Download - Ciclu de Productie

Transcript

6 SISTEME DE ORGANIZAREÎN TIMP A PRODUCŢIEI.CICLUL DE PRODUCŢIE

6.1 Noţiunea şi structura duratei ciclului de producţie

Ciclul de producţie este un indicator de bazăîn activitatea unei unităţieconomice. Importanţa sa decurge din influenţa pe care o exercită asupra:

volumului de producţie;mărimii capacităţii de producţie;necesarul de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.;termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi;

Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesarobţinerii unui produs finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şipână la efectuarea controlului final de calitate şi depozitarea produsului.

În structura duratei ciclului de producţie al unui produs se pot cuprindeurmătoarele elemente:

a) perioada de lucru, formată din:timpul de pregătire - încheiere:

timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;timpul pentru procesele naturale;timpul pentru transport intern;timpul necesar pentru CTC;

b) perioada de întreprinderi, formată din:întreruperi între schimburi;întreruperi în cadrul schimbului.

Timpul de pregătire - încheiere este necesar pentru efectuarea diferiteloractivităţii înaintea prelucrării obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor învederea prelucrării produsului respectiv sau după terminarea activităţii, aducereautilajului la parametri iniţiali, consultarea documentaţiei, curăţarea locului demuncă etc.

Timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice sau ciclul tehnologiccuprinde timpul efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parţialăşi totală aprodusului.

Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care printehnologia de fabricaţie se prevăd anumite transformări ale obiectelor muncii caurmare a acţiunii factorilor naturali (ex. uscarea cherestelei, uscarea peliculei de lacsau a adezivilor pe diferite piese componente ale mobilierului - industria lemnului).

Managementul producţiei

Timpul necesar pentru transport intern este necesar deplasării obiectelormuncii între diferitele unităţi de producţie ale întreprinderii (depozite de materiiprime, secţii sau ateliere, depozite de produse finite etc.) precum şi între locurile demuncă din secţiile sau atelierele în care se fabrică produsul.

Timpul necesar efectuării CTC-ului se ia în consideraţie atunci când nu sesuprapune altor elemente din structura ciclului de producţie (ex. uneori controlul sepoate efectua în timpul transportului interoperaţii şi în acest caz, dacă duratatransportului este mai mare decât cea a operaţiei de control, el nu se va regăsi înstructura ciclului de producţie).

Întreruperile datorate regimului de lucru apar în cazul unităţilor carelucrează cu săptămâna de lucru întreruptă.

Aceste întreruperi reprezintă sâmbete şi duminici libere, sărbători legale.Întreruperile datorate regimului se înregistrează la unităţile ce-şi desfăşoară

activitatea într-un număr de schimburi mai mic decât numărul maxim. Ele pot fi de16 sau 18 ore, după cum unitatea lucreazăîn două sau într-un schimb.

Întreruperile în interiorul schimbului datorate organizării producţiei, potfi consecinţa lucrului pe loturi (în acest caz piesele aşteaptă la un loc de muncăpână când se execută operaţia respectivă la ultima piesă, lotul trecând integralde la o operaţie tehnologică la alta) sau pot să aparăîn situaţia necorelăriicapacităţilor de producţie ale diferitelor verigi de producţie.

Structura duratei ciclului de producţie este redatăîn figura următoare:

DURATA CICLULUI DE PRODUCŢIE

PERIOADA DE LUCRU

OPER

ELE

PERIOADA DE ÎNTRERUPERI

NIZ

INTER

IOR

DATO

RAT

LUI

HIM

LUI

ÎN

DATO

RAT

TIM

DATO

RAT

HIM

GIM

ULU

Fig. 6.1. Structura duratei ciclului de producţie

TIM

LPEN

ATU

TIM

LPEN

U TEH

LOG

ICE

Sisteme de organizare în timp a producţiei. Ciclul de producţie

Structura duratei ciclului de producţie este influenţată de o serie de factori,cum ar fi:

caracterul producţiei;natura procesului tehnologic;nivelul de înzestrare tehnică a procesului de producţie şi a muncii etc.

