele de execuţie
au creat premisele solicitării de către executanţi de penalităţi de întârziere şi/sau
daune interese. În acest sens, exemplificăm proiectul privind sistemului integrat de
gestionare a deşeurilor în municipiul Iaşi, în cadrul căruia, în perioada 2008 – 2010
SC Hidroconstrucţia SA a efectuat lucrări în valoare de 46.259.812 lei din valoarea
totală a contractului de 78.658.940 lei, restul lucrărilor, în valoare de 32.399.128
lei, fiind sistate din lipsă de finanţare. Pentru unele din lucrările executate facturile
emise au fost achitate cu întârziere generând penalităţi. Pentru a obţine plata
penalităţilor de întârziere, SC Hidroconstrucţia SA a formulat acţiune în instanţă
împotriva Municipiului Iaşi prin Primar, care la rândul său a formulat cerere de
chemare în garanţie a MMSC. Prin sentinţa nr. 2453 CA/2013 din 12.06.2013,
Tribunalul Iaşi Secţia II Civilă – Contencios Administrativ şi Fiscal a admis
acţiunea SC Hidroconstrucţia SA în contradictoriu cu pârâtul municipiul Iaşi prin
Primar şi l-a obligat pe pârât la plata a 7.033.735,18 lei – penalităţi de întârziere
şi 1.619.956,39 lei – daune interese. De asemenea, instanţa a admis în parte şi
cererea pârâtului de chemare în garanţie a MMSC şi a constatat şi culpa
ministerului pentru achitarea cu întârziere a facturilor de către beneficiar şi l-a
obligat pe acesta la plata către Municipiul Iaşi a sumei de 6.418.865,68 lei –
penalităţi de întârziere. Sentinţa a fost atacată în recurs, iar prin Decizia Civilă
nr. 1304/08.11.2013, Curtea de Apel Iaşi Secţia Civilă „respinge ca tardiv
recursul formulat de MMSC şi constată nul recursul declarat de Municipiul Iaşi”,
astfel încât soluţia pronunţată la instanţa de fond a rămas definitivă şi irevocabilă.
Referitor la neasigurarea fondurilor financiare pentru continuarea şi
finalizarea lucrărilor, care a determinat astfel de cheltuieli, menţionăm că, deşi încă
din anul 2009 s-a propus ca finanţarea acestui contract să fie asigurată prin POS
Mediu, proiectul a stagnat datorită lipsei de implicare a Primăriei Iaşi. În acest
sens, în cuprinsul deliberărilor instanţei de fond s-a menţionat adresa nr.
94242/DF/30.06.2010 emisă de Direcţia Generală AM POS Mediu, în cuprinsul
căreia s-a specificat că „în pofida faptului că această soluţie a fost propusă de la
început, lipsa implicării Primăriei Iaşi şi absenţa unor decizii clare în acest sens,
au determinat stagnarea proiectului”. În ceea ce priveşte culpa ministerului pentru
achitarea cu întârziere de către beneficiar a facturilor către executant, menţionăm
că potrivit contului de execuţie la 31.12.2009, ministerul înregistra angajamente
legale de plătit în sumă de 7.332.682 lei pentru care existau credite bugetare
aprobate şi disponibile.
37
Faţă de cele prezentate se constată că lipsa capacităţii instituţionale la
nivelul Primăriei municipiului Iaşi în implementarea unor astfel de proiecte,
lipsa unei coordonări eficiente din partea MMSC a acestei activităţi, precum şi
neurmărirea corespunzătoare de către MMSC a modului în care Primăria Iaşi
şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în convenţia de finanţare, au condus la
efectuarea de cheltuieli neeconomicoase în valoare totală de 8.653.692 lei,
reprezentând cca. 18,7% din valoarea lucrărilor executate. În perioada 2011 – 2013, reprezentanţii MMSC nu au efectuat inspecţii în
teren pentru a verifica stadiul de implementare a programelor (cu excepţia celor
efectuate în conformitate cu unele măsuri dispuse prin decizii emise de Curtea de
Conturi a României), stadiul de realizare a indicatorilor fizici, tehnici, financiari şi
de mediu, respectiv dacă sumele solicitate prin cererile de finanţare au fost
cheltuite în conformitate cu programele/subprogramele aprobate şi cu respectarea
prevederilor legale. De asemenea, nu au fost elaborate rapoarte privind stadiul de
implementare a programelor multianuale.
Neurmărirea corespunzătoare a implementării programelor a facilitat
nerespectarea principiilor economicităţii legalităţii şi regularităţii în utilizarea
resurselor financiare alocate de la bugetul de stat. Astfel, cu privire la Sistemul
zonal de gestionare a deşeurilor urbane din oraşul Copşa Mică şi comunele
limitrofe, s-a constatat că alocaţiile bugetare eligibile destinate achiziţionării de
utilaje fără montaj şi echipamente de transport au fost depăşite cu 365.785 lei,
datorită nerespectării caracteristicilor principale şi a indicatorilor tehnico –
economici ai obiectivului de investiţii, iar din contravaloarea utilajelor şi
echipamentelor achiziţionate nu a fost dedusă valoarea penalităţilor de întârziere în
valoare estimată de 125.625 lei.
Chiar recepţia unor obiective de investiţii s-a efectuat în lipsa
reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii şi ai MMSC, contrar
prevederilor Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii
aferente acestora, aprobat prin HG nr. 273/1994. Este cazul obiectivelor „Lucrări
aferente sistemului zonal de gestionare a deşeurilor urbane în oraşul Copşa Mică
şi comunele: Axente Sever, Micăsasa, Şeica Mică, Târnava şi Valea Viilor” în
cadrul subprogramului ”Sistem zonal de gestionare a deşeurilor urbane în judeţul
Sibiu”, recepţionat de reprezentanţii Primăriei Copşa Mică şi al obiectivului
„Sistem integrat pentru gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării”,
recepţionat de Consiliul Judeţean Tulcea.
4.2. Finanţarea proiectelor de la Fondul pentru Mediu
Fondul pentru mediu este constituit conform principiilor europene
„poluatorul plăteşte” şi „responsabilitatea producătorului”, în vederea
implementării legislaţiei privind protecţia mediului înconjurător, armonizată cu
38
prevederile acquis-ului comunitar, fiind reglementat prin OUG nr. 196/2005
privind Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare.
AFM asigură suportul financiar pentru realizarea proiectelor şi programelor
pentru protecţia mediului, prin organizarea de sesiuni de depunere a proiectelor
pentru protecţia mediului, conform categoriilor de proiecte definite şi prevăzute în
cuprinsul OUG nr. 196/2005, între care se regăsesc şi trei categorii de proiecte
referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor şi decontaminare a zonelor
poluate industrial, după cum urmează:
- gestionarea deşeurilor;
- refacerea siturilor contaminate istoric, cu excepţia celor reglementate
prin legi speciale;
- închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier.
Potrivit rapoartelor de utilizare întocmite la nivelul AFM în perioada 2011 –
2013, situaţia finanţării celor trei categorii de proiecte menţionate se prezintă după
cum urmează:
DENUMIRE PROGRAM AN
CREDITE DE
ANGAJAMENT
(mii lei)
CREDITE
BUGETARE
(mii lei)
APROBA
TE
ANGAJA
TE
APROBA
TE
PLĂŢI
GESTIONAREA
DEŞEURILOR, INCLUSIV A
DEŞEURILOR
PERICULOASE
2011 0 0 112.200 23.141,14
2012 0 0 41.132 2.334,9
2013 100.000 0 1.250 0
REFACEREA SITURILOR
CONTAMINATE ISTORIC
2011 50.000 0 50.000 0
2012 0 0 0 0
2013 0 0 0 0
ÎNCHIDEREA IAZURILOR
DE DECANTARE DIN
SECTORUL MINIER
2011 0 0 20.000 0
2012 0 0 32.950 0
2013 0 0 100.000 4.117,29
Sursa: AFM.ro - Rapoarte de utilizare 2011-2013
Din datele prezentate în tabelul de mai sus, se observă că, în perioada 2011 –
2013, activitatea de implementare a proiectelor în cadrul celor 3 programe vizate a
înregistrat, în ansamblu, o evoluţie modestă, după cum urmează:
a) Referitor la programul de gestionare a deşeurilor, pe fondul unui trend
descrescător al resurselor financiare alocate, sumele decontate s-au situat mult sub
estimările iniţiale, astfel că finanţarea realizării proiectelor a înregistrat progrese
39
minime, şi acelea doar ca urmare a implementării unor proiecte selectate în
perioada 2006 – 2008. În acea perioadă, AFM a organizat sesiuni de depunere
proiecte de către operatori economici şi unităţi administrativ teritoriale, având ca
obiect finanţarea realizării de instalaţii pentru reciclarea anvelopelor uzate,
instalaţii pentru procesarea şi valorificarea deşeurilor de sticlă, instalaţii pentru
valorificare deşeurilor lemnoase şi a rumeguşului, staţii de transfer a deşeurilor,
instalaţii de tratare/neutralizare a deşeurilor nepericuloase şi inerte, instalaţii de
valorificare/eliminare a deşeurilor periculoase, depozite de deşeuri (halde de la
termocentrale, industria metalelor feroase si neferoase, fosfogips, steril, exploatări
miniere la zi, etc.) ş.a.
Din valoarea totală cumulată de 154.582 mii lei, aprobată prin bugetele AFM
în perioada 2011 – 2013 pentru finanţarea proiectelor în cadrul programului de
gestionare a deşeurilor, s-au efectuat decontări de numai 25.476 mii lei (16,5%).
Dacă în anul 2011, pentru realizarea proiectelor aflate în derulare s-a alocat
suma de 112.200 mii lei din care s-a decontat doar cca. 20,62%, în anii 2012 şi
2013 alocaţia financiară cumulată a avut valori mult mai mici, iar decontarea nu a
reuşit să depăşească nivelul de 6%. Trendul descrescător al finanţării proiectelor
din această categorie se datorează, în principal, faptului că în perioada analizată nu
au mai fost încheiate contracte de finanţare, nefiind organizate noi sesiuni de
depunere şi selectare proiecte, dar şi lipsei de implicare a unor beneficiari de
proiecte, în special UAT – uri, în derularea acestora conform clauzelor
contractuale, ceea ce a avut drept consecinţă întârzierea finalizării proiectelor,
amânarea uneori nejustificată a execuţiei lucrărilor, suspendarea finanţării,
renunţarea la finanţare şi rezilierea unor contracte de finanţare.
La data de 31.12.2010, în cadrul programului de gestionare a deşeurilor se
aflau în implementare 15 proiecte în valoare totală de 131.283 mii lei evaluate şi
aprobate spre finanţare în urma sesiunilor de depunere proiecte organizate şi
desfăşurate în perioada 2006 – 2008, pentru a căror finanţare s-a decontat în
perioada 2011 – 2013 suma totală de 25.476 mii lei. Până la 31.12.2013 au fost
finalizate şase proiecte în valoare totală de 55.396 mii lei reprezentând 42,7% din
total. În ceea ce priveşte celelalte 9 proiecte, stadiul implementării la 31.12.2013 se
prezintă astfel:
- 3 proiecte în valoare de 24.551,51 mii lei se aflau în execuţie;
- 4 proiecte în valoare de 13.400,87 mii lei erau reziliate;
- 2 proiecte în valoare de 37.860,19 mii erau suspendate;
În perioada 2011 – 2013 nu au fost organizate şi desfăşurate sesiuni de
depunere proiecte noi în cadrul programului de gestionare a deşeurilor. În bugetul
anului 2013 s-a prevăzut suma de 100.000 lei credite de angajament în vederea
deschiderii de noi sesiuni de depunere proiecte, însă până la finele anului nu s-a
40
reuşit nici măcar elaborarea şi aprobarea unui Ghid de finanţare a proiectelor în
cadrul acestui program.
b) În ceea ce priveşte programul de refacere a siturilor contaminate
istoric, în anul 2011 s-a organizat prima sesiune de depunere proiecte în cadrul
acestui program pentru care s-au prevăzut credite de angajament în valoare de
50.000 mii lei şi credite bugetare în valoare de 50.000 mii lei.
Deşi la nivel naţional, potrivit bazei de date ANPM, existau în jur de 1800 de
situri poluate istoric, din care autorităţile publice deţineau numai şase, celelalte
fiind administrate de entităţi private, prin Ghidul de finanţare s-a limitat
participarea solicitanţilor doar la categoria UAT-urilor care au în
proprietate/administrare suprafeţe de teren declarate situri contaminate. De
asemenea, prin Ghidul de finanţare s-au solicitat o serie de documente necesare
pentru solicitarea finanţării între care:
- proiectul de remediere, avizat de agenţia regională pentru protecţia mediului,
în conţinutul căruia se regăseşte documentaţia care stabileşte gradul de
contaminare a sitului;
- raportul studiului de evaluare a riscului,
Elaborarea/întocmirea acestor documente era la acea dată o obligaţie puţin
probabil de a fi realizată, întrucât cadrul normativ aferent remedierii siturilor
contaminate nu fusese încă finalizat, respectiv nu fuseseră aprobate actele
normative subsecvente pentru aplicarea HG 1403/2007 privind refacerea zonelor
în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi HG 1408/2007
privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, care
reglementau aspectele tehnice necesare întocmirii unor astfel de documente.
