Cursul 5
COMUNICAREA VIZUALA IN DESIGN
1. Comunicarea vizuala
2. Simbolurile grafice
3. Aplicatii ale designului in comunicarea vizuala
3.1 Publicitatea 3.1.1 Reclama 3.1.2 Afisul 3.1.3 Posterul 3.1.4 Emblema, sigla, marca
3.2 Designul de carte
3.3 Grafica sistemului de informare si semnalizare
3.4 Designul de ambalaj
3.5 Grafica de suprafata a obiectelor si utilajelor (--)
1. Comunicarea vizuala
Mesajul vizual este principalul mijloc de comunicare. S-a constatat ca din mediul inconjurator primim 80-90 % informatii vizuale, prin
elementele conceptuale si vizuale ale obiectelor (vezi figura de mai jos). Receptionarea se face in functie de elementele relationale, iar prin analiza si sinteza, informatiile sunt transformate in elemente practice.
Campul informatiilor vizuale
Comunicarea reprezinta procesul prin care se transmit idei, informatii, mesaje, la un moment dat, intr-un anumit loc, intre doua sau mai multe persoane, sau intre generatii, prin intermediul documentelor scrise, legendelor, obiceiurilor, cantecelor, fotografiilor, obiectelor, etc.
Ea este componenta vitala a activitatilor desfasurate in societate (afaceri, educatie, servicii, viata privata) si felul in care se face contribuie la continuitatea civilizatiei umane.
Comunicarea poate fi : - exteriorizata (actiuni verbala si nonverbale); - intracomunicare (decodificarea si prelucrarea interioara a mesajelor); - metacomunicarea (intelegerea mesajelor dincolo de sensul cuvintelor).
Comunicarea exteriorizata este: - comunicare verbala (prin limbaje); - comunicare nonverbala, specifica tuturor speciilor. Animalele transmit semnale, iar oamenii trimit mesaje prin gesturi, mimica, privire, semne grafice, etc.
2. Simbolurile grafice
Din cele mai vechi timpuri oamenii au simtit nevoia de a-si exterioriza gandurile, sentimentele, de a transmite idei si trairi semenilor. Ei au facut acest lucru, inainte de a avea un limbaj coerent, cu ajutorul desenelor si semnelor.
Desene din grotele din Lascoux (Franta)
Sunt cunoscute desene rupestre datand chiar din era glaciara. Datorita capacitatii umane de a sintetiza, de a gasi esenta obiectelor si
fenomenelor inconjuratoare, formele au devenit in timp mai stilizate si asemanatoare pentru populatii din regiuni indepartate ale globului. Astfel, ploaia era reprezentata la fel, si in America si in Australia.
Ideograme reprezentand apa si ploaia
S-a ajuns in acest fel la simboluri cu caracter universal: al iubirii (inima), al credintei (crucea), al medicinei (toiagul lui Asclepios, pocalul Hygeiei), etc.
Inima - simbol al iubirii (ultima suferinta) Simboluri ale comertului si medicinei
Cercetatorii au aratat ca la inceput au fost semnele, in timp ele au devenit simboluri, pentru ca mai tarziu sa apara si sa se dezvolte limbajele.
Simbolul (simbolum) este un semn care sta in mod conventional in locul referentului. Reprezentarea realitatii cu ajutorul simbolurilor ii permit omului sa observe, sa cerceteze si sa comunice inafara situatiilor de tip stimul-reactie.
Prin simboluri se transmite cunoasterea cumulata din generatie in generatie. Exemple interesante sunt cel al svasticii si al crucii cu interpretari diferite in
epoci diferite: svastica - simbol religios la hindusi si budisti; crucea - crestinism, dar este mult mai veche, (Caldeea, China, India);
Svastica la inceput simbol religios
Simbolul masonilor Monograma lui Cristos
Variante de cruci
Tot simboluri sunt si stemele si steagurile diferitelor tari.
