+ All Categories
Transcript
Page 1: Cibernetica si informatica juridica

PREFAŢĂ

Motto:Cea mai mare

fericire este să descoperi că eşti nemuritor.

Analiza, din unghiul de vedere al teoriei sistemelor, dreptului ca organism,

presupune, pe de-o parte, studiul actelor normative drept elemente componente

ale sistemului, iar pe de altă parte, studiul relaţiilor dintre ele care conferă

sistemului de drept un anumit nivel de integralitate.

Valorile parametrilor ce măsoară dreptul ca sistem sunt diferite de suma

valorilor parametrilor ce caracterizează elementele componente; diferenţa celor

două tipuri de valori este dependentă de coerenţa şi consistenţa relaţiilor dintre

elemente. Cu cât gradul de integralitate a sistemului de drept este mai mare, cu

atât entropia informaţională a sistemului scade.

Autoritatea politică, într-un stat democratic, se concretizează prin

procesul de elaborare, actualizare şi urmărire a mulţimii de acte normative

care, corespunzător comenzii politice, modifică entropia din sistem.

Pentru un sistem, entropia informaţională trebuie să aibă acea mărime

care maximizează productivitatea sistemului.

Din unghiul de vedere al procesului de emitere a actelor normative, juristul

este un specialist al ştiinţelor pozitive, apropiindu-se de cibernetică şi de

ingineria juridică, sub raportul tehnicii legislative.

Page 2: Cibernetica si informatica juridica

În tentativa juristului de a micşora entropia sistemului social-economic, el

induce entropie în sistem. Entropia indusă are două cauze fundamentale:

- neconcordanţa deplină între obiectivul propus şi actul normativ

emis,

- neputinţa de a cuprinde multitudinea de acte normative, ştiut fiind

faptul că toate sistemele de drept s-au născut empiric, ca

necesitate de reglementare a vieţii social-economice pe măsura

diversificării acesteia.

Necesitatea adaptării dreptului la cibernetică generează o nouă filosofie a

dreptului, un mod nou de a regândi dreptul ca sistem.

Orice revoluţie destructurează un sistem axiologic, deci introduce entropie

în sistem; de aceea, modificarea coordonatelor fundamentale ale societăţii

presupune regândirea sistemului de drept. Altfel spus, problema principală nu

este mărirea sau micşorarea “sancţiunii” pentru o anumită faptă, ci

restructurarea întregului sistem de drept. Nu se poate construi o economie

capitalistă cu un Cod penal comunist. Neînţelegerea acestei problematici

conduce la un fenomen paradoxal, şi anume ca entropia indusă în sistem să fie

mai mare decât efectul de micşorare a acesteia stabilit prin obiectivul politic.

Apropierea sistemului de drept de un model cibernetic micşorează

vulnerabilitatea acestuia; între stabilitatea sistemului şi entropie există un raport

invers proporţional.

Predarea unor atribuţii maşinii cibernetice nu conduce la înlocuirea

juristului cu un robot, ci deplasează centrul de greutate al preocupărilor de la

detaliu la ansamblu, de la procesul de elaborare a deciziei la analiza

interconexiunilor acesteia în cadrul sistemului de drept.

6

Page 3: Cibernetica si informatica juridica

Orice sistem social este un sistem deschis, iar gradul său de dezvoltare se

studiază prin mulţimea şi mărimea interacţiunilor (schimburilor) cu mediul

exterior. Are loc un transfer de entropie de la un sistem la altul, dar acest

transfer nu este pur mecanic, adică mărimea entropiei câştigate de un sistem nu

este egală cu mărimea entropiei pierdute de celălalt sistem, pentru că funcţia

entropică nu este o funcţie omogenă de gradul I.

Nevoia de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea regională reprezintă

mijlocul prin care fiecare sistem în parte, odată cu creşterea schimburilor cu

celelalte sisteme, pierde din entropie.

Într-un sistem izolat este un parametru care nu poate decât să crească şi

acesta este entropia, deci în mod natural gradul de dezordine al sistemului izolat

creşte. Orice sistem care se izolează sau este obligat la izolare va sucomba într-

un timp determinat de mărimea sa.

Maşina cibernetică este dotată cu următoarele calităţi: acces rapid la baze

de date juridice, elaborarea deciziilor, recunoaşterea formelor, autocontrol,

autoadaptare, emiterea de judecăţi. Fiind creată pornind de la obiectiv, ea se va

găsi întotdeauna într-o relaţie determinată cu acesta; de aceea, ea nu va avea

voinţă şi nici sentimente, acestea reprezentând rezultatul unei metafizici

imanente între creatori şi fiinţa umană care a fost înzestrată prin “programul

iniţial” cu posibilitatea de a alege într-un câmp de întâmplări.

Acestea reprezintă argumente suficiente ca juristul să nu se teamă de

judecătorul cibernetic; adaptarea dreptului la cibernetică este singura cale de

realizare a unui sistem de drept naţional, regional şi mondial coerent, condiţie

necesară a realizării unei civilizaţii armonioase pentru care planeta devine cu

fiecare zi mai mică. Pe măsura creşterii universului ştiinţific, suprafaţa de contact

cu necunoscutul este tot mai mare. De aceea, sentimentul neîmplinirii, generator 7

Page 4: Cibernetica si informatica juridica

de entropie la nivel individual, va creşte continuu. Încheiem spunând că şi

juristul, ca orice alt om de ştiinţă, este condamnat la nefericire.

Autorii

8

Page 5: Cibernetica si informatica juridica

C U P R I N S

PREFAŢĂ V

CAPITOLUL I CIBERNETICA 5

1.1 Chestiuni preliminarii 51.2 Principiul ciberneticii 91.3 Cibernetica şi ştiinţele sociale 111.4 Semnificaţia ciberneticii 17

CAPITOLUL 2 ASPECTE FILOSOFICE ALE INFORMATICII 32

2.1 Chestiuni preliminarii 322.2 Informaţie şi limbaj 362.3 Informatica 392.4 Filosofia informaticii 41

CAPITOLUL 3 DREPTUL INFORMATICII ŞI INFORMATICA DREPTULUI 44

3.1 Dreptul informaticii 443.2 Interese juridice protejate 573.3 Spionajul informatic 613.4 Delicte informatice 643.5 Alte aspecte ale criminalităţii informatice 74

CAPITOLUL 4 INFORMATICA JURIDICĂ 95

4.1 Chestiuni preliminarii 954.2 Aplicaţii informatice în serviciul documentării juridice informatica juridică de documentare 984.3 Aplicaţii informatice în serviciul funcţiei juridice, informatica juridică de reglare socială 109

9

Page 6: Cibernetica si informatica juridica

4.4 Aplicaţii informatice în serviciul ştiinţei juridice – informatica juridică de cercetare şi şcolarizare 111

CAPITOLUL 5 CIBERNETICA DREPTULUI 118

5.1 Chestiuni introductive 1185.2 Geneza informaticii juridice 1195.3 Jurimetria 1215.4 Cibernetica şi dreptul 1225.5 Cibernetica şi informatica juridică 1235.6 Caracterul metodologic al ciberneticii juridice 1235.7 Ramurile ciberneticii juridice 124

CAPITOLUL 6 ELEMENTE DE LEGISTICĂ FORMALĂ 128

6.1 Reguli generale pentru emiterea actelor* 1286.2 Structura actelor emise de Curtea Constituţională a României 144

CAPITOLUL 7 NORMALIZAREA ACTELOR NORMATIVE 146

7.1 Noţiuni preliminarii 1467.2 Metodele de analiză a documentelor primare 1477.3 Instrumente semantice 151

CAPITOLUL 8 SISTEMUL INFORMATIC AL UNEI INSTITUŢII JURIDICE 156

8.1 Chestiuni introductive 1568.2 Sistemul Informatic al Curţii Constituţionale a României 1598.3.Funcţiile subsistemelor SICCR 1608.4 Descrierea aplicaţiilor SSAB 162

*

10

Page 7: Cibernetica si informatica juridica

8.5 Arhitectura generală a reţelei de calculatoare a Curţii Constituţionale a României 1638.6 SICCR – nod de comunicaţii 165

CAPITOLUL 9 DEZVOLTAREA APLICAŢIEI PRIVIND ANALIZA STATISTICĂ A ACTIVITĂŢII CURŢII CONSTITUŢIONALE 168

9.1 Notiuni introductive 1689.2 Caracteristicile statistico-informatice ale aplicaţiei 169

CAPITOLUL 10 LIMBAJUL FOXPRO 231

10.1 Noţiuni preliminarii 23110.2. Expresii în FoxPro 23110.3 Sortarea şi indexarea tabelelor 23310.4 Comenzi pentru realizarea meniurilor 23510.5.Generatorul de meniuri 240

CAPITOLUL 11 APLICAŢII SOFT ÎN MEDIUL FOXPRO 254

11.1 Noţiuni preliminarii 25411.2 Generarea aplicaţiei 25511.3. Generarea aplicaţiei 288

A N E X E: 295

Anexa nr.1 295Anexa nr.2 296Anexa nr.3 297Anexa nr.4 298Anexa nr.5 299Anexa nr.6

11

Page 8: Cibernetica si informatica juridica

12

Page 9: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL I

CIBERNETICA

1.1 Chestiuni preliminarii

Termenul cibernetică a fost introdus pornind de la cuvântul grecesc kibernesis, care semnifică acţiunea de manevrare a unui vas, iar în sens figurat, acţiunea de conducere, de guvernare. Utilizat pentru prima dată de Ampère pentru a desemna arta guvernării, el a fost utilizat, cu semnificaţia actuală, în celebra lucrare a lui Norbert Wiener (1894÷1964) Cibernetica sau Controlul şi Comunicarea la Fiinţe şi Maşini (1948). Wiener face sinteza cercetărilor efectuate în domeniul matematicilor pure (teoria previziunii statistice), în domeniul tehnologiei (computere, sisteme de telecomunicaţii), în domeniul biologiei şi al psihologiei, şi pune bazele unei noi ştiinţe, cu suport matematic, destinată să acopere toate fenomenele referitoare la mijloace de analiză a informaţiei.

Dezvoltările teoretice ale lui Wiener au la bază probleme referitoare la transmiterea mesajelor prin reţele de comunicaţie sau previziune, probleme specifice apărării antiaeriene, sau reglării sistemelor biologice sau sociale. Aceste probleme sunt legate de apariţia, la sfârşitul secolului trecut, de maşini construite după modelul sistemului nervos.

Din punct de vedere istoric, pot fi identificate, în evoluţia maşinilor, trei perioade mari:

a) Maşini mecanice, capabile să efectueze mişcări restrânse în anumite condiţii, subordonându-se principiilor staticii şi dinamicii clasice. Din această categorie fac parte motoarele ce transmit sau amplifică forţa aplicată într-un punct-precum pârghia, axul-cilindru, macaraua, maşinile de asediat din Antichitate – şi de asemenea maşinile cu mişcare periodică regulată, precum pendulele şi mecanismele ceasornicului. Astfel de maşini corespund unei anumite metafizici, ce se regăseşte în raţionalismul cartezian şi în teologia naturală (teodicee) raţionalistă, care face din Dumnezeu marele ceasornicar al universului.

b) Maşini energetice, capabile să transforme o formă de energie în alta şi să facă utilizabile energiile naturii. Ele pun în practică principiile termodinamicii, ale electrodinamicii şi ale fizicii nucleare. Fac parte din această categorie maşina cu aburi, motorul cu explozie, generatoarele de electricitate, motorul electric, diferitele specii de motoare cu reacţie, reactorul cu fuziune sau fisiune. Aceste maşini furnizează energie cinetică sau alte forme de energie susceptibile a fi consumate de motoare.

13

Page 10: Cibernetica si informatica juridica

– Un motor ce funcţionează cu combustibili chimici utilizează energia de legătură chimică a reactantului (energie potenţială a legăturilor chimice) ce poate fi transformată în energie termică, apoi mecanică.Energia totală a reactantului = Energia termică utilă + Energia produşilor de reacţie.

– Un reactor nuclear transformă energia de legătură intranucleară în energie calorică, transformată apoi în energie electrică, ce pune în funcţiune un motor electric. Aceste tipuri de maşini corespund unei anumite viziuni asupra lumii, cu exprimări în diferite forme de energetism, şi chiar în teoriile evoluţioniste.

c) Maşini care prelungesc, întrucâtva, sistemul nervos, şi nu sistemul muscular. Ele utilizează, în general, reţele electrice şi pun în funcţiune aparate care reglează circulaţia curentului; rezistenţe, condensatoare, bobine de inducţie, tuburi electronice, tranzistori, microprocesoare, dar nu aceasta reprezintă proprietatea lor esenţială. Specific acestui tip de maşini este utilizarea şi transformarea informaţiei.

Mijloacele de transmisiuni (telefonul, radioul, undele dirijate, comanda la distanţă) transportă o informaţie de la sursă la receptor. Maşinile de calculat, analogice sau numerice rezolvă probleme, matematice sau logice, plecând de la informaţii date. (Adăugăm la acestea maşinile de tradus, maşinile de jucat şah, maşinile capabile să înveţe, etc.). Maşinile cu comportament se adaptează unei situaţii exterioare şi răspund acesteia într-un mod adecvat, după anumite criterii. Un exemplu elocvent de astfel de maşină ne este furnizat de broaştele lui Grey Walter, mici automate capabile de un comportament complex (dotate cu reflexe condiţionate ele pot să înveţe comportamente noi). Cele mai importante tipuri de maşini cu comportament sunt dispozitivele stabilizatoare şi maşinile teleologice. Stabilizatoarele asigură reglarea sistemelor care comportă un anumit număr de grade de libertate; ele controlează una sau mai multe variabile care caracterizează sistemul şi le menţin în apropierea poziţiei de echilibru, stabilită dinainte. Un exemplu foarte interesant de stabilizator este furnizat de homeostatul lui Ashby, care este un autoreglator; este un aparat compus din circuite electrice, ce posedă un număr ridicat de grade de libertate, şi are capacitatea de a reveni în poziţia de echilibru, atunci când îi sunt aplicate perturbaţii din exterior. Maşinile teleologice sunt sisteme capabile să îndeplinească o anumită sarcină. Aici nu mai este vorba de menţinerea echilibrului, ci de urmărirea unui scop adaptabil situaţiilor. Putem propune ca exemplu maşina de citit (care trebuie să recunoască literele, oricare ar fi scrierea adoptată), postul de tir antiaerian automat, racheta de cercetare, maşina-transfer (care îndeplineşte o sarcină complexă, făcută dintr-o serie ordonată de operaţii).

Caracteristica fundamentală a acestor maşini este aceea că sunt sisteme automate ce realizează operaţii complexe, în conformitate cu anumite norme,

14

Page 11: Cibernetica si informatica juridica

fără intervenţie umană. Anumite automate au ca finalitate furnizarea de noi informaţii, plecând de la informaţii date: este cazul calculatoarelor. Altele au finalităţi de natură diferită: de ex., maşina-transfer are ca funcţiune fasonarea pieselor după un model dat. Toate utilizează informaţia în funcţionarea lor. Un automat pune în practică, într-adevăr, un program şi trebuie să fie capabil să-şi controleze operaţiile. Ori, un program este o suită de instrucţiuni, care indică operaţii ce urmează a fi efectuate într-o anumită ordine. Pe de altă parte, mecanismele de control se bazează pe retroacţiune. Ori, schema generală a retroacţiunii trebuie să fie descrisă în termenii transmiterii informaţiei. Fie o funcţie ce transformă o variabilă a într-o variabilă b (de ex., energia electrică în căldură). Funcţia stabileşte o legătură între variabilele care pot reprezenta stări ale aceluiaşi proces, a şi b. Pentru a menţine variabila b în vecinătatea unei valori fixe , este necesar un instrument de control (de ex., dacă dorim să menţinem aproximativ constantă temperatura unui frigider, îi incorporăm un termostat). Acest dispozitiv măsoară în fiecare moment valoarea luată de b şi transmite această informaţie unui organ de comandă care, ţinând cont de legătura existentă între a şi b, îl modifică pe a în proporţia necesară variaţiei valorii lui b în sensul dorit (creştere sau descreştere).

Informaţia intervine sub trei forme: ca obiect (sau stare a unui sistem) supus unor operaţii, ca proces ori ca mediu al reglării. În toate aceste cazuri, avem de-a face cu o funcţie transformatoare. Obiectul sau starea are o anumită încărcătură informaţională. Automatul transformă starea iniţială în configuraţii finale deosebite de starea iniţială (care reprezintă informaţii). Orice dispozitiv de control transformă informaţii primite în instrucţiuni pentru un dispozitiv de execuţie, şi deci în informaţii. Problema ştiinţifică esenţială a studiului maşinilor din a treia categorie se referă la tratamentul informaţiei. Cum unul din aspectele importante ale acestei probleme priveşte analiza dispozitivelor de reglare, s-a dat numele de cibernetică ştiinţei desemnată să studieze comportamentul automatelor. În măsura în care un sistem este dotat cu dispozitive de reglare, el poate să-şi controleze propria funcţionare şi deci să se autoguverneze. Aceasta este, de fapt, proprietatea esenţială a automatului. Am putea, deci, să afirmăm că cibernetica este ştiinţa proceselor cu autocontrol.

La prima vedere, doar calculatoarele şi maşinile cu comportament se supun unui asemenea studiu. Sistemele de transmisiuni utilizează şi ele cibernetica, pentru că acţiunea lor nu constă în deplasarea unei informaţii dintr-un loc într-altul, ci în supunerea informaţiei la o serie de transformări controlate pentru ca la receptor să poată fi reconstituită informaţia de la sursă.

Studiind procesele controlate, cibernetica permite dezvoltarea unor analogii instructive între automate şi alte sisteme: sistemul nervos, sistemele vii, sistemele cu comportament, sistemele sociale. Nu este vorba decât de analogii, pentru că aceste sisteme au o constituţie diferită de aceea a automatelor şi

15

Page 12: Cibernetica si informatica juridica

posedă proprietăţi care nu se regăsesc în automate. Analogia dintre aceste sisteme se raportează doar la modul lor de funcţionare: ele prezintă o trăsătură comună de structură, identificată de teoria generală. Cibernetica este tangentă cu multe alte discipline: matematica, logica, electronica, fiziologia, psihologia, sociologia, dreptul, economia. Dacă ea ocupă această poziţie, nu înseamnă că furnizează principii sintetice care permit unificarea acestor ştiinţe diverse, într-un edificiu teoretic comun, ea izolează anumite fenomene pe care le regăsim în sistemele concrete studiate de ştiinţele empirice şi pentru studiul cărora matematicile şi logica furnizează instrumente de analiză adecvate.

Adevăratul obiect al ciberneticii este de ordin abstract; ea nu studiază sistemele concrete care operează asupra informaţiei, ci structura logică a funcţionării lor. Am putea să definim acest obiect drept logică a automatelor, sau, mai mult, ansamblul proprietăţilor formale ale automatelor. Cibernetica, în sensul strict al teoriei informaţiei, este ştiinţa care construieşte teoria cantitativă a informaţiei, studiind problemele referitoare la manipularea informaţiei în sistemele fizice (codare, decodare, stocare, transport, filtrare, etc.). Într-un automat concret, informaţia tratată trebuie să fie reprezentată de semnale de natură fizică (de ex., de impulsuri electrice). Studiul transmiterii semnalelor respectă principiile teoriei informaţiei. Putem studia transformările sistematice la care sunt supuse informaţiile reprezentate prin semnale, făcând abstracţie de acestea din urmă: acesta este obiectul ciberneticii.

O noţiune fundamentală a ciberneticii este cea de automat abstract. Automatul abstract reprezintă, întrucâtva, aspectul pur logic al automatelor concrete şi al sistemelor care le sunt analoge/asemănătoare. Cibernetica studiază sistemele care transformă (într-un timp finit) un semnal dat, numit semnal de intrare, într-un alt semnal, numit semnal de ieşire. Un asemenea sistem este un transformator de informaţie. Semnalele de intrare şi de ieşire pot fi discrete sau continue. În majoritatea cazurilor, se poate aproxima convenabil semnalul continuu, printr-un semnal discret. Studiul automatelor cu semnale discrete este, de aceea, foarte important. Un semnal discret poate fi asimilat unui cuvânt, adică unei suite de semne prelevate dintr-un ansamblu finit de semne, numit alfabet. Un automat de tip discret este un dispozitiv care transformă cuvintele în alte cuvinte. Analiza acestor transformări provine din teoria algoritmilor (ramură a logicii matematice). Un algoritm este o lege de corespondenţă, definită în mod constructiv, care asociază oricărui cuvânt format cu ajutorul unui alfabet determinat, un cuvânt format cu ajutorul unui alt alfabet (eventual identic primului). De altfel, anumite mijloace analitice (ca, de ex., calculul integral şi transformările Fourier, utilizate pentru analiza semnalelor periodice) permit studierea automatelor cu semnale continue.

16

Page 13: Cibernetica si informatica juridica

Cibernetica este, deci, ştiinţa automatelor abstracte; în această calitate, ea constituie o dezvoltare a ramurilor ce izvorăsc din logica sau analiza matematică.

1.2 Principiul ciberneticii

Norbert Wiener a definit cibernetica drept ştiinţa care studiază comenzile şi comunicarea la fiinţe şi maşini. Progresele recente în domeniul automaticii şi informaticii au condus la adoptarea unei definiţii mai generale: cibernetica este ştiinţa ce studiază sistemele sub raportul comenzii şi comunicării. Din acest punct de vedere, un sistem este un ansamblu de fenomene şi de evenimente interdependente pe care le extragem din lumea exterioară, printr-un demers intelectual, în vederea tratării acestui ansamblu ca un tot unitar determinat de un număr finit de parametri. Acţiunile lumii exterioare asupra sistemului se vor traduce prin existenţa variabilelor de ieşire.

Considerând, de ex., un ansamblu de cinci evenimente sau fenomene, ale căror legături de interdependenţă sunt materializate prin săgeţi, definim, din acest ansamblu, un anumit număr de sisteme (fig.1).

Punctul de vedere nou, introdus de cibernetică, afirmă că variabilele de intrare şi de ieşire pot fi nu numai acţiuni, în sensul mecanic al termenului, dar şi informaţii.

Studiul unui sistem constă, o dată ce variabilele sale de intrare şi de ieşire au fost definite, în căutarea legăturilor funcţionale care există între aceste variabile, adică în stabilirea unui model matematic al sistemului. Pentru a-l realiza, trebuie să introducem un anumit număr de variabile auxiliare, care nu depind decât de sistem şi pe care le numim variabile de stare.

Dacă x1, x2,....., xp sunt variabilele de intrare, 1,2,......q variabilele de stare şi z1, z2......zu variabilele de ieşire, putem considera xi ca fiind componentele unui vector de intrare X(t) (t reprezentând timpul) i componente ale unui vector de stare Y(t) şi zi componente ale unui vector de ieşire Z(t).

Cu notaţiile de mai sus, putem spune că studiul unui sistem urmăreşte obţinerea, sub formă explicită, a două ecuaţii:

Y(t+t)=FX(t), Y(t), tZ(t+t)=GX(t), Y(t), t

Prima dintre acestea este ecuaţia de tranziţie care descrie modul de evoluţie a sistemului în timp, iar a doua este ecuaţia de acţiune care descrie acţiunea sistemului asupra lumii exterioare.

O abordare atât de generală permite descrierea comportamentului unui sistem, făcând abstracţie de natura (fizică, chimică, biologică etc.) a fenomenelor studiate. Ea permite, deci, studierea anumitor proprietăţi ale

17

Page 14: Cibernetica si informatica juridica

sistemelor, independent de modul lor de realizare (invarianţa temporală, stabilitatea, caracterul linear etc.).

Studiul general al proprietăţilor sistemelor permite şi definirea claselor de sisteme, prin reunirea într-o singură clasă a tuturor sistemelor care au în comun un anumit număr de proprietăţi (sisteme aservite, adaptative, autodidacte, etc.).

Ansamblul proprietăţilor caracteristice unei clase nu poate fi determinat decât printr-o anumită structură a sistemului (existenţa uneia sau mai multor bucle de retroacţiune pentru sistemele aservite, existenţa unei memorii care conţine un model pentru sistemele adaptative etc.), de aceea, putem afirma că toate sistemele unei clase au proprietăţi comune şi o structură comună.

Dacă studiul unui sistem ne permite să afirmăm cu certitudine că el aparţine unei clase de sisteme determinată, putem să deducem, din aceasta concluzii cu privire la structură şi să cercetăm modul în care este pusă în practică această structură (procedee chimice, fizice etc.), în cazul particular al sistemului studiat.

Acest demers este caracteristic ciberneticii, el putând fi aplicat oricărui domeniu, aducând un punct de vedere original, mai ales în cazul sistemelor complexe (biologie, fiziologie, psihologie, sociologie etc.).Un automat este, prin definiţie, o funcţie de cinci variabile:

A=(X,Y,Z,f,g)în care X este ansamblul funcţiilor de intrare, Y ansamblul stărilor, Z ansamblul funcţiilor de ieşire, f o aplicaţie a lui XY în Y, şi g o aplicaţie a lui XY în Z.

Un automat este complet definit, atunci când oricărui cuplu (variabilă de intrare-stare) facem să-i corespundă o stare denumită starea următoare şi o variabilă de ieşire. Un asemenea automat este cel de tip Mealy, în timp ce într-un automat de tip Moore variabila de ieşire depinde doar de stare, nu şi de variabila de intrare. Un automat este, deci, un sistem abstract care face să corespundă oricărei mulţimi ordonate de variabile din vectorul X, o mulţime ordonată de variabile din vectorul Z; pentru a stabili legăturile care există între aceste două variabile, introducem variabilele auxiliare, numite stări, care vor fi, prin definiţie, elemente ale unui vector Y. În cadrul teoriei automatelor, nu este cazul să atribuim termenilor variabilă de intrare, variabilă de ieşire şi stare, altă semnificaţie decât aceea care decurge din definiţia de mai sus. Noţiunea de automat permite o formalizare a noţiunii de “sistem” şi, deci, un studiu al proprietăţilor generale ale acestuia, independent de modul lor de realizare.Modul de reprezentare a unui automat este un tabel care explică aplicaţiile f şi g.

Un aspect important al teoriei automatelor este studiul structurii lor. Fiind dat un automat, ne putem într-adevăr, pune întrebarea, dacă el este sau nu realizabil cu ajutorul sub-automatelor, legate între ele.

18

Page 15: Cibernetica si informatica juridica

Să considerăm, într-adevăr, un automat care, într-un moment determinat, prezintă o slăbiciune, adică comite o eroare tranzitorie. Aceasta se va traduce prin trecerea de la o stare p la o stare s, în loc de o trecere la starea q, în urma căreia trecerea de la o stare la următoarea redevine normală, adică conformă tabelului care defineşte automatul.

În aceste condiţii, comportamentul automatului (relaţia între simbolurile de intrare şi de ieşire) este perturbată pentru o perioadă a cărei durată depinde de structura automatului.

Se arată că, dacă automatul poate fi descompus fără buclă de retur, consecinţele erorii tranzitorii sunt întotdeauna eliminate într-o perioadă finită, în timp ce, în caz contrar, comportamentul rămâne definitiv perturbat, adică consecinţele slăbiciunii tranzitorii nu sunt niciodată eliminate. Analogia cu comportamentul patologic al anumitor sisteme biologice este frapantă.

Cibernetica se leagă de studiul sistemelor pe un plan foarte general. Ea are ca obiect evidenţierea proprietăţilor acestor sisteme, independent de natura lor fizică. Acest demers, propriu ciberneticii, dezvoltat în cazul sistemelor discrete, poate fi, bineînţeles, aplicat sistemelor continue, dar problemele în acest domeniu sunt mult mai complexe şi fac încă obiectul a numeroase lucrări.

1.3 Cibernetica şi ştiinţele sociale

Cibernetica este ştiinţa generală a organismelor sau sistemelor independente de natura fizică a elementelor care le constituie. Ea se plasează alături de matematică şi de filosofie, păstrând ca obiect de studiu organismele.

Cibernetica studiază ceea ce este comun organismelor şi sistemelor constituite din părţi sau elemente interconectate. Ştiinţele sociale studiază sistemele, nu elementele componente, de aceea reprezintă unul dintre domeniile cele mai importante de aplicare a ciberneticii. Aceasta cercetează diferenţa dintre proprietăţile întregului şi suma părţilor. (Funcţionarea unui grup social nu este logic reductibilă la suma proprietăţilor indivizilor care îl constituie, făcând loc ştiinţei grupurilor ca atare.)

Cibernetica este strâns legată de teoria informaţiei, plecând de la remarca, fundamentală, că un mesaj este un organism constituit din elemente asamblate după anumite reguli, codul. Cantitatea de informaţie a mesajului dă complexitatea sistemului. Ştiinţele umaniste, ştiinţele grupurilor umane (sociologie, economie etc.), sunt guvernate de această ştiinţă generală a organismelor, adică de cibernetică.

Prima sarcină pe care au avut-o ciberneticienii a fost de conştientizare a generalităţii conceptului de organism, prin punerea în formă canonică a varietăţii sistemelor ce trebuiau studiate: grupuri umane, secvenţe de acte normative legate între ele prin reguli logice, grupuri umane (structuri ierarhice), sisteme

19

Page 16: Cibernetica si informatica juridica

productive (întreprinderi), sisteme economice (schimb de bunuri între grupuri nominative, naţiuni, firme etc.). Utilizarea schemelor, organigramelor, graficelor etc., a stimulat calitatea de ştiinţă generală a ciberneticii prin utilizarea schematizării ca modalitate de cunoaştere.

Schematizarea unui sistem existent presupune studiul şi enunţarea proprietăţilor generale ale elementelor.

Principala metodă a ciberneticii se bazează pe conceptul de simulare sau de model, precum şi pe ideea că o schemă reprezentativă poate fi comună mai multor tipuri fizice de organisme distincte. Astfel, organigrama, flow chart-a interacţiunilor între părţile unui program de calculator, poate fi făcută similar cu organigrama unui sistem economic. Spunem că programul este un model care simulează sistemul economic.

În aceste condiţii, şi cu un anumit număr de ipoteze restrictive, putem considera că evoluţia ulterioară a mărimilor caracteristice modelului va fi asemănătoare evoluţiei sistemului real. Termenul de model este preluat de cibernetică într-o accepţiune puţin diferită de aceea pe care o adoptă teoreticianul economiei matematice, care se mulţumeşte să numească model sistemul de ecuaţii care guvernează o asemenea schemă.

Metoda modelelor este una din primele aplicaţii ale ciberneticii la studiul sistemelor economice; ea îşi are sursa în lucrările lui Walras, Keynes, Tustin etc. Metoda analogică este o altă metodă frecvent utilizată în cibernetică; însăşi cibernetica a fost construită de Wiener plecând de la analogia stabilită între un sistem complex biologic (creierul) şi un sistem electronic construit de om.

Una din aplicaţiile fundamentale ale ciberneticii în ştiinţele sociale este teoria societăţii ca sistem; la originea acesteia stă sociometria lui Moreno (vezi Who shall survive, 1933, traducere în lb.franc. Fondements de la sociométrie, 1954). El a construit primele grafice de legătură între fiinţele umane ce constituie un grup. Fiinţa umană este analizată în raport cu proprietăţile funcţionale cele mai simple, numite atom social; el reprezintă o cutie neagră ce posedă un număr de proprietăţi ce reunesc mărimi de intrare (primirea mesajelor) şi mărimi de ieşire (emiterea de mesaje). Conform acestei metode, atomul social va fi identificat prin: a) numele mesajului (sau numărul său), b) natura mesajelor şi cantitatea statistică pe care o primeşte la intrare, c) indicarea originii mesajelor, d) cantitatea şi natura mesajelor pe care le emite la ieşire, e) destinaţia mesajelor, f) funcţia socială. Această analiză funcţională a fiinţei umane, o dată efectuată, este reprezentată printr-un grafic simplu (un cerc care primeşte şi trimite săgeţi cu grosimi proporţionale intensităţii relaţiilor constituite). Se studiază apoi tipurile de structuri posibile prin asamblarea de 1, 2, n tipuri de atomi în molecule sociale.

Acesta este chiar obiectul sociometriei.

20

Page 17: Cibernetica si informatica juridica

Moreno a studiat doar relaţiile de comunicare între indivizi, socio-ciberneticianul distinge varietatea acestora prin generalizarea succesivă a activităţilor fiinţei sociale. El distinge planurile de activitate care dau naştere unor structuri distincte pe care el le studiază: a) planul funcţional, determinat de muncă efectuată de individ în grupul

social; b) planul emoţional, care corespunde activităţii de alegere spontană a

individului, în afara rolului său strict economic; c) planul ierarhic, definit prin potenţialul de decizie sau de transmitere de

ordin: cine dă ordinele şi cui. Socio-cibernetica se dezvoltă pe aceste baze, definind mai întâi, molecule sociale simple, cum sunt: a) reţelele în lanţ (A comunică cu B, care comunică cu C etc.); b) sistemele centrate în care comunicaţiile difuzează, plecând de la un individ primar L (leader); c) sistemele ierarhice, constituite din nivele ierarhice mai mult sau mai puţin depărtate de o sursă de comunicaţii cu exteriorul.Când numărul de atomi sociali (cutii negre) prezenţi în grupa studiată este

mare, indivizii nu mai sunt uşor de izolat, graficul sau sociograma este imposibil de trasat şi se recurge la alte metode, cum ar fi sociomatricea relaţiilor între indivizi. Considerând, în locul indivizilor, grupe mai complicate, posesoare ale unei identităţi ce poate fi observată (firmă, întreprindere, trib, naţiune...) şi dacă nu mai studiem comunicaţiile, ci cantităţile de mărfuri schimbate, regăsim matricea lui Leontief, cunoscută în contabilitate, care reprezintă instrumentul de bază al ciberneticii economice.

Teoria cibernetică a întreprinderii se bazează pe conceptul de feed-back. O întreprindere este, din punct de vedere sociometric, un sistem piramidal (ierarhic) de directori, de şefi, de sub-şefi, de maiştri, de muncitori etc., constituind straturi de relaţii în care mesajele sunt transmise de la centru (din vârf) la periferie (la bază). La fiecare nivel se constituie o inteligibilitate globală, o percepţie a mesajelor primite de la stratul precedent, dar este evident că, în acest lanţ de transmisie liniară, cu cât ne depărtăm de sursă, cu atât şansele de eroare, de interpretare greşită sau de distorsiune a mesajelor sunt mai mari. Pentru a remedia această situaţie, organizarea modernă aplică principiul feed-back: ea pune în valoare, prin intermediul unui sistem de conştiinţă (a cărui anchetă de opinie furnizează un exemplu la scară mare) imaginea mesajelor primite la acest nivel şi retrimite această imagine (Sollwert) la etajul sau la etajele superioare, pentru a o compara cu ceea ce a fost în realitate emis (Istwert), şi pentru a dimensiona semnalul de abatere (eroare) care va servi la corectarea sau la condiţionarea ulterioară a rezultatului. Procedeul feed-back este adesea complex; relaţie de la un etaj la altul, relaţie între mai multe etaje,

21

Page 18: Cibernetica si informatica juridica

relaţii referitoare la o anumită caracteristică a mesajelor, a produselor sau a mărimilor schimbate etc.

Întreprinderea cibernetică este compusă dintr-un flux de informaţii şi un sistem de trimiteri sau de corecţii/corectări, care îi asigură acesteia stabilitatea, dacă au intensitatea corespunzătoare şi sunt corect determinate. Studiul naturii fizice şi psihologice a acestor trimiteri este sarcina inginerilor din organizare. Organismul cibernetic constituit poate, la limită, să devină ultrastabil, adică în întregime independent de erorile de transmisie sau chiar de conţinutul mesajelor care îi parvin şi să fie exclusiv determinat de valoarea fixată a priori a parametrilor stării sale interne. Este cazul ultrastabilităţii. Se realizează pe calculator modele ale fenomenelor ce sunt organizate în grupe din ce în ce mai complexe (echipe de lucru, întreprinderi, pieţe, societăţi urbane, naţiuni).

În fine, o mare parte din aplicaţiile ciberneticii la ştiinţele sociale se bazează pe faptul că fiinţa umană este inserată într-o reţea complexă de legături, de muncă (locuri de muncă parţial automatizate şi procese de decizie), de flux de mesaje (cultură şi canale culturale). Aplicarea teoriei grupurilor economice la datele culturale permite identificarea şi anticiparea unei politici culturale.Existenţa unei proprietăţi de complexitate inerentă unui aranjament sau unui grup de obiecte este resimţită de majoritatea indivizilor într-un mod confuz. Teoria sistemelor generale (cibernetica) caută să ordoneze sistemele independent de mărimea geometrică a elementelor care le compun: complexitatea unei centrale telefonice este mai mare decât aceea a unui ceasornic.

Complexitatea apare ca o dimensiune universală a sistemelor, care nu depinde de numărul elementelor care le compun, nici de densitatea lor, adică de numărul mediu pe un spaţiu dat (densitate liniară, superficială sau de volum).

Un studiu psiho-matematic mai aprofundat al acestei noţiuni (Von Neumann, Moles, von Ashby) arată că un ansamblu organizat de elemente (organisme) este direct legat de ceea ce numim originalitatea configuraţiei topologice. Este vorba de cantitatea de informaţie H, adică de conţinutul mesajului extras din realitatea observată: planurile, organigramele, schemele sunt reprezentări inteligibile ale unui sistem; ele conservă un parametru a cărui mărime este egală cu cea a sistemului real.

Această remarcă ne permite să dăm o definiţie complexităţii C, egală cu conţinutul de informaţie H al unui grup de N elemente care aparţin la n categorii sau tipuri asamblate într-un sistem inter-relaţional, conform algoritmului clasic al lui Shanonn:

Pi este probabilitatea elementului i în fluxul de mesaje care îi parvin observatorului de la mediul înconjurător; complexitatea C măsurată în biţi este

22

Page 19: Cibernetica si informatica juridica

numărul de întrebări binare puse în mod adecvat care ar defini relaţiile elementelor fără ambiguitate.

Numeroase organisme sunt caracterizate prin legăturile care există între elementele lor şi imprevizibilitatea tipurilor de legătură. Procedeele matematice permit, plecând de la o reţea de conexiuni, transformarea reţelei într-o altă reţea în care conexiunile înlocuiesc elemente, şi reciproc (teorema lui Thevenin). Complexitatea celei de-a doua reţele va fi egală cu complexitatea primei reţele.

Complexitatea unui sistem sau a unui organism apare, deci, ca o dimensiune universală a acestuia, independentă de natura fizică a elementelor sale (definiţia ciberneticii). Această dimensiune creşte odată cu numărul N de elemente care îl constituie, dar şi cu probabilitatea unui element oarecare j, legată de probabilitatea altui element i, într-un proces de explorare.Un număr de teoreme conferă valoare practică acestui tip de definiţie.Complexitatea unui organism este percepută de un receptor, ca o funcţie a unui ansamblu de speranţe prestabilite de împrejurări/cazuri, ce variază natural după cultura indivizilor (probabilitate subiectivă) sau într-un sistem larg, după frecvenţa relativă (probabilitate obiectivă). Ea apare ca o dimensiune psihologică majoră a percepţiei şi ca un factor latent la percepţiei estetice (Noll).

Un sistem este cu atât mai inteligibil, cu cât fiinţa umană poate să proiecteze asupra acestuia, sau să distingă, mai multe forme (Gestalt). Aceasta înseamnă că există cu atât mai multă inteligibilitate, cu cât previzibilitatea este mai mare. Previzibilitatea este noţiunea pe care teoria informaţiei o exprimă prin redundanţă.

Redundanţa este, deci, o măsură a inteligibilităţii unui organism mai mult sau mai puţin complex. Inteligibilitatea organismului este funcţie de redundanţa sa. Asigurarea funcţiilor organismului la un grad de securitate dat este dependentă de redundanţă, adică de mulţimea legăturilor transversale de relaţii previzibile între elemente, numită teoria sistemelor de redundanţă structurală. Aceasta este legată de numărul de constrângeri sau de regimuri de cod care guvernează selecţia sau ordonarea elementelor.

Există o limită a capacităţii operatorului de a prelua mesajele ce depăşesc o anumită densitate. Peste această limită, schema organismului apare operatorului ca un ansamblu dezordonat de elemente pe care el renunţă să proiecteze forme, adică pe care el nu-l înţelege.

Se evidenţiază astfel rolul complexităţii care apare ca o dimensiune specifică a universului organismelor; astfel mesajul este redus la noţiunea de organism sau de sistem.

Noţiunea de complexitate aduce în universul organismelor un progres comparabil cu cel pe care-l oferă în universul mesajelor, conceptul de informaţie măsurabilă. Complexitatea se defineşte ca o funcţie de probabilităţi de distribuţie şi se aplică de fiecare dată când într-un organism, un asemenea ansamblu de

23

Page 20: Cibernetica si informatica juridica

probabilităţi poate fi definit. Exemplele ce se pot oferi sunt funcţie de tipurile de atitudini (set of expectation).

Noţiunea de complexitate se aplică la definirea constructivă a sistemului. Un sistem, un organism, o maşină, un agregat, o organizaţie umană sau materială sunt exemplele tipice ale punerii în legătură a elementelor ce pot fi recunoscute, definite intrinsec prin numele lor, şi legate între ele după anumite reguli de constrângere (legile organizării, regulile codului, regulile de structură a sistemului). Putem, deci, vorbi de o complexitate structurală C2 de asamblare a elementelor, dacă cel puţin probabilitatea de apariţie a fiecăruia din aceste elemente este ea însăşi cunoscută ca stabilă şi poate fi inserată într-un repertoar. Vom vorbi de complexitatea unei maşini de scris, a unui calculator, a unei rachete, a unei centrale telefonice, a unui motor de automobil, a unui sector de oraş, a unui birou. Complexitatea structurală este o mărime legată de un organism, în măsura în care putem să descriem în mod obiectiv elementele sale şi în măsura în care frecvenţa lor de caz/împrejurare în organism este reprezentativă printr-un ansamblu mai vast (teorema ergodică).

Un sistem, un organism, o secvenţă de acţiuni, o tactică, un mod de comportare pot, de asemenea, să fie considerate un ansamblu de funcţiuni pe care acestea sunt capabile să le îndeplinească şi pentru care industria a imaginat caietul de sarcini: sistemul este făcut pentru. Când o dactilografă se serveşte de maşina sa de scris, ea efectuează un anumit număr de acţiuni elementare pe care le putem inventaria şi studia izolat: analiza a ceea ce numim posturi de lucru corespunde acestei atitudini. Câteva din aceste acţiuni sunt frecvente, altele sunt rare şi pot fi trecute într-un repertoriu de elemente funcţionale de probabilitate cunoscută, într-o funcţionare normală a organismului. Adaptarea organismului la această sarcină este guvernată de faptul că există o limită a capacităţii operatorului uman de a prinde un mesaj mai mult sau mai puţin complex. Definim la organism complexitatea funcţională determinată de entropia acţiunilor pe care acesta le poate îndeplini sau permite. Definim, în concluzie, două dimensiuni ale organismelor reale:

- complexitatea structurală;- complexitatea funcţională.Stabilim astfel o hartă a lumii organismelor, în care fiecare dintre acestea

are specimene bine cunoscute, ca maşinile de scris, telefonul, receptorul de televiziune, storcătorul automat de legume etc., care sunt reprezentate prin puncte pe o diagramă a cărei abscisă este complexitatea structurală şi ordonata este complexitatea funcţională. Dezvoltarea civilizaţiei noastre conduce la creşterea complexităţii totale (adică la depărtarea de sistemul de coordonate), dar cu tendinţa proporţionalităţii complexităţii structurale şi funcţionale.

O aplicaţie importantă a acestui tip de analiză este studierea nevoilor în raporturile lor cu piaţa. În societatea de consum, omul care are un anumit număr

24

Page 21: Cibernetica si informatica juridica

de nevoi mai mult, sau mai puţin diversificate este confruntat cu un anumit număr de obiecte, de servicii sau de produse care îi sunt oferite de piaţă. Două dimensiuni sunt caracteristice şi definesc acest proces:

i) Complexitatea statistică a elementelor etalării, asortarea multiplicităţii tipurilor de produse care sunt propuse omului de societate. O vom numi complexitatea de asortare Ca în măsura în care ştim să măsurăm frecvenţele tipurilor de produse propuse de piaţă.

De altfel, în viaţa normală a cetăţeanului dintr-o civilizaţie dată, există o anumită constantă statistică a necesităţilor sale, care este funcţie de cultură, de civilizaţie, de evoluţia istorică. Aceste necesităţi pot fi repertoriate şi se manifestă cu frecvenţe diferite.

ii) Complexitatea necesităţilor, Cn.O civilizaţie sau un subansamblu oarecare al acesteia, va putea fi

reprezentat printr-un punct pe o diagramă bidimensională. Variabilele sunt: a) complexitatea asortimentului Ca (ceea ce societatea propune

individului pe o piaţă de tip ideal); b) complexitatea necesităţilor Cn (ceea ce individul mediu cere

societăţii).Distanţa la originea sistemului de coordonate reprezintă productivitatea

civilizaţiei respective; diagonala diagramei este norma unei civilizaţii integrate, în care asortimentul este adecvat nevoilor. Distanţa între sub-grupele unei civilizaţii date şi punctul mediu caracterizează diversitatea distribuţiilor, care se adaugă noţiunilor clasice de cantităţi disponibile, preţ şi care aduc un aport numeric statistic factorilor de diversitate, până acum ignoraţi de economie sau de organizator, aport care este esenţial percepţiei sociale actuale.

1.4 Semnificaţia ciberneticii

Pentru a caracteriza apariţia tehnologiei informaţiei, Norbert Wiener a vorbit despre a doua revoluţie industrială. Aplicarea la scară mare a resurselor oferite prin tratarea ştiinţifică a informaţiei aduce, într-adevăr, modificări importante în viaţa socială şi deschide noi perspective.

Performanţele acestor maşini trezesc, la o anumită categorie de indivizi o nelinişte surdă. Ajungem să ne întrebăm dacă omul nu va sfârşi prin a deveni, în întregime, dependent de maşinile sale. Această teamă a fost deja formulată la modul cel mai explicit în secolul trecut de către Samuel Butler, în romanul cu titlul De cealaltă parte a munţilor.

Dar este mai mult decât atât: cibernetica studiază acţiunea umană şi gândirea. Dacă automatele pot să imite acţiunile umane cu o mai mare eficacitate chiar, în anumite cazuri, decât acţiunile înseşi, nu se cuvine oare să concluzionăm că acţiunile umane, în definitiv, se reduc la operaţii de acelaşi tip

25

Page 22: Cibernetica si informatica juridica

cu operaţiile despre care automatele ne dau exemplificări concrete? Există, poate, în acţiune, un aspect intuitiv, conform căruia aceasta se auto-cuprinde şi cuprinde în ea realitatea la care se aplică, precum şi un aspect operativ, care corespunde momentului eficacităţii. Lecţia ciberneticii este aceea că aspectul intuitiv poate fi, în mod progresiv eliminat în beneficiul unui singur aspect operativ. Cu cât maşinile vor înlocui acţiunea umană, cu atât aceasta va fi obligată să se redefinească în funcţie de maşini. Omul va trebui să se adapteze maşinii sau să piară, aşa cum mai demult, el trebuia să se adapteze naturii sau să piară. În altă ordine de idei, după cum maşinile calculatoare par să imite operaţiile gândirii, ajungem să ne întrebăm în ce constă specificitatea acesteia.