De altfel, nici până în anul 2014 nu au fost elaborate şi aprobate în termenele
legale o serie de acte normative subsecvente necesare aplicării prevederilor HG
1408/2007 şi HG 1403/2007 după cum urmează:
- lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate şi lista siturilor
contaminate actual,aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale
în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul
agriculturii şi dezvoltării rurale;
- Ghidul tehnic privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic
de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi
indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic, aprobat prin ordin comun al
conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare
durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor şi
autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale;
41
- Ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului
geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;
Deşi au existat solicitări de finanţare, sesiunea desfăşurată în anul 2011 s-a
finalizat fără aprobarea nici unui proiect. Această situaţie putea fi şi trebuia
anticipată la nivelul MMSC şi AFM, întrucât prin Ghidul de finanţare s-au solicitat
documente care, aşa cum am arătat, nu puteau fi prezentate de potenţialii
solicitanţi.
c) Pentru reconstrucţia ecologică a siturilor afectate de industria
minieră au fost întreprinse demersuri astfel încât execuţia lucrărilor de închidere şi
ecologizare a iazurilor de decantare a din sectorul minier să beneficieze de
finanţare de la fondul pentru mediu, fiind emisă HG nr. 1034/2010 pentru
aprobarea finanţării din Fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor
de decantare din sectorul minier. Astfel, a fost aprobată suma de 100 mil. lei
pentru finanţarea lucrărilor de închidere şi ecologizare a 9 iazuri de decantare din
cadrul a 5 perimetre miniere, având stabilite termenele de finalizare până cel târziu
în luna decembrie 2012. Finanţarea a fost asigurată din Fondul pentru mediu în
baza unui contract de finanţare încheiat între Ministerul Economiei şi AFM.
Întrucât termenele atât de demarare cât şi de finalizare a lucrărilor prevăzute
în anexa nr. 1 la HG nr. 1034/2010 nu mai puteau fi respectate, datorită
întârzierilor în derularea procedurilor de atribuire a lucrărilor de închidere, pentru
evitarea blocajelor s-a procedat, prin HG nr. 1241/2011 şi HG nr. 586/2013, la
modificarea graficului de finanţare şi stabilirea de noi termene de demarare şi
finalizare a lucrărilor. Până la 31.12.2013, din suma alocată de 100.000 mii lei, s-
au efectuat plăţi de numai 4.117,3 mii lei.
4.3. Finanţarea proiectelor privind gestionarea deşeurilor şi remedierea siturilor
contaminate în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) Prin aderarea la UE, România beneficiază de fonduri structurale şi de
coeziune, instrumente financiare menite si contribuie la reducerea decalajelor
economice şi sociale dintre Statele Membre UE. Pentru dezvoltarea şi extinderea
infrastructurii de mediu, România beneficiază de sume din Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR) şi din Fondul de Coeziune (FCo).
FEDR contribuie la eliminarea dezechilibrelor regionale în Comunitatea
Europeană, reducerea diferenţei între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni
şi recuperarea decalajului de către regiunile mai puţin favorizate.
FCo sprijină Statele Membre în vederea reducerii diferenţelor de dezvoltare
economică şi socială şi stabilizării economiei naţionale.
42
Accesarea fondurilor comunitare este condiţionată de elaborarea de către
Statele Membre a unor Programe Operaţionale, care să indice domeniile ce
necesită sprijin financiar din partea UE.
POS Mediu este strâns corelat cu obiectivele naţionale strategice prevăzute
în Planul Naţional de Dezvoltare elaborat pentru perioada 2007-2013 şi în Cadrul
Naţional Strategic de Referinţă, care se bazează pe principiile, practicile şi
obiectivele urmărite la nivelul UE. Obiectivul global al POS Mediu îl constituie
protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a standardelor de viaţă în România,
urmărindu-se conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu.
Pentru derularea şi implementarea proiectelor finanţate prin POS Mediu, este
implicat un cadru instituţional format dintr-o serie de instituţii cu responsabilităţi clar
definite, după cum urmează:
Autoritatea de Management (AM) pentru POS Mediu este o direcţie generală
în cadrul ministerului care răspunde de problemele de mediu. AM coordonează şi
asigură managementul general al POS Mediu, elaborează proceduri de
implementare, selectează proiectele, semnează contractele de finanţare, asigură
măsuri de publicitate şi informare pentru program, raportează la Comisia
Europeană stadiul implementării programului etc.
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) este
instituţia responsabilă de coordonarea managementului şi implementării
Instrumentelor Structurale în România. ACIS îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Ministerului Finanţelor Publice.
Organismele Intermediare (OI) au fost înfiinţate în fiecare din cele 8 regiuni
de dezvoltare ale României. Ele îndeplinesc un rol important în implementarea
POS la nivel regional, acţionând ca interfaţă între AM şi beneficiari.
Beneficiarii deţin rolul principal în managementul şi implementarea
proiectelor aprobate în cadrul POS Mediu. Ei sunt responsabili de organizarea
licitaţiilor şi contractarea serviciilor şi lucrărilor, implementarea proiectului
conform obiectivelor acestuia, monitorizarea şi raportarea stadiului implementării,
stabilirea unui sistem separat de contabilitate a proiectului sau a unui cod contabil
separat pentru toate tranzacţiile efectuate pe proiect, asigurarea unei piste
corespunzătoare de audit.
Comitetul de Monitorizare pentru POS Mediu are ca rol principal
monitorizarea eficacităţii şi calităţii implementării programului. Din Comitet fac
parte reprezentanţi ai ministerului, ai asociaţiilor patronale şi profesionale
relevante pentru domeniile finanţate prin POS Mediu, ai societăţii civile şi ONG-
urilor active în domeniul mediului, ai Comisiei Europene şi ai instituţiilor
financiare internaţionale.
Autoritatea de Certificare şi Plată este stabilită în cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, organizată ca direcţie generală.
43
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor
Publice (ANRMAP) – este o instituţie independentă care are rolul de a verifica
conformitatea procesului de achiziţie publică, după ce acesta a fost derulat de
beneficiar (control ex-post).
Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP)
este un departament din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care are rolul de a
verifica conformitatea procesului de achiziţie publică înainte de derularea acestuia
(control ex-ante).
Un obiectiv specific al POS Mediu este „Dezvoltarea sistemelor durabile de
management al deşeurilor prin îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi
reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe până în
2015”. Pentru atingerea acestui obiectiv a fost stabilită Axa prioritară 2
„Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor poluate istoric", care sprijină investiţiile ce asigură dezvoltarea acestor
sisteme şi extinderea infrastructurii de management al deşeurilor.
Obiectivele definite în cadrul Axei Prioritare 2 sunt:
• Creşterea gradului de acoperire a populaţiei care beneficiază de colectarea
deşeurilor municipale şi de serviciile de management de calitate corespunzătoare şi
la tarife acceptabile;
• Reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;
• Creşterea cantităţii de deşeuri reciclate şi valorificate
• Înfiinţarea unor structuri eficiente de management al deşeurilor
• Reducerea numărului de situri contaminate istoric.
Această axă prioritară este finanţată din FEDR. Beneficiarii proiectelor
finanţate prin POS Mediu sunt consiliile judeţene. Bugetul total alocat acestei axe a
fost de 1.167 milioane euro, din care 934,2 milioane euro reprezintă fonduri
europene nerambursabile (FEDR).
Prin investiţiile preconizate a fi realizate în cadrul acestei axe prioritare,
s-a urmărit dezvoltarea unor sisteme integrate de management al deşeurilor
la standarde europene, cu un număr estimat de 38 sisteme de management
integrat al deşeurilor nou create la nivel judeţean/regional, anticipându-se că,
urmare acestor investiţii, un număr de 8 milioane de locuitori vor beneficia de
sisteme îmbunătăţite de management al deşeurilor. De asemenea, s-a estimat
că, prin promovarea acestor proiecte, se vor închide 1.500 de depozite de
deşeuri vechi în zonele rurale şi 143 de depozite de deşeuri municipale vechi în
zonele urbane. Totodată, s-a avut în vedere implementarea unui număr de 3-5
proiecte pilot de reabilitare a unor situri contaminate istoric.
Axa prioritară 2 a fost structurată pe două domenii majore de intervenţie:
- Domeniul major de intervenţie 1 (DMI 1)- Dezvoltarea sistemelor
integrate de management al deşeurilor şi extinderea infrastructurii de management
44
al deşeurilor. Bugetul total alocat acestui domeniu major de intervenţie este de
991,05 milioane euro, din care 792,84 milioane euro reprezintă fonduri europene
nerambursabile. Portofoliul de proiecte include 38 proiecte, cu o valoare estimată
de peste un miliard euro.
- Domeniul major de intervenţie 2 (DMI 2) - Reabilitarea siturilor
poluate istoric. Alocarea financiară pentru acest domeniu major de intervenţie este
de aproximativ 176,73 milioane euro, din care 141,38 milioane euro din FEDR.
Prin POS Mediu 2007-2013 au fost propuse a fi implementate doar câteva
proiecte pilot (3-5 proiecte) de închidere/reabilitare a unor situri contaminate aflate
în proprietatea autorităţilor publice locale, cu impact semnificativ asupra mediului,
scopul fiind acela de a reduce impactul negativ asupra mediului şi sănătăţii umane,
în zonele cotate cu risc ridicat. Astfel, în cadrul proiectului de asistenţă tehnică
finanţat din Programul PHARE CES 2006 – „Asistenţă tehnică pentru pregătirea
unei strategii şi a unui plan de acţiune pentru reabilitarea siturilor poluate
istoric”, s-au prevăzut 3 aplicaţii de finanţare pentru 3 zone pilot (Poşta Rat Turda
– judeţul Cluj, Crângurile – judeţul Dâmboviţa, Câmpina – judeţul Prahova).
Valoarea totală estimativă a investiţiilor propuse în cadrul acestor aplicaţii s-a
ridicat la 35 milioane euro, din care contribuţie FEDR de cca 26 milioane euro,
restul fiind asigurat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.
Evoluţia angajării fondurilor europene nerambursabile (FEDR) alocate
prin POS mediu în perioada 31.12.2010 -31.12.2012 se prezintă astfel:
An
Domenii
majore de
intervenţie
Alocaţii
POS mediu
2007 -
2013(mil.
euro)
Din care,
fonduri
europene
neramburs
abile
FEDR
(mil. euro)
Contracte
de
finanţare
încheiate
(nr.)
Valoare
fonduri
europene
nerambursabile
angajate prin
contractele de
finanţare (mil.
euro)
Ponderea
fondurilor
europene
nerambursabile
angajate prin
contractele de
finanţare
col.6 /col. 3
0 1 2 3 4 5 6
31.12.2010 DMI 1 991,05 792,84 9 204,35 25,77%
DMI 2 176,73 141,38 0 0 0
Total axa 2 1167,78 934,22 9 204,35 17,49%
31.12.2011 DMI 1 991,05 792,84 18 445,05 56,13%
DMI 2 176,73 141,38 3 25,84 18,28%
Total axa 2 1167,78 934,22 21 470,85 50,40%
31.12.2012 DMI 1 961,76 792,84 20 509,34 64,24%
DMI 2 157,09 141,38 5 66,30 46,89%
Total axa 2 1118,85 934,22 25 582,12 62,31%
31.12.2013 DMI 1 745,75 614,77 27 622,28 101,22%
DMI 2 132,72 119,45 5 64,67 54,13%
Total axa 2 878,47 734,22 32 686,95 93,56%
45
După ce în anul 2008 au fost realizate activităţi pregătitoare care au vizat
definirea cadrului instituţional aferent proiectelor regionale de management al
deşeurilor, elaborarea de ghiduri, monitorizarea pregătirii proiectelor aflate în
diverse stadii de pregătire, în anii 2009-2010 s-au încheiat 9 contracte de finanţare
din cadrul DMI 1, cu o valoare totală de cca. 321,9 mil. euro şi cu o valoare
eligibilă conform POS Mediu de 255,43 mil. euro, din care valoarea totală a
fondurilor europene nerambursabile (contribuţii de la FEDR) angajate se ridica la
204,35 milioane euro.
Astfel dintr-un portofoliu de 38 de proiecte, erau încheiate contracte de
finanţare pentru numai 9 proiecte. În procesul de implementare a acestor proiecte
au fost demarate 11 proceduri de achiziţii. Beneficiarii proiectelor finanţate prin
POS Mediu au întâmpinat o serie de întârzieri în procesul de atribuire a
contractelor de achiziţii publice, întrucât din cele 11 contracte de achiziţii atribuite
şi semnate până la finele anului 2010, 4 contracte au fost contestate la CNSC şi un
contract a fost contestat direct la tribunal. Pentru 3 contracte, procedura de
atribuire a fost reluată (deciziile CNSC dispuneau modificarea criteriilor de
atribuire pentru contracte de servicii). Aceste contestaţii au dus la întârzieri de 6-12
luni în atribuirea contractelor de achiziţii.
Aşa cum se observă din datele prezentate în tabelul de mai sus, în anii 2011
şi 2012 angajarea fondurilor alocate în cadrul POS mediu – DMI 1 a înregistrat un
trend ascendent, astfel încât la 31.12.2012, erau în curs de implementare 20 de
proiecte, nivelul fondurilor europene nerambursabile angajate fiind de 509,34
milioane euro, ceea ce reprezintă cca. 65% din totalul fondurilor europene
nerambursabile alocate în cadrul DMI 1. Prin cele 20 proiecte aflate în
implementare erau în curs de realizare 18 sisteme de management integrat al
deşeurilor la nivel judeţean, urmând a fi construite 17 depozite regionale de
deşeuri, 46 de staţii de transfer, 15 staţii de compostare, 17 staţii de sortare, 3 staţii
de tratare mecano-biologică, 15 centre de colectare a deşeurilor şi urmând a fi
închise 84 depozite de deşeuri municipale din zonele urbane. Populaţia totală care
va beneficia de rezultatele acestor proiecte este de aproximativ 8.637.369 persoane.