Stema Romaniei adoptata in 1992 (cu stemele regiunilor componente).
In prezent putem imparti simbolurile in trei grupe:
o inrudite cu imaginea (a); o inrudite cu un concept (b); o arbitrare (c).
a) Simbolurile inrudite cu imaginea se numesc pictograme, sunt usor de inteles, dar pot fi schimbate in timp. In figura de mai jos sunt prezentate pictograme asociate diferitelor discipline sportive prezente la Jocurile Olimpice.
b) Din categoria simbolurilor inrudite cu conceptul fac parte: siglele, emblemele si marcile. Forma lor grafica descrie continutul perceptual, nu sunt chiar atat de evidente si nu se schimba prea repede. Simbolurile extrag din mintea noastra esenta informatiilor pe care le avem legate de produsul la care se refera.
Ele reprezinta institutii de invatamant, firme, asociatii sau cluburi profesionale, culturale sau sportive. c) Din categoria simbolurilor arbitrare fac parte: literele, cifrele, semnele de punctuatie, operatorii matematici, simboluri in grafica inginereasca, simboluri din programele pe calculator. Sunt dificil de invatat si retinut, dar nu sufera schimbari in timp.
Sistem universal de pictograme pentru Jocurile Olimpice din 1972
Siglele unor firme cunoscute
Spalare la temperatura scazuta
Calcare la temperatura medie
Interzisa utilizarea clorului
Simboluri utilizate pe etichetele produselor textile
Simboluri noi din tehnicile Software (c)
Totalitatea simbolurilor care exprima sunetele vorbirii (literele) alcatuiesc alfabetul. Acesta intra in categoria simbolurilor arbitrare.
Daca studiem istoria, constatam ca existau mai multe tipuri de scriere in intreaga lume inca din antichitate. Acestea au suferit modificari in timp, iar unele chiar au disparut. Figurile alaturate ilustreaza cateva modele reprezentative de scriere.
Hieroglife egiptene Scierea cuneiforma (Mesopotamia)
Alfabetul grecesc (sec.VIII i.e.n.) Alfabetul chinezesc
De completat cu alte informatii..
3. Aplicatii ale designului in comunicarea vizuala
3.1. Publicitatea
Publicitatea este activitatea de informare a publicului asupra calitatii produselor industriale noi, a ofertei de servicii a unor firme, a desfasurarii unor activitati sociale, politice, culturale, etc.
In prezent publicitatea a devenit o componenta a vietii cotidiene. In economie, ea este necesara pentru stimularea vanzarilor, cresterea veniturilor intreprinderilor si in consecinta, a locurilor de munca.
Principalele scopuri ale publicitatii sunt: - Comercial prin cresterea vanzarilor in diferite domenii; - Interes public promovand masuri pentru economia de energie, utilizarea
rationala a apei, protectia mediului; - Umanitar prin apel la donare de sange, prevenirea accidentelor, etc.
Efectele publicitatii sunt: - scurteaza distanta dintre producator si utilizator; - informeaza stimuland dorinte; - mobilizeaza la actiuni.
Mijloace de realizare: - publicitate directa prin targuri, expozitii, oferta de mostre, pliante, etc.; - publicitate indirecta reclame prin mass-media (presa, radio, TV), cinema,
teleinformatica si afise.
Publicitate in scopuri ecologice
Conditiile pentru o buna publicitate sunt: - Rigurozitate o buna cunoastere a pietii, a psihologiei cumparatorului, studii
de marketing; - Imaginatie text concentrat, cu impact, design elegant cu respectarea
principiilor de estetica (daca este pe suport material).
3.1.1. Reclama
Reclama este o actiune publicitara cu caracter comercial menita sa atraga atentia potentialilor cumparatori asupra unor marfuri, cu scopul de a-i determina sa cumpere. Tipuri de reclame:
- audio; - audio-video; - pe suport material.