Având în vedere influenţa acestor factori, se înregistrează diferenţe alestructurii duratei ciclului de producţie la întreprinderi aparţinând aceleiaşi ramuriindustriale sau unor ramuri industriale diferite. Atunci când durata ciclului defabricaţie depăşeşte 30 de zile, se consideră că se înregistrează un ciclu lung deproducţie.

Ţinând seama de elementele care intrăîn structura duratei ciclului deproducţie, rezultă că aceasta se poate exprima astfel:

Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tCTC + tiunde:

Dcp = durata ciclului de producţie;tpi = timpul de pregătire-încheiere pe produs;Dct = durata ciclului tehnologic;tpn = durata proceselor naturale;ttr = durata operaţiilor de transport intern;

= durata operaţiunilor de CTC;tCTC

ti = timpul de întreruperi.

6.2. Metode de îmbinare în timp a execuţiei operaţiilor tehnologice

La determinarea duratei ciclului de producţie, problema centrală este legatăde stabilirea duratei operaţiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executasimultan la diferite locuri de muncă iar gradul de simultaneitate depinde de metodafolosită pentru îmbinarea în timp a operaţiilor tehnologice.

Prin metoda de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice se înţelege modulîn care se organizează fluxul tehnologic (efectuarea operaţiilor şi transportulreperelor dintr-un lot de fabricaţie).

În practică se utilizează trei tipuri de îmbinare în timp a operaţiilortehnologice:

tipul de îmbinare succesivă;tipul de îmbinare paralelă;tipul de îmbinare paralel - succesivă sau mixtă.

Metoda de îmbinare succesivă a operaţiilor tehnologice presupuneexecutarea prelucrării tuturor pieselor din lot la o operaţie şi numai după aceealotul se transportă pentru prelucrarea la operaţia următoare a fluxului tehnologic.

Pentru a stabili modul de determinare a duratei ciclului tehnologic prinmetoda succesivă vom examina situaţia unui lot de trei produse: acesta parcurge unflux tehnologic format din şase operaţii cu următoarele durate:

t1 = 1 orăt2 = 2 oret3 = 3 ore

Managementul producţiei

t4 = 1 orăt5 = 1 orăt6 = 1 oră

Operaţii

1 2

t1 = 1

1 2t2 = 2

t3 = 3

t4 = 1

t5 = 2

1 2

t6 = 1 3t1

3t2

3t3

3t4

3t5

3t6

2 3

Fig. 6.2. Determinarea duratei ciclului tehnologic prin metoda succesivă Ore

Din graficul de mai sus rezultă că durata ciclului tehnologic este de 30 deore. Mărimea segmentului de dreaptă ce reprezintă această durată totală se poatestabili ca o sumă de segmente astfel:

Dct3 = np∑ ti , unde:i=1

Dct = durata ciclului tehnologic în cazul îmbinării succesive;np = numărul de produse din lot;ti = durata operaţiei "i" din fluxul tehnologic;i = 1 … n operaţii din fluxul tehnologic.În exemplul nostru:

Dct3 = np∑ ti = 3(1+ 2 + 2 +1+ 2 +1) = 30 orei=1

Metoda succesivă de îmbinare se foloseşte în condiţiile producţiei

Sisteme de organizare în timp a producţiei. Ciclul de producţie

individuale sau de serie mică. Avantajul acestei metode este acela de a permiteurmărire relativ simplă a fabricaţiei produselor. Dezavantajul folosirii succesiveeste determinat de:

durata mare a ciclului tehnologic;creşterea volumului de producţie nedeterminată;scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante etc.

Metoda paralelă de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice presupuneo astfel de organizare a lucrului, încât să se asigure atât paralelismul în prelucrareaşi transportul fiecărei piese de la prima operaţie până la ultima operaţie din fluxultehnologic.

Pentru a respecta cerinţele acestei metode, la determinarea grafică a durateiciclului tehnologic se va proceda astfel:

se va reprezenta prima piesă din lot la toate operaţiile;se vor reprezenta apoi următoarele piese la fiecare operaţie în parte.