Totuşi, cibernetica nu conduce, deloc, la o asimilare a omului cu maşina; ea determină reorganizarea câmpului de acţiune. Datorită sistemelor cibernetice, care-şi perfecţionează sisteme interne de reglare, omul îşi integrează acţiunea proprie într-o totalitate mai complexă; el devine, astfel, capabil să-şi ajusteze comportamentul într-un mod mai fin conform unor situaţii mai complicate. Apariţia ciberneticii are, deci, ca semnificaţie creşterea controlului exercitat de om, asupra propriului său comportament. În acest sens, cibernetica se referă la exigenţele vieţii libere.

Sistemele complexe şi diversificate care permit transportul cvasi-instantaneu al unor mari cantităţi de informaţie de la un punct la altul al globului, au contribuit deja la o schimbare profundă a mentalităţilor şi a culturilor. Câmpul accesibilităţii conştiinţei se întinde din ce în ce mai mult şi o anumită unificare este operată în conţinuturile de reprezentare. Dar, în acelaşi timp, o distanţă din ce în ce mai mare se instalează între ansamblul evenimentelor şi situaţiilor prin care individul se poate simţi afectat (prin intermediul noutăţilor şi al imaginilor) şi domeniul în care se exercită acţiunea sa reală. Poate să rezulte fie un sentiment de neputinţă şi de fatalitate, fie căutarea de acţiuni de tip simbolic destinate să acopere, cel puţin în mod imaginar, această distanţă. Noi forme de conştiinţă politică se schiţează, într-un fel de oscilaţie, încă nedeterminată între sentimentul de responsabilitate, legat de domeniul proxim al informaţiei, şi preocuparea pentru o conduită eficace, legată de capacităţile efective de decizie.

Utilizarea calculatoarelor permite o analiză riguroasă a problemelor cu o complexitate mare, pe care altădată le rezolvam în mod intuitiv sau pe care nici nu le puteam lua în discuţie. Aceasta are consecinţe semnificative în cercetarea ştiinţifică şi în domeniul operativ.

În domeniul cercetării, nu ne mai putem mulţumi cu teorii mai mult sau mai puţin intuitive. Instrumentele de calcul există, şi numai calculul dă rezultate în întregime controlabile. Idealul ştiinţific, care este cel al unei cunoaşteri inter-subiective controlabile, ne impune, deci, să recurgem la metode de investigaţie care dau naştere unui tratament logic strict, ce se exprimă prin calcul. Limbajul obişnuit este imprecis şi ne dă posibilitatea doar a cunoaşterii superficiale a

26

Page 23: Cibernetica si informatica juridica

realităţii. El este suficient pentru necesităţile vieţii curente sau pentru exprimarea afectivităţii, căci este vorba aici, de domenii în care ne putem mulţumi cu aproximări cu un grad mare de nedeterminare rămâne tolerabilă. Din momentul în care dorim să cunoaştem cu precizie, trebuie să substituim limbajului obişnuit un limbaj care să nu fie pur şi simplu descriptiv, dar care să aibă un caracter operatoriu: este cazul limbajelor algoritmice.

Calculatoarele deschid şi noi posibilităţi în domeniul acţiunii. Putem elabora, acum, proiecte vaste care cer calcule precise şi rapide: zborurile spaţiale sunt exemple ale acestei exigenţe. Putem, de asemenea, să aplicăm instrumente precise şi complexe de analiză şi de previziune a gestiunii afacerilor. Astfel, tehnicile planificării tind să devină din ce în ce mai eficace. Aceasta pune o problemă generală de mare anvergură. Dacă societăţile umane ajung să organizeze producţia de bunuri şi de servicii necesare în condiţii din ce în ce mai raţionale, nu am putea, oare, să avem în vedere, pentru viitor, un declin progresiv al dimensiunii politice, care ar fi înlocuit de o organizare pur tehnică? Există un contrast frapant între rafinamentul conceptual şi rigoarea care caracterizează demersurile de ordin ştiinţific şi tehnic şi stilul sumar, imprecis care caracterizează demersurile de ordin politic. Pe de o parte, ne găsim în prezenţa unui nivel ridicat de raţionalitate; pe de altă parte, întâlnim forme ale vieţii conştiente, legate în mare parte de afectivitate, cu evidenţe intuitive, cu voinţă de putere. E adevărat că, în ziua în care instrumentele gestiunii afacerilor publice au devenit raţionale la nivel înalt, problemele puterii pun în continuare, ca şi problemele de finalitate, de altfel. Va trebui întotdeauna, fără îndoială, să luăm decizii, să operăm alegeri, căci nu putem face totul în acelaşi timp şi aplicarea unei tehnici presupune, cel puţin, alegerea anumitor criterii. Este, deci, permis să spunem că vor exista conflicte între modul de elaborare a deciziei (distribuirea puterii) şi criteriile de alegere, adică finalităţi. Este ciudat că, până aici, cel puţin, analiza raţională nu a putut să ajungă decât la generalităţi vagi în aceste domenii. Suntem obligaţi să ne întrebăm, dacă există un tip de situaţie ce nu poate fi depăşită, care ar marca limitele definitive ale raţionalităţii, sau dacă am putea spera că această neputinţă va fi depăşită într-o zi şi că viaţa colectivă va fi, în final, în întregime raţionalizată. Aceasta nu se va produce decât dacă am reuşi să eliminăm-ipoteză puţin probabilă-tot ceea ce în fiinţa umană este pasiune şi valoare, sau dacă am reuşi să creăm un instrument care să permită controlul raţional al pasiunilor şi valorilor.

Dar ce este, cu adevărat, raţionalitatea? Experienţa ne face să ne gândim că un demers este raţional în măsura în care îi controlăm toate etapele. Nu putem să ne formăm o idee a priori asupra raţionalităţii; putem doar să constatăm că ea se realizează în mod concret clar şi eficace, în operaţiile algoritmice. Am cunoscut, de-a lungul istoriei, şi alte forme de raţionalitate, fondate în acelaşi timp pe argumentare, dar şi pe chestiuni de ordin sensibil,

27

Page 24: Cibernetica si informatica juridica

inteligibil sau reflexiv. Trebuie, oare, să considerăm raţionalitatea operatorie ca forma cea mai desăvârşită a tot ceea ce ne-a apărut, până aici, ca demers raţional, sau trebuie să admitem că ea nu constituie decât o dimensiune particulară a raţionalităţii, eminamente reprezentativă dar, în orice caz, parţială? Suntem obligaţi să recunoaştem că diferitele forme de evidenţe ne par întrucâtva descalificate în ceea ce priveşte claritatea operatorie. În timp ce evidenţa face apel, întotdeauna, la o reacţie a subiectului conştient în prezenţa unei date (exterioare sau interioare) operaţia se efectuează prin ea-însăşi; nu avem decât să recunoaştem, la sfârşit, rezultatul ei. Acesta este, dealtfel, motivul pentru care putem încredinţa maşinii realizarea acesteia. Trebuie, oare, să ne aşteptăm la o intruziune progresivă a jurisdicţiei elementului operatoriu în întreg domeniul uman, sau trebuie să ne gândim că există regiuni ale experienţei inaccesibile calculului , dar totuşi susceptibile, în principiu, de a fi explorate prin forme adecvate de gândire raţională, ne-algoritmică, despre care nu cunoaştem decât exprimări aproximative, dar care, în viitor, vor atinge poate un grad din ce în ce mai ridicat de rigoare? Cibernetica ne învaţă, în orice caz, că nu trebuie să ne facem o idee redusă despre calcul. Nimic, pentru moment, nu pare să ne indice a priori că nu vom lărgi posibilităţile calculului, astfel încât să acoperim progresiv tot ceea ce ne-a apărut ca raţional şi fără îndoială, multe alte domenii rămase încă impenetrabile. Nu putem, deci, să facem altceva mai, bun decât să lărgim câmpul de aplicabilitate al algoritmilor, fără să putem spune în prealabil care sunt eventualele limite ale acestora.

În fine, utilizarea mecanismelor de reglare şi a sistemelor programate permite automatizarea unui mare număr de operaţii. Rezultă, de aici, o creştere considerabilă a productivităţii muncii şi în acelaşi timp o modificare profundă a multor operaţii.

Dispunând, în viitor, de roboţi puternici şi diversificaţi, omul devine capabil să producă mult mai mult pe unitate de timp de lucru. Această creştere a productivităţii va avea două efecte: a) creşterea bunurilor şi a serviciilor produse (şi deci printr-o ameliorare a nivelului de viaţă general, precum şi printr-o modificare a modului de viaţă, de ex., prin distribuirea de aparate menajere, de dispozitive cu, motoare etc.); b) diminuarea progresivă a muncii (ceea ce deschide largi posibilităţi educaţiei şi culturii).

Dar, automatizarea antrenează dispariţia anumitor sarcini şi deci, în viitorul imediat, şomajul pentru anumite categorii de muncitori. Ea pune, deci, probleme sociale considerabile: trebuie să putem asigura reorientarea acelora care-şi pierd locul de muncă, trebuie pentru aceasta să le oferim o formare care să le permită adaptarea la un nou loc de muncă. Există aici, cel puţin o problemă pentru perioada de tranziţie în cursul căreia automatizarea se instalează şi se răspândeşte. Dar, putem presupune că, în viitor, schimbările tehnologice vor deveni regulă, că vom cunoaşte în permanenţă, transformări profunde în

28

Page 25: Cibernetica si informatica juridica

industrie şi că va trebui să rezolvăm în mod permanent probleme de reorientare. Aceasta cere, fără îndoială, ca indivizii să primească, la început, o formaţie polivalentă care le va permite să se reorienteze fără prea mari dificultăţi la momentul dorit. Pe de altă parte, crearea de utilaje automatizate necesită vaste cercetări prealabile şi mari investiţii, totodată. Numai întreprinderile de dimensiuni foarte mari vor fi capabile să susţină cercetările necesare şi să asigure investiţiile indispensabile. Va rezulta de aici o accelerare a proceselor de concentrare. Va trebui, de asemenea, să facem previziuni pe termen lung. Aici, apare, prin intermediul motivaţiilor tehnologice, necesitatea de planificare. Puterea care rezultă din concentrare, pune într-un mod cu totul nou, problema controlului colectivităţii asupra activităţii economice. Automatizarea nu numai că antrenează o serie de consecinţe în domeniul organizării industriale, dar ea modifică şi condiţiile de muncă ale omului. Ea permite suprimarea sarcinilor de rutină şi înlocuirea acestora cu sarcini de supraveghere şi de coordonare. Corelativ, ea introduce solidarităţi de un tip nou în echipele de lucru: unei solidarităţi întrucâtva mecanice, bazată pe o diviziune a sarcinilor parcelare, practic omogene, se substituie o solidaritate organică, bazată pe o reală complementaritate a sarcinilor şi de natură, deci, să creeze un puternic sentiment de responsabilitate colectivă. Aceasta poate să facă să apară noi forme de legături cu privire la întreprindere: un tip de muncă integrat şi conştient trebuie să antreneze un nivel mai înalt de participare, dar şi, în mod corelativ, o modificare a conţinutului revendicărilor care se vor axa mai puţin imediat pe salarii şi mai mult pe condiţiile economice generale, condiţionând stabilitatea întreprinderii şi modalităţile de muncă. După cum au avansat anumiţi sociologi, automatizarea, strângând legăturile între muncitori şi întreprindere, ar trebui în mod firesc, să conducă la forme de revendicare orientate către co-gestiune (gestiune comună).

Pe de altă parte, noile utilaje, în virtutea înaltei lor complexităţi, vor cere un personal calificat; condiţiile producerii lor va antrena o creştere a numărului de tehnicieni, precum şi o diversificare a lor şi a specializării acestora. Aceasta pune, inevitabil probleme la nivelul formării şi cere o revizuire profundă a sistemului de educaţie. Ajungem să ne întrebăm şi dacă va supravieţui un anumit număr de sarcini care nu cer deloc o calificare, de asemenea dacă nu va exista mereu un anumit număr de indivizi, limitaţi prin Q.I. lor (independent de orice influenţă de mediu), cărora nu va fi posibil să li se dea un nivel ridicat de calificare tehnică şi care nu ar şti, deci, să îndeplinească decât sarcini ne-tehnice.

Q.I. = raport între vârsta mentală, măsurată prin teste, şi vârsta reală, înmulţit cu 100. Măsură de eficienţă intelectuală.

Dezvoltarea automatizării riscă, astfel, să permită apariţia unei noi forme de tensiune socială, între o clasă de tehnicieni specializaţi şi o clasă de ne-

29

Page 26: Cibernetica si informatica juridica

tehnicieni. Presupunând că putem, datorită nivelului producţiei şi unei organizări adecvate, să suprimăm inegalităţile sociale, poate că anumite inegalităţi individuale vor fi ireductibile. Aceasta nu va întârzia să aibă repercusiuni în planul puterii: este probabil că puterea se va găsi din ce în ce mai mult în mâinile celor care, datorită competenţei lor tehnice, vor dispune de informaţiile necesare şi vor fi efectiv capabili să controleze aparatele pe care societatea le-a oferit. În aceste condiţii, cum am putea să apărăm şansele unei democraţii adevărate? După cum vom vedea în continuare, cibernetica pune astfel de probleme, dar chiar din acest punct de vedere, ea ne permite să discernem dezvoltări pozitive.

Dezvoltarea maşinilor cu informaţie va avea, cu siguranţă, consecinţe profunde asupra vieţii sociale şi asupra culturii; am formulat, mai sus, pe această temă, câteva probleme şi ipoteze. Dar, pentru că aceste consecinţe rămân, în mare parte, nedeterminate, se manifestă o anumită nelinişte.

În romanul lui Butler, care a fost scris în epoca înfloririi darwinismului, este vorba de o teorie evolutivă a maşinilor, calată pe concepţiile lui Darwin referitoare la descendenţa speciilor. Mai este vorba şi de un război civil, în care luptă, într-o ţară imaginară, partizani şi adversari ai maşinilor. Ultimii, bazându-se pe ideile unui savant erewhonian care apare ca un fel de Darwin al maşinilor, pretind că, în mod necesar, va veni momentul în care maşinile îi vor reduce pe oameni la sclavagism, şi că singura modalitate de a evita această situaţie extremă constă în distrugerea maşinilor. Războiul se termină prin victoria celor care luptă împotriva maşinilor (antimaşiniştilor) şi prin distrugerea tuturor maşinilor de un tip mai avansat decât maşinile antice, bazate pe principiul pârghiei. Sunt cruţate, totuşi, câteva specimene şi plasate într-un muzeu în care accesul este sever reglementat.

Teama exprimată de Butler şi resimţită de contemporani corespunde, poate, în motivaţiile sale profunde, unei conştientizări a specificităţii naturii umane pusă în discuţie. Astronomia modernă l-a făcut deja pe om să renunţe la ideea că situaţia sa în univers are un caracter privilegiat. Cibernetica pare să sugereze că operaţiile pe care omul le consideră că-i aparţin la propriu nu au nimic specific în acest sens. Dacă maşinile se substituie acţiunii umane, aceasta va fi constrânsă să se redefinească. Şi, pentru aceasta, va trebui ca omul să se facă el însuşi maşină, să vorbească limbajul maşinilor, să-şi organizeze acţiunea după scheme utilizate de maşini, să-şi definească proiectele în funcţie de proprietăţile maşinilor şi să ia deciziile în funcţie de verdictul acestora.

Pe de altă parte, dacă maşinile calculatoare realizează operaţii care apar ca tipice pentru gândire, am putea, oare, să concluzionăm că gândirea este de natură cibernetică şi că nu există o diferenţă decisivă între om şi materie, iar conştiinţa este un cuvânt iluzoriu? Această interogare ar putea fi ilustrată de o fabulă a lui Turing. Să ne imaginăm următorul joc: o persoană A este închisă într-o cameră şi comunică prin intermediul unui mesager, pe de o parte cu altă

30

Page 27: Cibernetica si informatica juridica

persoană B şi pe de altă parte cu o maşină M, plasate în camere diferite numerotate 1 şi 2. Jucătorul A nu ştie în care cameră este maşina; jocul constă, pentru A, chiar în descoperirea interlocutorului său care este maşina, adică, practic, în care cameră se găseşte maşina. El pune întrebări pe care le adresează fie camerei nr.1, fie camerei nr.2, şi răspunsurile pe care le primeşte nu poartă decât indicaţia camerei din care provin acestea. Strategia jucătorului B este aceea de a încerca să-l pună pe A pe calea cea bună. Maşina M, din contră, este programată în asemenea mod încât strategia sa constă în inducerea în eroare a lui A: ea trebuie, deci, să evite să dea răspunsuri care ar permite identificarea sa în mod direct, dar, în acelaşi timp, ea trebuie să se abţină de a da impresia, prin răspunsuri prea bine studiate, că încearcă să inducă în eroare. Problema este de a şti care este timpul minim de care va avea nevoie A pentru demascarea maşinii. Pentru un program dat, putem face o estimare a probabilităţii care există pentru ca maşina să-l ţină pe jucător în şah timp de, cel puţin, x minute, x crescând în mod firesc cu complexitatea programului. În momentul în care Turing şi-a prezentat argumentul, anul 1950, era vorba numai de o problemă de capacitate de informaţie şi că, după modul cum mergeau lucrurile, vor exista în următorii 50 ani maşini capabile să ţină în şah pe oricare jucător timp de, cel puţin, cinci minute, cu o probabilitate foarte ridicată. Alan Mathison Turing, matematician britanic, autor de lucrări de logică matematică, a elaborat conceptul unei maşini de calculat, maşina lui Turing.

Turing doreşte să ne convingă că maşina este capabilă să îndeplinească operaţii complexe, în care există loc nu numai pentru spiritul de geometrie dar şi pentru spiritul de fineţe. Am putea înţelege argumentaţia lui într-o manieră simplistă, ca şi cum aceasta ar consta în invocarea unui fel de esenţă a maşinii şi în dovedirea, plecând de la acestea, că oricare operaţie mentală, oricât de complexă ar fi, cade în câmpul extinderii acestei esenţe. În realitate, nu este vorba decât de sugerarea că posibilităţile de reprezentare a operaţiilor complexe, cu ajutorul operaţiilor elementare (prin intermediul unei programări convenabile) nu au limite desemnate a priori. Dar aceasta nu dovedeşte că maşina poate să facă tot ceea ce face spiritul uman, după cum remarcă Popper, atunci când explică faptul că maşina poate să îndeplinească o anume operaţie, în aparenţă proprie spiritului uman, sau se enunţă o afirmaţie gratuită, sau trebuie să se dea o definiţie precisă a acestei operaţii, o asemenea definiţie fiind deja o schemă de program. Afirmaţia conform căreia un asemenea program poate fi pus în funcţiune de o maşină este tautologică. Aceasta deoarece argumentul lui Turing ne indică, deci, cât valorează exact corespondenţa între gândire şi maşină, pentru operaţiile susceptibile de a fi descrise cu precizie.

Problema este să ştim dacă toate operaţiile gândirii pot fi descrise, adică exprimate într-un limbaj ce posedă un sens, şi în caz de răspuns afirmativ, dacă ele ar putea fi toate descrise într-un limbaj precis, susceptibil tocmai de a fi

31

Page 28: Cibernetica si informatica juridica

tradus sub o formă algoritmică. Cu greu putem găsi un răspuns la această întrebare: în ce limbaj să evocăm dintr-o dată, toate posibilităţile gândirii, să examinăm dacă ele sunt exprimabile/pot fi exprimate într-un limbaj şi, dacă se prezintă cazul, în ce tip de limbaj? Dar, pe de altă parte, nu vedem nici cum ar putea fi indicate limitele posibilităţii de reprezentare algoritmică. Aceasta ar presupune să avem, pe de o parte, o caracterizare completă a posibilităţilor gândirii, şi, pe de altă parte, o caracterizare completă a posibilităţilor algoritmilor. Şi, iarăşi, trebuie să ne întrebăm în ce limbaj ar fi posibilă exprimarea unor asemenea caracterizări.

La drept vorbind, chiar Turing este autorul unei celebre teoreme care pare să indice, la cel puţin un punct, o limită a reprezentării algoritmice. El a dezvoltat o teorie abstractă a maşinilor, care se bazează pe un concept general, cel al maşinii necirculare. O asemenea maşină este un dispozitiv care permite calcularea numerelor succesive ale unei serii numerice (eventual infinită) în mod efectiv, astfel încât să se dea un rezultat determinat după un timp finit. În esenţă, acest concept constituie o reprezentare formală a noţiunii de procedeu efectiv. Turing arată că nu este posibil să definim o maşină necirculară care permite să recunoaştem dacă o maşină dată este o maşină necirculară, adică dacă un program dat de operaţii are sau nu are un caracter efectiv. Aceasta înseamnă să arătăm că nu este posibil să caracterizăm în mod efectiv (algoritmic) clasa procedeelor efective (ce pot fi reprezentate algoritmic).

Care este, exact, sensul acestui rezultat? El nu ne învaţă că există probleme pe care maşina ar fi incapabilă să le rezolve, dar pe care gândire, ea le-ar rezolva. El arată că există probleme insolubile, altfel spus probleme care nu au sens. A-şi propune găsirea unui procedeu efectiv pentru a determina dacă un program (oarecare) constituie un procedeu efectiv, înseamnă a-şi asuma o sarcină logic imposibilă, adică contradictorie. Pe de altă parte, propunându-ne o definiţie riguroasă a noţiunii de procedeu efectiv, Turing ne ajută să situăm mai bine frontiera între procedee efective şi procedee neefective. De altfel, au fost propuse alte formulări ale noţiunii de efectivitate, echivalente cu formularea lui Turing. Problema de a şti dacă aceste formulări diferite pot fi considerate pe drept, ca fiind reprezentări adecvate ale noţiunii de efectivitate nu poate fi considerată ca definitiv rezolvată. În orice caz, nu poate fi demonstrată această adecvare, deoarece ea presupune existenţa unei definiţii precise a noţiunii de efectivitate, ceea ce este exact obiectul formulării propuse. Este motivul pentru care nu este vorba aici decât de o ipoteză (numită ipoteza lui Church). Putem oferi argumente care conferă acestei ipoteze un anumit grad de veridicitate, dar nu este exclus ca să se propună, într-o bună zi, o formulare a noţiunii de efectivitate care să pară mai adecvată decât formulările primite în prezent.

Orice ar fi, gândirea matematică utilizează raţionamente care au caracter neconstructiv, şi deci ne-efectiv. Dar aceasta nu înseamnă că noi am avea aici o

32

Page 29: Cibernetica si informatica juridica

regiune a gândirii care ar scăpa prin definiţie jurisdicţiei algoritmilor. Trebuie, într-adevăr, în demersurile gândirii matematice, să distingem două nivele: cel al obiectelor şi cel al actelor. La nivelul obiectelor, adică a entităţilor de care se ocupă matematicile, găsim noţiuni care nu sunt definite în mod constructiv. De asemenea, putem foarte bine să studiem sisteme logice care, într-un fel sau altul, nu răspund criteriilor obişnuite de efectivitate, de ex., sisteme în care categoria formulelor admisibile nu este definită constructiv, sau în care noţiunea de scădere nu este formulată într-un mod constructiv. Dar operaţiile de gândire prin care noi tratăm asemenea obiecte matematice sau logice trebuie, în mod necesar, să aibă un caracter efectiv, şi deci, trebuie să ne aşteptăm la posibilitatea de a le reprezenta prin algoritmi adecvaţi.

Maşinile cu informaţie existente, mai ales calculatoarele mari, prezintă în mod indubitabil analogii cu anumite aspecte ale comportamentului uman, mai ales cu formele logice ale acestui comportament (rezolvarea de probleme de tip matematic sau logic, conducte de tip strategic, stabilire de diagnostice etc.). Pe de altă parte, dezvoltările teoretice ale ciberneticii lasă să întrevedem că posibilităţile sunt imense. Astfel putem concepe sisteme cibernetice capabile nu numai să înveţe (adică să integreze în memoria lor rezultatele obţinute prin comportamentul lor anterior) dar chiar să-şi transforme propriul program, după anumite criterii de progres pe baza datelor învăţate. Ar fi iluzoriu să pretindem, prin aceasta, că am redus tot comportamentul uman la proprietăţi cibernetice. Pe de o parte, analogiile furnizate de cibernetică nu privesc decât structura logică a operaţiilor, nu modul lor concret de realizare. Pe de altă parte, şi mai ales, nu este sigur că fenomenul uman este de natură operatorie (părţile lui). Totuşi, am remarcat deja, este imposibil să fixăm în prealabil o limită analogiilor cibernetice. În aceste condiţii, dacă punem întrebări asupra anvergurii ciberneticii, genul de întrebare utilă care se cuvine a fi pusă nu priveşte limitele ciberneticii, ci semnificaţia ei pentru înţelegerea comportamentului uman.

Am putea să evaluăm semnificaţia ciberneticii în funcţie de două puncte de vedere (cel puţin): unul, considerând sistemele cibernetice ca pe nişte sisteme de acţiune automatizată şi, altul, considerându-le ca pe nişte sisteme de tratare logică a informaţiei.

Care este semnificaţia acţiunii automatizate pentru fiinţa umană? În lucrarea sa Politica, Aristotel încearcă să justifice sclavia pe baza unei distincţii între activităţile caracteristice oamenilor adevăraţi care sunt cetăţenii, şi activităţile de muncă. Activităţile cetăţenilor sunt activităţile vieţii politice (inclusiv războiul) şi activităţile vieţii speculative (căutarea ştiinţei şi a înţelepciunii pe care o procură ea). Munca, considerată ca o activitate de formă pur repetitivă, nedemnă de oamenii adevăraţi, trebuie să fie abandonată membrilor speciei cărora natura nu le-a dat o participare integrală la viaţa raţională şi care, incapabili să se conducă prin ei-înşişi, trebuie să se supună stăpânilor. Aristotel

33

Page 30: Cibernetica si informatica juridica

adaugă totuşi: Dacă fiecare instrument ar putea , la ordin sau la iniţiativă prealabilă, să-şi îndeplinească propria lucrare, dacă, asemenea statuilor legendare ale lui Dedalus sau trepiedelor lui Hefaistos, care, după cum spune poetul" puteau singure să intre în adunarea zeilor", războaiele ar ţese singure şi plectrele ar cânta din citeră, atunci nu ar mai fi nevoie de meşteşugari care să cunoască manopera lucrărilor şi nici stăpâni de sclavi nu ar mai fi. Această remarcă oferă adevăratul sens al demersului său: invocând natura, Aristotel încearcă, pur şi simplu, să găsească o justificare unei practici sociale în care societatea antică a căutat o soluţie problemei muncii. Problema vine din aceea că munca este necesară dar în acelaşi timp plictisitoare. Este plictisitoare în măsura în care se repetă.

Noi am putea să reinterpretăm clasificarea lui Aristotel, distingând două specii de activităţi: cele care sunt într-adevăr originale şi cele care sunt pur repetitive. Noţiunea de acţiune automatizată dă un conţinut precis acestei idei de acţiune repetitivă. În măsura în care prestăm acţiunile de acest gen prin maşini automate, ne eliberăm. Nu vom putea să suprimăm toate operaţiile repetitive, dar vom putea, în orice caz, să le reducem. Se anunţă, astfel, o societate de un tip nou, în care vom reuşi să suprimăm, cel puţin într-o măsură mare, diviziunea între munca intelectuală şi munca manuală. Va exista, fără îndoială, mereu o separare între funcţia de invenţie şi punerea în aplicare a invenţiilor. Dar utilizarea unei invenţii poate fi însoţită de o înţelegere adevărată. În orice caz, există o apropiere mult mai mare între invenţie şi utilizare, decât există între activitatea intelectuală şi activitatea pur manuală. Într-o societate eliberată de sarcinile pur repetitive, vor apare noi forme de viaţă colectivă, chiar acelea a căror descriere aristoteliană referitoare la cetăţeni constituie un presentiment şi o previziune. Viaţa aristocratică, în societăţile antice, se pare că a fost un fel de imagine anticipatoare (supusă unor grave limitări, mai ales din cauza aplicării ei la un număr mic de indivizi, şi în acest sens foarte inadecvată) a unei forme de viaţă chemată să aparţină tuturor în societăţile viitorului. Această formă de viaţă, poate fi caracterizată prin termenul de suveranitate. Sigur, automatizarea nu este o condiţie suficientă a suveranităţii, dar fără îndoială este o condiţie necesară a acesteia. Ceea ce este important, nu se referă atât la nivelul de viaţă determinat prin masa bunurilor consumabile, ci prin modul de viaţă. Viaţa suverană, nu este exerciţiul unei dominaţii (aspectul de dominaţie marchează chiar limita anticipării antice), ci viaţa liberă. Liberă vis-à-vis de constrângerile naturale, dar şi de constrângerile sociale, în ceea ce au ele arbitrar şi de neînţeles.

Constrângerea este legea lucrului. Libertatea este tocmai ceea ce, de la sine, scapă acestei legi. Totuşi, într-o societate în care o mare parte a muncii va fi făcută de maşini, vor exista, obligatoriu, constrângeri cauzate de maşină. Nu vom găsi, oare, sub o formă nouă, legea lucrului? Trebuie să remarcăm aici că sistemul constrângerilor maşinii este diferit de sistemul constrângerilor naturale

34

Page 31: Cibernetica si informatica juridica

şi sociale, în măsura în care acestea sunt asemănătoare constrângerilor naturale. Aceasta deoarece sunt de natură raţională, impuse de om, deci perfect comprehensibile şi cu posibilitate de integrare. Adevărata libertate nu este absenţa constrângerii, ci stăpânirea acesteia; o constrângere pe care ţi-o impui ţie însuţi nu este deloc o negare a libertăţii. Automatul reprezintă o constrângere ce poate fi integrată, în sensul că, fără a limita libertatea, el îi oferă un câmp de acţiune efectiv. Veritabilul joc al libertăţii constă în urmărirea scopurilor în câmpuri de constrângere care constituie pentru ea un sprijin şi orizont de structurare. Se observă, bine, aceasta în cazul sportului: îţi impui reguli tocmai pentru a procura acţiunii suverane a jocului un spaţiu unde ea să se poată desfăşura în mod real. Maşina este chemată să extindă considerabil posibilităţile noastre din acest punct de vedere. Acţiunea automatizată devine autonomă, şi ea este asumată de automate distincte ale fiinţei umane; prin aceasta, ea îndepărtează obstacolul principal care se opune înfloririi vieţii libere şi, în acelaşi timp, ea conferă acesteia baza reală de care are nevoie pentru a se dezvolta.

Sistemele cibernetice sunt sisteme de tratare a informaţiei şi trebuie să ne întrebăm care este semnificaţia lor din acest de vedere. Am putea realiza o apropiere între limbaj şi sistemul cibernetic. Limbajul poate fi considerat un sistem organizat care prezintă analogii cu o maşină. El este constituit plecând de la un număr finit de elemente simple: fonemele (semnele); acestea sunt asamblate în cuvinte, iar cuvintele sunt asamblate în fraze după reguli definite (care rămân în mare parte ne-explicate). Învăţarea limbajului se compară cu învăţarea operării unei maşini. Şi este vorba de o maşină cu informaţie. Prin limbaj noi înmagazinăm informaţii: cuvintele, de ex., reprezintă o anumită parte decupată din experienţa care corespunde unui demers analitic oprit la un anumit nivel. Limbajul ne permite, de altfel, prin diverse procedee (identificarea categoriilor sintactice şi semantice, referire la context, asociaţii, reperarea rădăcinilor etc.) să regăsim informaţiile vehiculate de cuvintele şi frazele care ne sunt prezentate şi, invers, să înscriem informaţiile care urmează a fi transmise, în cuvinte şi fraze convenabile. Pe scurt, este vorba aici de operaţii de codificare şi decodificare, precum şi de procedee de selecţie care permit regăsirea în memorie a informaţiilor care răspund unor anumite stipulaţii. De asemenea, prin limbaj, noi transformăm informaţii. Exemplul cel mai clar este cel al argumentării. Dar am putea şi să invocăm procedeele poetice sau romantice care reuşesc să creeze informaţii noi, datorită numai resurselor limbajului.

Popper a distins în limbaj patru funcţiuni ale limbajului, de altfel ierarhizate. Există mai întâi două funcţiuni pe care le găsim la animal, tot atât de bine ca la om: 1. funcţia expresivă (limbajul furnizează simptome referitoare la stări organice) şi 2) funcţia semnal (limbajul declanşează reacţii adecvate într-un organism străin). Există apoi două funcţiuni pe care nu le găsim decât la om, cel puţin sub forma lor desăvârşită: 3) funcţia descriptivă (formularea de propoziţii

35

Page 32: Cibernetica si informatica juridica

referitoare la stări ale lucrurilor şi susceptibile de a fi adevărate sau false) şi 4) funcţia argumentativă (punerea la încercare a propoziţiilor descriptive şi respingerea acelora care par inadecvate). Raportul dintre funcţia argumentativă la funcţia descriptivă este un raport de control: procedurile argumentative se străduiesc să opereze un o selecţie printre propoziţiile furnizate de funcţia descriptivă. Limbajul ne permite să procedăm prin încercări şi erori: funcţia descriptivă sugerează, cu titlu de încercare, propoziţii care au un caracter ipotetic, iar funcţia argumentativă elimină ipotezele ne-pertinente. Regăsim aici esenţa metodei ştiinţifice şi de asemenea, esenţa mecanismului evoluţiei. Dar, limbajul se diferenţiază în: limbaj poetic, politic, filozofic, ştiinţific etc. Pe măsură ce se perfecţionează, limbajul ştiinţific, în partea sa teoretică, cel puţin, recurge la sistemele formale. Un sistem formal este un ansamblu de reguli care permite formarea, după canoane, a expresiilor cu valoare de propoziţii şi să preleveze dintre aceste propoziţii, o clasă specifică formată din propoziţii considerate ca fiind adevărate, teoremele sistemului. (De ex., se va da o listă de propoziţii admise ca adevărate, axiomele, şi vor fi date reguli de deducţie care să permită obţinerea, plecând de la propoziţii adevărate, a altor propoziţii adevărate.) O teorie ştiinţifică, în sens strict, este un sistem formal înzestrat cu reguli de interpretare, care permit asocierea la propoziţii (ale teoriei) a unei semnificaţii referitoare la un domeniu de obiecte determinat. Ori, noţiunea de sistem formal ne apropie de cibernetică. Limbajul obişnuit este marcat de intenţii semnificative de natură obiectivă. Sistemul formal operează prin el însuşi, în conformitate cu regulile sale. Problemele tratate pot fi rezolvate obiectiv, fără referire la semnificaţiile trăite.

Proprietăţile sistemelor formale ne fac să înţelegem mai bine adevărata natură a limbajului. Izolând, componenta pur obiectivă şi algoritmică a limbajului, sistemele formale realizează o separare tranşantă între limbaj şi cuvânt. Limbajul, în sensul strict, este un sistem de reguli care permite naşterea expresiilor semnificative de diferite nivele de complexitate; aceste reguli sunt în mare parte sub-adiacente, dar este posibil, în principiu, să le desprindem, tocmai ceea ce face lingvistica. În schimb, cuvântul este o activitate subiectivă care pune în funcţiune, datorită limbajului, o intenţie semnificativă. Limbajul serveşte drept sprijin cuvântului şi acest sprijin este cu atât mai eficace cu cât limbajul, ca sistem, este mai complex. Şi cuvântul, în ceea ce-l priveşte, insuflă, întrucâtva, viaţă limbajului, face să treacă prin acesta curentul sensului. Cele două elemente sunt, de altfel, inseparabile. Fără limbaj, nu am avea de-a face decât cu un sens global, unic, şi deci perfect confuz. În realitate, viaţa sensului este diferenţierea, iar limbajul este chiar reprezentarea acestei diferenţieri. Pe de altă parte, fără cuvânt, limbajul s-ar reduce la o formă goală; el nu ar fi purtător de semnificaţie. Analizând rolul limbajului în viaţa conştientă, Popper introduce noţiunea de sistem exosomatic. El înţelege prin acesta sistemele informative,

36

Page 33: Cibernetica si informatica juridica

cum sunt teoriile ştiinţifice sau limbajul obişnuit, care sunt produse de fiinţa umană, dar care îi devin acesteia, întrucâtva exterioare şi posedă o reală autonomie de funcţionare. După Popper, conştiinţa exercită asupra organismului un control suplu, de natură plastică, adică un control care comportă mecanisme de retroacţiune reciprocă; chiar ea este controlată, în acest mod, de către sistemele exosomatice. O excelentă analogie ne este furnizată, după Popper, de spuma de săpun, care este constituită din două sisteme: cel al moleculelor de are conţinute în spumă şi cel al moleculelor de săpun care formează învelişul acesteia. Aceste două sisteme se controlează reciproc: pe de o parte, tensiunea superficială/de suprafaţă a săpunului împiedică moleculele de aer ale sistemului interior să scape, menţinând deci acest sistem, şi, pe de altă parte, echilibrul dintre presiunea la interior şi presiunea la exterior împiedică pelicula să se împrăştie în picături.

Aceste sugestii ne vor servi la descrierea tipului de legătură care se instaurează între om şi maşină. Pe scurt, maşina ca instrument de tratare a informaţiei, este un fel de limbaj obiectivat; ea este un produs exosomatic. Trebuie, totuşi, menţinută, o distincţie între limbajul natural şi limbajul artificial. Limbajul natural este o punere în funcţiune a corpului trăit şi prelungeşte întrucâtva puterea semnificativă a corpului propriu-zis considerat expresie. De aceea, este imposibilă separarea în el a cuvântului şi ceea ce îl poartă, semnificaţia şi sistemul informativ care îi dau forma concretă. În schimb, limbajul artificial, al cărui sistem formal este realizarea cea mai desăvârşită, este un limbaj în întregime exteriorizat, izolat de corpul trăit şi chiar din acest motiv separat de sursa sensului. Evident că maşina trebuie să fie pusă în aceeaşi categorie cu limbajul artificial; ea constituie, în esenţă, o extensie a limbajului natural şi trecerea acestuia la limbajul maşinilor cere o traducere, în conformitate cu o codificare adecvată. Există, totuşi, între limbajul natural şi limbajele artificiale o asemănare funcţională: tot aşa cum limbajul nostru natural are o funcţiune de control cu privire la activitatea noastră conştientă, tot astfel diferitele specii de limbaj artificial, inclusiv cel al maşinilor, şi deci chiar maşinile, ne procură instrumente extrem de eficace de control.

Maşinile cu informaţie conţin, astfel, în mod considerabil, posibilităţile de adaptare ale omului la situaţiile complexe. Controlul pe care ele pot să-l exercite comportă, aşa cum sugerează analogia limbajului, două aspecte: pe de o parte, ele propun soluţii şi, pe de altă parte, ele elimină soluţiile greşite. Dar este vorba de un control plastic; maşina ne ajută să ne orientăm comportamentul în sensul cel mai eficace, ea nu ne impune soluţiile sale. Există o acţiune reciprocă: conştiinţa acţionează asupra maşinii (concepând programe noi), iar maşina acţionează asupra conştiinţei (prin libertate de altfel, şi nu în pofida ei). Acest control mai eficace reprezintă, în raport cu limbajul natural şi chiar în raport cu limbajele artificiale nealgoritmizate încă/lipsite de aplicaţia algoritmică, un nou

37

Page 34: Cibernetica si informatica juridica

palier. În măsura în care acţiunea raţională este o acţiune care se auto-măsoară (în funcţie de criterii pe care chiar ea şi le impune), această naştere a unor noi forme de control reprezintă o extensie a câmpului de acţiune raţional.

Cibernetica ne obligă să considerăm acţiunea într-o perspectivă mult mai vastă decât aceea a acţiunii individuale. Automatizarea creează o reţea, maşinile sunt interconectate şi leagă indivizi din ce în ce mai numeroşi. Controlul operează, deci, nu numai pe planul comportamentului individual, dar şi la nivelul reglărilor colective. Aceasta înseamnă, probabil, dispariţia noţiunii de individ mare (în sensul de erou istoric) şi instalarea de noi forme de viaţă socială, bazate pe colaborare, complementaritate, adaptarea reciprocă de tip raţional. Putem emite ipoteza că liantul social, într-o civilizaţie care are ca bază cibernetica, nu va mai avea ca reper afectivitatea, sentimentul de apartenenţă la o comunitate, mediatizarea simbolurilor, ci realitatea schimbului, solidaritatea operaţională, coresponsabilitatea afectivă. Putem întrevede că există, poate, o convergenţă între dezvoltarea ciberneticii şi realizarea unei democraţii de tip raţional. Într-o asemenea formă de viaţă socială, vechea noţiune de officium ar relua, poate, un conţinut nou: individul, nici în calitate de purtător al unei esenţe afective comune, nici în calitate de funcţie abstractă într-un sistem nu ar fi chemat să-şi ia locul în totalitatea socială, ci în calitate de purtător al unei misiuni, care, articulată organic pe misiuni complementare, îi conferă acestuia o responsabilitate reală şi în acelaşi timp îl inserează într-o reţea efectivă de solidarităţi.

Dacă sistemele cibernetice nu fac decât să prelungească, sub formă exosomatică, sistemele de control elaborate deja la nivelul limbajului natural, rămâne să ne întrebăm care poate fi tipul de realitate care aparţine la propriu, celei ce o numim conştiinţă. Aceasta nu este, oare, la rândul ei, decât un sistem cibernetic, având misiunea să controleze organismul, sau ea constituie, în calitate de sursă de semnificaţie, legată de altfel, de corpul trăit, o realitate de un alt tip? O frază a lui Pascal îmi vine în minte: Maşina aritmetică produce efecte care se apropie mai mult de gândire decât tot ceea ce fac animalele; dar ea nu face nimic ca să putem spune că are voinţă, precum animalele. Aceasta ne sugerează că esenţa conştiinţei nu este gândirea, ci un dinamism fundamental care se manifestă atât în pasiune şi în formele diferite ale dorinţei, cât şi în voinţa propriu-zisă, în dinamismul care animă din interior chiar gândirea.

Acest dinamism, l-am putea numi afectivitate, cu condiţia să înţelegem acest termen cu un sens extrem de larg, adică semnificând totodată capacitatea de a fi afectat, capacitatea de a depăşi momentul imediat şi de a se îndrepta dincolo de orice element dat, către un orizont infinit, care este cel al vieţii libere, precum şi capacitatea de a se afecta pe sine-însuşi de deciziile care urmează să mediatizeze instalarea acestei vieţi. În raport cu afectivitatea astfel înţeleasă, gândirea nu este şi ea decât o articulaţie. Aceasta înseamnă că ea comportă, în acelaşi timp, un aspect de interioritate, în calitatea sa de element dinamic

38

Page 35: Cibernetica si informatica juridica

inventiv, de putere semnificativă, o forţă organizatoare a sensului, şi un aspect de exterioritate, pe cât este ea capabilă să se obiectiveze sub formă de sisteme care pot să se autoregleze şi să funcţioneze în mod autonom. Chiar în interiorul gândirii trebuie ca noi să regăsim articularea cuvântului şi a limbajului despre care s-a vorbit mai sus; această articulare, este şi aceea a sensului şi a sistemului, a semnificaţiei şi a informaţiei (în sens obiectiv), a înţelegerii şi a efectuării operatorie, a intenţiei şi a gestului, a puterii de depăşire şi a obiectivării mediatizante (mijloace mass-media). Permiţându-ne explorarea posibilităţilor gândirii considerată în funcţie de aspectul său obiectiv, cibernetica ne invită, pe de o parte, să înţelegem mai exact condiţiile acţiunii eficace şi ale comprehensiunii (înţelegerii) efective şi, pe de altă parte, să situăm mai bine, chiar alături de articularea între conştiinţa încarnată şi produsele sale, ceea ce face originalitatea ireductibilă a vieţii conştiente, ceea ce face mişcarea de prospecţie, integratoare şi infinită a afectivităţii, ceea ce face afirmarea suverană a ceea ce Pascal numea voinţă.

39

Page 36: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 2

ASPECTE FILOSOFICE ALE INFORMATICII

2.4 Chestiuni preliminarii

Invarianţii reprezintă rezultatul acţiunii legii simetriei universale, conform căreia partea simetrică a fenomenelor se conservă, ea reprezentând perenitatea, stabilitatea, istoria transmisibilă.

Parametrul pe care termodinamicienii l-au numit entropie (introdus de Clausius în 1865), va deveni prin Norbert Wiener, Ştefan Odobleja, Claude Shannon un invariant universal ce unifică energia şi informaţia, devenind criteriu de măsurare a gradului de incertitudine a oricărui sistem.

Din perspectiva dialecticii informaţionale, lumea în care trăim are un început, o origine care a conţinut programul (ciclurile trecute se înscriu informaţional în ciclul următor), care include sensul şi finalitatea evoluţiei, aşa cum oul conţine caracteristicile fiinţei viitoare. Astfel, am putea vorbi deci despre o ereditare cosmică, despre o perpetuare a caracteristicilor generale şi specifice. Viitorul şi trecutul sunt într-o corespondenţă biunivocă, într-o relaţie de dependenţă prin care viitorul este modificat de trecut, iar trecutul este determinat de viitor.

Cu cât pătrundem în macro şi microunivers, ne apropiem de momentul Marii Explozii: trecutul şi viitorul, spaţiul şi timpul se întrepătrund, formând un continuum spaţio-temporal-gravitic. Din acest unghi de vedere, hazardul nu există; există numai întâmplarea care reprezintă forma potenţială a realităţii, mulţimea posibilităţilor, iar inteligenţa nu mai este un eveniment întâmplător, ci unul programat. Admiţând că istoria unui ciclu universal se esenţializează în programul următorului ciclu, devine validă existenţa inteligenţei superioare, multidimensionale care nu poate fi atinsă cu mijloacele existente într-un spaţiu cu un număr mai mic de dimensiuni. În această perspectivă, religia este o amintire, nicidecum un rezultat imperfect al nevoii de cunoaştere.

Unificate, masa şi energia (Albert Einstein – 1905) apoi masa, energia şi informaţia (Claude Shannon – 1948) ne determină să conchidem că lumea în care trăim este o lume unitară, logică, subtil programată, cu sens, semnificaţie şi telefinalitate. Odată calculat echivalentul termic al entropiei informaţionale, putem stabili cu multă precizie cantitatea de energie necesară trecerii unui sistem de la un nivel entropic la altul.

Acelaşi parametru măsoară nivelul de dezordine al sistemului economic, social, politic, stabilind sensul de desfăşurare a proceselor şi condiţiile de ireversibilitate. Nevoia de ordine ar conduce, într-o primă observaţie, la concluzia că sistemele ar trebui orientate către stările cu entropie minimă. Mitul

40

Page 37: Cibernetica si informatica juridica

prometeic s-ar stinge în frumuseţea liniilor perfect simetrice, sigure ale cristalului în care ordinea ar domni într-o lamentabilă armonie. Totul ar fi perfect, nimic n-ar tulbura, n-ar exista eroism, curaj, căutare, totul ar fi ordine şi ierarhie. Sistemele autoritare evoluează în sensul minimizării funcţiei entropice; birocraţia, centralismul, imobilitatea caracterizează fiecare element al structurii care tinde către o absurdă şi artificială perfecţiune prin ignorarea individualităţii.

Sistemele care tind către entropie maximă sunt acelea care produc entropie (se autodezorganizează); energia (vitalitatea) se degradează entropic prin exacerbarea libertăţii individuale. Starea normală a sistemului social se măsoară după gradul de productivitate, care se maximizează în condiţiile unei entropii controlate. Nivelul ordinii universului se distinge prin acceptarea inteligenţei într-o armonie netulburată, dar demitizată prin informatizare. Mai mult decât atât, universul este el însuşi inteligenţial (adică are capacitatea de a produce şi întreţine reţele de inteligenţă).

