7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 1/77
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIUFACULTATEA DE STIINTE
MASTER PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOTERAPIE
LUCRARE DE DISERTATIE
CANDITAT:Păuna Roxana-Bianca
SIBIU2011
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 2/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIUFACULTATEA DE STIINTE
MASTER PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOTERAPIE
COMPORTAMENTUL DEVIANT LAFEMEI(MECANISMELEINFRACTIONALITATII)
COORDONATOR:Prof.Uiv.Doctor RASCANU RUXANDRA CANDIDAT:Păuna Roxana-Bianca
SIBIU2011
2
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 3/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
CUPRINS:
ARGUMENT .......................................................................................................................................4
I.. CADRUL TEORETIC....................................................................................................................5
I .1. DIVERSE PERSPECTIVE PRIVIND ETIOLOGIA ACTULUI INFRACŢIONAL.................5
I .1.1. Teorii predominant nepsihologice.................................................................................6
I .1.2. Teorii predominant psihologice...................................................................................10
I .1.3. Definirea actului infracţional şi categoriile de infracţiuni...........................................13
I .1.4. Fazele actului infracţional............................................................................................13
I .1.5. O nouă direcţie de analiză a actului infracţional..........................................................14
I .2. ANALIZA PSIHOLOGICĂ A FENOMENULUI INFRACŢIONAL.......................................15
I .2.1. Fenomenul infracţional - fenomen social.....................................................................15
I .2.2. Comportament normal - comportament deviant..........................................................16
I .2.3. Caracteristici psihologice ale comportamentului infracţional......................................17
I .2.4. Aspecte de gen ale infracţionalităţii.............................................................................19
I .3. CONCEPTUL DE PERSONALITATE ÎN PSIHOLOGIA JUDICIARĂ.................................23
I .3.1. Definirea personalităţii - personalitatea infractorului şi componenetele personalităţii...........................................................................................................................23
I .3.2. Teoria lui Eysenck cu privire la personalitatea delincventului....................................26
I .3.3. Conceptul de act infracţional în corelaţie cu personalitatea.........................................28
I .4. MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSEPRIVATE DE LIBERTATE..............................................................................................................29
I .4.1. Motivaţiile exogene (extrinseci ) şi motivaţiile endogene (intrinseci)ale infracţiunii.........................................................................................................................32
I .4.2. Teoria atribuirii.............................................................................................................33
3
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 4/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
II . OBIECTIVE ŞI IPOTEZE..........................................................................................................35
II .1. Obiective.......................................................................................................................35
II .2. Ipoteze de cercetare......................................................................................................35
III . INVESTIGAŢIA PSIHOLOGICĂ............................................................................................36
III .1. Subiecţii.......................................................................................................................36
III .2. Design şi variabile.......................................................................................................36
III .3. Instrumente..................................................................................................................37
III .4. Procedură.....................................................................................................................38
IV .PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR (ANALIZA CANTITATIVĂ şiCALITATIVĂ)..................................................................................................................................39
IV .1. Ipoteza 1.......................................................................................................................39
IV .2. Ipoteza 2.......................................................................................................................44
IV .3. Ipoteza 3.......................................................................................................................52
V. CONCLUZII..................................................................................................................................59
SUGESTII şi LIMITE ......................................................................................................................61
BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................................62
ANEXA 1........................................................................................................................................64
ANEXA 2........................................................................................................................................65
ANEXA 3.........................................................................................................................................67
ANEXA 4.........................................................................................................................................68 ANEXA 5.........................................................................................................................................69
ANEXA 6 .........................................................................................................................................71
ANEXA 7 .........................................................................................................................................72
ANEXA 8.........................................................................................................................................73
ANEXA 9.........................................................................................................................................74
4
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 5/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
ARGUMENT
,,Mass-media, televiziunea, cărţile de groază, filmele de teroare, romanele poliţiste, etc, te
obligă nu numai să urmăreşti, în fiecare amănunt, formele desferecate ale violenţei, ci, până la un
punct, să le şi trăieşti, să participi afectiv la ele, să te identifici cu criminalul, hoţul, tâlharul, şi de ce
nu, să înveţi câte ceva din secretele comportamentului agresiv mergând de la furt, înşelăciune, tâlhărie
până la viol, şi chiar crima” (Păunescu, C., 1994).
Pornind de la aceste consideraţii, studiul de faţă îşi propune evidenţierea unor caracteristici ale
personalităţii persoanelor care comit acte infracţionale, în special femei, în speţă: tipul de personalitate,nevoi ale structurii motivaţionale a personalităţii, respectiv tipul de act comis şi motivaţia sau motivele
care stau în spatele comiterii actelor infracţionale. Pentru realizarea studiului s-au utilizat următoarele
probe psihologice: S.M.P (Structura Motivaţională a Personalităţii, din care au fost aplicate nevoia de
agresivitate, nevoia exhibiţie, nevoia de conştiinţă şi nevoia de apărare-autoapărare, aceştia fiind
relevanţi pentru studiul de faţă), E.P.I (Inventarul de Personalitate Eysenck), Chestionarul de Motivaţie
după Gh. Florian.
Această temă a fost aleasă din dorinţa de a atrage atenţia asupra faptului că în societatearomânească există suficiente cazuri în care femeile comit cât mai multe acte infracţionale, ca omor,
tâlhărie, furt, înşelăciune, luare de mită şi nu numai, fapt care nu le exclude din categoria persoanelor
care au un comportament deviant.
Surprinzător este faptul că numărul deţinutelor este în creştere, această situaţie nu este foarte
confortabilă nici pentru societate şi nici pentru ele ca persoane.
În acest studiu se analizează anumite aspecte psihologice care pot evidenţia faptul că există
asocieri în ceea ce priveşte extraversia, nevoia de agresiune şi neuroticismul cu tipul de act infracţional
comis de către femei şi motivaţiile relatate de acestea pentru fapta infracţională comisă.
5
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 6/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
I .CADRUL TEORETIC
I .1. DIVERSE PERSPECTIVE PRIVIND ETIOLOGIA ACTULUI
INFRACŢIONAL
În extensiunea sa ca ştiinţă şi practică, psihologia judiciară se adresează tuturor
categoriilor de specialişti care participă la înfăptuirea justiţiei şi ale căror hotărâri produc
un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii.
Orice ştiinţă este obligată de statutul ei să-şi asume doar o parcelă din orizontul infinit al
cunoaşterii. În lucrarea sa ,,Tehnica psihologiei experimentale şi practică”, Al. Roşca
afirmă în capitolul introductiv că peste tot unde intervine factorul uman şi acest domeniu
nu e deloc restrâns, are şi psihologia un cuvânt de spus. Omul este o fiinţă socială, idee pe
care a formulat-o la timpul său, Aristotel. (Popa, 1999).
Pe parcursul acestei lucrări, ne vom opri asupra protagonistului scenei juridice: infractorul,
în speţă femeile deţinute. În prealabil vom trata aspectele psihologice generale care
determină infracţionalitatea.
Traiul în societate, adică în colectivitatea semenilor, este guvernat de anumite norme.
Unele dintre acestea sunt nescrise, transimţându-se de la o generaţie la alta: acestea sunt
normele morale. Altă categorie o formează normele scrise sau legile. Încălcarea normelor
morale este dezaprobată de opinia publică. Încălcarea normelor scrise, a legilor este
sancţionată de justitie. Cei ce încalcă normele juridice sunt infractori, iar actul de
înfrângere a legii este infracţiunea. (Popa, 1999).
Astfel se naşte în mod firesc întrebarea: de ce unii oameni nesocotesc normele
juridice? Ce anume îi determină să comită acte infracţionale?
Din această perspectivă, Psihologia Judiciară se defineşte drept "disciplina
distinctă, cu un pronunţat caracter pragmatic, informativ - formativ şi de cultură
profesională a magistratului în statul de drept, care are ca obiect studierea nuanţată şi
aprofundată a fiinţei umane (persoana) implicată în drama judiciară, în scopul obţinerii
cunoştinţelor şi evidenţierii legităţilor psihologice, apte să fundamenteze interpretarea
corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară sau criminogenă (Butoi, Butoi, 2003).
6
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 7/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteI .1.1. Teorii predominant nepsihologice.
Numărul teoriilor explicative elaborate de-a lungul timpului este extrem de
mare, dovada clară a dificultăţilor integrative şi, totodată, a neacceptării vreunei resemnări
din partea cercetătorilor. Aceste teorii pot fi incluse în două mari categorii :
•
teoriile nepsihologice• teoriile psihologice
Din prima categorie fac parte : teoriile biologice, teoriile constituţionale, teoriile
sociologice şi teoriile economice.
Teoriile biologice, susţin în esenţă, ca anumite anomalii sau disfuncţii fiziologice
constituie factori determinanţi ai comportamentului infracţional. O influenţă covîrşitoare a
exercitat-o medicul italian Cezare Lombroso. Pentru Lombroso comportamentul criminal
constituie un "fenomen natural" care este determinat ereditar. Criminalii înnăscuţi sunt
caracterizaţi printr-o serie de stigmate fizice, precum : faţă asimetrică, urechi foarte mari
sau foarte mici, fruntea retrasă şi îngustă, barbă îngustă, sprâncene proeminente, maxilarul
şi obrajii proeminenţi. Aceste caracteristici sunt considerate "atavisme" moştenite de la
cele mai îndepărtate în timp specii umane. În afară de caracteristicile fizice, Lombroso a
listat o serie de "atavisme" fiziologice şi psihologice, precum : instabilitatea la durere,
cicatrizarea rapidă a rănilor, o mare asemănare între sexe, lene ; lipsa completă a ruşinii,
onoarei, remuşcării şi milei ; neglijenţa, excitabilitatea ; pasiunile pentru jocurile de noroc
şi băuturile alcoolice. În afară de aceste stigmate, criminalul înnăscut are o serie de
obiceiuri cum ar fi, tatuajul, utilizarea excesivă a gesturilor şi înclinarea spre limbaj
colorat. Concluziile medicului italian formulate după efectuarea studiilor sale iniţiale sunt
sintetizate astfel :
• criminalii sunt la naştere un tip distinct;
• ei pot fi caracterizaţi prin anumite stigmate;
• aceste stigmate sau caracteristici fizice nu cauzează crima dar ele ne ajută la
identificarea tipurilor criminale;
• numai prin intervenţii sociale viguroase poate fi restrâns comportamentul infracţional al
criminalilor înnăscuţi.
Eroarea centrală a studiilor iniţiale ale lui Lombroso a constat în faptul că cei mai mulţi
dintre subiecţii săi, criminali în armata italiană erau sicilieni, ce reprezentau un tip fizic
distinct.
7
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 8/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteAlte studii care susţin caracterul ereditar al comportamentului infracţional au fost
efectuate pe fraţi gemeni. Ele au încercat să evidenţieze că, în cazul în care unul din
perechea de fraţi identici a comis crime, celălalt membru este predestinat la
comportamente similare. Poate fi amintită în acest sens lucrarea germanului J. Lange :
"Crime and Destiny" (Crimă şi Destin).
În concluzie, teoria sa susţine că infractorul moşteneşte înclinarea spre crimă de la
ascendenţii săi şi poate fi resunoscut după malformaţiile enumerate mai sus.
Teoriile constituţionale susţin existenţa unei relaţii între anumite caracteristici
fizice şi caracteristicile temperamentale, deci între tipul fizic şi comportament. În 1942,
Wiliam Sheldon identifică 3 variabile sau 3 dimensiuni care intervin în formarea corpului :
endomorfia (cei cu valori mari sunt moi, rotunzi şi graşi), mezomorfia (cei cu valori mari
sunt atletici, puternici, musculoşi şi viguroşi), ectomorfia (cei cu valori mari au un corp
lung, slab, muşchii slabi dezvoltaţi). Mergând pe aceeaşi linie, cea a criminalităţii, Sheldon
şi Eleanor Glueck (Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 1992), comparând 500 de
delincvenţi şi 500 de nedelincvenţi în baza unui număr masiv de variabile demografice,
găsesc un procent de 60,1 din primul grup ca fiind mezomorfici faţă de numai 30.7% din
subiecţii din al doilea grup.
Concluziile lor însă sunt formulate cu multă precauţie. "Este destul de evident că
fizicul singur nu poate explica în mod adecvat comportamentul delincvent ; este clar, de
aceea, că în conjuncţie cu alte forţe el este implicat în delincvenţă. Nu toţi oamenii
mezomorfici sunt criminali şi nu toţi criminalii sunt mezomorfici. Chiar dacă există o
corelaţie între fizic şi comportamentul criminal, nu înseamnă în mod necesar că unul este
cauza celuilalt. Este destul de probabil că în copilărie, structurile mezomorfice să fi folosit
mai mult mijloace agresive şi fizice pentru a-şi atinge diferite scopuri. Fiind recompensaţi
pentru acest tip de comportament, ei persistă în terorizarea altora când sunt adulţi.
(Sheldon, Eleanor, Glueck, apud. Mitrofan şi colaboratorii, 1992).
Teoriile sociologice sunt foarte variate şi se prezintă în multe forme; ele au un
punct comun şi anume : conflictul cultural este principala cauză a crimei. În majoritatea
lor, aceste teorii pun accentul pe trei categorii de factori :
• valorile care sunt exterioare oricărui violator al legii;
• cauzele care există anterior oricărei acţiuni criminale;
• răspunsurile ce apar din structurile ambientale care la rândul lor afectează grupuri mari
de oameni;
8
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 9/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
În această abordare este prezentă implicit prezumţia că indivizii umani, adulţi sau
copiii, sunt esenţialmente fiinţe morale, constante de normele societăţii şi, totodată,
doritoare de a se conforma acestor reguli.
Explicaţiile sociologice pot fi grupate în : explicaţii structurale şi subculturale.Conceptul
de bază cu care operează explicaţiile structurale este inegalitatea fundamentală în ceea ce
priveşte oportunităţile în a atinge scopuri dictate de societate. Societatea stabileşte pentru
toţi aspiranţii (sănătatea, succes profesional, educaţie, etc), dar nu toţi membrii societăţii
sunt capabili să satisfacă asemenea cerinţe prin mijloace legale, de aceea unii recurg la
mijloace inegale.
Sociologul francez E. Durkeim a considerat crima ca fiind o parte integrantă a
tuturor societăţilor. Deoarece crima este un act care este pedepsit, o societate scutită de
crimă este absolut imposibilă. Grupul dominant într-o societate defineşte în mod invariabil
un anumit comportament ca fiind indezirabil şi pedepsibil. Deci definirea socială conferă
unui act caracter criminal şi nu calitatea intrinsecă a actului. Într-o societate care permite
indivizilor să difere mai mult sau mai puţin faţă de tipul colectiv, este inevitabil ca anumite
acte să nu fie antisociale. Totuşi, deoarece nimic nu este bun într-o măsură nedefinită şi
nelimitată, oamenii trebuie să fie liberi să devieze, altfel schimbul social ar fi imposibil.
Aşadar, ca să existe un progres, originalitatea individuală trebuie să se exprime ea însăşi,
ceea ce înseamnă că originalitatea criminalului trebuie să fie afirmată. Un alt exemplu al
explicaţiei structurale este teoria oportunităţii diferenţiate.
Cloward şi Ohlin (1960, apud. Mitrofan şi colaboratorii, 1992), susţin că indivizii
ce aparţin claselor de jos şi grupurilor subculturale doresc să folosească mijloace legitime
în obţinerea succesului în plan social, dar ei se lovesc de o multitudine de bariere,
precum : diferenţe culturale şi de limbaj, adversităţi economice, o limitată disponibilitate a
resurselor. Când mijloacele legale sunt blocate, oamenii sunt forţaţi să cultive metode
ilegale şi aşa rezultă crima. Această teorie prezintă o serie de limite, precum :
• lipseşte suportul empiric pentru descrierea teoriei privind delincvenţa juvenilă ;
cercetarea arată că tinerii delincvenţi manifestă mai multe diferenţe faţă de cei
nedelincvenţi în afara oportunităţilor diferenţiale educaţionale;
• nu există o evidenţă că tinerii din clasa de jos sunt mult mai frustraţi decât cei care
aparţin clasei de mijloc în ceea ce priveşte achiziţiile educaţionale;
• termenii cu care operează teoria cum ar fi aspiraţiile, frustraţie, oportunitate sunt vag
definite ; teoria nu explică ce-i determină pe cei deprivaţi în alegerea adaptării laoportunităţile blocate;
9
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 10/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
• crime sunt comise adesea de către cei care nu au negat niciodata oportunităţile, cum ar fi
cazul unui preşedinte de bancă ce delapidează;
Explicaţiile subculturale, spre deosebire de cele structurale pun accentul pecaracteristicile particulare etnice, religioase, naţionale ale grupurilor de apartenenţă. De
exemplu, dacă într-o subcultură particulară funcţionează o normă precum : ,,Să faci orice
ca să asiguri supravieţuirea familiei", ea poate fi predictivă în ceea ce priveşte incidenţa
crimei.
Tema conflictului cultural este abordată în mod evident în cadrul teoriei
interselor focale a lui Miller, care atribuie activităţile criminale ale grupurilor de
adolescenţi din clasa de jos încercărilor de a atinge acele scopuri ce sunt valorizate în
cultura lor prin comportamente care apar a fi cele mai portivite mijloace de obţinere a
acelor scopuri. Aderenţa la tradiţiile clasei de jos este esenţială. Aceste tradiţii sunt
precizate de către Miller (1958, apud. Mitrofan şi colaboratorii, 1992) ca fiind : încurcătură
(neplăcere), duritate, isteţime (şiretenie), excitare, autonomie. De exemplu băieţii din clasa
de jos se iau la bătaie pentru a arăta duritatea lor, fură pentru a demonstra iscusinţa şi
curajul. Şi această teorie are limite, precum :
• ea nu explică crimele comise de către indivizii care nu sunt dezavantajaţi social ;
• conceptele utilizate sunt definite vag ; cum sunt create aceste standarde culturale?cum
sunt transmise de la o generaţie la alta?cum controlează ele comportamentul fiecărui
individ dat?
• dar conceptul ce creează cea mai mare bătaie de cap este cel cultural, subcultural;
Teoriile economice încearcă să stabilească o legătură între infracţiune şi condiţiile
economice. Primele încercări sunt legate de numele unor autori, precum Bonger şi de
Comisia prezidenţială pentru întărirea legii şi administrarea justiţiei, 1967. În Europa însă
criminologul german William Bonger, de orientare marxistă, este considerat a fi primul
care a formulat teoria cauzelor economice ale crimei, însă de la începutul sec XX. În
concepţia sa, actele criminale, mai ales cele împortiva propietăţii, sunt determinate de
sărăcia proletariatului în cadrul sistemului capitalist competitiv. Soluţia ar consta, după , el,
în reorganizarea mijloacelor de producţie şi dezvoltarea unei societăţi fără clase. Acest
punct de vedere nedreptăţeşte desigur, o multitudine de oameni săraci care nu comit
infracţiuni.
10
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 11/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
I .1.2. Teorii predominant psihologice
Teoriile psihologice pun accentul în special pe caracteristicile persoanei, pe
structura şi factorii componenţi ai personalităţii, pe rezultatele învăţării şi interacţiunii
sociale, ca fiind drept principale cauze ale comportamentului infracţional. Dacă teoriile
sociologice sunt orientate în predominanţă către mediul ambiental şi socio - economic,
teoriile psihologice pun mai mult accent pe individ, pe factorii psihologici şi psihosociali.
Deşi numărul teoriilor psihologice este impresionant iar dificultăţile de clasificare
aproape insurmontabile, vom proceda totuşi la o diferenţiere a lor şi anume, le vom include
în două categorii :
• teorii propriu - zis psihologice, cum este cazul teoriilor analitice sau psihanalitice;
• teorii psihosociale;
Teoriile analitice utilizează concepte care creează mari necazuri celor care
încearcă să le operaţionalizeze, deoarece verificarea experimentală este greu de realizat.
Argumentele centrale ale acestor teorii, cu puternice implicaţii asupra practicii clinice,
constau, pe de o parte, în afirmarea eşecului în ceea ce priveşte controlul efectiv al ego-ului
sau super-egoului datorat greşelilor timpurii în formarea copilului sau neglijării parentale
(Staub, Alexandre, 1956, apud. Mitrofan şi colaboratorii, 1992). Pe de altă parte,
comportamentul deviant este considerat a fi o metodă simptomatică de abordare a
problemei bazale a adaptării şi anume, apărarea împotriva anxietăţii.