Structura unei reclame, indiferent de tipul ei consta in ilustratie, titlu si text. Modul cum aceste elemente se imbina depinde de talentul creatorului (designerului).
Reclama are si ea o istorie, de-a lungul timpului existand variante cu caracteristici specifice anumitor etape. Influentate de dezvoltarea artelor si designului, se pot enumera urmatoarele tipuri de reclama:
- rationala, in anii 1960; - simbolica, in perioada 1970-1980; - rational-conotativa, in anii 1990; - metafora a comunicarii prin imagine, sunet, culoare, in prezent.
Veche reclama la Pepsi-Cola Reclame luminoase
Conditiile pentru o reclama de succes sunt:
- promovare prin mass-media, pentru ca se lucreaza cu sunet si culoare, elemente ce produc emotii si senzatii;
- utilizarea consumatorilor ca lideri de opinie, creandu-se astfel efecte comunicationale;
- utilizarea miscarii si muzicii, care impulsioneaza la luarea deciziilor; - redactarea textului sub forma de dialog; - utilizarea unor cuvinte percutante.
3.1.2. Afisul
Afisul este prezentarea grafica, in scop publicitar a unui produs (obiect de uz casnic, mobilier, spectacol, film, eveniment politic, stiintific).
El poate fi expus la interior si atunci personalizeaza incaperea respectiva, sau la exterior, pe strada.
Afisul trebuie sa aiba anumite proprietati: claritate, expresivitate, efect percutant, putere de convingere. Spre deosebire de operele de arta, nu isi pierde valoarea prin multiplicare, pentru ca scopul sau este diseminarea informatiei.
Dimensiunile uzuale ale afisului sunt cele corespunzatoare formatului A0, adica 841x1189 mm. Partile lui componente sunt: sigla (cu denumirea institutiei sau firmei si adresa acesteia), imagini cat mai sugestive cu produsul sau evenimentul la care se refera si text explicativ scurt, cu informatii tehnice de baza.
Diverse afise stradale
Designerul de afis trebuie sa cunoasca bine produsul sau evenimentul, pentru a exprima sugestiv esenta acestuia, sa cunoasca legile compozitiei, principiile de estetica, sa aiba imaginatie si inventivitate. Ca si reclama, si afisul a cunoscut transformari in timp, trecand prin diferite etape de la aparitia sa pana in zilele noastre. Trecand peste detalii, se pot mentiona doua categorii de afise ( si implicit de creatori) care au existat si exista si in prezent :
- fanteziste, decorative, inspirate si influentate de curentele artistice ale epocii; - cerebrale, abstracte, simbolice (bazate pe jocuri de lumini, culori, efecte
dinamice). In concluzie, pentru ca un afis sa-si atinga scopul pentru care a fost creat trebuie sa intruneasca conditiile amintite deja anterior: sa fie simplu, lizibil, sa transmita datele esentiale, sa aiba un raport optim intre text si imagini, sa fie atragator din punct de vedere estetic.
3.1.3. Posterul
Posterul este o varianta vizuala de prezentare a rezultatelor cercetarii intr-un anumit domeniu. El permite cercetatorului comunicarea catre un grup de specialisti a rezultatelor muncii sale, inainte de publicarea intr-un periodic stiintific. Posterele devin comunicari stiintifice scrise prin publicarea in volumele Conferintelor, in Anale, sau reviste indexate, dupa solicitarea de catre organizatori a textului integral. Structura unui poster este urmatoarea: titlul, numele si prenumele autorului si coautorilor, institutia si adresa, rezumatul, introducerea, metodologia, ilustratii, rezultate obtinute, analiza si interpretarea rezultatelor, concluzii. Toate acestea trebuie sa respecte regulile de punere in pagina impuse de organizatori
Scopurile posterului sunt: - sa stimuleze interesul, atentia; - sa fie o sursa de informatii; - sa puna in valoare munca cercetatorilor; - sa provoace discutii; - sa insumeze rezultatele cercetarii.