Luciul fântânii surprinde într-un joc secund tentaţia cosmosului prin care nevoia de comunicare se încheagă ca o veritabilă poezie a tehnicii spiritualizate. Demitizarea vieţii nu ne abandonează într-o lume a lucrurilor, care ne-ar putea domina sau conduce (soarta omului într-o lume superelectronizată), ci într-un orizont în care emoţia crepusculului se retrăieşte alături de ochii adânci ai computerelor. Omul entropic devine astfel judecător şi judecat, cu atitudine în care valoarea metaforei se măsoară prin nesfârşita mângâiere a speranţei spre frumuseţea celuilalt. Deoarece prin combinaţii de numere putem obţine simboluri, caractere şi litere, acestea îşi modifică semnificaţia de element contabil, devenind principiu explicativ al raporturilor armonice din univers. Sarcina legiuitorului este de a menţine sistemul într-o stare entropică determinată de politic. Dacă ar fi să emitem un principiu al gradului de dezordine la nivelul entropic, la care să se găsească un sistem, atunci acesta ar fi: gradul de dezordine al unui sistem trebuie să fie acela care-i maximizează productivitatea. Este, astfel, ţinut sub control gradul de dezordine al sistemului prin norme obligatorii (legi, decizii, hotărâri, ordonanţe etc.). Orice normă elaborată din dorinţa de stăpânire a unui fenomen entropic induce, la rândul ei, dezordine în sistem. Cantitatea mare de informaţie ce trebuie analizată de legiuitor, pentru a-şi impune voinţa în scopul atingerii obiectivului, reprezintă principalul obstacol în determinarea nivelului entropic al sistemului; de aceea, aranjarea, căutarea, ordonarea şi sortarea informaţiilor, pe de-o parte, dar şi implicarea calculatorului în procese de raţionalizare, pe de altă parte, dau tehnicii un profund conţinut uman.

Teoria informaţiei sau, mai precis, teoria statistică a comunicaţiei este rezultatul lucrărilor unui mare număr de cercetători: H.Nyquist, R.W.L.Hartley etc., care au studiat modalităţile de utilizare optimă a mijloacelor de transmitere a informaţiei. Prima expunere sintetică a teoriei statistice a comunicaţiei este făcută în 1947 de Claude E.Shannon, inginer la Bell Telephone. Studiul

41

Page 38: Cibernetica si informatica juridica

informaţiei presupune, pe de-o parte, analiza informaţiei propriu-zise - cantitatea de informaţie, entropia unei surse de informaţii -, iar pe de altă parte, canalul de transmitere (linii telefonice, radio, fibre optice, unde laser, televiziune sateliţi etc.) cu proprietăţile sale şi, în fine, relaţiile care există între informaţia ce urmează a fi transmisă şi canalul a cărui utilizare trebuie optimizată. Problema optimului presupune existenţa funcţiei obiectiv şi a restricţiilor (problema extrem condiţionat).

Din acest unghi de vedere, teoria informaţiei este o teorie a semnalului în sens larg, ea analizând sistemul sursă - canal - receptor, aplicându-se telefoniei, radarului, fiziologiei sistemului nervos sau lingvisticii.

Conceptele de bază ale teoriei informaţiei sunt de o mare simplitate şi generalitate, încât ele sunt aplicabile matematicii, sociologiei, lingvisticii şi informaticii.Informaţia desemnează unul sau mai multe evenimente dintr-un ansamblu finit de evenimente posibile, iar entropia reprezintă unitatea de măsură a gradului de informatizare a unui sistem.

În sens larg, entropia este mărimea ce desemnează gradul de dezordine al unui sistem. Noţiunea este introdusă în termodinamică, ea reprezentând principiul II al termodinamicii şi se reprezintă ecuaţional astfel:

Al doilea principiu afirmă că în decursul evoluţiei unui sistem izolat, există o mărime fizică a cărei valoare nu poate decât să crească. Importanţa acestei mărimi fizice a fost recunoscută în 1854 de către R.Clausius, care a numit-o entropie (1865). Spre deosebire de precedentul, acest principiu este specific termodinamicii. În majoritatea teoriilor fizice, timpul este presupus izotrop, cu alte cuvinte există o invarianţă a legilor fizicii în raport cu inversarea sensului timpului. Spre deosebire de această situaţie, în termodinamică există procesele ireversibile care permit să se fixeze sensul în care se scurge timpul. În termodinamică, timpul este anizotrop. Entropia unui sistem pentru care timpul ar fi izotrop fiind lipsită de semnificaţie fizică, convenim ca entropia unui astfel de sistem să fie nulă oricare ar fi starea sa. În mod mai general, vom numi sistem mecanic orice sistem care posedă această proprietate. Stările unui sistem mecanic le vom nota cu (m).

Procesele mecanice naturale fiind reversibile, rezultă: şi

Existenţa mărimii de stare numită entropie şi notată cu H, I, S(a) care nu poate decât să crească în decursul evoluţiei naturale a unui sistem izolat, implică relaţia următoare:

42

Page 39: Cibernetica si informatica juridica

, 2 i n -1dacă avem (a) (b), atunci S(a) S(b).

În 1995, prof.Hoffmann de la Universitatea din Braşov, propune constanta:H = C0 = R ln 2 = 5,763 J/(mol K bit), cu ajutorul căreia putem determina

echivalentul termic al entropiei informaţiei; altfel spus, cu ajutorul constantei invocate se determină cantitatea de energie termică necesară obţinerii unui bit de informaţie.

O informaţie desemnează prin definiţie unul sau mai multe evenimente dintr-un ansamblu finit de evenimente posibile.

Fie o stivă de dosare de 6 culori şi 5 mărimi diferite. Dacă documentul căutat va fi într-un dosar roşu, timpul de căutare se va scurta, iar dacă dosarul este de mărimea i [1,5], oferim o nouă informaţie care scurtează şi mai mult timpul căutării.

Practic vorbind, o informaţie este cu atât mai interesantă cu cât ea diminuează numărul posibilităţilor ulterioare; de aceea, s-a ajuns la definirea cantităţii de informaţie ca o funcţie crescătoare de N/n, în care:

N reprezintă numărul de evenimente posibilen subansamblul desemnat de informaţie.I = k log(N/n),unde: k este o constantă ce depinde de alegerea unităţii de măsură,

alegem ca unitate de cantitate de informaţie pe aceea care reduce nesiguranţa

la jumătate: n = N/2, [I] = bitCând dispunem de două informaţii, cantitatea totală de informaţie nu este

egală cu suma cantităţii de informaţie.N = nr.total de dosaren1 = nr. dosare roşiin2 = nr. dosare de mărimea in = n1 + n2

log(N/n1) documentul căutat este într-un dosar roşu.log(N/n2) documentul căutat este într-un dosar de mărime i. Documentul se găseşte într-un dosar roşu de mărime i:

43

Page 40: Cibernetica si informatica juridica

log(n1/n) este cantitatea de informaţie suplimentară pe care o dă indicaţia "într-un dosar mic" atunci când indicaţia "într-un dosar roşu" este cunoscută.

Considerând sistemul E format din subsistemele E1, E2, ..., Ep, atunci cantitatea de informaţie a subsistemului Ei este:

I(Ei) = log2(N/ni)iar entropia sistemului este: Entropia unui sistem aflat la echilibru este maximă. Entropia este o funcţie

luniformă, continuă şi diferenţiabilă.Entropia S(x) est eo funcţei omogenă de ordinul I.

Această noţiune pierde din caracterul său abstract atunci când este aplicată unui ansamblu de evenimente guvernate de o lege de probabilitate.

2.5 Informaţie şi limbaj

Orice model de comunicare este, în acelaşi timp, un model de translaţie, de transfer de semnificaţii. Fiecare persoană recurge, deliberat sau datorită unor deprinderi nemijlocite, la două surse de aprovizionare lingvistică: limbajul curent, corespunzător nivelului său de instruire şi un tezaur de limbă personal - parte indisolubilă a subconştientului, a amintirilor şi a ansamblului unic, specific identităţii somatice şi psihologice a individului. Fiecare act de comunicare are un substrat personal ce modifică definiţiile - mutaţiile semantice curente din limbajul public. Conceptul de limbaj normal sau standard este o ficţiune statistică; de aceea, limba unei comunităţi, oricât de uniformă ar fi configuraţia sa socială, este o totalitate inepuizbabilă şi multiplă de atomi lingvistici, de sensuri personale definitiv ireductibile. Vorbim pentru a comunica, dar şi pentru a ascunde, a lăsa unele lucruri nerostite. Capacitatea fiinţei umane de a minţi are o paletă largă, de la tăcere până la minciuna sfruntată.

Modelul de comunicare "emiţător-receptor", care reprezintă orice proces somiotic şi semiontic, este ontologic echivalent cu modelul "limbă-sursă, canal de transmitere, limbă-receptoare". În etapele procesului de comunicare există operaţii de descifrare interpretativă, funcţii de codificare-decodificare sau sinapsă. În interiorul unei limbi sau între mai multe limbi, comunicarea umană este echivalentă cu traducerea, iar un studiu al traducerii este un studiu al limbii. Faptul că zeci de mii de limbi diferite, reciproc incomprehensibile, s-au vorbit şi se vorbesc pe mica noastră planetă este o expresie grăitoare a enigmei profunde a individualizării umane, a dozelor biogenetice şi biosociale care confirmă că nu există două fiinţe umane identice. Limbajul este o selecţie evolutivă, avantajoasă, dar în acelaşi timp, reducător, limitativ al spectrului mai larg de posibilităţi semiotice.

44

Page 41: Cibernetica si informatica juridica

Referindu-se la posibilul transfer al conceptelor filozofice chineze în engleză, I.A.Richards remarca: "Avem de-a face, în acest caz, cu ceea ce ar putea fi posibil cel mai complex tip de eveniment ce a avut loc în evoluţia universului. Trecerea de la limbajul natural la cel formal nu rezolvă problema, dar o transferă din planul ontic în cel tehnic, logico- matematic".

Faptul că sate aflate la câţiva kilometri depărtare, nedespărţite prin ape sau înălţimi ce ar constitui bariere, folosesc limbi ininteligibile face neoperantă schema darwiniană a unei evoluţii şi ramificaţii după caracterul propriu şi economia demonstrabilă a mecanismului de adaptare. De asemenea, nu dispunem de criterii care să ierarhizeze limbile sau de o bază solidă pentru a dovedi că limbile au dispărut datorită mijloacelor gramaticale sărace; dimpotrivă, unele din limbile moarte se află printre splendorile indiscutabile ale inteligenţei umane.

Varietatea faunei şi florei nu reprezintă o întâmplare sau irosire, ea este un factor nemijlocit al dinamicii creşterii evolutive, al polenizării încrucişate şi selecţiei competitive; din acest unghi, corelat cu sfera posibilităţilor ecologice, sporirea speciilor este rentabilă.

Departe de a fi rentabile şi demonstrabil avantajoase, numărul şi varietatea foarte mare de idiomuri umane, împreună cu realitatea unei incomprehensibilităţi reciproce, constituie un obstacol serios în calea progresului speciei.

Numeroase culturi şi comunităţi au dispărut din istorie pentru că limbajul lor specific nu permitea comunicarea cu principalele curente de forţă intelectuală şi politică. Nu de puţine ori, deosebirile lingvistice şi incapacitatea exasperantă a oamenilor de a se înţelege unii cu alţii au generat resentimente şi dispreţ reciproc.

Putem concluziona că limbile au fost, de-a lungul istoriei omenirii, zone de tăcere pentru alţi oameni şi limite de separare.

Toate civilizaţiile au versiunile lor despre Babel, mitologia lor privind împrăştierea iniţială a limbilor. Există două încercări fundamentale de a rezolva metaforic problema. Greşeala iniţială, eliberarea accidentală a haosului lingvistic, în maniera cutiei Pandorei sau, mai obişnuit, condiţia limbajului omenesc, incapacitatea de a comunica prin nici un canal constituie o pedeapsă. Un turn nebunesc a fost înălţat spre stele. Titanii s-au luptat cu sălbăticie între ei şi din rămăşiţele lor au apărut fragmentele separate ale limbajului; trăgând cu urechea la taifasul zeilor, omul muritor a fost lăsat năuc şi a uitat complet limba sa maternă universală.

Leibnitz şi J.G.Hamann afirmă că esenţa omului este legată de limbă; misterul limbajului caracterizează esenţa sa, poziţia sa intermediară în succesiunea ce se întinde de la materia neînsufleţită la ordinul superior al creaţiei. Limba este materială prin faptul că necesită acţiunea muşchilor şi a coardelor vocale, dar ea este, în acelaşi timp, nepalpabilă şi, datorită înregistrării şi amintirii, atemporală, deşi acţionează într-un flux temporal.

45

Page 42: Cibernetica si informatica juridica

Limba Arhitectului Universal, limba paradisului Ur-Sprache a fost în concordanţă cu realitatea ca nici o altă limbă după Babel. Cuvintele şi obiectele s-au potrivit, existând o trasare completă a limbii pe adevărata substanţă şi formă a lucrurilor. Fiecare denumire, fiecare proporţie a fost o ecuaţie, cu rădăcini unic şi perfect definite, între percepţia umană şi realităţile situaţiei.

Astfel, Babelul a reprezentat a doua cădere a omului în unele privinţe la fel de tristă ca prima. Adam fusese izgnoit din grădină - exilul omului din harmonia mundi -, oamenii erau acum alungaţi din singura familie a omului, limba universală.

Numele de esperanto conţine în el, nedeghizată, rădăcina unei speranţe vechi şi rezistibile.

Kepler a fost de acord cu împrăştierea limbajului iniţial, iar sclipirile semnificaţiei divine puteau fi găsite în logica pură a matematicii şi în tonurile armonice tot matematice în esenţă.

Muzica sferelor, acordurile pitagoreice, logica internă a existenţei proclamă arhitectura ascunsă a limbajului divin.

Scrierile lui Menard privind "un vocabular poetic al conceptelor" şi cele privind "legăturile dintre gândirea lui Descartes, Leibnitz şi John Wilkins" constituie trimiteri la eforturile secolului al XVIII-lea de a realiza un sistem lingvistic şi ideogramatic universal.

Monografia despre "logica simbolică a lui George Boole" indică realizarea legăturilor dintre aspiraţia timpului spre o inter-lingua pentru discursul filozofic şi "universalismul" simbolicii moderne şi al logicii matematice.

Leibnitz a fost interesat de posibilităţile unui sistem semantic universal, inteligibil pentru toţi oamenii. Un asemenea sistem ar fi similar cu simbolismul matematic, atât de eficace tocmai pentru că operaţiile matematice au convenţii ce par să fie desprinse din însăşi arhitectura gândirii umane şi se înfăţişează independente de orice variaţie locală. Simbolismul matematic este implicat în aproape toate modelele elaborate pentru o gramatică universală.

Toată dizertaţia de până aici reprezintă un argument incontestabil al direcţiilor în care se deplasează nevoia de comunicare, şi anume către un limbaj universal într-o societate în care totul se universalizează: forţa de muncă, aspiraţiile, condiţiile de trai, legile ţărilor care trebuie armonizate unei înţelegeri globale sau regionale etc. Toate aceste probleme de mare actualitate au un impact imprevizibil asupra sistemului şi conştiinţei economice şi juridice, pe de-o parte, datorită tehnicii informatice care modifică ierarhiile tradiţionale în administraţie, iar pe de altă parte, datorită nevoii de adaptare a legilor raţionale şi de armonizare a acestora într-un cadru mai larg, proces care de multe ori vine în contradicţie cu tradiţia, obiceiurile şi convingerile unui anumit grup social.Nevoia de comunicare a economiştilor din diverse ţări ale planetei este evidenţiată de cel puţin două elemente fundamentale:

46

Page 43: Cibernetica si informatica juridica

- procesele economice, juridice, financiare, informaţionale depăşesc, de cele mai multe ori, graniţele şi de aceea, punerea în acord a intereselor partenerilor, stingerea conflictelor, precum şi construirea unor instituţii transnaţionale presupun, înainte de toate, comunicarea economiştilor care reprezintă avangarda oricărei acţiuni; toate instituţiile internaţionale au şi intenţia schimbului economic;

- obligarea juristului de a acţiona în limitele unui sistem conduce la micşorarea schimbului de valori, la imposibilitatea realizării unui concept economic universal, deci la imposibilitatea comunicării atât din punct de vedere al barierelor conceptuale, cât şi de limbaj. Informatica pare să rezolve sau cel puţin să atenueze din limitările originale prin extinderea limbajului tehnic informatic şi încoronarea lui drept limbaj universal de comunicare. Extinderea activităţii informatice de la operatorul individual la reţelele locale, naţionale şi regionale la reţelele deschise de tip INTERNET, reprezintă paşi importanţi spre realizarea unei paradigme economice planetare.

2.6 Informatica

Calculul prin metode mecanice este la fel de veche ca şi sistemele de numeraţie; primul calculator mecanic este realizat de Blaise Pascal în 1647, pentru ca în 1945 John von Neumann să elaboreze conceptul de program memorat; el are contribuţii semnificative în mecanica cuantică şi teoria jocurilor.

Anul de naştere al informaticii tehnice este 1946, când a fost creat Computerul Electronic de Integrare Numerică Aritmetică construit cu tuburi de mari dimensiuni şi cântărind sute de tone. John von Neumann a construit în 1951 calculatorul EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer), iar în 1949 Maurice Wilkes de la Universitatea Cambridge a realizat EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer), primul calculator care dispunea de sistem de operare.

Următoarea generaţie de tehnică informatică a fost cea bazată pe semiconductori care, odată cu descoperirea procesului, a fost înlocuită de generaţia actuală.

Cuvântul informatică a fost propus în 1962 de Philippe Dreyfus, pentru a caracteriza tratarea automată a informaţiei. Acest termen a fost acceptat de Academia franceză în aprilie 1966 cu următoarea definiţie: "Ştiinţa tratării raţionale, în special prin maşini automate, a informaţiei considerată suport al cunoştinţelor umane şi al comunicării în domeniul tehnic, economic şi social".

Această definiţie corespunde la două grupe de discipline sensibil distincte:– ansamblul tehnicilor puse în lucru pentru utilizarea calculatoarelor

(electronic data processing);– o ştiinţă nouă care nu este fundamental legată de utilizarea

calculatorului (computer science).

47

Page 44: Cibernetica si informatica juridica

Tratarea automată a informaţiei, în special cu ajutorul calculatoarelor, pune în legătură un mare număr de discipline ştiinţifice într-un câmp larg de aplicaţii (ştiinţă, economie, administraţie).

Informatica este o ştiinţă de graniţă al cărei conţinut este determinat de calculatoare, structurile intelectuale, algoritmii de calcul ştiinţific şi instituţii (contabile, industriale etc.).

Apariţia calculatorului a atras din nou atenţia asupra algebrei binare a lui George Boole, lărgindu-se considerabil domeniul matematicilor speciale, pentru care computerele reprezintă o aplicaţie remarcabilă.

Teoria automatelor şi teoria limbajelor – naturale şi artificiale – dau calculatoarelor o valoare nouă.

Dezvoltarea algebrei liniare, a statisticii, a calculului numeric, ecuaţii diferenţiale, analiză funcţională, a permis realizarea şi modelarea fenomenelor din domenii care păreau inabordabile cu doar 1-2 decenii în urmă; procesele de simulare, cercetările operaţionale, teoria jocurilor au permis intervenţia calculatorului în toate domeniile activităţii umane.

Numărul nu mai este doar un element contabil, ci un principiu explicativ al raporturilor armonice din univers; prin intermediul calculatorului, se trece de la analiza liniară la cea matricială – mai apropiată intimităţii fenomenelor ce compun realitatea.

Prin intermediul codurilor, calculatoarele au căpătat calitatea de a utiliza numere, litere, semne de punctuaţie, deci texte. Tratarea lingvistică a informaţiei a extins domeniul aplicaţiilor informatice, incluzând deopotrivă ştiinţele umaniste.Transferarea informaţiei din limbajul natural - care, după cei mai remarcabili cercetători lingvişti, nu reprezintă suportul informaţiei, ci informaţia însăşi, apărând sintagma că omul gândeşte în limba sa - în cel formal, a extins domeniul logicii (apărând studii remarcabile de logică juridică), al informaticii, apărând studii de informatică medicală, juridică, statistică etc.

Fiind o ştiinţă relativ nouă, cibernetica lui Norbert Wiener, teoria informaţiei lui Claude E.Shannon nu au epuizat generalizările posibile ale ştiinţei informaţiei.Este posibil, dacă luăm în calcul complexitatea sistemelor de exploatare (timp real, timp partajat, reţele de calculatoare), diversitatea aplicaţiilor (psihologie, pedagogie, drept, fiziologie, traduceri dintr-o limbă în alta), să deducem teoremele specifice informaticii, care o fac să treacă de la stadiul de ştiinţă virtuală la cea de ştiinţă reală.

În sens larg, tratarea informaţiei reprezintă o parte importantă a activităţii umane şi este la fel de veche ca omul însuşi. Analiza acestei activităţi, care este obiectul informaticii, a permis tratarea cunoştinţelor sub două aspecte:

Aspectul semantic, care reprezintă conţinutul de cunoştinţe, semnificaţia – ideile care se transmit.

48

Page 45: Cibernetica si informatica juridica

Aspectul sintactic, care reprezintă structura, regulile gramaticale utilizate pentru construirea ideilor.

Aceste două aspecte sunt fundamental distincte: acelaşi mesaj poate fi tradus în română sau franceză făcând apel la sintaxe diferite, dar conservând sensul.

Informaţia, în sens informatic, formează suportul cunoştinţelor; informatica are drept obiect de investigaţie doar aspectele sintactice, ea exclude aspectele semantice.

În consecinţă, două mesaje având acelaşi conţinut, scrise în franceză sau română, sunt considerate din punct de vedere informatic ca două mesaje distincte. Simplificând, putem spune că pentru o limbă determinată, pentru care un dicţionar permite cunoaşterea semanticii limbii, gramatica descrie sintaxa (regulile conjugării, acordul subiectului cu predicatul, regulile pluralului etc.).

Mai general, având dat un ansamblu de elemente, obiectul informaticii îl reprezintă regulile ce permit combinarea elementelor între ele, structura sintactică a sistemului şi regulile operaţionale ce permit trecerea de la o structură la alta, făcând sistematic abstracţie de semantică; informatica trece astfel de la limbajul natural-semantic la cel artificial, simbolic, formal.

2.7 Filosofia informaticii

Orice demers cognitiv se desfăşoară întotdeauna într-un cadru paradigmatic care determină arsenalul conceptual pe care se sprijină construcţia teoretică a problemei şi orizontul în care se realizează această construcţie.În etapa de evoluţie actuală a informaticii, marcată de necesitatea unor noi tipuri de calculatoare, adecvate unor structuri şi softuri ce rezolvă probleme tot mai complexe (sisteme ce se pot adapta, decizii în câmp dinamic cu retroacţiune, inteligenţă artificială, conexiunea natural–artificial), capacitatea cadrului paradigmatic existent este epuizată, criza conduce la interogaţia fundamentelor paradigmei (criza fundamentelor).

Funcţiile paradigmei sunt:- unificare şi sistematizare a domeniului – conceptualizarea într-un

ansamblu organic cu conexiuni sistemice;- explicare şi unificare a experienţei – controlează relaţia cu

obiectul;- proiectivă – orice act de cunoaştere se produce într-un orizont

predeterminat ce dă acestuia caracter anticipativ.Atitudinea naturalistă are drept orizont investigaţional ordinea fizică,

singura capabilă a furniza mijloacele pentru sesizarea ansamblului naturii şi legilor care controlează unitatea sa. Paradigma bazată pe “reţelele neuronale” reprezintă un împrumut din biologie ce are drept model creierul uman,

49

Page 46: Cibernetica si informatica juridica

sperându-se că, modelând un neuron prin circuite electronice şi conectând neuronii între ei, să se realizeze un sistem guvernat de aceleaşi legi ca şi mediul natural. Entitatea naturală are o cauzalitate imanentă, evoluţia ei se realizează în virtutea legilor naturale. Entitatea artificială este produsul unei cauze raţionale deosebită de materia pe care o organizează. Modelul construit pentru a explica fenomenele biologice este inadecvat din cel puţin trei motive fundamentale:

- explicaţia cauzală specifică ştiinţelor naturii este insuficientă, organismul uman având componente semnificative refractare cauzalităţii mecanice care-l reduce la un agregat;

- explicaţia cauzală aplicabilă materiei înseamnă a căuta natura vieţii în materie, caracterizată doar prin proprietăţi fizice, nu şi biologice sau psihice;

- tratarea corpului doar din perspectiva obiectului explicabil în funcţie de alte obiecte fără a-l privi simultan şi ca subiect (corp propriu dependent de un eu) falsifică lucrurile.

În actuala situaţie ştiinţifică, trebuie recunoscută, în mod explicit, dualitatea ireductibilă a două universuri:

- universul fizic şi logic;- universul biologic şi mental.Metodele biologice sunt la fel de inadecvate pentru că în universul informatic

nu acţionează obiectele fizice, forţele sau energiile, ci sensurile, structurile informatice fiind purtătoarele de semnificaţii, nu semnificaţia însăşi. De aceea, paradigma informatică la nivel de hard-ware trebuie să elucideze modul în care coexistă faptele fizice şi logice şi să prezinte sistematic proprietăţile acestui univers fizico-logic.

Pentru definirea informaticii ca o componentă a fenomenului calculului în general trebuie definite două categorii distincte de noţiuni:

- notaţii, algoritmi, operatori (scrierea, alfabetele, algebra, calculul diferenţial, calculul integral);

- dispozitivele utilizate (abacul, tiparul, calculatorul).Abordarea fenomenologică a studiului şi descrierea în sens metodologic,

mai precis hermeneutică, dat fiind că această explicitare priveşte un produs al spiritului, descrie calea de acces sistematic elaborat datorită caracterului latent şi disimulat al paradigmei implicite.

Obiectul şi conceptele fundamentale ale informaticii sunt stabilite prin investigaţia prealabilă a genezei sale prin conservarea tradiţiei (operaţie de schimb valoric între trecut şi prezent).

Din perspectivă istoricistă, informatica reprezintă o componentă ce a determinat schimbări fundamentale în modul de a interpreta lumea, când procesele naturale sunt prezentate ca un fond calculabil.

Ontologia este teoria obiectului în general, informatica reprezintă tehnologia manipulării şi calculabilităţii obiectului în general.

50

Page 47: Cibernetica si informatica juridica

Dualitatea suport tehnologic–aplicaţii (hard-ware şi soft-ware) reprezintă o particularizare a dualităţii sensibilitate–intelect din domeniul cunoaşterii. Abordarea fenomenologică a nivelului fizic consideră entităţile fizice nu fapte fizice, ci fenomene, iar obiectul fizic drept rezultat al unei activităţi.

Nivelul logic are o organizare proprie – domeniul sensului. Suportul fizic trebuie astfel organizat, încât să poată susţine universul construcţiilor logice, reducându-se influenţa sa la minimum. Prin instituirea semnului ca suport de transmitere a informaţiei se realizează un mediu universal de expresie ce permite construirea edificiului logic independent de suportul fizic.

În cadrul planului fizic, abordarea este posibilă numai în conformitate cu legile mecanice subordonate ordinii cauzale. Cauzalitatea mecanică explică totalitatea prin părţi, admite preexistenţa părţilor şi reduce totalitatea la un agregat; prezentul este determinat de trecut.

În cadrul planului logic, acţionează legea cauzelor finale, care se manifestă conform legilor formale; în acest cadru, întregul preexistă părţilor, el acţionând ca o cauză: prezentul este anterior determinat, nu ceea ce s-a întâmplat controlează comportarea, ci ceea ce a fost dinainte programat să se întâmple.

O structură de calcul nu manipulează aspectele fizice decât prin intermediul celor logice; are loc, pe de-o parte, o subordonare a aspectelor fizice celor logice şi o independenţă a planului logic de cel fizic. Fiind o ştiinţă profund marcată de aspectul tehnologic, sub raport funcţional ea este determinată de două tipuri de factori:

- factori relativi la aspectele logice;- factori relativi la aspectele economice.Spre deosebire de formele naturale care sunt înnăscute, ele dezvoltându-

se din interior datorită unor principii generatoare şi formatoare, formele tehnice sunt comunicate din exterior şi se impun materialului dat. În cazul obiectului natural, părţile lui aflate împreună se produc reciproc, întregul luând naştere din cauzalitatea proprie (finalitatea internă şi imanentă).

Fiinţarea obiectului artificial este totdeauna produsul unei confecţionări, produs pentru a fi folosit şi uzat. Facultatea de judecare este tehnică, natura este doar reprezentată ca tehnică, noi introducem cauze finale în lucruri şi nu le scoatem din percepţia lor. În cazul informaticii, suportul fizic trebuie organizat într-un mediu de expresie necesar constituirii universului logic.

Din punct de vedere al intuiţiei, toate fenomenele sunt mărimi extensive (entităţi dotate cu mărime); în toate fenomenele realul, care este un obiect al senzaţiei, este o mărime intensivă, ceea ce permite introducerea semnului cu ajutorul căruia se pot reprezenta mărimile extensive.

Din motive tehnice, se aleg doar două clase de valori, în algebra booleană, ele fiind zero şi unu.

51

Page 48: Cibernetica si informatica juridica

Proprietatea pe care o are sinteza hard-ware de a elimina anumite aspecte fizice, în procesul compunerii schemelor, o numim proprietatea de virtualizare a suportului fizic.

52

Page 49: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 3DREPTUL INFORMATICII

ŞI INFORMATICA DREPTULUI

3.1 Dreptul informaticii

3.1.1 Noţiuni preliminariiInteracţiunile dreptului cu informatica sunt multiple. Informatica juridică

documentară este indispensabilă juristului care se informează la băncile informatice de date, iar pe de altă parte, ca orice fenomen social important, informatica este în mod progresiv încadrată de drept. Acest drept este doar un drept "la răscruce", format din reguli de drept public şi de drept privat, destinate stăpânirii efectelor, chiar eventualelor pericole ale acestei tehnici, dar în egală măsură adaptării dreptului la o tehnică devenită fenomen de masă.

Această modificare a dreptului afectează cea mai mare parte a disciplinelor juridice, traversând frontiera tradiţională între dreptul public şi dreptul privat. Astfel, materializarea informaţiei, chiar atunci când i se atribuie o valoare economică crescândă, precum şi circulaţia sporită a datelor, ridică dificultăţi comune. Diverse lucrări arată grija juriştilor de a urmări această evoluţie. În dreptul "la răscruce", în stare de gestaţie, se observă, apărând din ce în ce mai mult o adaptare a dreptului privat, precum şi efectele privind dreptul public. Stăpânirea juridică a informaticii este reală, dar, în timp, nu se poate exclude o "modificare substanţială şi structurală a dreptului prin informatică".

2. Adaptarea dreptului privat la informaticăDreptul privat organizează şi reglementează raporturile între persoanele

particulare. În acest domeniu, problema fundamentală este aceea a adaptării dreptului la informatică, pentru că este absolut necesar ca regulile juridice să fie armonizate cu practicile generate de folosirea unei astfel de tehnici. Necesitatea acestui lucru apare în toate sectoarele vieţii economice şi sub diferite aspecte: relaţii contractuale între furnizorii şi utilizatorii de produse informatice, însuşirea noilor valori economice care sunt programele de calculator şi băncile de date, realizarea şi conservarea dovezilor tranzacţiilor comerciale informatizate, personalizarea documentelor.

A) Relaţiile contractuale declanşate de informaticăContractele de servicii şi echipamente informatice presupun relaţii între

furnizori şi beneficiari şi între aceştia şi terţi şi sunt cunoscute sub numele de contracte informatice, deoarece ele prezintă particularităţi prin obiectul lor.

În mod curent, beneficiarul de echipament informatic face un studiu asupra oportunităţii achiziţionării de hard şi soft în raport de obiectivele sale şi de

53

Page 50: Cibernetica si informatica juridica

potenţialul financiar destinat. După ce stabileşte obiectivele programului de informatizare (studiul de fezabilitate) elaborează un "caiet de sarcini" care este transmis furnizorilor de echipament.

Pentru elaborarea unui caiet de sarcini, se au în vedere următoarele:– fiabilitatea echipamentelor, firmele producătoare şi societăţile care le

comercializează, precum şi poziţia acestora din urmă faţă de producători;– posibilităţile de service, organizarea societăţii ce comercializează

echipamentul, situaţia economică, stabilitate, istoric, referinţe;– compatibilitatea sistemelor cu cele existente în lume şi cu tendinţele în

domeniu pe plan mondial – se are în vedere în special evitarea capetelor de serie, a sistemelor aflate la capătul performanţelor, a sistemelor produse de societăţi aflate în dificultăţi financiare fără posibilităţi de redresare etc.;

– preţul echipamentelor ce urmează a fi achiziţionate.Printre capitolele importante ale caietului de sarcini sunt:– calităţile echipamentului ce urmează a fi achiziţionat;– compatibilitatea echipamentului ce urmează a fi achiziţionat cu cel

existent;– condiţii de service, garanţie, postgaranţie, piese de schimb etc.;– posibilităţile de realizare de up-grade;– întreţinerea hard şi soft a echipamentelor şi condiţiile în care se

realizează aceasta.Prestările de servicii în domeniul informatic sunt diverse şi ele cuprind:– Producerea şi comercializarea de echipamente hard, de produse soft

sau de echipamente la cheie (hard, soft, instalare, realizarea reţelelor, conectarea la sistemele de comunicaţii etc.), consultanţă soft şi hard, întreţinere soft şi hard general sau a produselor specializate;

– Realizarea de servicii soft: programe specializate în domeniul economic, juridic etc., livrarea de aplicaţii sau furnizarea şi actualizarea acestora printr-un context;

– Realizarea de servicii INTERNET, INTRANET, servicii de interfaţare, ataşare de terminale, multimedia etc.

Relaţiile contractuale între furnizorii de servicii informatice, constructori de material sau societăţi de service, şi utilizatori, cel mai adesea întreprinderile care doresc să se informatizeze prezintă aspecte diverse. Gama prestaţiilor este larg deschisă, organizarea timpului de lucru la calculator, achiziţionarea sau închirierea de lucrări, contracte de studiu, vânzarea de materiale, conceperea de programe pe calculator, furnizarea de sisteme "la cheie", întreţinere soft şi hard al sistemelor.În aceste situaţii, regulile clasice ale dreptului contractului creează un cadru satisfăcător: contract de întreprindere pentru prestări de servicii, contract de vânzare sau închiriere pentru furnizarea de bunuri materiale. Totuşi,

54

Page 51: Cibernetica si informatica juridica

complexitatea tehnică a ceea ce se propune clienţilor, adăugată folosirii de către profesionişti a contractelor preredactate, stă adesea la originea unor neconcordanţe.Jurisprudenţa a făcut toate eforturile pentru a remedia aceste imperfecţiuni, punând în sarcina furnizorului datoria de a-şi sfătui clientul: fiind vorba de informatică şi fiind vorba, fără îndoială, de originalitate în domeniu, serviciul trebuie să fie adaptat evoluţiei necesităţilor pe care el le satisface, iar tribunalele consideră că revine profesionistului obligaţia să vegheze ca serviciul informatic furnizat să răspundă acestei exigenţe. Sfatul priveşte oportunitatea informatizării şi orientarea clientului în alegerea unui sistem. Furnizorul şi-ar angaja responsabilitatea propunând un material neadaptat, prea puternic şi prea costisitor sau de o capacitate insuficientă. Totuşi, intensitatea acestei obligaţii variază în funcţie de competenţa utilizatorului, şi pe acesta din urma apasă, de asemenea, datoria colaborării cu furnizorul: în primul rând, el trebuie să definească necesităţile în mod corect. Aceste soluţii sunt deci nuanţate şi dovedesc grija de a găsi un echilibru între parteneri. În această optică, jurisprudenţa interpretează, de asemenea, regulile clasice cu supleţe: contractul de vânzare sau de închiriere implică o garanţie împotriva viciilor ascunse care cad în sarcina furnizorului, dar aceasta nu poate fi pusă în joc decât în prezenţa unor defecţiuni destul de grave ale materialelor.

În materie de informatică, mai mult ca în oricare alt domeniu, se constată că "un dialog" trebuie să se realizeze "între furnizor şi utilizator", lăsându-se o paletă largă în aprecierea judecătorului de fond pentru a arbitra conflictele şi a discerne responsabilităţile.

De altfel, cel puţin de 20 ani, utilizatorii de servicii informatice se organizează şi negociază contracte. Acţiunea lor este la originea, mai ales, a ghidurilor destinate acelora care vor să se informatizeze. În acelaşi timp, atenţia se îndreaptă către asigurarea riscurilor generate de informatică şi aceia care sunt susceptibili de a fi asiguraţi vor deveni din ce în ce mai numeroşi:

- pagube suferite de echipamente, - pierderi de date, fişiere sau programe, - prejudicii comerciale ca urmare a disfuncţionalităţilor apărute în

activitatea întreprinderii,- deconspirarea informaţiilor confidenţiale,- securitatea calculatoarelor ca sisteme unitare.Anumite formule înrudite asigurării sunt puse la punct şi se utilizează în

mod curent, cum ar fi contractul de back-up, prin care unei întreprinderi i se pune la dispoziţie un echipament de înlocuire, în caz de necesitate.B) Protecţia programelor şi a băncilor de dateDreptul proprietăţii intelectuale are două componente:

a) Drept de proprietate industrială:

55

Page 52: Cibernetica si informatica juridica

Invenţii Mărci Design Topografii Embleme Nume comerciale Indicaţii geografice Know-howb) Drept de autor (copyright)

Informatica favorizează dezvoltarea creaţiilor intelectuale ce se ocupă de tehnologia informaţiei (realizarea de sisteme informatice, actualizarea şi efectuarea de operaţii asupra lor). Reglementările juridice asigură doar protecţie limitată, chiar nesigură, a rezultatelor ale acestui nou domeniu economic pe care-l putem cuprinde în conceptul de tehnici şi tehnologii informaţionale.

Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe exclude de la beneficiul provenit de la brevetele de invenţie aplicaţiile informatice. Se poate obţine protecţie doar pentru un procedeu industrial care prevede, cu titlu de accesoriu, un tratament automat al informaţiei. Altfel spus, aplicaţiile informatice reprezintă obiectul unei invenţii doar dacă sunt părţi componente ale unui ansamblu care rezolvă o problemă practică. Aplicarea reglementărilor privind proprietatea literară şi artistică şi în domeniul softului este validă sub raport logico-juridic, pentru că ea este deschisă oricărui fel de creaţie, indiferent de gen sau destinaţie. În acest sens, jurisprudenţial, au fost remarcate multe decizii care recunosc creatorului unei aplicaţii informatice dreptul de autor asupra a ceea ce constituie "un bun imaterial original în structura şi expresia sa".

Constituirea şi exploatarea băncilor de date ridică, de asemenea, probleme de proprietate. Pe de o parte, producătorul are dreptul la o protecţie pentru munca de organizare a documentaţiei, pentru constituirea ansamblului de informaţii, dar în special pentru originalitatea programului ce gestionează baza de date, o interoghează şi realizează operaţii logico-informatice în vederea obţinerii rapoartelor cerute de beneficiar.

Dreptul de autor al celui ce realizează o antologie este dat nu pentru că sintetizează o cantitate mare de informaţie, ci pentru că acesta imaginează criterii de selectare şi organizare a rezultatelor dintr-un domeniu. O aplicaţie soft este un rezultat ştiinţific, dar şi artistic, ea reprezentând o îmbinare de rezultate grafice, sonore, animaţie, ce reliefează conţinutul fundamentat al aplicaţiei.

O aplicaţie informatică nu rezolvă numai problema dată, ci rezolvă problema într-un mediu virtual atrăgător, eficient şi prietenos.

O simplă prezentare a unei instituţii pe INTERNET este o aplicaţie care, pe lângă stăpânirea tehnicilor de realizare a hipertextelor, presupune creaţie,

56

Page 53: Cibernetica si informatica juridica

sinteză, originalitate, care conferă aplicaţiei următoarele calităţi: sugestivitate, atractivitate, coerenţă şi logică internă .

Din acest motiv, contractele de soft trebuie să includă precauţiunile cu privire la restricţiile în ceea ce priveşte utilizarea sa. Când vorbim de soft, ne referim la softul de firmă comercializat prin intermediari şi softul utilizator, cel creat la cererea unei instituţii şi care modelează activităţi specifice acesteia.

Este posibil ca autorul aplicaţiei să fie altul decât cel ce constituie baza de date. De exemplu, un contract între o societate producătoare de soft de gestiune a bazelor de date legislative şi Monitorul Oficial va trebui să stabilească prerogativele celui ce realizează aplicaţia, ale celui ce actualizează bazele de date şi ale celui ce comercializează această aplicaţie.

Pentru o aplicaţie soft pot exista mai multe tipuri de prezentări:– o prezentare comercială care să reliefeze avantajele pe care le prezintă

utilizarea aplicaţiei, eventual grafice ale vânzărilor, instituţii de prestigiu ce utilizează aplicaţia;

– o prezentare tehnică (obligatorie în cadrul firmei producătoare) cu un anumit grad de confidenţialitate şi care cuprinde o schemă logică detaliată a aplicaţiei;

– o prezentare operaţională, care cuprinde instrucţiuni de utilizare, performanţe, rapoarte, precum şi condiţiile în care rezultate ale aplicaţiei pot fi utilizate de beneficiari integral, părţi ale rapoartelor sau numai prelucrări ale acestora.

Problema ocrotirii intereselor celor care au conceput şi realizat aplicaţii informatice este o problemă deopotrivă tehnică şi juridică. Ocrotirea juridică are în vedere copierea, contrafacerea şi folosirea ilegală a unei creaţii proprii de soft.

Împotriva pirateriei de soft se poate acţiona pe două căi:– pe cale tehnico-informatică;– pe cale juridică.Pentru a împiedica tentativele de copiere a programelor, producătorii de

soft utilizează mijloace tehnice (chei, parole, coduri, viruşi informatici) şi, în consecinţă, încercările utilizatorului de a realiza copii rămân infructuoase. Problema care apare din punct de vedere juridic nu este în cazul utilizărilor cheilor, parolelor şi a altor mijloace de secretizare care nu permit efectuarea operaţiunilor de copiere, ci în cazul protecţiei cu ajutorul viruşilor informatici. Există softuri care, în momentul încercării operaţiei de copiere, declanşează acţiunea unor viruşi care distrug şi alte produse informatice din calculator sau reţea. Problema juridică este aceea care stabileşte în ce măsură pedepsirea copiilor neautorizate prin declanşarea de distrugeri în calculatorul sau reţeaua piratului sunt legale sau nu, şi până unde pot ajunge aceste efecte.

Mijloacele juridice de ocrotire a aplicaţiilor informatice sunt:a/ Brevetele de invenţii

57

Page 54: Cibernetica si informatica juridica

b/ Dreptul de autorc/ Normele referitoare la mărcid/ Norme referitoare la concurenţa neloialăe/ Legile referitoare la desene şi modelef/ În temeiul îmbogăţirii fără justă cauzăg/ Normele dreptului penal

a/ Brevetele de invenţii reprezintă unul din mijloacele cele mai utilizate pentru apărarea proprietăţii intelectuale asupra aplicaţiilor informatice. Pentru ca o creaţie ştiinţifică sau tehnică să fie considerată invenţie, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

– să constituie un progres tehnic;– să conducă la rezultate practice menite să soluţioneze probleme

concrete legate de dezvoltarea societăţii.În ţara noastră, brevetul de invenţie poate fi cerut de la Oficiul de Stat

pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) atât de persoanele fizice, cât şi de cele juridice.

Brevetul are o valabilitate de 15 ani de la data cererii de brevet; după expirarea acestui termen, invenţia intră în patrimoniul obştesc. Din definiţia invenţiilor, rezultă că ideile, oricât de originale ar fi, nu pot face obiectul unui brevet, deoarece ideile, alcătuind un fond al omenirii, brevetarea lor ar limita sau chiar opri progresul. O realizare ştiinţifică, pentru a fi considerată invenţie, trebuie să implice un element material care s-o individualizeze şi s-o identifice, precizându-i astfel progresul pe care-l aduce în societate. După unii, aplicaţiile informatice, reprezentând concretizarea unor algoritmi – idei –, nu sunt brevetabile şi de asemenea, ele nu reprezintă creaţie, deoarece formalizează realitatea numai prin mijloace specifice; după alţii, programele sunt brevetabile în măsura în care acestea sunt în legătură intimă cu calculatorul. După cei din urmă, sistemele de operare, compilatoarele de limbaj, interpretatoarele de comenzi ar putea face obiectul brevetării.

b/ Dreptul de autorÎn ţara noastră, aplicaţiile informatice sunt protejate prin Legea privind

dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 26 martie 1996. Subiectul dreptului de autor este persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

Obiectul dreptului de autor îl reprezintă, conform art.7, pct.a), "scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator", iar conform art.8, pct.b), "culegerile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date". Conform art.72, alin.1, "Protecţia programelor pentru calculator include orice expunere a unui program,

58

Page 55: Cibernetica si informatica juridica

programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele".

Pentru ca o lucrare să reprezinte obiect al dreptului de autor, ea trebuie să îndeplinească două condiţii:

– creativitatea operei de creaţie constă într-o formă ce dovedeşte originalitatea exprimării, chiar dacă fondul cuprinde idei comune;

– posibilitatea de a fi perceptibilă simţurilor omeneşti.c/ Normele referitoare la mărciMarca este semnul distinctiv utilizat de societăţi pentru a deosebi

produsele, lucrările şi serviciile lor de cele asemănătoare sau identice ale altor societăţi. Dreptul la marcă se dobândeşte prin înregistrarea acesteia la Direcţia Generală pentru Metrologie, Standarde şi Invenţii (D.G.M.S.I.). Aplicaţiile informatice cu caracter aplicativ pot fi ocrotite în temeiul dreptului la marcă.d/ Normele referitoare la concurenţa neloială constau în inducerea în eroare a beneficiarului, oferindu-i soft ce poartă numele sau marca altei societăţi decât a celei ce l-a produs.e/ Legile referitoare la desene şi modele sunt invocate în special în ceea ce priveşte conceperea şi realizarea de microprocesoare.f/ Instituţiile producătoare de soft pot fi ocrotite şi în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză pe care instanţele o pot accepta în lipsa oricărei alte căi de atac, cu condiţia dovedirii unei corelaţii de la cauză la efect între cuantumul îmbogăţirii injuste a celui ce a tras profit din act şi sărăcirea celui ce a produs programul.g/ Aplicaţiile informatice pot fi ocrotite prin normele dreptului penal referitoare la divulgarea secretului economic sau profesional în condiţiile stabilite de lege.

ORGANISME INTERNAŢIONALE

1. Uniunea de la Berna. Structură şi organizareOrganul de conducere al Uniunii este Adunarea alcătuită din ţările Uniunii

(art.22).În atribuţiile Adunării intră următoarele probleme: a) stabilirea directivelor referitoare la pregătirea conferinţelor de

revizuire;b) examinare aşi aprobarea rapoartelor şi a activităţii directorului

general;c) alegerea membrilor Comitetului executiv şi stabilirea obiectivelor

pentru activitatea acestuia;d) aprobarea bugetului şi adoptarea regulamentului financiar;e) crearea de comitete de experţi şi grupuri de lucru necesare

realizării obiectivelor Uniunii;

59

Page 56: Cibernetica si informatica juridica

f) orice alte sarcini legate de activitatea Uniunii.Atribuţiile administrative ale Uniunii sunt exercitate de către Biroul

Internaţional (art.24), care publică şi revista lunară “La propriété industrielle et le droit d’auteur”, inclusiv în versiunea engleză.

Problemele bugetului Uniunii sunt reglementate de art.25, care stabileşte şi contribuţia ţărilor membre, în funcţie de clasa în care sunt încadrate.