Asemenea puncte de vedere pleacă, desigur, de la concepţia şi teoria formulată de
către Sigmund Freud privind existenţa celor 3 categorii de forţe, şi anume : iraţionale (id),
raţionale (ego), morale (superego), care întotdeauna sunt în dispută privind asigurarea
conduitei. În ceee ce priveşte comportamentul delincvent, el consideră că orice criminal
suferă de o nevoie compulsivă de a fi pedepsit, în vederea uşurării stării de vinovăţie
datorate sentimentelor incestuoase inconştiente de tip oedipian din perioada copilăriei.
Crimele sau actele delincvente sunt comise în vederea autopedepsirii şi, deci, în vederea
purificării de vinovăţie.
Ferenczi (1950), vorbeşte despre o "moralitate sfincterială" care reprezintă
începutul şi fundamentarea moralei adultului. O persoană delincventă care persistă în
respingerea duşmănoasă a cerinţelor sociale este precum un copil aflat pe oala de noapte ce
respinge orice cerinţă din afară. Momentul în care un copil începe să-şi impună inhibareaeliminării, acesta este un pas decisiv care ajustează la lumea exterioară, deoarece s-a creat
11
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 12/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteo atenţie inhibitivă în cadrul personalităţii. Se dezvoltă astfel un anumit simţ al justului şi
injustului, în raport cu procesul biologic.
În ansamblu, atât freudienii, neofreudienii cât şi reprezentanţii altor şcoli
psihanalitice atribuie criminalitatea conflictelor interne, problemelor emoţionale sau
sentimentale de insecuritate sau inferioritate. Pentru ei, conflictele interne, comportamentul
deviant şi criminalitatea sunt simptome ale problemelor emoţionale fundamentale. De
regulă psihanaliza oferă o explicaţie doar pentru comportamentul compulsiv al
psihoticului, neuroticului şi sociopatului (Friedlander, 1947, Bromberg, 1948., apud.
Mitrofan şi colaboratorii, 1992).
Teoriile psihosociale accentuează asupra achiziţiilor rezultate în procesul
interacţiunii şi învăţării psihosociale şi sociale ca fiind drept principale explicaţii,
principale cauze ale criminalităţii şi nu numai. Întrucât există foarte multe asemenea teorii,
vom încerca, în acord cu Wrightsman, să realizăm o anumită sistematizare şi să le grupăm
în mai multe categorii, în funcţie de mecanismele psihosociale care favorizează apariţia
comportamentului deviant. Astfel, vom diferenţia:
• teoriile controlului social;
• teoriile învăţării psihosociale;
• teoriile învăţării sociale;
• teoriile etichetării sociale; (Mitrofan şi colaboratorii, 1992)
Teoriile controlului psihosocial susţin, în principal, faptul că tendinţa indivizilor de a
devia în plan comportamental este relativ generală şi constantă, ceea ce înseamnă că
aceştia se vor comporta în mod frecvent antisocial dacă ei nu sunt formaţi şi susţinuţi în a
evita această tendinţă.
O astfel de teorie este cea propusă de Hirschi (1978). În opinia acestui autor, mecanismul
controlului social care acţionează coercitiv asupra individului trebuie căutat în legăturile
acestuia cu societatea : dacă legăturile sunt puternice, individul în aceeaşi măsură se va
conforma normelor sociale; dacă legăturile slăbesc, probabilitatea violării normelor va
creşte.
O altă teorie apartenentă acestei categorii este teoria înfrânării (containnemet
theory) a lui Walter Reckless (1961), care reuşeşte mult mai bine să împletească cele două
perspective (psihologică şi socială) de abordare a cauzelor actelor infracţionale. În
concepţia acestui autor, comportamentul deviant este influenţat de o varietate de factori,
12
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 13/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante precum :1. Factorii de presiune socială şi anume : condiţiile economice şi de locuit
precare, statutul social scăzut, conflicte familiale ; 2.Factorii de presiune ce acţionează ca
factori de atragere (pull factors) şi care abat indivizii de la normele acceptate, cum ar fi,
anturajul, grupuri delincvente ; 3.Înfrânarea internă, în calitate de produs al unei bune sau
slabe internalizări. Când înfrânarea externă este slabă, înfrânarea internă trebuie să fie
puternică, pentru a se împotrivi presiunilor dinăuntru şi din afară.
Teoriile învăţării psihosociale. Teoria lui Sutherland, cuprinde o teză centrală şi
anume: ,,comportamentul criminal este învăţat prin interacţiunea cu alţii într-un grup
familiar. Învăţarea include tehnicile comiterii criminale plus motivele, trebuinţele,
raţionalizările şi atitudinile favorabile comiterii crimei" (Sutherland, 1970, apud. Mitrofan
şi colaboratorii , 1992).
Teoriile învăţării sociale. Una dintre cele mai reprezentative teorii ale învăţării
sociale, ce se concentrează în special asupra achiziţionării comportamentului agresiv,
aparţine lui Albert Bandura. El consideră că în dezvoltarea diferitelor forme de
comportament, inclusiv cel agresiv, intervin o serie de mecanisme, precum imitaţia şi
modelarea. Trăsături de personalitate, cum ar fi, de exemplu, agresivitatea şi dependenţa
pot fi învăţate privind la alţii şi văzând ce fel de recompense şi pedepse primesc aceştia
pentru acţiunile lor. Răspunsurile care conduc la rezultate valoroase (întărirea pozitivă)
vor fi urmate cu o mare probabilitate. De asemenea, învăţarea care are loc poate fi
influenţată de situaţia în care apar sau de specificitatea formelor de întărire şi de
recompensare. Indivizii învaţă să diferenţieze o situaţie de alta.
Teoriile etichetării sociale. Pleacă de la presupunerea că devianţa este creată de
către etichetele folosite de societate în legătură cu anumite acte. Devianţa nu este bazatănumai pe calitatea actului ci, mai mult, ea provine din reacţiile sociale asupra actului. Tot
în categoria teoriilor psihosociale includem şi conceptia lui Yablonski (1990) privind
autoconceptualizarea. În baza a 4 decenii de cercetare şi observaţie el a ajuns la concluzia
că factorul cauzal al crimei şi delincvenţei este legată de autoconceptualizarea
infractorului. Acest factor are mai multe rădăcini şi mai multe implicaţii.
13
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 14/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
I .1.3. Definirea actului infracţional ( R. B. Cattell) şi categorii de infracţiuni (Turliuc.M.,
N.):
Actul infracţional este determinat de situaţia de moment şi de relaţia acestei
situaţii cu personalitatea formată (Cattell, 1967). Din punct de vedere al psihologiei
judiciare, această perspectivă are cea mai mare însemnătate, deoarece ne indică faptul că
nu vom putea întelege actul infracţional făcând abstracţie de situaţie, act şi personalitatea
celui care a comis actul.
Punctul de vedere psihologic, dar mai ales punctul de vedere psihosocial implică
însă cunoaşterea mai largă a actului, geneza acestuia, indiferent dacă actul respectiv
deviant cade sau nu în incidenţa legii penale. Orice act este în fond o componentă a unui
comportament, comportament al unui individ care trăieşte în condiţii socio - istorice
determinate.
Legislaţia penală românească actuală prevede următoarele categorii de infracţiuni
(Rădulescu, 1998, apud. Turliuc, 2007):
• Infracţiuni comise împotriva persoanelor sau infracţiuni prin violenţă, care sunt ierarhizate
astfel : omorul sau omuciderea, tentativa de omor, lovituri cauzatoare de moarte, vătămări
corporale grave, ucidere din culpa, viol, viol cu moartea victimei, pruncuciderea, infracţiuni
contra protecţiei muncii, etc.
• Infracţiuni comise împotriva proprietăţii, care cuprind : infracţiunile comise contra avutului
personal sau particular (tâlhărie, furt), infracţiuni contra avutului public (delapidare, furt,
înşelăciune), infracţiuni economice (speculă), infracţiuni de serviciu (dare de mită, luare de mită,
trafic de influenţă;.
• Infracţiuni contra autorităţii (ultrajul);
• Infracţiuni care aduc atingerea unor relaţii privind convieţuirea socială (tulburarea liniştii
publice, ultrajul contra bunelor moravuri);
• Infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice;
I .1.4. Fazele actului infracţional.
Actul infracţional, constituie punctul de plecare pentru studiul juristului, iar
pentru psiholog reprezintă momentul final, momentul explicit, faza de culminare a unui
lung proces delictogen, ale cărei rădăcini se pierd în istoria personală, în antecedentele
14
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 15/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteinfractorului/ei. Orice infracţiune parcurge stadii intrapsihice, unele conştientizate, altele
mai puţin conştientizate. Din acest motiv după cum arată Mira y Lopez transgredierea,
încălcarea legii niciodată nu este un act totalmente impulsiv, spontan, dar nici pe de-a
întregul premeditat.
Ca orice altă formă de comportament, şi încălcarea legii porneşte de la intuirea,
de la reprezentarea actului şi, în final, ajunge la realizarea ei concretă. În linii generale,
fazele acestea sunt următoarele: a) reprezentarea actului; b) dorinţa sau tendinţa de a o
efectua; c) deliberarea şi ezitarea (lupta motivelor) ; d) conturarea intenţiei; e) alegerea
mintală şi optică a mijloacelor şi a victimelor; f) sesizarea momentului oportun sau a unei
ocazii ivite; g) executarea actului.(Lopez, 2007).
I .1.5. O nouă direcţie de analiză a actului infracţional.
După cum s-a observat din sintezele privind tentativele mai vechi şi mai noi de
evidenţiere a cauzelor care determină comportamentul infracţional, numărul teoriilor
elaborate este incomensurabil, fiecare dintre ele încercând să ofere cea mai bună explicaţie
şi să individualizeze factorii predominant responsabili implicaţi în producerea actelor
infracţionale.
După părerea noastră, în încercările de teoretizare şi explicare a realităţii
infracţionale trebuie să ţinem seama în mod obligatoriu de gradul de generalizare şi
abstractizare a conceptelor cu care operăm. Ţinând seamă de sfera de cuprindere şi de
conţinutul logic al noţiunilor pe care le întâlnim în domeniul activităţii social juridice, vom
realiza o ierarhie a acestora pe continuumul general - particular.
De exemplu, sfera noţiunii "comportament" este mai largă decât cea de
"deviant" ; sfera acestei noţiuni este mai largă decât cea de "infracţiune"; la rândul ei, sfera
acestei noţiuni este mai largă decât cea de "criminal" ; în continuare, sfera noţiunii de"criminal" este mai largă decât sfera noţiunii de "omor calificat" ; în sfârşit sfera noţiunii
de "omor calificat" este mai largă decât sfera noţiunii "omor comis de X", care este un caz
particular sau o noţiune particulară. Această faptă presupune existenţa unui infractor/e
concret/ă, o victimă concretă şi un anumit context, anumite condiţii în care a fost săvârşit.
"X" poate fi normal sau anormal psihologic, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, inteligent
sau redus mintal, sărac sau bogat, cu statut socioprofesional ridicat sau lipsit de educaţie,
etc (Butoi, Butoi, 2003).
15
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 16/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
I .2. ANALIZA PSIHOLOGICĂ A FENOMENULUI INFRACŢIONAL.
I .2.1. Fenomenul infracţional - fenomen social.
Fenomenul infracţional este "parte integrantă" a vieţii sociale, în sensul că este o
componentă cvazipermanentă a acesteia, diferenţele mai importante din interiorul său
mergând în direcţia tipurilor de infracţiuni comise şi a existenţei sale cantitative, pe
ansamblu sau tipuri de infracţiuni. Aşa se face că despre unele tipuri de infracţiuni, cum
sunt furtul, înşelătoria, omuciderea, tâlhăria, etc., se poate spune că sunt un "adaos"
permanent al vieţii sociale, în timp ce despre altele, cum ar fi evaziunea fiscală, crima
organizată la nivel internaţional, se afirmă că sunt de dată "mai recentă".
Fără a se putea determina un contur exact, în timp şi spaţiu, al fenomenului
infracţional, se poate totuşi considera că el are o evoluţie de tip pulsator; adică perioadele
de expansiune sunt urmate de altele de o mai mică amploare. Această caracteristică
generală a evoluţiei fenomenului infracţional se explică nu numai prin "jocul" factorilor
socioeconomici şi spirituali, care facilitează dinamica sa, ci şi prin amplificarea eforturilor
pe care societatea le face pentru combaterea criminalităţii şi a reducerii sale la nişte limite
"rezonabile", adică suportabile la nivel social.
În acest context nu este lipsit de interes să reţinem opinia specialiştilor în domeniu
care susţin că acest mileniu se confruntă cu o creştere îngrijorătoare a criminalităţii
(concept prin care se desemnează toate tipurile de infracţiuni posibile). O extensie
alarmantă au luat infracţiunile grave : omuciderea, atacul cu mâna înarmată, dar şi altele
precum violul, tâlhăria, traficul de droguri, evaziunea fiscală, etc.
Un aspect deosebit de complex al acestui fenomen în lumea contemporană îlconstituie apariţia crimei organizate la nivel internaţional sau "trans-naţional", deosebit de
periculoasă pentru ordinea socială, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. De aceea nu
este deloc greşit să afirmăm că imaginea contemporană a criminalităţii nu se "suprapune"
pe imaginea acesteia din secolele anterioare, deşi între ele există şi "puncte comune".
Cercetările criminologice şi psihologice atestă constatarea conform căreia
fenomenul infracţional are o determinare multiplă şi o structură complexă. Din perspectivă
psihologică elementul structural fundamental îl constuituie comportamentul infracţional .Studiul psihologic al comportametului infracţional oferă informaţii care ne permit să
înţelegem într-o manieră corectă atât fenomenul infracţional în ansamblul său, cât şi să16
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 17/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantedescifrăm corect fiecare infracţiune în mod separat. De asemenea pe această bază se pot
degaja soluţii apte să contribuie la recuperarea şi reintegrarea socială a infractorilor,
deoarece, se ştie, că acesta este un proces cu puternice accente individuale. (Prună, 1994).
O analiză pertinentă a fenomenului infracţional nu se poate realiza dacă nu avem
o delimitare clară a conceptului de comportament infracţional. În acest scop sunt
obligatorii unele delimitări teoretice, menite să ofere ideile directoare absolut necesare
pentru a putea oferi explicaţii de substanţă, bine argumentate.
I .2.2. Comportamentul normal - comportamentul deviant.
Psihologia desemnează prin conceptul de comportament mai multe elemente
psihologice, precum : reacţiile vizibile ale persoanei umane (comportamentul acţional),
trăirile afective pe care acesta le "resimte" (comportamentul afectiv), gândurile acesteia
(comportamentul mintal), precum şi limbajul folosit (comportamentul verbal). În mod
obişnuit aceste componente ale comportamentului se constituie într-un tot organic, care
exprimă răspunsurile pe care persoana le dă la solicitările care vin din mediu exterior.
În genere, răspunsurile oferite de indivizi la solicitările mediului ambiant se
împart în două mari categorii :
• NORMALE : corespunzătoare, sub aspectul conţinutului şi al modalităţilor de
desfăşurare, normele sociale proprii colectivităţii umane căreia individul îi aparţine. De
regulă, aceste tipuri de răspunsuri sunt date de majoritatea membrilor colectivităţii
respective.
• DEVIANTE : atipice, neobişnuite, deci necorespunzătoare sau chiar contrare normelor
sociale în vigoare. Aceste tipuri de comportamente sunt proprii unui număr redus de
membrii ai colectivităţii din care fac parte.
Comportamentele care evoluează, în genere, pe linia compatibilităţii cu normele
sociale în vigoare (morale sau juridice), se înscriu în aşa numitul registru conformist, ele
facilitând integrarea individului în viaţa colectivităţii. De regulă, persoanele care acceptă şi
practică conformismul social nu intră în conflict cu normele care reglementează viaţa
grupului, indiferent dacă acestea conţin interdicţii sau formulează prescripţii.
Comportamentele deviante evoluează pe linia incompatibilităţii indivizilor cu
normele care reglează viaţa grupurilor sociale, luând forma opoziţiilor şi a conflictelor.
Comportamentele deviante care exprimă abateri de la normele legale de convieţuire sunt de
o gravitate sporită, de aceea împotriva lor se acţionează prin măsuri severe, prescrise decodul penal. Persoanele care comit astfel de abateri alcătuiesc marea măsură atât a
17
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 18/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantedelincvenţilor cât şi a delincventelor, iar faptele lor, numite infracţiuni intră sub incidenţa
codului penal.
Prin conţinut, formă şi consecinţe nu toate infracţiunile prezintă acelaşi grad de
periculozitate socială. Astfel, în cazul unui furt în dauna avutului personal consecinţele se
rezumă la pagubele materiale pe care le suferă păgubaşul, dar în cazul unui accident de
automobil se pot produce atât pagube materiale cât şi pierderi de vieţi omeneşti. Şi totuşi,
acestea ar putea fi considerate infracţiuni "banale", comparativ cu o crima premeditată şi
executată cu metode " barbare", considerată ca o crimă deosebit de gravă, expresie a unui
comportament aberant. Toate aceste tipuri de comportament deviant sunt de competenţa
juriştilor, psihologilor şi psihiatrilor, după caz. (Prună, 1994).
I .2.3. Caracteristici psihologice ale comportamentului infracţional.
Trăind în societate, omul este obligat să respecte normele, atât cele morale, cât şi
cele juridice. Cei mai mulţi dintre oameni reşusesc să le respecte, având un comportament
conformist vis-a-vis de aceste norme. Există însă şi semeni care au un comportament
deviant, înfrângând normativitatea.
Putem grupa cauzele generatoare de infracţiuni în:
• cauze sociale;
• cauze psihologice.
Vom începe cu determinantele de ordin social care se constituie într-un factor important în
întreg procesul psihogenezei şi ca atare şi în cel al genezei fenomenului infracţional.
Determinarea socială a infracţionalităţii nu este liniară, ci este una multiplă şi acţionează
succesiv, iar uneori în mod direct.
În funcţie de natura societăţii evoluează şi infracţionalitatea şi comportamentului
infracţional. Astfel, dacă în societatea socialistă, infracţiunile erau în cea mai mare parte
îndreptate împotriva bunului obştesc, în societatea privatizată, a economiei de piaţă,
predominante devin infracţiunile împotriva persoanelor şi a bunurilor personale.
În cele ce urmează vom insista mai mult asupra factorilor psihologici ai
infracţionalităţii, pentru a pune astfel, în evidenţă rolul psihologiei în justiţie. Infractorul/ea
este, din punct de vedere psihologic, un om ca şi ceilalţi oameni (nu intră în discuţie
infractorii patologici sau crimele pasionale). Astfel şi infractorul/ea dispune de aceleaşi
procese şi funcţii psihice ca orice om. Deosebirile încep doar când este vorba de anumite
trăsături de personalitate.
18
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 19/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteToate investigaţiile care s-au întreprins pe linia analizei psihologice a
comportamentului infracţional au scos în evidenţă faptul că infractorii/ele au personalitate
deformată, diferind de cea a semenilor lor cu precădere prin sistemul propriu de valori
care reglează comportamentul şi prin modalităţile de inserţie în mediu social . În
continuare vom detalia câteva caracteristici ale comportamentului infracţional.
Infractorul/ea este un/o inadaptat/ă din punct de vedere social. Această caracteristică nu
este un dat, nu apare ca o predestinaţie, ci este, cel mai adesea, rezultatul unui proces
evolutiv. De fapt această constatare s-a impus prin fapte consumate deja, care atestă
constatarea că, prin acţiunile lor persoanele private de libertate se plasează în afara cadrului
normal al vieţii sociale. Acest gen de analize pun în evidenţă, cu precădere, constatarea că,
prin acţiunea întreprinsă, infractorul/ea
face doar dovada unei anumite inadaptări sociale la momentul respectiv, ceea ce nu
înseamnă că el a reacţionat astfel în mod fatal.(Dragomirescu, 1976 apud. Prună, 1994).