În ceea ce priveşte DMI 2 – Reabilitarea siturilor poluate istoric, lipsa unei
strategii naţionale pentru siturile contaminate, conforme cu directivele europene
relevante, a condus la necesitatea de a elabora o astfel de strategie, ca bază de
selecţie a proiectelor. Astfel, în anul 2008 s-a demarat, la nivel naţional, inventarul
siturilor contaminate, proces ce era estimat a fi finalizat în prima jumătate a anului
2009, preconizându-se faptul că inventarul şi baza de date naţională vor constitui
baza finalizării Strategiei naţionale privind siturile contaminate, elaborării unei
metodologii de clasificare a siturilor pe bază de riscuri şi pregătirii unei politici
naţionale în domeniul siturilor contaminate.
46
La finalul anului 2008, s-a contractat o asistenţă tehnică finanţată din fonduri
PHARE – 2006, care urma să pregătească Strategia Naţională, Planul de Acţiune
precum şi 3 (trei) proiecte pilot finanţabile din POS Mediu, în baza priorităţilor
stabilite de legislaţia în vigoare şi conform Ghidului Solicitantului. Deşi s-a estimat
că pregătirea proiectelor ar putea fi finalizată până la sfârşitul anului 2009,
inventarul naţional privind siturile contaminate nu a fost aprobat nici până la
finalul anului 2013, iar primul proiect al Strategiei pentru siturile contaminate a
fost postat pentru prima dată pe site-ul MMSC abia în luna august 2013. Această
situaţie s-a datorat în principal întârzierilor în constituirea şi finalizarea cadrului
legal aferent gestionării siturilor contaminate, a incoerenţei acestuia şi a
disfuncţionalităţilor organizaţionale la nivelul ANPM şi MMSC, care timp de 7 ani
nu au identificat soluţiile adecvate pentru finalizarea inventarului siturilor
contaminate şi a Strategiei naţionale privind siturile contaminate.
În lipsa unei strategii privind siturile contaminate, în anul 2011 s-a procedat
la evaluarea şi aprobarea a 3 proiecte pilot, pentru care s-au semnat contracte de
finanţare prin care s-au angajat fonduri europene nerambursabile în valoare de
25,85 milioane euro. La sfârşitul anului 2012, în cadrul DMI 2 erau în
implementare 5 proiecte, nivelul fondurilor europene nerambursabile angajate fiind
de 66,3 milioane euro, reprezentând cca. 47% din totalul fondurilor europene
nerambursabile alocate pentru acest domeniu major de intervenţie.
Urmare acestor rezultate, valoarea contribuţiei UE la proiectele majore ce
vizează investiţii în sectorul de deşeuri era de 582,12 milioane euro, reprezentând
62,31% din valoarea alocărilor de fonduri europene nerambursabile pentru axa
prioritară 2, DMI 1 şi DMI 2. Conform raportului anual de implementare 2012,
plăţile efectuate către beneficiari până la 31.12.2012 se ridică la 20,93% din
fondurile contractate (respectiv 13,40% din alocarea financiară UE + buget de stat,
pentru perioada 2007-2013). Sumele certificate se ridică la 114,20 milioane euro,
respectiv 10,21% din totalul alocării financiare la nivelul Axei prioritare 2, din care
fondurile europene nerambursabile reprezintă 106,77 milioane euro, ceea ce
conduce la un grad de absorbţie, la nivelul axei prioritare 2, de 11,42%.
În cadrul reuniunii anuale din ianuarie 2013, Comisia Europeană a solicitat
evaluarea riscurilor în implementarea programelor operaţionale şi adoptarea de
măsuri alternative pentru a evita dezangajarea automată a fondurilor structurale atât
la finalul anului 2013, cât şi la finalul perioadei actuale de programare. Având în
vedere nevoia de a creşte opţiunile de utilizare a tuturor fondurilor disponibile prin
POS Mediu, precum şi pregătirea următoarei perioade de programare 2014-2020,
la nivelul AM POS Mediu s-a analizat posibilitatea modificării POS Mediu, pentru
a răspunde acestor nevoi.
Analiza a reliefat faptul că gradul de angajare şi contractare a fondurilor
alocate prin FEDR nu este suficient pentru a garanta evitarea dezangajării
47
automate, fiind necesară realocarea unor fonduri fie în cadrul POS Mediu, către
alte obiective finanţabile şi cu perspective ridicate de realizare în termen, fie către
alte obiective din afara acestui POS.
Pe baza analizelor efectuate, Guvernul României a aprobat realocarea de la
POS Transport şi POS Mediu către Programul Operaţional Regional a sumei de
350 milioane de euro din FEDR (de la POS Mediu s-au alocat100 milioane euro).
În acest context, a fost identificat un necesar de finanţare de aproximativ 100
milioane euro pentru pregătirea portofoliului de proiecte la nivel naţional aferent
sectorului apă/apă uzată pentru perioada 2014 - 2020. Conform analizei realizate
la nivelul AM POS Mediu, a reieşit faptul că acest necesar de finanţare nu poate fi
asigurat din bugetul alocat din FCo axei prioritare 1 - „Extinderea şi
modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată”. În acelaşi timp, ţinând cont de
stadiul actual de dezvoltare şi implementare a proiectelor finanţate prin intermediul
FEDR, există un disponibil de finanţare la nivelul axei prioritare 2.
Având în vedere necesitatea finanţării unor investiţii ce pot fi rapid
implementate şi rambursate, precum şi aspectele menţionate anterior, a fost
modificat POS Mediu astfel:
- extinderea listei de beneficiari eligibili, pentru a cuprinde în portofoliul de proiecte
al POS Mediu şi proiectele nemajore care au fost finanţate iniţial din alte surse
publice, pentru axa prioritară 1 şi axa prioritară 2, cu actualizarea listei de proiecte
majore;
- constituirea unei axe prioritare dedicate finanţării elaborării portofoliului de
proiecte din sectorul de apă/apă uzată, aferent perioadei de programare 2014-2020,
cu finanţare asigurată prin FEDR;
- realocarea către noua axă prioritară creată, a unei sume de 100 milioane euro, din
cadrul alocării bugetare aferente FEDR, respectiv de la nivelul axei prioritare 2.
Astfel, de la DMI 1 a fost realocată suma de 78.068.793 euro, iar de la DMI
2 a fost realocată suma de 21.931.207 euro.
Aceste modificări au vizat măsuri alternative de utilizare a fondurilor
disponibile prin FEDR, respectiv utilizarea a 100 de milioane de euro pentru
finanţarea de proiecte de pregătire a portofoliului pentru sectorul de apă 2014-2020,
altfel obţinându-se doar reducerea riscului de dezangajare, fără creşterea
opţiunilor de utilizare a tuturor fondurilor disponibile. Impactul modificărilor
prezentate mai sus, conform analizei POS Mediu, arată că se asigură o utilizare mai
eficientă a fondurilor, concomitent cu reducerea riscului de dezangajare, dar şi cu
reducerea finanţării disponibile pentru proiectele de deşeuri, fără a afecta
posibilitatea finanţării proiectelor cu şanse de aprobare, aflate în pregătire.
Urmare măsurilor de evitare a dezangajării de fonduri, gradul de angajare a
fondurilor europene nerambursabile a crescut la cca. 94%, datorită în principal
modificării cifrelor de referinţă reprezentând alocaţiile europene nerambursabile în
48
cadrul POS Mediu pentru perioada de programare 2007-2013, gradul de angajare a
acestora pe DMI 1 fiind de 101,22% şi de numai 54,13% pe DMI 2.
Urmare extinderii listei beneficiarilor eligibili în cadrul axei prioritare 2, în
cursul anului 2013 au fost depuse patru proiecte (reabilitarea siturilor contaminate -
PETROM şi CNADNR 2, neutralizarea deşeurilor periculoase - Ministerul Sănătăţii
şi un proiect de management integrat al deşeurilor în judeţul Galaţi) cu o valoare
totală de 212.813.103 euro, din care contribuţia FEDR este de 177.128.013 euro.
Evoluţia implementării proiectelor în cadrul Axei prioritare 2 în raport cu
alocările de fonduri iniţiale, inclusiv progresul financiar la 31.12.2013, se prezintă
astfel:
- erau în curs de implementare 32 proiecte (13 proiecte majore si 19
proiecte nemajore), cu o valoare totală fără TVA de 951 milioane euro, din care
contribuţia UE este de 686,95 milioane euro, reprezentând 94% din alocarea
financiară UE curentă pentru axa prioritară 2 şi cca. 73,53% din totalul fondurilor
europene nerambursabile alocate iniţial pentru perioada 2007 – 2013. Urmare
implementării proiectelor în cadrul axei prioritare 2, s-au închis 189 depozite vechi
de deşeuri în zonele rurale din 1250 depozite propuse a fi închise până la
31.12.2013, 17 depozite de deşeuri municipale vechi în zonele urbane din 110
propuse a fi închise până la 31.12.2013 şi nu s-a finalizat nici un proiect de
reabilitare situri contaminate;
- în cadrul DMI 1 erau în curs de implementare 27 proiecte din cele 38
din care este constituit portofoliul, nivelul fondurilor europene nerambursabile
angajate ca urmare a încheierii contractelor de finanţare ajungând la 622,28
milioane euro, reprezentând cca. 79% din totalul fondurilor europene
nerambursabile alocate iniţial acestui domeniu pentru perioada 2007 - 2013;
- în cadrul DMI 2 erau în curs de implementare 5 proiecte, nivelul
fondurilor europene nerambursabile angajate ca urmare a încheierii contractelor de
finanţare era de 64,67 milioane reprezentând cca. 46% din totalul fondurilor
europene nerambursabile alocate iniţial acestui domeniu pentru perioada de
programare 2007 -2013;
- cu toate că pană la finele anului 2013, nu a fost finalizat niciun sistem
de management integrat al deşeurilor, existau totuşi proiecte cu un stadiu al
implementării avansat (progres fizic 70 % - 99%) in judeţele Bistriţa Năsăud,
Giurgiu, Arad, Mureş, Botoşani, Bacău;
- la nivelul Axei prioritare 2, sumele certificate reprezentând fonduri
europene nerambursabile se ridică la 177,19 milioane euro, ceea ce conduce la un
grad de absorbţie al fondurilor europene nerambursabile de 24,13%, iar în raport
cu totalul fondurilor europene nerambursabile alocate iniţial, înainte de executarea
deciziilor de realocări de fonduri, gradul de absorbţie este de 18,96%;
49
Potrivit Rapoartelor anuale de implementare, în perioada 2010 – 2012,
principalele probleme identificate în implementarea Axei Prioritare 2 au vizat,
în principal următoarele:
Dificultăţi în pregătirea portofoliului de proiecte
- finalizarea cu întârziere a montajului instituţional aferent fiecărui
judeţ; o cauză majoră de întârziere în procesul de pregătire a proiectelor a
reprezentat-o constituirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, condiţie de
eligibilitate pentru finanţarea proiectelor;
- dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea noilor investiţii în cadrul
sistemelor cu facilităţi deja existente şi operate de agenţi economici privaţi/publici;
- întârzieri în identificarea terenurilor disponibile pentru obiectivele de
investiţii în sectorul de management al deşeurilor, fie din cauza indisponibilităţii
terenurilor publice necesare construcţiilor, fie din cauza indeciziei autorităţilor
locale cu privire la selecţia terenurilor sau a neacceptării proiectelor de către
populaţia potenţial afectată;
- existenţa unui proces decizional greoi la nivelul autorităţilor publice
locale;
- calitatea slabă a documentelor elaborate în cadrul proiectelor finanţate
prin ISPA şi PHARE şi predarea cu întârziere a acestor documente esenţiale pentru
finalizarea aplicaţiilor de finanţare (studii de fezabilitate, analize cost-beneficiu,
analize instituţionale etc.), în pofida ghidurilor şi a instrucţiunilor diverse puse la
dispoziţia consultanţilor de către AM POS Mediu;
- situaţia juridică incertă a terenurilor, dificultăţi in asigurarea locaţiilor
necesare pentru investiţiile propuse în proiecte.
Dificultăţi în implementarea proiectelor
Au fost întâmpinate în principal din cauza capacităţii instituţionale
neadecvate la nivelul beneficiarilor (consilii judeţene), fapt care a determinat:
- întârzierea lansării procedurilor de achiziţii publice pentru contractele
din cadrul proiectului, nerespectându-se graficul de achiziţii publice şi planul
financiar, datorită duratelor mari în elaborarea/aprobarea documentaţiilor de
atribuire, determinate de factori precum: nepredarea de către consultant a
documentaţiei de atribuire până la data semnării contractului de finanţare,
elaborarea de documentaţii de atribuire de o calitate slabă, fapt ce a impus
revizuirea repetată; indecizie la stabilirea soluţiilor tehnice, datorită personalului de
specialitate insuficient.