La conferinţa de la Stockholm din 14 iunie 1967, a fost adoptată Convenţia privitoare la înfiinţarea O.M.P.I. (Organizaţia Mondială pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale) care a intrat în vigoare la 26 aprilie 1970.

România a ratificat această Convenţie prin Decretul nr.1175 din 1968, publicat în 6 ianuarie 1969.

O.M.P.I. este o organizaţie interguvernamentală, continuatoare a Birourilor Internaţionale Reunite pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale (B.I.R.P.I.), care reprezentau secretariatul reunit al celor două Uniuni, cea de la Paris, pentru proprietatea industrială, şi cea de la Berna, pentru dreptul de autor.

Printr-un acord încheiat între O.N.U. şi O.M.P.I., în aplicarea dispoziţiilor art.57 din Carta O.N.U. şi art.13 din Convenţia ce instituie O.M.P.I., această organizaţie este recunoscută ca instituţie specializată.

Prin proprietate intelectuală, Convenţia înţelege (art.2) drepturile privind operele literare, artistice şi ştiinţifice, interpretările artiştilor interpreţi şi executanţi, fonogramele şi emisiunile radiofonice, invenţiile din toate domeniile activităţii umane: descoperirile ştiinţifice, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, numele şi denumirile comerciale, protecţia împotriva concurenţei neloiale, precum şi orice alte drepturi privind activitatea intelectuală în domeniul industrial, ştiinţific, literar şi artistic.

Scopul O.M.P.I. este de a promova protecţia proprietăţii intelectuale în lume şi de a asigura cooperarea administrativă a Uniunilor.

În raportul Comisiei Europene de la Bruxelles din 12.02.98, referitor la rolul O.M.P.I. privind armonizarea unor aspecte privind dreptul de autor şi a altor drepturi legate de acesta într-o societate informaţională, sunt enunţate patru aspecte:

- Dreptul de reproducere;- Dreptul de comunicare către public;- Evoluţia tehnologiei şi dreptul la gestiunea informatică;- Dreptul de distribuire a copiilor fizice.Au fost elaborate proiecte ce au avut ca obiect dreptul de autor. Cel mai

important dintre ele este legea-tip pentru protecţia programelor, elaborată de O.M.P.I., în 1978, la cererea Secretariatului General al Naţiunilor Unite.

Legea-tip O.M.P.I. prezintă următoarele trăsături caracteristice:1) protecţia nu este recunoscută decât programelor originale, în sensul de

a fi rezultatul muncii intelectuale personale a creatorului (art.3);

60

Page 57: Cibernetica si informatica juridica

2) protecţia este limitată la expresia programului;3) drepturile creatorului de program sunt precizate, iar prerogativele sale

sunt mai întinse decât cele asigurate în cadrul dreptului de autor;4) nu se prevede nici o formalitate de înregistrare sau depozit;5) durata de protecţie este fixată la 20 de ani de la prima utilizate.Spre deosebire de concepţia legii-tip, unii autori se pronunţă în favoarea

unei protecţii pe bază de brevet special amenajat, cu o durată limitată, la maximum 10 ani.

Dar, cu elaborarea legii-tip, problema protecţiei programelor informatice nu a dispărut de pe ordinea de zi a O.M.P.I., unde continuă să fie studiată în cadrul grupurilor de experţi. Este în curs de elaborare şi un proiect de convenţie, care să asigure protecţia internaţională a programelor.

În concluzie, protecţia în cadrul dreptului de autor trebuie considerată general acceptată. Nu poate fi însă ignorată poziţia a numeroşi specialişti care se pronunţă în favoarea elaborării unui sistem de protecţie sui generis.

Într-un studiu consacrat acestei probleme, Willy Claes analizează problema de pe poziţiile politicii actuale a Comitetelor europene în materie de drepturi intelectuale, care trebuie să fie “globală şi echilibrată”, asigurând “un nivel ridicat de protecţie”.

Constatând orientarea protecţiei programelor informatice spre dreptul de autor, W.Claes remarcă dificultăţile inevitabile care iau naştere prin apariţia (într-un sector caracterizat în mod obişnuit prin necesitatea de comunicare, de transparenţă) a unui monopol susceptibil de a crea un blocaj mai puternic decât cel conferit prin brevetul de invenţie. “Există poate un risc, îşi încheie W.Claes analiza, ca acţionând sub presiunea unor evenimente, să se creeze în cadrul dreptului de autor, un drept conex, prea mult, deci greşit adaptat circumstanţelor”.

Dubiile lui W.Claes cu privire la tendinţa actuală de a integra protecţia programelor informatice în sistemul dreptului de autor sunt împărtăşite şi de Fr.Gotzen, în studiul apărut în volumul publicat de Comisia Comunităţilor Europene şi intitulat Livre vert sur le droit d’auteur et le défi technologique, în iunie 1989.

Fr.Gotzen observă că legislaţiile naţionale în domeniul dreptului de autor sunt suficient de suple pentru a putea asimila problemele pe care le ridică informatica. În opinia sa, Comunităţile europene ar trebui să intervină pentru realizarea unei protecţii sui generis în acest domeniu. De altfel, analiza sistemului preconizat de Comunităţile Europene este criticabil, arată Fr.Gotzen, tocmai pentru că introduce o serie de idei care ţin de protecţia specifică, rămânând totodată în cadrul dreptului de autor.

Problema programelor pentru ordinatoare a făcut şi obiectul unor interesante dezbateri în cadrul Congresului A.I.P.P.I. din 1989, de la

61

Page 58: Cibernetica si informatica juridica

Amsterdam, când s-a pus problema calităţii de autor a unor opere realizate cu ajutorul ordinatoarelor.

Ea figurare şi pe ordinea de zi a Congresului A.I.P.P.I. de la Sidney din 1988, când s-a făcut un bilanţ al stadiului reglementărilor naţionale, ajungându-se la concluzia că particularităţile programelor impun o adaptare a normelor de drept comun în materie de drept de autor, cu alte cuvinte o reglementare derogatorie.

În sfârşit, este necesar să amintim că o atenţie aparte a fost acordată sistemului de protecţie a programelor în S.U.A. şi Japonia.

Convenţia de la Berna a fost încheiată la 9 septembrie 1886, a intrat în vigoare la 5 decembrie 1887 şi a fost revizuită în mai multe rânduri:

- Actul de la Berlin, din 13 noiembrie 1908;- Actul de la Roma, din 2 iunie 1928;- Actul de la Bruxelles, din 26 iunie 1948;- Actul de la Stockholm, din 14 iunie 1967 – hotărăşte înfiinţarea

O.M.P.I. (Organizaţia Internaţională a Proprietăţii Intelectuale) car ea intrat în vigoare la 26 aprilie 1970);

- Actul de la Paris, din 24 iulie 1971.La 1 ianuarie 1995, Uniunea de la Berna număra 111 state, prin care şi România.

Directivele Comisiei Comunităţilor Europene în domeniul dreptului de autorPână în prezent, în domeniul dreptului de autor au intervenit cinci directive

al căror scop este armonizarea legislaţiilor ţărilor membre.Cele cinci directive în domeniul dreptului de autor privesc:

Protecţia juridică a topografiilor de produse semiconductoare;Protecţia juridică a programelor pentru calculator;Dreptul de locaţie şi împrumut şi unele drepturi conexe dreptului de autor;Coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturilor conexe, aplicabile radiodifuziunii prin sateliţi şi retransmisiuni prin cablu;Armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a unor drepturi conexe.

1. Directiva 87/154/CEE din 16 decembrie 19862. Directiva 91/250 din 14 mai 1991 privind protecţia programelor

informatice care cuprinde 10 articole.Articolul 1. Obiectul protecţiei îl reprezintă programele pentru ordinatoare

ce vor fi protejate asemenea operelor literare şi artistice. Protecţia este asigurată oricărei forme de exprimare a programului. Ideile şi principiile care stau la baza programului nu formează obiect de protecţie în cadrul dreptului de autor.

3. Directive Consiliului 87/54/CEE din 16 decembrie 1986 privind protecţia juridică a topografiilor de semiconductoare defineşte produsul semiconductor, topografia acestuia şi modul de realizare a protecţiei.

62

Page 59: Cibernetica si informatica juridica

4. Directiva Consiliului 95/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor pentru calculatoare.

Termenul de software cuprinde:- Programul;- Documentaţia conexă.Programul de calculator reprezintă un ansamblu de instrucţiuni ale unui

limbaj jos sau înalt care permite obţinerea rezultatelor cu ajutorul unui calculator capabil să înregistreze, să sorteze, să organizeze şi să prelucreze informaţii.

Documentaţia conexă cuprinde descrierea programului şi documentaţia auxiliară.

Elaborarea programului cuprinde trei faze distincte:- Analiza preliminară a problemei de tratat;- Detalierea organigramei;- Codificarea – traducerea instrucţiunilor într-un limbaj

comprehensibil pentru computer.În căutarea unei soluţii pentru protejarea aplicaţiilor informatice,

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Industriale (O.M.P.I.) a elaborat, în 1978, unele dispoziţii privind ocrotirea softului; produsul informatic este definit ca “un ansamblu de instrucţiuni capabile, când sunt inserate într-un suport exploatabil în calculator, să permită acestuia de a executa, de a indica sau de a produce o anumită funcţie, o anumită sarcină sau un anumit rezultat”. Dispoziţiile elaborate de O.M.P.I. îmbină avantajele dreptului de autor cu cel al brevetării, realizând în favoarea dreptului de programe un drept de paternitate destinat să apere orice produs informatic – indiferent dacă intră sau nu într-o procedură tehnică – cu condiţia să fie original.

În căutarea unei soluţii pentru protejarea aplicaţiilor informatice, "Organizaţia mondială a proprietăţii industriale" (O.M.P.I.) a elaborat în 1978, unele dispoziţii privind ocrotirea softului; produsul informatic este definit ca "un ansamblu de instrucţiuni capabile, când sunt inserate într-un suport exploatabil în calculator, să permită acestuia de a executa, de a indica sau de a produce o anumită funcţie, o anumită sarcină sau un anumit rezultat". Dispoziţiile elaborate de O.M.P.I. îmbină avantajele dreptului de autor cu cel al brevetării, realizând în favoarea creatorului de programe un drept de paternitate destinat să apere orice produs informatic – indiferent dacă intră sau nu într-o procedură tehnică – cu condiţia să fie original.C) Evoluţia dreptului dovezii (probei)

În "Tratat de procedură penală", prof. Ion Neagu clasifică probele după mai multe criterii. În raport de izvoare, probele sunt imediate şi mediate. Printre probele imediate sunt enumerate conţinutul declaraţiei unui martor ocular, conţinutul unui înscris original etc. Aplicaţiile informatice şi în special S.G.B.D. reduc utilizarea şi circulaţia actelor în forma lor clasică, pe suport fizic.

63

Page 60: Cibernetica si informatica juridica

O bancă de date orientată pe document (database) (în Lotus Notes, căruia îi consacrăm un capitol separat) a definit conceptul de document astfel: o înregistrare de date dinamice, de o dimensiune nedeterminată, care poate stoca oricare din următoarele tipuri de date: text, numere, date şi timpi, tipuri compuse de obiecte (foi de tip hypertext). Noţiunea de dovadă capătă sensuri noi, înscrisurile în faţa notarului vor constitui probleme insurmontabile în condiţiile relaţiilor informatice în cadrul paradigmatic existent.

Pe măsura extinderii informaticii bancare, a transmisiei şi aplicării bazelor de date într-un timp foarte scurt în locuri de pe planetă aflate la mii de kilometri distanţă, regulile de drept existente vor fi puse în viitor sub semnul îndoielii. Primele care vor suporta un asemenea fenomen sunt cele care guvernează modul de elaborare a documentelor contabile şi cele ce stipulează relaţiile în comerţul internaţional.

Efectele informaticii asupra dreptului publicInterfeţele dreptului public cu informatica sunt multiple, afectând prin

informatizarea administraţiei, în primul rând dreptul administrativ. Se constată câteva tendinţe ale transformării dreptului administrativ prin informatică:

– regulile speciale în dreptul pieţelor publice intoxicate cu produse şi servicii informatice;

– noi probleme de personal într-o schemă a funcţiei publice ce se sprijină pe noţiunea de carieră;

– regimul actelor administrative se modifică prin implicarea calculatorului în pregătirea şi întocmirea lor;

– implicarea calculatorului în pregătirea şi elaborarea deciziilor.Prin introducerea calculatorului în administraţie, aceasta se înscrie într-o

schimbare generală către o veritabilă transparenţă a administraţiei. Creşterea autonomiei factorului de decizie şi întărirea controlului a posteriori în raport cu controlul a priori, informatica obligă la o regândire a modurilor de control administrativ prin informatică, ceea ce conduce la minimizarea superficialităţii şi creşterea eficienţei.

Controlul judecătoresc va fi confruntat cu noi situaţii: judecătorul va avea de examinat actele informatizate nesemnate.

În procesele privind responsabilitatea, prejudiciile cauzate de informatică vor fi sursa unor procese cu delicate probleme de imputabilitate; dovada prejudiciului va fi câteodată dificil de făcut: să fie vreo eroare în manevrarea, utilizarea calculatorului sau în amont (sus) sau aval (jos) faţă de calculator? Rămâne, în sfârşit, de ştiut dacă dreptul administrativ al informaticii va fi pe larg jurisprudenţial sau dacă părţile nu vor prefera să regleze adesea diferendele lor în mod amiabil.

64

Page 61: Cibernetica si informatica juridica

În măsura în care informatizarea administraţiei va influenţa relaţiile acesteia cu cercurile tot mai largi de administraţi, contenciosul este inevitabil şi un drept jurisprudenţial, va putea să-şi găsească locul alături de dreptul scris.

În prezent, informatica nu a produs mutaţii profunde în organizarea administrativă.

Transformarea raporturilor între stat şi colectivităţile locale este un proces în curs, rămâne de văzut dacă şi cum informatica o va influenţa. Ceea ce este sigur acum, este că sistemele informatice de comunicaţii sunt pe cale de a schimba relaţiile administraţiei cu administraţii: experienţele de videotext, implantarea de terminale în locurile publice facilitează punerea în aplicare a obiectivelor de transparenţă administrativă şi de asistenţă faţă de administraţi; ne putem imagina prin multiplicarea de sisteme interactive, referundumuri frecvente de consultare sau de decizie.

Reţelele informatice de comunicaţii provoacă modificări fundamentale în relaţiile puterii.

Neliniştea faţă de puterea ce o dă informatica a condus, în Franţa, la adoptarea, pe data de 6 ianuarie 1978, a legii referitoare la informatică şi la libertate. Pentru a apăra libertatea individului, regulile de gestionare a datelor sunt fixate, fiind definită o procedură de prelucrare a datelor.

Este constituită o instituţie de control nouă, numită "Comisia naţională de informatică şi libertăţi", autoritate administrativă independentă (C.N.I.L.). C.N.I.L. este compusă din membri aleşi, în special parlamentari, şi controlează aplicaţiile informaticii şi mai ales îşi dă avizul asupra realizărilor informatice publice. Comisia are şi atribuţii de investigaţie a problemelor ce constituie obiectul său.

Are obligaţia de a informa publicul asupra acţiunilor sale de investigaţie care au drept scop realizarea unui standard naţional în informatică şi definirea unei deontologii informatice.

Accesul la informaţia administrativă include şi datele nepersonale; este interesant că şase luni mai târziu, pe data de 17 iulie 1978, este instituită libertatea accesului la documentele administrative, adică la marile bănci de date ale administraţiei.

Raportul Tricot reliefa că dezvoltarea inegală a informaticii pe teritoriul Franţei putea modifica echilibrele invocate de Constituţie şi de lege. Evoluţia tehnică determină mai degrabă dispersia de mijloace informatice; în acelaşi timp, publiciştii şi politologii nu pot ignora dimensiunea tehnică a unei redistribuiri a puterilor.

Aceste probleme de putere se pun şi la scară mondială. Consiliul Europei şi O.E.C.D. sunt interesate de schimburile de informaţii între ţări, grupuri de ţări şi zone de pe planetă. Astăzi, studiul fluxului informaţional presupune circulaţia planetară a informaţiilor politice, comerciale, financiare, turistice etc. Este necesară evaluarea consecinţelor liberului schimb şi a liberei circulaţii de

65

Page 62: Cibernetica si informatica juridica

informaţii, produse, forţă de muncă etc. Această nouă resursă umană, care este informaţia sub forma ei cea mai evoluată, şi anume informaţia determină modificări şi restructurări substanţiale la nivel mondial.

Problema (deopotrivă pentru politicieni şi jurişti) dependenţei tehnice şi culturale provocată de informatică trebuie rezolvată; de aceea, contradicţia între dreptul public şi dreptul privat trebuie, de asemenea, rezolvată pentru a îmbina exigenţele comercialităţii cu imperativele activităţii generale de informare.

3.2 Interese juridice protejate

1. Noţiuni introductiveProtecţia juridică acordată programelor informatice în calitate de

proprietate intelectuală garantează autorului programului sau titularului drepturi care ar justifica investiţiile consacrate elaborării lor. Ea determină realizarea de astfel de investiţii şi favorizează eforturile productive care pot avea un efect pozitiv şi benefic asupra întregii societăţi.

Comentarii referitoare la propunere şi la elementele sale constitutivePentru o mare parte, propunerea a fost deja concretizată în legislaţia

naţională a statelor membre, reflectând astfel necesitatea de a obţine protecţia nu numai a dreptului civil, ci şi a dreptului penal. Programele informatice constituie obiectul protecţiei.

Protecţia drepturilor de autor fiind legată de exprimarea ideilor, obiectul de protejat nu este ideea matematică sau tehnică, algoritmul care trebuie să fie bunuri publice, ci mai degrabă materializarea sa într-un program înregistrat. În general, codurile surselor şi obiectelor pot beneficia de protecţia drepturilor de autor. Putem constata în anumite ţări o tendinţă de lărgire a limitelor de protecţie (de exemplu, pentru a include structura şi secvenţa unui program al S.U.A.). Dezvoltările în materie incumbă tribunalelor naţionale, legislaţiilor naţionale şi organizaţiilor internaţionale. Acest lucru are sens şi pentru problema pe care o pune, în primul rând, determinarea protecţiei eventuale prin drepturi de autor pentru diferite faze de dezvoltare, ca şi programe realizate pe computer.

Actele constituind minimum care ar trebui sancţionat penal sunt, de asemenea, interzise prin drept civil referitor la proprietatea literară şi artistică. În această măsură, dreptul penal este în mod necesar accesoriu. “Reproducerea” presupune fixarea, de exemplu, pe un suport de înmagazinare a informaţiei. Putem merge până la a considera că o reproducere, din punctul de vedere al legislaţiei referitoare la drepturile de autor, reprezintă şi încărcarea unui program, pornind de la un suport exterior în memoria internă a unui computer. “Distribuirea” cuprinde acte de vânzare sau de locaţie şi alte acte de difuzare de copii, puse la dispoziţia publicului. Dreptul naţional poate adăuga alte acte ca ofertele de vânzare, importarea, însuşirea folosirea sau chiar posesia. Aceste

66

Page 63: Cibernetica si informatica juridica

acţiuni sunt infracţiuni dacă sunt comise fără drept, adică dacă nu sunt autorizate prin dreptul de fond şi dacă contravenientul acţionează în mod intenţionat.

2. Reproducerea neautorizată a unei topografii2.1 Fenomenalogie, stare şi evoluţie a dreptului

Putem considera că tehnologia semiconductorilor are o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea industrială. Funcţiile produselor semiconductoare depind, într-o mare măsură, de inventarea, dezvoltarea şi comercializarea unor circuite integrate semiconductoare numite purici sau circuite integrate (micro-) informatice, care au la bază topografiile lor, funcţiile lor de mască sau desenele lor (originale). Punerea la punct a acestor topografii şi a “puricilor” necesită investirea de resurse considerabile, atât umane, tehnice, cât şi financiare. De altfel, semiconductorii pot fi copiaţi intermediind o fracţiune a costului necesar punerii lor la punct. Fără o protecţie juridică suficientă vizând eliminarea fabricării şi comercializării de copii neautorizate, ar putea rezulta o diminuare a investiţiei consacrate dezvoltării circuitelor integrate.

Există un consens internaţional crescând în favoarea protecţiei topografiei circuitelor integrate în afara cadrului de drept tradiţional, printr-o legislaţie sui generis. Majoritatea ţărilor consideră protecţia prin legislaţie referitoare la drepturile de autor, la brevete, la mărci şi secrete de fabricaţie şi la concurenţa neloială ca fiind incomapletă sau, cel puţin, imprecisă în câmpul său de aplicare. Prima lege specifică a fost legea americană din 1984 referitoare la protecţia circuitelor integrate semiconductoare (Semiconductor Chip Protection Act of 1984), urmată imediat de legea japoneză din 1985 privind topografia unui circuit integrat semiconductor. Cea de-a treia iniţiativă este cea a Comunităţii Economice Europene cu directiva Consiliului din 16 decembrie 1986 privind protecţia juridică a topografiilor de produse semiconductoare. Această directivă a fost transformată în drept intern de mai multe state membre ale CEE, iar la altele procesul este în curs. În plus, putem cita noile legi austriece şi suedeze, proiectul Norvegiei, proiectul de lege finlandez şi discuţiile în această privinţă din Suedia. În sfârşit, trebuie menţionată convenţia OMPI-ului privind circuitele integrate (semiconductoare) şi examenul său din Geneva din 1985. Protecţia juridică prevăzută este întărită în anumite ţări prin dispoziţii penale (Danemarca, Japonia, Olanda, Germania, Suedia). Ţinând cont de importanţa investiţiilor în joc, ameninţate de reproducerea şi distribuţia neautorizată şi având în vedere protecţia penală acordată drepturilor de autor şi modelelor de utilitate, comitetul preconizează în acest domeniu şi instaurarea infracţiunii următoare în drept intern:

“Reproducerea fără drept a topografiei, protejată de lege, a unui produs semiconductor sau exploatarea comercială sau importarea în acest scop, fără

67

Page 64: Cibernetica si informatica juridica

drept, a unei topografii sau a unui produs semiconductor fabricat cu ajutorul acestei topografii”.

Interese juridice protejateInteresele juridice de protejat sunt analoage celor ale infracţiunii privind

reproducerea neautorizată a programelor informatice protejate. Trebuie protejate eforturile creatorului original, concretizându-le prin această formă nouă de proprietate intelectuală, căci încurajarea inovaţiilor merge, de asemenea, în sensul interesului general.

Comentarii legale de propunere şi elementele sale constitutiveFormularea infracţiunii urmează descrierea actelor pe care, după art.3,

paragraful 1, directiva Consiliului Comunităţilor Europene, creatorul topografiei o poate autoriza sau interzice (vezi şi art.4 al proiectului de convenţie a OMPI). Obiectele protecţiei sunt topografiile produselor semiconductoare. După art.1, paragraful 1.b al directivei Consiliului, se înţelege prin topografie “o serie de imagini legate între ele, oricare ar fi modul în care ele sunt fixate sau cifrate, reprezentând configuraţia tridimensională a straturilor care formează un produs semiconductor, în care fiecare imagine reproduce desenul sau o parte a desenului unei suprafeţe a produsului semiconductor la orice stadiu al fabricării sale”. Ea este protejată dacă ea rezultă din efortul intelectual al creatorului său şi nu este curentă în sectorul semiconductorilor (art.2, paragraful 2, directiva Consiliului). Un “produs semiconductor” este “forma finală sau intermediară a oricărui produs compus dintr-un substrat conţinând un strat de material semiconductor şi constituit dintr-unul sau mai multe alte straturi de materii conductoare, izolante sau semiconductoare, straturile fiind dispuse conform unei configuraţii tridimensionale predeterminată şi destinată îndeplinirii, exclusiv sau nu, a unei funcţii electronice”.

Topografia însăşi este protejată împotriva vânzării, locaţiei, creditului de închiriere sau orice altă metodă de distribuţie comercială sau o ofertă cu scopuri precizate (definiţia de “exploatare comercială” la articolul 1.c al directivei Consiliului). În plus, o protecţie este acordată contra exploatării comerciale sau importării cu acest efect, fără autorizaţie, a unui produs semiconductor fabricat cu ajutorul topografiei.

Aceste acte nu sunt reprehensibile decât dacă sunt efectuate fără drept. Acesta nu este cazul dacă acuzatul poate revendica aplicarea unor dispoziţii legale autorizând reproducerea, etc., sau dacă creatorul topografiei şi-a dat acordul. Directiva Consiliului, ca şi legislaţiile naţionale, conţine mai multe excepţii importante. Acestea arată că protecţia nu este absolută. Putem cita în această privinţă, de exemplu, reproducerea privată în scopuri necomerciale pentru învăţământ şi cercetare şi ceea ce se numeşte reversul ingineriei, care autorizează reproducerea cu scopul de a descoperi informaţii permiţând crearea unei topografii concurente. Dreptul exclusiv de exploatare comercială, şi nu de

68

Page 65: Cibernetica si informatica juridica

reproducere, ia sfârşit după ce topografia sau produsul semiconductor a fost pus pe piaţă cu consimţământul creatorului.

Aceste excepţii arată că infracţiunea se limitează la cazurile de piraterie. Infracţiunea nu trebuie să poată fi sancţionată decât dacă contravenientul a acţionat intenţionat.

Alterarea datelor şi programelor informaticeFenomenalogia, starea şi evoluţia dreptuluiMai întâi, nu se vede foarte bine care sunt cazurile care prezintă actele de

“alterare” (sau de modificare) a datelor. Un studiu empiric al criminalităţii legată de protecţia datelor în R.F.G. n-a adus la lumină nici un caz de alterare ilicită a datelor cu caracter personal alături de cazuri de ştergere ilicită a unor astfel de date. Putem face referinţă la cazurile eventuale în care interesele de a avea un drept nu au fost lezate, de exemplu, când nu înţelegem să facem să susţinem datele înregistrate de deteriorare în capacitatea lor de a funcţiona după destinaţia care le-a fost desemnată prin dreptul lor avut (acesta este cazul studenţilor care intră în calculatoare pentru a testa aptitudinile lor sau a-şi face publicitate). Sunt cazuri, probabil doar teoretice, în care datele sau programele pot chiar fi ameliorate din punct de vedere al realizării obiectivelor proprietarului lor. În orice stare a cauzei, câmpul de aplicare autonomă a actelor calificate de “alterare” (sau de “modificare”) este în corelaţie cu interpretarea acelora care sunt desemnate prin termenii “pagubă”, “deteriorare” etc. Dacă sunt interpretaţi strict – şi mai ales în manieră obiectivă decât subiectivă – aceasta lărgeşte câmpul de aplicare a actului calificat de “alterare a datelor sau a programelor”.

Acest tip de interpretare strict este posibil mai ales atunci când el tinde să limiteze câmpul de aplicaţie al infracţiunii de daună în proprietate, de exemplu, când se cer efectele asupra substanţei bunului corporal. Pe lângă inserarea unor cazuri limită, importanţa practică a incriminării “alterării poate consta, înainte de toate, în faptul că ea poate elibera necesitatea de a determina interesele obiective vizate şi finalităţile subiective ale posesorului în momentul evaluării actului. Într-o ultimă analiză, acesta poate fi motivul pentru care, până în prezent, legislaţiile – aproape fără excepţie – au făcut în mod expres referinţă, alături de distrugerea şi deteriorarea datelor, la cazurile de alterare (mai multe legi americane, articolul 430.1.1 din codul criminal canadian “distruge sau alterează datele; scoate orice semnificaţie, utilitate sau interes din date”; articolul 21 din legea suedeză pentru protecţia datelor “alterează, şterge”; articolul 144.2 din proiectul de lege elveţian despre dreptul penal în materie de atentate la patrimoniu “alterează sau şterge”). Ar trebui deci avută intenţia de a lărgi infracţiunea legată de deteriorarea datelor.

Interese juridice protejateInteresul juridic despre care se vorbeşte este protecţia împotriva oricărei

ingerinţe neautorizate în posibilitatea folosirii datelor sau programelor

69

Page 66: Cibernetica si informatica juridica

informatice, constituind chiar o violare a dreptului persoanei vizând menţinerea integrităţii sale.

Comentarii referitoare la propunere şi la elementele sale constituentePropunerea reia o tendinţă internaţională de a extinde protecţia asigurată

prin dreptul penal pentru alterarea neautorizată a datelor şi programelor informatice. Dispoziţia interzice orice alterare fără drept. Noţiunea de alterare în sensul modificării sau schimbării implică faptul că un astfel de act a fost comis în mod ilegitim, fără drept etc. şi relativ în interesul protejat prin dispoziţie.

În consecinţă, alterarea trebuie să fie de natură să modifice conţinutul informativ al datelor sau programelor, în general în detrimentul celui interesat. Un astfel de inconvenient poate consta, de exemplu, într-un atentat la dreptul de a dispune datele sau într-o ingerinţă în acest drept sau într-un atentat la respectul vieţii private. Cu titlu de exemple de alterare, putem cita adăugarea unor noi date sau combinarea cu alte date.

Fiecare stat membru rămâne, bineînţeles, liber să formuleze regula într-un mod mai restrâns în dreptul său penal intern (vezi referinţa la elementul constitutiv “deteriorare” în legea austriacă sau limitarea actelor “rău-voitoare” prevăzută de anumite legislaţii americane (California, New Mexico) sau restricţia adusă prin adăugarea expresiei “în intenţia de a dăuna” (Minnesota).

3.3 Spionajul informaticFenomenalogie, starea şi evoluţia dreptului

Implicarea profundă a informaticii în întreprinderi şi administraţie, presupune vehicularea de informaţii confidenţiale de natură economică sau comercială pe suporţi informatici şi în sisteme informatice. Avantajele pe care aceasta le prezintă nu au fost totuşi în măsură să împiedice exploatarea abuzivă a acestor noi tehnici. Formelor tradiţionale de spionaj industrial şi de violare a secretelor comerciale, se adaugă acum activitatea nouă care este spionajul informatic. Acesta poate avea ca obiect material, softul sau date informatice. Pe lângă furt şi imitarea materialului informatic sau a componentelor sale, mai ales furtul de soft şi spionajul de date pe care lumea afacerilor le are în vedere cu nelinişte. Spionajul de date al unei întreprinderi poate fi la fel de avantajos pentru autorii săi în ceea ce priveşte atât aspectul industrial şi tehnic (date privind dezvoltarea şi cercetarea; formele de producţie; procedee de fabricare; rezultate de teste) aspectul comercial (rezultate ale societăţii; bilanţuri; calculul beneficiilor şi costurilor; rotirea stocurilor; liste de clienţi; date de la furnizori; date referitoare la organizarea vânzărilor; studii interne de comercializare, previziuni industriale).

Nimeni nu contestă astăzi necesitatea unei protecţii crescute. Pentru a se opune spionajului informatic în măsura în care el se referă la secrete comerciale, unul dintre mijloacele posibile constă în ameliorarea protecţiei juridice a acestora din urmă. Situaţia este de acelaşi fel ca şi ameliorarea

70

Page 67: Cibernetica si informatica juridica

legislaţiei referitoare la proprietatea literară şi artistică şi aplicarea sa la reproducerea şi la fuziunea programelor informatice. Tendinţa spre o mai bună protecţie civilă şi penală a secretelor comerciale în aceşti ultimi 20 de ani este rezultatul importanţei crescânde de informaţii cu valoare economică pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnologiei şi industriei, ceea ce se reflectă mai ales în recursul din ce în ce mai frecvent la înregistrarea sau tratarea datelor. Legislaţia referitoare la brevete, drepturi de autor, la proprietatea industrială şi la mărcile de fabrică este din ce în ce mai mult considerată ca incapabilă de a asigura protecţia, pe toate planurile. Dreptul penal clasic nu este suficient decât în anumite domenii (cele în care se aplică dispoziţiile dreptului penal referitoare la dreptul de proprietate sau destinate protejării securităţii naţionale sau secretelor naţionale). Totuşi, dispoziţiile particulare vizând ceva ce se numeşte violările de embargo şi asigurând o protecţie împotriva oricărei exploatări sau oricărei deteriorări pe plan militar sau economic, dezvoltării tehnologice de vârf, nu au decât un efect limitat în raport cu întregul domeniu de secrete comerciale. Este valabil şi pentru legile referitoare la protecţia datelor. Toate acestea, chiar şi convingerea că dreptul civil nu este destul de eficient în diverse situaţii, au condus la luarea în considerare a unei protecţii penale crescute şi mai eficiente. Dat fiind că, pe de o parte, acest sector nu ţine de domeniul tradiţional al criminalităţii informatice şi că, pe de altă parte, statele membre au evaluat divergent, din punct de vedere al politicii criminale, extinderea protecţiei penale necesasre secretelor comerciale, comitetul a inserat-o în lista facultativă. În momentul revederii dispoziţiilor pertinente, legislatorii naţionali ar trebui să ia în considerare următoarea descriere a unei violări de secrete comerciale.

“Obţinerea prin mijloace ilegitime sau divulgarea, transferul sau utilizarea fără drept, nici altă justificare legală a unui secret comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un prejudiciu economic unei persoane având dreptul la secret, sau de a obţine pentru sine sau pentru altă persoană un avantaj economic ilicit”.

Interese juridice protejateViolările de secrete comerciale sunt, în general, considerate ca violări de

interese economice private, atingând caracterul confidenţial al acestora. Acest ultim punct a condus adesea la compararea cu violările dreptului de respect al vieţii private chiar la a le clasa printre acestea. Câţiva autori insistă, pe bună dreptate, asupra protejării valorii patrimoniale a secretelor comerciale în calitate de produse de capital şi ale muncii şi asupra protecţiei competitivităţii pieţii, ameninţată prin forme ilegitime sau necinstite de spionaj, de trădare şi de utilizare totală a unei concurenţe neloiale.

Odată cu sosirea computerului, facilitatea de deturnare, asociată cu valoarea potenţial considerabilă a unui ansamblu concentrat de informaţii, au crescut incitările la spionaj industrial (raportul nr.46 despre secretele de comerţ al Institutului de Cercetare a Legii şi Reformă, Edmonton, Alberta, şi al unei echipe

71

Page 68: Cibernetica si informatica juridica

de lucru federal-provinciale, Canada, 1986, p.179). În consecinţă, întărirea protecţiei juridice a secretelor comerciale are mari şanse de a influenţa ceea ce se numeşte spionaj informatic al secretelor comerciale înregistrate.

Delimitând protecţia juridică a secretelor comerciale, trebuie echilibrate diferitele interese în joc. O protecţie care ar merge prea departe ar putea distruge mobilitatea şi cariera funcţionarilor. Utilitatea generală necontestată a liberei circulaţii a informaţiilor în lumea occidentală (vezi Declaraţia OCDE-ului despre fluxurile transfrontiere de date, din 11 aprilie 1985) întâlneşte limitele protecţiei secretelor comerciale pentru a evita o evoluţie care ar ajunge la o monopolizare puţin dorită a informaţiilor (înregistrate) şi a cunoştinţelor în sine, ca şi la crearea de obstacole pentru divulgarea cunoştinţelor (tehnice). Cunoştinţele confidenţiale de protejat sunt, prin însăşi natura lor, instabile. Conţinutul lor nu este protejat în această calitate, ceea ce a dus deci la noţiunea de “drept de exclusivitate incomplet asupra secretului”. Obţinerea printr-un al treilea a unui secret fără autorizaţia titularului său şi divulgarea sa poate duce la pierderea caracterului de secret şi deci şi a protecţiei juridice particulare.

Comentarii legate de propunerea şi elementele sale constitutiveSecretele comerciale sunt cele care fac obiectul protecţiei. Acestea sunt

constituite din faptele având valoare informativă şi care au un anumit raport cu o antrepriză determinată, fie individuală sau care acoperă forma unei societăţi. Aceste fapte sunt obiectiv secrete, adică ele nu sunt nici evidente, nici publice. Accesul nu este posibil decât printr-un cerc restrâns de persoane. Secretul constă în voinţa persoanei care conduce antrepriza (această voinţă fiind obiectivă şi putând fi dedusă din circumstanţe, de exemplu din cauza aplicării măsurilor de protecţie), iar această persoană are un interes economic legitim. Limitarea tradiţională a protecţiei, în multe ţări, în sectorul producţiei tehnice este astăzi depăşită. În domeniul comercial există secrete a căror păstrare este indispensabilă antreprizei. De aceea, textul menţionează expres două tipuri de secrete:

a) secretele comerciale b) secretele industriale.Valoarea (economică) a secretelor comerciale poate fi expusă la riscuri prin

diferite comportamente reprehensibile, prin divulgarea lor, transferul lor sau utilizarea lor fără drept, sau prin obţinerea lor prin mijloace ilegitime. În consecinţă, propunerea urmăreşte tendinţa legislaţiilor celor mai recente care includ din ce în ce mai mult persoane în cercul delincvenţilor potenţiali. În ceea ce priveşte divulgarea şi utilizarea, propunerea vizează nu numai vechii funcţionari ai antreprizei în chestiune, dar şi cadrele superioare, persoanele care muncesc cu întreprinderea, concesionarii şi chiar persoanele care iau cunoştinţă de secretele comerciale efectuând controale şi verificări sau comunicări. În plus, pot fi consideraţi ca vinovaţi de divulgare sau de utilizare toţi cei care au dobândit secretul în mod necinstit, actul unui al treilea putând fi suficient.

72

Page 69: Cibernetica si informatica juridica

Pe lângă actul de divulgare, textul menţionează “transferul” care vizează mai degrabă transmiterea unui secret unui al treilea atunci când primul act înglobează şi publicarea. Utilizarea unui secret face referinţă la exploatarea sa comercială în vederea obţinerii unui profit.

În afară de criterii subiective (vezi mai jos), semnificaţia infracţiunii este determinată, într-o largă măsură, prin punctul de a şti în ce circumstanţe divulgarea şi utilizarea sunt “fără drept, nici justificare legală”, sau când un secret de comerţ este obţinut “prin mijloace ilegitime”. Propunerea nu adoptă metoda globală a modelului legii Adunării Consultative a Consiliului Europei (vezi Rezoluţia 571 din 1974).

Primele două cazuri sunt cu siguranţă realizate dacă “divulgarea” sau “utilizarea” constituie o lipsă a unei obligaţii legale sau contractuale de a păstra secretul. Se ajunge până la a primi secretul comercial ştiind că el a fost determinat sau că a fost obţinut datorită/sau ca urmare a unei infracţiuni sau a unei violări a legii sau a bunei morale, ceea ce constituie ceea ce se numeşte infracţiune de tăinuire a secretului în mai multe state membre. Când cineva a obţinut de bună-credinţă un secret comercial aparţinând altuia, dar el află apoi originea sa delictuoasă, aparţine legislatorului faptul de a extinde câmpul de aplicaţie a legii penale.

Conflictul posibil între, pe de o parte, interesul proprietarului unei întreprinderi de a-şi vedea secretele păstrate şi, pe de altă parte, interesul funcţionarilor de a evita o pierdere de mobilitate sau de perspective de promovare poate fi rezolvat şi prin interpretare. Nu este necesar să se excludă total aplicarea infracţiunii de divulgare sau de utilizare a vechilor salariaţi legaţi prin clauze contractuale (rezonabile) pentru protejarea secretelor; o astfel de excludere ar constitui un privilegiu pentru aceşti funcţionari în raport cu alte tipuri de delincvenţi. Dacă pot fi interpretaţi termenii contractului de muncă şi dispoziţiile dreptului de muncă în aşa fel încât utilizarea unor cunoştinţe specifice dobândite să nu antreneze nici o violare demnă de protecţia utilizatorului. Dreptul penal nu poate nici el să meargă mai departe. În general, competenţele şi experienţa personală a unui funcţionar nu fac parte din informaţiile protejate în calitate de secrete comerciale. Legislaţia legată de contractele de muncă nu permite de a impune funcţionarilor, după încetarea relaţiilor de muncă, a unor obligaţii nerezonabile vizând protecţia documentelor secrete. Ceea ce este autorizat sau justificat prin drept civil este şi pentru dreptul penal.

3.4 Delicte informatice

Investigaţiile asupra delictelor informatice, ca şi toate investigaţiile din mediul informatizat, pun probleme noi specifice informaticii, mai ales în ceea ce priveşte autorizaţiile constrângătoare de percheziţie şi de confiscare, obligaţia pe

73

Page 70: Cibernetica si informatica juridica

care o au martorii de a face o depoziţie şi de a furniza elemente de dovadă, autorizaţia de ascultare şi legalitatea strângerii, înregistrarea şi interconexarea datelor cu caracter personal. În majoritatea ţărilor, nu este foarte uşor să determini în ce măsură autorizaţiile tradiţionale de constrângere pot fi aplicate şi sunt suficiente pentru a permite investigaţii eficiente într-un univers informatizat. Nu este uşor nici să se determine în ce măsură libertăţile personale trebuie să fie protejate prin texte de legi contra stocajului de date cu caracter personal din fişierele poliţiei. În plus, există, în ţările din common law, probleme juridice specifice legate de admisibilitatea în justiţie a datelor informatizate.

Este de dorit să se procedeze la un examen şi la o armonizare mai înalte, mai ales în ceea ce priveşte autorizaţiile de constrângere de care se bucură autorităţile însărcinate cu investigaţii, asta pentru două motive esenţiale: în primul rând, procedura penală trebuie să rămână Marea Cartă care protejează libertăţile publice ale suspecţilor şi ale martorilor: o interpretare prin analogie a autorizaţiilor de constrângere ar putea atinge nu numai libertăţile personale, ci şi principiul separării puterilor, în virtutea căruia parlamentului aparţine instituirea unor noi puteri de constrângere, dar şi libertăţile personale în cadrul procedurilor penale. În al doilea rând, armonizarea diferitelor forţe de constrângere naţionale ar constitui un factor important pentru buna funcţionare a instrumentelor internaţionale de întrajutorare judiciară, căci un stat nu poate executa decât măsuri admise prin legislaţia sa.

În consecinţă, comitetul recomandă ca pe viitor să se reflecte la aceste chestiuni fie într-un context specific informatic, fie în cadrul unei armonizări mai generale a diverselor forţe de constrângere materiale. Pe termen lung, armonizarea forţelor de constrângere şi garanţiile juridice care le însoţesc ar favoriza cooperarea juridică intern0+aţională în toate domeniile.

ASPECTE INTERNAŢIONALECriminalitatea în relaţie cu computerul, implicând o situaţie transfrontieră,

devine din ce în ce mai importantă. Pe motivul naturii ordinatoarelor, există posibilităţi crescânde de a înmagazina, de a transfera, de a utiliza şi de a manipula date prin contact pe distanţă lungă şi, de asemenea, de a comunica şi de a transmite, repede şi bine, mari cantităţi de date de la un sistem informatic la altul. Ca o consecinţă, numărul de locuri şi de ţări implicate în criminalitatea informatică este susceptibil să crească.

Infracţiunea poate fi comisă pentru o parte într-o jurisdicţie şi pentru altă parte în alta, şi chiar într-o a III-a, atunci când iniţiatorul poate practic să se găsească oriunde în lume. Obstacole ca distanţa, controlul frontalier, necesitatea prezenţei fizice a autorului delictului nu mai au nimic de văzut. Viteza cu care un delict informatic este comis, volumul de date sau sumele financiare în cauză, distanţa în raport cu locul comisionului de infracţiune prezintă o diferenţă netă comparată cu criminalitatea tradiţională. Comitetul a

74

Page 71: Cibernetica si informatica juridica

citat mai sus (vezi 1.1) exemple ale acestei criminalităţi. Experţii consideră că reţelele internaţionale de date sunt vulnerabile criminalităţii informatice, în sectorul bancar de exemplu. Totuşi, lumea afacerilor a recunoscut caracterul particular vulnerabil al afacerilor internaţionale (vezi raportul CCI).

Pentru cazurile de criminalitate informatică cu caracter transfrontalier, comitetul estimează necesar ca statele membre să revadă criteriile de aplicat pentru a determina locul unde delictul a fost comis şi jurisdicţia care trebuie anchetată şi urmărită. Când mai multe state sunt competente, poate apărea conflict de jurisdicţie. În plus, în afară de instrucţiunea acestor delicte, poate fi necesară urmărirea în străinătate a datelor stocate şi trebuie recurs mai adesea la instrumentele internaţionale de întrajutorare judiciară. În lumina situaţiilor transfrontiere, trebuie determinat dacă aplicarea acestor instrumente, mai ales convenţiile europene pertinente, poate fi făcută fără dificultate.

Probleme de competenţă legate de caracterul transfrontier al criminalităţii informatice

a. Principiul teritorialităţii şi competenţei extrateritorialeNu este contestat dacă un stat îşi exersează competenţa pe actele comise

pe teritoriul său. Totuşi, interpretarea şi aplicarea acestui principiu suscită întrebări pentru care se pare că răspunsurile sunt divergente. Este vorba mai ales de lumea de deteriorare a locului unde a fost comisă o infracţiune şi a repercusiunilor de elemente extrateritoriale.

Un număr de state membre determină locul infracţiunii sprijinindu-se pe ceea ce se numeşte doctrina ubicuităţii: conform ei, o infracţiune poate fi considerată ca fiind comisă în locul unde o parte din ea a fost. În consecinţă, este foarte posibil ca mai multe state să se considere abilitate, pe fundamentul principiului teritorialităţii, să cunoască aceeaşi infracţiune. După una din versiunile doctrinei ubicuităţii, o infracţiune poate fi considerată ca fiind comisă pe locul unde consecinţele sale sau efectele sale s-au manifestat. Această doctrină, numită a efectelor, este recunoscută de mai multe state membre (vezi raportul Comitetului restrâns de experţi despre competenţa extrateritorială, CDPC, 1990). Sectorul criminalităţii informatice se referă în mod special la acest lucru.

Astăzi, este tehnic posibil să se manipuleze o claviatură într-o ţară A, pentru a altera datele stocate într-o ţară B, a le transfera apoi într-o ţară C şi a obţine un rezultat fraudulos, o plată de exemplu. Fiind vorba de pagube cu date sau programe informatice sau sabotaje informatice, este posibilă inocularea unui virus informatic în programul informatic într-un stat, programul contaminat putând fi atunci copiat de sute de ori şi transferat în mai multe ţări. Când virusul distruge programul, efectele pot să se manifeste în cantităţi de state. Se pune atunci întrebarea dacă se ştiu care criterii ar trebui aplicate pentru a determina ţara competentă să urmărească şi să instruiască în acest tip de infracţiune?

75

Page 72: Cibernetica si informatica juridica

Este statul unde a avut loc manipularea materială, cel unde datele au fost alterate, cel unde s-a produs efectul, statul unde este prezent fizic autorul delictului, cel unde se află victima sau cel unde este mai uşor de strâns dovezi ale delictului? Ne putem imagina şi alte soluţii. În plus, intră în joc chestiuni tehnice, având poate mai multă amploare decât pentru alte tipuri de criminalitate internaţională. Poate fi tehnic imposibil, de exemplu, să se determine în ce ţară se găseau datele când au fost ele manipulate. Se întâmplă adesea ca transferul internaţional de date să implice atâtea ţări (de exemplu, pentru mesajele SWIFT în sistemul bancar internaţional), încât locul unde se manifestă pentru prima dată delictul însuşi este punctul unor circumstanţe fortuite. În caz asemănător, este necesar să se recurgă la experţi în informatică pentru a determina locul unde s-a produs tehnic incidentul şi modul în care el afectează sistemul şi funcţionarea sa.

O largă aplicare a doctrinei ubicuităţii duce la acest rezultat: există comisionul unui delict informatic acolo unde se constată prezenţa unuia singur din elementele sale constitutive. Tendinţa internaţională de a aplica această doctrină se regăseşte şi în Marea Britanie, unde o propunere a fost formulată pentru lărgirea aplicării sale, până aici limitată, a principiului teritorialităţii (vezi raportul englez şi soluţia din Victoria, Australia).