O altă caracteristică a comportamentului infracţional o constituie instabilitatea
emoţional - acţională a reacţiilor pe care infractorii le manifestă. Astfel, la omul obişnuit,
normele reacţiilor (motorii, verbale, atitudinale) sunt relativ stabile şi constante, fără a fi
marcate de mari oscilaţii cantitative şi calitative, deoarece sunt reglate conştient. La
persoanele private de libertate, însă, ele prezintă caracteristici opuse : sunt discontinue,
manifestă inconstanţă faţă de stimuli şi prezintă salturi de la o extremă la alta (de la pozitiv
la negativ), caracteristici care se explică printr-un reglaj conştient de nivel scăzut. Acest
tablou reacţional, care face posibil un stil de reacţie în care nu este o corelaţie corectă între
stimulii din afară şi răspunsurile subiectului, este un simptom specific al caracterului
deformat al personalităţii infractorului/ei.(Prună, 1994)
Prin infracţiunea comisă, infractorul/ea urmăreşte obţinerea unor beneficii
materiale şi a unor satisfacţii morale, elemente care explică, în majoritatea cazurilor,
cauze intime, personale ale infracţiunii. În lumina acestei caracteristici se poate observa că persoanele care au comis infracţiuni manifestă o "sensibilitate crescută" pentru acele
bunuri sau persoane care se raportează într-un fel sau altul la "slăbiciunea" proprie, la
"profilul" sau 'specialitatea" caracteristică. În faţa "stimulilor specifici" infractorul/ea
manifestă o stare de activitate crescută, de agitaţie internă, pe care nu şi-o poate domoli
oricum. Ea îl împinge spre infracţiune şi se diminuează numai o dată cu atingerea scopului
propus. Dar până să-şi atingă scopul, individul se simte atras ca de un "magnet" de
"obiectivul" respectiv, se mobilizează pentru împlinirea acţiunii, al cărui rezultat ocupă primul plan al anticipării, în timp ce consecinţele negative ale acesteia nu mai contează sau
contează mai puţin.19
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 20/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteO altă caracteristică a acestui comportament este că posedă un caracter
duplicitar , deoarece infractorul/ea este conştient/ă, în majoritatea cazurilor, de caracterul
antisocial al acţiunilor sale. De aceea el se ascunde de cei din jur, plănuind în taină
acţiunea infracţională, iar faţă de oameni simulând corectitudine, cinste, omenie, face celor
cu care vin în contact, uneori chiar 'autorităţilor" o impresie favorabilă.(Prună, 1994).
Orice comportament infracţional are la bază, de regulă, un sistem motivaţional
specific. De cele mai multe ori acesta are funcţii justificative, în sensul că prin el
infractorul/ea îşi justifică acţiunile antisociale în faţa altora (persoane apropiate,
anchetatori, psihologi), astfel încât răspunderea şi responsabilitatea să-i revină în cât mai
mică măsură sau, dacă se poate, deloc. De obicei, infractorul îşi construieşte astfel de
sisteme motivaţionale în care apar supralicitate fie "condiţiile interne" ("emoţie puternică",
pierderea stăpânirii de sine", etc), fie cele externe, "obiective" (caracterele situaţiei prin
care a trecut, situaţia "specială" cu care s-a confruntat, etc). În mod "firesc" aceste persoane
caută să-şi creeze faţă de anchetator o situaţie cât mai favorabilă, declinând adevăratele
mobiluri ale acţiunii sau plasându-le pe un plan secund. Iată un exemplu : o ziaristă o
întreabă pe o deţinută de ce a furat din marfa pe care o transporta ; aceasta i-a răspuns :
"pentru ca nu-mi ajunge salariul"! De regulă infractorul/ea însuşi nu crede în ceea ce
afirmă în faţa altora, pentru a se justifica, dar se întâlnesc şi cazuri când motivaţia capătă o
accentuată tentă autojustificativă. În asemenea situaţii infractorul/ea se consideră
îndreptăţit/tă să comită fapta ce i se pune în sarcină, deoarece a răzbunat o nedreptate care
i-a fost făcută anterior , ori a "pedepsit" victima pentru o acţiune a acesteia. În astfel de
cazuri unii infractori ajung să-şi decline total vinovăţia, ba chiar ajung la concluzia că sunt
în realitate "justiţiari" şi nu "infractori".(Prună, 1994).
I .2.4. Aspecte de gen ale infracţionalităţii.Specificul participării feminine la diversitatea de delicte pare a fi un subiect mai
puţin controversat. La nivelul anilor 1960, toţi criminologii şi psihologii erau de acord că
delincvenţa feminină se manifestă mai mult în domeniul sexual, comportamentul
infracţional masculin fiind mult mai divers. Se sugera că fetele devin, statistic, delincvente,
la vârste mai mari decât băieţii şi că incidenţa factorilor psihopatologici în delincvenţa
feminină este mai mare, comparativ cu delincvenţa masculină. Printre delictele tipic
feminine figurau : prostituţia şi comportamentul trivial, avortul, infanticidul, scrisorileanonime, actele de piromanie şi de vandalism, furtul, calomnia.
20
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 21/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteOdată cu dispariţia definiţiilor juridice ca delict a unor conduite precum
prostituţia sau avortul, lista specialităţilor delictuale feminine s-a modificat, astfel încât la
începutul anilor 1990 studiile indică preferinţa femeilor pentru infracţiuni contra
proprietăţii şi bunurilor (furturi din magazine, falsificarea cecurilor, înşelăciuni,
escrocherii). Infracţiunile cu intenţie asupra persoanelor (lovituri, ultraj, omor) precum şi
cele contra autorităţii publice sunt mai puţine în comparaţie cu cele comise de bărbaţi.
Cele mai multe asasinate comise de femei se produc noaptea, în timpul somnului
victimei, şi prin otrăvire, femeile evitând de cele mai multe ori o confruntare directă cu
victima, dacă au posibilitatea exercitării controlului fizic asupra ei.
Aşadar, până la sfârşitul anilor 1990, explicaţiile stiinţifice asupra
particularităţilor infracţionalităţii feminine descriau comportamentul criminal ca fiind
dependent de natura fiziologică a femeii : criminalitatea feminină era una de sorginte
hormonală şi afectivă.
Începând cu deceniul următor, ca urmare a abordării multidisciplinare a obiectului de
investigat, cercetările au început să se orienteze în principal în următoarele trei direcţii :
studierea socializării diferenţiale a femeilor, a oportunităţilor structurale ilegitime şi a
reacţiei sociale diferenţiale.
Până în 1993, diferenţele de abordare în funcţie de sex nu erau luate în
considerare nici de specialiştii occidentali. Se accepta tacit o discriminare juridică în
favoarea femeilor. De plidă, Helen Allen demonstra că femeile care comit acte de violenţă
au mai mari şanse decât bărbăţii să fie declarate bolnave mintal şi să fie dejudiciarizate,
fiind mai degrabă supuse unui tratament psihiatric decât încarcerării.
În general, violenţa feminină era considerată un răspuns direct la relaţiile de post tratament
la care au fost supuse. Stereotipurile tradiţionale, care vedeau femeia gentilă, supusă,
fragilă, ajunsă la ultimul prag de suportabilitate în faţa agresiunii masculine, debilizată deviolenţa mediului în care a trăit, deprimată de presiunile sociale cărora nu le mai poate face
faţă, incapabilă să se controleze din cauza factorilor hormonali şi sindromului, au fost
confirmate de unii psihologi.
Într-o carte celebră, Anna Campbell, psiholog, demonstra că femeile utilizează
violenţa diferit de bărbaţi. După ea, pentru bărbaţi ,,agresivitatea este un mijloc de
exercitare a controlului asupra altor persoane şi corespunde nevoii de recuperare a puterii
sau a stimei de sine”, pe când la femei ,,agresiunea este o lipsă temporară de stăpânire desine, provocată de o presiune irezistibilă. Există deci o agresiune instrumentală, ca mijloc
21
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 22/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantede impunere a puterii şi o agresiune expresivă , ca formă de eliberare a unei tensiuni
acumulate. Femeile sunt socializate diferit de bărbaţi.(Bruno, 2006).
Din perspectiva socializării diferenţiale, ideea generală ce orientează abordarea
fenomenului infracţionalităţii feminine decurge din constatarea acestui fapt : femeile sunt
încă victimele unei închideri sociale impuse de bărbaţi. Ţinute la distanţă de locul în care
se iau deciziile, ele nu şi-au câştigat posibilitatea de a suprima stereotipurile sexuale, care
le desemnează în rolurile de fiică, soţie, mamă. Invizibil în plan social, deoarece se dedică
cel mai frecvent căminului (fie sunt casnice, fie după o zi de lucru), ele îşi consumă cea
mai mare parte a timpului singure, în activităţi menajere şi de educare a copiilor.
Studiile de psihologie diferenţială explică procesul specializării agresivităţii
feminine pornind de la distincţia înnăscut - învăţat. Dupa H. Laborit s-ar putea identifica
patru tipuri de agresivitate : agresivitatea predatoare - este instinctivă, fiind determinată de
foame ; agresivitatea de competiţie, care apare atunci când un individ concurează cu un
altul pentru obţinerea obiectului grafiticant ; agresivitatea defensivă - provocată de un
stimul dureros şi care se manifestă atunci când comportamentul de fugă nu este posibil ;
agresivitatea de angoasă apare atunci când lupta/fuga s-au dovedit ineficiente, obiectul
gratificant nefiind obţinut.(Neamţu, 2004).
Socializarea diferenţială explică, de asemenea, şi un alt aspect particular al
infracţionalităţii feminine : locul în care se produc delictele "specialităţi" feminine sau
oportunităţile criminale. Conflictele (indiferent de cauze - carenţe afective, educative,
culturale, profesionale, perturbări familiale sau conjugale, etc) se produc în marea lor
majoritate în cadrul restrâns al familiei sau în locurile în care femeile desfăşoară activităţi
profesionale sau domestice. Calitatea de victimă a partenerului, copilului, a altor membrii
ai familiei, a marilor magazine, apare în legătură cu posibilitatea femeilor de a acţiona
eficace asupra mediului pentru a îndepărta stimulii nocivi.Atât bărbaţii, cât şi femeile, beneficiază de oportunităţile criminale care li se
oferă. Faptul că majoritatea covârşitoare a femeilor care comit delicte acţionează singure,
că nu există "bande" de femei sau că "specializarea" infracţională este mult mai rar
întâlnită la femei se poate explica tot prin socializarea diferenţială de tip tradiţional : având
ca dominante casa, familia şi educare copiilor, femeile beneficiază mult mai puţin de
oportunităţile care să le faciliteze asocierea în vederea infracţiunii.
Studiile clinice şi abordările cantitative au demonstrat că nu există o diferenţă denatură între infractorii bărbaţi şi femei, din punct de vedere socio- demografic şi cultural.
Dacă ne raportăm la indicatori precum nivelul de instrucţie, educaţie şi vârstă, statisticile22
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 23/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteindică fie slabe rezultate şcolare, fie analfabetismul celor mai multe dintre femeile
delincvente. Competenţele profesionale fiind foarte limitate, integrarea lor pe piaţa muncii
este dificilă, dacă nu chiar imposibilă, ceea ce explică şi precocitatea activităţii
infracţionale la femeile cu nivel de instrucţie foarte scăzut. Relativ la vârstă, se remarcă
supra-reprezentarea categoriei de vârstă de la 18 la 30 de ani în ansamblul populaţiei
feminine condamnate, precum şi descreşterea fenomenului infracţional după 30 de ani.
Femeile îşi încep activitatea infracţională la vârste mai mari în comparaţie cu bărbaţii, dar
odată ce au început să comită delicte, probabilitatea de a-şi continua "cariera" infracţională
este comparabilă cu cea a bărbaţilor ; s-a constatat că incidenţa criminală (desemnează
numărul actelor infracţionale per delincvent) cât şi recidivismul prezintă tendinţe similare
la femei şi bărbaţi.
S-a evidenţiat de asemenea, într-o manieră identică la fiecare sex, o repetiţie
caracteristică a infracţiunilor în funcţie de vârstă : înainte de vârsta de 30 de ani predomină
infractiunile contra proprietăţii şi bunurilor, în timp ce după această vârstă predomină
infracţiunile contra persoanelor.
Există o serie de motive pentru perpetuarea existenţei specificului feminin al
infracţionalităţii:
• Persistenţa rolurilor tradiţionale pentru femei, centrate pe responsabilitatea educării copiilor,
roluri menţionate prin socializarea diferenţială şi prin mass- media ; cercetările indică faptul că
de câte ori a crescut fenomenul infracţional feminin, el a fost însoţit de fenomenul demografic al
scăderii mediei copiilor preşcolari per familie;
• Deşi tot mai multe femei sunt active profesional, ele sunt implicate încă în profesii tradiţionale
feminine (educaţie, sănătate, servicii, relaţii cu publicul, etc).
Femeile nu au pătruns în condiţia care oferă cele mai mari oportunităţi pentru infracţiuni,
cum ar fi conducător profesionist de tir, lucrător la depozite, docher, toate oferind accesul
la bunuri aflate în tranzit, mai puţin bine păzite, mobilitate şi libertate. Astfel femeile nu au
oportunităţi mai mari decât în trecut pentru a realiza afaceri cu mărfuri furate, cu droguri,
pentru a se specializa în anumite acte criminale sau pentru a se asocia cu grupuri
infracţionale. Atunci când femeile pătrund în ocupaţii tradiţionale masculine, ele nu sunt
acceptate în reţele de activităţi tipic masculine, legate de consumul de băuturi alcoolice
după program, legate de jocurile de noroc asociate cu activităţi infracţionale.
• Femeile consumă mai puţin alcool (încă) şi aprobă mai puţin violenţa, ceea ce reduce
implicarea lor în multe delicte;
23
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 24/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante Numărul cazurilor de infracţiuni este în continuă creştere. Astfel, în Germania au
fost înregistrate, în 1996, 32.128 de cazuri infracţionale, în Olanda, în perioada 1981-1992,
au fost întâlnite 1.400 de cazuri, iar în Japonia, între 1971 şi 1995, 6.671 de cazuri. S-a
estimat că doar 5% din faptele comise ajung la cunoştinţa organelor de urmărire penală.
(Neamţu, 2004).
Cât priveşte delincvenţa feminină din România, ea se va situa la aceleaşi cote în
următorii ani, în jur de 2.000 de femei arestate, dar această cifră va reprezenta circa 7-8%
din totlul persoanelor încarcerate. (Bruno, 2006).
I .3. CONCEPTUL DE PERSONALITATE ÎN PSIHOLOGIA JUDICIARĂ.
I .3.1. Definirea personalităţii - personalităţii infractorului/ei şi componentele
personalităţii.
Cercetarea complexă a fenomenului infracţional, sub toate aspectele sale, deschide
largi perspective explicaţiei ştiinţifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant,
permiţând o fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate către
prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale. Cercetările moderne consacrate
psihologiei actului infracţional sunt în mod constant pluridisciplinare.
O analiză strict psihologică a actului infracţional, constă în analiza modului în care
personalitatea infractorului/ei (inteligenţa, afectivitatea, motivaţia şi voinţa) se manifestă în
pregătirea, săvârşirea şi în atitudinea postinfracţională. Personalitatea infractorului este
fondul pe care trebuie să se încrucişeze, în cadrul duelului judiciar, funcţiile acuzării şi
apărării pentru că, în ultimă instanţă, pedeapsa este impusă infractorului/ei, iar efectele sale
sunt condiţionate de această personalitate. Personalitatea infractorului este caracterizată de
o anumită motivaţie, de aptitudini, pregătire şi orientare comportamentală, dirijându-se demodele comportamentale cu caracter antisocial. (Rusnac, 2000). Elementele pozitive ale
personalităţii vor putea conduce spre o pedeapsă mai uşoară, pe când cele negative vor
trebui înfrânte printr-o pedeapsă mai aspră. Factorii psihologici nu acţionează direct,
nemijlocit şi univoc asupra individului, ci prin filtrul particularităţilor sale individuale,
specificităţi ale căror rădăcini se află în mică măsură în elementele înnăscute ale
personalităţii şi în cea mai mare măsură în antecedentele sale, în istoria personală. Toate
acestea îi determină un anumit tip de comportament disfuncţional, un anumit mod de aacţiona şi reacţiona în spaţiul psihologic, în modul de a rezolva situaţiile conflictuale care
apar mereu în acest spaţiu."Infractorul/ea se prezintă ca o personalitate deformată, ceea ce24
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 25/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteîi permite comiterea unor infracţiuni atipice cu caracter antisocial sau
disocial."Infractorul/ea apare ca un individ cu o insuficienţă maturizare socială, cu
deficienţe de integrare socială care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico -
normativ şi cultural al societăţii în care trăieşte. Pe această bază se încearcă să fie puse în
evidenţă atât personalitatea infractorului/ei, cât şi mecanismele care declanşează trecerea la
actul infracţional ca atare (Banciu, 1992, apud. Butoi, Butoi, 2003).
Studiindu-se diferite categorii de infractori/are sub aspectul particularităţilor
psihologice, s-a reuşit să se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la
majoritatea celor care încalcă în mod frecvent legea : instabilitatea emotiv – acţională,
sensibilitatea deosebită, duplicitatea comportamentală, imaturitatea intelectuală,
imaturitatea afectivă, frustrarea, complexul de inferioritate, egocentrismul, labilitatea,
agresivitatea, indiferenţa agresivă.
Personalitatea se caracterizează prin următoarele trăsături : unitatea şi identitatea sa, care
realizează un tot coerent, organizat şi rezistent, vitalitatea ca ansamblu însufleţit,
ierarhizat, a cărei existentă este condiţionată de oscilaţiile sale endogene şi de stimulii
exteriori la care răspunde şi reacţionează, conştientizarea, ca proces prin care individul îşi
făureşte reprezentarea mentală a tuturor activităţilor sale fiziologice şi psihice, raporturile
individului cu mediul ambiant şi reacţiile la mediu în vederea reglării comportamentului
(Parot, Merer, apud. Butoi, Butoi, 2003).
În continuare vom oferi câteva definiţii ale personalităţii care ne vor ajuta să
înţelegem mai bine actul infracţional comis de anumite persoane :
1. Prin personalitate trebuie să înţelegem un larg câmp de investigaţii asupra fiinţei umane
concepute ca un întreg (Eysenck). Este punctul de vedere al unui medic confruntat cu o
bogată cazuistică în domeniul psihodiagnosticului comportamentului deviant, care a lăsat
deschisă problema conceptului personalităţii, subordonând-o posibilităţilor de creştere a
cunoaşterii în funcţie de perfecţionarea metodelor de investigaţie a fiinţei umane.2. Personalitatea se prezintă sub forma unei piramide biotipologice a cărei bază e formată
de ereditate, cele patru suprafeţe fiind formate din amprenta morfologică, de temperament,
de caracter şi inteligenţă, vârful piramidei constituind sinteza globală a personalităţii
(Pende).
3. Personalitatea şi mediul formează o totalitate funcţională, iar atunci când unul dintre
aceste elemente se schimbă, se modifică şi această totalitate funcţională (Klineberg).
( Mitrofan şi colaboratorii, 1992).Din punct de vedere psihologic cercetarea personalităţii infracţionale are drept scop :
25
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 26/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante1. desemnarea profilului psihologic, în care scopul se recurge şi la o investigaţie a
personalităţii victimei, martorului;
2. stabilirea determinantelor sociale ale comportamentului personalităţii implicate în
drama judiciară : al experienţei sociale şi al comunicării, locului persoanei în ierarhia
statusurilor şi rolului determinat de acesta, al caracterului procesului de socializare şi
înglobare a normelor sociale, atitudinii faţă de valorile sociale, factorilor sociali care au
contribuit la degradare, etc.
3. identificarea factorilor psihici şi a rolului lor în comportament : a caracterului
proceselor psihice şi a deformărilor, uneori patologice, a însuşirilor psihice ale persoanei
cercetate;
4. determinarea factorilor psihologici : a motivelor, scopurilor, atitudinilor, trebuinţelor,
orientărilor.
V.Vasil'ev pune accent pe raportul de interdependenţă dintre componenta biologică şi cea
socială în structura personalităţii infracţionale. Vorbind de componenta biologică aceasta
pune în evidenţă un şir de calităţi cu care personalitatea vine în această lume (ereditară sau
înnăscută) şi care îi determină profilul morfoconstituţional şi psihofiziologic. Aspectul
fizic, calitatea proceselor neurovegetative, fizilogice, iar de aici şi a celor psihice,
cognitive, emotive şi volitive, pot determina condiţia socială a individului (Butoi, 2001).