Cerinte pentru un poster bun: - sa fie simplu, lizibil; - sa aiba continut stiintific, sa transmita esenta; - sa aiba un raport optim text/figuri; - sa respecte regulile de design.
Avantaje fata de alte tipuri de comunicare: - vizibilitate are o audienta mai mare decat o lucrare prezentate intr-o sala; - selectie poti alege dintre postere doar cele a caror continut te intereseaza; - interactivitate poti interactiona relaxat cu autorul si cere informatii; - economie de timp poti viziona un numar mai mare de lucrari fata de cele
sustinute intr-o sala.
Ca forma, exista doua variante de postere: orizontale si verticale. Fiecare dintre acestea prezinta avantaje, dar si unele inconveniente. Astfel:
- cel orizontal permite spatii mai mari intre randuri, imagini mai mari, legaturi mai evidente intre capitole, se coloreaza unitar;
- cel vertical permite mai multe imagini, mai multe tipuri de fonturi, cere spatii mai mici intre randuri, mai greu de retinut rezultatele.
Exemplu de poster orizontal
Exemplu de poster vertical
3.1.4. Emblema si sigla
Emblema si sigla constituie mijloace de comunicare vizuala si in acelasi timp componente ale strategiei de marketing.
Din multitudinea de produse aflate pe piata, cumparatorul ajunge sa aprecieze si sa prefere produsele anumitor firme. Ele pot fi identificate prin proprietati specifice legate de aspect, dar in primul rand prin etichete, embleme sau sigle.
Sigla reprezinta forma de comunicare conceputa din elemente vizuale abstracte sau abstractizate sau symbol graphic asociat unor produse sau unei firme. Termenul de emblema se utilizeaza in special la produsele textile. Mai modern si universal adoptat de catre designeri este termenul de logo (provenit din grecescul logos=cuvant). Unii autori il considera ca avand inteles similar cu cel al siglei, altii ii dau o semnificatie mult mai larga. Functiile logo-ului sunt urmatoarele:
- de prezentare concentrata a activitatii firmei; - de contact; - de identificare a firmei sau produselor; - de provocare a interesului cumparatorului sau colaboratorului; - de promovare a produselor; - de garantare a calitatii.
In pofida multiplelor functii pe care le are, un logo trebuie sa fie: - clar, simplu, coerent, usor de inteles; - usor de recunoscut, usor de retinut; - reproductibil.
Clasificarea logo-urilor: - Simbolice , constand din reprezentari grafice cu aluzie la aspecte ale activitatii
firmei, sau simboluri abstracte; - Textuale , constand din numele firmei intreg sau partial; in acest caz se poate
aplica textului o prelucrare - ingrosarea liniilor, fonturi diferite, litere simetrice sau rasturnate etc; este cel mai des utilizat tip de logo pentru firme aflate la inceput;
- Literale , constand din initialele numelui firmei sau dintr-o singura litera. Si aici se poate aplica o prelucrare a caracterelor;
- Combinate, constand din combinatii de simboluri si text, alaturate sau suprapuse partial. Ele cer talentul si cunostintele estetice ale unui designer.
Etapele de lucru la crearea unei sigle sunt urmatoarele: - stabilirea modului in care beneficiarul doreste sa fie perceput pe piata sau de
catre colaboratori; - stabilirea tipului de logo adoptat; - analiza restrictiilor legate de publicul tinta (tara, traditii, religie); - construirea mai multor forme grafice; - alegerea variantei optime; - omologarea in timp.
In figurile de mai jos sunt prezentate exemple pentru tipurile de sigle amintite anterior (simbolice, textuale, literale, combinate).
3.2. Designul de carte
Orice carte, indiferent de domeniu caruia ii apartine, trebuie sa aiba o anumita structura si un mod de prezentare.