Cum arată exemplele, specificitatea criminalităţii informatice transfrontieră indică că mai multe jurisdicţii sunt asociate la operaţiile de instrucţie a delictului şi de urmărire a autorilor săi. Este evident că pot apărea atunci conflicte pozitive de competenţă. Va trebui coordonată ancheta, urmărirea şi represiunea infracţiunii (sau infracţiunilor în cazul în care actul comis poate fi considerat în anumite jurisdicţii, ca şi constituind mai multe infracţiuni).

O altă bază posibilă pentru a decide competenţa în afaceri implicând elemente extrateritoriale, sunt cele 7 categorii de competenţă extrateritorială identificate în capitolul II al raportului, prin experţi în competenţă extrateritorială. Printre aceste categorii, principiul protecţiei pare util pentru anumite tipuri de delicte informatice. Printre ele, figurează pagubele cauzate datelor nevralgice pe plan militar sau etatic şi sabotajul sistemelor informatice de importanţă fundamentală pentru activităţile unui stat pentru că ele vizează interesele sale esenţiale.

Unele state au tendinţa de a-şi extinde competenţa extrateritorială asupra protecţiei intereselor lor economice. Cazurile în care aceste interese apar sunt o parte importantă a fluxului transnaţional de date. Ne putem întreba dacă noţiunea de “interese esenţiale” acoperă efectiv interesele economice, ceea ce ar putea justifica că statul revendică o competenţă extrateritorială pe fundamentul principiului protecţiei (vezi raportul experţilor asupra competenţei extrateritoriale).

Raportul asupra competenţei extrateritoriale dă o analiză a diferitelor mecanisme de reglementare a conflictelor de competenţă, uni-, bi- sau

76

Page 73: Cibernetica si informatica juridica

multilaterală. Soluţiile şi consideraţiile expuse de experţi valorează şi pentru criminalitatea informatică.

b. Armonizarea legislaţiilor penalePrintre mecanismele multilaterale ale reglementării conflictelor de

competenţă, Comitetul restrâns de experţi în competenţă extrateritorială menţionează armonizarea legislaţiilor, transmisia procedurilor şi întrajutorarea judiciară în materie penală. PC-R-CC a remarcat anterior în raport că o anume armonizare în chestiuni de criminalitate informatică a reuşit deja, fără îndoială datorită în mare parte lucrărilor efectuate prin OCDE şi Consiliul Europei. Se speră că principiile directoare pentru legislatorii naţionali vor urma acest proces de armonizare în statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte. Comitetul propune ca, de acum în câţiva ani, CDPC să întreprindă un studiu al gradului de armonizare privind criminalitatea informatică şi să evalueze necesitatea de a continua această armonizare. Dacă studiul face să apară această nevoie, CDPC ar putea pune în vedere crearea unui comitet însărcinat cu redactarea unei convenţii pentru armonizarea legislaţiilor penale în domeniul criminalităţii informatice. Unul dintre avantajele de elaborare a unei convenţii este că statele, altele decât statele membre ale Consiliului Europei, ar putea fi invitate să adere la ea. Asta ar permite evitarea constituţiei a ceea ce se numeşte ”paradisuri pentru criminalii informaticii” şi ar facilita exigenţa dublei incriminări, de fiecare dată când cooperarea internaţională depinde de ea.

Fiind vorba de alte mecanisme susmenţionate, se impune comitetului, conform cu mandatul său, să se asigure că convenţiile europene în materie penală sunt suficiente pentru a lupta împotriva criminalităţii informatice la nivel internaţional, şi, în caz contrar, de a propune soluţii pentru remedierea situaţiei.

c. Problema “penetrării directe”Comitetul s-a prins de o altă problemă. Noile tehnici permit să se acceadă

direct într-un stat la datele înregistrate într-un alt stat. Acest gen de situaţie riscă să se multiplice cu dezvoltarea reţelelor internaţionale, mai ales în cadrul societăţilor multinaţionale. Cazuri de urgenţă privind obţinerea sau păstrarea pieselor de convingere pot pretinde accesibilitatea imediată a acestor date pentru nevoile instrucţiunii. Persoana făcând obiectul procedurii de insvestigaţie poate folosi uşor anumite elemente, ca rapiditatea comunicării datelor, pentru a le face inutilizabile ca piese de convingere (prin ştergere, modificare sau supresiune). S-a pus lntrebarea legitimităţii unui acces direct în linie de către autorităţile statului responsabil de investigarea cu baze de date situate în alte state şi care nu sunt accesibile publicului. S-a întrebat, în particular, dacă acest mod de acţiune trebuie să fie considerat ca o ingerinţă în suveranitatea statului depozitar de date, caz care ar trebui să urmeze procedura mai lungă a comisiei rogatorii – soluţie care poate dăuna rapidităţii şi eficienţei investigaţiei. Un alt caz punând probleme ar fi cel al unei persoane, constrânse printr-un tribunal sau un

77

Page 74: Cibernetica si informatica juridica

procuror, să producă date găsindu-se în alt stat, dar accesibile în statul unde are loc instrucţia. Este probabil, dar nu sigur, că o asemenea măsură ar depăşi limitele dreptului internaţional, cel puţin când aceasta ar supune persoana respectivă la exigenţe juridice contradictorii.

Referitor la pătrunderea directă vorbind la propriu, putem distinge mai multe cazuri, printre ele:1. cel în care poliţia procedează la o percheziţie şi găseşte un terminal arătând date care sunt înregistrate în străinătate;2. cel în care poliţia procedează la o percheziţie, găseşte un terminal şi întreprinde o cercetare neştiind că datele se găsesc în străinătate;3. cel în care poliţia procedează la o percheziţie, găseşte un terminal şi întreprinde o cercetare, ştiind că datele se găsesc în străinătate;4. cel în care poliţia se serveşte de propriile sale terminale pentru a avea acces la date, ştiind că acestea sunt înregistrate în străinătate.

Primul caz nu pare să pună o problemă anume. Datele sunt imediat accesibile. Nu trebuie să fie nici o diferenţă de tratare pentru acest tip de date.

Părerile pot fi divergente referitor la alte cazuri. Unele vor considera poate că nr.2 ar constitui o violare a dreptului internaţional, ceea ce nu ar conta ceea ce ar şti poliţistul însărcinat cu cercetarea. Altele ar putea face să se considere că o asemenea violare nu există din moment ce poliţistul este de bună-credinţă. În acest ultim caz, datele ar putea fi utilizate ca piese de convingere în faţa tribunalelor în statul de investigaţie. Dacă cazul este considerat ca fiind o violare a dreptului internaţional, astăzi nu este totuşi clar dacă probele strânse pot fi utilizate de tribunale.

Cazurile nr.3 şi 4 par mai evidente. În caz asemănător şi în absenţa acordului între statele respective, poliţia nu ar avea probabil puterea de a pătrunde direct şi ar trebui să se recurgă la instrumentele internaţionale de cooperare juridică.

Comitetul a examinat cu grijă chestiunea dacă se ştie dacă această “penetrare directă”, care, a priori, nu intră în câmpul de aplicare a Convenţiei europene de întrajutorare judiciară în materie penală, ar putea găsi o justificare în aceste cazuri excepţionale şi sub condiţii foarte stricte. Aceste condiţii ar fi, de exemplu:

- ca ea să servească în mod unic la luarea de măsuri destinate menţinerii lui statu quo, adică nu sunt atinse datele,

- ca utilizarea datelor să fie subordonată consimţământului statului la care se referă,

- că natura sau gravitatea delictului justifică penetrarea,- că există riscuri mari pe care durata cuvenită pentru a recurge la

procedura tradiţională a comisiei rogatorii compromite cercetarea adevărului,- că instanţele însărcinate cu instrucţiunea informează autorităţile

celuilalt stat.

78

Page 75: Cibernetica si informatica juridica

Comitetul a considerat totuşi că momentul de a avansa o asemenea propunere nu venise, atât din motive de principiu, cât şi din consideraţii practice. În general, percheziţia, confiscarea şi alte măsuri de constrângere exersate pe teritoriul unui alt stat sunt ilicite, exceptând faptul să fie expres autorizate în drept internaţional (vezi raportul experţilor asupra competenţei extrateritoriale). Ne putem întreba dacă penetrarea directă ar echivala cu o astfel de măsură de constrângere. Chestiunea penetrării directe poate afecta principiul suveranităţii şi atentează la dreptul exclusiv al autorităţilor judiciare de a instrui pe propriul lor teren. Nu apare oportun de a pune în discuţie aceste două mari principii de drept internaţional în acest context foarte limitat, cu atât mai mult cu cât necesitatea nu pare să se facă simţită încă. Dacă acesta ar fi cazul pe viitor, comitetul este convins că Consiliul Europei ar lua măsuri imediate şi eficiente pentru a ajunge la problemă.

Aplicabilitatea la criminalitatea informatică a convenţiilor europene în materie de drept penal

a. Convenţia europeană de extradiţieArticolul 2 al convenţiei pretinde ca infracţiunea să fie pedepsită după

legislaţia Părţii solicitante şi ale Părţii cuvenite (condiţia dublei incriminări) şi să fie pasibilă de o pedeapsă privativă de liberate sau de o măsură de siguranţă privativă de libertate de un maximum de cel puţin un an sau de o pedeapsă mai severă, sau când o condamnare de o durată de cel puţin 4 luni a intervenit (condiţia nivelului pedepsei, importantă în unele state).

Şi una şi cealaltă din aceste condiţii pot face probleme în contextul criminalităţii informatice. Prima cere o armonizare suficientă a legilor penale, ceea ce nu este încă cazul în statele membre ale Consiliului Europei, chiar dacă este atins un anumit nivel de armonizare. După cum a precizat deja comitetul, se pare dornic să se ajungă la un consens asupra definiţiilor delictelor informatice sau, cel puţin, asupra unora dintre elementele lor constitutive, pentru a fi posibilă o cooperare internaţională şi a nu fi create paradisuri pentru criminalii informaticii.

A doua condiţie nu pare deloc evidentă, fiind vorba de anumite delicte legate de computer, de exemplu accesul neautorizat la un sistem sau la o reţea informatică sau interceptarea de mesaje adresate unui sistem sau unei reţele informatice sau provenind de acolo. Comisia engleză, de exemplu, propune cu titlu provizoriu că, dacă pirateria informatică devine o infracţiune penală, autorii nu pot fi judecaţi decât prin Magistrates’ Court şi nu sunt pasibili de închisoare, dar numai de o amendă nedepăşind maximul prevăzut prin lege (la ora actuală 1000 de livre). Grecia pare să fi dezvoltat o metodă diferenţială. Accesul neautorizat la date stocate într-un computer nu face să rişte decât o pedeapsă cu închisoarea nedepăşind 3 luni sau o amendă limitată (articolul 370.c a codului penal). Totuşi, dacă actul afectează relaţiile internaţionale sau

79

Page 76: Cibernetica si informatica juridica

securitatea statului, autorul său este pedepsibil în termenii unui alt articol care prevede sancţiuni mai severe.

Articolul 7 permite unei Părţi a Convenţiei să refuze extrădarea pentru o infracţiune comisă în întregime sau parţial pe teritoriul său. Comitetul a subliniat deja dificultăţile care pot apărea pe motivul circumstanţelor tehnice, pentru a determina locul de înfăptuire a unor delicte informatice. Dacă aceste cazuri ar trebui să se producă, este de sperat că ţările vizate se vor strădui în comun să găsească o soluţie pentru eventualele conflicte de competenţă.

Alte dispoziţii ale convenţiei nu par să prezinte dificultăţi ţinând de computer, altele decât cele deja indicate (vezi cap.III, punctul nr.4). Trebuie totuşi menţionat că locul de comitere a infracţiunii este la fel de pertinent în ceea ce priveşte, de exemplu, piesele de produs cu ajutorul unei cereri de extrădare (art.3, paragraful 2.b) şi în caz de concurs de cerere (art.17). Comitetul nu vede nici o problemă atingând aplicarea practică a acestor dispoziţii, exceptând cazurile excepţionale ce pot fi rezolvate prin consultaţii reciproce şi acorduri între partidele interesate.

b. Convenţia europeană despre transmisia procedurilor represiveAceastă convenţie vizează rezolvarea problemelor legate de cereri

concurente de competenţă (conflicte pozitive de competenţă).Aşa cum a remarcat Comitetul restrâns de experţi pentru competenţă

extrateritorială, această formă de asistenţă juridică internaţională nu a fost deloc utilizată până aici, chiar în sânul Europei (numai 7 state au ratificat convenţia, dată la semnătură în 1972). Comitetul speră că această formă de asistenţă juridică va fi mai bine exploatată în domeniul criminalităţii informatice.

Fiind vorba de articole de fond ale Convenţiei, putem menţiona mai întâi că acest instrument e bazat pe principiul dublei incriminări, care presupune, la rândul său, un anumit grad de armonizare a legislaţiilor penale. Observaţiile formulate à propos de convenţia de extrădare pentru acest al II-lea instrument - vezi articolul 7.

Comitetul aminteşte dispoziţiile articolului 8, paragraful 1.e, care prevede posibilitatea de a transmite procedura în interesul de a descoperi adevărul, şi mai ales când elementele de dovadă se găsesc în statul cuvenit. Această condiţie poate să se găsească îndeplinită într-o afacere de criminalitate informatică internaţională.

Locul de comitere a infracţiunii este la fel de important, fiind vorba de dreptul de a refuza o cerere prevăzută de articolul 11.h.

Importanţa armonizării legislaţiilor penale reiese din nou din examenul articolului 30.1, care se referă la aceleaşi fapte (the same offence), dispoziţie care a suscitat discuţii în afară de elaborarea convenţiei, mai ales pentru ceea ce se numeşte infraţciuni continue (continuing offences). Falsificarea continuă a cecurilor, comisă în multe ţări, a fost citată ca exemplu de astfel de infracţiuni.

80

Page 77: Cibernetica si informatica juridica

Aceleaşi nelinişti ar putea, se pare, să fie exprimate pentru anumite infracţiuni de piraterie unde sunt implicate multe ţări.

Când infracţiunile sunt comise în mai multe ţări, de exemplu intrarea neautorizată în diferite sisteme informatice, articolul 32 al convenţiei trebuie să fie aplicat. Asta pretinde totuşi că un anumit grad de armonizare a fost atins între statele vizate. Are loc şi aplicarea regulii ne bis in idem, enunţată în articolele 35 şi 36 ale Convenţiei.

c. Convenţia europeană de întrajutorare judiciară în materie penalăÎn termenii articolului 2.b al Convenţiei, întrajutorare judiciară poate fi

refuzată dacă executarea cererii este de natură ce atinge interesele esenţiale ale Părţii cuvenite.

Anumiţi membri ai comitetului judecă că Părţile contractante ale Convenţiei să aibă facultatea de a extinde această noţiune la cererile în materie de criminalitate informatică, cereri care se referă mai ales la date financiare sau vizează informaţii de ordin privat şi protejate, legat de competenţa statelor. O astfel de atitudine ar conduce la restrângerea aplicării practice a convenţiei.

O altă problemă se pune când este vorba de executarea practică a comisiilor rogatorii, în cazul în care statul este confruntat cu instrucţiuni legate de tehnologii noi. Articolul 3 al Convenţiei cere ca executarea comisiilor rogatorii să aibă “ca obiect de îndeplinit acte de instrucţie sau de comunicat piese de convingere, dosare sau documente”. Este probabil, chiar dacă nici un caz nu este încă cunoscut, că unele ţări vor avea dificultăţi în cercetarea informaţiilor stocate în memorii cu suport amovibil sau de a le confisca, din cauza caracterului imaterial al datelor necesare. Recomandarea nr.R (85)10 a Comitetului de Miniştri, legată de aplicarea practică a Convenţiei europene de întrajutorare în materie penală în ceea ce priveşte comisiile rogatorii pentru interceptarea de telecomunicaţii, nu se aplică interceptărilor efectuate în cadrul sau provenind de la un sistem sau reţea informatică.

În asemenea caz, trebuie ţinut seama de importanţa intereselor care pot fi în cauză. Datele necesare pot reieşi din domeniul vieţii private a unui individ sau să facă parte dintr-un ansamblu de date importante pentru activitatea economică. Fiind date decât cantităţi enorme de date, pot fi stocate pe o singură dischetă sau pe orice alt tip de memorie cu suport amovibil, pare să fie un risc ca partea solicitantă să obţină accesul la mari cantităţi de informaţii superflue. Partea solicitantă poate să nu aibă nevoie decât de informaţii corespunzând la vreo mie de caractere, dar va trebui, poate, pentru motive tehnice, să îi dea acces la un milion de caractere.

Aceste probleme, putând fi puse şi altele, au condus comitetul la examinarea unei propuneri vizând elaborarea unei recomandări care va preciza convenţia în ceea ce priveşte comisiile rogatorii pentru selecţia şi strângerea datelor informatice, în legătură mai ales cu articolele 3 şi 14 ale convenţiei. Cum n-

81

Page 78: Cibernetica si informatica juridica

a fost dobândită încă nici o experienţă practică în acest sector, comitetul a considerat totuşi oportun să nu se propună adopţia formală la acest stadiu. CDPC ar reveni asupra chestiunii în caz de creştere a experienţelor dobândite ulterior. În cadrul acestor lucrări viitoare, punctele următoare ar putea fi studiate şi eventual propuse:

Cu privire la motivele de refuz:i. când în considerarea naturii şi a gradului de gravitate a

infracţiunii, a statutului persoanei la care se raportează datele sau care este deţinătoare, proprietarul sau responsabilul sistemului informatic sau al naturii de date, legea Părţii cuvenite nu permite recurgerea la acest act de instruire;

ii. când, ţinând cont de circusmtanţele afacerii, acest act de instruire nu ar fi justificat cu privire la legea Părţii solicitante care le administrează în acest stat.

Cu privire la conţinutul cererilor de întrajutorare:i. descrierea, pe cât de precisă posibil, a sistemului şi a

programelor considerate;ii. în caz de interceptare a comunicaţiilor la destinaţie, în

provenienţă sau în sânul unui sistem sau al unei reţele informatice, elemente arătând că obiectivul cererii nu poate fi atins în mod adecvat prin alte mijloace de anchetă;

iii. indicaţia că actul de instruire a fost autorizat de autoritatea competentă al Părţii solicitante;

iv. informaţii atât de detaliate pe cât posibil despre datele cercetate.

Cu privire la condiţiile pentru executarea comisiilor rogatorii:i. ca autorităţile judiciare ale Părţii cuvenite să poată, înainte de

a comunica Părţii solicitante datele selecţionate şi colectate, să excludă pe acelea dintre ele care, dat fiind obiectul şi motivul cererii, nu ar prezenta nici un interes pentru procedura penală cu scopuri a căror cerere a fost formulată;

ii. că autorităţile judiciare ale Părţii solicitante distrug sau restituie, de îndată ce e posibil, datele comunicate care nu prezintă nici un interes pentru procedura penală cu scopuri a căror cerere a fost formulată, şi, dacă datele au fost distruse, transmit copia procesului verbal al distrugerii la Partea cuvenită;

iii. odată ce actul de instruire va fi fost efectuat, autorităţile Părţii cuvenite informează, conform legii şi practicii acestei Părţi, persoana care este deţinătoare, proprietarul sau responsabilul sistemului sau orice altă persoană vizată, că sistemul a făcut obiectul unui act de instruire, cu menţionarea datelor selecţionate şi colectate;

iv. autorităţile Părţii solicitante nu se servesc de elementele de dovadă conţinute în datele selecţionate şi strânse cu alte scopuri decât cele care

82

Page 79: Cibernetica si informatica juridica

au motivat comisia rogatorie faţă de care a fost acordat ajutorul, exceptând dacă Partea cuvenită consimte.

Celelalte articole ale convenţiei nu au adus alte observaţii decât cele deja formulate à propos de cele două convenţii susmenţionate. De aici: necesitatea de a armoniza legislaţiile este importantă, de asemenea, pentru convenţia de întrajutorare judiciară, căci condiţia de dublă incriminare penală există pentru executarea comisiilor rogatorii cu scopuri de percheziţie sau de confiscare (articolul 5, paragraful 1.a); nivelul pedepsei este la fel de important în câteva ţări (articolul 5, paragraful 1.b) şi convenţia vorbeşte despre “obiecte”, “dosare” şi “documente” care pot, în unele state, să pună probleme pe motivul caracterului imaterial al informaţiilor puse pe calculator (articolul 67). Comitetul este de părere că, în asemenea caz, Părţile din convenţie trebuie să se ataşeze mai mult de obiectul convenţiei decât de o interpretare literală a cauzelor sale, dacă asemenea probleme s-ar pune pe viitor, şi trebuie să se ataşeze şi de găsirea de soluţii pe calea consultaţiilor reciproce.

Convenţia evocând, în articolul său 13, informaţii legate de caziere judiciare, comitetul estimează că aplicarea de tehnologii noi nu ridică nici o problemă pentru aplicarea acestei dispoziţii.

Putem semnala articolul 22 al convenţiei: este posibil ca statele, poate pe baza tratatelor bilaterale, să poată da acces cazierelor lor judiciare respective, adesea puse pe computer. Articolul 22 nu pare să împiedice acest gen de cooperare internaţională.

d. Alte convenţiiCelelalte convenţii europene de drept penal nu par să pună probleme

particulare legate de criminalitatea informatică în afară de cele examinate mai sus (dublă incriminare, armonizarea infracţiunilor, nivelul pedepselor etc.). De notat, totuşi, că Convenţia europeană pentru represiunea terorismului nu citează nici un tip de delict informatic printre infracţiunile care nu vor fi considerate ca infracţiuni politice pentru nevoile de extrădare (articolul 1 al Convenţiei). Convenţia menţionează printre aceste infracţiuni răpirea, luarea de ostatici sau sechestrarea arbitrară. La fel de incredibil că acest lucru poate să apară, au fost semnalate cazuri de computere luate ca ostatice sau asociate în vreun fel cu acte grave de sabotaj etc. La o conferinţă despre criminalitatea informatică ţinută la Roma în 1986, s-a avansat ideea că mai mult de 60 de cazuri de acte grave de terorism au fost conduse împotriva ordinatoarelor sau a centrelor informatice. După părerea comitetului, articolul 2, paragraful 2, al convenţiei nu poate fi deloc invocat, deoarece el pretinde comiterea unui act grav împotriva bunurilor, care creează un pericol colectiv pentru persoane, de exemplu, explozia unei instalaţii nucleare sau distrugerea unui baraj.

3.5 Alte aspecte ale criminalităţii informatice

83

Page 80: Cibernetica si informatica juridica

1. IntroducereÎn acest ultim capitol, comitetul va aborda alte aspecte ale criminalităţii

informatice, fără a pretinde totuşi să fie tratate în profunzime. Este vorba de:i. securitatea şi prevenirea (secţiunea 2 a acestui capitol, în

care comitetul arată necesitatea măsurilor în această privinţă, sub unghi criminologic);

ii. victimizarea (secţiunea 3), în care comitetul indică, fără a recomanda una anume, soluţii posibile pentru problema “cifra neagră”;

iii. atentatele la viaţa privată prin informatică (secţiunea 4), în care comitetul recomandă urmărirea unei acţiuni în acest domeniu, în cadrul Consiliului Europei.

2. Securitate şi prevenireProasta funcţionare sau proasta utilizare a sistemelor informatice, de

exemplu, prin slăbirea informaticii când ea este necesară, sau prezentarea sa incompletă sau eronată, pot avea consecinţe foarte grave, de exemplu, pierderi financiare, accidente sau moartea bolnavilor al căror tratament este asistat de calculator. Prejudicii grele pot rezulta din divulgarea unei informaţii rezervată sau confidenţială legată de societăţi, de autorităţi publice sau de indivizi, ca şi de lectura accidentală sau frauduloasă a fişierelor şi a bazelor de date. Prejudiciile pot lua forma de pierdere a încrederii sau a prestigiului, pot paraliza întreaga activitate a unei întreprinderi şi îi pot provoca ruinarea, fără a vorbi de consecinţele de amploare naţională când secretele financiare, politice sau militare sunt pândite, divulgate sau distruse, de exemplu, printr-o calamitate naturală, o slăbire a unui material, o eroare umană sau intenţionată.

Această introducere ne aminteşte nu numai să folosim dreptul penal ca o măsură preventivă, dar mai ales, să dezvoltăm concepte de securitate informatică. Este de primă importanţă ca chestiunile de securitate să fie examinate şi tratate serios la toate nivelurile şi în diverse tipuri de entităţi şi de organisme, chiar dacă securitatea informatică este, înainte de toate, un concept specializat în domeniul general al securităţii, în organismele şi industriile publice şi private. Comitetul nu tratează decât criminalitatea în relaţie cu computerul, dar trebuie subliniat că securitatea legată de computer este un concept mult mai larg, numit uneori “securitate informatică”. Trebuie luate în considerare şi normele existente, ca ISO/DIS 7498-2, arhitectura securităţii. Aceste norme conţin şi unele informaţii de bază utile pentru securitatea şi definiţiile termenilor şi conceptelor importante.

S-a folosit următoarea definiţie a mijloacelor de securitate informatică în scopurile lucrărilor comitetului.

“Totalitatea actelor şi mijloacelor desfăşurate prin direcţia unui organism informatizat pentru a preveni, a detecta, a rezista şi a reacţiona la atacuri şi la

84

Page 81: Cibernetica si informatica juridica

ameninţările îndreptate contra disponibilităţii libere şi exclusive a sistemului şi a funcţionării sale fără obstacol, contra integrităţii şi confidenţialităţii sale; tot căutând un echilibru între costul măsurilor de securitate şi diminuarea riscului dorit”.

Această definiţie acoperă destul de multe acţiuni decât omisiuni, mijloace materiale sau imateriale (de exemplu, alarme, instrumente de măsură, programe informatice, brevete, recurgerea la personal (de securitate) şi la mijloace formale (contracte de asigurare şi, în general, orice măsură de securitate juridică sau organizaţională).

Ea evocă o serie de situaţii regretabile de origine internă sau externă, accidentală sau intenţionată, care pot atinge materialul sau softul şi utilizatorii săi, sau pot cauza prejudicii, pierderi de randament sau altele (de exemplu., pierderea încrederii). Ea face aluzie la importanţa unui sistem informatic accesibil şi gata să servească la cerere, capabil să furnizeze informaţie, să efectueze operaţii de manieră precisă şi completă, şi să păstreze mult timp calitatea datelor.

Definiţia subliniază importanţa costului securităţii. Este, practic, imposibil să se atingă un nivel de securitate absolut, oricare ar fi investiţia consacrată, căci vor fi întotdeauna riscuri latente şi neprevăzute. Chiar sistemele de securitate cele mai perfecţionate nu obţin garanţii contra catastrofelor naturale sau a intervenţiei de persoane suficient motivate, ingenioase şi dispunând de resurse, cum a arătat recenta introducere, în sistemul informatic de la NASA, a unor abili piraţi germani care descoperiseră o fantă în sistemul de securitate. Cercetarea atestă şi că marea majoritate a sistemelor informatice pot fi pătrunse din interior prin funcţionari ai societăţii sau ai organismului în cauză.

Costul securităţii variază considerabil după diverşi factori. S-a estimat că, pentru unele societăţi, acest cost poate atinge 45% din bugetul total al informaticii, după dimensiunea societăţii şi gradul de securitate necesar. Comitetul se gândeşte că cea mai bună hotărâre constă în stabilirea costului instalaţiei unui sistem de securitate în funcţie de diminuarea riscului dorit. Se cunoaşte costul unei măsuri de securitate şi poate fi estimat la reducerea riscului pe care îl va antrena. Acest tip de gestiune a riscului este aplicat în majoritatea cazurilor – de exemplu, prin consultanţi în securitatea informatică – în scopul de a reduce pierderile eventuale la un preţ rezonabil. Comitetul consideră important ca organismele şi alte societăţi interesate să revizuiască sistemele lor informatice şi funcţionarea acestor sisteme. Operaţia trebuie să fie făcută mai întâi printr-o analiză a riscurilor existente, atât generale, cât şi particulare pentru datele înmagazinate. Responsabilii trebuie apoi să decidă contramăsurile şi punerea lor în aplicare. Trebuie subliniată importanţa unei urmăriri a acestor măsuri, căci nivelul de risc variază în timp: organizarea a putut fi modificată, dispozitive noi poate să fi fost puse pe piaţă etc. Contează şi formarea

85

Page 82: Cibernetica si informatica juridica

personalului în scopul securităţii informatice. A lua cunoştinţă de riscuri şi de modul de a le reduce este probabil cel mai bun mijloc de a preveni criminalitatea informatică.

Analiza cantitativă a riscului constituie un exemplu de metodă folosită de gestionari pentru a determina nivelul de securitate necesar. Se străduie, în această metodă, pentru a aprecia frecvenţa riscului, măsura în care sistemul este vulnerabil şi pierderile care ar putea apărea.Comitetul consideră că acest mod de a estima nivelul de securitate convenabil este raţional şi recomandă ca o metodă de acest gen sau alte metode analoge să fie utilizate în toate cazurile în care ele sunt dobândite; de exemplu, de tipul şi dimensiunea organismului sau a societăţii şi a informaţiei trecute în memorie.

Statele membre ale Consiliului Europei nu trebuie să acorde atenţie numai iniţiativelor private, ca analiza riscului, ci să acţioneze ele însele pentru a ameliora securitatea şi prevenirea. Ele ar putea asigura facilităţi pentru formarea interesaţilor, ca profesori, funcţionari, poliţişti, şi să instituie un aparat juridic impunând fabricanţilor şi utilizatorilor să observe reguli minimale de securitate. Ar putea, de exemplu, să adopte o dispoziţie mergând în sensul sugerat de comitet în privinţa accesului fără drept la un sistem informatic, în infracţiune la normele de securitate stabilite (delict 1.a de pe lista minimală, anexa I la raport). Ar mai putea cere eventual – de exemplu, în reglementarea administrativă – ca experţii contabili, ca şi unii funcţionari ocupând posturi cheie, să primească o formare suficientă în materie de securitate. Comitetul observă, în această privinţă, că el aparţine, înainte de toate, societăţii sau organismului interesat să ia măsuri de securitate. Ceea ce nu exclude că statul poate să intervină sau cel puţin să încurajeze adoptarea de măsuri de securitate, când interesele superioare cheamă o acţiune din partea sa, de exemplu, pentru a proteja drepturile unui al III-lea. Articolul 7 al Convenţiei europene pentru protecţia persoanelor faţă de tratarea automatizată a datelor cu caracter personal (seria tratatelor europene nr.108) ratificată de 8 state membre ale Consiliului Europei şi semnată de alte 10, cere, de exemplu, ca măsurile de securitate să fie luate pentru protecţia datelor personale puse în memorie contra oricărei distrugeri accidentale sau neautorizate, sau pierdere accidentală şi împotriva oricărui acces, alterări sau difuzări neautorizată. Guvernul trebuie să protejeze, de asemenea, datele pe care le deţine el, tot aşa cum trebuie să facă un organism privat. Legea federală pentru protecţia datelor cu caracter personal al R.F.G. conţine o listă enumerând măsurile de securitate de luat. Comisia olandeză consideră că autoritatea de supraveghere, atunci când ea există (de exemplu, în bancă, asigurările, sectorul ospitalier) este abilitată să prescrie măsurile de securitate însuşite.

Un alt exemplu de intervenţie eventuală a statului în scopul securităţii se află în propunerea Comisiei olandeze a criminalităţii informatice. Aceasta

86

Page 83: Cibernetica si informatica juridica

propune, ca element de introdus într-o nouă legislaţie, ca direcţia societăţii să consemneze în raportul său anual o declaraţie despre fiabilitatea şi continuitatea tratării electronice a datelor, declaraţie care ar fi comentată de expertul-contabil. PC-R-CC nu pune în vedere să recomande introducerea unei asemenea reguli în toate statele membre, ci consideră că propunerea – ca şi alte propuneri ale Comisiei olandeze – merită să fie examinată de statele membre, cu titlu de mijloc de ameliorare eventual al securităţii informatice.

Aceste exemple de măsuri pe care poate să le ia statul pentru ameliorarea securităţii nu pretind să fie exhaustive. Ele arată numai că chestiunea preocupă comitetul, ca şi următorul punct despre victimizare.

3. Victimizarea în informaticăConsiliul Europei s-a preocupat mult, de câţiva ani, de soarta victimelor.

Convenţia europeană din 1982 referitoare la despăgubirea victimelor unor infracţiuni violente (seria de tratate europene nr.116), ratificată de 3 state membre şi semnată de alte 7, poate fi considerată ca un jalon în acţiunea în favoarea victimelor din Europa occidentală. Cea de-a 16-a Conferinţă de cercetare criminologică, din 1984, a fost pe de-a-ntregul consacrată cercetării referitoare la victime (vezi CDPC, Seria de studii de cercetare criminologică, volumul XXIII, Strasbourg, 1985). Comitetul restrâns de experţi pentru victime în cadrul politicii criminale şi sociale a elaborat Recomandarea nr.R (85)11 despre poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale, adoptată prin Comitetul de Miniştri din iunie 1985, ca şi Recomandarea nr.R(87) 21 despre asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării, adoptată de Comitetul de Miniştri în septembrie 1987.

Chestiunea victimelor criminalităţii informatice a fost tratată, mai ales de la al 7-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratarea delincvenţilor, în 1985, şi în cursul lucrărilor pregătitoare acestui congres. S-a interesat, mai ales, de dreptul de a obţine o rectificare sau o eliminare a datelor personale înregistrate în infracţiune în articolele 5 şi 6 ale convenţiei precitate pentru protecţia datelor [...].

Pe de altă parte, s-a subliniat că delictele informatice au particularitatea de a putea atinge un număr mare de persoane şi de a pune în joc sume considerabile.

Cercetarea asupra delictelor informatice, în multe ţări, a arătat că majoritatea victimelor se află în sectoarele băncii şi ale asigurării, ca şi în societăţi şi organisme guvernamentale. S-a observat că victimele unor asemenea infracţiuni, mai ales în sectorul financiar, sunt puţin dispuse să depună plângere, ceea ce duce la supoziţia că numărul de delicte nesemnalate este probabil foarte mare.

Este clar că cooperarea victimei este un factor esenţial în suprimarea criminalităţii informatice. Reticenţa de a informa poliţia constituie astfel o

87

Page 84: Cibernetica si informatica juridica

problemă gravă în lupta contra acestei criminalităţi. În multe cazuri, numai o informaţie din partea victimei permite investigarea delictului şi arestarea şi urmărirea autorului. Denunţarea la poliţie a delictelor informatice, sau la alte autorităţi, sau publicului, în general, ar putea avea avantaje pentru organismele informatice. Asta ar putea duce la o evaluare mai bună a imperfecţiunilor şi a riscurilor în întreprinderea victimei sau a altor organizaţii din acelaşi sector şi, în consecinţă, la o ameliorare a calităţii măsurilor de securitate şi a mijloacelor de detecţie a criminalităţii informatice. Asta ar putea ameliora şi priceperea şi experienţa poliţiei, a autorităţilor de urmărire şi a tribunalelor. A fost susţinut chiar că nedenunţarea la poliţie “încurajează alţi autori să comită un delict” (vezi raportul scoţian, p.22). După părerea unor cercetători reputaţi, mai multe delicte informatice ar fi putut fi evitate sau detectate mai curând dacă informaţii mai ample despre modi operandi ar fi fost disponibile, datorită voinţei crescute din partea victimelor de a denunţa delictele informatice.

Pe de altă parte, reticenţa victimelor de a denunţa delictele informatice nu procedează la un comportament iraţional. Ea poate fi justificată printr-unul sau mai multe motive: de exemplu, teama ca publicul să nu piardă încrederea în instituţia interesată şi ca pierderile economice să nu depăşească cu mult pe cele care au antrenat infracţiunea; teama conducătorilor că publicitatea făcută afacerii să nu facă să-şi piardă faţa; dezavantajele legate de proceduri (lungime, pierdere de timp etc.); sentimentul victimelor că autorităţile înseşi nu sunt deloc grăbite să rezolve afacerea şi aşa mai departe (vezi rapoartele olandez şi scoţian).

Infracţiunea de “obţinere prin mijloace nelegitime” se înscrie în tendinţa internaţională de întărire a protecţiei penale contra spionajului. Textul nu merge până la a incrimina toate spionajele economice; el se limitează la cazuri evidente. Este vorba nu numai de sustragere de bunuri constituind în sine secrete comerciale, dar şi de obţinerea prin corupţie, prin mijloace determinate, prin reproducerea clandestină neautorizată, dejucând dispozitive de securitate sau aplicând mijloace tehnice incluzând cercetarea şi obţinerea de date confidenţiale înregistrate pe computer sau pe suporţi de informaţii, sau în stadiu de transmitere.

Se restrânge responsabilitatea penală cerând nu numai ca infracţiunea să fi fost comisă intenţionat, dar şi ca delincventul să fi acţionat în dorinţa de a cauza un prejudiciu economic sau de a obţine un avantaj economic ilicit. Exigenţa caracterului deliberat reflectă metoda urmată în toate statele membre.a. Utilizarea neautorizată a unui computer

Fenomenalogie, starea şi evoluţia dreptuluiCazurile cunoscute de simplă utilizare neautorizată a unor sisteme

informatice (“furt de serviciu”, “furt de timp”) sunt rare, dar se estimează că numărul cazurilor nesemnalate este destul de ridicat. Funcţionarii, profesorii de

88

Page 85: Cibernetica si informatica juridica

universitate şi studenţii sunt principalii autori. Obiectul activităţii rezidă esenţial în utilizarea serviciilor informatice pe care îl constituie tratarea, stocajul şi transmisia. Utilizarea neautorizată, adesea anodină, nu antrenează decât puţin sau deloc consecinţe prejudiciabile. Studenţii care nu respectă strict maşina-timp care le-a fost alocată sunt un simplu curent. Pot fi, totuşi, cazuri în care utilizarea neautorizată cauzează un prejudiciu economic considerabil. Mai ales când numerele de calcul al societăţii sau ordinatoarea pe care le închiriază sunt utilizate în circumstanţe în care fiecare maşină-timp este facturată societăţii sau când aceasta pierde servicii sau clienţi pe motiv de blocaj de date, care poate duce chiar la “şomaj tehnic” al angajaţilor săi.

Într-o anumită măsură, folosirea neautorizată a ordinatoarelor realizează alte infracţiuni figurând pe lista de reguli minimale, de exemplu cele care privesc accesul neautorizat sau – în caz de obţinere a serviciilor graţie manipulărilor de date – frauda informatică. Dat fiind că nu s-au prevăzut toate cazurile în care pot să se producă daune importante, dispoziţii speciale pot fi necesare. Trebuie subliniat că, pe de o parte, pentru acest tip de infracţiuni, sancţiunea trebuie să fie măsura de aplicat în ultim resort şi că, pe de altă parte, punerea în aplicare a măsurilor de securitate şi utilizarea reparaţiilor relevând dreptul de muncă în materie contractuală sau disciplinară sunt importante. Influenţa măsurilor penale adoptate în materie de statele membre va depinde pentru o mare parte din ideea generală care se face din noţiunea de sancţiune a utilizării ilegitime de obiecte. În ţările scandinave, mai ales, există o metodă largă care nu exclude inserarea de infracţiuni specifice cu elemente permiţând să le nuanţeze şi pedepse mai mari. Comisia olandeză discută introducerea unei infracţiuni analoge, dar şi cu nuanţa prevăzută de paradigma de mai jos (exigenţă a unui prejudiciu şi a unei lovituri). Sunt totuşi numeroase state membre care nu recunosc o infracţiune generată de acest tip, ci numai câteva excepţii în domenii specifice. Pe motiv de diferite evaluări ale politicii criminale în materie, noi prezentăm diferite formulări ale infracţiunii de utilizare neautorizată a computerului.

Texte:“Utilizarea fără drept a unui sistem sau a unei reţele informatice:i. fie acceptând un risc notabil de a cauza un prejudiciu la

persoană având dreptul de a utiliza sistemul sau de a da o lovitură sistemului sau funcţionării sale, sau

ii. în intenţia de a cauza un prejudiciu la persoană având dreptul de a utiliza sistemul sau de a da o lovitură sistemului sau funcţionării sale, sau

iii. cauzând acestui fapt un prejudiciu la persoană având drept de a utiliza sistemul sau de a da o lovitură sistemului şi funcţionării sale.”

89

Page 86: Cibernetica si informatica juridica

Interese juridice protejateInteresele juridice de protejat sunt de două ordine: de o parte, interesul

economic al celui ce are drept şi, pe de altă parte, mai general, securitatea şi buna funcţionare a sistemului.

Comentarii legate de propunere şi elementele sale constitutivePropunerea cuprinde 3 variante care diferă în ceea ce priveşte punctul de

cunoaştere în măsura în care trebuie să sancţionăm “utilizarea fără drept” intenţională. Ele reflectă părerea majorităţii statelor membre după care simpla utilizare temporară a unui calculator de buzunar programabil, consumarea de energie fiind neglijabilă. Actul de “utilizare” în sine poate fi interpretat într-un sens larg, câmpul de aplicare a infracţiunii este la fel de limitat prin alte elemente suplimentare. Trebuie că delincventul să fi acţionat fără drept. Această condiţie este satisfăcută când utilizatorul nu a primit nici o autorizaţie sau când a depăşit autorizaţia primită.

Majoritatea timpului, dreptul civil va determina dacă utilizarea trebuie sau nu să fie considerată ca autorizată. Utilizarea este faptul unui angajat care încalcă aceste drepturi în munca sa. În asemenea caz, reglementarea interioară a întreprinderii va determina extinderea dreptului celui interesat. În situaţia descrisă în variante, se presupune că autorul acţionează fără drept.

Restricţiile figurând în cele 3 variante, sunt de două ordine. Ele privesc un (eventual) prejudiciu – economic – pentru persoana abilitată de a se servi de sistem şi o pagubă (eventuală) cauzată sistemului sau funcţionării sale (deteriorare gravă).Această distingere permite să rezolve formele cele mai periculoase de utilizare neautorizată a computerului. Propunerea permite operarea unei alegeri între o variantă strânsă exigentă care a avut un prejudiciu sau o pagubă şi variante mai largi; acestea din urmă cer fie ca un risc de prejudiciu sau de pagubă să fie ocazionat prin utilizarea neautorizată, fie ca cel puţin contravenientul să fi acţionat în intenţia de a cauza un prejudiciu sau o pagubă. O combinare de diferite variabile este la fel de intenţionată.

b. Utilizarea neautorizată a unui program informatic protejatFenomenalogie, starea şi evoluţia dreptuluiUtilizarea unui program informatic protejat care nu a fost obţinut cu

consimţământul autorului său constituie un comportament pe care îl putem considera ca la fel de reprehensibil ca şi tăinuirea de mărfuri furate. Dacă, de exemplu, o întreprindere de construcţii de automobile primeşte, prin mijloace a căror urmă nu poate fi găsită, un program informatic protejat care dă roboţilor săi directive pentru construcţia de automobile, folosirea continuă a programului nu este necesar echivalentă cu o copie în toate statele membre. În unele (de exemplu, după opinia dominantă în R.F.G.), încărcarea unui program plecând de la un suport exterior în memoria internă a unui computer este considerată ca o copie în sensul legislaţiei legate de drepturile de autor. Autorul programului

90

Page 87: Cibernetica si informatica juridica

pierde ceea ce ar avea drept dacă întreprinderea constructoare de automobile ar fi obţinut programul prin mijloace legitime. Legislatorul naţional ar putea deci să aibă în vedere să extindă expres protecţia dreptului civil şi a dreptului penal acordată programelor informatice care pot fi protejate, şi asupra actelor de utilizare neautorizată. Asta duce la următoarea propunere:

Texte:“Utilizarea fără drept a unui program informatic protejat de lege şi reprodus

fără drept, în intenţia fie de a obţine un avantaj economic ilicit pentru sine sau pentru altul, fie de a cauza un prejudiciu titularului aşa-numitului drept.”

Interese juridice protejateNe putem raporta la acest punct de vedere la p.61. Modificările propuse ar

asigura o protecţie contra unei violări specifice a unui drept precis de proprietate intelectuală specifică, ca şi valori pe care le conţine.

Comentarii legate de propunere şi de elementele sale constitutivePropunerea are ca obiectiv completarea protecţiei penale a programelor

informatice relevând legislaţia pentru drepturile de autor, ceea ce presupune că dreptul civil, în consecinţă, se adaptează. Utilizarea fără drept a unui program informatic duce la o lovitură asupra drepturilor de autor al programului pe care lectura unei cărţi imprimată ia violare de drepturi de autor sau faptul de a asculta o casetă de muzică-pirat sau utilizarea unei unelte fabricată au violarea unui drept conferit printr-un brevet. Tuturor comportamentelor nu le este impusă o sancţionare penală. Riscul de prejudiciu economic legat de utilizarea neautorizată a unui program informatic este mai important decât în aceste situaţii. Infracţiunea vizează programele informatice care au fost reproduse fără drept şi toate formele de utilizare fără drept. Dreptul de utilizare acordat de autor sau autorizat în mod excepţional prin dreptul de autor (de exemplu, pentru uzul privat, deşi mai multe state îl interzic) permite utilizatorului să scape de sancţiuni, exceptând când a acţionat în scopul de a obţine un avantaj economic sau de a ocaziona un prejudiciu.

PROBLEME DE PROCEDURĂ1. IntroducerePână în prezent, în toate ţările industrializate, dezbaterile privind

criminalitatea informatică se concentra asupra regulilor juridice de fond, nedând aspectelor procedurale importanţa pe care o merită. Mai mult de 12 ţări au elaborat legi noi sau au modificat legile existente, luptând astfel contra criminalităţii informatice prin dispoziţii penale de fond (vezi I.2), în timp ce puţine ţări au adoptat dispoziţii legale noi privind investigaţiile într-un mediu informatizat. Totuşi, găsim în majoritatea ţărilor decizii de justiţie, lucrări şi studii privind aspectele de fond ale criminalităţii informatice, dar nu mai sunt decizii şi studii care tratează procedura.

91

Page 88: Cibernetica si informatica juridica

O analiză mai aprofundată a problemelor de procedură este indispensabilă. Aspectele procedurii care sunt specifice informaticii sunt importante nu numai pentru represiunea delictelor informatice, ci şi pentru investigaţiile legate de infracţiunile tradiţionale, care cer din ce în ce mai mult strângerea şi utilizarea datelor informatice. La ora actuală, acest lucru se reflectă mai ales în investigaţiile asupra criminalităţii economice tradiţionale, mai ales în sectorul bancar, unde majoritatea probelor sunt înregistrate în sisteme informatice. Pe viitor, probele informatizate şi problemele juridice care merg împreună cu ele vor avea chiar o importanţă crescută pe motivul recursului din ce în ce mai frecvent în informatică, în toate domeniile vieţii economice şi sociale. În consecinţă, observaţiile care vor urma prezintă un interes nu numai pentru represarea delictelor informatice, ci şi pentru toate formele de investigaţii judiciare în mediu informatizat.