Componentele personalităţii . "Sistemul personalităţii", aşa cum îl invederează
definiţiile prezentate, este lipsit de transparenţă, astfel încât el nu poate fi cunoscut decât
prin investigaţii complexe. Elementele sale constitutive, atât cele simple cât şi cele
complexe se află într-un sistem de legături multiple determinate, astfel încât fenomenul
personalităţii este dificil de cunoscut şi reclamă utilizarea unor mijloace ştiintifice deosebit
de sensibile pentru a efectua o analiza eficientă. În analiza personalităţii, în literatura despecialitate şi în practica de investigare pluridisciplinară, se disting două planuri de
analiză : planul componentelor personalităţii şi planul tipurilor de personalitate. În
continuare vom analiza personalitatea din perspectiva acestor două planuri.
Componentele biopsihologice. Componentele biopsihologice ale personalităţii
cuprind toată zestrea nativă a individului, indiferent dacă unele caracteristici se regăsesc şi
la predecesori (caractersitici ereditare) sau nu (caracteristici înnăscute). Componentele bazale ale personalităţii sunt temperamentul, caracterul şi aptitudinile. Temperamentul
vizează latura dinamoenergetică a vieţii psihice, latură care este exprimată de forţă şi26
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 27/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteritmicitatea acesteia. El este dependent de dimensiunea biologică a fiinţei umane, cu
precădere de anumite proprietăţi funcţionale ale sistemului nervos, dar şi ale celor endocrin
şi humoral. Întrucât această latură a personalităţii marchează rapiditatea şi forţa reacţiilor
noastre, este posibil ca ea să fie la baza unor gesturi sau acţiuni puţin controlate care,
uneori, pot avea efecte nedorite. De exemplu, o persoană impulsivă poate jigni uşor, poate
brusca sau chiar agresa pe cineva, gesturi care pot avea efecte dintre cele mai grave (rănire
sau chiar omucidere), nedorite de cel care le-a comis.
Încă din antichitate Hippocrate, părintele medicinii, a propus o clarificare
quadripartită a temperamentelor în : coleric, sangvin, flegmatic, melancolic. În secolul
nostru psihologul elvetian C. G. Jung a avansat o clasificare bipartită a temperamentelor în
introverit şi extrovertit . Introvertitul este organizat vectorial spre propria-i viaţă
sufletească, spre Eu, în schimb extrovertitul este orientat vectorial spre lumea din afară.
Fiecare dintre cele două tipuri temperamentale îşi are specificitatea sa funcţională,
reflectată în tot ceea ce persoanele întreprind în organizarea şi desfăşurarea vieţii.
Caracterul este pecetea personalităţii şi el înglobează trăsăturile de ordin moral care
sunt tipice pentru o persoană. Caracterul este principalul reglator al raporturilor noastre cu
lumea, el mediind atât relaţiile noastre cu ceilalţi cât şi cu societatea. Spre deosebire de
temperament, care este moştenit, caracterul este dobândit în cea mai mare parte. Practic el
se construieşte sub impactul condiţiilor de
mediu şi de educaţie, fenomen atestat, între altele şi de "normalitatea psihologică" a
majorităţii persoanelor care comit acte ce intră sub incidenţa legii penale, ceea ce înseamnă
că în cazul lor este vorba de structurarea psihologică a personalităţii pe o direcţie negativă.
Aptitudinil e sunt însuşiri psihofizilogice care asigură persoanei obţinerea unor performanţe
superioare într-un domeniu de activitate. Această afirmaţie este valabilă şi pentru
modelarea "abilităţilor" necesare în anumite tipuri de activităţi infracţionale, chiar dacă
instruirea nu se face, de regulă, în instituţii specializate. Privind personalitatea prin prismainterdeterminsmului laturilor sale psihologice fundamentale, putem formula următoarea
consideraţie finală : caracterul determină orientarea spre anumite tipuri de acţiuni,
aptitudinile marchează nivelul performanţelor, iar temperamentul îşi lasă amprenta asupra
stilului de acţiune.
Infracţiunea poartă puternic amprenta personalităţii celui ce o săvârşeşte. Nu toţi
cei ce sunt frustraţi devin agresivi sau comit acte infracţionale, cum nu toţi cei ce văd
buzunarele umflate cu bani ale cuiva, sunt tentaţi să ,, le golească” în profitul lor.
27
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 28/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteAşadar atunci când se sancţionează o infracţiune trebuie avut în vedere
infractorul/ea ca persoană concretă şi condiţiile psihologice care au facilitat declanşarea
infracţiunii.
I .3.2. Teoria lui Eysenck cu privire la personalitatea delincventului.
Psihologic, omul poate fi considerat ca o fiinţă care învaţă, în sensul că
achiziţionează mereu noi deprinderi şi cunoştinţe, achiziţii care îi modifică atitudinile şi
comportamentul. Majoritatea zdrobitoare a devianţilor şi a actelor infracţionale comise atât
de femei cât şi de bărbaţi, provin din rândul celor greu condiţionabili, categorie care în
psihologia actuală este adesea denumită de "extravertit". După constatările lui H. J.
Eysenck, infractorii, în covârşitoarea lor majoritate, se recrutează din rândurile
extravertiţilor, a căror caracteristică fundamentală pe plan psihofiziologic, este dificultatea
de a fi condiţionaţi, cu alte cuvinte, dificultatea de a fi educaţi şi bineînteles reeducaţi.
Întrebarea este care sunt caracteristicile personalităţii extravertitului tipic? În baza
cercetărilor a mii de cazuri, Eysenck stabileşte că extravertitul tipic este un element
sociabil, îi plac petrecerile, are mulţi prieteni, simte mereu nevoia de a avea în jur pe
cineva căruia să i se adreseze, îi displace lectura solitară sau studiul de unul singur. El
caută mereu senzaţionalul, e gata să asume riscuri, acţionează sub impresia momentului şi
în genere este impulsiv. E amator de farse, oricând e gata de a replica şi căuta
mereu variaţie, schimbare. Îl caracterizează apoi lipsa de griji, optimismul, agresivitatea,
uşurinţa cu care îşi pierde firea, lipsa de control asupra propriilor acte şi vorbe.
Această teorie a formării personalităţii dezvoltată de Eysenck pune în lumină o
nouă serie de fapte adânc înrădăcinate în concepţia noastră. Astfel, de pildă, este ideea
unanim acceptată a povenienţei infractorilor/lor din mediu viciat. Această idee însă este
simplistă, deoarece este contrazisă adesea de factorii care provin din mediu perfect sănătos
moralmente, sau că din mediu familial extrem de viciat pot proveni oameni care niciodatănu ajung în conflict cu normele moral - legale.
Interesant este constatarea lui Eysecnk cu privire la infractorii/ele care au toate
caracteristicile intovertiţilor. Aceştia de obicei provin din familii viciate a căror influenţă
se exercită cu atât mai uşor cu cât caracteristica principală a intovertiţilor este tocmai
uşoară condiţionabilitate, deci marea facilitate de a însuşi deprinderile reale, concepţiile
imorale care domină în mediul respectiv.
Evident, teoria Eysenck se referă şi la fenomenul de recidivă. Dacă acceptămvalabilitatea universală a legii condiţionării, ar urma de aici ca o pedeapsă suferită (stimul
negativ condiţionat), să oprească pe infractori/re de la comiterea de noi infracţiuni.28
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 29/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteEysenck, alături de mulţi psihologi consideră omul ca o fiinţă eminamente orientată spre
hedonism şi cu toate acestea nu evită faptele care îl duc în ultima analiză la cele mai mari
neplăceri. În explicarea acestui paradox, Eysenck se referă la "legea convenţiei temporale",
stabilită de psihologul american, O. H. Mowrer, după care un anumit act uman este
determinat nu numai de consecintele lui, ci şi de apariţia în timp a respectivelor consecinţe.
Cu alte cuvinte, când o acţiune are două consecinţe, una premială (pozitivă) şi alta de
sancţiune (negativă), ambele consecinţe fiind (teoretic) egale ca pondere (echiprobabile),
atunci situaţia (conflictuală) se rezolvă în funcţie de consecinţa probabilă cea mai
apropiată. În cazul unui act infracţional, consecinţa imediată este premial - pozitivă, în
sensul că dă o satisfacţie imediată morală sau materială, câtă vreme sancţiunea legală este
mai îndepărtată în timp şi comportă şi un grad de incertitudine.
Eysenck nu exclude categoria infractorilor, nici pe contravenienţii la legea
circulaţiei, deşi de obicei aceştia sunt consideraţi ca oameni perfect respectabili şi care
produc accidentele datorită neşansei lor sau cel mult unor mici neglijenţe. Bazându-se pe
cercetările recente ale lui T. Willett, W. A. Tilman şi G. E. Hobbs, Eysenck afirmă că în
majoritate cei care produc accidente au şi cazier judiciar pentru diferite alte încălcări de
lege şi că deci uşurinţa cu care se nesocoteşte legea circulaţiei reflectă de fapt trăsătura de
personalitate, de "uşuratic", caracteristic extravertiţilor şi deci a infractorilor în genere.
(Tiberiu, 1973).
I .3.3. Conceptul de act infracţional în corelaţie cu personalitatea.
Diagnosticarea cât mai corectă a profilul psihocomportamental al infractorilor,
evidenţierea cât mai exactă a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial
constituie cerinţe esenţiale pentru conturarea programelor terapeutic recuperative din
cadrul instituţiilor corecţionale. Cercetarea complexă a fenomenului infracţional, sub toateaspectele sale, deschide largi perspective explicaţii ştiinţifice a mecanismelor şi factorilor
cu rol favorizant, permiţând o fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale
orientate către prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale. Cercetările moderne
consacrate psihologiei actului infracţional sunt în mod constant pluridisciplinare şi nu
bidimensionare, aşa cum s-ar putea crede din enunţurile unor lucrări cu această tematică. O
analiză strict psihologică a actului infracţional, constă în analiza modului în care
personalitatea infractorului/ei (inteligenţa, afectivitatea, motivaţia şi voinţa) se manifestă în pregătirea, săvârşirea şi în atitudinea postinfracţională.(Butoi, 2001).
29
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 30/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
I .4. MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE
EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATE DE LIBERTATE
Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează
infracţiunea, este deosebit de important pentru înţelegerea factorilor premergători şi a
mecanismelor de justificare utilizate de aceştia. Trebuie să avem în vedere acele infracţiuni
care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare : omor,
lovituri cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, viol, furt, tâlhărie, ultraj,
înşelăciune, luare de mită, trafic de influenţă, trafic de stupefiante, proxenetism, abandon
familial, violare de domiciliu, infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice.
Într-un studiu realizat de dr. Gheorghe Florian în colaborare cu specialişti în
probleme umane din 14 unităţi subordonate Administraţie Naţionale a Penitenciarelor :
Aiud, Brăila, Bucureşti - Jilava, Bucureşti - Rahova, Focşani, Gherla, Iaşi, Margineni,Oradea, Poarta - Albă, Satu - Mare, Timişoara, Tg - Mureş, Tulcea, au descoperit că
motivele cele mai frecvent invocate de persoanele private de libertate sunt "lipsurile
materiale", "căutarea unui trai mai usor" şi "provocarea victimei". O mare parte dintre
persoanele private de libertate consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu
faptele comise, lucru de care au devenit conştienţi în arestul poliţiei sau în penitenciar.
Motivaţia persoanelor private de libertate prezintă o mare complexitate : un prim
grup de aspecte cuprind motivele prezente de fiecare subiect ca fiind explicaţia fapteicomise ; al doilea grup se referă la motivele unor conduite disfuncţionale precum şi sursele
satisfacţii/insatisfacţii pe parcursul30
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 31/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteexecutării pedepsei ; un ultim grup ar îngloba problemele specifice unor categorii distincte
de deţinuţi - bărbaţi, femei, tineri, vârstnici, recidivişti, nerecidivişti, condamnaţi pe
viată.În ce priveşte motivaţia (justificările) infracţionale, în ciuda aparenţei diversităţii, pot
fi totuşi distinse cele elaborate înainte de cele preponderent externe, motivele consistente
(adică acele motivaţii cât de cât înţelese), de cele aproape absurde. Revenind la al treilea
grup de aspecte ale motivaţiei diferitelor categorii de deţinuţi, să reţinem pentru moment
existenţa reală a unor poziţii specifice faţă de problemele înalt semnificative precum
viitorul familiei, etc.
Există 7 mari componente ale personalităţii, unele dintre ele amintindu-le şi în
capitolul anterior şi anume : 1.voinţa; 2.apărarea; 3.afectivitatea; 4.motivaţia;
5.aptitudinile; 6.caracterul; 7.temperamenul.
În continuare vom realiza o repartizare a femeilor deţinute în funcţie de infracţiuni, studii
şi starea civilă. (Florian. G., 1996).
Repartizarea pe infracţiuni : contra persoanei 2.67% ; contra avutului public
35% ; contra avutului personal 25% ; infracţiuni economice 3.33% ; infracţiuni privind
relaţiile de convieţuire 15% ; recidiviste sunt 43.33%, iar 38.33% din total au comis
infracţiunea în grup.
Repartizarea după studii : cu 1-4 clase : 6.66% , cu 5-8 clase : 20% , cu 9-10 clase
: 21.68% , cu 11-12 clase : 13.33% , cu şcoala profesională : 21.67% , cu şcoala postliceală
: 11.66% şi cu facultatea 5%.
Repartizarea după starea civilă : necăsătorite : 23.34% , căsătorite fără copii :
10% , căsătorite cu copii : 28.34% , care trăiesc în concubinaj şi au copii : 10% ,
concubinaj, dar nu au copiii : 13.33% , divorţate : 8.33% şi văduve : 3.33%.
La întrebarea " Pe cine credeţi vinovat de fapta comisă?", 50% dintre cele caretrăiesc în concubinaj fără copii acuză anturajul, jumătate din cele divorţate acuză colegii de
muncă, iar 21,42% din cele necăsătorite, consideră vinovat iubitul. După studii un sfert din
cele 1-5 clase acuză educaţia primită, 23,09% din cele cu 9-10 clase dau vina pe soţ sau
iubit şi o treime din cele cu facultate dau vina pe colegii de muncă. Pedeapsa primită este
apreciată ca fiind mai grea de deţinutele căsătorite fără copii (83,34%) şi de cele care
trăiesc în concubinaj fără copii (62,5%). De asemenea cu cât nivelul de şcolaritate creşte cu
atât pedeapsa este apreciată ca mai grea în raport cu fapta. Jumătate din deţinutele careconsideră vinovaţi de fapta comisă părintii sau rudele şi jumătate din cele care consideră
vinovaţi colegii de muncă apreciază pedeapsa ca fiind mai aspră.31
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 32/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteEvaluarea pedepsei de către deţinute se face prin raportarea la faptă sau instanţă.
Numărul celor care se consideră nevinovate este mărit faţă de bărbaţi ; de asemenea
se pune pentru prima dată cu claritate problema instigării (mai pregnant la cele care dau
vina pe rude sau colegi de muncă). Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinţa
de distracţie, trai uşor şi bani. Nerecidivistele motivează prin conformarea la hotărârea de
grup, ajutorul dat altcuiva şi familia grea. Trebuie să reţinem atenţia asupra justificării
"familie grea", în cazul deţinutelor cu infracţiuni contra avutului personal, plublic şi
infracţiunii economice. Faptul că jumătate din deţinutele cu infracţiuni economice declară
că s-au conformat unor hotărâri de grup pune problema existenţei unor acţiuni organizate
în acest scop. Deţinutele căsătorite şi care au copii motivează prin influenţa anturajului,
iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii, prin nevoia de bani.
Prin prisma studiilor, 50% dintre deţinutele cu 1-4 clase motivează prin "familie
grea" ; 37.5% din cele cu 11-12 clase prin "nevoia unui trai mai uşor" ; iar 66.67% din
cele cu facultate prin "conformism la hotărârea de grup".
Sinceritatea femeilor este mai accentuată : ele recunosc în număr mai mare decât celelalte
categorii de infractori că au elaborat motivele infracţionale înainte de comiterea faptei.
Pentru deţinutele femei viaţa în penitenciar este grea având consecinţe majore pe
plan profesional : distrugerea familiei, degradarea fizica şi morală. Ele nu cred în
reabilitare, în schimb consideră că actuala pedeapsă este învăţătură de minte pentru toată
viaţa. (Florian, 1996).
Prin urmare persoana care a comis o infracţiune şi este depistată, trebuie să suporte
consecinţele reacţiei sale, adică primeşte pedeapsa stabilită juridic.
În continuare va trebui trasată întrega viaţă parcursă a persoanei respective până
la comiterea infracţiunii şi stabilită preponderent fiecăruia din factorii care au contribuit : biologici, psihologici, socio-economici, sociali, etc. În unele cazuri, cauza poate fi
preponderent internă, biofiziologică, psiho-fiziologică (subiectul poate fi retardat mintal,
bolnav mintal sau poate prezenta o anomalie funcţioanală bio- fiziologică), sau ea poate fi
predominat externă (lipsa acută a unor membri ai familiei, a unor membrii din ale grupuri
de apartenenţă, a unor factori supraordonaţi, etc). De sigur cauza poate fi şi mixtă , în
sensul că poate fi legată în egală măsură de factori individuali şi de factori sociali. Din
punct de vedere comportamental, oricare ar fi natura cauzei ea ne conduce spre noţiunea demotivaţie , care este suportul psihologic cauzal al comportamentului infracţional.
32
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 33/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantePe de altă parte, trebuie să diferenţiem scopul specific al unui comportament
infracţional şi anume, a unei infracţiuni concrete, precis determinate. Scopul vizează un
anumit rezultat care poate fi anticipat în forma reprezentării. Pentru atingerea scopului,
infractorul/ea îşi planifică şi-şi pregăteşte minuţios toate acţiunile şi toate condiţiile
necesare (loc, timp, mijloace, procedee). Întregul comportament este susţinut însă de un
motiv sau, mai exact, de o anumită motivaţie, deoarece pot exista mai multe motive.
Această motivaţie funcţionează ca un suport energetic intern, care "împinge" individul, îl
determină, îl susţine pe tot parcursul acţiunilor orientate către atingerea scopului. De
exemplu un criminal ucide o persoană (scopul - obţinerea unei sume de bani), motivul
constituindu-l nevoia acută de consumare a băuturilor alcoolice costisitoare, sau acoperirea
unor datorii ce nu suportă amânare fără consecinţe ameninţătoare ; o persoana poate comite
o infracţiune (scopul - a face ceva împotriva legii), motivul real fiind încercarea de a scăpa
de un sentiment accentuat al neîncrederii în sine. Desigur, motivaţia reală, care stă la baza
comiterii infracţiunii, poate fi conştientizată (total sau parţial) sau nu de către subiectul
respectiv.
Aşadar, motivaţia este punctul de "întâlnire" la nivel intelectual a diferiţilor
factori care, potenţial, pot contribui la comiterea infracţiunii. În cazul în care motivaţia este
conştientizată de către cel care a comis-o, se pune problema modului în care el se
raportează la aceasta şi, în genere, la comportamentul infracţional (justificările sale,
raţionamentele sale, concepţia sa în legătură cu sine, cu viaţa, cu societatea, atitudinile sale,
etc); (Mitrofan şi colaboratorii, 1992).
I .4.1. Motivaţiile exogene (extrinseci) şi motivaţiile endogene (intrinseci) ale infracţiunii.
Cum putem depista mai exact care este baza motivaţională reală şi specifică a
unui comportament infracţional? Pentru a răspunde la această întrebare, de mare ajutor ne pot fi unele noţiuni şi cunoştinţe din cadrul psihologiei sociale. Astfel o primă diferenţiere
o putem realiza între motivaţia extrinsecă şi cea intrinsecă a comportamentului
infracţional.
În primul caz (motivaţia extrinsecă), persoana foloseşte acest tip de comportament,
pe care, de altfel, îl respinge psihologic, în vederea obţinerii unor rezultate considerate
gratificante. Raţionametul justificativ în acest caz pare a fi de tipul :"Am făcut-o, deşi mi-e
ruşine de ce-am făcut, pentru că aveam mare nevoie de bani". În cazul motivaţieiintrinseci , accentul se mută de pe rezultat pe acţiunea în sine , ce devine sursa
gratificantă. De exemplu, o femeie ucide, produce leziuni corporale, comite jafuri, întrucât33
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 34/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteasemenea acte de conduită, desfăşurate în condiţii specifice, îi oferă posibilităţi
gratificante, iar rezultatul poate fi considerat ca fiind satisfacţia. (Lopez , 2007).