Structura cuprinde elemente materiale obligatorii copertile, pagina de titlu, pagina de drepturi, cuprinsul, corpul cartii si elemente materiale optionale invelitorile, prefata, introducerea, anexele.
Modul de prezentare al acestor elemente dimensiuni, caracterul literelor, culoarea si ilustratiile exterioare si interioare, precum si punerea in pagina rezulta din colaborarea autorului cu designerul de carte. Coperta este un element obligatoriu pentru o carte, avand rol de sustinere si de protectie al continutului. Sunt patru coperti (se numara si cele interioare) cu dimensiuni cuprinse in general intre 12,5x16 cm si 70x100 cm. Materialul utilizat este carton de legatorie sau carton buretat. Invelitorile se fac din hartie, piele, panza, PVC, poliuretan.
Continutul grafic al copertei consta in cateva elemente: - obligatorii: numele autorului (autori sau institutii) si titlul cartii; - optional: editura, locul publicarii, anul. Se recomanda ca titlul sa fie scurt, sugestiv, uneori se adauga un subtitlu. Daca
elementele optionale nu apar pe coperta, ele pot fi mentionate pe pagina de titlu. Este foarte important aspectul copertei, acesta fiind primul contact al
cumparatorului cu cartea. Talentul si imaginatia designerului contribuie la atragerea potentialilor cumparatori si cititori.
Editura este o organizatie cu personalitate juridica, specializata in valorificarea drepturilor de autor, prin publicarea si difuzarea operelor de creatie intelectuala.
Pagina de titlu este o pagina interioara care repeta continutul copertii. La fel ca aceasta, ea va contine numele autorului si titlul cartii. Editura, locul publicarii, anul sunt optionale. Pagina de drepturi urmeaza dupa pagina de titlu si contine unele formulari tip referitoare la drepturile de autor si interdictia de multiplicare fara acordul autorului. Pe langa acestea sunt notate numele editurii acreditate C.N.C.S.I.S., descrierea CIP a bibliotecii, numele tehnoredactorilor, a traducatorului, a referentilor, al realizatorului copertei. Editura, locul publicarii si anul apar obligatoriu, fie ca au fost sau nu mentionate pe coperta. Optional sunt trecute cuvinte cheie , mentiuni referitor la publicul tinta. Prefata urmeaza dupa pagina de drepturi si nu este obligatorie. Poate fi scrisa de autor sau de altcineva. In ea se fac referiri la continut, autor, lucrari ale acestuia, etc. Cuprinsul, numit si Sumar sau Tabla de materii, se afla la inceputul cartii, dupa Prefata. El este o lista care cuprinde titlurile subdiviziunilor lucrarii (capitole, subcapitole, paragrafe), ierarhizate cu ajutorul tipurilor de fonturi, completate cu paginile aferente din lucrare. Introducerea nu este obligatorie. Aici autorul isi prezinta intentiile, scopul lucrarii, mijloacele intrebuintate. Lucrarea propriu-zisa (continutul cartii) este structurata pe capitole, subcapitole, paragrafe, aliniate. Numerotarea capitolelor se face cu cifre arabe sau romane, dupa preferinta autorului.
Interiorul contine ilustratii, tabele si grafice (la cartile de specialitate), asezarea lor in pagina facandu-se dupa legile compozitiei, urmarindu-se obtinerea unui echilibru.
Bibliografie este obligatorie la cartile de specialitate, se plaseaza la sfarsitul cartii, dar inaintea anexelor.
Anexele aduc lamuriri, surse, explicatii, rezultate. Pot contine titluri, grafice, tabele.