Cu scopul de a lansa o dezbatere juridică internaţională asupra aspectelor procedurale, capitolul următor va studia 3 teme principale legate de strângerea şi administrarea probelor într-un mediu informatic:

1. Puterile de constrângere a autorităţilor penale de a strânge probe;2. Problemele juridice specifice puse de strângerea, înregistrarea şi

interconexiunea datelor cu caracter personal în cursul acţiunilor penale; şi3. Calitatea de a fi admisibile a probelor constând în dosare

informatice în cadrul procedurilor penale.Aceste trei subiecte pun probleme noi specifice informaticii care sunt la fel

de pertinente pentru funcţionarea întrajutorării internaţionale. Acestea fiind spuse, capitolul nu abordează aspectele mai generale ale procedurii care nu sunt specifice represării delictelor informatice, nici investigaţiilor în mediu informatizat, ca de exemplu obligaţia pentru martori de a semnala anumite crime şi delicte sau calculul amânării prescripţiei pentru acte particulare (de exemplu, manipulări permanente de programe sau “bombe logice cu întârziere” pentru a sabota ordinatoarele şi a ocaziona prejudicii). Totuşi, în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor corporale (de exemplu, suporturi de date) sau necorporale (de exemplu, interese pecuniare), căci, până în prezent, nu a fost necesar să pună în vedere o “confiscare de date sau de informaţii” specifică şi de o mai mare anvergură. Capitolul prezent nu mai abordează probleme practice ale organelor de investigaţii în mediu informatizat. [Pentru aceste probleme, vezi Sieber, The International Handbook on Computer Crime (Ghidul internaţional al criminalităţii informatice), 1986, p.139 şi următoarele.

2. Puterile de constrângere a autorităţilor penale în vederea de a strânge probe într-un mediu informatizat.

Pentru a efectua o investigaţie într-un mediu informatizat, trebuie tot felul de informaţii. În general, principalul centru de interes rezidă în datele informatizate înregistrate pe suporturi materiale de date. E nevoie în plus de

92

Page 89: Cibernetica si informatica juridica

cunoştinţe şi de competenţe în materie informatică, ca şi de cooperarea specialiştilor şi a celor care au recurs la informatică, dacă poliţia nu este obişnuită cu materialul sau softul în chestiune, cu sistemul de securitate sau coduri şi cuvinte de trecere. În anumite cazuri, ar putea fi necesară strângerea de date transferate prin linii de telecomunicaţii, ca şi înregistrarea într-un mod durabil a operaţiilor informatice.

Diferenţa între diferitele tipuri de informaţii este esenţială, căci procedura penală a tuturor ţărilor din Europa se bazează pe un sistem care enumeră, distingându-le, puteri specifice de constrângere. Fiind vorba de imperativele citate mai sus, majoritatea sistemelor europene ale continentului operează o distincţie între:

- puterile de pătrundere în locuri şi de a le percheziţiona;- puteri de sesizare;- datoria ca martorii să facă o depoziţie;- datoria pe care o au martorii de a furniza probele care există;- puterile de a asculta liniile telefonice.Numai în anumite ţări se găsesc dispoziţii suplimentare sau propuneri de

reforme prevăzând obligaţia pentru martori de a produce anumite ieşiri pe imprimanta computerului.

În majoritatea ţărilor, putem întreba dacă puterile tradiţionale menţionate de constrângere convin sau nu tuturor investigaţiilor în mediu informatizat. De fapt, majoritatea dispoziţiilor tradiţionale (dintre care unele datează din secolul trecut) au fost adoptate pentru bunuri corporale sau pentru comunicaţii telefonice obişnuite şi nu concepute special pentru bunuri necorporale, nici pentru nevoi particulare ale societăţii informatizate. Acum, în multe ţări, nu găsim nici decizia de dreptate, nici vreun studiu ştiinţific cu acest subiect.

Dacă procedăm la un studiu comparativ internaţional care pune întrebări, îl găsim confruntat cu dificultăţi suplimentare: în primul rând, investigaţiile în materie penală şi protecţia libertăţilor publice prin procedură penală diferă de numeroase păreri despre puncte fundamentale după sistemele juridice. În al doilea rând, precizarea definiţiei legale a puterilor de constrângere variază considerabil după diferitele sisteme juridice, ceea ce influenţează, în consecinţă, adaptabilitatea diferitelor dispoziţii juridice pentru noile sfidări ale societăţii informatizate. În al treilea rând, în numeroase ţări din Europa, nu este uşor de determinat dacă o interpretare a procedurii penale prin analogie este posibilă sau nu. În consecinţă, şi având în vedere mandatul comitetului, capitolul care va urma nu poate da decât o primă ... pentru a angaja o mai largă dezbatere internaţională.

a. Depistarea şi confiscarea de date înregistrate sau tratat pe sisteme informatice

93

Page 90: Cibernetica si informatica juridica

În practică, depistarea şi sesizarea de date înregistrate sau tratate pe sisteme informatice sunt principalele mijloace de obţinere a probelor în mediu informatizat. În majoritatea cazurilor, putem găsi date despre suporturile mobiliare şi corporale, ca de exemplu discuri, benzi magnetice, hărţi sau listaje pe hârtie. În alte cazuri, datele pot fi stocate în mod permanent pe discuri rigide sau pe zaruri, încât nu este uşor să se extragă din computer. În cazuri particulare (de exemplu, date care defilează pe un ecran sau care sunt înregistrate în memoria cu tori numai pentru puţin timp), datele pot chiar să nu aibă nici o materializare permanentă într-un suport concret de date.

În majoritatea ţărilor, puterile tradiţionale de percheziţie şi de viziune locală, ca şi puterile tradiţionale de sesizare (care le sunt adesea asociate) nu pun probleme anume. În majoritatea cazurilor, pentru a aduna aceste date înregistrate sau tratate pe sistem informatic, trebuie mai întâi pătruns în localurile unde este instalat sistemul informatic şi apoi trebuie făcută o percheziţie (“puterile de a intra şi de a percheziţiona”), apoi trebuie ca datele să poată fi sesizate sau extrase (“puterea de a sesiza”). În ceea ce priveşte investigaţiile referitoare la datele informatizate înregistrate în mod permanent pe un suport material de date, în numeroase ţări puterile de percheziţie şi de sesizare vizând cercetarea şi sesizarea de “obiecte” (materiale) pertinente pentru procedură nu puneau probleme serioase, căci, într-adevăr, dreptul de sesizare şi de inspectare a suportului material de date trebuie, de asemenea, să cuprindă dreptul de a inspecta datele. Altfel spus, nu este nici o diferenţă că datele sunt notate cu cerneală pe hârtie sau prin impulsuri magnetice pe suporturi electronice de date. Acest lucru mai este încă evident în ţările unde autorizaţiile de percheziţie şi de confiscare se referă la tot ce ar fi admisibil ca dovadă la proces (vezi paragraful 3, de mai jos). În orice caz, nu trebuie să existe diferenţe de tratare între cele două moduri de înregistrare a informaţiilor.

Dacă un document nu poate fi confiscat din cauza unei anume dispoziţii, de exemplu pentru că deţinătorul documentului nu poate depune mărturie în calitate de martor legat de conţinutul său (dacă este vorba de un medic, de un avocat etc.), trebuie aplicat datelor informatizate acelaşi tratament.

În consecinţă, exerciţiul autorizaţiilor tradiţionale de percheziţie şi de confiscare nu riscă, în general, să pună probleme decât dacă datele nu sunt înregistrate în mod permanent pe un suport material. Dar sunt cazurile în care principiul de subsidiaritate a normelor de constrângere sau a proporţionalităţii lor face ilicită confiscarea suporturilor de date foarte complexă sau de instalaţii informatice complete pentru a nu reuni decât un număr mic de date. Îndoieli pot, de asemenea, să se ivească în cazurile în care suporturile de date, cum ar fi memoria cu tori, discuri dure sau zaruri, nu pot fi prelevate pentru a fi apoi evaluate pe un computer al poliţiei, dar trebuie să fie analizate cu ajutorul sistemului informatic care face obiectul percheziţiei. În acest ultim caz,

94

Page 91: Cibernetica si informatica juridica

majoritatea sistemelor juridice nu precizează în ce măsură autorizaţiile de percheziţie şi de confiscare înţeleg să utilizeze materialul aparţinând unui martor sau celui prevenit. Numai câteva sisteme juridice afirmă clar că, pentru a opera percheziţia şi confiscarea, toate “măsurile necesare” pot fi adoptate.

În ceea ce priveşte percheziţiile în reţele informatice, trebuie prevăzute limitele şi modurile de apărare pentru diferite reţele şi sisteme informatice care sunt relegate aici, ca şi pentru persoanele ce fac obiectul investigaţiei. Trebuie evitată percheziţionarea unui număr nedeterminat de sisteme informatice legate prin intermediul liniilor de telecomunicaţii. Dacă judecătorul n-a acordat în mod expres autorizaţii de percheziţie mai extinse, percheziţia nu trebuie în nici un caz să meargă până dincolo de ceea ce sistemul ar fi fost autorizat să facă el însuşi.În concluzie, comitetul recomandă deci ca statele să pună în vedere clarificarea situaţiei juridice, modificând dreptul lor procedural în cazurile precitate.

Aceste incertitudini care subzistă sunt rezolvate printr-o propunere a Comisiei olandeze în termenii căreia ”toate datele care ar putea servi la scoaterea la iveală a adevărului sunt susceptibile de a fi strânse sau înregistrate, în măsura în care ele sunt stocate, tratate sau transferate cu ajutorul unui dispozitiv informatizat”. O astfel de dispoziţie sui generis pentru “colecta de date” prezintă avantajul de a rezolva chestiunile specifice “depistării sau confiscării de date” într-un mediu informatic, ca de exemplu rambursarea cheltuielilor.

6. Obligaţia cooperării activeÎn multe cazuri, autorizaţiile susmenţionate de intrare, de percheziţie şi de

confiscare şi chiar autorizaţia sui generis de a strânge date, nu garantează succesul unei investigaţii. Într-adevăr, autorităţile nu dispun adesea de competenţe necesare pentru a accede la sisteme informatice moderne. În măsura în care e nevoie de cunoştinţe despre materialul informatic, sisteme de exploatare şi soft tip, putem rezolva aceste probleme printr-o formare mai bună de anchetatori [vezi Recomandarea nr.R (80)3 a Comitetului de Miniştri privind învăţământul, cercetarea şi formarea în materie de informatică şi de drept]. Accesul la sistemele informatice se loveşte şi de probleme specifice datorate naturii complexe a informaticii, probleme care nu pot fi rezolvate decât în parte printr-o formare mai bună a poliţiştilor. Aşa este cazul pentru anumite soft-uri şi criptaje de securitate destinate să împiedice orice acces neautorizat la informaţii. În consecinţă, obligaţia care revine cetăţenilor de a coopera cu poliţia ia o importanţă mult mai mare într-un mediu informatizat decât într-un domeniu netehnic, “vizibil”.

Sistemele juridice ale majorităţii ţărilor occidentale dispun de două instrumente care ar putea fi utile la cooperarea necesară în vederea strângerii de elemente de probe într-un mediu informatizat: obligaţia de a furniza piese cu convingere sesizabile şi obligaţia de a mărturisi. Alte ţări au adoptat sau au

95

Page 92: Cibernetica si informatica juridica

sugerat dispoziţii sau propuneri de reforme suplimentare şi de o mai mare anvergură.

Obligaţia de a furniza obiecte sesizabile merge adesea împreună cu autorizaţiile de percheziţie şi de confiscare. În majoritatea ţărilor, deţinătorul unui obiect sesizabil este obligat să îl predea la cererea autorităţilor (judiciare); numai câteva sisteme juridice nu prevăd o asemenea obligaţie. Această datorie de a furniza obiecte sesizabile poate ajuta autorităţile însărcinate cu investigarea, în special pentru a alege anumite suporturi de date printre numeroasele discuri şi benzi magnetice care sunt, în general, păstrate într-un centru informatic. Deci, în numeroase ţări, această obligaţie nu pare să includă datoria de a imprima şi de a produce informaţii specifice înregistrate pe un suport de date, căci obligaţiile juridice în chestiune nu vizează decât producţia de obiecte corporale existente. Pare îndoielnic să se poată aplica aceste dispoziţii prin analogie pentru a permite producerea anumitor informaţii, căci enumerarea exhaustivă a autorizaţiilor de constrângere specifice în procedura penală este un principiu esenţial al protecţiei libertăţilor publice. Acest lucru este valabil şi pentru aplicarea prin analogie a obligaţiei de a produce date informatice în virtutea dreptului fiscal şi comercial.

În multe cazuri, din obligaţia de a mărturisi poate să decurgă o obligaţie importantă de cooperare activă. În câteva ţări, această obligaţie de a mărturisi (“a spune adevărul”, “a răspunde la întrebări” etc.) poate fi folosită la anumite stadii ale procedurii cu profit, de exemplu pentru a descoperi un anumit cuvânt de trecere necesar pentru a accede la un sistem informatic sau pentru a localiza anumite informaţii în memorii vaste. Într-o anumită măsură, s-ar putea folosi o serie şi/sau o combinaţie de întrebări pentru a obţine explicaţii despre funcţionarea unui sistem de securitate complex. Totuşi, în majoritatea sistemelor juridice, nu putem lărgi obligaţia tradiţională de a mărturisi pentru a constrânge la o cooperare eficientă, nici să scoată pe imprimantă informaţii precise. În plus, nu trebuie să uităm că, în alte ţări, martorul nu este obligat să facă o depoziţie în faţa tribunalului (şi, în anumite ţări, procurorul), dar nu în faţa poliţiei, atunci în practică ea este cea care duce investigaţia. Numai în câteva ţări (mai ales cele scandinave) obligaţia clasică de a mărturisi conţine în plus obligaţia pentru martor “de a-şi împrospăta cunoştinţa despre afacere, de exemplu examinând cărţi de calcul, scrisori, documente şi obiecte pe care aşa-zisul martor poate să-şi procure fără dezagreare, mai ales, să-şi ia note şi să le depună în justiţie.

Cu scopul de a face mai eficace investigaţiile în mediu informatizat, câteva ţări au adoptat sau au propus noi obligaţii de producere a unor anumite informaţii. După noua lege britanică din 1984, referitoare la poliţie şi la dovezile în materie penală, “poliţistul poate pretinde ca orice informaţie deţinută într-un ordiantor şi in situ să fie produsă sub o formă care să permită de a o preleva şi să fie vizibilă şi lizibilă”. De asemenea, raportul olandez sugerează o nouă

96

Page 93: Cibernetica si informatica juridica

dispoziţie care nu permite numai magistratului instructor “să strângă sau să înregistreze toate datele pertinente”, dar şi “să ceară ca datele să fie produse sub forma alegerii sale”. O propunere asemănătoare este, de asemenea, prevăzută într-un nou proiect de lege canadian.

Este greu să ne pronunţăm asupra punctului de a şti dacă e bine sau nu să se preconizeze o asemenea obligaţie de a produce şi a face ieşire pe imprimanta computerului. Pe de o parte, trebuie împiedicată o prea mare ingerinţă a statului în drepturile cetăţenilor. Pe de altă parte, trebuie să se vadă că natura complexă a mediilor informatizate conduce, în general, la probleme informatice specifice care pot fi extrem de prejudiciabile investigaţiilor penale. Trebuie, de asemenea, ţinut cont de faptul că obligaţia de a produce date informatizate specifice există în alte domenii de drept, de exemplu în dreptul fiscal şi în dreptul societăţilor. Comitetul estimează că acest domeniu merită o mai amplă reflecţie, dar şi în ceea ce priveşte drepturile eventuale ale suspectului de a refuza cooperarea activă şi dreptul său de a nu furniza probe împotriva lui.

b. Punerea sub supraveghere a sistemelor de telecomunicaţii şi de computerePunerea sub supraveghere a liniilor de telecomunicaţii sau a sistemelor

informatice poate facilita investigaţiile judiciare, mai ales în cazurile în care fie datele sunt numai transmise şi nu stocate în mod permanent, fie datele nu fac decât să traverseze o ţară, fie trebuie observate în permanenţă telecomunicaţiile sau activităţile informatice. În timp ce autorizaţiile de percheziţie şi de confiscare constituie, de obicei, o ingerinţă unică şi “vizibilă” în libertăţi personale; punerea sub supraveghere a telecomunicaţiilor şi a sistemelor informatice asemănătoare cazurilor de ascultare clandestină, reprezintă, în general, o pătrundere durabilă de care cetăţenii vizaţi nu-şi dau seama.

În consecinţă, în majoritatea ţărilor, condiţiile legale care se aplică în cazul ascultării telefonice sau înregistrării de telecomunicaţii sunt mult mai stricte decât pentru alte măsuri de constrângere.

Chiar pentru ascultarea telefonică, situaţia juridică diferă considerabil printre ţările occidentale. În multe dintre ele, principiul inviolabilităţii comunicaţiilor telefonice decurge din garanţiile constituţionale ale respectului caracterului confidenţial al corespondenţei şi ale respectului vieţii private, drepturi care sunt, de asemenea, consacrate de către Convenţia europeană de salvgardare a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În altele, inviolabilitatea comunicaţiilor telefonice este stabilită printr-o lege determinând administraţia serviciului telefonic şi/sau prin dispoziţii penale prevăzând sancţiuni pentru interceptarea comunicaţiilor telefonice. Excepţiile de la principiul inviolabilităţii comunicaţiilor telefonice variază, de asemenea: În numeroase ţări occidentale, ascultările telefonice sunt supuse unor condiţii legale precise; în altele, ele

97

Page 94: Cibernetica si informatica juridica

constau în dispoziţii cu caracter general. Anumite propuneri prevăd o aplicare prin analogie a autorizaţiei de interceptare a comunicaţiilor, sub formă de scrisori sau de conversaţii telefonice. Alte ţări, practică chiar ascultarea telefonică fără nici o justificare legală. În sfârşit, există sisteme juridice care consideră ca ilegală orice interceptare de comunicaţii telefonice (pentru mai multe detalii, vezi Consiliul Europei, Dosar legislativ nr.2, “Supravegherea comunicaţiilor telefonice şi înregistrarea telecomunicaţiilor în anumite state membre ale Consiliului Europei”, Strasbourg, mai 1982).

Este indispensabil să ţinem cont de arestările Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de supraveghere a comunicaţiilor telefonice. În afacerea Kloss, apoi în afacerea Malone, Curtea a subliniat necesitatea garanţiilor adecvate şi eficiente contra abuzului de supraveghere secretă exersată de autorităţi, căci asemenea măsuri constituie o violare a articolului 8, paragraful 1 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului şi trebuie să fie justificate conform condiţiilor stricte ale articolului 8, paragraful 2 al Convenţiei. Mai precis, baza legală juridică a supravegherii comunicaţiilor trebuie să fie exprimată în termeni suficient de clari, pentru a indica modul satisfăcător cetăţenilor în care circumstanţe şi în ce condiţii autorităţile sunt abilitate să recurgă la această ingerinţă fără ştirea celor interesaţi şi potenţial periculoasă în dreptul respectului vieţii private şi corespondenţei.

Fiecare ţară aduce un răspuns diferit întrebării dacă se ştie că autorizaţiile uzuale în materie de ascultare telefonică pot sau nu fi aplicate supravegherii altor servicii de telecomunicaţii şi de sisteme informatice. Nici o problemă anume din informatică nu se pune în sistemele juridice a căror legislaţie permite, de exemplu, “supravegherea traficului de telecomunicaţii, incluzând înregistrarea conţinutului său”.

Există deci probleme de interpretare specifice informaticii, mai ales în ţările care nu autorizează decât supravegherea (în engleză, monitoring) conversaţiilor sau supravegherea (în engleză, surveillance) şi înregistrarea traficului de telecomunicaţii pe suporturi sonore. Asemenea dispoziţii sunt în special problematice când aplicarea prin analogie a autorizaţiilor de constrângere nu este admisă de procedura penală. Cu scopul de a evita probleme de interpretare, unele ţări au adoptat deja sau au propus o legislaţie nouă, permiţând interceptarea tuturor tipurilor de telecomunicaţii în aceleaşi condiţii ca şi conversaţiile telefonice. Aceleaşi clarificări pot fi recomandate, căci telecomunicaţia între ordinatoare nu merită mai multă protecţie decât telecomunicaţia între persoane.

Autorizaţiile de constrângere corespunzătoare trebuie să fie formulate cu precizie şi armonizate mai pe deplin în diferite ţări din Europa. Comitetul estimează ca importantă, mai ales cu privire la Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi la practica Curţii, supravegherea de aproape a acestor

98

Page 95: Cibernetica si informatica juridica

chestiuni şi examinarea lor mai detaliată în vederea armonizării diferitelor autorizaţii actuale.

4. Legalitatea strângerii, înregistrării şi interconexiunii de date cu caracter personal în cadrul unei proceduri penale

Condiţiile legale ale strângerii, înregistrării şi interconexării de date cu caracter personal diferă considerabil de la o ţară la alta. Diferenţele între sistemele juridice nu se referă numai la regulile de fond, dar şi la contextul constituţional, ierarhia normelor şi modalităţile de legiferare.

Rare sunt ţările care procedează la o dezbatere largă despre condiţiile constituţionale care prezidează strângerea, înregistrarea şi interconexarea de date cu caracter personal. De exemplu, în Germania, în celebra sa decizie Census, Curtea Constituţională Federală a recunoscut că înregistrarea de către stat a datelor cu caracter personal (mai ales în sistemele informatice) putea influenţa comportamentul cetăţenilor şi putea pune în pericol libertatea de acţiune a acestora şi ea trebuia deci să fie considerată ca un atentat la libertăţile publice, necesitând o bază legală explicită şi precisă. Ţările de Jos urmează, de asemenea, această metodă. Noua Constituţie spaniolă şi noua Constituţie portugheză revizuită conţin chiar garanţii specifice, protejând viaţa privată a cetăţenilor contra riscurilor informatice. În schimb, în numeroase alte ţări, ca Danemarca sau Franţa, strângerea şi înregistrarea de date cu caracter personal nu sunt (încă) considerate la nivel constituţional, ci legal.

Curtea europeană a Drepturilor Omului a fost, de asemenea, recent chemată să se pronunţe asupra compatibilităţii cu articolul 8, paragraful 1, al Convenţiei europene a Drepturilor Omului pentru strângerea şi înregistrarea de date cu caracter personal fără ştirea celui interesat. În afacerea Leander, Curtea a judecat că o asemenea practică pune o problemă cu privire la articolul 8, paragraful 1, dar că ea ar fi justificată prin articolul 8, paragraful 2. Alte decizii, atât ale Curţii, cât şi ale Comisiei, au recunoscut că protecţia de date ar releva un câmp de aplicare al dreptului pentru respectul vieţii private garantat prin articolul 8.

Ţările care reglementează strângerea, înregistrarea şi interconexarea de date cu caracter personal o fac la nivel constituţional sau legal, şi în acest ultim caz, au alegerea între diferite legi.

Câteva ţări includ dispoziţiile – sau cel puţin o parte dintre ele – în cadrul lor de procedură penală. Această tehnică legislativă prezintă următorul avantaj: codul de procedură penală rămâne unicul text, dând lista atentatelor la libertăţile personale care pot surveni în cadrul unei proceduri penale. Majoritatea ţărilor reglementează – total sau parţial – fişierele poliţiei în legile lor generale legate de protecţia de date; în majoritatea cazurilor, dispoziţiile sunt aplicabile activităţilor represive ale poliţiei (urmărire de delincvenţi) şi acţiunii sale preventive (menţinerea ordinii publice). Unele ţări exclud - total sau parţial – fişierele poliţiei din legile lor generale (represive sau preventive) legate de protecţia datelor şi/sau

99

Page 96: Cibernetica si informatica juridica

adoptă legi specifice pentru toate tipurile de date ale poliţiei. Italia are o lege specifică administrând fişierele poliţiei, iar Olanda va introduce o astfel de lege.

În afară de aceste chestiuni de ierarhie a normelor şi de contextul legilor, tehnica legislativă, ţinerea şi mecanismele de control al dispoziţiilor diferă de asemenea. Fiind vorba de tehnică legislativă, câteva ţări consideră necesară o reglementare mai detaliată şi mai precisă; altele au recurs la clauze mai mult sau mai puţin generale.

În alte ţări, nu există nici o dispoziţie legislativă determinând utilizarea de date cu caracter personal în sectorul poliţiei, în Belgia de exemplu. În ceea ce priveşte deţinerea de legi, pare să existe puţine ţări care să reglementeze strict fişierele poliţiei. Dimpotrivă, în ceea ce priveşte cazierul judiciar, sunt numeroase ţările care au făcut în domeniul radierii menţiunilor la cazierul judiciar. După Recomandarea nr.R (84)10 de către Comitetul de Miniştri pentru cazierul judiciar şi reabilitarea condamnaţilor, guvernele ar trebui să ia măsuri adecvate pentru protecţia datelor din cazierul judiciar, mai ales în cazul informatizării sale.

Consiliul Europei a întreprins un studiu comparativ la nivel internaţional şi a desfăşurat eforturi pentru protecţia internaţională a particularilor. Articolul 9 al Convenţiei pentru protecţia persoanelor cu privire la tratarea automatizată a datelor cu caracter personal (seria tratatelor europene nr.108) permite derogarea anumitor dispoziţii pentru a proteja, între altele, securitatea statului, siguranţa publică sau represiunea infracţiunilor. Comitetul de Miniştri a adoptat în 1987 Recomandarea R (87)15 vizând reglementarea utilizării de date cu caracter personal în sectorul poliţiei. Ea stabileşte o serie de principii de bază cu intenţia guvernelor statelor membre de a aborda problemele puse de strângerea, înregistrarea şi tratarea datelor cu caracter personal de către poliţie, în aşa fel încât să evite ca un vid juridic să nu fie creat prin posibilitatea de a invoca derogarea prezentată în articolul 9 al Convenţiei.

5. Admisibilitatea probelor produse de calculator în proceduri penaleAdmisibilitatea probelor produse de computer nu este importantă numai

pentru utilizarea fişierelor informatizate cu ocazia procesului în materie penală sau civilă. Ea este, de asemenea, indispensabilă din punct de vedere al forţei autorizaţiilor de constrângere descrise mai sus, ca şi din punct de vedere al întrajutorării judiciare. Într-adevăr, în majoritatea ţărilor, autorizaţiile de constrângere nu se aplică decât elementelor care ar putea constitui probe primibile (admise) cu ocazia unui proces. În consecinţă, dacă anumite date informatizate sau anumite ieşiri pe imprimanta de computer nu ar putea servi ca probe, ele nu ar mai putea să facă obiectul unei percheziţii şi vreunei confiscări. În practică, diverse probleme juridice care se pun sunt cruciale, căci este uşor să manipulezi scoaterile pe imprimantă şi datele informatizate (fenomen care este bine descris făcând scoateri pe imprimanta de computer a “produselor de mâna a doua”).

100

Page 97: Cibernetica si informatica juridica

Admisibilitatea în justiţie a mijloacelor de probă provenind din înregistrări informatice depinde, pentru o mare parte din principiile fundamentale care determină administrarea probelor în ţara la care ne referim. Putem distinge două mari grupe de ţări.

Legile mai multor ţări – ca Austria, Danemarca, R.F.G., Finlanda, Franţa, Grecia, Italia, Japonia, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia şi Turcia – pornesc de la principiul liberei producţii şi a liberei evaluări a probelor (“sistemul intimei convingeri”). În aceste ţări, tribunalele pot accepta, în principiu, toate tipurile de probe şi ele trebuie să aprecieze în ce măsură pot să se încreadă în ele sistemele juridice fondate pe asemenea principii. Nu există, în general, să admită înregistrări informatice ca dovezi de convingere. Nu sunt probleme decât atunci când dispoziţiile procedurale prevăd reguli specifice pentru dovada actelor judiciare sau dovada cu ajutorul documentelor juridice. În caz asemănător, textul unui document ar putea fi considerat ca o “copie”, cu consecinţa că tribunalul poate să se informeze despre datele de bază, căci ele sunt, în general, mai fiabile.

Contrar situaţiei juridice din aceste ţări, ţările din Common law, mai ales Australia, Canada, Marea Britanie şi S.U.A., se caracterizează, în mare măsură, printr-o procedură orală şi contradictorie. În aceste ţări, un martor nu poate face o depoziţie decât referitor la ceea ce cunoaşte el personal, declaraţiile sale putând astfel fi verificate cu ajutorul unui contra-interogatoriu. Informaţiile de mâna a doua, adică cele care provin de la altcineva, din cărţi sau din dosare, sunt considerate ca vorbe (hearsay) şi sunt, în principiu, reprimibile. Există mai multe excepţii de la această regulă, mai ales “excepţia documentelor comerciale” sau “excepţia copiilor fotografice”. Excepţia documentelor comerciale, de exemplu, permite un astfel de document stabilit în cursul unei activităţi comerciale pentru a fi produs ca probe chiar dacă nici o persoană fizică nu poate mărturisi despre credinţa propriilor sale informaţii.

În aceste ţări, problema de a şti dacă fişierele informatice şi scoaterile pe imprimantă constituie probe ireprimibile sau relevă că una dintre aceste excepţii a făcut obiectul unor largi dezbateri. Anumite ţări din Common law au admis scoaterile pe imprimantă ca relevând de la excepţie documentele comerciale. Altele au elaborat legi şi proiecte de legi permiţând admiterea ca probe a unei documentări informatice când sunt reunite câteva condiţii.

Legea britanică din 1984, referitoare la poliţie şi la probele în materie penală, prevede la articolul 69.a că o declaraţie figurând într-un document produs pe computer trebuie să satisfacă condiţiile următoare pe lângă condiţiile generale de admisibilitate a documentelor probante:

“1. Nu este nici un motiv rezonabil de a se gândi că declaraţia este inexactă pe motivul unei folosiri incorecte a computerului.

101

Page 98: Cibernetica si informatica juridica

2. În orice moment pertinent, computerul să funcţioneze corect sau ca proasta funcţionare sau absenţa funcţionării să nu fie de natură să afecteze producerea documentului sau exactitatea conţinutului său; şi

3. Toate condiţiile pertinente precizate prin reguli de procedură (...) să fie satisfăcute.”

În Statele Unite, mai multe legi de stat conţin dispoziţii care abordează specific probleme de administrare a probelor. În 1983, Codul mijloacelor de probă (Evidence Code) din California a fost modificat printr-un nou articol 1500.5, identic cu articolul 3 din proiectul de lege al Comisiei executive a statului. Noul articol stipulează că “informaţiile înregistrate pe computer sau programele informatice sau copiile de informaţii înregistrate pe computer sau de programe informatice nu trebuie să fie făcute ireprimibile prin regula celui mai bun mijloc de dovadă (best evidence rule). Reprezentarea imprimată a informaţiilor sau programelor informatice trebuie să fie admisibilă ca dovadă a existenţei şi a conţinutului datelor informatizate. Reprezentările imprimate sunt presupuse a fi reprezentări exacte a datelor informatizate, că ele sunt destinate să traducă. Această prezumţie poate fi totuşi întoarsă pe partea cealaltă. Dacă o parte aduce dovada că o asemenea reprezentare imprimată este inexactă sau puţin fiabilă, aparţine părţii care a produs-o ca mijloc de dovadă de a stabili convingând judecătorul de superioritatea dovezii sale, că reprezentarea imprimată constituie cea mai bună dovadă disponibilă a existenţei şi a conţinutului informaţiilor sau programe informatice în chestiune. În Iowa, noua lege din 1984, referitoare la criminalitatea informatică, creează articolului 716 A.16 o nouă regulă de dovadă în termenii căreia “în cadrul unei acţiuni exersate în virtutea prezentului capitol, scoaterile pe imprimata de computer trebuie să fie considerate ca dovezi valabile ale oricăror softuri sau programe sau date informatice conţinute într-un computer sau extrase dintr-un computer, în ciuda oricărei dispoziţii contrare prevăzută printr-o regulă de probă aplicabilă”.

Canada a prezentat Senatului, pe 18 nov.1982, un proiect de lege referitor la mijloacele de probă (Proiect S-33). Acest proiect rezulta din propunerile Conferinţei despre uniformizarea legilor din Canada (1981) şi conţinea dispoziţii referitoare la admisibilitatea ieşirilor pe imprimanta computerului şi la alte mijloace de dovadă informatizate în proceduri judiciare. Proiectul n-a fost totuşi niciodată adoptat de Parlament. În 1986, o nouă lege canadiană în materie a fost supusă unor consultaţii, dar n-a fost încă prezentată Parlamentului. În termenii articolului 121 al proiectului, “Partea care înţelege să producă un document informatizat poate stabili că el constituie un original printr-o probă:

a. fie că documentul corespunde, în toate elementele sale importante, datelor furnizate computerului;

b. fie că programul utilizat de computer pentru a informatiza documentul tratează genul de date în cauză în mod fiabil şi nu există nici un

102

Page 99: Cibernetica si informatica juridica

motiv rezonabil de a crede că documentul nu corespunde, în toate elementele sale importante, datelor furnizate computerului.”

La nivel internaţional, în ceea ce priveşte legile care cer dovada tranzacţiilor comerciale, Comitetul de Miniştri a adoptat Recomandarea nr.R (81)20 referitoare la armonizarea legislaţiilor în materie de exigenţă a unei scrieri şi în materie de admisibilitate a reproducerilor de şi a înregistrărilor informatice. Articolul 5 al recomandării enumeră condiţiile specifice care trebuie să fie satisfăcute atunci când documentele sunt produse prin sisteme informatice. În plus, posibilitatea de a produce în justiţie date exploatabile pe computer în calitate de documente probante a fost studiată de Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional (CNUDCI) şi de către Consiliul de Cooperare Vamală (CCD). În iunie 1985, CNUDCI a adoptat o recomandare cerând guvernelor să-şi revizuiască dispoziţiile legale care afectează posibilitatea de a produce ca dovezi documente informatice cu ocazia proceselor, cu scopul de a elimina obstacolele inutile care împiedică să le admită.

O astfel de armonizare internaţională a legislaţiei în materie de dovezi este dornică pentru procedura penală şi întrajutorare judiciară, căci este din ce în ce mai frecvent ca reproducerile sau înregistrările efectuate într-o ţară să fie prezentate ca dovadă într-o altă ţară.

103

Page 100: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 4

INFORMATICA JURIDICĂ

4.1 Chestiuni preliminarii

A vorbi despre informatica juridică, după unii autori nu înseamnă folosirea unei expresii originale; după alţii, este un abuz de limbaj pentru că informatica este o ştiinţă, iar intervenţiile sale în lumea dreptului reprezintă aplicaţii juridice.Noi suntem adepţii noţiunii de informatică juridică pe care o definim ca ştiinţa tratării logice, cu mijloace automate a informaţiei juridice. Ea cuprinde ansamblul aplicaţiilor informatice în serviciul dreptului. Disciplină tânără şi în plină dezvoltare, ea este profund marcată de caracterul practic al răspunsurilor şi mijloacelor sale, remarcându-se prin creativitate şi reflecţii teoretice asupra gândirii şi limbajului juridic. Informatica juridică are particularităţi care o disting de celelalte tehnici făcând din ea un instrument original de schimbare. Materia sa primă este informaţia juridică; ea reprezintă celula fundamentală a întregului sistem juridic; de aceea, prin prelucrarea informaţiei juridice, ea are o puternică influenţă asupra modelelor de gândire, asupra structurilor, mentalităţilor, oamenilor şi lucrurilor. Informatica juridică este un remarcabil instrument în serviciul dreptului, dar şi un factor de mutaţie important în domeniul juridic. Este dificil de întocmit un tablou de ansamblu al aplicaţiilor informaticii în drept, ele sunt variate şi numeroase, fiind legate de realizări juridice confirmate, unele în curs de experimentare sau studii teoretice.

Un prim efort de clasificare tinde să distingă clar informatica juridică - obiect al dreptului, de informatica pură şi de dreptul informatic, creat în urmă cu 10 ani, care este o disciplină distinctă a ştiinţelor juridice. Pentru ca juriştii să cunoască din ce în ce mai multe dosare, acte de procedură, probleme de contencios şi pentru reglarea rapoartelor de afaceri, aceştia folosesc calculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident înţesate de noţiuni tehnice, cum ar fi dreptul construcţiilor, procedura penală ori criminalistica. Nu există motive fundamentale pentru a concluziona că aceste domenii sunt pur tehnice sau că experţii sunt auxiliari ai juriştilor, iar mecanismul dreptului comun este ineficient în găsirea unei soluţii corecte.

Este adevărat că în această viziune se procedează la o analiză limitată în dreptul privat şi în special în dreptul obligaţiilor. Informatica interpelează juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrări consacrate acestor probleme este semnificativ mai mare.

Aceste întrebări sunt generate de tehnica însăşi, pentru că în considerarea lor ele sunt fără precedent, soluţiile nu sunt întotdeauna atât de

104

Page 101: Cibernetica si informatica juridica

simple pe cât par, dacă ne referim la reglarea unui banal conflict între furnizorul şi consumatorul de valori informatice. Bineînţeles, se pune apriori problema ataşării la o tehnică juridică pe care partizanii teoriei autonomiste preferă să o pună pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea unei discipline origjnale: "În mod sigur, se abandonează plăcerii ce afirmă că informatica este cea care doreşte înfiinţarea unui nou drept şi a unor noi jurişti. Ideea este valorizată (fiind rezultatul unui ezoterism sau, dacă preferaţi, a specialiştilor care deţin cunoaşterea şi sunt permanent flataţi) şi comodă (ea dispensându-se de necesitatea existenţei unui drept exterior, prin definiţii valoroase ale altora).

Dezbaterile nu sunt inutile, pentru că ele se înscriu în necesitatea cunoaşterii, înţelegerii tehnologiei, care este nu numai nouă, ci şi revoluţionară; în sens sociologic al termenului, ele se integrează în sistemul nostru juridic într-un prim caz, dar formează, în acelaşi timp, obiectul reglementărilor punctuale, de circumstanţă, inspirate din hazardul definiţiilor fort contre le faible, mai puţin în funcţie de progresul tehnic şi de concepţiile politice.

Dar discuţiile neacadaemice sunt de natură să constate cu uşurinţă cantitatea şi varietatea temelor concrete care sunt abordate cu ocazia dezbaterilor referitoare la doctrină.

Trecând în revistă problemele puse, ne punem o primă întrebare: ce este informatica şi care este domeniul pe care îl acoperă dreptul său? Este necesar a integra tot ceea ce, mai mult sau mai puţin, necesită utilizarea unui computer sau crearea, pe lângă dreptul informatic, a unui drept al banilor (monétique), a unui drept al televiziunii (télématique), a unui drept al comunicaţiilor (communicatique)? Este suficient să credem că pentru juristul modern este numai un tic, mai puţin o înclinaţie incorigibilă spre descoperirea de noi comparaţii sau trebuie să constatăm că interferenţa noilor tehnologii cu dreptul se produce la diferite nivele, având în vedere totalitatea clasificărilor juridice recunoscute, şi care par singurele artificiale în lotul soluţiilor acestei materii tradiţionale, pentru amalgamarea unei discipline monolitice creată din toate punctele componente.

Pentru a face o panoramă succintă, este necesară stabilirea unei paralele cu un alt fenomen al societăţii: automobilul. Este necesară, după cum se vede, demonstrarea găsirii unui sistem de drept viabil, având propriile sale mecanisme, cu structuri normative şi pretoriene care să-l facă propice pentru încadrarea unei tehnologii noi.

Utilizarea de bună-credinţă a unui vehicul este frecvent generatoare de distrugeri, de accidente de circulaţie. Această problemă este progresiv reglată pe fondul responsabilităţii delictuale printr-o jurisprudenţă adecvată, pe care legiuitorul o consacră, conformează sau precizează de la caz la caz.

De asemenea, folosirea normală a unui calculator este generatoare de neînţelegeri, cel mai adesea între furnizorul unui material inadaptat cerinţelor

105

Page 102: Cibernetica si informatica juridica

prevăzute şi clienţii săi. De la celebra afacere Flammarion împotriva IBM, abordarea contenciosului a demonstrat că fundamentul clasic al responsabilităţii contractuale oferă judecătorului puţine posibilităţi de soluţionare a conflictului.

Generalizarea folosirii automobilului a condus Statul la instaurarea şi perfecţionarea regulilor de prevenire, fixând un anumit comportament pentru conducătorii auto. De la impunerea codului rutier, un cod de conduită legală se impune pentru exploatarea fişierelor nominale publice şi private; (în Franţa este legea "Informatică şi libertate".)

Perfecţionările tehnice impun noi soluţii juridice. Argumentele performanţelor potenţiale ale autovehiculelor reclamă reglementări referitoare la limitarea vitezei şi tehnici particulare aferente constatării infracţiunilor. De aceeaşi manieră, circulaţia informaţiilor pe suport magnetic are influenţe considerabile asupra dreptului de probă.

Astăzi, cu toate că nu există un mecanism propriu de protecţie a creaţiei, Dreptul a produs, atunci când a avut nevoie, un sistem de protecţie a creaţiei intelectuale informatice.

Legiuitorul român exclude statutul de inventator, optând pentru considerarea dreptului de autor drept principal mijloc de protecţie a programelor de calculator prin "Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe", publicată în Monitorul Oficial nr.60/26 martie 1996.

Băncile de date reclamă un regim juridic, un statut, având în vedere caracterul difuz al relaţiilor care se stabilesc între actul informatic şi drept. Astăzi, băncile de date nu mai sunt suporturi primare ale cunoaşterii, ci numai vectori amplificatori ai instrumentelor de colectare sistematică organizată. Această organizare pune o primă problemă: aceea de fixare a dreptului respectiv de producător de material magnetic şi de proprietar al acestor bunuri. Afacerea Microfor/Le Monde, care nu şi-a găsit nici astăzi soluţie judiciară definitivă, prin rezistenţa opusă de judecătorul de fond asupra poziţiei exprimate de Curtea de Casaţie, ilustrează complexitatea acestor dezbateri care constau în concilierea dintre principiul liberei circulaţii a informaţiei şi dreptul de autor.

În această materie, discuţiile se rezumă la ideea că proprietatea asupra donaţiilor nu este unică, precum şi pe extraordinara posibilitate de amplificare dată de informaţiile din vastele fonduri documentare, care suscită, în drept, o altă problemă. În mod provizoriu, întrucât băncile de date nu constituie o activitate aducătoare de beneficiu, aspectul fiscal al regimului acestora nu poate fi primordial. În termeni iniţiali, problemele în materie de evaluare a fondului documentar, de contabilizare a investiţiilor existente în momentul constituirii sistemului, pot deveni de cel mai mare interes.

Pe planul libertăţilor publice, legiuitorul a dorit să prezinte băncile de date ca făcând parte din sistemul reglementărilor referitoare la comunicaţiile audio-

106

Page 103: Cibernetica si informatica juridica

vizuale şi să le doteze cu un statut embrionar, în sensul că este necesară declararea prealabilă.

Evidenţa raporturilor juridice de drept privat născute între furnizorii de informaţie şi clienţii lor poate pune probleme. Contractul, sui generis sau nu, contractul "de abonament", încheiat între producător şi beneficiar, notează - şi nu numai - particularitatea că nu este necesară reducerea cercetării echilibrului între obligaţiile sinalagmatice simple. Este necesară explicarea, directă sau indirectă, a acestor relaţii sub forma unui patrulater format din relaţiile contractuale născute între abonaţi, producători, utilizatori şi furnizori ai materialelor terminale indispensabile consultării. Deci, acest patrulater poate interveni inevitabil la un moment dat pentru preluarea responsabilităţii într-o situaţie juridică astfel creată. Ne gândim, în primul rând, la intermediarii care prosperă, prin titluri plătibile sau nu, care se substituie clienţilor. Nu este mai puţin importantă aplicarea dreptului obligaţiilor în raporturile dintre furnizorii şi beneficiarii de reţele de telecomunicaţii, care constituie unul dintre domeniile care necesită implicarea juriştilor.

Scopul acestei dezvoltări teoretice este de a răspunde câtorva din întrebările pe care informatica le pune unui jurist, fără a le anticipa pe cele pe care integrarea modelelor electronice de comunicare juridică urmează a le pune.

Înfiinţarea unei tehnologii atât de tentaculare precum informatica justifică o reflectare globală a fenomenului şi analiza evoluţiei tehnologiei informatice, în conceptul societăţii comunicaţiilor, fundamentând cercetarea statutului său pe "ipoteza că o teorie juridică a informaţiei poate servi ca fundament pentru un drept al viitorului care presupune transformări şi transferuri".

Fără a emite pretenţia de exhaustivitate, vom încerca în continuare să facem o clasificare a aplicaţiilor juridice în sprijinul dreptului sau, mai precis spus, stabilirea componentelor informaticii juridice:

1) Aplicaţii informatice în serviciul documentării juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridică de documentare;

2) Aplicaţii informatice în serviciul funcţiei juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridică de reglare socială;

3) Aplicaţii informatice în serviciul ştiinţei juridice, domeniu pe care-l vom denumi informatica juridică de cercetare şi şcolarizare.

4.2 Aplicaţii informatice în serviciul documentării juridice – informatica juridică de documentare4.2.1. Sisteme de gestiune a bazelor de date S.G.B.D.Termenul de bază de date apare în 1967 şi reprezintă o colecţie de

informaţii corelate despre subiectul studiat, relaţiile logice dintre aceste informaţii şi tehnicile de prelucrare corespunzătoare (sortare, regăsire, apreciere, ştergere, adăugare, inserare, modificare).

107

Page 104: Cibernetica si informatica juridica

Sistemul de gestiune a bazelor de date S.G.B.D. reprezintă sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea de înregistrări în bazele de date şi dezvoltarea de aplicaţii privind bazele de date, permiţând astfel accesul utilizatorului la date printr-un limbaj de nivel înalt, apropiat modului obişnuit de operare; el reprezintă o interfaţă între utilizator şi sistemul de operare.

Orice sistem de gestionare a bazelor de date conţine:- limbajul de descriere a datelor (LDD), care permite descrierea structurii

bazei de date, a componenţei, a relaţiilor dintre componente, a drepturilor de acces al utilizatorilor la baze de date (BD);

- limbajul de cereri (LC) este limbajul în care se scriu programele pentru realizarea prelucrării datelor;

- limbajul de prelucrare a datelor (LPD), care permite operaţii asupra BD, cum ar fi încărcarea BD, inserarea, ştergerea, căutarea sau modificarea unui element, realizarea de statistici.

Principalele sarcini ale gestionarului bazei de date sunt:- reducerea redundanţei prin identificarea informaţiilor comune şi

alcătuirea corespunzătoare a aplicaţiilor;- eliminarea inconsistenţelor ce rezultă din reducerea redundanţei;- utilizarea simultană a datelor de mai mulţi utilizatori;- standardizarea informaţiilor;- asigurarea securităţii BD prin acordarea şi urmărirea modului de acces al

utilizatorilor la componentele BD;- asigurarea integrităţii BD;- asigurarea sincronizării în cazul utilizării simultane a BD de mai mulţi

utilizatori sau a distribuirii informaţiei pe mai multe sisteme.În raport de modul de exploatare a BD, utilizatorii se împart în următoarele

clase:- utilizatorii obişnuiţi sunt utilizatorii care obţin informaţiile fără a avea

cunoştinţe de programare;- programatorii de aplicaţii scriu programe în limbajul de cereri, acestea

sunt apoi compilate şi memorate în fişiere program, putând fi lansate în execuţie prin invocarea numelui asociat lor.

Administratorul bazei de date este cel care stabileşte structura iniţială a bazei de date şi modul de memorare a datelor la nivel fizic, acordă utilizatorilor dreptul de acces la baza de date sau părţi ale ei, stabileşte condiţiile pentru asigurarea securităţii şi integrităţii datelor, modifică structura BD dacă este nevoie, asigură întreţinerea BD făcând copii periodice şi reconstituind BD în cazul în care au apărut erori şi răspunde de modul de utilizare a bazei de date.

108

Page 105: Cibernetica si informatica juridica

Administratorul sistemului de baze de date, care stabileşte bazele de date de pe un sistem de calcul, alocă spaţii de memorare şi asigură drepturi de acees.