În urma comiterii anumitor acte infracţionale, există diferite etape, şi anume:
stabilirea scopului până la ducerea la îndeplinire a hotărârii. O etapă importantă în
săvârşirea infracţiunii o constituie motivarea sa. Adesea infractorul/ea se conduce după
motive primare (instinctele), după motive afective (duşmanie, ură, invidie, etc) sau după
motive economice (lipsa locului de muncă, a banilor, a sărăciei, a dorinţei de a avea câţi
mai multi bani). Infractorul/ea este o persoană cu conştiinţa viciată. Fără îndoială că există
şi acte infracţionale săvârşite în stare de beţie totală sau de drogare.
Motivaţia fiind totalitatea forţelor interne (conştiente sau inconştiente) care
stimulează, energizează şi orientează activitatea omului, nu poate fi străină nici de
activitatea sa infracţională. Multe din activităţile infracţionale pot fi declanşate şi de
motive inconştiente cum ar fi instinctele. Există însă, în gama motivelor, şi unele
conştiente care determină acte infracţionale cum ar fi invidia, ura, etc. Din gama motivelor
conştiente fac parte trebuinţele biologice şi cele materiale care îl împing pe om la faptele
infracţionale.
În declanşarea faptelor antisociale, motivul şi scopul joacă un rol important căci le
vizează rezultatul şi finalizarea unei acţiuni infracţionale. Spre exemplificare dăm cazul
unei persoane care a comis un act infracţional ca tâlhărie pentru a obţine o sumă de bani,
de care să se ,,bucure” în ziua respectivă. Aşadar obţinerea banilor este scopul, iar motivul
este un trai mai bun în acea zi.
I .4.2. Teoria atribuirii.
Distincţia dintre motivaţia intrinsecă şi cea extrinsecă nu se suprapune cu
distincţia dintre factorii interni şi cei externi, care contribuie la comiterea actelor
antisociale şi, deci, la conturarea suportului motivaţional al acestor acte. De un mare ajutor în această privinţă ne este teoria atribuirii , la care şi-au adus contribuţia mai mulţi
psihologi sociali (Greenberg, Barry, 1982, apud Mitrofan şi colaboratorii, 1992).
Iniţial această teorie este legată de numele lui Fritz Heider (1958, apud Butoi,
1992), care şi-a numit el însuşi propria abordare ca fiind "psihologie naivă". Acest autor a
evidenţiat faptul că atunci când se analizează rezultatele comportamentului altora, indivizii
iau în considerare contribuţia relativ diferită a mediului şi a forţelor personale. În unele
situaţii este mai simplu de precizat care dintre cei doi factori determină un rezultat, pe cândaltele, este extrem de greu fiind prezenţi şi percepuţi ca atare ambii factori. În ceea ce
priveşte forţa personală, Heider diferenţiază doi subfactori : puterea şi factorul34
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 35/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantemotivaţional. Ceea ce este important pentru reprezentanţii teoriei (Heider si colaboratorii,
apud. Butoi şi colaboratorii, 1992.), este faptul că ei conferă atribuirilor calitatea de a
media răspunsurile persoanelor atât în ce priveşte comportamentul propriu cât şi al altora
(Meyers, 1990, apud Mitrofan şi coblaboratorii, 1992.).
Unul dintre autorii care s-a interesat de modul în care atribuirea afectează reacţiile
următoare este Bernard Weiner. El a considerat împreună cu alţi colegi (Weiner si
colaboratorii, 1972, apud Mitrofan şi colaboratorii 1992) că atribuirile pe care indivizii le
fac pentru succes sau eşec, pot fi clasificate în funcţie de două dimensiuni : dimensiunea
locului controlului (locus of control dimension), controlul putând fi intern sau extern şi
dimensiunea stabilităţii (stability dimension), în funcţie de care atribuirile pot fi stabile sau
instabile. Dimensiunea locului controlului distinge între cauzele care sunt considerate a fi
"înăuntrul persoanei", cum ar fi abilităţile, trăsăturile de personalitate, motivaţia şi cauze
care sunt "în afara persoanei" (datorate mediului), cum ar fi dificultatea sarcinii sau şansele
persoanei. Dimensiunea stabilităţii distinge între cauzele care se consideră a fi relativ
stabile de-a lungul timpului, cum ar fi, abilitatea personală, trăsăturile de personalitate,
dificultatea sarcinii şi cauze care sunt percepute ca fiind temporare sau instabile, cum ar fi,
motivaţia persoanei, starea emoţională, şansele subiectului.( Mitrofan şi colaboratorii,
1992.)
Ca şi o încheiere a periplului psihologiei judiciare putem trasa o mică concluzie şi
anume, s-a constata că la jumătatea anului 2005 erau privaţi de libertate în închisorile
româneşti 38.805 de persoane. Conform analizelor Comisiei Europene, România ar trebui
să aibă în 2007 un număr de 28.000-30.000 de persoane încarcerate, număr ce ar trebui să
scadă în următorii 5 ani sub 25.000.
35
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 36/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
II. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE :
II .1. Obiective
Studiul de faţă a pornit de la ideea că persoanele delincvente care posedă o
personalitate extravertită sunt mai predispuse de a săvârşii acte infracţionale decât cele
introvertite, de asemenea motivaţia are un rol, important în comiterea actului infracţional,
iar în spatele acestor motivaţii se presupune a sta factorii de personalitate care au un impact
major asupra persoanei.
Astfel, principalul obiectiv este acela de a realiza tabloul descriptiv al personalităţii
femeilor acuzate pentru diferite acte infracţionale, făcându-se referire la :
• Tipul de personalitate după Eysenck (extraversiune-introversiune; stabilitate-instabilitate
emoţională / neuroticismul);
• Nevoile personale (nevoia de agresiune, nevoia de apărare/autoapărare, nevoia de
conştiinţă, nevoia de exhibiţie).
De asemenea se urmăresc acele aspecte ale personalităţii prin care persoanele
acuzate din mediul penitenciar acţionează în anumite situaţii şi care sunt motivele aduse cu
privire la actul infracţional comis.
II . 2 . Ipoteze
Ipoteza 136
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 37/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteExistă o asociere semnificativă statistic între tipul de personalitatea extravertit şi anumite acte
infracţionale comise de către femeile din mediul penitenciar (înşelăciune şi luare de mită;
tâlhărie şi furt).
Ipoteza 2
Între nivelul instabilităţii emoţionale şi nivelul nevoii de agresivitate există o relaţie
semnificativă statistic .
Ipoteza 3
Există o asociere semnificativ statistică între tipul de motivaţie pentru actul infracţional comis
şi anumiţi factori de personalitate (extraversie/introversie; neuroticism; agresivitate).
III. INVESTIGAŢIA PSIHOLOGICĂ
III .1 . Subiecţii
În cadrul studiului de faţă, numărul subiecţilor este de 35. Subiecţii sunt de sex
feminin, având vârsta cuprinsă între 21 şi 56 ani, femeile închise, care au fost studiate
pentru această cercetare au comis cu precădere acte infracţionale ca : tâlhărie şi furt, luare
de mită şi înşelăciune, urmate de trafic de persoane şi omor.
Subiecţii fac parte din Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Tg-Jiu. Aceşti
subiecţi se încadrează în categoria persoanelor mature care au comis diferite acte
infracţionale.
III .2 . Design şi variabileStudiul prezent este unul aplicat pe un număr de 35 de persoane de sex feminin,
din mediul penitenciar care au comis diferite acte infracţionale, studiul este unul de tip non
– experimental, cantitativ de tip corelaţional, care pune în evidenţă legăturile existente între
3 dimensiuni şi anume : tipul de personalitate după Eysenck, Structura Motivaţională a
Personalităţii şi motivaţia care stă în spatele comiterii actelor infracţionale la femei. În ceea
ce priveşte structura designului acesta este unul transversal.
Variabilele dependente în acest studiu sunt: S.M.P (Structura Motivaţională aPersonalităţii), E.P.I (Inventarul de Personalitate după Eysenck), şi Chestionarul de
Motivaţie realizat de Dr. Gheorghe Florian.37
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 38/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteVariabilele independente în acest caz sunt: existenţa legăturii dintre
extraversiune, agresivitate, exhibiţie, instabilitatea emoţională şi actul infracţional comis,
respectiv motivaţia care determină femeile să comită acte infracţionale.
Variabilele străine care au putut influenţa rezultatele testelor sunt reprezentate
de factorii externi şi anume : mediul din care provin subiecţii (penitenciar), atmosfera din
camera de detenţie, sentimentul de insecuritate şi lipsa intimităţii.
S-a încercat o diminuare a acestor variabile străine printr-un instructaj realizat cât
mai corespunzător subiecţilor, acest instructaj fiind acelaşi pentru toţi subiecţii care au
completat testele oferite, nefăcându-se diferenţe între ei. Subiecţii au fost informaţi asupra
faptului că anonimatul le va fi asigurat.
Pentru testarea ipotezelor de cercetare, s-au utilizat următoarele chestionare :
1. S.M.P (Structura Motivaţională a Personalităţii);
2. E.P.I (Inventarul de Personalitate după Eysenck);
3. Chestionarul de Motivaţie elaborat de Dr. Gheorghe Florian.
III . 3. Instrumentele
STRUCTURA MOTIVAŢIONALĂ A PERSONALITĂŢII (S.M.P)
Acest test a fost elaborat de Z. Cesare şi S. Marke, aceştia au cercetat potenţialele
sferei umane şi anume, nevoile. Testul este utilizat pentru măsurarea nevoilor umane.
Z. Cesare şi S. Marke au stabilit o structură motivaţională a personalităţii, stabilind astfel
11 nevoi de ordinul I (nevoia de performanţă, nevoia de afiliere, nevoia de agresiune,nevoia de apărare, nevoia de conştiinţă, nevoia de dominare, nevoia de exhibiţie, nevoia de
autonomie, nevoia de îngrijire a altora, nevoia de ordine şi nevoia de ajutor din partea
altora) şi 5 nevoi de ordin II (nevoia de autojustificare, nevoia de dominare raţională,
nonconformismul agresiv, dependenţa pasivă şi sociabilitatea).
Testul este alcătuit din 165 de itemi la care se răspunde cu DA sau NU, folosindu-
se pe grila de răspuns următoarele coduri : DA = + respectiv NU = - .Timpul de aplicare al
chestionarului este nelimitat.
INVENTARUL DE PERSONALITATE DUPĂ EYSENCK (E.P.I)
38
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 39/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteAcest chestionar a fost conceput de către H. J. Eysenck şi S. B. G. Eysenck, în
anul 1964. Chestionarul evaluează două dimensiuni fundamentale ale personalităţii, şi
anume: extraversiune – introversiune, stabilitate – instabilitate emoţională (neurotismul).
Chestionarul E.P.I cuprinde două forme, forma A şi Forma B, acestea sunt forme parelele
care permit retestarea subiecţilor fără ca rezultatele să fie ,,alterate” de factorii de memorie.
forma A şi forma B pot fi combinate (A+B).
E.P.I cuprinde 57 de itemi grupaţi pe 3 scale: extraversie – introversie, stabilitate
– instabilitate emoţională şi scala de minciună. Itemii chestionarului sunt prezenţi sub
formă de întrebări dihotomizate (posibilitatea de a răspunde doar prin DA sau NU),
obligând astfel subiectul să aleagă între cele două posibilităţi de a răspunde.
Acest fapt limitează ,,libertatea” de exprimare a subiectului, dar uşurează cotarea
răpunsurilor. Chestionarul poate fi aplicat tuturor subiecţilor începând cu vârsta de 16 ani
indiferent de mediul lor socio – cultural.
Etalonarea formei A a chestionarului s-a realizat şi pe populaţia românească
cuprinzând 450 de subiecţi cu diferite profesiuni. Etalonarea a fost realizată de către
Institutul de Psihologie al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice în 1975.
CHESTIONARUL DE MOTIVAŢIE DUPĂ DR. GHEORGHE FLORIAN
Acest chestionar de motivaţie este elaborat de către dr. Gh. Florian. Chestionarul
cuprinde o serie de aserţiuni legate de actul infracţional comis de către persoana aflată în
detenţie.
Chestionarul a fost aplicat pe populaţia românească cuprinzând 14 unităţi de detenţiesubordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Aceste unităţi de detenţie sunt :
Aiud, Brăila, Bucureşti-Jilava, Bucureşti- Rahova, Focşani, Gherla, Iaşi, Mărgineni,
Oradea, Poarta Albă, Satu –Mare, Timişoara, Târgu Mureş şi Tulcea.
III. 4. Procedura
Investigaţia psihologică s-a realizat pe un număr de 35 de subiecţi de sex feminin,
nealegându-se o perioadă specifică pentru subiecţi în vederea aplicării testelor.Instrumentele utilizate în acest studiu sunt următoarele: S.M.P (Structura Motivaţională a
Personalităţii), din acest chestionar s-au folosit doar acei itemi relevanţi pentru studiul de39
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 40/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantefaţă, itemi care au vizat următoarele nevoi: nevoia de agresiune, nevoia de
apărare/autoapărare, nevoia de conştiinţă, nevoia de exhibitie; E.P.I (Inventarul de
Personalitate după Eysenck), din acest chestionar s-au folosit doar 2 scări şi anume:
extraversie – introversie şi stabilitate – instabilitate emoţională, acestea fiind destul de
relevante, iar cel de-al treilea instrument aplicat fiind Chestionarul de Motivaţie elaborat de
dr. Gh. Florian. Actele infracţionale comise urmărite sunt tâlhărie şi furt; luare de mită şi
înşelăciune, urmate de tipurile motivaţionale relevante pentru subiecţii prezenti, ,,lipsuri
materiale”, ,,trai mai uşor”.
Subiecţii au participat voluntar la completarea testelor , încă de la început au fost
informaţi cu privire la anonimatul lor şi la scopul acestui studiu. Instructajul realizat
subiecţilor a fost acelaşi la toţi, nefăcându-se diferenţe.
Pentru fiecare probă psihologică a existat un instructaj specific, care li s-a comunicat atât
verbal, cât şi în scris subiecţilor.
IV. PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA
DATELOR
(ANALIZA CANTITATIVĂ şi CALITATIVĂ)
IV.1 VERIFICAREA VERIDICITĂŢII IPOTEZELOR
Ipoteza 1
Există o asociere semnificativă statistic între tipul de personalitate extravertit şi anumite
acte infracţionale comise de către femeile din mediul penitenciar (inşelăciune şi luare de
mită; tâlhărie şi furt).
În cazul primei ipoteze avem o corelaţie între persoanele extravertite şi anumite
acte infracţionale comise de către femeile din mediul penitenciar, şi anume înşelăciune şi
luare de mită, respectiv tâlhărie şi furt. Ipoteza este una bidirecţională, iar veridicitatea sa
s-a măsurat cu testul Chi-Square, mai precis hi pătrat. Am recurs la aplicarea acestei
metode, deoarece pentru testarea ipotezei s-a folosit atât date nominale , cât şi date
numerice. Pentru testarea ipotezei s-a recurs la aplicarea Inventarului de personalitate
Eysenck, test de personalitate ce pune în evidenţă personalitatea fiecărei persoane şi
gradul de neuroticism (Extraversie/Introversie; Neuroticism), iar cea de-a doua metodăaplicată este Chestionarul de Motivaţie, elaborat de Dr. Gheorghe Florian, acest chestionar
a fost elaborat în funcţie de actul infracţional comis.40
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 41/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Tabelul 1
Extraversiune şi Actul infracţional
Actul infracţionalTotal
1 2 3
Extraversiune
1
Frecvenţa 0 1 0 1
Frecvenţa aşteptată .3 .5 .2 1.0Diferenţa frecvenţelor -.3 .5 -.2
2
Frecvenţa 8 4 6 18
Frecvenţa aşteptată 5.7 9.3 3.1 18.0
Diferenţa frecvenţelor 2.3 -5.3 2.9
3
Frecvenţa 3 13 0 16
Frecvenţa aşteptată 5.0 8.2 2.7 16.0
Diferenţa frecvenţelor -2.0 4.8 -2.7
Total Frecvenţa 11 18 6 35Frecvenţa aşteptată 11.0 18.0 6.0 35.0
41
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 42/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Tabelul 1.1
LEGENDĂ: Pragul de semnificaţie Chi-Square = .007Frecvenţa minimă aşteptată = .002
a 5 celule (55.6%) au frecvenţa anticipată mai mică de 5.Frecvenţa minimă aşteptată este de .17
INTERPRETAREA DATELOR (ANALIZA CANTITATIVĂ)
În cazul primei ipoteze s-a apelat la Testul Chi-Square din cadrul programului
SPSS, deoarece în cadrul acestei ipoteze avem atât date de tip nominal cât şi date de tip
numeric. În ceea ce priveşte tipul ipotezei aceasta este una bidirecţională, practic s-a dorit
să se vadă dacă există o corelaţie între cele două variabile (extraversiune şi actul
infracţional comis de către femeile din mediul penitenciar). Analizând tabelele din
programul statistic SPSS, se observă că există o relaţie pozitivă între extaversiune şi actul
infracţional comis λ² = 13.981; df = 4; p = .007 < .05 (vezi tabel 1.1). Relaţia pozitivă între
Testul Chi-Square
ValoareaGradele de liberate
(df)Semnificaţia
2-tailed
Pragul de semnificaţieChi-Square
13.981(a) 4 .007
Frecvenţa minimă aşteptată 16.933 4 .002
N(numărul de subiecţi) 35
42
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 43/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantecele două variabile sugerează faptul că persoanele care posedă un tip de personalitate
extravertit comit în cea mai mare parte acte infracţionale (tâlhărie şi furt). (vezi tabelul 1 şi
anexa 3 ).
ANALIZA CALITATIVĂ:
Noţiunea de personalitate înglobează esenţa omului ca subiect şi obiect al
procesului social-istoric, un sistem de atribute biopsihologicale, structuri comportamentale,
temperamentale, caracteriale, valori personale raportate la cele sociale, de care dispune o
persoană. Deoarece în Codul Penal este utilizată noţiunea de ,,persoană”, trebuie să
precizăm că în ştiinţa psihologică, conceptul de ,, personalitate” implică şi caracteristicile
persoanei. (Rusnac, 2000).
Analiza personalităţii oferă cunoştinţe care permit elucidarea tuturor aspectelor
comportamentului deviant. Cercetarea personalităţii infractorului este o activitate
complexă şi complicată. În profilul psihologic al oricărui individ uman, implicat în
infracţiune, se împletesc atât aspecte pozitive, cât şi cele care îi caracterizează apartenenţa
la un anumit grup social, cel al infractorilor.
Personalitatea extravertită este organizată spre lumea externă, în timp ce
personalitatea introvertită este organizată spre propriul ,,eu”, de aici decurgând importante
diferenţe în comportament. Astfel, extravertitul este un tip sociabil, agreează viaţa în grup
şi refuză solitudinea, îi plac petrecerile, senzaţionalul, riscul, farsa şi schimbarea. Ca mod
de manifestare este impulsiv, îşi pierde relativ uşor stăpânirea de sine, deci are deficienţe
pe linia autocontrolului. Prin contrast, introvertitul este mai ,,închis”, mai puţin
comunicativ, agreează solitudinea. Drept urmare este mai rezervat, nemanifestând tendinţe
puternice de expansiune (Prună, 1994).