La operaţia principală (operaţia cu durata cea mai lungă)se asigurăcontinuitatea funcţionării utilajelor pe toată durata prelucrării lotului. La celelalteoperaţii, între piesele componente ale lotului vor exista staţionări de utilaje. Durataacestor staţionări (întreruperi) se calculează ca diferenţa între operaţia principalăşidurata fiecărei operaţii în parte.

Păstrând datele prezentate pentru metoda anterioară, graficul se prezintăastfel:

t1 = 1

t2 = 2

t3 = 3

t4 = 1

t5 = 2

t6 = 1

1 2

11 12 13 14

2 3

16 Ore

1t1 t2

(nt-1) t3

1 2Fig. 6.3. Determinarea duratei ciclului de producţie

prin metoda paralelă

3 4 5 6 7 8 9 10

Din graficul de mai sus rezultă că durata ciclului tehnologic este de 16 ore.

Managementul producţiei

Pentru a stabili analitic durata ciclului tehnologic se observă suma de segmentecomponente:

Dctr = t1 + t2 + t3 + (np-1)t3 + t4 + t5 + t6 = ∑ ti + (np −1)t3i=1

Înlocuind în formulă, obţinem:

DctP = (1+2+3+1+2+1) + (3-1)3 = 16 ore

Generalizând formula de calcul analitic a duratei ciclului tehnologic prinmetoda paralelă obţinem:

DctP = ∑ ti + (np −1)tp, unde :

DctP

i=1

= durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării paralele;= durata operaţiei principale (max.)

Metoda paralelă se aplicăîn special la producţia de masă sau serie mare;principalul ei avantaj constăîn faptul că se realizează cea mai scurtă durată aciclului tehnologic. Dezavantajele se referă la întreruperile în funcţionareautilajelor şi folosirea forţei de muncă la operaţiile ale căror durate sunt mai micidecât timpul operaţiei cu durata maximă.

Metoda succesiv-paralelă (mixtă) se caracterizează atât prin paralelismulprelucrării diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în cazulmetodei paralele, cât şi prin continuitatea prelucrării întregului lot la fiecareoperaţie - caracteristică a metodei succesive.

Pentru a se respecta aceste cerinţe ale metodei paralel - succesive, trebuiesă se stabileascăîn mod corespunzător, la fiecare operaţie tehnologică, momentulînceperii lucrului la prima piesă din lot, astfel încât să se asigure continuitate înprelucrarea tuturor pieselor din lot la operaţia respectivă.

Momentul trecerii primei piese din lot de la o operaţie la alta estecondiţionat la raportul de mărime între operaţia respectivăşi durata operaţieiurmătoare. În acest sens pot fi întâlnite trei situaţii:

când durata operaţiei următoare este mai mere sau egală cu durataoperaţiei anterioare, deci ti+1 ti ≥ ti;când durata operaţiei următoare este mai mică decât durata operaţieianterioare, respectiv ti + 1 ti ≤ ti

În primul caz, prima piesă din lot va trece în prelucrare la operaţiaurmătoare imediat ce ea şi-a terminat prelucrarea la operaţia anterioară. În al doileacaz, prima piesă din lot, după ce s-a prelucrat la operaţia anterioară, va trece înprelucrare la următoarea operaţie după un decalaj de timp. Respectarea acestuidecalaj între momentul terminării primei piese la operaţia anterioarăşi momentulînceperii prelucrării piesei respective la operaţia următoare condiţioneazăcontinuitatea prelucrării tuturor pieselor din lot la operaţia următoare.

Sisteme de organizare în timp a producţiei. Ciclul de producţie

Pentru prezentarea grafică a prelucrării lotului la o operaţie a cărei duratăeste mai mică decât durata operaţiei anterioare deci, cazul al doilea, se vareprezenta mai întâi ultima piesă din lot la operaţia respectivăţinând cont de faptulcă momentul terminării prelucrării piesei la operaţia anterioară; după ce s-areprezentat prelucrarea ultimei piese se va reprezenta în mod retroactiv prelucrareacelorlalte piese din lot, până la prima piesă inclusiv.