- dificultăţi în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, în
pregătirea şi implementarea de proiecte, datorate expertizei reduse a beneficiarilor
în domeniul achiziţiilor publice (greşeli în stabilirea criteriilor de calificare şi a
factorilor de evaluare, ceea ce a dus la anularea procedurilor de atribuire de către
autorităţile abilitate);
50
- capacitate şi expertiză redusă a beneficiarilor de a pregăti şi
implementa proiecte în mod corespunzător: lipsa unei organizări eficiente a
personalului specializat insuficient, a unei programări bugetare riguroase;
- întârzieri cauzate de condiţiile existente în teren, care au condus la
necesitatea modificării soluţiei tehnice adoptate la faza studiului de fezabilitate;
- durata mare de timp necesară pentru contractarea componentelor
proiectelor, ca urmare a numeroaselor contestaţii depuse pe durata procedurii de
atribuire, termenele mari de emitere a deciziei CNSC şi procese amânate la Curtea
de Apel, inclusiv anularea, respectiv reluarea procedurilor de achiziţie publică.
De asemenea, pe lângă lipsa de expertiză a beneficiarilor în domeniul
achiziţiilor publice, cadrul normativ care reglementează achiziţiile publice s-a
dovedit în unele cazuri insuficient şi interpretabil. În acest sens la nivelul POS
Mediu s-au constatat dificultăţi în derularea procedurilor de achiziţii publice din
cauza unor factori, precum:
- lipsa unor ghiduri orientative şi de bune practici pentru autorităţile
contractante, adaptate specificului diverselor contracte de achiziţie: lucrări, servicii
(inclusiv consultanţă), furnizare de bunuri;
- lipsa unor modele standard de contracte de achiziţie, care să fie utilizate de
beneficiari ca reper la atribuirea contractelor rezultate în urma finalizării
procedurilor de achiziţie;
- interpretări diferite ale unor aspecte legislative ale achiziţiilor publice de
către reprezentanţii organismelor cu rol în monitorizare şi control (ANRMAP,
UCVAP şi CNSC), care au dus la întârzierea proceselor de atribuire a contractelor,
emiterea unor note intermediare/avize consultative, anularea procedurilor etc.;
- puncte de vedere divergente ale ANRMAP, CNSC şi Curţii de Apel.
Conform Raportului anual de implementare – 2013, urmare managementului
financiar defectuos al proiectelor, din punct de vedere al nerespectării, de către
beneficiari, a planificării si a prognozelor financiare, precum şi a identificării unor
nereguli în implementare, legate în principal de aplicarea legislaţiei privind
achiziţiile publice, au fost aplicate o serie de corecţii financiare ce trebuie
suportate de beneficiari. Totalul debitelor create pană la 31.12.2013 este de
23.728.815,41 euro (din care numai in anul 2013 a fost de 9.553.962,30 euro), iar
a celor încasate pană la 31.12.2013 a fost de 18.958.416,26 euro (din care,
încasările din anul 2013 însumează 7.684.560,26 euro).
În perioada 2011 – 2013, în cadrul Axei prioritare 2, urmare activităţilor de
prevenire şi de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor
bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor
europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, au fost aplicate
unui număr de 19 beneficiari, consilii judeţene (AR, AG, BN, BT, BC, CL, CJ, CS,
51
GR, HR, MM, MS, NT, OT, SB, SJ, TM, VS) 68 de corecţii financiare în valoare
totală de 70.510.343,05 lei.
AM POS Mediu şi Ministerul Fondurilor Europene au analizat stadiul
implementării proiectelor si au identificat 15 proiecte semnate în perioada 2011-
2013, reprezentând sisteme de management integrat al deşeurilor în 15 judeţe, cu
risc de nefinalizare până la 31.12.2015.
În urma analizei, o parte din proiecte vor fi propuse pentru fazare, urmând ca
anumite componente din cadrul acestora să fie finanţate în următoarea perioadă de
programare, iar o parte vor fi finalizate din fondurile proprii ale Beneficiarilor. AM
POS Mediu va actualiza analiza stadiului fizic de implementare a acestor proiecte
şi, în funcţie de evoluţia acestora, va actualiza şi va definitiva lista proiectelor care
vor fi fazate.
Referitor la implementarea proiectelor în cadrul axei prioritare 2 la nivelul
POS Mediu, au fost înregistrate şi transmise către Departamentul pentru Luptă
Antifraudă un număr de 4 sesizări.
Pentru contractul nr. 17972/06.12.2011, beneficiar Consiliul Judeţean
Botoşani, sesizarea a fost făcută de Autoritatea de Audit, iar trei contracte care au
ca beneficiar Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud, se află în investigare şi la DNA
pentru posibile fapte de corupţie.
În cadrul proiectelor finanţate prin POS Mediu, lucrările de închidere a
depozitelor neconforme sunt prevăzute a se derula în paralel cu lucrările aferente
construcţiei noului depozit judeţean (acolo unde este cazul). Având în vedere că
lucrările de construcţie a noilor depozite înregistrează întârzieri, pentru închiderea
depozitelor neconforme, în condiţiile inexistenţei noilor depozite conforme,
autorităţile locale au fost nevoite să identifice soluţii tranzitorii pentru depozitarea
deşeurilor până la finalizarea şi operarea noilor depozite, soluţii care au generat
costuri suplimentare.
Exemple:
Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţul Olt In cadrul acestui proiect, se închid etapizat toate cele 6 depozite neconforme
din judeţ. În prezent stadiul fizic al lucrărilor de închidere este de 54% pe total
contract de lucrări „Închiderea depozitelor urbane existente în judeţul Olt –
Slatina, Drăgăneşti Olt, Scorniceşti, Caracal, Corabia şi Balş”.
Anii de sistare a depozitării pentru cele 6 depozite neconforme sunt
următorii: Slatina – 2007, Drăgăneşti–Olt 2009, Scorniceşti – 2009, Caracal –
2017, Balş – 2017, Corabia – 2017.
Depozitele neconforme de la Slatina, Scorniceşti si Drăgăneşti - Olt au sistat
activitatea conform programelor de conformare, iar depozitarea deşeurilor se face
în prezent la depozitul municipal Balş, conform autorizaţiei de mediu nr. 26/2014.
52
Costurile generate de locul de depozitare si relocarea ulterioară a deşeurilor
sunt suportate de primăriile/operatorii de salubrizare din localităţile respective.
Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţul Covasna
Potrivit proiectului, trebuie închise cele 4 depozite urbane neconforme din
judeţul Covasna. Au fost închise 2 depozite (Întorsura Buzăului şi Covasna) şi este
în curs de închidere depozitul de la Târgu Secuiesc. Astfel, la nivelul judeţului
Covasna există un singur depozit activ, cel din Sfântu Gheorghe, pe care se depun
deşeurile colectate din întregul judeţ.
Potrivit documentelor de licitaţie, depunerea pe depozitul de la Sfântu
Gheorghe trebuia sistată la sfârşitul anului 2013, ulterior urmând a fi elaborat
Proiectul tehnic şi, după aprobarea acestuia, urma derularea lucrărilor de închidere.
Termenul de sistare a depunerii şi de începere a lucrărilor de închidere a fost
stabilit luându-se în considerare finalizarea noului depozit de la Boroşneu-Mare.
Procedura de licitaţie aferentă atribuirii contractului pentru construcţia noului
depozit s-a finalizat cu întârzieri foarte mari, din cauza numeroaselor contestaţii
(procedura a fost lansată în martie 2012, iar contractul s-a încheiat în martie 2014,
având ca termen de finalizare iulie 2015). În aceste condiţii, beneficiarul –
Consiliul Judeţean Covasna - a luat hotărârea de a sista depunerea pe depozitul de
la Sfântu Gheorghe la începutul lunii mai 2015. Depăşirea termenului de sistare
asumat la faza de licitaţie va genera costuri suplimentare aferente lucrărilor de
închidere, din estimările antreprenorului, reieşind o cantitate suplimentară de
deşeuri de aproximativ 187.000 mc, în condiţiile în care se sistează depozitarea în
mai 2015 (16 luni suplimentare de depunere faţă de estimările din Ofertă), ceea ce
va genera cheltuieli suplimentare în valoare de 1.900 mii lei fără TVA.
Conform informărilor primite de la Beneficiar, având în vedere că lucrările
aferente noului depozit vor fi finalizate în iulie 2015, pentru 2 (două) luni deşeurile
din judeţ vor fi transportate în vederea depozitării la depozitul din Braşov, iar
această soluţie va genera cheltuieli suplimentare lunar în valoare de 120 mii lei.
Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Călăraşi
In judeţul Calăraşi, există 4 depozite neconforme, ce vor fi închise prin
lucrări finanţate în cadrul proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor
solide in judeţul Calăraşi”: Calăraşi, Olteniţa, Lehliu, Fundulea.
La aceste depozite, depozitarea deşeurilor a fost sistată. În aceste condiţii,
autorităţile locale au găsit soluţii alternative de depozitare la depozitele din judeţele
vecine, Ialomiţa şi Ilfov, unde există depozite conforme, care acceptă deşeuri şi din
alte judeţe. Ca o consecinţă a depozitării în alte judeţe, se pot menţiona costuri mai
mari de transfer, ce se regăsesc în tariful suportat de populaţie.
53
La nivelul anului 2014, urmare analizelor efectuate în cadrul POS Mediu s-a
constatat existenţa de cantităţi suplimentare de deşeuri pe locaţiile neconforme
(depozitele de deşeuri) care fac obiectul lucrărilor de închidere, în cazul a 13 din
31 de sisteme integrate de management al deşeurilor, aflate în diverse stadii de
implementare. Pentru estimarea costurilor suplimentare generate de aceste depăşiri,
au fost determinate prin măsurări cantităţi de deşeuri suplimentare în sumă totală
de 2.824.655 mc existente în 22 de locaţii neconforme din cadrul a 8 sisteme
integrate de management al deşeurilor, pentru locaţiile aferente restului de 5
sisteme urmând a se finaliza determinările cantităţilor suplimentare de deşeuri.
În cadrul proiectelor de deşeuri, finanţate prin axa prioritară 2, deşi au fost
semnalate posibile depăşiri ale cantităţilor de deşeuri faţă de cele menţionate în
documentaţiile de atribuire aferente contractelor de lucrări de închideri depozite
neconforme, până la această dată aceste depăşiri nu au fost evidenţiate în totalitate
prin ordine de variaţie sau acte adiţionale la contractele respective, pentru a putea
stabili costurile referitoare la cantităţile suplimentare de deşeuri.
Au fost estimate costurile suplimentare numai pentru sistemele de
management al deşeurilor din judeţele Timiş şi Sălaj, în valoare totală de 9.940.503
lei.
Singurul caz în care, în urma măsurătorilor efectuate, au fost constatate
cantităţi suplimentare de deşeuri agreate de comun acord cu Beneficiarul, este
contractul de lucrări nr. 856/23.01.2013 „Închidere depozite neconforme de deşeuri
urbane Parţa, Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare, Buziaş, Făget şi construire
drumuri de acces”, derulat în cadrul proiectului „Sistem Integrat de Management
al Deşeurilor în judeţul Timiş”. Lucrările au demarat în luna martie 2013, însă nu
s-au putut finaliza la toate cele 6 obiective în termenul contractual, ca urmare a
cantităţilor suplimentare de deşeuri care trebuiau relocate şi care au influenţă
asupra tuturor categoriilor de lucrări prevăzute în Listele de cantităţi. Valoarea
lucrărilor necesare pentru relocarea/compactarea, respectiv acoperirea cantităţilor
suplimentare de deşeuri înregistrate faţă de cele menţionate în Documentaţia de
atribuire a contractuluieste de 5.638.971,66 lei. În data de 28.08.2014, prin actul
adiţional nr. 2 la contractul de lucrări, s-a suplimentat valoarea contractului cu
suma respectivă şi s-a prelungit durata acestuia cu 12 luni.
5. Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de
activităţi industriale
Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează
prin metode specifice, geologice şi pedologice, metode stabilite în funcţie de
caracteristicile geologice ale formaţiunilor poluate, de natura poluantului şi de
distribuţia acestuia în suprafaţă şi în plan vertical.
54
În România, cadrul legal referitor la investigarea şi evaluarea poluării solului
şi subsolului, precum şi desfăşurarea activităţilor de curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au
fost afectate, a fost stabilit prin HG nr.1408/2007 privind modalităţile de
investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului şi HG nr.1403/2007 privind
refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.
Potrivit prevederilor art. 5, alin. 2 din HG nr.1408/2007, investigarea şi
evaluarea poluării solului şi subsolului se efectuează în următoarele cazuri:
- la constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor
şi pentru mediu;
- la elaborarea bilanţului de mediu;
- la stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al
terenurilor pe care s-a desfăşurat o activitate cu impact asupra mediului;
- la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;
- periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror
remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de
remediere de lungă durată;
- la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de
curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică;
- la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după
îndepărtarea sursei şi poluanţilor deversaţi în mediul geologic.
Obligaţia şi responsabilitatea investigării şi evaluării poluării solului şi
subsolului a fost stabilită în sarcina operatorului economic sau a deţinătorului de
teren, care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare
pentru mediul geologic. Lucrările de investigare se execută de persoane fizice sau
juridice, posesoare ale unui document de calificare care atestă calitatea şi
competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor geologice şi
pedologice. Răspunderea privind calitatea şi corectitudinea informaţiilor rezultate
în urma lucrărilor de investigare este stabilită în sarcina executanţilor acestora.