În studiul de faţă se pot trasa anumite aspecte legate de tipul acestuia de
personalitate şi legătura cu, comiterea actelor infracţionale. Rezultatele studiului atestă
faptul că persoanele care au
comis acte infracţionale ca tâlhărie şi furt, posedă o personalitatea extravertită, în cea mai
mare parte, de asemenea şi cele care au comis acte infracţionale ca: înşelăciune şi luare de
mită. Explicaţia acestei legături vine în urma celor constatate, astfel: aceste persoane
(femei), posedând o personalitate extraverită sunt majoritatea timpului înconjurate de
oameni, prieteni, rude, chiar şi persoane străine, acest lucru este un ,,avantaj”, pentru
comiterea acestor acte infracţionale. Extravertiţilor nu le este greu să se integreze într-ungrup, sau să vorbească cu un necunoscut, de aceea este explicabilă asocierea între cele
două variabile din studiu.43
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 44/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteEysenck afirmă că extravertitul apare în interpretarea sa ca, greu condiţionabil,
deci greu educabil. În acest mod de organizare a vieţii psihice a individului s-ar găsi
,,cheia” comportamentului antisocial sau infracţional. După Eysenck majoritatea
extravertiţilor sunt persoane care comit acte infracţionale, deoarece ei au mari deficienţe pe
linia autocontrolului, sunt agresivi şi manifestă atracţie puternică către plăceri prilejuite de
lumea externă.
După opinia lui J. Pinatel, acesta consideră că personalitatea nu este înnascută,
infracţiunea producându-se în condiţiile în care raportul dintre personalitatea şi situaţiile
de mediu ating o configuraţie specifică. Când situaţiile externe sunt puternice, ele devin
factori stimulatori ai comportamentului infracţional, deci infracţiunea apare ca un răspuns
al personalităţii la presiunile exercitate din afară, de aceea cele mai multe motivaţii şi
comiterea actelor infracţionale sunt de natură economică şi din cauza influenţei
anturajului. Dar sunt şi cazuri când situaţiile exterioare nu presează asupra personalităţii;
atunci personalitatea domină situaţia, cautând ocazii favorabile pentru comiterea
infracţiunii din iniţiativă personală.
În continuare, vom revenii la studiul nostru. Femeile închise, care au comis acte
infracţionale ca înşelăciune şi luare de mită , tâlhărie şi furt, au comis aceste acte din
intiativă personală, cunoscând foarte bine care vor fi consecintele faptelor lor, în cazul în
care sunt prinse. După cum am mai afirmat acestea comit astfel de acte, din lipsa banilor,
pentru a trăi mai uşor, sub influenţa prietenilor, iar cele care sunt închise pentru înşelaciune
şi luare de mită, putem spune că au acţionat tot din lipsa banilor, de asemenea şi-au
exploatat poziţia socială. Având şi o personalitate extravertită le-a fost uşor să comită
aceste acte infracţionale şi să se folosească de toate trăsăturile specifice acestei
personalităţi, pentru a duce la bun sfârşit ceea ce şi-au propus.
Este clar că opinia lui Pinatel este aceea că omul prin natura sa nu este delincvent, ci
devine delincvent, iar trecerea spre delincvenţă depinde foarte mult de situaţia prin care
trece omul. (Prună, 1994).
Conform statisticilor americane 70-75% din populaţie aparţine tipului extravertit, iar 25-
30% tipului introvertit. Ambele tipuri cuprind în egală măsură femei şi bărbaţi. (Hedges,
1999).
Comportamentul delincvent vizează diverse faţete ale fenomenului infracţional,
începând cu furtul, tâlhăria, excrocheriile şi culminând până la vătămare corporală şi omor,
ca şi în cazul de faţă al studiului realizat.
44
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 45/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteDin punct de vedere psihologic ne interesează omul concret, persoana frecventă ca
structură de personalitate, modalităţile ei preferenţiale de a acţiona şi de a se raporta la
mediul său psiho-social.
Personalitatea raportată la conceptul de normalitate, sănătate şi dezvoltare
armonioasă, se destinge prin următoarele caracteristici şi anume:
• unitate şi identitate, care dau personalităţii un caracter coerent, organizat;
• vitalitate, ca structură dinamică, ierarhizată a cărei existentă depinde de variaţiile
endogene şi de reacţia sa la stimulii exogeni;
• conştientizarea;
• relaţia individului cu mediul său ambiant şi modul său de a reacţiona în vederea
ajustării adecvate a comportamentului.
Personalitatea delincventă este abordată din perspectiva unei insuficiente maturizărisociale, datorate unor dificultăţi de integrare socială, în contextul unui deficit de asimilare
a unui sistem valoric normativ şi a unei insuficente acomodări la nivel social prin acte
deviante (Horvath, 2002).
Există unele aşteptări cu privire la faptul ca bărbaţii să fie agresivi şi violenţi, iar
femeile să se apere de ei. Femeile se aşteaptă să fie blânde, inofensive şi cu un
comportament normal, iar societatea nu se aşteaptă să fie nevoie să ne protejăm (apărăm)
de ele. Ca şi în studiul de faţă, există şi femei care au comis acte infracţionale ca :omor,
vătămare corporală gravă, iar acest lucru ar trebuie să ne determine să ne punem câteva
întrebări cu privire la comportamentele acestora, agresivitatea, inadaptarea socială şi
personalitatea dizarmonică a unor femei care comit astfel de acte.
O proporţie mare dintre femei nu sunt în categoria persoanelor violente, care atacă,
dar în ultimii ani, rata atacatoarelor a crescut. (Randall, 2007).
Ca şi o concluzie la cele prezentate mai sus putem aminti faptul că recent s-au făcut
studii privind bandele de fete, traficul de droguri şi de persoane, participarea voluntară la
acţiuni violente, folosirea frecventă a alcoolului şi drogurilor ca stimulente şi
specializarea în anumite roluri criminale au schimbat perspectivele de abordare.
Promovată de media, se dezvoltă o nouă modă infracţională printre femei, de aceea
este de aşteptat ca ponderea femeilor în totalul persoanelor arestate să crescă, aşa cum s-a
întâmplat şi în S.U.A. Estimarea specialiştilor este că rata femeilor încarcerate va depăşi
10% în anul 2010 în Europa de Vest şi că vor creşte şi acţiunile de furt şi tâlhărie
îndreptate împotriva persoanelor străine, scăzând ponderea crimelor pasionale.(Bruno,
2006)
45
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 46/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Ipoteza 2
Între nivelul instabilităţii emoţionale şi nivelul nevoii de agresivitate există o relaţie
semnificativă statistic în cazul femeilor încarcerate.
În cazul celei de-a doua ipoteze s-a apelat la metoda corelativă, deoarece s-a dorit să
se vadă legătura existentă între nivelul instabilităţii emoţionale şi nevoia de agresivitate la
femeile încarcerate. Ipoteza formulată este bidirecţională, iar testarea veridicităţii ei se face
cu ajutorul coeficientului de corelaţie Pearson Bivariate“r”. Pentru testarea acestei ipoteze
am apelat la Inventarul de Personalitate după Eysenck şi Structura Motivaţională a
Personalităţii (S.M.P), din care am selectat doar nevoia de agresivitate, aceasta fiind cea
mai relevantă pentru a scoate în evidenţă legătura dintre cele două variabil.
Tabelul 2.
LEGENDĂ: Media neuroticism = 14.63; Abaterea standard = 5.292;
Media agresivitate = 6.94; Abaterea standard = 2.900
Tabelul 2.1
ANALIZA DESCRIPTIVĂ
N(număr subiecţi)
Minim Maxim MediaAbatereaStandard
Statistic Statistic Statistic Statistic Statistic Neuroticism 35 4 22 14.63 5.292
Agresivitate 35 3 14 6.94 2.900
Numărul valid desubiecţi
35
CORELAŢIA
Neuroticism Agresivitate
NeuroticismCoeficientul de corelaţie 1 .508(**)Pragul de semnificaţie (2-sig tailed) . .002
N (numărul de subiecţi) 35 35
Agresivitate
Coeficientul de corelaţie .508(**) 1
Pragul de semnificaţie (2-sig tailed) .002 .
N (numărul de subiecţi) 35 35
46
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 47/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
LEGENDĂ: Coeficientul de corelaţie r = .508; Pragul de semnificaţie p = .002;
N (numărul de subiecţi) n = 35
** Coeficientul de corelaţie este semnificativ pentru un nivel de 0.01 (2-tailed).
INTERPRETAREA DATELOR (ANALIZA CANTITATIVĂ)
În cazul celei de-a doua ipoteze a studiului s-a apelat la coeficientul de corelaţie r
Pearson-Bivariate. Această ipoteză este bidirecţională, deoarece urmăreşte stabilirea
gradului de asociere dintre neuroticism şi agresivitate. Deoarece este o ipoteză bidirecţională am folosit opţiunea ,,two-tailed” spre deosebire de ipotezele unidirecţionale
unde trebuie folosită opţiunea ,,one-tailed”.
Analizând tabelele furnizate de programul statistic SPSS, observăm că r (33) = .
508, la un prag de semnificaţie p < .05; p=.002. Pentru observarea mărimii efectului când
avem grade de libertate ( DF = 33) ; ( N = 35 de subiecţi din eşantion; gradele de libertate se
calculează cu (r² ) şi rezultă astfel un coeficient de corelaţie al mărimii efectului r² = 0,25,
ceea ce semnifică o corelaţie puternică între cele două variabile).
Norul de puncte realizat pentru coeficientul de corelaţie în acest caz, este un alt
indiciu care confirmă legatura pozitivă existentă între neuroticism şi agresivitatea la
femeile din mediul carcerar, determinând astfel o relaţie liniară de homoscedasticitate.
(vezi anexa 1). Astfel putem afirma că există o relaţie pozitivă statistic între nivelul
instabilităţii emoţionale şi nivelul nevoii de agresivitate.
ANALIZA CALITATIVĂ
În urma datelor obţinute anterior putem afirma că ipoteza nulă se respinge, iar
ipoteza de cercetare se acceptă. Astfel, s-a observat, în cazul subiecţilor testaţi că între
neuroticism şi agresivitate există o corelaţie pozitivă puternică, deoarece persoanele
neurotice posedă în acelaşi timp un oarecare nivel al agresivităţii ridicat.
47
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 48/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante,,Infractorul se prezintă ca o personalitate deformată ceea ce îi permite comiterea
unor infracţiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial”.
Infractorul/ea apare ca un individ cu o insuficientă maturizare socială, cu deficienţe de
integrare socială care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ şi cultural
al societăţii în care trăieşte. (Butoi, Butoi, 2003).
Agresivitatea umană şi-ar avea cauza exclusiv în condiţiile sociale, susţineau
reprezentanţii extremi ai teoriei mediului (Eibl-Eibesfeldt, 1995). S-a constatat că multe
persoane sunt animate de motivaţia agresivă. Ei caută activ confruntările sau posibilitatea
de a-şi descărca agresivitatea .
Cuvântul agresivitate provine din latinescul ,,agratior” care se traduce ,,a merge către...” ,
acesta a evoluat mai apoi în termenul de ,,agrediere” , tradus ca ,, a merge către...cu
tendinţa de a ataca” . astfel, analizând din punct de vedere etimologic, termenul de
agresivitate face trimitere la potenţialitatea individuală, la capacitatea individului de a
înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi de a nu da înapoi în caz de dificultate.
Paul Popescu Neveanu 1978 prezintă un alt aspect al agresivităţii, având o
conotaţie negativă şi anume ,,comportamentul distructiv şi violent orientat spre persoane,
obiecte sau sine însuşi”.
În Dicţionarul de Psihanaliză, agresivitatea apare definită în termeni de intenţie,
astfel: ,,agresivitatea reprezintă acea tendinţă sau ansamblu de tendinţe care se manifestă în
conduite, fie ele reale, fie ele fantasmatice şi care urmăresc a provoca rău altuia, a distruge,
a constrânge, a umilii pe o altă persoană (Laplanche şi Pontalis, 1994).
Agresivitatea a fost studiată foarte mult, mai ales din prisma semnificaţiei sociale.
La nivel individual mulţi oameni au impulsuri şi gânduri agresive şi felul în care le
gestionează au un efect major asupra sănătăţii relaţiei lor interpersonale.
Pulsiunea agresivă apare conform teoriei psihanalitice atunci când efortul unei persoane de
a atinge un anumit obiectiv este blocat, lucru care determină mobilizarea persoanelor în
vederea înlăturării obstacolului care a împiedicat rezolvarea obiectivului. Cauzele apariţieiagresivităţii sunt tot mai variate, aşa cum reiese şi din tipurile de motivaţii invocate de
femeile încarcerate. Printre cauzele frecvente ale agresivităţii se numără pierderea de sine
sau percepţia că altcineva s-a comportat incorect. De asemenea şi problemele sociale ca
sărăcia, educaţia precară, valorile sociale, măresc sau reduc tendinţa unei persoane de a
reacţiona agresiv.
În cadrul unei cercetări efectuate în ţara noastră, s-a plecat de la constatarea că, înultimele decenii, s-au produs mutaţii în structura psihocomportamentală a femeilor în
sensul creşterii tendinţei lor spre masculinizare. Asemenea tendinţe nevalorizate în48
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 49/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantesuficientă măsură în plan social pot favoriza apariţia unor conduite deviante, inclusiv a
celor grave, antisociale (Mitrofan şi colaboratorii, 1992).
În studiul de faţă media femeilor încarcerate este peste media etalonului testului,
acest lucru ducându-ne cu gândul ca majoritatea femeilor încarcerate posedă o
agresivitatea ridicată, de aici reiese si explicaţia conform căruia numărul femeilor agresive
este în creştere şi au o legătură strânsă cu instabilitatea emoţională.
Numărul femeilor încarcerate din întreaga lume a ajuns aproape la jumătate de
milion, dintre acestea, o treime sunt în S.U.A, o alta treime în China şi în Federaţia Rusă.
Numărul femeilor închise din S.U.A ajungea la 2,5 % în 1990, în 1995 acestea au ajuns la
4,7 % în comparaţie cu bărbaţii care aveau un procent de 3% .Sturr, 2006). În 1986, 59%
dintre femeile închise au fost acuzate pentru infracţiuni. Dintre care 17 % au fost acuzate
de înşelăciune, 15% au fost acuzate pentru tâlhărie şi furt, 12 % reprezentând deţinerea de
droguri iar 5% au fost acuzate pentru infracţiuni contra avutului public.
Cu ceva timp în urmă rata femeilor din penitenciare era foarte mică, în comparaţie
cu bărbaţii, însă rata lor a crescut semnificativ în timp.
Într-un articol de specialitate din Australia se specifica faptul că rata femeilor din
penitenciare era de 11,5 % în raport cu populaţia, iar în anul 2003, rata acestora a crescut la
20,4 %.(Randall, 2007)
Orice persoana este ,, echipată” cu o anumită doza de agresivitate potenţială, necesară
sistemului său de apărare şi de promovare în contextul solicitărilor existenţiale. Utilizarea
acestei forţe, atunci când nu lezează sub nici un raport, moral, fizic, economic, etc,
celelalte persoane, constituie stare de normalitate. Când pragul de permisivitate este
depăşit, comportamentul agresiv devine nociv pentru societate.
Comportamentele impulsive prezintă o foarte mare importanţă în viaţa socială,
pentru că ele sunt specifice atât categoriilor clinice, cât şi personalităţilor de natură
dizarmonică existente în societate.(Păunescu, 1994).
La personele infractoare, agresivitatea apare fie în situaţii frustrante, fie atuncicând comite infracţiuni prin violenţă. Cele mai cunoscute forme ale agresivităţii sunt :
1. autoagresivitatea;
2. heteroagresivitatea.
În cazul studiului de faţă forma agresivităţii adoptată de femeile încarcerate este
heteroagresivitatea.
Autoagresivitatea constă în îndreptarea comportamentului agresiv spre propria persoană,exprimându-se prin automutilări, tendinţe de sinucidere sau chiar sinucidere.
49
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 50/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante Heteroagresivitatea presupune canalizarea agresivităţii (violenţei) spre alţii, manifestându-
se prin forme multiple cum ar fi: tâlhăria, furtul, violul, tentativa de omor, vătămarea
corporală gravă, etc.(Enăchescu, 2004).
Studiindu-se diferite categorii de infractori/re sub aspectul particularităţilor
psihologice s-a reuşit să se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la
majoritatea celor care încalcă legea :
1. Inadaptarea socială: atitudinile antisociale care rezultă din influenţa
necorespunzătoare a mediului duc la înrădăcinarea unor deprinderi negative care, în
diferite ocazii nefavorabile pot fi actualizate, conducând la infracţiune. Acţiunea
infracţională reprezintă etiologic un simptom de înadaptare, iar comportamentul este o
reacţie atipică.
2. Duplicitatea comportamentului : aceasta reprezintă o dominantă puternică a
personalităţii, duplicitatea infractorului/ei este o a doua natură a lui/ei decât cele ale
,,specialităţii” infracţionale. Acest ,,joc” artificial îi denaturează actele şi faptele
cotidiene, făcându-l uşor depistabil pentru un bun observator. Necesitatea tăinuirii a
,,vieţii duble”, îi formează persoanei încarcerate deprinderi care îl izolează tot mai mult
de societate, de aspectul normal al vieţii.
3. Imaturitatea afectivă: constă în decalajul persistent între procesele cognitive şi
afective, în favoarea celor din urmă. Datorită dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea
afectivă duce la o rigiditate psihică, la reacţii disproporţionale, predominând principiul
plăcerii în raport cu cel al realităţii. Imaturitatea afectivă asociată cu imaturitatea
intelectuală predispune infractorul/ea la manifestări şi comportamente antisociale cu
urmări deosebit de grave.
4. Instabilitatea emotiv-acţională: această instabilitate este o trăsătură importantă a
personalităţii dezarmonic structurată a infractorului adult. Instabilitatea emotivă face
parte din stările de dereglare a afectivităţii infractorilor care se caracterizează prin:
insuficientă dezvoltare a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emoţiilor şisentimentelor superioare, îndeosebi a celor morale. Toate acestea duc la lipsa unei
capacităţi de autoevaluare şi de evaluare adecvată, la lipsa de obiectivitate faţă de sine
şi faţă de alţii.
5. Complexul de inferioritate: această caractersitică reprezintă o structură dinamică
inconştientă, înzestrată cu mecanisme de autoreglare, reprezentând reacţia împotrivaexistenţei, la nivelul întregii structuri a personalităţii, a unei surse permanente de
dezechilibru (Neveanu, 1978). Pentru persoanele încarcerate complexul de inferioritate50
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 51/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantereprezintă o stare pe care acesta o resimte ca un sentiment de insuficienţă, de
incapacitate personală. Uneori complexul de inferioritate se cristalizează în jurul unor
caracteristici personale considerate neplăcute, a unor deficienţe infirmităţi reale sau
imaginare fiind potenţate şi de către dispreţul , dezaprobarea tacită sau exprimată a
celorlalţi.
6. Labilitatea: este trăsătura personalităţii care semnifică fluctuaţia emotivităţii,
capriciozitatea şi ca atare o accentuată deschidere spre influenţe. Infractorul/ea nu-şi
poate inhiba sau domina dorinţele, astfel că acţiunile sale sunt imprevizibile.
Instabilitatea emoţională presupune o insuficientă maturizare afectivă, infractorul/ea
fiind robul influenţelor şi sugestiilor, neputând să-şi inhibe pornirile sau dorinţele în
faţa pericolului public şi a sancţiunii penale.
7. Agresivitatea: reprezintă un comportament violent şi distructiv orientat spre persoane,
obiecte sau pe sine. Agresivitatea rezidă în acele forme de comportament ofensiv,
consumate pe plan acţional sau verbal, care în mod obişnuit constituie o reacţie
disproporţionată la o opoziţie reală sau imaginară (Tiberiu, 1983). Agresivii nu aşteaptă
o situaţie conflictuală să apară, ci caută să o provoace, uneori chiar printr-o acţiune de
avertisment. Dintre aceste trăsături, labilitatea şi gradul agresivităţii par a influenţa cel
mai mult pragul delincvenţial. Infractorul/ea are o personalitate psiho-morală deficientă
(Rudică, 2006).
În urma rezultatelor testelor aplicate pentru cercetarea de faţă, s-a constatat că
instabilitatea emoţională joacă un rol important în viaţa persoanelor delincvente,
împreună cu agresivitatea, acestea pot produce modificări majore în acţiunile şi în viaţa
acestora.
Victime ale agresivităţii sunt, în general, femeile, dar această afirmaţie (teorie) nu
exclude sau infirmă agresivitatea femeilor. De multe ori, chiar şi pe stradă întâlnim, fete,
femei care manifestă acţiuni, gesturi, replici sau reacţii violente. Cazuri izolate de femei
care şi-au bătut sau violat partenerul există şi nu trebuiesc negate sau excluse doar pentrucă sunt puţine în raport cu alte acte de violenţă, cum ar fi: tâlhărie, furt, înşelăciune, luare
de mită şi în cel mai grav caz omor sau trafic de persoane.