operaţii

t1 = 1

t2 = 2

t3 = 3

t4 = 1

t5 = 2

t6 = 1

t1 t2 t3 D3-4 t4 t5

D3-4 1 2

2 3

1 2 3

1 2

2 3

D5-6

1 2 3

ore

(np-1)t6

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18Fig. 6.4. Determinarea duratei ciclului de producţie prin metoda mixtă

Din grafic rezultă că, prin metoda mixtă, durata ciclului tehnologic este de16 ore; segmentele ce reprezintă această durată sunt următoarele:

Dctm = t1 + t2 + t3 + D3-4 + t4 + t5 + D5-6 + (np-1)t6 + t6

Dctm = ∑ ti + D3−4 + D5−6 + (np −1)t6

i=1

unde:Dctm = durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării mixte;D3-4, D5-6 = decalajele între operaţia 3 şi operaţia 4 respectiv între operaţia 5

şi operaţia 6Pentru a calcula segmentele ce reprezintă decalajele dintre diferite operaţii,

vom exemplifica cazul decalajului D3-4.

Managementul producţiei

Din grafic rezultă că segmentul D3-4 rezultă că diferenţa între segmentul cereprezintă prelucrarea piesei nr.2 şi a piesei nr.3 la operaţia a 3-a şi segmentul formatdin prelucrarea piesei nr.1 şi a piesei nr.2 la operaţia 4. Deci:

D3-4 = (np-1)t3 - np-1)t4 = (np-1)(t3-t4)Generalizând, relaţia pentru calculul decalajelor între operaţiile işi i+1

este:Di, i+1 = (np-1)[ti-(ti+1)], condiţia fiind ti ≥ ti+1;

Aplicând formula obţinem:D3-4 = (3-1)(3-1) = 4;D5-6 = (3-1)(2-1) = 2;Dctm = (1+2+3+1+2+1) + 4 + 2 + (3-1) = 18 oreGeneralizând relaţia pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metoda

mixtă obţinem:

Dctm = ∑ ti + (np −1)tn + ∑Di, i +1i=1 1

unde:tn = durata ultimei operaţii din fluxul tehnologic;

∑Di, i +1= suma decalajelor ce apar între diferite operaţii "i" şi "i+1", atunci

când ti ≥ ti+1.În practică se mai foloseşte şi o altă relaţie pentru calculul duratei ciclului

tehnologic prin metodă mixtă:

Dctm = ∑ ti + (∑tl − ∑ ts)(np −1)i=1

unde:∑ tl = suma timpilor lungi;

∑ts = suma timpilor scurţi;

O operaţie "i" se consideră timp lung de execuţie dacă durata ei, respectivti, este mai mare decât operaţia anterioarăşi în acelaşi timp este mai mare decâtoperaţia anterioarăşi în acelaşi timp este mai mare sau egală cu operaţia următoare.

Deci condiţia ca ti să fie operaţie lungă este:ti -1< ti ≥ ti+1Operaţia ti are timp scurt dacăîndeplineşte condiţiile:ti + 1 ≥ t < ti+1Din formulă rezultă că operaţiile ale căror durate reprezintă timpi

intermediari între duratele operaţiilor alăturate nu se iau în calcul. Pentru a stabilinatura primei operaţii, se iau în considerare operaţii fictive cu timpi egali cu zeroatât la începutul fluxului tehnologic cât şi la sfârşitul lui.

În exemplul nostru, timpii lungi sunt t3 şi t5 iar timp scurt t4.

Sisteme de organizare în timp a producţiei. Ciclul de producţie

Aplicând formula respectivă pentru determinarea duratei cicluluitehnologic, obţinem:

Dctm = (1+2+3+1+2+1)(3+2-1)(3-1) = 18 oreMetoda mixtă se aplicăîn cazul producţiei de serie mijlocie şi în unele

situaţii la producţia de serie mare şi masă.Comparând duratele ciclului tehnologic stabilite prin cele trei metode de

îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice rezultă că cea mai mică durată se obţineîn cazul metodei paralele şi cea mai mare în cazul metodei succesive. Metoda mixtăconduce la o durată intermediară.

Top Related