Astfel, urmare faptului că finanţarea lucrărilor de investigare şi
evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul economic
sau de deţinătorul de teren, auditorii publici externi subliniază existenţa
riscului apariţiei tendinţei persoanelor implicate în a orienta rezultatele
evaluării conform propriilor interese.
Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public
al statului, lucrările de investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic s-au
finanţat de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrau sau din
fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în
conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.
55
Identificarea preliminară a siturilor contaminate a fost realizată de către
ANPM, pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii
de teren şi a documentaţiei existente pentru actul de reglementare emis. Astfel,
inventarierea preliminară a siturilor potenţial contaminate/situri contaminate a fost
desfăşurată în perioada decembrie 2007- august 2008, ocazie cu care autorităţile
teritoriale pentru protecţia mediului au transmis unui număr de 3.797 de operatori
economici şi 2.130 autorităţi publice locale chestionarele prevăzute de HG nr.
1408/2007. În urma analizării, evaluării şi centralizării răspunsurilor primite la
aceste chestionare, a fost realizat inventarul preliminar al operatorilor economici şi
al autorităţilor locale pe ale căror amplasamente era posibilă prezenţa unor situri
potenţial contaminate, inventar care a cuprins 3.806 poziţii.
Referitor la chestionarul solicitat operatorilor economici, s-a constatat:
- acesta nu a fost însoţit de un ghid metodologic de completare;
- în general operatorii economici şi autorităţile publice locale care au
compartimente specializate pentru protecţia mediului, au încercat să răspundă într-
un mod satisfăcător tuturor problemelor din chestionare, fără a oferi însă
elementele necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă, a unui
sit contaminat/potenţial contaminat;
- în răspunsurile la chestionare, autorităţile administraţiei publice locale au
nominalizat, în majoritatea cazurilor, depozitele de deşeuri municipale, orăşeneşti
şi comunale.
ANPM, în urma analizei chestionarelor, a transmis MMSC lista finală cu
1.860 de obiective, dar cu menţiunea că, urmare lipsei unor instrucţiuni sau a unui
ghid metodologic de completare a chestionarelor, lipsei unor date şi informaţii
necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă, a unui sit
contaminat/potenţial contaminat, identificarea preliminară a siturilor contaminate
pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren,
nu a fost posibilă.
În completarea şi susţinerea celor menţionate, urmare verificărilor efectuate
asupra modului de respectare a prevederilor legale mai sus menţionate, referitor la
identificarea preliminară a siturilor contaminate pe baza chestionarele completate
de operatorii economici sau deţinătorii de teren, auditorii publici externi din cadrul
Camerei de Conturi Tulcea au constatat faptul că nici UATM Tulcea şi nici
operatorii economici producători/deţinători de deşeuri nu au raportat autorităţii
competente în protecţia mediului, pentru a fi cuprinse în inventarul preliminar al
siturilor contaminate, două amplasamente pe care erau depozitate istoric şi
necontrolat deşeuri industriale. Astfel, este pusă sub semnul întrebării acurateţea
datelor şi informaţiilor cuprinse în chestionarele completate de către operatorii
economici sau deţinătorii de teren.
56
Potrivit prevederilor art.10 din HG nr. 1408/2007, lista siturilor contaminate
istoric, orfane, abandonate, şi lista siturilor contaminate actual trebuia să fie
aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile
economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi
dezvoltării rurale. ANPM a realizat şi transmis către MMSC identificarea
preliminară a siturilor potenţial contaminate dar, până la data finalizării misiunii
de audit, lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi lista siturilor
contaminate actual, nu au fost aprobate prin ordin comun al conducătorilor
autorităţilor publice centrale prevăzute.
De asemenea, în legislaţia românească nu a fost definit sensul expresiilor sit
contaminat istoric şi sit contaminat actual. Astfel, auditorii publici externi
consideră că, în vederea aplicării prevederilor HG nr.1408/2007, MMSC trebuie să
efectueze demersurile necesare în vederea clarificării aspectelor referitoare la
semnificaţia expresiilor sit contaminat istoric şi sit contaminat actual şi stabilirea
unor criterii şi proceduri pentru delimitarea poluării istorice de cea actuală.
În anul 2008 a fost implementată pe site-ul ANPM baza de date „on-line”
referitoare la siturile contaminate/potenţial contaminate, având ca punct de plecare
baza de date elaborată de către Royal Haskoning în cadrul proiectului „Serviciile
de consultanţă pentru întocmirea Strategiei Naţionale pentru Managementul
Siturilor Contaminate şi propuneri pentru intervenţii imediate în zonele de risc”, în
care au fost şi sunt introduse datele conţinute în chestionare, informaţiile
suplimentare solicitate operatorilor economici precum şi date cuprinse în
documentaţiile depuse de operatorii economici pentru obţinerea actelor de
reglementare. Procesul de completare a datelor disponibile a fost finalizat în
ianuarie 2009, dar gradul de completare şi calitatea informaţiilor din baza de date
au fost în conformitate cu datele şi calitatea informaţiilor din documentaţiile
menţionate.
Structura iniţială a bazei de date a fost parţial îmbunătăţită în anul 2009, în
cadrul proiectului PHARE/2006/018-147.03.03/04.07 - „Asistenţă tehnică pentru
pregătirea unei strategii şi a unui plan de acţiune pentru reabilitarea siturilor
poluate istoric”, executant fiind consorţiul format din Institutul de Studii şi
Proiectări Energetice Bucureşti, Parsons Brinckerhoff Ltd - Anglia şi
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.
În perioada martie-mai 2009, ANPM a elaborat Planul de implementare a
HG nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului
şi subsolului. Etapa I – identificarea şi realizarea listelor siturilor
contaminate/potenţial contaminate. Identificarea siturilor contaminate a fost
realizată de către agenţiile teritoriale pentru protecţia mediului, pe baza
informaţiilor din chestionare şi a datelor analitice cuprinse în rapoartele la
57
bilanţurile de mediu de nivel II, depuse de titularii de activităţi/deţinătorii de
terenuri în procedurile de reglementare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului
mediului şi pădurilor nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind
evaluarea poluării mediului. Totodată, înainte de finalizarea listelor, autorităţile
teritoriale pentru protecţia mediului au notificat operatorii economici/deţinătorii de
teren în cauză că vor fi incluşi în lista siturilor contaminate, fără a preciza care vor
fi măsurile ulterioare.
Dar, clasificarea şi declararea unui amplasament ca sit contaminat este un
demers care implică multă responsabilitate, deoarece această clasificare are efecte
socio-economice atât asupra deţinătorului terenului contaminat, cât şi asupra
proprietarilor terenurilor adiacente sitului contaminat, în special în cazul zonelor
rezidenţiale. În lipsa unor informaţii clare necesare definirii şi caracterizării unui
sit contaminat, rezultate urmare efectuării unor lucrări de investigare şi evaluare a
poluării mediului geologic, declararea unui sit contaminat în baza unor date şi
informaţii conţinute în bilanţurile de mediu de nivel II (date analitice punctuale
care se referă aproape exclusiv la adâncimea de 30 cm de suprafaţa solului) şi a
unor studii de evaluare a riscurilor bazate pe puţine elemente de cunoaştere
(referitoare la: distribuţia contaminanţilor în mediul subteran, a comportamentului
acestora si a modalităţilor în care aceştia ajung la receptorii potenţiali, relaţia
poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic etc.), este
un demers insuficient. Stabilirea listelor în aceste condiţii poate avea, aşa cum am
menţionat, implicaţii sociale şi, nu în ultimul rând, poate determina alocări inutile
de resurse financiare pentru acţiuni de remediere.
Lista siturilor contaminate a cuprins un număr de 780 de amplasamente
aparţinând unor operatori economici şi autorităţi ale administraţiei publice locale.
În lipsa unor rapoarte geologice de investigare şi evaluare a poluării mediului
geologic, care să conţină informaţiile necesare definirii şi caracterizării unui sit
contaminat precum şi în lipsa unor prevederi legale referitoare la definiţiile sit
contaminat şi contaminare semnificativă, agenţiile teritoriale pentru protecţia
mediului au inclus în categoria siturilor contaminate acele situri pentru care datele
analitice atestau „că suntem în prezenţa unei „contaminări semnificative”, în care
unul sau mai mulţi indicatori, depăşesc pragurile de intervenţie”.
Astfel, faţă de cele mai sus menţionate, se desprinde concluzia că MMSC
nu deţine suficiente date şi informaţii referitoare la siturile contaminate.
Potrivit prevederilor art. 11 din HG nr. 1408/2007, MMSC, prin unităţile din
subordine şi în baza rapoartelor anuale depuse de oficiile judeţene de studii
pedologice şi agrochimice, analizează siturile contaminate identificate şi identifică
siturile potenţial contaminate, precum şi sursele de poluare sau potenţial
poluatoare. Auditorii publici externi au concluzionat faptul că MMSC nu a efectuat
toate demersurile în vederea îndeplinirii acestei atribuţii, inclusiv prin încheierea
58
unui protocol de colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti, coordonatorul
ştiinţific al oficiilor judeţene de studii pedologice şi agrochimice.
Pentru siturile incluse în lista siturilor contaminate istoric, orfane,
abandonate, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare
durabilă stabileşte efectuarea investigării şi evaluării poluării mediului geologic în
zonele afectate şi condiţiile de investigare, iar pentru siturile contaminate incluse în
lista siturilor contaminate actual şi pentru siturile potenţial contaminate, ANPM,
prin instituţiile din subordine, decide şi notifică operatorul economic sau
deţinătorul de teren asupra efectuării investigării şi evaluării poluării.
Faţă de cele mai sus menţionate, şi urmare neaprobării prin ordin comun al
conducătorilor autorităţii publice centrale implicate a listei siturilor contaminate
istoric, orfane, abandonate, şi listei siturilor contaminate actual, auditorii publici
externi au constatat faptul că nu au fost întreprinse toate demersurile în vederea
creării cadrului legal pentru stabilirea de către MMSC a necesităţii efectuării
investigării şi evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate, stabilirii
condiţiilor de investigare şi avizare a programelor de investigare pentru
siturile contaminate.
Potrivit prevederilor art.14 şi 15 din HG nr.1408/2007, operatorul economic
sau deţinătorul de teren afectat de activităţi industriale avea obligaţia întocmirii,
prin compartimente proprii de specialitate ori prin persoane fizice sau juridice
atestate, a unui raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului
geologic, ce trebuia înaintat, spre a fi analizat, autorităţii competente pentru
protecţia mediului, care decidea şi notifica declararea zonei ca sit contaminat sau
potenţial a fi contaminat, ori ca zonă necontaminată şi nici potenţial a fi
contaminată, după caz. Metodologiile şi conţinutul raportului geologic de
investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi
indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic trebuiau publicate, sub formă
de ghid tehnic, aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale
în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul
agriculturii şi dezvoltării rurale.
Urmare verificărilor şi analizei efectuate, auditorii publici externi au
constatat că ghidul tehnic privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic
de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi
indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic nu au fost aprobate, fapt ce a
condus la imposibilitatea elaborării într-o manieră unitară şi conformă a
rapoartelor geologice de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului,
existând astfel riscul contestării valabilităţii acestor documente.
59
Referitor la refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre
au fost afectate, prin HG nr. 1403/2007 a fost creat cadrul legal pentru
reglementarea desfăşurării activităţilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie
ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din cadrul legal mai sus menţionat,
MMSC avea obligaţia elaborării şi aprobării ghidului tehnic pentru aplicarea
metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate dar, contrar
prevederilor legale mai sus menţionate, nu a elaborat şi aprobat acest ghid tehnic
nu a fost aprobat.
Conform art. 14 din cadrul legal mai sus menţionat, restricţia de utilizare a
terenului pe care era localizat situl contaminat, trebuia înregistrată în documentele
cadastrale de către autorităţile administraţiei publice locale, acestea având şi
obligaţia realizării sistemelor de bariere fizice şi de avertizare pentru aplicarea
regimului de restricţie. Întrucât lista siturilor contaminate istoric, orfane,
abandonate, şi lista siturilor contaminate actual nu au fost aprobate prin
ordin comun al autorităţilor publice centrale implicate, nu au fost întreprinse
demersuri în vederea asigurării cadrului legal necesar înregistrării în
documentele cadastrale de către autorităţile administraţiei publice locale, a
restricţiilor de utilizare a terenului pe care era localizat situl contaminat, fapt
ce a determinat riscul nerealizării sistemelor de bariere fizice şi de avertizare
pentru aplicarea regimului de restricţie.
Cu toate acestea, au existat şi situaţii în care operatorii economici, în lipsa
unor prevederi legale referitoare la gestionarea siturilor contaminate, au realizat,
prin firme de specialitate, lucrări de investigare, evaluare şi remediere a unor situri
contaminate. Astfel de exemple sunt amplasamentele considerate contaminate
istoric potrivit contractului de privatizare al SC OMV Petrom SA şi proiectele de
remediere finanţate prin POS Mediu: Crânguri, judeţul Dâmboviţa – depozit de
deşeuri chimice anorganice, Câmpina, judeţul Prahova - batal de reziduuri
petroliere, Turda, judeţul Cluj - depozit de deşeuri de hexaclorciclohexan,
provenite de la Uzina Chimică Turda, Târgu Mureş - haldele de deşeuri
fosfoamoniacale aparţinând Combinatului AZOMUREŞ.