În urma rezultatelor obţinute la scala neuroticismului se constată faptul că
majoritatea deţinutelor studiate sunt instabile emoţional, acest lucru ne duce cu gândul la
faptul că acestea acuză frecvent dureri de cap, dureri în zona inimii, insomnii, coşmaruri şi
au sentimente de inferioritate. În plan psihic, acuză stări de anxietate şi sunt frământate denumeroase griji.
51
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 52/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteSe constată faptul că aceste persoane prezintă o slăbiciune a Eului, ceea ce duce la
acuzarea altuia pentru faptele sale, ca de exemplu, părinţii, prietenii,victimele, dar trebuie
să ţinem seama de faptul că acest lucru nu poate fi generalizat, deoarece sunt destul de
multe deţinute care îşi asumă răspunderea pentru faptele comise. (Mihăilă, 2003).
Datorită experienţei negative, a educaţiei deficitare primite în familie, a
deprinderilor şi practicilor antisociale însuşite, infractorul/ea este un individ instabil din
punct de vedere emotiv-acţional, un element care în reacţiile sale tratează discontiunitate,
salturi nemotivate de la o extremă la alta, inconstanţă în reacţii faţă de stimuli; acest lucru
ducând la o creştere a agresivităţii şi la acţiuni necontrolate.
Această instabilitate este o trăsătură esenţială a personalităţii dizarmonic structurată a
infractorului adult, o latură unde traumatizarea personalităţii se evidenţiază mai bine decât
pe planul componentei cognitive.
Instabilitatea emotivă face parte din stările de dereglare a afectivităţii
infractorilor/lor care se caracterizează prin: lipsa unei autonomii afective, insuficientă
dezvoltare a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor
superioare, îndeosebi a celor morale. Toate acestea duc la lipsa unei capacităţi de
autoevaluare şi de evaluare adecvată, la lipsa de obiectivitate faţă de sine şi faţă de alţii.
Instabilitatea emoţională împreună cu agresivitatea la persoanele deţinute duc la reacţii
impulsive, caracterizându-i ca fiind în mod special nervoşi, nerăbdători, acţionând fără să
cântărească gravitatea consecinţelor. (Pavelcu, 1982). Instabilitatea emotiv-acţională
reprezintă o caracteristică importantă a comportamentului infracţional pe care
infractorii/ele le manifestă.
La omul obişnuit, normal reacţiile (motorii, verbale), sunt relativ stabile şi
constante, fără a fi marcate de mari oscilaţii şi cantitative şi calitative, deoarece sunt reglate
conştient.
La infractori/e ele însă prezintă caracteristici opuse: sunt discontinue, manifestă
inconstanţă faţă de stimuli şi prezintă salturi de la o extremă la alta, caracteristici care seexplică printr-un reglaj conştient la nivel scăzut. Acest tablou reacţional, care face posibil
un stil de reacţie în care nu este o corelaţie corectă între stimulii din afară şi răspunsul
subiectului, este un simptom specific al caracterului deformat al personalităţii persoanelor
încarcerate. (Prună, 1994).
În literatura de specialitate, în ultimele decenii se acordă o mare importanţăstudiului fenomenului agresivităţii şi se investighează formele de comportament agresiv,
atât în cazuri normale, cât şi patologice.52
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 53/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteÎn studiul nostru am făcut referire doar la fenomenul agresivităţii si instabilităţii emoţionale
şi care investighează comportamentul agresiv şi implicit actele comise.
În acest context, agresivitatea observabilă a femeilor încarcerate constituie o bază de
investigaţie preferenţială pentru mulţi autori de prestigiu. (Storr, 1964, apud. Tiberiu,
1973).
Într-o cercetare realizată de Bergowitz, acesta determină elocvent faptul că
tendinţele agresive declanşate de situaţiile frustrante au toate şansele să se generalizeze în
direcţia acelor grupe sau faţă de situaţii sau oameni care au caracteristici comune cu
situaţia de frustrare iniţială.
Este foarte deranjant şi în acelaşi timp frustrant să vedem cum numărul femeilor închise
creşte, cum agresivitatea se instalează la fetele tinere de timpuriu si cum acestea devin
violente, instabile emoţional, inadaptate social şi suferind de complexul de inferioritate.
Ca şi o concluzie la cele prezentate anterior, putem afirma că majoritatea
deţinutelor studiate sunt instabile emoţional, iar din punct de vedere al nevoii de agresiune,
majoritatea se situează peste limita medie, conform etalonului testului SMP (Structura
Motivaţională a Personalităţii)
Ipoteza 3
53
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 54/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante Există o asociere semnificativă statistică între tipul de motivaţie pentru actul infracţional
comis şi anumiţi factori de personalitate (extraversie/introversie; neuroticism;
agresivitate).
În cazul ultimei ipoteze avem o corelaţie între tipul de motivaţie invocat de femeile
încarcerate pentru actul infracţional comis şi anumiţi factori de personalitate, ca
extraversie/introversie; neuroticism, respectiv agresivitate. Ipoteza este una bidirecţională,
iar veridicitatea sa s-a măsurat cu testul Chi-Square, mai precis hi pătrat. Am recurs la
aplicarea acestei metode, deoarece pentru testarea ipotezei s-a folosit atât date nominale ,
cât şi date numerice ca şi în cazul primei ipoteze (vezi ipoteza 1).
Pentru testarea ipotezei am apelat la Inventarul de Personaliatate Eysenck (scala
extraversie/introversie şi neuroticism), Structura Motivaţională a Personalităţii (nevoia de
agresivitate), respectiv Chestionarul de Motivaţie elaborat de Dr. Gheorghe Florian, care
cuprinde o serie de motivaţii pentru actul comis.
Tabel 3 Tabel 3.1
LEGENDĂ :Coeficientul Chi-Square = .029Frecvenţa minimă aşteptată = .019
a 5 celule (55.6%) au frecvenţaminimă aşteptată de 5. Frecvenţa
minimă aşteptată este de .26.
Tabel 3.2
Tipul motivaţiei pentru comiterea infracţiunii şiExtraversie/Introversie
Extraversie/IntroversieTotal
1 2 3
Tipulmotivaţiei
pentrucomitereainfracţiunii
1
Frecvenţa 0 8 3 11
Frecvenţaaşteptată
.3 5.7 5.0 11.0
Diferenţafrecvenţelor
-.3 2.3 -2.0
2
Frecvenţa 1 3 11 15
Frecvenţaaşteptată
.4 7.7 6.9 15.0
Diferenţafrecvenţelor
.6 -4.7 4.1
3
Frecvenţa 0 7 2 9
Frecvenţaaşteptată
.3 4.6 4.1 9.0
Diferenţafrecvenţelor
-.3 2.4 -2.1
TotalFrecvenţa 1 18 16 35
Frecvenţaaşteptată
1.0 18.0 16.0 35.0
54
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 55/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Tabel 3.3
LEGENDĂ:
Coeficientul Chi-Square = .328 Frecvenţa minimă aşteptată = .315
a 7 celule (77.8%) au frecvenţa anticipată mai mică de 5. Frecvenţaminimă aşteptată este de 2.06.
Tipul motivaţiei pentru comiterea infracţiunii şi Neuroticism
NeuroticismTotal
1 2 3
Tipul motivaţiei pentru comiterea infracţiunii
1
Frecvenţa 3 5 3 11
Frecvenţa aşteptată 2.5 2.8 5.7 11.0
Diferenţa frecvenţelor .5 2.2 -2.7
2
Frecvenţa 3 3 9 15
Frecvenţa aşteptată 3.4 3.9 7.7 15.0
Diferenţa frecvenţelor -.4 -.9 1.3
3
Frecvenţa 2 1 6 9
Frecvenţa aşteptată 2.1 2.3 4.6 9.0
Diferenţa frecvenţelor -.1 -1.3 1.4
TotalFrecvenţa 8 9 18 35
Diferenţa frecvenţelor 8.0 9.0 18.0 35.0
Testul Chi-Square
Valoarea
Gradede
libertare(df)
Semnificaţia2 tailed
Coeficientul Chi-Square4.621(a) 4 .328
Frecvenţa minimăaşteptată
4.739 4 .315
Numărul de subiecţi 35
55
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 56/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Tabel 3.4
Tabel 3.5
LEGENDĂ: Coeficientul Chi-Square = .628 Frecvenţa minimă aşteptată = .605
a 6 celule (66.7%) au frecvenţa anticipată mai mică de
5.Frecvenţa minimă aşteptată este de .26.
Tipul motivaţiei pentru comiterea infracţiunii şi Agresivitate
AgresivitateTotal
1 2 3
Tipulmotivaţiei
pentrucomitereainfracţiunii
1
Frecvenţa 3 1 7 11
Frecvenţa aşteptată 3.1 .3 7.5 11.0
Diferenţa frecvenţelor -.1 .7 -.5
2
Frecvenţa 5 0 10 15
Frecvenţa aşteptată 4.3 .4 10.3 15.0
Diferenţa frecvenţelor .7 -.4 -.3
3
Frecvenţa 2 0 7 9
Frecvenţa aşteptată 2.6 .3 6.2 9.0
Diferenţa frecvenţelor -.6 -.3 .8
TotalFrecvenţa 10 1 24 35
Frecvenţa aşteptată 10.0 1.0 24.0 35.0
Testul Chi-Square
ValoareGrade
delibertare (df)
Semnificaţia2 tailed
Coeficientul Chi-Square2.593(a) 4 .628
Frecvenţa minimă aşteptată 2.727 4 .605
Numarul de subiecti 35
56
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 57/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
INTERPRETAREA DATELOR (ANALIZA CANTITATIVĂ):
În cazul ultimei ipoteze s-a apelat la Testul Chi-Square, din programul SPSS. În
ceea ce priveşte tipul ipotezei aceasta este una bidirecţională, astfel s-a dorit să se vadă
dacă există o corelaţie între tipul de motivaţie pentru actul infracţional comis şi anumiţifactori de personalitate (Extraversie/Introversie; Neuroticism; Agresivitate).
Analizând tabelele din programul SPSS se observă că există o corelaţie între tipul de
personalitate (extravertit/introvertit) şi motivaţiile pentru actul infracţional comis, astfel,
valoarea lui λ² = 10.807; df = 4; p = .029, p <.05 (vezi Tabel 3.1). În ceea ce priveşte
restul rezultatelor obţinute se poate observa din Tabelele 3.4 şi 3.5, că nu există nici o
asociere între neuroticism, nevoia de agresiune şi motivaţiile evocate de femeile
încarcerate , astfel în Tabelul 3.4 avem, λ² = 4.621; df = 4; p = .328, p > .05, respectiv înTabelul 3.5 avem λ² = 2.593; df = 4; p = .628, p > .05. Aceste rezultate atestă faptul că
există o corelaţie doar în cazul personalităţii şi motivaţiei pentru actul infracţional comis,
în cazul celorlalte două variabile, putem afirma că nu există nici o legatură între ele, astfel
ipoteza se confirmă parţial, dar acest lucru nu afectează susţinerea ipotezei.
ANALIZA CALITATIVĂ:
În decursul anilor s-a constatat că aproximativ 11 femei, din 1000, au fost închise
pe durata vieţii lor. În 2003 aproape 400 de femei au fost arestate. (Lawrence, Greenfield,
2000).
Din totalul persoanelor arestate în România, 4,47% sunt femei. Deşi numărul femeilor
deţinute se menţine relativ acelaşi în ultimii ani (în jur de 2.000), ponderea lor tinde să
devină similară cu cea din ţările Uniunii Europene: 5%.
În primii ani postdecembrişti, această pondere era situată sub 2,5 %, ceea ce plasa
România în rândul ţărilor cu o justiţie punitivă îndreptată preponderent împotriva
bărbaţilor. Mai ales după editarea unui număr special al celei mai prestigioase reviste de
penologie, Prison Service Journal , dedicat femeilor încarcerate în 2002, a sporit atenţia
acordată persoanelor de sex feminin aflate la locuri de detenţie.(Bruno, 2006)
Psihologia judiciară este interesată de ceea ce reprezintă devianţa în sfera
comportamentală. Statistic vorbind, devianţa reprezintă o abatere de la medie. Media o
constituie comportamentul conformist, în raport cu normele sociale, iar comportamentul
deviant ca abatere, semnifică deviaţiile cu sens negativ, antivaloric, de tipul a tot ceea ce
este denumit în termeni genetici de comportament antisocial sau infracţional.
57
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 58/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Noţiunea de comportament deviant include abaterile de la normele sociale, iar cel
infracţional se referă la abaterile şi încălcările normelor juridice penale.(Rădulescu,
Banciu, Voicu, 1985., apud Buş, David, 2003).
În accepţiunea largă a cuvântului se întelege prin motiv tot ceea ce se deslănţuie,
susţine şi orientează activitatea. Unii autori înglobează şi stimulentele la motive.
O analiză mai profundă ne arată, însă, că un stimulent pentru a putea deslănţui o acţiune
trebuie să facă apel la trebuinţele şi tendinţele înnăscute sau dobândite ale organismului.
Organismul răspunde la un stimulent numai dacă acel stimulent corespunde unei trebuinţe
actuale sau latente.(Roşca, 1943).
Pentru a înţelege şi a explica toată varietatea motivelor şi acţiunilor omeneşti,
trebuie să avem în vedere nu numai echilibrul intern, între diferitele sisteme ale
organismului, ci şi echilibrul dintre organism şi mediul său extern, fizic şi social. De-a
lungul timpului specialiştii în ştiinţele socio-umane au ridicat o problematică vastă în ceea
ce priveşte geneza comportamentului delincvent şi anume: motivaţia realizării actului
delincvent, a unui tip specific de act.
Motivaţia actului şi comportamentului deviant . Cauza comportamentului
delincvent poate fi de natură internă, psihofiziologic prin boala mentală, retard mental sau
o disfunctie bio-fiziologică sau
de natură externă, ce ţine de mediul social, de grupul de apartenenţă, de sistemul de relaţii
interpersoanle, de educaţia primită până la vârsta adolescentă sau de natură mixtă, asupra
căruia nu vom insista.
Din perspectivă psihocomportamentală ne interesează suportul psihologic cauzal
al comportamentului delincvent, deci motivul acestuia, scopul, mobilul actului infracţional.
Scopul vizează întotdeauna un anumit obiectiv (sau mai multe), concret, precis determinat
ce va fi anticipat şi preparat la nivel mental sub reprezentarea actului infracţional. Astfel
persoana delincventă îşi va planifica cu minuţiozitate acţiunile şi condiţiile necesareîndeplinirii infracţiunii.
La baza comiterii unui act infracţional va sta o varietate de motive ce va asigura
suportul energetic intern ce îl/o va orienta şi mobiliza un infractor/e pe linia declanşării,
implicării şi consumării propriu-zise a actului infracţional (Horvath, 2002).
În urma rezultatelor obţinute în studiul de faţă, care vizează femeile încarcerate,
putem afirma faptul că aceste femei sunt închise pentru comiterea diferitelor acte
infracţionale, în urma cărora prezintă o serie de motivaţii, care fac legătura cu tipul de personalitate şi tipul de act infracţional comis.
58
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 59/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
Aceste motivaţii sunt foarte diverse, dar majoritatea sunt de tip extrinsec, avându-şi
originea în mediul social, în influenţa pe care o exercită asupra individului potenţial
delincvent şi nu numai. Pentru a fi cât mai concludent, vom prezenta o serie de motivaţii,
care au un impact major în studiul prezent. În cazul femeilor care au comis acte
infracţionale ca: tîlhărie şi furt , motivaţiile invocate de acestea sunt cât mai diverse şi se
referă la: lipsuri materiale, pentru a trăi mai uşor, influenţa prietenilor, educaţie precară,
,,unii au prea puţin, alţii au prea mult”. În cazul femeilor care au comis acte infracţionale
ca înşelăciune şi luare de mită, putem trasa următoarele motivaţii: pentru a trăi mai uşor,
lipsuri materiale, bani câştigaţi uşor, influenţa prietenilor, exploatarea poziţiei sociale. În
ultimul rând vom face referire la acte criminale şi vătămări corporale, în acest caz
motivaţiile prezentate de acestea sunt: consum de alcool, din răzbunare şi pentru a aplica o
corecţie.
În urma acestor afirmaţii, putem constata faptul că majoritatea motivaţiilor care
stau în spatele comiterii actelor infracţionale de către femei, sunt de natură materială, în
cea mai mare parte, urmată de anturajul sau mediul social din care fac parte.
Persoanele care comit infracţiuni ca tâlhărie şi furt sunt foarte frecvent închise. De foarte
multe ori motivaţia lor este una de ordin economic. Aceste persoane reprezintă categoria
cea mai largă a infractorilor.
Din punct de vedere psihanalitic persoanele care comit astfel de acte infracţionale,
fi ei bărbaţi sau femei, nu depăşesc stadiul oral, ceea ce-i împinge la achiziţia directă,
brutală sau mai puţin brutală a bunurilor pe care şi le doresc. Sunt dominaţi de pasiuni,
caracteristic pentru aceste persoane este explozivitatea, irascibilitatea, agresivitatea, au o
fire nestăpânită. Aceste caracteristici fiind întâlnite la persoanele extravertite, inadaptate
social.
Aceste personalităţi reacţionează impulsiv exprimându-şi neplăcerea prin reacţii agresive,
negândindu-se la eventualele consecinte care le pot fi defavorabile in timp. Despre aceste persoane putem afirma că prezintă o slăbiciune a Eului, ceea ce duce la acuzarea altuia
pentru faptele sale, în această categorie a acuzaţiilor intrând părinţii, prietenii, colegii, etc.
(Mihăila, 2003).
În cazul femeilor care comit acte infracţionale ca omor, vătămare corporală gravă,
principalul factor implicat în comiterea acestui act infracţional este alcoolul.
Alcoolul are ca efect inhibarea exagerată a centrilor nervoşi din aria occipitală, ceea ce
determină o creştere a agresivităţii. Aproape ca o regulă aceste persoane se află cel puţinsub influenţa alcoolului când comit astfel de acte infracţionale, vizibil şi în cazul studiului
de faţă.59
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 60/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
În ţara noastră cea mai clamantă motivaţie pentru comiterea de infracţiuni este
sărăcia pe lângă inadaptarea socială şi alte mecanisme care pot declanşa comportamentele
infracţionale.
Infractorii/ele în general, sunt persoane care prezintă o personalitate dizarmonică,
persoanele închise aparţin tuturor categoriilor sociale şi profesionale, indiferent de vârstă şi
sex, pregătire culturală, aptitudini intelectuale, tipul caracteriologic sau temperamental,
rolul sau statutul social, poziţie economică.
Aproape toate persoanele care comit acte infracţionale fac parte din categoria extavertiţilor,
dar se pare că ucigaşii (cel puţin în Europa) sunt introvertiţi. (Mihăila, 2003).
În studiul de faţă se observă oarecum o legătură între tipul de personalitatea şi
motivaţia pentru actele infracţionale comise. Se observă aici că majoritatea persoanelor
extravertite prezintă ca şi tip de motivaţie, lipsa banilor şi traiul mai uşor; având o
personalitate extravertită persoana care comite actul infracţional, nu îi este dificil de a fi în
centrul atenţie, de a intra în vorbă cu victima şi de a reuşi cu cea mai mică implicare să o
fure sau să o tâlhărească. În celelalte cazuri, şi anume neuroticism, agresivitate şi motivaţie
nu există o asociere între ele, adică acest lucru nu influentează tipul de motivaţie pentru
comiterea actului infracţional, acest lucru fiind valabil doar în cazul studiului de faţă.
Motivaţia activează şi direcţionează comportamentul nostru. Ea constituie o forţă
motrică care modelează acţiunile noastre şi le transformă în activităţi cu scop.
S-a constata că motivele comportamentului nu apar întotdeauna în toată claritatea lor, ele
obişnuit sunt inferate de noi. Tot aşa ele apar ca nişte cauze directe ale comportamentului,
însă acelaşi comportament poate izvorî din motive diferite sau acelaşi motiv poate provoca
forme de comportare deosebite.
(Tiberiu, 1973). Personalitatea persoanelor închise se caracterizează prin:
• imaturitate
• stări de frustrare care duc la simptome de desocializare sentimente de inferioritare
(Mihăila, 2003).