Cele mai multe SGBD-uri conţin şi o colecţie de utilitare folosite în diferitele aplicaţii, cum sunt:

- procesoare de limbaje de cereri;- editoare de rapoarte;- subsisteme de reprezentări grafice;- posibilităţi de lucru tabelat;- procesoare de limbaje naturale;- programe statistice;- generatoare de aplicaţii.

4.2.2 Modele ale bazelor de dateÎn tehnica proiectării bazelor de date se utilizează trei tipuri de modele de

baze de date: Modelul ierarhic; Modelul reţea; Modelul relaţional- Modelul ierarhic (arborescent) este modelul cel mai natural, iar rezultatul

studiului după modelul ierarhic îl reprezintă o structură ierarhică ramificată. Să analizăm structura Departamentului de informatică, cercetare şi documentare (DICD) compus din trei servicii, în fiecare serviciu existând jurişti şi informaticieni.

Într-o structură ierarhică ramificată, fiecare părinte poate avea mai mulţi copii, dar fiecare copil are un singur părinte.

Utilizând o astfel de schemă, este uşor de adăugat un jurist la Serviciul informatică, biroul jurişti, dar este mai dificil să numărăm toţi informaticienii din toate birourile.

- Modelul reţea este un model performant, dar complicat. O bază de date de tip reţea reprezintă o colecţie de noduri şi legături, fiecare nod putând fi legat de oricare altul. Legăturile formează trasee prin intermediul cărora puteţi răspunde repede nu numai la întrebarea referitoare la numărul de jurişti din Serviciul cercetare, dar şi cea relativă la numărul total de informaticieni din BD.

Legăturile trebuie stabilite având tot timpul în minte interogările posibile şi acţiunile viitoare probabile.

- Modelul relaţional reprezintă cel mai utilizat model de stocare a datelor, prezentat pentru prima dată de E.F.Codd în 1970, în articolul “Un model relaţional al datelor pentru bănci de date sau de date folosite în comun”. Modelul este preluat de C.J.Date de la IBM, care, împreună cu E.F.Codd, a fondat Institutul Relaţional, care este dedicat explicării şi promovării modelului

109

Page 106: Cibernetica si informatica juridica

relaţional. Modelul relaţional este o abstracţie matematică, este o metodă de reprezentare, manipulare şi regăsire a informaţiei. În cadrul modelului relaţional, datele sunt stocate în tabele conceptuale în care rândurile reprezintă cazurile posibile, iar coloanele atributele.

E.F.Codd a definit 13 reguli cunoscute ca “Cele 12 reguli ale lui Codd”, care caracterizează modelul relaţional:

0. Un sistem relaţional de administrare a bazelor de date trebuie să poată administra bazele de date în întregime prin funcţiile sale relaţionale.

1. Regula informaţiei. Toate informaţiile dintr-o bază de date relaţională (inclusiv numele de tabel şi de coloană) sunt reprezentate explicit ca valori în tabele.

2. Acces garantat. Orice valoare dintr-o bază de date relaţională este accesibilă garantat prin folosirea unei combinaţii între numele tabelului, valoarea cheii primare şi numele coloanei.

3. Suportul sistematic al valorii nule. SGBD asigură un suport sistematic pentru tratamentul valorilor nule (date necunoscute sau neaplicabile), diferit de valorile prestabilite şi independent de orice domeniu.

4. Catalogul relaţional activ on-line. Descrierea bazei de date şi a componentelor sale este reprezentată la nivel logic sub formă de tabele şi de aceea, poate fi interogată folosind limbajul bazei de date.

5. Sublimbajul multilateral al datelor. Trebuie să existe cel puţin un limbaj acceptat care să aibă o sintaxă bine definită şi să fie multilateral, prin faptul că suportă definirea şi manipularea datelor, regulile de integritate, autorizarea şi tranzacţiile.

6. Regula actualizării vederilor. Toate vederile care pot fi actualizate pot fi actualizate în cadrul sistemului.

7. Inserarea, actualizarea şi ştergerea la nivel de mulţimi. SGBD suportă nu numai regăsirea datelor la nivel de mulţimi, ci şi inserări, actualizări şi ştergeri.

8. Independenţa fizică a datelor. Programele de aplicaţii şi cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic la deteriorarea metodelor de acces fizic sau a structurilor de memorare.

9. Independenţa logică a datelor. Programele de aplicaţii şi cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic când sunt făcute modificări în structurile tabelelor.

10. Independenţa integrităţii. Limbajul bazei de date trebuie să poată defini regulile de integritate. Acestea trebuie să fie memorate în catalogul on-line şi nu pot fi încălcate.

11. Independenţa distribuţiei. Programele de aplicaţii şi cererile momentane nu sunt afectate din punct de vedere logic la prima distribuire a datelor sau la o distribuire ulterioară.

110

Page 107: Cibernetica si informatica juridica

12. Nesubversiunea. Nu trebuie să fie posibil să fie încălcate regulile de integritate definite prin limbajul bazei de date prin folosirea limbajelor de nivel inferior.

Ideea lui Codd pentru un sistem de administrare a bazelor de date relaţionale foloseşte conceptele matematice de algebră relaţională pentru a grupa datele în mulţimi şi a stabili relaţii între submulţimile (domeniile) comune. Datele sunt separate în mulţimi care seamănă cu structura unui tabel format din elemente informaţionale individuale numite coloane, tuple sau câmpuri. Un singur set al unui grup de câmpuri este cunoscut ca o înregistrare, linie sau valorile tuplurilor.

De exemplu, pentru a crea o bază de date relaţională constând din datele studenţilor, punctul de start este un tabel numit STUDENŢI. Câmpurile tabelului STUDENŢI, sunt următoarele: nume, vârstă, medie admitere, domiciliu, telefon.

STUDENŢI

Nume Vârstă Medieadmitere

Domiciliul Telefon Sex

Popa Ion 25 7,60 Bucureşti 3354660 MVarga Pitut 20 8,30 Timişoara 323232 MIon Tita 19 9,10 Arad 346577 FBarbu Elena 20 8,70 Tulcea 231546 F

Cele cinci linii alcătuiesc înregistrările pentru tabelul STUDENŢI.Găsirea unei înregistrări din tabel presupune instruirea sistemului de

administrare a bazei de date să găsească înregistrările în care câmpul NUME este completat cu numele Barbu Elena. Dacă SGBD a fost instruit să regăsească toate câmpurile, vor fi returnate utilizatorului toate informaţiile de pe linia 4.

Modelul relaţional de baze de date cuprinde trei componente principale:- Structura datelor prin definirea unor domenii (valori atomice) şi a relaţiilor

(atribute, tupluri, chei primare etc.);- Integritatea datelor prin impunerea unor restricţii;- Prelucrarea datelor prin operaţii din algebra relaţională sau calculul relaţional.Modelul relaţional se bazează pe noţiunea matematică de relaţie,

submulţime a produsului cartezian a unei liste finite de mulţimi numite domenii. Elementele unei relaţii se numesc tupluri, iar numărul de domenii din produsul cartezian se numeşte aritatea relaţiei. De exemplu, a1, a2, ..., ak cu ai din Di () i = 1, ..., k reprezintă un tuplu al unei relaţii de aritate k, în care ai este cel de-al i-lea element al tuplului; altfel spus, tabelul STUDENŢI reprezintă o relaţie în care capul tabelului reprezintă un tuplu, iar coloanele sale reprezintă valorile tuplurilor dintr-un domeniu dat al produsului cartezian.

111

Page 108: Cibernetica si informatica juridica

În reprezentarea sub formă de tabel a unei relaţii, coloanelor şi, respectiv, domeniilor corespunzătoare lor li se asociază nume intitulate atribute. Mulţimea numelor atributelor unei relaţii se numeşte schemă relaţională. Dacă relaţia numită R are atributele A1, A2, ..., Ak, atunci schema relaţională se notează R(A1, A2, ..., Ak).

Sub raport arhitectural, o bază de date poate fi privită din mai multe unghiuri de vedere:

- Unghiul de vedere al utilizatorilor, care lucrează cu anumite părţi componente ale bazei de date numite vederi, ce sunt descrise prin subscheme în sublimbaje ale limbajului de descriere a datelor. Utilizatorii primesc răspunsuri la cererile formulate prin intermediul limbajului de prelucrare a datelor.

- Unghiul de vedere al administratorului bazei de date, care integrează toate vederile referitoare la baza de date într-un model numit schemă conceptuală, care constituie nivelul logic al bazei de date.

- Unghiul de vedere al implementatorului bazei de date, care priveşte baza de date ca pe o colecţie de fişiere memorate pe suporţi externi. Acesta constituie nivelul fizic al bazei de date care este, de fapt, singurul nivel existent efectiv.

Proiectarea unei baze de date după modelul relaţionalMajoritatea bazelor de date din domeniul juridic sunt baze de date relaţionale; de aceea, vom descrie succint etapele proiectării acestora. Proiectarea bazelor de date presupune fixarea structurii bazei de date şi a metodelor de prelucrare a datelor. Dacă, în mod obişnuit, baza de date îşi schimbă frecvent conţinutul, structura ei rămâne nemodificată pe lungi perioade de timp.

Prin proiectare se determină un model semantic, care să reflecte cât mai fidel lumea reală, construit astfel:1. Se identifică o mulţime de concepte semantice (entităţi, tipuri de entităţi, proprietăţi ale entităţilor, identificatorii entităţilor, relaţii între entităţi) ce dau informaţii despre lumea reală.2. Se asociază obiecte simbolice formale, prin care sunt reprezentate conceptele semantice.3. Se defineşte o mulţime de operatori formali ce pot să transforme obiectele formale.

Etapele construirii unei baze de date sunt următoarele:1. Studiul de fezabilitate, ce constă în cercetarea sistemelor existente, evaluarea costurilor pe diversele alternative.2. Cercetarea sistemului existent (tipuri de date, dimensiuni etc.).3. Analiza sistemului prin determinarea cauzelor diferitelor evenimente şi a adoptării metodelor şi a alternativelor posibile.4. Proiectarea sistemului prin determinarea celui mai bun model de reprezentare şi prelucrare a datelor, de asigurare a securităţii şi integrităţii.

112

Page 109: Cibernetica si informatica juridica

5. Dezvoltarea sistemului prin stabilirea detaliilor asociate datelor prevăzute a fi luate în considerare, a relaţiilor dintre ele şi a modului de reprezentare fizică.6. Implementarea sistemului prin proiectarea, scrierea şi testarea programelor, antrenarea utilizatorilor, alcătuirea documentaţiei, crearea şi încărcarea fişierelor.7. Revizuire şi întreţinere prin probe de lucru ale noului sistem, efectuarea unor eventuale modificări, adăugarea de noi componente şi urmărirea procesului de prelucrare a datelor.

Proiectarea urmăreşte obţinerea de baze de date care să întrunească următoarele calităţi: corectitudine, consistenţă, distribuire, flexibilitate.

Criteriile de clasificare pentru determinarea modelului logic de date optim corespunzător unei baze de date sunt:- Validare structurală - reflectarea consistentă a modului de utilizare a informaţiilor în lumea reală;- Simplitate - uşurinţa înţelegerii structurilor chiar de către utilizatori fără o pregătire specială;- Neredundanţă - eliminarea, pe cât posibil, a reprezentării de mai multe ori a aceleiaşi informaţii sau a informaţiilor ce se pot deduce logic din altele;- Distribuire - un model general aplicabil mai multor domenii, fără caracteristici specifice unor aplicaţii sau tehnologii particulare;- Extensibilitate - posibilitatea de a dezvolta noi componente cu efecte minime asupra bazei de date existente;- Integritate - consistenţa în modul de utilizare şi întreţinere a valorilor din informaţii.

Concepte şi noţiuni utilizate în studiul bazelor de date relaţionale1. SchemaStructura logică a unei colecţii de tabele care descrie complet o anumită

activitate este denumită schema bazei de date. Ea descrie câmpurile fiecărui tabel din punct de vedere al tipului datelor, dimensiunii, numelui şi gamei valorilor posibile, precum şi relaţiile dintre tabele.

2. NormalizareaFiecare tabel din cadrul unei baze de date trebuie să fie normalizat, adică

fiecare intersecţie dintre un rând şi o coloană trebuie să aibă o singură valoare, denumită valoare atomică. Algebra relaţională cere ca tabelele să fie normalizate, dar ea nu presupune o ordine anume nici pentru rânduri (înregistrări), nici pentru coloane (câmpuri). Din acest unghi de vedere, tabelul reprezintă o mulţime neordonată de date.

3. CheiOrice tabel cuprine, în mod natural, unul sau mai multe câmpuri, care intră

în componenţa unei chei primare, utilizată pentru diferenţierea unei înregistrări de toate celelalte. Dintre câmpurile unei înregistrări, mai multe pot fi alese drept

113

Page 110: Cibernetica si informatica juridica

chei primare, dar într-o aplicaţie doar una poate fi cheie primară, celelalte sunt chei alternative. Asocierea a două tabele (tabel părinte şi tabel copil) se face printr-un câmp special cu o trimitere la cheia primară a tabelului subordonat (tabelul copil).

4. Integritatea datelor presupune:- integritatea existenţială - impune ca în nici o împrejurare cheia primară să nu fie nulă;- integritatea referenţială - impune ca orice cheie străină să corespundă unei chei primare din tabelul asociat;- integritatea domeniului - impune definirea cu claritate a tipului domeniului.

Domeniul reprezintă mulţimea tuturor valorilor posibile pentru un tip de câmp dat.

5. Algebra relaţională este un set de operaţii care preia unul sau două tabele ca operanzi şi produce un tabel drept rezultat.

6. Produsul cartezian extins rezultă din combinarea a două tabele astfel încât rezultatul să aibă un număr de coloane egal cu cel al ambelor tabele puse împreună şi un număr suficient de rânduri pentru a exprima orice combinaţie posibilă a celor două tabele.

7. Selecţia reprezintă un subset orizontal al unui tabel în care sunt alese numai anumite înregistrări.

8. Proiecţia reprezintă un subset vertical al unui tabel, din care sunt afişate numai anumite câmpuri (coloane).

9. Îmbinarea este similară unui produs cartezian, cu excepţia faptului că tabelul rezultat cuprinde din fiecare tabel numai înregistrările care îndeplinesc o anumită condiţie.

10. Reuniunea a două tabele (AB=C) este un tabel format din mulţimea înregistrărilor comune şi necomune din cele două tabele; operaţia corespunde conjuncţiei logice “SAU”.

11. Intersecţia a două tabele (AB=C) este un tabel format din mulţimea înregistrărilor care aparţin ambelor tabele; operaţia corespunde conjuncţiei logice “ŞI”.

12. Diferenţa a două tabele (A\B = C) este un tabel format din mulţimea tuturor înregistrărilor care aparţin tabelului A şi nu aparţin tabelului B.

13. Împărţirea tabelului A prin tabelul B este un tabel format din coloanele din A care nu există în B şi înregistrările din tabelul A care sunt identice cu cele din tabelul B, în ceea ce priveşte coloanele comune.

Algebra relaţională este completă sub raportul construcţiei matematice; cu ajutorul operatorilor săi putem interoga, actualiza şi întreţine o bază de date relaţională. Pentru a putea fi însă aplicată, este nevoie de o metodă reală de punere în practică, de un limbaj structurat de interogare (SQL - structured query language) care reprezintă un limbaj de definire şi manipulare a datelor.

114

Page 111: Cibernetica si informatica juridica

Limbajul SQL, dezvoltat de D.D.Chamberlin în laboratoarele IBM din San José după anii 1970, include atât comenzi de definire a datelor (DDL), cum ar fi CREATE TABLE (Creează un tabel), GRANT (Permite) şi REVOKE (Revocă), cât şi comenzi de manipulare a datelor (DML), ca SELECT (Selectează), INSERT (Inserează), DELETE (Şterge) şi UPDATE (Actualizează).

Deoarece diferitele date pot fi grupate după relaţii evidente (cum ar fi relaţia dintre numele studentului şi media de admitere), MBDR (modelul de baze de date relaţionale) oferă proiectantului un grad mare de flexibilitate în descrierea relaţiilor dintre aceste date. Prin conceptele matematice de JOIN (Joncţiune) şi UNION (Reuniune), bazele de date relaţionale pot returna utilizatorului o colecţie combinată de date (informaţii).

Limbajul SQL (Structurat, Interogare, Limbaj) interoghează baza de date, creează tabele, adaugă, şterge şi combină date, declanşează acţiuni în funcţie de modificările aduse bazei de date, memorează interogările în program.

În concluzie, SQL înseamnă un limbaj structurat pentru adăugare, modificare, ştergere, joncţiune, memorare, declanşare şi interogare. Cu ajutorul limbajului SQL, un programator sau administrator de baze de date poate efectua următoarele operaţiuni:- modifică structura unei baze de date;- schimbă valorile de configurare pentru securitatea sistemului;- adaugă drepturi utilizatorilor asupra bazei de date;- interoghează o bază de date;- actualizează conţinutul unei baze de date.

Dintre SGBD-uri care utilizează limbajul SQL, considerăm reprezentative următoarele:- Microsoft Access este un SGBD proiectat pentru calculatoare PC;- Microsoft Query este un instrument puternic de interogare, care utilizează standardul ODBC, care permite independenţa proiectului program de baza de date;- Personal Oracle, împreună cu un set de instrumente de dezvoltare care include o bibliotecă de limbaj C++ şi Visual Basic.ODBC este o bibliotecă de funcţii proiectată pentru a furniza o interfaţă de programare a aplicaţiilor (API), care să asigure suportul pentru sistemele de baze de date.

ODBC s-a dezvoltat într-un standard adoptat de mai multe produse:- Visual Basic- Visual C++

- Fox Pro- Visual Fox- Billand Delphi- Power Builder.

115

Page 112: Cibernetica si informatica juridica

În paralel cu dezvoltarea unui model de bază de date relaţională, alte două tehnologii au condus la dezvoltarea rapidă a ceea ce numim astăzi un sistem de baze de date CLIENT-SERVER. Prima tehnologie importantă a fost calculatorul personal - “personal computers”, termen introdus în anul 1980 de Portia Issacson, pentru a semnala utilizarea sa de o singură persoană faţă de calculatoarele mari (main frames) pe care o considerăm fază de tranziţie spre realizarea conceptului de distributed computing. A doua tehnologie importantă a fost dezvoltarea reţelelor locale de calculatoare (LAN) şi integrarea lor. Firma Macintosh introduce calculatorul Apple Macintosh cu o interfaţă prietenoasă, care este preluată şi îmbunătăţită de Microsoft prin aplicaţia WINDOWS.

Numit Client/Server, deoarece procesarea este separată între calculatoarele client şi un server de baze de date, acest tip nou de aplicaţie are următoarele avantaje:- reduce costurile de întreţinere;- reduce încărcarea reţelei;- interoperativitatea sistemelor de operare prin utilizarea unui protocol de reţea comun;- creşterea integrităţii datelor datorită plasării lor centralizate.Bernard H.Boac defineşte tehnologia client/server astfel:

“Tehnologia client/server este modelul de procesare în care o singură aplicaţie este folosită în comun de mai multe procesoare, care cooperează pentru terminarea procesării ca pe un singur task unificat. Un produs client/server combină împreună procesoarele pentru a asigura o singură imagine a sistemului. Resursele partajabile sunt poziţionate la clienţii care au cereri care accesează servicii autorizate. Această tehnologie este total recursivă; pe rând, serverele pot deveni clienţi şi pot cere servicii de la alte servere din reţea etc.”.

Folosind SQL şi o conexiune la reţea, aplicaţia poate realiza interfaţa cu o bază de date existentă pe un server situat la distanţă, pentru că SQL este un limbaj pentru platforme combinate.

Informatica juridică documentară reprezintă o preocupare distinctă a juriştilor, pentru că este cea mai bogată intelectual, importantă sub raportul consecinţelor, cea mai veche, cea mai bine pusă la punct şi cea mai utilizată.Problemele care trebuie soluţionate sunt legate de locul şi rolul bazelor de date în munca juristului, probleme care au determinări tehnice, pe de-o parte legate de specificitatea bazelor de date juridice, modul de construire, actualizare, interogare etc., iar pe de altă parte, implicaţiile de ordin moral, etic şi profesional.Revoluţia comunicaţiilor n-a ocolit nici profesia de jurist.

116

Page 113: Cibernetica si informatica juridica

Informatizarea documentaţiei juridice presupune un nivel ridicat al investiţiilor reclamate de tehnică (hard) şi de aplicaţiile de firmă (soft), dar ea a devenit o necesitate datorită inflaţiei deciziilor juridice. Mijloacele tehnice noi ameliorează o nevoie fără a schimba fundamental dimensiunile şi obiectivele unui domeniu al existenţei sau cunoaşterii. Nevoia de ridicare a confortului şi de creştere a vitezei de deplasare a trenurilor a condus la electrificarea liniilor de cale ferată care nu a modificat fundamentul mijlocului de transport.

În domeniul dreptului, tehnica informatică a pătruns într-o perioadă în care aparatele tradiţionale de publicare a surselor dreptului şi comunicaţiilor erau insuficiente.

Proliferarea legislativă şi reglementară este legată şi de necesitatea intervenţiei statului în societate, modificării legilor în conformitate cu prevederile noii Constituţii sau a necesităţii armonizării legislaţiei interne cu cea europeană şi conducând la naşterea unor noi raporturi în sânul societăţii, la modificarea ramificaţiilor, a legăturilor pe care le are o nouă reglementare cu cele existente cu care nu trebuie să intre în contradicţie. Pierderea controlului asupra maselor pretoriene ale dreptului este o problemă de actualitate; necunoaşterea jurisprudenţei devine la fel de neproductivă ca şi necunoaşterea legii; de aceea, putem concluziona că explozia legislativă actuală necesită o veritabilă reînnoire a rolului jurisprudenţei.

De multe ori, se recurge la obiecţia că prin recurgerea la informatică deciziile şi sentinţele date riscă să se impună din ce în ce mai mult în faţa magistraţilor în detrimentul creaţiei jurisdicţionale.

Chiar dacă în momentul de faţă, pentru o serie întreagă de motive, biblioteca electronică ocupă un loc complementar faţă de cel al documentaţiei tradiţionale, cu siguranţă că în viitorul apropiat, importanţa şi rolul său vor creşte foarte mult.

Monitorul Oficial, culegerile de texte, revistele, enciclopediile, monografiile, tratatele universitare nu au aceeaşi funcţie documentară. Baza de date poate coordona textele, poate furniza materialul şi să coordoneze munca de realizare de reviste, colecţii sau monografii fără a putea înlocui activitatea de creaţie. De asemenea, am putea afirma că există şi o motivaţie legată de psihologia muncii - nici autorul şi nici cititorul nu sunt pregătiţi să facă o reflecţie altfel decât plecând de la un suport imprimat.

Complementaritatea documentării tradiţionale şi informatizate rezultă, în fond, din procesul însuşi al unei cercetări documentare serioase. Când un jurist studiază o cauză, în special un dosar privind contenciosul administrativ, îi este indispensabil faptul de a localiza corect problema sau problemele indicate, de a aduna în dosarul său elemente suficiente, de a găsi argumente capabile să contracareze teza adversă fondată sau nu pe nişte decizii de specialitate. Dacă vrea să recapituleze principiile în cauză şi să efectueze o sinteză atentă a

117

Page 114: Cibernetica si informatica juridica

cazului pe care îl studiază, practicianul trebuie să consulte culegerile şi operele de specialitate. Deci, chiar dacă juristul se hotărăşte să recurgă la o bază de date, îi este necesar să-şi pregătească în mod inteligent întrebarea sa, situând-o în latura necesară studierii cazului său, ceea ce va face consultând o bibliotecă tradiţională. Biblioteca tradiţională are un rol important după consultarea băncii de date, pentru punerea în text, apoi alcătuirea dosarului plecând de la informaţiile teoretice factuale sau cuantificale, dar întotdeauna precise, culese din fişierele informatice.

Obiectivele principale ale informaticii juridice documentare sunt:a) securitatea informaţiilor, care presupune păstrarea nealterată a

informaţiei existente prin realizarea de protocoale care să limiteze numărul operatorilor care pot modifica fişierele existente, protecţia împotriva viruşilor informatici, precum şi rigoarea şi corectitudinea actualizării bazelor de date;

b) rapiditatea obţinerii informaţiilor cerute, obiectiv ce ţine de proiectantul bazei de date, de interogările făcute, de criteriile de căutare.

Există astăzi în unele ţări centre de cercetări publice sau private care au în memorie legislaţia, jurisprudenţa şi doctrina juridică, asigurând accesul facil şi interogarea rapidă de la distanţă.

Tehnicile de prelucrare informatică a materialului iniţial devin din ce în ce mai subtile; varietatea modurilor de exploatare, importanţa muncii de organizare a vocabularului şi câmpului semantic juridic, conduc la realizarea unei documentări pertinente, actuale şi oportune.

Perfecţionarea resurselor informatice hardware (memorii interne şi externe, microprocesoare), precum şi a celor software (aplicaţii mai rapide, medii mai eficiente sub raportul utilizării memoriei) conduc la creşterea supleţei aplicaţiilor documentare, la miniaturizare, contabilizare şi descentralizare.

Părerea noastră este că nu se pune problema sclaviei intelectuale a juristului, a dominării sale de tehnică, ci dimpotrivă, faptul că o mare parte a timpului pierdut în căutări şi activităţi rutiniere nu mai este irosit, imaginaţia, spiritul critic şi capacitatea de creaţie vor spori.

4.3 Aplicaţii informatice în serviciul funcţiei juridice, informatica juridică de reglare socială

Funcţia de reglare socială care aparţine dreptului, se manifestă prin texte ce urmează a fi elaborate, pe de-o parte, şi aplicarea acestora şi urmărirea efectelor aplicării lor în societate, pe de altă parte, activităţi ce pot implica informatica.

a) Elaborarea regulii de drept

118

Page 115: Cibernetica si informatica juridica

Realizările şi mai ales experienţele în curs (în special în S.U.A., Canada, Franţa etc.) demonstrează implicarea semnificativă a informaticii în elaborarea legislativă sau reglementară.

Efectele importante ale intervenţiei informaticii în elaborarea regulii de drept sunt următoarele:

- Favorizează o mai bună cunoaştere a arsenalului legislativ sau de reglementare prin contribuţii semnificative la inventarul analitic al textelor, la codificarea, distribuirea şi publicarea lor.

- Ajută la mai buna cuprindere a regulilor prin analiza sistematică a arsenalului legislativ şi a evoluţiei acestuia şi, mai general, prin creşterea performanţelor cercetării juridice informatizate.

- Ajută la creşterea coeficienţei interne şi la o mai bună armonizare a textelor (depistând greşelile şi incoerenţele logice şi sugerând, de exemplu, clauzele de abrogare sau derogare).

- Permite elaborarea de texte mai bine adaptate mediului social şi economic pe care dreptul îl guvernează.

- Asigură o mai bună cunoaştere ştiinţifică a faptelor sociale şi aceasta face posibilă crearea de modele matematice reprezentative ale realităţii sociale. Pregătirea ştiinţifică a deciziilor presupune aplicaţii ale cercetării operaţionale juridice care conduc la realizarea de modele tehnice complexe.

- Contribuie la stabilitatea dreptului (prin calitatea normelor elaborate) şi la adaptarea sa (prin luarea în considerare mai rapidă a evoluţiilor depistate de modele ce recompun logico-informatic realitatea).

b) Aplicarea regulilor de dreptJustiţia are ca sarcină acest aspect al funcţiei juridice în care informatica

este implicată profund prin gestiunea automată a administrării judiciare, cunoaşterea persoanelor şi fenomenelor judiciare, favorizând astfel un exerciţiu eficient al funcţiei jurisdicţionale.

Îmbunătăţirile gestiunii, fără a fi neglijate, sunt transpuneri în administraţia judecătorească a contribuţiilor cunoscute de informatica de gestiune; ele se referă atât la structură, la funcţionarea şi documentarea organelor centrale ale justiţiei, precum şi a jurisdicţiei lor.

Dezvoltarea prin informatică a fişierelor publice noi sau modernizate (stare civilă, cazier judiciar, conducători auto etc.) şi a statisticilor judiciare (asupra activităţii jurisdicţionale, de exemplu) permit clarificarea justiţiei asupra ei însăşi, dar şi asupra mediului său social sau asupra indivizilor cu care s-a confruntat.

Asupra unor ansambluri de date se dezvoltă cercetarea judiciară aprofundată şi diversificată (sociologia şi chiar psihologia judiciară, de exemplu). În fine, în etapa procesului propriu-zis, informatica ameliorează condiţiile generale de muncă ale funcţionarului de justiţie prin gestiunea cabinetelor,

119

Page 116: Cibernetica si informatica juridica

redactarea actelor, pregătirea directă a procesului, uneori chiar prin evaluarea şanselor de succes.

Magistratul poate beneficia de aceste contribuţii informatice prin ajutorul dat judecătorului în elaborarea deciziei. Se pune chiar problema calculatorului-judecător care acoperă diferite aspecte posibile ale înlocuirii judecătorului cu calculatorul.

Clasamentul şi confruntarea logică a dovezilor sau mărturiilor, cercetarea coerenţei juridice sau practice în acţiunea de judecată şi emiterea deciziei sunt realizate astăzi prin aplicaţii informatice care, oricât de complexe ar părea, fac obiectul studiilor sau chiar al realizărilor suscitând din ce în ce mai puţine polemici.

Problema esenţială rămâne aceea a luării deciziei propriu-zise, iar întrebarea fundamentală este dacă un sistem informatic poate să facă dreptate.

Pentru unii, odată depăşite reacţiile posibile, apare că, tehnic, informatica poate să vizeze tot atât de bine anumite decizii de justiţie sau administrative, astăzi automatizate complet, cu condiţia ca textele de bază şi datele de fapt ale procesului deciziei jurisdicţionale să fie suficient de precise pentru a nu lăsa loc nici unei interpretări: este vorba de procese obiective (putând fi supuse unei automatizări avansate), în opoziţie cu litigiile cu un grad mai ridicat de subiectivitate în care interpretarea sau aprecierea judecătorului sunt decisive. Pentru alţi analişti, această distincţie este nerealistă şi moral condamnabilă.

Justiţia penală se distinge de ansamblul sistemului judiciar în măsura în care informatica poate să joace un rol crescut şi făcând mai eficace circuitele de informatică penală între diferiţi intervenienţi, ajutând puternic munca poliţiei judiciare şi chiar ameliorând prevenirea şi pedepsirea delincvenţei (datorită rezultatelor obţinute prin informatizarea cercetării criminologice şi penitenciare).

4.4 Aplicaţii informatice în serviciul ştiinţei juridice- informatica juridică de cercetare şi şcolarizare

4.4.1 Noţiuni preliminariiŞtiinţa juridică are drept obiect transmiterea şi aprofundarea cunoaşterii

juridice. În ambele domenii este vorba de un tratament al informaţiei juridice şi nu vom rămâne surprinşi de implicaţiile profunde ale informaticii în învăţământul şi cercetarea juridică.

a) Şcolarizarea juridică poate să beneficieze de aportul deja evocat al informaticii la documentarea juridică sau la gestiune; sunt însă aplicaţii informatice specifice mult mai spectaculoase, care pot revoluţiona metodele de predare a dreptului. Din acest unghi de vedere, informatica este calul troian al ciberneticii, ea ajutând la regândirea oricărei pedagogii, în special juridică, în sensul unei individualizări a învăţământului şi al adaptării sistematice la receptor.

120

Page 117: Cibernetica si informatica juridica

Pe de altă parte, apare astăzi în drept, pe lângă alte discipline, predarea asistată de calculator. Aplicaţiile ei pun în funcţiune sisteme informatice uneori complexe pentru predarea teoretică, pentru activităţile de laborator “jocuri pedagogice” şi chiar pentru controlul cunoştinţelor.

Esenţa metodei constă într-un dialog între student şi maşină, care îşi adaptează “serviciul” la reacţiile sau progresele reale ale fiecăruia.

b) Cercetarea juridicăCercetătorul jurist se iniţiază în informatică, îmbogăţind şi accelerând

procesul de informare a juristului prin informatizarea documentării, a fişierelor şi statisticilor, favorizând astfel deschiderea cercetării juridice către lucrări de sinteză şi de frontieră în domeniul juridic. În plus, informatica favorizează deschiderea către alte ştiinţe a cercetării juridice, ducând la pluridisciplinaritate. Informatica aduce mai ales cercetării un mijloc nou de tratare a informaţiilor. Se predă calculatorului programat conform cerinţelor un anumit număr de informaţii (documente, informaţii demografice, sociologice, economice, juridice), apoi i se cere acestuia să le trateze pentru a furniza date noi, originale în raport cu datele iniţiale. Este vorba de rezultatul apropierilor simple, dar utile, de informaţii până atunci prea dispersate sau prea numeroase pentru a fi cu uşurinţă confruntate. Implicarea calculatorului poate să fie mult mai profundă, cerându-i nu numai rezolvarea problemelor de ordonare, sortare şi interogare a informaţiilor juridice, ci şi determinarea soluţiilor posibile pentru o problemă pusă, prin utilizarea metodelor de cercetare sau analiză operaţională juridică.

Îmbogăţirea informaţiei cercetătorului şi dezvoltarea acestor metode noi în cercetarea juridică constituie bazele construcţiei programelor de cercetare îndrăzneţe. Separarea statistică a problemelor juridice care apar puţin în faţa tribunalelor naşte o mulţime de întrebări care conduc la regulile juridice în materie, la sistemul judecătoresc sau la mediul social.

Au fost lansate diverse anchete, de exemplu asupra comportamentului criminal.

O asemenea anchetă efectuată în Franţa a necesitat introducerea a 350 de date pentru fiecare deţinut, în total fiind introduse 35 de milioane de date; doar analiza informatică permite obţinerea rezultatelor din masa de informaţii care nu îşi dezvăluie secretele decât prin combinaţii sau apropieri sistematice. O asemenea mişcare a cercetării juridice în ansamblul său ar trebui să aducă, ceea ce este esenţial, legături mai strânse ale raporturilor mai profunde şi o interacţiune mai evidentă între dreptul şi lumea oamenilor care îl guvernează.

Incidenţa fundamentală, dar şi cea mai discretă şi cea mai recunoscută, a aportului informaticii la drept se va situa la nivelul substanţei însăşi a dreptului. Este vorba de impactul pe care lucrările de informatică juridică pot să le aibă în mod indirect, dar puternic asupra limbajului şi gândirii juridice, cât şi asupra structurilor înseşi ale dreptului.

121

Page 118: Cibernetica si informatica juridica

Toate aplicaţiile informaticii juridice fac o analiză fină, viguroasă, dar şi riguroasă, a domeniului juridic, a vocabularului său, a conceptelor sale şi deci a limbajului, a gândirii şi a structurilor logice ale dreptului. Cercetarea juridico-informatică induce un grad înalt de formalizare logică, structurată a textelor şi jurisprudenţei.

Exigenţa logicii moderne şi a raţionalităţii informatice, ce sunt imposibil de evitat, sunt pentru gândirea juridică un cadru în care ea ar trebui să se integreze. Disciplina raţionalităţii informatice deranjează uneori, poate fi chiar nefastă, dar în mai toate cazurile este fecundă.

Principiile de bază ale cercetării documentare informatizateSunt două tipuri de fişiere care furnizează informaţii sistemului de

interogare:1) fişierele de referinţă, care furnizează identificarea sursei biografice în

care se găseşte informaţia căutată;2) fişierele documentare, care furnizează o informaţie utilizabilă. Astăzi

această denumire a ieşit din domeniul documentării şi desemnează un principiu general al organizării fişierelor informatizate de gestiune. Mulţi autori denumesc sistemele de documentare bănci de date, ceea ce nu intră în contradicţie cu termenul de baze, pentru a desemna subansamblurile autonome, adică teoretic, fişierele aceleiaşi bănci de date. Se va preciza deci caracterul referinţial, textual sau factual al acestor fişiere, după tipul informaţiei pe care o conţin.

Oricare ar fi natura informaţiilor, sistemele documentare care le automatizează se supun, de obicei, aceleiaşi scheme de organizare, specificaţia uneia sau alteia nefiind marcată doar de multiplicarea cheilor de acces şi a modurilor de recunoaştere ale logicii booleene concretizată în cele mai multe din cazuri în limbajul SQL.

Arhitectura generală a unui program de cercetare documentarăUn sistem de cercetare documentară se bazează pe capacitatea SGBD-

ului de a înmagazina, ordona, selecta, interoga BD şi a realiza rapoarte text, grafice sau diagrame. SGBD interoghează documentele structurate în fişierele memorate pe suporţi externi, semnalând pe cele în care figurează cuvântul sau combinaţia de cuvinte ce descriu conceptul la care se referă documentarea.

Adresăm calculatorului cuvântul vizat pentru ca el să afişeze ansamblul documentelor aflate în memorie şi care conţin cel puţin o dată cuvântul “DIVORŢ”, deci care teoretic tratează acest subiect.

Programele de cercetare documentară funcţionează aproape toate prin utilizarea a trei fişiere principale: lexicul, fişierul index sau fişierul inversat şi fişierul text (full text).

- Lexicul (tezaurul) sau fişierul de legăturiLexicul cuprinde ansamblul de cuvinte, adică lanţuri de caractere

semnificative, pe care sistemul le recunoaşte. Acest fişier are rol în utilizarea

122

Page 119: Cibernetica si informatica juridica

vocabularului, dar lista de cuvinte pe care sistemul o caută este indispensabilă pentru ca acestea să fie identificate.

În general, tezaurul este completat de lista de legături de caractere pe care sistemul are dreptul să le ignore: cuvintele nule sau cuvintele goale (de sens), articole, prepoziţii etc. Astfel, comparaţia mesajului-întrebare de pe aceste două liste permite calculatorului să reacţioneze la primirea unui termen care nu este cuprins nici în Lexic, nici în lista cuvintelor nule. Calculatorul răspunde printr-un mesaj de eroare, ceea ce înseamnă că ignoră acest cuvânt sau că acesta conţine o greşeală de ortografie sau de implementare.

- Fişierul indexDupă ce calculatorul a primit instrucţiunile pentru recunoaşterea cuvintelor,

el poate să găsească documentele care conţin cuvintele dorite printr-o simplă trecere secvenţială în revistă. În ciuda rapidităţii operării cu sistemele informaţionale, acest mod este foarte lent prin interogarea băncilor de date, care conţin mii sau milioane de informaţii (admiţând că verificarea existenţei unui termen într-un document care cuprinde 20 rânduri necesită 1/10 secunde, ar trebui 1 oră pentru a epuiza un fişier de 36.000 documente). Lexicul este, în general, inversat într-un fişier index, adică un fişier care regrupează pentru fiecare din formele alfanumerice, ce constituie lexicul, grupul de adrese al documentelor în care acestea figurează. Timpul de lectură este astfel redus considerabil, datorită numărului mic de caractere.

- Fişierul text (full text)Documentele căutate sunt găsite prin adresele lor în fişierele text, în care

ele au fost înregistrate în formă literală, formă în care trebuie să apară pe monitor. Prin accesul direct la zona discului care conţine aceste adrese sau chei, ele vor fi înregistrate în memoria centrală pentru a putea fi afişate utilizatorului în funcţie de cererile lui.

- ArborescenţăProcesul de investigare pe care l-am descris este cel mai simplu, pentru

că el se bazează pe o strategie de cercetare formulată cu ajutorul unui termen unic. Oricare ar fi viteza de execuţie, puţine sisteme documentare l-ar folosi, pentru că el are o viteză de regăsire foarte mică. Viteza şi precizia de acces cresc prin adăugarea de subrubrici şi chiar detalii. Altfel spus, căutarea se va efectua după noţiune (cuvânt cheie), subnoţiuni (subrubrici) şi detalii.

Sistemele moderne de gestiune a bazelor de date, folosind o logică identică, realizează Meniuri arborescente, realizând o interfaţă prietenoasă ce conduce la micşorarea semnificativă a timpului de pregătire a operatorilor şi la uşurarea operaţiilor ce se efectuează asupra bazelor de date.

După ce operatorul a indicat domeniul ales din memorie, calculatorul îi răspunde printr-o listă amănunţită şi tot aşa până în momentul când va afişa toate documentele care tratează problema izolată în mod progresiv.

123

Page 120: Cibernetica si informatica juridica

Aceste sisteme sunt des apreciate pentru că sunt uşor de folosit şi nu necesită nici o perioadă de învăţare a lor. Totuşi, utilizarea lor este foarte greoaie, în măsura în care nu există nici un mijloc de accelerare a procesului de căutare în arborescenţă. Ele servesc unor sisteme documentare cu un număr mic de înregistrări sau unor fişiere tematice generale sau puţin aprofundate, fie unor reviste de actualitate limitate unui domeniu dat.

“Geniul propriu” al computerului rezidă în capacitatea accesibilităţii instantanee la o informaţie precisă.

- Ecuaţia de cercetare - Operatorii boolSunt rare situaţiile când obiectul cercetării poate fi formulat într-un singur

cuvânt sau într-o expresie unică. Într-o enciclopedie imprimată, cititorul va face el însuşi o triere a informaţiilor globale, capitolului, paragrafului la care tabela l-a trimis. Ţinând cont de compunerea unei bănci de date şi de structurarea acesteia în unităţi documentare juxtapuse şi nu organizate, este mai convenabil să avem acces direct la documentele care tratează în mod precis problema pusă. Legătura acestor cuvinte de cercetare se efectuează urmând principiile algebrei BOOLE. În termeni mai clari, aceasta înseamnă că vom putea cere maşinii să efectueze o cercetare urmând trei criterii:

- Operatorul de legătură al acestor cuvinte, numit operator logic, va fi cuvântul “ŞI” când va fi necesară prezenţa simultană a doi termeni.

- Acest operator va fi cuvântul “SAU” dacă această prezenţă va fi alternativă.

- Vom folosi cuvântul “FĂRĂ” pentru a exclude un termen.Vom fi mai clari dacă vom transpune aceste funcţii de relaţii cu ajutorul

desenelor:1) “ŞI”: să presupunem că vom efectua o cercetare într-o bază de date

jurisprudenţială, asupra consecinţelor furtului unei cărţi albastre.Ansamblul documentelor care conţin cel puţin o dată cuvântul FURT va fi

reprezentat de un cerc “V” şi ansamblul celor care conţin cuvântul “CARTE ALBASTRĂ” printr-un alt cerc “CB”.

Dacă un document conţine, cel puţin o dată, cuvintele FURT şi CARTE ALBASTRĂ, el va figura în intersecţia haşurată a celor două ansamble.

2) “SAU”: Abandonând prin ipoteză problema furtului, vom efectua o cercetare asupra ansamblului documentelor privind cărţile de plată: vom folosi şi termenul de “Carte de credit”.

În acest caz, maşina va selecţiona:- documentele care conţin “Carte albastră”;- cele care conţin cuvântul “Carte de credit”;- cele care conţin ambele expresii.

124

Page 121: Cibernetica si informatica juridica

Vom menţiona că “SAU” logic este mai restrâns ca înţeles decât “SAU” folosit în limbajul curent: el acoperă relaţia alternativă care corespunde propoziţiei:

“Petru SAU Paul, veniţi să mă vedeţi”.Dar el nu acoperă caracterul exclusiv al unei afirmaţii de tipul:“Mă voi duce în această seară la cinema SAU la teatru”.3) “FĂRĂ”: Continuând exemplul cu “Cartea albastră”, să presupunem că

vrem să excludem din investigaţiile noastre aspectele penale. Formularea acestei probleme va fi enunţată şi reprezentată astfel:

Cartea albastră “FĂRĂ” excrocherieFolosirea lui “FĂRĂ” este foarte eficace într-o cercetare. El permite, în

general, să facem legătura rapid între cercetare şi obiectul său exact, excluzând domeniile dreptului care îl interferează inutil.

- ParantezareaCombinarea a două criterii de selecţie cu ajutorul unui operator logic ca în

exemplele arătate nu pune prea multe probleme. Dar este frecvent ca o asemenea formulare să nu fie suficientă şi operatorul să fie obligat să multiplice argumentele de triere şi să combine mai mulţi operatori logici în aceeaşi formulă.

Reluând cercetarea asupra “cărţii albastre”, putem observa că consecinţele unei utilizări frauduloase vor fi luate în considerare în funcţie de cum titlul de plată a fost pierdut sau furat.

Anumite sisteme cer prezenţa mai multor operatori logici diferiţi în aceeaşi frază. Nici unul nu va rezolva ambiguitatea unei formulări care ar avea un răspuns constituit din ansamblul documentelor ce conţin cuvântul “pierdere” şi din ansamblul documentelor ce conţin cuvintele “furt” şi “carte albastră” în acelaşi timp.

Ecuaţia cercetării va trebui să cuprindă deci un factor comun al termenilor utilizaţi şi va fi operată astfel:

(Pierdere sau furt) şi carte albastră,ceea ce va permite maşinii să traducă aceasta sub forma:(Pierdere şi carte albastră) sau (furt şi carte albastră).Este de menţionat că punerea în paranteze, când aceasta este admisă de

sistem, poate teoretic să suporte mai multe nivele care sunt câteodată necesare pentru a formula cercetarea.

Exemplu:Să presupunem că avem de tratat cercetarea jurisprudenţială următoare:“Refuzul soţiei de a avea copii este o cauză de divorţ?”Pentru a fi completă această cercetare, va trebui să fie formulată cu

ajutorul tuturor conceptelor care conţin refuzul de a avea copii:- refuzul maternităţii,- refuzul de a se îngrăşa,

125

Page 122: Cibernetica si informatica juridica

- refuzul de a rămâne gravidă,- refuzul de a avea copii,- avortul.Aceşti termeni vor fi încrucişaţi alternativ cu cuvântul divorţ. Va trebui să

stabilim deci diagrama ecuaţiei cercetării noastre sub forma:“Divorţ şi (refuz şi (maternitate sau (a avea şi copii) sau a se îngrăşa sau a

rămâne gravidă) sau avort)”.Cele mai sofisticate sisteme vor înlătura parantezele, readucându-le în

funcţie de ierarhia dintre operatori şi în funcţie de prioritatea dată anumitor cuvinte.

Sistemele mai vechi nu permit folosirea parantezelor intermediare şi vor înlocui acest mod de lucru printr-o succesiune de formulări primare, lucrându-se pe etape succesive pentru a ajunge la nivelul întrebării alese.

Exemplele precedente se referă la un anumit număr de expresii pe care le-am considerat în mod deliberat ca nişte cuvinte documentare, fie că este vorba de “uni-termene” sau expresii compuse. Calculatorul nu este capabil, acest lucru fiind chiar extraordinar, decât să se asigure asupra identităţii stricte între lanţul de caractere ce compune mesajul utilizatorului şi lanţul ce figurează în documentul respectiv. Problema principală pe care trebuie s-o rezolve utilizatorul unei baze de date juridice este formularea întrebărilor şi transpunerea acestora în instrucţiuni de interogare SQL.

126

Page 123: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 5CIBERNETICA DREPTULUI

5.1 Chestiuni introductive

Cibernetica este un concept nou al vocabularului ştiinţific actual care a determinat schimbări fundamentale în gândirea ştiinţifică şi metodologică, definită ca disciplină ştiinţifică ce studiază principiile generale ale procesului conducerii la fiinţe şi maşini.

Cea de-a doua lucrare a lui Norbert Wiener – Cibernetica şi societatea – nu mai are un caracter tehnic, ci reprezintă baza filosofico-metodologică a gândirii sale ştiinţifice şi a unei noi viziuni asupra lumii; societatea este studiată în ansamblul său prin analiza mesajelor şi mijloacelor de comunicare a căror evoluţie se va realiza pe următoarele direcţii:

- mesaje şi mijloace de comunicare între om şi natură;- mesaje şi mijloace de comunicare între om şi maşină;- mesaje şi mijloace de comunicare între maşini.Starea mesajului transmis între om şi maşină nu diferă cu cea a mesajului

transmis între oameni; de aceea, teoria conducerii, fie că se referă la fiinţe sau maşini, reprezintă un segment al teoriei comunicaţiei.