Totuşi, urmare lipsei cadrului legal referitor la investigarea, evaluarea şi
remedierea siturilor contaminate, corectitudinea şi calitatea lucrărilor de
investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi necesitatea efectuării
lucrărilor de refacere a siturilor contaminate pot fi contestate, riscul contestării
valabilităţii documentelor referitoare la aceste lucrări existând permanent.
Potrivit prevederilor art. 19 din HG nr. 1403/2007, obligaţia suportării
costurilor măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi
a ecosistemelor terestre, ce au făcut obiectul unui studiu de fezabilitate şi al
60
unui proiect tehnic, elaborate după realizarea investigării şi evaluării poluării
solului şi subsolului, a fost stabilită astfel:
a) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor
industriale sau agricole de stat aflate în funcţiune, precum şi pentru terenurile
contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că
poluarea a fost produsă de către acestea, costurile sunt asigurate din surse proprii
ale acestor unităţi.
b) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor
industriale sau agricole de stat aflate în procedură de faliment, închise sau
abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a
acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea,
costurile se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale în
a cărei subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de
stat, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare
în conformitate cu regulile de acordare a acestor fonduri.
c) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor
industriale sau agricole de stat aflate în conservare, în cazul reînceperii activităţii,
costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii ale acestor
unităţi.
Urmare verificărilor şi analizei efectuate asupra modului de respectare a
prevederilor legale mai sus menţionate, referitor la asigurarea de la bugetul de stat,
prin bugetul autorităţii publice centrale în a cărei subordonare/coordonare se află
operatorii economici, a costurilor măsurilor de refacere/conservare a mediului
geologic al siturilor contaminate, s-au constatat mai multe neconformări cu
legislaţia europeană referitoare la gestionarea deşeurilor extractive. Astfel, potrivit
comunicării Comisiei Europene din data de 16.10.2014 privind principalele decizii
în cazul procedurilor de infrigement, Comisia a dat în judecată România pentru
nerespectarea legislaţiei UE privind deşeurile rezultate din extracţia, tratamentul şi
depozitarea resurselor minerale şi activitatea carierelor. Cazul se referă la iazul
Boşneag deţinut de SC Moldomin SA, societate aflată în faliment.
Totodată, iazul de decantare Boşneag nu avea autorizaţie de funcţionare în
condiţii de siguranţă. Ca urmare, sunt posibile consecinţe deosebit de grave asupra
sănătăţii şi siguranţei oamenilor şi mediului, urmare nerespectării prevederilor
legale referitoare la evaluarea stării de siguranţă în exploatare şi verificarea
respectării exigenţelor de performanţă cu privire la siguranţa barajelor, ţinând cont
de specificul lucrărilor de prevenire a exfolierii eoliene a sterilului, respectiv
lucrări de umectare a suprafeţei iazului şi menţinerea nivelului apei la anumite
cote. Exploatarea barajelor, de către deţinătorii cu orice titlu, fără autorizaţia de
funcţionare în condiţii de siguranţă era interzisă, potrivit prevederilor art. 9 din
OUG nr. 244/200 privind siguranţa barajelor.
61
În plus faţă de cele prezentate, urmare verificărilor efectuate asupra modului
de respectare a prevederilor legale referitoare la elaborarea planului pentru
prevenirea accidentelor majore, respectiv a unor evenimente care conduc la
apariţia, imediată sau întârziată, a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei
şi/sau mediului, s-a constatat că SC Moldomin SA nu a luat măsuri pentru
elaborarea planului de prevenire a accidentelor majore pentru gestionarea
deşeurilor extractive, contrar prevederilor art. 15 din HG nr. 856/2008 privind
gestionarea deşeurilor din industriile extractive. De asemenea, societatea nu a
furnizat inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă, planul de urgenţă
internă cu măsurile ce trebuie luate pe amplasament în cazul unui accident, în
vederea elaborării de către Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a
planului de urgenţă externă cu măsurile ce trebuie luate în afara amplasamentului.
d) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului, aflate
în administrarea instituţiilor publice, costurile măsurilor de refacere a mediului
geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură, în funcţie de
modul de finanţare, din veniturile proprii ale acestora şi/sau de la bugetul de stat,
prin bugetul autorităţii publice centrale în subordinea/coordonarea căreia
funcţionează acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte
aprobate spre finanţare, în conformitate cu regulile de implementare a acestor
fonduri.
e) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor
industriale sau agricole private, care au fost privatizate cu obligaţii de mediu,
precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru
care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de
refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se
asigură din sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole.
f) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor
industriale sau agricole private care au fost privatizate fără obligaţii de mediu,
precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru
care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de
refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se
asigură din sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole care a
produs poluarea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate
spre finanţare, în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.
Din verificarea şi analiza efectuată asupra modului de respectare a
prevederilor legale referitoare la asigurarea costurilor necesare aplicării
măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, auditorii
publici externi au constatat următoarele aspecte:
62
a) Referitor la modul de înregistrare şi evidenţiere în contabilitate a
obligaţiilor de mediu şi tratamentul contabil şi fiscal aplicabil obligaţiilor
pentru dezafectarea activelor şi restaurarea amplasamentului
Până în anul 2002 nu a existat un cadru legal referitor la recunoaşterea,
estimarea şi tratamentul fiscal al obligaţiilor legate de efectuarea, în viitor, a unor
cheltuieli cu dezafectarea mijloacelor fixe şi de restaurare a amplasamentului.
Începând cu exerciţiul financiar 2002, reglementările contabile armonizate
cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Omfp nr. 94/2001, rămase în vigoare
până la finele anului financiar 2005, au prevăzut faptul că, în cazul mijloacelor
fixe, costul iniţial includea şi costurile estimate pentru demontarea şi mutarea
activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârşitul duratei de
viaţă a acestuia. Aceste costuri se reflectau prin constituirea unui provizion, ce
urma a fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
Aşadar, între 2002 si 2005, timp de patru ani, costurile de demontare şi
mutare estimate la momentul punerii în funcţiune a activului au putut fi
recunoscute în contul de profit şi pierdere, eşalonat, pe parcursul perioadei
economice de viaţă, prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea.
De la 1 ianuarie 2006, aceste provizioane nu s-au mai putut constitui,
conform noilor reglementari contabile aprobate prin Omfp nr. 1752/2005. Dar,
începând cu anul fiscal 2007, potrivit Omfp nr. 2374/2007, a fost completat Omfp
nr. 1752/2005, în sensul că în costul unei imobilizări corporale pot fi incluse şi
costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea acesteia la scoaterea din
evidenţă, precum şi cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată
imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil şi entitatea are o
obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a
amplasamentului.
În ceea ce priveşte tratamentul contabil curent, potrivit prevederilor Omfp nr.
3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, cu modificările şi completările ulterioare, costurile estimate cu
demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea
amplasamentului sunt recunoscute în valoarea acestora, în corespondenţă cu un
cont de provizioane.
Cu privire la tratamentul fiscal, potrivit prevederilor art.22, alin. (1), lit. k
din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
contribuabilii au dreptul la deducerea provizioanelor pentru închiderea şi urmărirea
postînchidere a depozitelor de deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară
activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin
proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului,
corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute.
63
De asemenea, începând cu anul fiscal 2009, potrivit prevederilor art. 22,
alin. (2) din Codul fiscal, contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activităţi în
domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa
contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru
redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1%
aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi
vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi
livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.
Astfel, urmare inconsecvenţei cadrului legal cu privire la estimarea,
înregistrarea şi evidenţierea în contabilitate a provizioanelor de refacere a
terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau
agricol, se concluzionează faptul că, nu s-au luat toate măsurile necesare pentru
asigurarea resurselor financiare destinate efectuării lucrărilor de refacere a
terenurilor afectate de activităţile industriale. În plus faţă de cele menţionate,
legislaţia din România a lăsat la latitudinea unor persoane mai mult sau mai puţin
interesate (membrii conducerii agenţiilor economici, contabililor, auditorilor,
evaluatorilor,etc.) decizia înregistrării/neînregistrării în evidenţa contabilă a
obligaţiilor de mediu referitoare la costurile măsurilor de refacere a mediului
geologic, aspect deosebit de semnificativ, în cadrul proceselor de privatizare a
acestor unităţii, atât la stabilirea preţurilor de vânzare cât şi a persoanelor în
răspunderea cărora a fost stabilită obligaţia suportării costurilor măsurilor de
refacere a mediului geologic.
Cu toate acestea, au existat şi situaţii în care obligaţiile de mediu au fost
stabilite şi negociate la privatizarea unor unităţi industriale şi agricole, astfel încât
statul român, în prezent, este principalul răspunzător, pentru suportarea acestor
costuri. Un astfel de exemplu îl constituie privatizarea SNP Petrom SA. În acest
caz, statul român s-a obligat să achite, fără limită valorică, despăgubiri pentru
contaminarea istorică numai pentru răspunderile potenţiale necunoscute sau
necuantificabile la data privatizării.
Totodată, urmare verificărilor efectuate, auditorii publici externi au constatat
faptul că baza de date referitoare la siturile potenţial contaminate deţinută de
MMSC nu conţine suficiente informaţii cu privire la unităţile industriale sau
agricole care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.
b) Referitor la asigurarea resurselor financiare necesare efectuării unor
lucrări de refacere a mediului
Potrivit OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, a fost stabilit cadrul de
reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul „poluatorul plăteşte".
Conform prevederilor art. 33 din cadrul legal mai sus menţionat, formele de
garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă, cât şi măsurile pentru
64
dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul
mediului, care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării
obligaţiilor ce le revin, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, în
termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă. S-a
constatat că, până la data încheierii misiunii de audit, nu au fost stabilite prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia
mediului şi pentru finanţe publice, formele de garanţie financiară şi măsurile
pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în
domeniul mediului.
Totodată, potrivit prevederilor art.10 din Legea nr. 349/2005 privind
depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile
administraţiei publice locale iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru
organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile
estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite
de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel
depozit, tarife ce trebuie să includă cheltuielile aferente tuturor operaţiilor
precizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.
De asemenea, operatorii economici generatori de deşeuri industriale, care
utilizează propriile depozite, evidenţiază separat în registrele contabile costurile
prevăzute pentru organizarea, exploatarea şi închiderea depozitului de deşeuri.
Operatorii depozitelor de deşeuri industriale ce oferă servicii de depozitare pentru
terţi, iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea
depozitului, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitului, să fie acoperite de preţul practicat pentru depozitarea fiecărui tip de
deşeu în acel depozit.
Potrivit prevederilor art.12 din Legea nr.349/2005, operatorul depozitului
este obligat să îşi constituie un fond denumit Fond pentru închiderea depozitului
de deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere.
Fondul este păstrat într-un cont purtător de dobândă, deschis la o bancă
comercială, cu excepţia cazului în care operatorul depozitului are calitatea de
instituţie publică, situaţie în care este păstrat într-un cont deschis la unitatea de
trezorerie şi contabilitate publică în a cărei rază îşi are acesta sediul fiscal.
Dobânda obţinută este constituită ca sursă suplimentară de alimentare.
Fondul se constituie în limita sumei stabilite prin proiectul depozitului
pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, astfel:
- din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator;
- din cota-parte anuală din suma stabilită prin proiectul depozitului, la
depozitele unde operatorii realizează eliminarea propriilor deşeuri.
65
Cota-parte din tarifele de depozitare care alimentează fondul sunt stabilite
iniţial prin proiect şi se pot recalcula la 3 ani.
Fondul este alimentat trimestrial, după finalizarea încasărilor contravalorii
operaţiunilor de depozitare pe perioada acelui trimestru, iar controlul depunerii
sumelor previzionate se face anual, pe toată perioada exploatării depozitului.
Consumul fondului se face pe baza situaţiilor de lucrări întocmite o dată cu
realizarea lucrărilor, la închiderea depozitului sau a unei părţi a depozitului.
Fondul nu se include la masa credală, în caz de lichidare judiciară, el urmând
să fie folosit numai în scopul pentru care a fost constituit.
Controlul alimentării şi utilizării fondului este prevăzut a fi efectuat de către
autorităţile competente ale administraţiei publice locale pentru finanţe publice, în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Totodată, operatorii depozitelor existente, care primesc autorizaţie de mediu,
au obligaţia constituirii fondului pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitului, pe perioada rămasă până la sistarea activităţii. Pentru depozitele de
deşeuri municipale aflate, în proprietatea autorităţilor administraţiei publice locale
sau care au fost concesionate de către acestea, în situaţia în care constituirea
fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere conduce la costuri excesive din
punct de vedere social, autorităţile administraţiei publice locale identifică sursele
de finanţare pentru completarea fondului.
Potrivit prevederilor HG nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte
normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi
completările ulterioare, în realizarea funcţiilor sale, MMSC are, în condiţiile legii,
următoarele atribuţii referitoare la exercitarea funcţiilor de autoritate de stat în
domeniile sale de activitate şi de monitorizare, inspecţie şi control:
- asigură la nivel naţional controlul respectării de către persoanele
juridice şi fizice a reglementărilor din domeniile sale de competenţă;
- efectuează controlul şi inspecţia activităţilor şi serviciilor din
domeniile sale de activitate.