Exemple de coperti de carte
3.3. Grafica sistemului de informare si semnalizare
O aplicatie importanta a designului comunicarii vizuale sunt indicatoarele rutiere (pentru circulatie, turistice, utilitati si altele). Acestea sunt valabile oriunde in lume. Pentru depasirea barierelor de limba, s-a creat un sistem universal de simboluri (a inceput in Europa). Semnalizatoarele rutiere sunt simboluri fie inrudite cu imaginea, fie cu conceptul, fie arbitrare, pe suport metalic. Designul suportului este la fel de important, ales dupa semnificatia formei (patrat, cerc, triunghi) si a culorii (rosu, albastru, verde cu alb pentru contrast). Sunt bine cunoscute de catre participantii la trafic trei grupe de indicatoare: de informare, de avertizare si de obligare sau interzicere.
Suportul indicatoarelor de informare este de forma patrata sau dreptunghiulara, (semnifica realism, echilibru) iar culorile utilizate sunt albastru, rosu, sau verde combinate cu alb pentru contrast si citire mai usoara.
Indicatoare de informare rutiera
Indicatoare de avertizare
Suportul indicatoarelor de avertizare este de forma triunghiulara (triunghiul semnifica dinamism, actiune), iar culorile utilizate in general sunt rosu cu alb, pentru accentuarea pericolului.
Suportul indicatoarelor de interzicere este de forma circulara (cercul semnifica inteligenta), iar culorile utilizate in general sunt rosu cu alb, tot pentru accentuare.
Indicatoarele de obligare au suportul tot rotund, dar culorile utilizate sunt albastru cu alb.
Indicatoare de interzicere
Indicatoare de obligare
3.4. Designul de ambalaj
Ambalajul reprezinta totalitatea elementelor materiale destinate protectiei unui produs, in scopul mentinerii calitatii si integritatii pe timpul manipularii si transportului, depozitarii, desfacerii si consumului si pentru facilitatea acestor operatii.
Exista o mare varietate de tipuri de ambalajele, care se pot clasifica astfel: - dupa modul de folosire - de unica folosinta sau returnabile; - dupa material hartie, carton, sticla, metal, lemn, plastic, textile, materiale
complexe; - dupa forma plicuri, pungi, plase, cutii, flacoane, lazi, borcane; - dupa domeniu de utilizare transport, desfacere, prezentare; - dupa sistemul de confectionare fixe, demontabile, pliabile; - dupa rigiditate rigide, semirigide, suple.
Rolul principal al unui ambalaj este de protectie, dar in plus el mai indeplineste o serie de functii, deci in ansamblu:
- protectie fizica a produselor; - functie comerciala mijloc de comunicare intre producator si consumator; - atragere a clientelei prin forma, culoare, grafica, miros; - informare prin etichete (compozitie, clasa de calitate, pret, termen de
valabilitate, mod de utilizare); - functie de marketing (identificare a marcii); - criteriu de stabilire a nivelului de trai.
Figurile alaturate contin forme reprezentative de ambalaj din diferite materiale:
a) cartonul ondulat este ieftin si un bun amortizor pentru socuri; se foloseste sub forma de dosare pentru documente, cutii pentru produse alimentare, incaltaminte, produse de uz casnic, ambalaje estetice speciale.
Ambalaje din carton Ambalaje speciale din carton
b) sticla se utilizeaza de mult timp, sub forme diverse, pentru produse lichide din industria alimentara, farmaceutica, cosmetica, etc.
Sticlute pentru parfum cu design deosebit Ambalaje personalizate din sticla
c) plasticul este usor, inlocuieste de multe ori sticla, se utilizeaza intens in ultimii 50 de ani, sub forme diverse, pentru produse din industria alimentara, chimica, farmaceutica, cosmetica, etc.
Ambalaje din plastic
3.5. Grafica de suprafata a obiectelor si utilajelor (va continua)
Produsele industriale devin si ele, odata cu dezvoltarea designului, mijloace de comunicare. Aceste produse nu sunt proiectate doar pentru utilitate, ci si pentru mesajul pe care-l transmit, legat de conceptii si stil de viata a utilizatorilor.
Produsul impreuna cu formele lui, cu motivele, textura, culorile, siglele si logourile constituie mijloace de comunicare.