Din cele spuse până acum se intuieşte deja că din punct de vedere psihologic, trebuie avute
în vedere funcţiile pe care le exercită motivaţia, în sensul direcţionării comportamentului
cu caracter deviant; posibilităţile de realizare a unui comportament adecvat într-o situaţie
data şi mai ales capacitatea de modelare a comportamentului în raport cu situaţia.
Diversitatea situaţiilor, diversitatea motivaţiilor determină particularităţile şi chiar
specificitatea conduitei în general şi a comportamentului deviant în special. Explorarea
60
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 61/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviantemotivaţională, care explică direcţionarea comportamentului agresiv, fundamentează şi
traduce noţiunea de ,,mobil” în comportament deviant, pe plan judiciar.
Caracterul complex al procesului motivaţional şi în cadrul căruia trebuie consideraţi
concomitent factori biologici, fiziologici, psihologici, sociologici, psihopatologici ai
motivaţiei comportamentului deviant, este acela al comportamentului distructiv
(Dragomirescu, 1976).
În practica penitenciară şi judiciară, stabilirea profilului psihocomportamental al
celor care au săvârşit infracţiuni, explicitarea cât mai nuanţată a motivelor care au
determinat conduita lor antisocială, sunt condiţii prioritare pentru stabilirea strategiei
terapeutice şi a programelor socio-culturale care vor avea ca obiectiv adaptarea la sistemul
de cerinţe specifice instituţiei corecţionale, recuperarea în sensul configuraţiei unor
mecanisme de reglaj intern cu efect criminoinhibitor, inserţia şi reinserţia socială a
persoanelor delincvente, indiferent de gen sau apartenenţă.(Horvath, 2002). Uzual,
infracţionalitatea este pusă pe seama lipsurilor, a sărăciei, acesta fiind denumit
infracţionalism de necesitate. Există însă şi un infracţionalism de bună stare, adică
persoana este conştientă de actul său şi de consecinţele faptelor sale.
Concluzia care reiese din informaţiile oferite spre susţinerea ipotezei, este aceea
că marea majoritate a deţinutelor sunt conştiente de actul infracţional comis, iar motivele
oferite de acestea sunt după cum am mai amintit, sărăcia, educaţia precară, lipsa banilor şi
incapacitatea de a face faţă vieţii ,,grele” pe care o duc.
V. CONCLUZII :
Studiul de faţă a pornit de la ideea că există o relaţie semnificativă între tipul de
personalitate extravertit si anumite acte infracţionale comise de către femeile din mediul
penitenciar (înşelăciune şi luare de mită; tâlhărie şi furt), nevoia de agresivitate şi nivelulde instabilitate emoţională, respectiv existenţa unei asocieri semnificative statistic între
motivaţia pentru actul infracţional comis şi anumiţi factori de personalitate
(extraversie/introversie, neuroticism şi nevoia de agresivitate).
Totodată s-au avut în vedere şi mecanismele care declanşează comportamente
deviante, acestea rezultând din testele aplicate şi din rezultatele obţinute.
S-au evidenţiat rezultate explicabile psihologic prin diverse teorii, dar şi paradoxuri, care
nu fac altceva decât să completeze imaginea asupra femeilor studiate.Pentru a înlesni înţelegerea datelor obţinute cu privire la motivaţia care stă în
spatele comiterii actelor infracţionale de către femei, s-au utilizat exemple concrete de61
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 62/77
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 63/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
SUGESTIILE ŞI LIMITELE STUDIULUI :
63
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 64/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
BIBLIOGRAFIE
1. Bogdan, T (1983). Curs de psihologie judiciară. Bucureşti: Editura Litografia Învăţării.
2. Bogdan, T. (1973). Probleme de psihologie judiciară. Iaşi: Editura Ştiinţifică.
3. Buş, I., David, D. (2003). Psihologie judiciară.Poligraf şi Hipnoză. Cluj-Napoca: Editura
Tritonic.
4. Butoi, T. (2001). Psihologie judiciară. Bucureşti: Editura Phobos.
5. Butoi, T., Butoi, I, T. (2003). Tratat universitar de psihologie judiciară. Bucureşti: Editura
Phobos.6. Bruno, S. (2006). Mediul penitenciar românesc.Cultură şi civilizaţie carcerală. Iaşi: Editura
Institutul European.
7. Dragomirescu, V. (1976). Psihosociologia comportamentului deviant . Bucureşti. Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
8. Enăchescu, C. (2004). Tratat de igienă mintală. Iaşi. Editura Polirom. Ediţia a 3 a.
9. Eibl-Eibesfeldt, I. (1995). Agresivitatea umană. Editura Trei.
10. Florian, Gh. (1996). Psihologie penitenciară. Studii şi cercetări. Bucureşti: Editura Oscar Print.
11. Hedges, P. (1999). Personalitatea şi Temperament. Ghidul tipurilor psihologice. Bucureşti:
Editura Humanitas.
12. Horvath, L. (2002). Studiul privind psihodinamica comportamentală a actului delincvent.
Revista de Psihologie Aplicată, 4(2), 65-80.
13. Howitt, D., Cramer, D. (2006). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iaşi: Editura Polirom.
14. Laplanche, J., Pontalis, J, B. (1994). Vocabularul psihanalizei. Bucureşti: Editura Humanitas.
15. Lawrence, A., Snell, T. (2000). Women offenders. vol9. Iss3. Găsit la adresa:
http://www.csdp.org/research/wo.pdf la data 15 Februarie, 2008.
16. Lopez Y, E, M. (2007) Manual de psihologie judiciară. Bucureşti: Editura Oscar Print.
17. Legrand, V. (2005). Introducere în sociologia infracţionalităţii feminine. Timişoara: Editura
Universităţii de Vest.
18. Mihăila, M, F. (2003). Psihologie judiciară. Curs pentru uzul studenţilor . Timişoara: Editura
P.U.R .
19. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. (1992). Psihologie judiciară. Bucureşti: Casa de Editură
şi Presă ,,Şansa”.
64
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 65/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante20. Neamţu, C. (2004). Specificul feminin al infracţionalităţii. Revista de Psihologie Socială, 6(1-
2), 55-63.
21. Păunescu, C. (1994). Agresivitatea şi condiţia umană. Bucureşti: Editura Tehnică.
22. Popa, V., Drăgan, I., Lăpădat, L. (1999). Psiho-Sociologie Judiciară. Universitatea Banatul
Timişoara: Editura Lumina Lex.
23. Popescu, P, N . (1978). Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Editura Albatros.
24. Prună, T. (1994). Psihologie judiciară. Iaşi: Editura Fundaţia ,,Chemarea”.
25. Randnall, G, Shelden. (2007). Girls, Delinquency and Juvenil Justice. University of Nevada,
Las Vegas. Găsit la adresa: http://www.cjcj.org/pdf/girls1.pdf la data de 23 Martie, 2008.
26. Roşca, A. (1943). Motivele acţiunilor umane. Cluj: Editura Institutului de Psihologie al
Universităţii din Cluj.
27. Rudică, T. (2006). Psihologia frustraţiei. Iaşi: Editura Polirom. Ediţia a 2 a.
28. Rusnac, Z. (2000). Psihologia dreptului. Chişinau: Editura ARC.
29. Sava, F. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologică. Metode statistice complementare.
Cluj-Napoca: Editura ASCR.
30. Sturr, C. (2006). More women in prison. Academic Reserach Library. Găsit la adresa:
http://web.ebscohost.com/ehost/detail?vid=22&hid=112&sid=9df8b1b8-0ea2-4a54-a171-
9b66261e6bfa%40sessionmgr102 la data de 23.Martie, 2008.
31. Turliuc, M, N. (2007). Psihosociologia comportamentului deviant . Iaşi: Editura Institutul
European.
32. Bogathy, Z., Sulea, C. (2004). Manual de tehnici şi abilităţi academice. Timişoara: Editura
Universităţii de Vest.
65
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 66/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
ANEXA 1
În cadrul acestei anexe este prezentat Graficul Norului de Puncte, în cazul celei de-a douaipoteze:
Între nivelul instabilităţii emoţionale şi nivelul nevoii de agresivitate există o relaţie semnificativă statistic.
Acest garfic ne oferă o viziune mai clară asupra acestei ipoteze, pe lângă pragul de semnificaţie şicoeficientul de corelaţie, norul de puncte ne oferă posibilitatea de a observa faptul că este un alt indiciucare confirmă legatura pozitivă existentă între neuroticism şi agresivitatea la femeile din mediulcarcerar, determinând astfel o relaţie liniară de homoscedasticitate.
66
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 67/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
ANEXA 2
Datele introduse în cazul primei ipoteze: Există o asociere semnificativ statistic între tipul de personalitate
extravertit şi anumite acte infracţionale comise de către femeile din mediul penitenciar (înşelăciune şi luare de
mită; tâlhărie şi furt).
Nr.subiecţi
Nume Vârsta Sex Nivelulextraversiunii/Introversiunii
Actulinfracţional
comis1 C.H 47 F 3 12 B.I 26 F 2 33 B.E 33 F 2 24 N.M 41 F 1 25 M.R 53 F 2 1
6 P.M 54 F 2 17 S.F 23 F 2 18 R.L 45 F 2 19 B.O 43 F 2 1
10 P.S 43 F 3 211 M.L 31 F 2 112 M.I 46 F 3 213 D.A 45 F 2 314 S.D 40 F 2 115 DC 38 F 2 116 ?? 29 F 2 217 VC 34 F 3 218 GS 26 F 3 219 C.N 28 F 3 220 J.M 30 F 3 121 L.T 34 F 2 322 S.V 25 F 3 123 D.R 38 F 2 324 M.C 30 F 2 325 IJ 44 F 3 226 C.A 42 F 2 327 C.C 21 F 3 228 D.G 30 F 3 2
29 E.V 42 F 3 230 IB 50 F 3 231 N.S 21 F 3 232 B.M 54 F 3 233 M.A 27 F 3 234 D.M 20 F 2 235 C.G 31 F 2 2
67
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 68/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
LEGENDĂ : În cazul nivelului extraversie/introversie:1- cota obţinută sub media eşantionului testului2- valoarea medie a eşantionului testul3- cota obţinută peste media eşantionului testului
În cazul actului infracţional comis:1- înşelăciune şi luare de mit2- tâlhărie şi furt3- alte infracţiuni
68
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 69/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante*Această anexă cuprinde valorile datelor brute obţinute în urma aplicării testului.
ANEXA 3
Această anexă cuprinde datele brute obtinute de femeile încarcerate în cazul primei ipoteze: Există o
asociere semnificativ statistic între tipul de personalitatea extravertit şi anumite acte infracţionale
comise de către femeile din mediul penitenciar (inselaciune si luare de mita; talharie si furt).
Numar subiecti
Cote extraversie/introversie Actul infractionalcomis
1 15 1
69
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 70/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante2 18 33 16 24 16 25 12 16 17 17 15 1
8 12 19 11 110 15 211 12 112 16 213 12 314 10 115 10 116 14 217 17 218 24 219 15 220 15 121 13 322 16 123 13 324 13 325 16 226 13 327 16 228 17 2
29 15 230 18 231 18 232 18 233 15 234 15 235 17 2
LEGENDA : 1- inselaciune si luare de mita; 2- talharie si furt; 3- alte acte infractionale
ANEXA 4
In cadrul acestei anexe este prezentat tabelul cotelor obtinute pentru ipoteza 2: Între nivelul instabilităţii emoţionale şi nivelul nevoii de agresivitate există o relaţie semnificativă statisti.
Numar
subiecti
Cote neuroticism Cote nevoia de
agresivitate1 17 62 17 63 17 7
70
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 71/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante4 6 35 5 46 13 47 14 48 15 59 10 7
10 12 411 4 312 10 413 4 714 7 415 11 616 17 317 17 818 22 1319 15 720 22 621 17 622 9 723 18 824 17 625 19 826 18 1427 21 728 19 1329 22 630 20 9
31 10 1032 20 1133 14 734 19 1135 14 9
ANEXA 5
Datele introduse în cazul celei de-a treia ipoteza: Există o asociere semnificativ statistică întretipul de motivaţie pentru actul infracţional comis şi anumiţi factori de personalitate(extraversie/introversie; neuroticism; agresivitate).
Număr
subiecţi
Nume Vârsta Sex Tipul
motivaţiei
Nivelul
extraverisieintroversiei
Nivelul
neuroticismului
Nivelul
nevoii deagresivitate
71
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 72/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante1 C.H 47 F 1 3 3 3
2 B.I 26 F 1 2 3 33 B.E 33 F 1 2 3 14 N.M 41 F 2 1 1 15 M.R 53 F 1 2 1 16 P.M 54 F 3 2 2 17 S.F 23 F 2 2 2 18 R.L 45 F 1 2 2 29 B.O 43 F 1 2 2 3
10 P.S 43 F 2 3 2 111 M.L 31 F 3 2 1 112 M.I 46 F 2 3 1 113 D.A 45 F 3 2 1 314 S.D 40 F 1 2 1 115 DC 38 F 1 2 2 316 ?? 29 F 2 2 3 1
17 VC 34 F 2 3 3 318 GS 26 F 2 3 3 3
19 C.N 28 F 1 3 2 320 J.M 30 F 3 3 3 321 L.T 34 F 3 2 3 322 S.V 25 F 1 3 1 323 D.R 38 F 3 2 3 324 M.C 30 F 3 2 3 325 IJ 44 F 2 3 3 326 C.A 42 F 3 2 3 327 C.C 21 F 2 3 3 328 D.G 30 F 2 3 3 329 E.V 42 F 2 3 3 330 IB 50 F 2 3 3 3
31 N.S 21 F 2 3 1 332 B.M 54 F 3 3 3 333 M.A 27 F 2 3 2 334 D.M 20 F 2 2 3 335 C.G 31 F 1 2 2 3
LEGENDĂ: În cazul tipului de motivaţie pentru actul infracţional comis avem :
1- lipsuri materiale2- trai mai usor 3- alte motivaţii
În cazul nivelului de neuroticism avem :
1- cote sub medie conform etalonului testului2- cote medii conform etalonului testului3- cote peste medie conform etalonului testului
72
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 73/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante În cazul nivelului de extraversie/introversie avem:
1- cote sub medie conform etalonului testului2- cote medii conform etalonului testului3- cote peste medie conform etalonului testului
În cazul nivelului de agresivitate avem:1- cote sub medie conform etalonului testului2- cote medii conform etalonului testului3- cote peste medie conform etalonului testului
73
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 74/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteANEXA 6
Cotele introduse în cazul celei de-a treia ipoteza: Există o asociere semnificativ statistică între tipul de motivaţie pentru actul infracţional comis şi anumiţi factori de personalitate(extraversie/introversie; neuroticism; agresivitate).
Numar subiecti
Nume Varsta Sex
Tipulmotivatiei
Cotaextraversie-introversie
Cote Neuroticism
Cotenevoia de
agresivitate1 C.H 47 F 3 15 17 62 B.I 26 F 3 18 17 63 B.E 33 F 1 16 17 74 N.M 41 F 2 16 6 35 M.R 53 F 1 12 5 46 P.M 54 F 3 17 13 4
7 S.F 23 F 2 15 14 48 R.L 45 F 1 12 15 59 B.O 43 F 2 11 10 7
10 P.S 43 F 2 15 12 411 M.L 31 F 3 12 4 312 M.I 46 F 2 16 10 413 D.A 45 F 3 12 4 714 S.D 40 F 1 10 7 415 DC 38 F 1 10 11 616 ?? 29 F 2 14 17 317 VC 34 F 2 17 17 818 GS 26 F 2 24 22 1319 C.N 28 F 1 15 15 720 J.M 30 F 3 15 22 621 L.T 34 F 3 13 17 622 S.V 25 F 1 16 9 723 D.R 38 F 3 13 18 824 M.C 30 F 3 13 17 625 IJ 44 F 2 16 19 826 C.A 42 F 3 13 18 1427 C.C 21 F 2 16 21 7
28 D.G 30 F 2 17 19 1329 E.V 42 F 2 15 22 630 IB 50 F 2 18 20 931 N.S 21 F 2 18 10 1032 B.M 54 F 3 18 20 1133 M.A 27 F 2 15 14 734 D.M 20 F 2 15 19 1135 C.G 31 F 1 17 14 11
74
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 75/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente devianteANEXA 7
CHESTIONAR DE MOTIVAŢIE (după Gheorghe Florian)
INSTRUCŢIUNI: Fiecare chestionar de motivaţie este realizat în funcţie de actul infracţional comis. Acesta cuprinde o serie de itemi care variază în funcţie de chestionar. Subiectul trebuie să bifeze cu“x” în căsuţa din partea dreaptă, în funcţie de afirmaţia din partea stângă care i se potriveşte.
MOTIVAŢIA CONDAMNAŢILOR PENTRU „ÎNŞELĂCIUNE” ŞI 'LUARE DE MITĂ"
TIPURI DE MOTIVAŢIE RĂSPUNSULDEŢINUTELOR(%)
1. Bani câştigaţi usor 2. Pentru a trăi mai uşor 3. Lipsuri materiale4. A avea bani pentru distracţie5. Răzbunare6. „Unii au prea mult, alţii au prea puţin”7. Pentru a recupera o datorie
8. Nesocotirea oamenilor şi a legilor 9. Sub influenţa alcoolului10. Tulburări psihice
75
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 76/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
ANEXA 8
S.M.P (Structura Motivaţională a Personalităţii)
Instructiuni:Testul S.M.P măsoară potenţialele sferei psihoumane şi anume nevoile psihogene(trebuinţele). Acest test cuprinde 165 de itemi dintre care au fost selectaţi doar acei itemicare măsoara (nevoia de agresiune, nevoia de apărare sau autoapărare, nevoia de conştiinţă şinevoia de exhibiţie). Sarcina subiectului constă în răspunderea la cei 60 de itemi selectaţi din cei 165
de itemi, prin DA sau NU. Pe foaia de răspuns subiectul va trece semnul corespunzător răspunsului pecare-l va da, şi anume va trece semnul “+” pentru răspunsul DA şi semnul “-“ pentru răspunsul NU.
1. Vă “sare ţandăra” repede când nu obţineţi ceea ce vreţi?2. Doriţi întotdeauna să aflaţi exact ce gândesc alţii despre dumneavoastră?3. Aveţi (simţiţi) remuşcări de conştiinţă şi atunci când nu cunoaşteţi exact motivele?4. Vă place să vă îmbrăcaţi astfel, ca să vă deosebiţi de alţii?5. Vă face plăcere să necăjiţi (enervaţi) oamenii şi să-i “duceţi de nas”?6. Suportaţi critica mai greu decât alţii?7. Sunteţi în stare să fiţi nedrept şi să săvârşiţi fapte incorecte fără a avea un sentiment deosebit
de culpabiltate?8. Realizaţi drept nereuşită acea şedinţă în care atenţia nu s-a polarizat asupra dv?9. Vă supăraţi uşor pe alţi oameni?10. În gândirea dv vă reamintiţi frecvent situaţiile neplăcute suferite cândva?
76
7/30/2019 Comportament Deviant La Femei
http://slidepdf.com/reader/full/comportament-deviant-la-femei 77/77
Actul infracţional la femei şi mecanismele care declanşează comportamente deviante
ANEXA 9
E.P.I (Inventarul de Personalitate Eysenck)
Instrucţuni: Chestionarul cuprinde întrebări cu privire la modul în care vă comportaţi, în careacţionaţi sau întrebări referitoare la dumneavoastră. După fiecare întrebare există un spaţiu liber rezervat pentru a răspunde cu “DA” sau “NU”. Marcaţi cu un “x” răspunsul care credeţi că văreprezintă în căsuţa corespunzătoare (DA sau NU). Încercaţi să lucraţi repede, nu pierdeţi vremea
prea mult la o întrebare. Nu există răspunsuri corecte sau greşite, chestionarul de faţă nefiind un test
de inteligenţă sau de aptitudini.
DA NU1.Aveţi deseori dorinţa de a simţi emoţii puternice?2.Aveţi în mod frecvent nevoie de prieteni înţelegători care să vă
reconforteze?3.De obicei sunteţi nepăsător?4.Vă este foarte penibil să acceptaţi un refuz?5.Staţi să vă gândiţi înainte de a întreprinde ceva?6 Vi hi bă d i di i i ?