S-a constatat că MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii cu privire
la îndeplinirea obligaţiei operatorilor de depozite de deşeuri, referitor la
constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitului
de deşeuri.
În plus faţă de cele menţionate, potrivit misiunii de audit „Programul de
gestionare a deşeurilor al municipiului Piatra Neamţ”, finanţate prin fostul
instrument ISPA, referitor la constatările preliminare în urma vizitei de audit
desfăşurate în perioada 19-23 septembrie 2011 de către auditorii Curţii de Conturi
Europene, s-a constatat că operatorul depozitului de deşeuri municipale, cu toate
că avea obligaţia legală a constituirii fondului pentru închidere şi urmărire
66
postînchidere a depozitului de deşeuri, nu a luat toate măsurile în vederea
constituirii resurselor financiare necesare în acest scop.
c) Referitor la îndeplinirea obligaţiilor de mediu în cazul procedurilor de:
dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii
Potrivit prevederilor art.10, alin. 4 din OUG nr.195/2005 privind protecţia
mediului, cu modificările şi completările ulterioare, „îndeplinirea obligaţiilor de
mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare,
lichidare, faliment, încetarea activităţii”. Dar, legiuitorul nu a stabilit titularul
creanţei de mediu (MMSC, ANPM sau AFM) şi nici rangul prioritar al acestor
obligaţii, aspecte deosebit de semnificative referitor la asigurarea surselor
financiare necesare efectuării lucrărilor de investigare, evaluare şi refacere a
mediului geologic, acolo unde poluarea are un impact semnificativ asupra mediului
şi a sănătăţii oamenilor.
În plus faţă de cele menţionate, problematica referitoare la obţinerea
titlurilor de proprietate, lipsa lucrărilor cadastrale şi a cărţilor funciare ale
terenurilor deţinute de fostele unităţi de stat, aplicarea legilor de retrocedare a
terenurilor, inconsecvenţa prevederilor legale referitoare la definirea formelor de
garanţie financiară în scopul garantării obligaţiilor de mediu şi nu în ultimul rând
lipsa unor rezultate concrete urmare activităţii de cercetare-dezvoltare în domeniul
reutilizării şi valorificării substanţelor chimice sau biologice poluante au creat
cadrul favorabil escamotării sau eludării răspunderii referitoare la îndeplinirea
obligaţiilor de mediu.
Acest fapt a condus la situaţia prezentă, în care autorităţile statului constată
existenţa unor terenuri poluate cu substanţe biologice sau chimice, al căror
poluator este necunoscut (situri orfane), sau părăsite de poluator (situri
abandonate), şi iau în proprietate astfel de terenuri, în vederea accesării unor
fonduri europene pentru refacerea acestora. Un astfel de exemplu îl constituie
Consiliul Local al Municipiului Bacău care, în vederea obţinerii aprobării finanţării
prin POS Mediu a proiectului „Decontaminarea haldei de fosfogips Sofert Bacău”,
a acceptat donaţia făcută de SC Amurco SRL, constând în „terenuri curţi
construcţii, construcţiile edificate pe acestea, inclusiv halda de fosfogips”, cu
toate că, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”, societatea era răspunzătoare
pentru îndeplinirea obligaţiilor de mediu referitoare la refacerea terenului. Alte
exemple sunt consiliile locale din: Câmpina („Lacul Peştelui”, amplasament ce a
aparţinut Rafinăriei Steaua Română), Crângurile (terenul contaminat ce a aparţinut
fostei uzine chimice Flacăra Crângurile), Turda – fosta uzină chimică, etc.
d) Analiza stadiului implementării proiectului „Reabilitarea siturilor
contaminate istoric cu produse petroliere, din Romania”
Potrivit HG nr. 1090/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea
Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucureşti, Ministerul Economiei
67
şi Comerţului a fost mandatat, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în
Industrie, să semneze contractul de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului
„Petrom” S.A. Astfel, la data de 23 iulie 2004 a fost semnat Contractul de
privatizare a S.N.P. „Petrom” - S.A. Bucureşti, de către Ministerul Economiei şi
Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în
calitate de Vânzător, şi OMV Aktiengesellschaft, în calitate de Cumpărător.
Prin Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii
Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucureşti s-a stabilit:
- preluarea de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (în prezent
MMSC) a îndatoririlor Vânzătorului cu privire la problemele de mediu;
- autorizarea Vânzătorului ca, pe o perioadă de 15 ani de la data finalizării
privatizării (14.12.2004), să despăgubească, în totalitate, Societatea pentru orice
pretenţii în legătură cu contaminarea istorică a mediului în conformitate cu
termenii şi condiţiile prevăzute în „Angajamentul privind despăgubirile de mediu”.
Petrom/OMV era responsabil pentru orice poluare generată de activitatea
desfăşurată după data privatizării. Totodată, Petrom/OMV şi-a asumat obligaţiile
de decontaminare din trecut care erau cunoscute şi cuantificate la data semnării
contractului de privatizare, în valoarea totală de 200,8 milioane euro, sumă ce a
fost luată în calcul la evaluarea Petrom. În schimb,Vânzătorul s-a obligat să
despăgubească Petrom/OMV pentru despăgubiri de mediu suferite ca urmare a
întreprinderii acţiunilor de remediere a contaminării istorice care nu a fost
cunoscută la data finalizării privatizării. Răspunderea Vânzătorului este nelimitată
în privinţa daunelor plătibile în baza acestui angajament.
Prin „Angajamentul privind despăgubirile de mediu” Statul român şi-a
asumat responsabilitatea doar pentru contaminări de mediu petrecute înaintea
privatizării, care la data privatizării nu erau cunoscute sau erau cunoscute dar nu au
fost cuantificate în totalitate şi în mod corespunzător detaliate în mod expres în
Anexa la Anexa P din contractul de privatizare, cât şi în măsura în care acestea vor
genera în viitor cereri de despăgubire sau cheltuieli de remediere pentru
Petrom/OMV, ca urmare a poluării cauzate înainte de privatizare.
Totodată, potrivit prevederilor art. 20(1) din Legea nr. 555/2004 privind
unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A.
Bucureşti, din veniturile virate de Ministerul Economiei şi Comerţului, rezultate
din vânzarea acţiunilor SNP Petrom SA, Ministerul Finanţelor Publice reţinea
echivalentul în lei al sumei de 50 milioane euro într-un cont distinct al Trezoreriei
Statului, pe o perioadă de 15 ani de la data finalizării privatizării, din care
urmau a fi suportate cheltuielile pentru pretenţiile cu privire la contaminarea
istorică, precum şi sumele care nu sunt acoperite prin provizioane, constituite
pentru operaţiunile de abandonare din industria petrolieră.
68
La art. 20(6) din Legea nr. 555/2004, se stabileşte că „gestionarea contului
menţionat se va asigura de către Ministerul Finanţelor Publice”, dar „pe baza
documentelor prezentate de MMSC, care îşi va crea un organism specializat în
acest scop, într-un termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
ce va prelua îndatoririle vânzătorului cu privire la problemele de mediu, prevăzute
în contractul de privatizare”.
Totodată, conform prevederilor art. 21 din legea mai sus menţionată,
costurile privind răspunderea pentru obligaţiile de mediu rezultate din
contaminarea istorică, precum şi costurile de abandonare a sondelor oprite, închise
sau care aşteptau să fie abandonate la data finalizării procesului de privatizare,
urmau a fi achitate de către SC OMV Petrom SA şi recuperate, în conformitate cu
angajamentul de despăgubire privind mediul, din contul mai sus menţionat, „la
solicitarea Ministerului Mediului şi Pădurilor”.
Prin Notificarea Pretenţiei nr. 971/20.11.2009 şi Notificarea Pretenţiei nr.
118/26.03.2010, SC OMV Petrom SA a solicitat Comitetului de avizare pentru
probleme de mediu Petrom, rambursarea sumei de 91.683.669 lei , echivalentul a
22.466.192 euro, reprezentând valoarea pretenţiilor de despăgubire a pierderilor de
mediu suferite de SC OMV Petrom SA în legătură cu acţiunile de remediere
întreprinse pentru înlăturarea contaminării prezente în zona batalelor din cadrul
Rafinăriei Petrobrazi şi în zona celor două batale de şlamuri fosfo-amoniacale din
cadrul Combinatului Doljchim Craiova.
Dar, Comitetul de avizare pentru probleme de mediu Petrom nu exista la
data primirii acestor notificări, deşi conform prevederilor art. 14 (2) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Mediului şi Pădurilor, acest comitet trebuia să funcţioneze, având următoarele
atribuţii:
„a) urmăreşte, verifică şi inspectează realizarea obligaţiilor de mediu
asumate prin contractul de privatizare şi decide asupra măsurilor pe care le ia
Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru asumarea responsabilităţii execuţiei
acestora;
b) aprobă realizarea expertizelor acolo unde situaţia o impune;
c) analizează Referatul privind notificările preliminare şi intermediare,
precum şi notificările de plată primite de la Societatea Comercială "Petrom" -
S.A., punctele de vedere, observaţiile şi recomandările exprimate asupra acestora
şi decid asupra lor;
d) decide asupra aprobării sau refuzului plăţilor prevăzute în notificările
de plată”.
Comitetul de avizare pentru probleme de mediu Petrom a fost înfiinţat abia
prin Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 27/18.01.2011, dar fără a se
respecta prevederea legală de la art. 14 (3) din Hotărârea Guvernului nr.
69
1.635/2009, conform căreia „Preşedintele Comitetului de avizare pentru probleme
de mediu Petrom este ministrul mediului şi pădurilor”.
În vederea soluţionării notificărilor de pretenţii ale SC OMV Petrom SA,
Ministerul Mediului si Pădurilor a încheiat contracte de prestări servicii de analiză
tehnico-economică şi de consultanţă juridică. Astfel, pe baza rapoartelor finale de
analiză tehnico-economică şi de consultanţă juridică, Comitetul de avizare pentru
probleme de mediu Petrom a emis la data de 14.11.2011 deciziile finale nr. 1 şi 2,
prin care a hotărât respingerea rambursării sumei de 91.683.669 lei, iar la
15.11.2011 cele două decizii au fost comunicate SC OMV Petrom SA.
Ca urmare, la data de 06.12.2011, OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom
SA a înregistrat la Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de
Comerţ Internaţional de la Paris Cererea de Arbitraj nr. 18366/GZ, prin care
solicita rambursarea sumei de 91.683.669 lei, a dobânzilor aferente neachitării la
termen a sumei, precum şi a taxelor şi cheltuielilor de judecată.
La data de 12.12.2011, Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a
Camerei de Comerţ Internaţional (numit în continuare Secretariat) a informat
România, reprezentată prin Ministerul Mediului şi Pădurilor, cu privire la Cererea
de Arbitraj nr. 18366/GZ, solicitând desemnarea unui co-arbitru, conform
Regulilor de Arbitraj ale Camerei de Comerţ International.
La data de 10.02.2012, România, prin Ministerul Mediului si Pădurilor,
având calitatea de Pârât în cauza nr. 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale
de Arbitraj de la Paris, a formulat răspunsul la cererea de arbitraj introdusă de către
OMV Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA.
Potrivit adresei din 29.03.2012, Secretariatul a comunicat Ministerului
Mediului şi Pădurilor, constituirea tribunalului de arbitraj din trei arbitri şi faptul
că Ministerul Mediului şi Pădurilor trebuie să plătească onorariile celor trei arbitri,
respectiv suma de 820.000 lei, în termen de 30 zile de la data comunicării.
Ca urmare, prin HG nr. 372/2012, a fost aprobată suplimentarea bugetului
Ministerului Mediului şi Pădurilor, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului, cu suma de 820 mii lei, pentru plata cheltuielilor reprezentând
onorariile arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale de
Arbitraj de la Paris, iar prin HG. nr. 29/2012 a fost aprobată suplimentarea
bugetului cu suma de 2.000 mii lei, pentru achiziţia de servicii de consultanţă şi
reprezentare juridică, asistenţă tehnică, expertiză, traducere autorizată. Astfel,
pentru derularea procesului în cauză, Ministerul Mediului şi Pădurilor a cheltuit
suplimentar suma de 2.820 mii lei.
Analizând implicaţiile ce puteau decurge din nerespectarea obligaţiilor ce-i
reveneau din prevederile Legii nr. 555/2004, privind îndatoririle vânzătorului cu
privire la problemele de mediu, Ministerul Mediului şi Pădurilor a luat măsura
înfiinţării unui Serviciu cu atribuţii în gestionarea derulării proiectului PETROM
70
şi a fost emis Ordinul ministrului nr.1152/02.04.2012 privind Procedura de
urmărire, verificare, control/gestionare a obligaţiilor postprivatizare „Petrom” şi
soluţionare a notificărilor transmise de Cumpărător/OMV-AG în temeiul
prevederilor Anexei P – Angajament privind despăgubirile de mediu.
La şedinţa din 12.02.2013 a Comitetului de avizare/aprobare pentru
probleme de mediu „Petrom”, membrii Comitetului au fost informaţi asupra
stadiului promovării pe POS Mediu a unor obiective de investiţii pentru asigurarea
obligaţiilor de mediu postprivatizare „Petrom” şi de soluţionare a notificărilor
transmise de către Cumpărător în temeiul prevederilor Anexei P – “Angajament
privind despăgubirile de mediu”. Preşedintele Comitetului arătat că, având în
vedere că la data privatizării (2004), Romania nu era membru UE, în anul 2012 au
avut loc o serie de întâlniri cu AM - POS Mediu, pentru obţinerea acordului
Comisiei Europene pentru decontarea cheltuielilor efectuate de către OMV Petrom
privind investiţiile pentru decontaminare, prin Programul Operaţional Sectorial
Mediu - Axa 2. În urma discuţiilor la nivel de CE, s-a agreat de principiu finanţarea
acestor cheltuieli din POS Mediu.
La şedinţa Comitetului de avizare/aprobare pentru probleme de mediu
„Petrom” din 23.04.2013, Comitetul Petrom a aprobat cererea de suspendare a
cauzei în dosarul 18366/GZ/MHM pe practica Curţii de Arbitraj, cu posibilitatea
reluării arbitrajului. Decizia a fost fundamentată de necesitatea asigurării
continuităţii demersurilor privind accesarea fondurilor europene pentru recuperarea
prin POS Mediu a sumelor cuvenite pentru plăţi de decontaminare istorică a
siturilor petroliere.
În urma discuţiilor purtate, , la 09.04.2013 Comisia Europeană a comunicat
admisibilitatea de principiu a solicitării de asistenţă pentru proiectul major
„Reabilitarea siturilor contaminate istoric cu produse petroliere - faza I
(facilităţi)”.
Referitor la plata Notificărilor pretenţiei pentru obiectivele Doljchim şi
Petrobrazi, urmare ajustărilor aplicate pretenţiilor OMV Petrom, MMSC a dispus
efectuarea operaţiunilor de plată din contul „Disponibil în lei din vărsăminte din
privatizarea SNP Petrom, conform prevederilor Legii 555/2004 privind unele
măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A.
Bucureşti”. Cu OP nr. 81/31.01.2014, Ministerul Finanţelor Publice a efectuat
către SC OMV Petrom SA plata sumei de 75.740.807 lei (respectiv 22.461.313,75
lei pentru pretenţia Doljchim si 53.279.493,25 lei pentru pretenţia Petrobrazi).
De asemenea, la şedinţa Comitetului de avizare pentru probleme de mediu
Petrom din data de 04.08.2014, a fost supusă la vot aprobarea decontării pentru
„Acţiuni pentru eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din golirea
depozitelor/haldelor de deşeuri triazinice respectiv acrilonitril, situate în incinta
Arpechim, Piteşti". Ca urmare, în data de 22.08.2014, cu O.P. 880/22.08.2014,
71
Ministerul Finanţelor Publice a efectuat către S.C. OMV Petrom S.A. plata sumei
de 4.252.492 lei.
În data de 05.09.2014 prin adresa nr. 142.163, AM POS Mediu a confirmat
faptul că valoarea cheltuielilor eligibile aferente Cererii de rambursare nr. 1, este
de 75.740.807,00 lei, din care:
- 63.243.573,85 lei reprezintă contribuţia din FEDR;
- 12.497.233,15 lei reprezintă contribuţia din bugetul de stat;
Totodată, AM POS Mediu a plătit prin Ordinul de Plată nr.
3.930/08.08.2014, în contul MMSC suma de 63.243.573,85 lei reprezentând
contribuţia din FEDR.
În prezent, se află în lucru documentaţia privind cheltuielile eligibile
aferentă Cererii de rambursare nr. 2 pentru obiectivul Arpechim şi se află în etapa
de analiză documentele aferente notificărilor de pretenţie formulate de S.C. OMV
Petrom S.A. pentru următoarele obiective: Petrobrazi batale externe, Arpechim –
lacuri Dâmbovnic şi Suseni, Depozitul de produse petroliere Vaslui.
Faţă de cele mai sus menţionate, auditorii publici externi au constatat faptul
că urmare nerespectării prevederilor legale referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea
Comitetului de avizare pentru probleme de mediu Petrom, nu au fost exercitate, de
un organism specializat atribuţiile ministerului referitoare la urmărirea, verificarea
şi inspectarea realizării obligaţiilor de mediu asumate prin contractul de privatizare
a SNP Petrom SA. Neconstituirea şi nefuncţionarea Comitetului de avizare pentru
probleme Petrom în perioada 2005 – 2010 au condus la divergenţa apărută în
relaţia cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA, pentru soluţionarea căreia
aceasta a sesizat Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de
Comerţ Internaţional de la Paris. În plus faţă de cele menţionate, urmare
divergenţei apărută în relaţia cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA,
MMSC a efectuat plăţi suplimentare în sumă de 2.820 mii lei reprezentând
cheltuieli cu onorariile arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii
Internaţionale de Arbitraj de la Paris şi cheltuieli cu servicii de consultanţă şi
reprezentare juridică, asistenţă tehnică, expertiză, traducere autorizată.
V. Concluzii generale şi recomandări formulate în urma acţiunii de
audit al performanţei Eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor în acţiunile de
gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale pe
perioada 2011-2013
Începând cu anul 2006, finanţarea programelor şi/sau obiectivelor de investiţii
privind dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea
siturilor poluate istoric, a fost asigurată, printr-o serie de mecanisme şi instrumente
72
de susţinere financiară, iar Strategia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor şi
Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor, elaborate de MMSC, constituie
instrumentele de bază prin care se asigură implementarea în România a politicii UE în
domeniul gestionării deşeurilor, fiind aprobate prin HG nr. 1470/2004. In ceea ce
priveşte reabilitarea siturilor contaminate, nefinalizarea cadrului legal aferent
activităţilor de evaluare a poluării solului şi subsolului precum şi refacerea zonelor
afectate, a reprezentat impedimentul major în ceea ce priveşte finanţarea unor
astfel de proiecte de la Fondul pentru Mediu.
Referitor la analiza gradului de transpunere a directivelor europene în legislaţia
naţională, s-a constatat că, în cea mai mare parte, directivele europene privind gestionarea
deşeurilor a fost transpusă în legislaţia naţională, iar pentru cele care nu au fost/au fost
incorect transpuse, Comisia Europeană a demarat proceduri de infringement.
Urmare constatărilor şi concluziilor cuprinse în Raportul de audit, echipa de
auditori publici externi a formulat o serie de recomandări, care au stat la baza
Scrisorii transmise conducerii MMSC de către Şeful Departamentului IX, prin care
s-au propus următoarele măsuri:
1) Luarea de către MMSC a măsurilor legale şi efectuarea tuturor
demersurilor în vederea elaborării şi aprobării cu prioritate a cadrului legal pentru
transpunerea în legislaţia română a Directivei 2013/2/UE de modificare a anexei I
la Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a Directivei
2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, pentru a se
evita trecerea la următoarea etapă a procedurii de infringement, respectiv sesizarea
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
2. Pentru evitarea pronunţării de către Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene a unei hotărâri de condamnare a României şi de stabilire a unor sancţiuni
pecuniare, MMSC va efectua demersurile necesare în vederea conformării cu
legislaţia europeană referitoare la depozitele de deşeuri şi la deşeurile miniere.
3. Referitor la finanţarea activităţii de gestionare a deşeurilor, se
recomandă:
- elaborarea şi aprobarea unei proceduri operaţionale privind activitatea de
fundamentare a necesarului anual de fonduri financiare aferent finanţării de la
bugetul de stat a programelor/subprogramelor şi/sau obiectivelor de investiţii
necesare realizării programelor multianuale, aprobate prin Ordonanţa Guvernului
nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor multianuale prioritare de
mediu şi gospodărire a apelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- efectuarea de către reprezentanţi ai MMSC a unor verificări/inspecţii pe
teren, a lucrărilor executate în cadrul proiectelor „Sistem integrat pentru
gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării” şi „Sistem zonal de
gestionare a deşeurilor urbane în judeţul Sibiu”, recepţionate fără respectarea
prevederilor Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii
73
aferente acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, şi dispunerea
de măsuri în consecinţă;
- verificarea modului în care s-au efectuat achiziţii de utilaje şi echipamente
ale căror costuri au depăşit valoarea stabilită în documentaţia tehnică de execuţie
pentru realizarea Sistemul zonal de gestionare a deşeurilor urbane din oraşul
Copşa Mică şi comunele limitrofe; recuperarea eventualelor sume decontate fără
respectarea prevederilor documentaţiei tehnice;
- verificarea lucrărilor executate în cadrul proiectului privind realizarea
sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în municipiului Iaşi, precum şi a
modului în care Primăria Municipiului Iaşi a respectat prevederile convenţiei de
finanţare, în condiţiile în care, urmare unei sentinţe judecătoreşti, aceasta a fost
obligată la plata de penalităţi şi daune interese către executantul lucrărilor pentru
nerespectarea obligaţiilor contractuale, urmând ca, în funcţie de aspectele
constatate, să se dispună măsurile legale care se impun.
4. Efectuarea tuturor demersurilor în vederea stabilirii cadrului legal
referitor la necesitatea efectuării investigării şi evaluării poluării mediului geologic
în zonele afectate, la stabilirea condiţiilor de investigare şi de avizare a
programelor de investigare pentru siturile contaminate.
5. Elaborarea şi aprobarea de către MMSC a ghidului tehnic privind
metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare pe etape
a poluării solului şi subsolului, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării
mediului geologic.
6. În vederea aplicării unitare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre
au fost afectate, MMSC va întreprinde toate demersurile necesare în vederea
elaborării şi aprobării ghidului tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere
a mediului geologic al siturilor contaminate.
7. Elaborarea şi aprobarea de către MMSC de proceduri de reglementare
referitoare la: conţinutul rapoartelor de investigare şi evaluare preliminară/finală,
elaborarea studiului evaluării de risc, fundamentarea programului de remediere,
conţinutul proiectului tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie
ecologică, conţinutul raportului de finalizare a lucrărilor de remediere, conţinutul
programului de monitorizare a evoluţiei lucrărilor de remediere si de monitorizare
post remediere, etc.
8. Efectuarea de către MMSC a demersurilor necesare în vederea
aprobării, prin ordin comun al autorităţilor publice centrale implicate, a listei
siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi a listei siturilor contaminate
actual. Totodată, se va elabora şi aproba o procedură de reglementare a stabilirii
restricţiei de utilizare a terenului pe care este localizat situl contaminat şi
74
transmiterii către autorităţile publice locale, pentru înregistrarea în documentele
cadastrale.
9. Pentru a diminua riscul apariţiei unor interese financiare neconforme
cu obiectivele legale, ale persoanelor implicate în finanţarea lucrărilor de investigare
şi evaluare a poluării mediului geologic, se recomandă MMSC efectuarea
demersurilor în vederea elaborării şi aprobării cadrului legal referitor la:
- stabilirea unor criterii specifice de acreditare pentru activităţi în domeniul
siturilor contaminate;
- înfiinţarea unui corp de experţi acreditaţi/asociaţii profesionale de investigare,
evaluare şi refacere a mediului geologic, cu rol de consultanţi pentru autorităţile
implicate în managementul siturilor contaminate;
- înfiinţarea şi gestionarea unei baze de date publice referitoare la persoanele
fizice sau juridice, posesoare ale unor documente de calificare ce atestă calitatea şi
competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor geologice şi
pedologice.
10. Efectuarea demersurilor pentru definirea prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru
finanţele publice, a formelor de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de
insolvenţă, şi a măsurilor pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare
privind răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea
acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin.
11. Completarea bazei de date a MMSC referitoare la siturile potenţial
contaminate, cu datele şi informaţiile cu privire la unităţile industriale sau agricole
care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.
12. Luarea de către a MMSC măsurilor necesare şi efectuarea tuturor
demersurilor pentru asigurarea faptului că operatorii de depozite au constituit
fondul pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitelor de deşeuri, potrivit
prevederilor legale.
13. Referitor la activitatea Comitetului de avizare pentru probleme de mediu
Petrom, se recomandă luarea măsurilor legale şi efectuarea tuturor demersurilor în
vederea:
- urmăririi, verificării şi inspectării realizării obligaţiilor de mediu asumate prin
contractul de privatizare a SNP Petrom SA;
- aprobării realizării expertizelor, acolo unde situaţia o impune;
- analizării temeinice a referatelor privind notificările preliminare şi intermediare,
precum şi notificările de plată primite de la SNP Petrom S.A., cu punctele de vedere,
observaţiile şi recomandările exprimate asupra acestora;
- luării deciziei asupra aprobării sau refuzului plăţilor prevăzute în notificările de
plată.
75
14. Organizarea unui sistem de perfecţionare profesională continuă a
personalului implicat în managementul siturilor contaminate.
15. Modificarea unor acte legislative existente şi elaborarea unor acte
normative noi, absolut necesare în etapa actuală, în vederea abordării eficiente şi unitare a
etapelor pe care le implică remedierea siturilor contaminate.
16. Reglementarea legală cu privire la stabilirea titularului creanţei de
mediu şi a rangului prioritar, referitor la îndeplinirea obligaţiilor de mediu, în cazul
procedurilor de dizolvare urmate de lichidare, faliment, încetarea activităţii
agentului economic responsabil de aceste obligaţii.
În timpul acţiunii de audit, toate punctele de vedere diferite ale
reprezentanţilor MMSC faţă de constatările auditorilor au fost conciliate, astfel că,
în final, nu au rămas divergenţe nesoluţionate. Totuşi, deşi reprezentanţii MMSC
şi-au însuşit constatările şi concluziile auditorilor publici externi, în timpul acţiunii
de audit nu au fost luate măsuri în consecinţă.