Arealul de investigaţie al ciberneticii se întinde începând cu rezolvarea tuturor problemelor nerezolvate ale ştiinţei (salvare sfântă) până la scopurile sale antiumane (vin roboţii); cu toate aceste imprecizii ale domeniului său de investigaţie, rezultate, pe de-o parte, din faptul că ea este o ştiinţă tânără, dar şi din abundenţa realizărilor tehnice şi a rezultatelor ştiinţifice care îmbogăţesc permanent arsenalul noţional, sunt trei categorii care definesc existenţa obiectului ciberneticii:

- conducerea;- comunicarea;- controlul.Rezultatele fizicianului englez W.Ross Ashby sunt sintetizate în noţiuni ce

depăşesc cadrul fizicii, cum ar fi comportarea sistemului, ceea ce dă ciberneticii un caracter integraţionist, ea ocupându-se de comportarea sistemului, nu de structura sa, ceea ce evidenţiază relativa independenţă a proprietăţilor structurale de cele funcţionale. După A.Moles, cibernetica are ca obiect organismele înţelese ca sisteme complexe, ea nu studiază natura fizică a subsistemelor care o compun; ea caută ceea ce este comun modurilor de asociere a elementelor. În sens larg, cibernetica este un cadru conceptual-metodic nou al examinării ştiinţifice; analizată în contextul teoriei reflectării, materia primă a ciberneticii este informaţia.

În viziune actuală, cibernetica se compune din două teorii:

127

Page 124: Cibernetica si informatica juridica

- teoria generală a schimbării informaţiei;- teoria şi principiile construcţiei schimbătoarelor de informaţie.Cibernetica este ştiinţa care se ocupă cu prelucrarea informaţiilor, este

apropiată informaticii fără să se identifice cu ea.Cibernetica se ocupă de procesele de conducere şi legătură, ceea ce

înseamnă transmiterea, prelucrarea, îngrijirea şi utilizarea informaţiilor.Cercetătorul britanic F.H.George, în studiile sale despre cibernetică,

ajunge la concluzia că ea este ştiinţa ce studiază sistemele autoadministrative şi adaptative (sisteme cu retroacţiune) dinamice, neinteresată de tipul natural sau artificial al sistemului.

G.A.Boulanger, reprezentant al Comunităţii Internaţionale pentru Cibernetică, este de părere că cibernetica este ştiinţa roboţilor, adică ea este ştiinţa ce construieşte maşini cu reflexe condiţionate şi cu capacitate de recunoaştere şi învăţare.

5.2 Geneza informaticii juridice

O succintă analiză a rezultatelor teoretice şi practice care au condus la configurarea ciberneticii juridice ca ştiinţă sunt următoarele:

- Dreptul reprezintă un proces complex de comunicaţii, concept introdus de Norbert Wiener în lucrarea Cibernetica şi societatea;

- Aplicarea logicii simbolice în domeniul dreptului, Layman Allen;- Introducerea metodelor ştiinţifice de măsurare în drept şi configurarea

unui nou domeniu al investigaţiei tehnice în drept, jurimetria, Lee Loevinger;- Studiul raportului jurist-maşină, Colin Topper;- Gestionarea informatică a informaţiilor juridice, John Horty;- Aplicarea ciberneticii şi a metodelor sale în drept, Victor Krapp;- Unificarea tuturor rezultatelor ştiinţifice şi organizarea lor într-o nouă

ştiinţă numită cibernetică şi informatică juridică, Mario Losano.Chiar dacă studiile de cibernetică juridică au trecut în plan secund lăsând

locul celor de informatică juridică, este necesară reevaluarea studiilor de cibernetică juridică din anii ‘45’60, datorită nevoii de cuprindere, printr-o ştiinţă a sistemelor, a volumului mare de informaţii acumulat ce trebuie integrat într-un sistem al cărui grad de integralitate determină coerenţa sa. Pătrunderea ciberneticii şi automaticii în toate sferele vieţii sociale provoacă teama de posibila robotizare a juristului şi implicaţiile acestui proces în elaborarea actelor normative ca rezultat al deciziei. Juristul este un specialist, un tehnicist a cărui formaţie se apropie de aşa-numita inginerie juridică, ale cărui instrumente investigaţionale sunt legi, teoreme, concepte, axiome, iar sensul metodologic este ipoteză-demonstraţie-concluzie; pe de altă parte, voinţa politică se impune

128

Page 125: Cibernetica si informatica juridica

prin acte normative; de aceea, juristul reprezintă şi o interfaţă între domeniul ştiinţific şi cel politic.

Rezultatele ciberneticii au reprezentat posibilităţi pentru rezolvarea complexelor probleme juridice, în special în domeniul dreptului ca proces de conducere prin acte normative. Sunt domenii juridice reductibile la înregistrarea, arhivarea (păstrarea), prelucrarea şi transmiterea informaţiilor juridice. Din acest unghi de vedere, cibernetica juridică nu concurează omul, ci reprezintă instrumentul voinţei lui şi un ajutor coerent care amplifică funcţiile sale.

Nu încape îndoială că implicaţiile ciberneticii şi a metodelor sale în domeniul juridic este de mare utilitate juriştilor, pentru că dreptul reprezintă şi un proces de comunicaţie, în încercarea de a soluţiona problematica reglării sociale.

Abordarea dreptului ca un sistem cibernetic dinamic şi deschis conduce la definirea sa ca un mijloc de supraveghere etică asupra proceselor de comunicare şi asupra limbajului ca mijloc de comunicare, în special când procesul de urmărire a respectării prescripţiilor actelor normative este controlat de o autoritate capabilă să pună în funcţiune sancţiunile sociale (canalul de retroacţiune).

Acesta este un proces de unificare a comportamentului indivizilor, evitându-se sau ameliorându-se litigiile (controversele) din societate.

Din acest unghi de vedere, teoria şi practica dreptului includ două tipuri de probleme:

- probleme ce se referă la conceptul de drept şi la scopul său fundamental;- probleme ce se referă la tehnica de aplicare a acestor concepte.Pe lângă problemele ce ţin de esenţa dreptului, actul normativ trebuie să

fie atât de clar, încât fiecare cetăţean să poată să-şi aprecieze dinainte drepturile şi obligaţiile, iar subiectivismul autorităţilor ce controlează aplicarea regulilor de drept să fie minim.

Actul normativ trebuie să asigure neinterpretabilitatea drepturilor şi obligaţiilor individuale; prima obligaţie a actului este să aibă un obiectiv clar exprimat şi să fie înţeles atât de specialist, cât şi de cetăţeanul obişnuit. De aceea, se poate considera că procesul de emitere a actului normativ este o problemă de ordin comunicaţional şi cibernetic.

Jurimetria reprezintă ansamblul metodelor ştiinţifice (matematice, statistice) utilizate ca instrument de studiu al corelaţiilor şi proceselor juridice.

Abordarea dreptului ca un sistem dinamic şi deschis este manifestat clar nu numai în literatura juridică contemporană de specialitate, dar se reflectă şi în tendinţa de a depăşi aşa-zisul paternalism al statului.

Dreptul se poate defini ca un control (supraveghere) etic asupra comunicaţiilor şi asupra limbajului ca mijloc de comunicare, mai ales când procesul de emitere a actelor normative este controlat de o putere capabilă să pună în funcţiune sancţiunile sociale. Acesta este un proces de reglare a alianţelor ce unifică indivizii pentru înfăptuirea dreptului, pentru evitarea sau

129

Page 126: Cibernetica si informatica juridica

ameliorarea litigiilor (controverselor). Din acest unghi de vedere, teoria şi practica dreptului cuprind două tipuri de probleme: cele care se referă la conceptul de drept şi la scopul său fundamental; cele care se referă la tehnica de aplicare a acestor concepte.

Pe lângă problemele ce ţin de esenţa dreptului, legea trebuie să fie atât de clară, încât fiecare cetăţean să poată să-şi aprecieze dinainte drepturile şi obligaţiile sale, iar subiectivismul autorităţilor ce controlează aplicarea regulilor de drept să fie minim. Dacă nu se poate realiza acest lucru indiferent cât de bine intenţionat este, regulamentul juridic nu va fi scutit de controverse (litigii) şi confuzii. Legea trebuie să asigure, în primul rând, ca drepturile şi obligaţiile individuale să nu fie niciodată interpretabile.

Cu alte cuvinte: prima obligaţie a legii este să aibă un obiectiv clar exprimat. Actele normative trebuie să fie neinterpretabile, să fie înţelese atât de specialist, cât şi de cetăţeanul obişnuit. De aceea, poate considera că problemele legii sunt de ordin comunicaţional şi cibernetic.

5.3 Jurimetria – Lee Loevinger. Anumite sfere de activităţi juridice se pot înţelege ca şi o elaborare, păstrare, interpretare şi preluare a informaţiilor, în timp ce calculatoarele electronice pot fi de un deosebit ajutor celor care se ocupă de emiterea şi urmărirea respectării actelor normative. Problema deciziei juridice şi a prelucrării datelor are o importanţă primordială în dreptul contemporan. Se poate spune că cercetările legate de aplicarea ciberneticii în domeniul juridic, într-o oarecare măsură, rămân pe planul al doilea în ceea ce priveşte aplicaţiile lor în alte domenii economico-sociale. În ultimul timp, există preocupări serioase în ceea ce priveşte punerea în aplicare în domeniul juridic a cercetărilor din domeniul informaticii juridice. Epoca automatizării juridice a fost începută de Lee Loevinger, prin lucrarea sa Jurimetria – următorul pas înainte, apărută în 1949, la Universitatea din Minesota (S.U.A.), urmată şi de alte lucrări, cum ar fi: Jurimetria – ştiinţa şi prevederile în domeniul legislativ şi Jurimetria – metodologia cercetării legislative. Chiar dacă aceste lucrări stau la baza ciberneticii şi a informaticii juridice, ele sunt insuficient cunoscute cercetătorilor din ţara noastră. În aceste lucrări, Loevinger militează pentru introducerea metodei ştiinţifice în domeniul elaborării actelor normative.

Cu fiecare zi legislaţia devine mai complicată, cetăţenii devin tot mai dezorientaţi, iar societatea mai puţin integrată. Bineînţeles că oamenii nu pot aprecia ceea ce nu înţeleg. Se propun multe soluţii: trebuie să se introducă o nouă lege care va reglementa respectarea legilor (vechi) existente. Întotdeauna va exista sau se va găsi o teză conform căreia se va susţine orice propunere posibilă, în afară de aceea care spune că legea însăşi trebuie schimbată. Chiar din faptul că jurisprudenţa se află la baza logicii juridice şi din faptul că jurisprudenţa se angajează în căutarea răspunsurilor diferitelor întrebări speculative, dreptul s-a

130

Page 127: Cibernetica si informatica juridica

dezvoltat pe bază de presupuneri (apriori), iar adaptarea lui la necesităţile sociale s-a făcut sub anumite presiuni şi foarte încet. Juriştii sunt atât de preocupaţi de cuvinte şi teorii, încât nu au reuşit să realizeze un sistem raţional, care să conducă la realizarea funcţiilor principale, adică la soluţionarea situaţiilor controversate. Majoritatea deciziilor sunt ascunse după aparenţele verbale.

Îndreptarea jurisprudenţei (ca o adevărată speculaţie despre drept) spre jurimetrie va reprezenta un real progres spre abordarea ştiinţifică a problemelor juridice. Şi în drept trebuie să folosim aceleaşi metode care au asigurat dezvoltarea celorlalte domenii. Una din problemele cu care se confruntă societatea secolului XXI este cea legată de metodele socio-juridice neadecvate, rezultate ale modelelor empirice chiar dacă utilizează tehnici moderne. Problema fundamentală a ciberneticii juridice este elaborarea unui nou model al sistemului de drept, pornind nu în mod tradiţional de la observaţii particulare la generalizarea şi extrapolarea la sistem, ci de la conceptul de organism (sistem deschis, dinamic, cu autocontrol) cu capacitatea de autoadaptabilitate caracterizat de parametri generali, ale căror mărimi pot fi controlate în raport de funcţia obiectiv care este o rezultantă a autorităţii politice. Jurisprudenţa se află, fără îndoială, în aceeaşi relaţie cu jurimetria, exact ca şi astrologia cu astronomia, credinţa şi superstiţia – toate acestea punând aceeaşi întrebare semnificativă.

5.4 Cibernetica şi dreptul

Prima lucrare importantă în domeniul cibernetizării dreptului apare la Praga, scrisă de academicianul Victor Krapp şi se numeşte Despre posibilităţile utilizării metodelor cibernetice în drept.

Ideea fundamentală a lucrării lui Krapp este că maşina cibernetică poate să prelucreze acele informaţii care îi sunt pe înţeles, adică informaţii ale căror relaţii se pot concretiza în funcţii logico-matematice. După teoria lui Krapp în domeniul ciberneticii dreptului, cercetările sunt de domeniul logicii dialectice şi formale, ceea ce are multiple şi profunde implicaţii filosofice.

Logica formală se fundamentează pe principiile identităţii abstracte, în timp ce logica dialectică analizează acordul gândirii cu realitatea obiectivă, iar în plan secund, raportul dintre gândire şi legile logicii formale.

Gândirea dialectică analizează interdependenţa reciprocă a proceselor şi fenomenelor în dinamica lor. Maşina cibernetică trebuie să fie capabilă nu numai de raţionamente logico-formale, ci şi de raţionamente dialectice şi logice.

Maşina cibernetică se găseşte la interfaţa a două categorii de specialişti:- cercetători în domeniul juridic, filosofic şi logic;- cercetători în domeniul matematic şi tehnic.Maşina cibernetică nu va înlocui conştiinţa judecătorului, ci va fi în slujba

acestuia, uşurându-i munca.

131

Page 128: Cibernetica si informatica juridica

Pentru prelucrarea informatică a textelor juridice, Layman Allen introduce conceptul de normalizare, care ar reprezenta conceptul fundamental în realizarea de sisteme expert juridice. Automatizarea dreptului este un concept introdus de Paul Hoffman, care presupune unificarea informaţiilor juridice într-un sistem cu un grad de integralitate accesibil maşinii cibernetice.

John Horty introduce tehnica numită cuvinte cheie, care se asociază textelor juridice, iar ca modalităţi de investigaţie propune utilizarea operatorilor logicii simbolice.

5.5 Cibernetica şi informatica juridică

Cele mai importante lucrări în domeniul aplicării ciberneticii în drept aparţin profesorului italian Mario Losano, care este considerat, datorită rezultatelor obţinute în determinarea obiectului, conţinutului şi limitelor ciberneticii juridice, părintele ciberneticii juridice.

În lucrările Cibernetica juridică – aplicarea maşinilor cibernetice în drept şi Sistemul juridic – de la tehnică la tehnologie, a fundamentat conceptul de cibernetică juridică, care a constituit baza teoretică a formării informaticii juridice – disciplină al cărei obiect este aplicarea tehnologiei informatice în drept.

M.Losano a introdus termenul juriscibernetica pentru cibernetica juridică, prin care a concretizat un domeniu neomogen, până atunci, pentru cercetarea legată de aplicarea metodelor cibernetice în drept.

Dacă se porneşte de la ideea că cibernetica precede logic dreptul, este necesară rezolvarea posibilităţii introducerii dreptului în schemele determinate logic şi care vor descrie dreptul. De aceea, dacă sunt dificultăţi în aplicarea metodelor cibernetice determinate în drept, dreptul va fi supus schimbării. Cu alte cuvinte dreptul se va adapta modelului cibernetic.

Dacă se porneşte de la ideea că logic dreptul precede ciberneticii, se naşte întrebarea dacă se pot aplica metodele cibernetice în drept. Cu alte cuvinte, dreptul devine criteriul ce determină posibilitatea sau imposibilitatea aplicării metodelor tehnice în practica juridică.

Având în vedere posibilitatea aplicării ciberneticii în drept, prima soluţie porneşte de la neschimbarea ciberneticii, a doua de la neschimbarea dreptului. Totuşi, prima soluţie este mai realistă decât prima, care susţine concepţia juridico-centrică a juristului tradiţionalist.

5.6 Caracterul metodologic al ciberneticii juridice

Etapa aplicării calculatorului în domeniul juridic a deschis-o Lee Loevinger prin lucrările sale de jurimetrie, care scot în evidenţă necesitatea introducerii metodelor ştiinţifice în drept; ideologia nu reprezintă o disciplină ştiinţifică în sensul contemporan al cuvântului.

132

Page 129: Cibernetica si informatica juridica

Introducerea metodelor ştiinţifice de cuantificare a fenomenelor juridice, cum s-a întâmplat şi în alte domenii (econometria, sociometria) are efecte remarcate de:

- coerenţa crescută a actelor normative;- creşterea integralităţii sistemului juridic;- claritatea obiectivelor dreptului.Juriscibernetica nu este doar o ştiinţă nouă, ci şi o metodologie nouă, care

deschide drumul aplicării metodelor ştiinţifice în drept. Sunt cel puţin trei motive pentru care juriscibernetica este un concept benefic studiului dreptului:

a) Termenul drept are un sens multiplu (drept pozitiv, aplicare a dreptului, teoria dreptului); de aceea, era necesară o categorie fundamentală care să cuprindă aceste sensuri. Cibernetica a dat modelele teoretice utilizate în structurarea dreptului în sens abstract, precum şi maşinile (hardul) şi aplicaţiile (softul) necesare aplicării în drept.

b) Juriscibernetica este un termen nou al cărui conţinut se stabileşte în raport de rezultatele cercetărilor efectuate în sistemele de drept.

c) Este un termen pe înţelesul juriştilor, traductibil în principalele limbi naturale.

Înainte de toate, juriscibernetica este un mod nou de analiză a dreptului, o nouă metodă de analiză a dreptului.

5.7 Ramurile ciberneticii juridice

Cibernetica juridică este compusă din trei domenii:a) jurimetria;b) modelarea cibernetico-juridică;c) informatica juridică.a) Jurimetria a fost concepută ca o ramură care să prevadă hotărârea

judecătorească. La început, rezultatele au fost remarcabile în domeniul documentării juridice, nu a formulării actului normativ ori a prevederii unei hotărâri judecătoreşti pe seama legislaţiei înmagazinată în baze de date juridice.

Pentru introducerea elementelor de inteligenţă artificială şi utilizarea programelor expert, se pune problema realizării de acte normative (Teoria deciziei) şi emiterea de sentinţe de către computer.

b) Modelarea cibernetico-juridică (Modelarea juriscibernetică)Modelarea cibernetico-juridică se ocupă cu formalizarea unei părţi sau a

întregului sistem juridic şi realizarea de modele teoretice ale sistemului juridic – sistem cibernetic, dinamic, cu finalitate.

Modelarea cibernetico-juridică are două componente:i)Modelarea în sensul abstract reprezintă un rezultat al filosofiei clasice

germane şi este caracteristică teoreticienilor jurişti şi constă în realizarea unui

133

Page 130: Cibernetica si informatica juridica

model unitar şi armonios; răspunde concepţiei lui Kant: “coordonarea reală, multidisciplinară sub un principiu”.

ii)Modelarea cu scopuri precise este caracteristică practicienilor jurişti, fiind orientată spre crearea de sisteme limitate la compartimente juridice, cu condiţia să satisfacă cerinţele aplicării dreptului.

a) Modelarea cibernetico-juridică din punct de vedere abstract. La baza modelului cibernetico-juridic ca formă abstractă stă analiza domeniului juridic ca sistem, prin care se va ajunge, în cele din urmă, la construirea sistemului juridic cibernetic. Acest model al sistemului juridic este, de fapt, o teorie de ordin ştiinţific, chiar dacă se poate transforma într-un model operativ, totuşi scopul lui esenţial este să folosească drept bază pentru construcţii teoretice. Având în vedere aceasta, Losano crede că modelarea juridică are tendinţa de a se reduce la doctrinele juridice tradiţionale, dar într-o formă nouă cibernetica.

b) Modelarea cibernetică cu scopuri concrete. Modelarea cibernetico-juridică, care are scopuri concrete, este orientată spre formarea unor baze ce permit utilizarea tehnologiei informaticii în domeniul dreptului, computerul să fie la dispoziţia juristului. Din acest punct de vedere, calculatorul devine un mijloc “de manevrare a dreptului într-o formă nouă”, adică parţial sau în totalitate va înlocui munca juristului. În legătură cu aceasta, se ivesc probleme de ordin logic, politic, social şi, înainte de toate, se pune problema posibilităţii ca aceasta (calculatorul) să-l înlocuiască în totalitate pe jurist.

c) Informatica juridică se ocupă de organizarea datelor legate de cercetarea din domeniul aplicării tehnologiei informatice în drept, precum şi cu utilizarea calculatorului şi a programelor în scopul realizării documentelor juridice.

Informatica juridică este ramura ciberneticii juridice compusă din trei tipuri de aplicaţii:

- documentare;- în sprijinul dreptului;- de cercetare şi şcolarizare.Informatica juridică se confruntă cu două tipuri de dificultăţi. Prima se

referă la memorarea şi găsirea rapidă a informaţiei, iar cea de-a doua este legată de aplicaţiile informatico-juridice. Problema este de a obţine o informaţie juridică relevantă şi oportună. Primele încercări în acest sens au avut un caracter documentarist şi bibliografic. Numărul mare de publicaţii, precum şi utilizarea diferitelor tehnologii informatice care prelucrează automat datele juridice rezolvă cele două probleme invocate.

Metodele şi tehnicile de abordare. Informatica juridică elaborează metodele necesare pentru strângerea, păstrarea, transmiterea şi utilizarea informaţiilor juridice prin intermediul tehnologiei informatice. Metoda de bază

134

Page 131: Cibernetica si informatica juridica

pentru prelucrarea documentelor juridice include tehnologia “word processing”, adică tehnologia prelucrării textului juridic. În cadrul acestuia, există două tehnici pentru prelucrarea textului: a) “key-word method” (metodal cuvintelor-cheie, adică descriptori) şi b) “full-text method” (metoda textului plin).

Metoda “key-word”. Prin metoda “cuvintelor-cheie”, se subînţelege că înaintea unui text se pun cuvinte care determină subiectul de bază al textului. Un grup aparte sistematizat al acestor “cuvinte-cheie” alcătuiesc o categorie particulară a “registrului” care se numeşte “tezaur”. Tezaurul se formează pentru anumite domenii ale dreptului (de exemplu, pentru codul penal, administrativ, matrimonial etc.) şi acestea se organizează după “ierarhii” şi “relaţii”. Important este ca la această tehnică comunicaţia dintre calculator şi cel care-l foloseşte să se efectueze numai cu ajutorul cuvintelor cheie. Computerul nu caută textul în memoria sa în mod direct, ci în mod indirect descriptorul îi procură informaţiile, prin care acesta “identifică” adresa în care se află documentul. Cantitatea textului ce trebuie memorat este rezumat (abstractul) sau integral (full text).

Caracterul multidisciplinar al informaticii. Informatica s-a format ca ştiinţă de sine stătătoare, fiind contingentă logicii formale, matematicii, teoriei informaticii şi semioticii, semanticii şi electronicii. Din aceste motive, despre informatică se poate spune că are un caracter multidisciplinar şi interdisciplinar. Astăzi se consideră că informatica nu este posibil să fie considerată o disciplină a cunoaşterii fără a avea la bază o teorie corespunzătoare, legată de teoria sistemului, a informaţiilor şi a comunităţilor, adică de cibernetică. Informatica dezvoltă metodologia sa, bazându-se pe rezultatele şi cunoştinţele diferitelor discipline ale ştiinţei şi metodelor contemporane. Ca un cadru general al teoriei şi metodei informaticii, rezultă teoria cunoaşterii, deci a ciberneticii. De aceea, pentru informatică, teoria cunoaşterii este importantă nu doar ca un izvor tehnologic pentru codarea şi decodarea informaţiilor, stabilirea şi structurarea procesului comunicativ, prin receptarea logicii matematice care este folosită în structurarea “limbii” pentru transmiterea informaţiei, ca şi pentru formalizarea procesului logic al transmiterii.

Esenţa teoretică a informaţiilor determină principiile şi componentele disciplinei:

1. cunoaşterea şi organizarea informaţiei;2. teoria sistemului;3. teoria probabilităţilor şi statistică matematică;4. teoria deciziei;5. teoria comunicării;6. structurarea şi organizarea informaţiilor;

135

Page 132: Cibernetica si informatica juridica

7. fizionomia bazei de date;8. organizarea bazei de date documentare;9. teoria clasificării;10. semiotica.În acest exemplu, “legalizarea statutului” informaticii ca ştiinţă nu face

decât să accentueze şi să confirme faptul că informatica a apărut şi s-a dezvoltat paralel, dar şi împreună cu alte discipline care studiază aspectele problematicii comunicaţionale.

136

Page 133: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 6ELEMENTE DE LEGISTICĂ FORMALĂ

6.1 reguli generale pentru emiterea actelor*

I.Forma şi stilul1. Actul trebuie să fie un text ordonat şi riguros.2. Lucrând asupra formei, se lucrează asupra fondului actului, expresia

ideii sale fundamentale.3. Dacă fondul este dat de competenţă, forma, inseparabilă fondului, este

dată de ştiinţa numită tehnica legislativă.4. Condiţia primordială este ca ortografia să fie corectă. Ea înseamnă

“acurateţea stilului” (Sainte-Beuve), gravele greşeli de sintaxă, conjugarea greşită, accentul defectuos conduc la degradarea semnificaţiei textului.

5. Punctuaţia reprezintă respiraţia şi lumina frazei.6. Un text legislativ este, sub raportul formei şi stilului, caracterizat prin

claritate şi concizie; concizia reprezintă capacitatea de a conchide un gând în cuvinte.

Prezentaţi un subiect care domină fraza; eliminaţi din ea ideile străine de unitatea sa şi retrageţi orice idee şi orice cuvânt de prisos: concizia legii este obţinută cu acest preţ! Nu am putea s-o atingem dacă nu ştim să distingem într-o întrebare ceea ce este esenţial şi ceea ce este secundar. Alegând în mod judicios locul cuvintelor cheie, exprimarea ideii va fi, astfel, evidenţiată.

7. Formularea unei reguli de drept nu se potriveşte cu imprecizia, fantezia, inutilitatea sau ambiguitatea.

8. Trebuie evitate frazele încâlcite, difuze şi anevoioase, care sunt, în general, rezultatul conjuncţiilor în cascadă sau al prepoziţiilor, abrevierilor, referirilor, rezervelor şi excepţiilor acumulate.

9. Certitudinea în ceea ce priveşte actele trebuie să fie la îndemâna celor care au interes s-o dobândească. Corectitudinea, claritatea şi uşurinţa formulării actelor de drept trebuie să înlocuiască stilul greoi şi confuz.

10. Traducerea este una din cele mai bune metode pentru formarea stilului. Pentru că, a traduce bine, înseamnă punerea în practică a resurselor artei de a scrie pentru îmbogăţirea propriei limbi cu toate resursele celeilalte limbi.

11. Actul se impune şi se exprimă prin propoziţii directe. Formei negative îi este preferată forma pozitivă, iar formei pasive, forma activă, atunci când ele se dovedesc echivalente; folosirea prezentului este recomandat de fiecare dată când acesta poate să înlocuiască în mod convenabil viitorul.

* Prin act înţelegem decizie, hotărâre, aviz, lege, ordonanţă etc.137

Page 134: Cibernetica si informatica juridica

II. TERMINOLOGIE12. Folosirea cuvântului cu sensul său propriu reprezintă regula

primordială a elaborării actului legislativ.13. Fiecare cuvânt are un sens determinat, iar într-un text juridic nici un

cuvânt nu poate, fără inconveniente, să fie folosit în locul altuia. Etimologia distinge dintre acestea nuanţele şi dicţionarul, care întotdeauna este un ghid preţios.

14. Adevăratele cuvinte sunt cele cu sensul lor propriu, acelea care, în accepţiunea uzuală, traduc exact gândul şi care nu pot să fie înlocuite fără ca sensul frazei să fie alterat.

15. Terminologia trebuie să fie exactă, constantă şi uniformă: aceleaşi noţiuni trebuie să se exprime prin aceiaşi termeni.

16. Trebuie evitată folosirea sinonimelor termenilor de drept care au sensul lor specific (de exemplu: aprobarea, autorizarea, confirmarea, ratificarea, validarea).

17. Nu trebuie să definiţi termenii care sunt utilizaţi cu sensul lor obişnuit.18. Când un text autonom recomandă folosirea de termeni într-o altă

accepţie decât cea obişnuită, este important să se indice – printr-o definiţie sau în alt mod – sensul care se impune a fi ataşat – evitând, în acelaşi timp, să li se dea o semnificaţie total diferită sau opunându-se celei consacrate. Atunci când o definiţie se dovedeşte a fi utilă, ea este introdusă, în general, prin formula: “Pentru a pune în aplicare prezentul act, trebuie să se înţeleagă prin...”.

19. Definirea termenilor folosiţi într-un text trebuie să asigure acestuia din urmă o interpretare exactă, fără a limita flexibilitatea regulilor de drept pe care le conţine.

20. Un termen este definit doar atunci când sensul său într-un text poate conduce la confuzii sau când definiţia sa poate antrena o simplificare sistematică şi redacţională a textului.

21. În textul de executare, terminologia nu trebuie să se îndepărteze de la cea folosită în textul de bază.

22. Instituţiile trebuie desemnate prin denumirea lor legală, iar siglele înlăturate atunci când nu fac parte din această denumire.

23. Terminologia potrivită noţiunilor pe care actul le exprimă este punctul de plecare al învăţământului juridic şi al formulării actelor de drept.

III. ADUNAREA TEXTELOR DISPERSATE24.1. Pentru a evita dispersia dispoziţiilor care guvernează aceeaşi

materie, se recomandă a fi adunate, pe cât posibil, într-un singur text.În acest scop, textul de bază poate fi ţinut la zi prin introducerea de noi

dispoziţii sau, împreună cu acestea, poate fi remodelat, într-o redactare reînnoită, acest ultim procedeu, oferind posibilitatea precizării noţiunilor, unificarea terminologiei şi de a scoate în evidenţă influenţa textului în ansamblu.

138

Page 135: Cibernetica si informatica juridica

Necesitatea unor astfel de concentrări se impune odată cu creşterea numărului textelor legislative.

24.2. Două tehnici permit să se remedieze dispersia dispoziţiilor legislative care guvernează aceeaşi materie sau materii conexe: coordonarea sau codificarea, realizate fie de legiuitor sau printr-o lege privind coordonarea şi codificarea actelor legislative.

Coordonarea este un procedeu tehnic de concentrare (adunare) într-un text unic a dispoziţiilor care privesc acelaşi obiect, sunt împrăştiate în mai multe legi; codificarea este reuniunea într-un corp de legi şi sub o numerotare unică a legilor unite printr-un concept.

Coordonarea constă în reunirea tuturor actelor care au acelaşi obiect şi incluzând textele modificabile în textul unic al primului act. Codificarea constă în a grupa actele al căror obiect este analog sau înrudit.

Un cod este un corp de legi, în care sunt organizate materiile din care se compune o ramură a legislaţiei; articolele Codului sunt reprezentate printr-o singură serie de numere.

Ţine de natura codificării să grupăm, exhaustiv, textele unite prin acelaşi concept.

IV. REFERIRILE LA TEXT25. Referirea la un text se face prin menţionarea naturii sale juridice, a

datei şi titlului sub care a fost publicat. Dacă acest text nu are preambul sau nu are decât un preambul dat prin cuvintele de indexare, este cazul să se identifice obiectul său, care să fie prezentat în mod succint, precedând această precizare cu cuvintele: “care priveşte...”.

26. Referirea la legi coordonate se va raporta mereu la aceste legi şi nu la legile originale.

27. Atunci când se legiferează prin referire – procedeu nerecomandat în principiu – nu intră în uz să se indice modificările pe care textul vizat le-ar suferi.

28. Se va legifera prin referire cu circumspecţie, dat fiind că acest procedeu poate da naştere la controverse, cum ar fi:

- dacă referirea se raportează la text, aşa cum există el;- dacă referirea cuprinde modificările care tocmai ar fi fost aduse

acestuia. Chiar referirea ar trebui să se pronunţe în această privinţă.29. Este preferabil, atunci când există posibilitatea, de a viza o legislaţie

sau o reglementare, mai repede decât a face referire la un text stabilit care este susceptibil modificării.

30. Pentru a evita controversa, în ceea ce priveşte raza de acţiune a dispoziţiei de referire, trebuie ca aceasta să se exprime în mod clar prin cuvintele “... este aplicabilă”; intenţia de a face aplicabilă dispoziţia la care se face referirea şi, în caz contrar, ca ea să indice cu precizie elementele care

139

Page 136: Cibernetica si informatica juridica

trebuie să înlocuiască pe cele din dispoziţia vizată, trebuie să corespundă exact situaţiei pe care dispoziţia de referire o reglează.

31. Nu este indicat să se facă referire într-o lege la dispoziţii regulamentare, nici să se facă trimitere la o legislaţie necunoscută.

Se vor evita, de asemenea, referirile la dispoziţii care, la rândul lor, fac referire la altele.

32. Doar dacă nu există vreo dispoziţie contrară, abrogarea unei legi nu are repercusiuni asupra legii care ar face referire la legea abrogată în prezent. Chiar fiind abrogată în ceea ce priveşte obiectul său special, legea la care se face referire rămâne să fie aplicată ca ansamblu de dispoziţii la care s-a raportat legea de referire.

33. O hotărâre care abrogă în întregime o altă hotărâre, nu trebuie s-o menţioneze în preambulul său.

34. Atunci când este vizat un text în preambul, nu este cazul să se reproducă titlul în dispozitiv, doar dacă regulile privind textele care modifică nu prevăd altfel.

35. Nu trebuie pusă virgulă între data şi titlul textului avut în vedere.36. Atunci când un text este citat prin diviziunile sale, acestea se scriu cu

litere mici.37. Cuvântul “lit” trebuie evitat.

ELEMENTELE TEXTULUI

I. PREAMBUL (1)(TITLUL)

38. Un text se identifică prin natura sa, data şi preambulul său; rezultă din aceasta că orice text trebuie să aibă un preambul şi numai unul.

39. Cuvântul “preambul” se preferă de obicei cuvântului “titlu”, acesta din urmă, în legistică, fiind rezervat unei subdiviziuni a dispozitivului.

40. Preambulul trebuie să fie precis, complet, dar succint; el va conţine o indicaţie substanţială în ceea ce priveşte obiectul legii sau hotărârii.

41. Trebuie evitată, în referinţele făcute în textele ulterioare, asocierea unui act unui preambul, altul decât preambulul real.

42. Pentru a facilita referirea la preambulul destul de lung al unii act, se recomandă o citare mai scurtă şi introducerea, în acest scop, a unui articol care dispune că prezenta lege va putea fi citată ca “Lege (despre) ...” de exemplu “Legea sanitară”, “Legea minieră”, ”Legi coordonate privind naţionalitatea”.

43. Se recomandă ca preambulurile care conţin indexuri să fie mai puţin preferate celor care conţin perifraze (o frază exprimă mai bine impactul textului).

140

Page 137: Cibernetica si informatica juridica

44. Trebuie evitat preambulul care conţine deja un text anterior în vigoare; atunci când cele două texte sunt de acelaşi fel şi din aceeaşi dată, pentru a le identifica, trebuie să li se asocieze preambuluri diferite.

45. Preambulul unei hotărâri nu poate să se limiteze, în principiu, la menţiunea că această hotărâre constituie executarea unei legi. Este preferabil să se dea hotărârilor un preambul propriu.

Totuşi, dacă o hotărâre constituie executarea globală a unei legi şi dacă această lege trebuie amintită în preambul, ea trebuie să fie identificată în acesta doar prin natura, data şi preambulul său.

46. În preambulul unui text care modifică, nu trebuie amintit decât textul original, excluzând menţionarea modificărilor deja efectuate.

47. Preambulul unui text care modifică trebuie să exprime prin cuvântul “modificator” ideea că este vorba de o modificare a unui text existent, chiar dacă acesta din urmă este completat sau abrogat într-una sau alta din dispoziţiile sale. Nu se întâmplă acelaşi lucru pentru textele care trebuie inserate într-un cod.

48. Se va evita, în preambul, repetarea aceloraşi prepoziţii, cum ar fi “privind...”, “relativ la...” etc.

II. PREAMBULUL

49. Legile nu au preambul.50. Preambulul unei hotărâri conţine, în ordine:a) referirile la care fac trimitere textele; ele constituie fundamentul lor

legal;b) eventuala menţionare a instituţiilor la cererea cărora este luată

hotărârea;c) motivarea dispozitivului;d) afirmaţia că autorităţile care trebuiau să fie consultate au fost

consultate.51. Preambulul proiectului de lege cu care este sesizată una din Camere

nu conţine decât indicarea propinenţilor şi, dacă este cazul, menţionarea caracterului de urgenţă.

Dacă au fost solicitate avize, acestea trebuie să fie anexate expunerii de motive.

A. Referiri52. Toate textele care constituie fundamentul legal al hotărârii trebuie să

fie avute în vedere în preambul.53. Textele a căror menţionare este considerată utilă pentru a determina

impactul unei hotărâri nu ar trebui să fie avute în vedere sub formă de referire, ci să facă obiectul unor puncte de vedere sau să fie menţionate în dispozitiv.

141

Page 138: Cibernetica si informatica juridica

54. Un text regulamentar nu poate fi citat cu titlu de fundament al unui alt text cu aceeaşi forţă de caracter obligatoriu.

55. Preambulul unei hotărâri guvernamentale care-şi găseşte fundamentul într-o ordonanţă, care se bazează pe o lege, trebuie să aibă în vedere legea şi ordonanţa.

56. Când o hotărâre se bazează pe o lege avută în vedere în preambul, nu trebuie să se facă referire la Constituţie.

57. Având în vedere că o dispoziţie trebuie să fie asigurată cu o oarecare permanenţă nu poate, în principiu, să fie legată de o dispoziţie bugetară, care, prin definiţie, nu are efect decât pentru exerciţiul respectiv.

58. Textele trebuie să apară în preambul în ordinea descrescătoare a forţei lor din punct de vedere al caracterului obligatoriu, iar textele de aceeaşi forţă, în ordinea cronologică, începând cu cel mai vechi.

59. În preambul, referirea la ansamblul unui text se face mereu menţionând, în special, modificările pe care le-a suferit şi aceasta doar prin indicarea naturii şi datei textelor de modificare, în ordine cronologică.

Dacă anumite articole din textul de bază sunt amintite, se recomandă indicarea doar a modificărilor pe care aceste articole le-au suferit.

60. O lege face referire la o hotărâre doar în cazul când o modifică.61. O hotărâre nu se referă, în preambulul său, la o hotărâre pe care o

abrogă, ci la o hotărâre pe care o modifică sau o abrogă parţial.62. Textul însuşi al dispoziţiilor avute în vedere în preambul nu trebuie să

fie reprodus în acesta. Alta este situaţia pentru o hotărâre de armonizare, care va reproduce în preambulul său dispoziţia legală care autorizează armonizarea.

63. Când dispoziţiile unei legi au fost reproduse într-o armonizare, este cazul să se facă referiri mai curând la armonizare decât la legea originală.

64. Referirea la o convenţie internaţională menţionează convenţia, apoi legea de aprobare.

65. Referirea la un articol al unui cod nu trebuie să omită indicarea modificărilor pe care acest articol le-a suferit.

66. Nu este cazul să se reproducă în preambul textul care prevede îndeplinirea formalităţilor prealabile, cum ar fi avize, consultaţii, propuneri etc., dacă, pe de altă parte, se constată în preambul că ordinele (prescripţiile) au fost respectate.

67. Menţionarea textelor vizate este mereu precedată de cuvântul “Văzut” şi niciodată de cuvântul “Revăzut”.

68. Prezentarea referirilor trebuie să se facă după regulile privind referinţele.B. Puncte de vedere69. Punctele de vedere constituie justificarea dispozitivului prin invocarea

motivelor politice sau a motivelor de oportunitate care au determinat autorul hotărârii să reglementeze în sensul indicat.

142

Page 139: Cibernetica si informatica juridica

70. Punctele de vedere trebuie să fie concise şi precise în ceea ce priveşte motivele invocate; trebuie să fie complete în sensul că trebuie să indice ratio legis al ansamblului textului.

71. Justificarea dată de punctele de vedere trebuie să concorde cu dispozitivul.

72. Pentru redactarea unui punct de vedere, este recomandat să se respecte terminologia legii.

73. Toate elementele unei reglementări trebuie să fie incluse în dispozitiv şi nici unul nu trebuie să fie inclus doar într-unul sau altul din punctele de vedere (de exemplu, determinarea câmpului de aplicare).

74. Când legea subordonează aplicarea puterii unei condiţii determinate, hotărârea de executare trebuie să constate, printr-o motivaţie adecvată, că această condiţie este respectată (îndeplinită).

75. Când legea autorizează puterea executorie să ia anumite măsuri într-un scop determinat, trebuie să se precizeze, într-un punct de vedere, în ce scop hotărârea s-a folosit de această putere.

76. Atunci când nu este evident dintr-odată ca o hotărâre să-şi găsească fundamentarea într-o dispoziţie legislativă care abilitează Guvernul să ia anumite măsuri, este de dorit să se explice obiectul hotărârii într-un punct de vedere.

77. Dacă punctele de vedere ar urma să fie prea numeroase, ar trebui să fie înlocuite printr-un raport la Preşedinte.

78. Dar, atunci când, în virtutea unei dispoziţii legale sau regulamentare, o hotărâre trebuie să fie motivată, este important ca această motivare să figureze în preambulul hotărârii şi nu în raportul la Preşedinte, care nu face parte din hotărâre.

79. Atunci când un raport la Preşedinte, destinat publicării, precedă hotărârea şi se dovedeşte util în a indica motivele reglementării proiectate, aceste motive trebuie să fie menţionate în raportul la Preşedinte; punctele de vedere devin astfel inutile.

80. Prezentarea politicii urmate de Guvern, în materia reglementată, îşi găseşte mai mult locul său într-un raport la Preşedinte, decât în preambulul unei hotărâri.

81. Punctele de vedere, care evidenţiază doar că reglementarea constată obiectul hotărârii, trebuie să fie omise.

82. Un punct de vedere care nu este impus prin nici o dispoziţie legală şi care nu contribuie la interpretarea textului poate fi omis, fără inconveniente.

83. Punctele de vedere sunt inutile dacă nu fac decât să anunţe obiectul textului sau să-i parafrazeze dispozitivul, fără a-i indica motivele.

84. Se recomandă abţineri în modificarea punctului de vedere al unei hotărâri existente.

85. Punctele de vedere încep cu cuvintele “Considerând că…”.

143

Page 140: Cibernetica si informatica juridica

C. Menţionarea autorizărilor sau avizelor cerute86. Atunci când consultarea prealabilă a anumitor persoane sau

organisme este cerută de o dispoziţie legală sau reglementară, preambulul trebuie să menţioneze îndeplinirea acestei formalităţi sau a împrejurărilor care justifică în mod legal omiterea acesteia.

Această menţiune trebuie să reflecte în mod fidel modalităţile prescrise şi să indice cu exactitate calitatea persoanelor sau denumirea organismelor consultate, cu menţionarea datei avizului atunci când această menţiune este cerută.

87. Avizul conform şi avizul simplu sunt două formalităţi diferite: autoritatea care, înainte de a lua decizia, este obligată să solicite un aviz, îşi conservă libertatea de acţiune, chiar dacă acest aviz nu este favorabil; autoritatea care, dimpotrivă, nu poate decide decât conform avizului unei alte autorităţi, nu poate lua o altă decizie decât aceea care are aprobarea autorităţii consultate.

88. Menţionarea avizului unui organism consultat poate fi omisă atunci când acest aviz nu este cerut prin nici o dispoziţie legală sau regulamentară.

89. Avizul Consiliului Legislativ, care poate fi consultat decât după ce toate celelalte formalităţi cerute au fost îndeplinite, va fi menţionat în final.

III DISPOZITIVA. Generalităţi90. Dispozitivul este partea unui text legal sau reglementar care exprimă

voinţa autorului textului. El presupune formularea regulilor noi pe care autorul înţelege să le stabilească, la fel ca şi un anumit număr de dispoziţii destinate asigurării concordanţei acestor reguli cu legislaţia şi reglementările în vigoare (dispoziţii de abrogare şi dispoziţii tranzitorii), fixării momentului intrării în vigoare a textului şi determinării, eventual, a autorităţii însărcinate cu executarea.

91. Dispozitivul trebuie să fie complet el însuşi şi să nu facă referiri la notele distincte sau la unul din elementele protocolului (preambul, sancţionare, promulgare, dată, semnătură, contrasemnătură), care nu este destinat decât identificării textelor şi autorului lor, câteodată justificării oportunităţii lor sau informării privind identitatea textelor citate sau vizate în dispozitiv.

B. Împărţirea dispozitivului1. Împărţirea în articole92. Unitatea fundamentală a dispozitivului este articolul.93. Nici o parte a dispozitivului nu poate fi exclusă de la împărţirea în articole.94. Articolul trebuie să conţină doar dispoziţii care au un raport direct între ele.95. În plus, nu trebuie ca un număr prea mare de dispoziţii să figureze în

acelaşi articol, chiar dacă aceste dispoziţii au un raport direct între ele. Este preferabil să fie repartizate în articole distincte.

144

Page 141: Cibernetica si informatica juridica

96. De obicei, nu se dă un preambul distinct fiecărui articol.97. Atunci când dispozitivul nu se compune decât dintr-un singur articol,

dispoziţia acestuia va fi menţionată ca “Articol unic”.98. Atunci când un text conţine mai mult de un articol, articolele trebuie să

fie numerotate conform sistemului de numerotare simplă şi aceasta trebuie să fie continuă de la începutul până la sfârşitul dispozitivului, chiar dacă el este împărţit în cărţi (volume), titluri, capitole sau secţiuni.

99. Articolele sunt numerotate cu cifre arabe: primul articol cu cifră ordinală (Articolul Întâi); nu trebuie să se adauge cuvintele “şi ultimul” la numărul ultimului articol.

100. Un text autonom nu poate avea articole sau capitole bis, ter, etc., acest mod de numerotare fiind rezervat articolelor sau capitolelor care vor fi inserate ulterior.

101. În dispozitiv, nu se pot rezerva numere articolelor care mai au text (articol alb).

102. În acelaşi act, articole diferite nu pot primei acelaşi număr.

2. Împărţirea articolului103. Articolul conţine una sau mai multe fraze complete, scrise, fără

pauză, una după alta, sau care sunt grupate pe alineate. Alineatele pot, la rândul lor, să fie grupate pe paragrafe.

Alineatele şi paragrafele constituie subdiviziuni ale articolului.104. Alineatul este partea de articol care începe cu o linie sau cu indicarea

numărului articolului sau paragrafului din care face parte, compus din una sau mai multe fraze complete, se termină cu punctul final al ultimei fraze şi este separat de context printr-un spaţiu nescris.

105. Alineatul nu poate fi introdus printr-un semn distinctiv, literă sau număr. Din punct de vedere tipografic, începutul său este indicat printr-o uşoară retragere faţă de aliniamentul textului.

106. Când se doreşte marcarea subdiviziunilor unui articol cu un semn distinctiv, în vederea grupării mai multor alineate, se va folosi paragraful, indicat de simbolul «§».

107. Simbolul «§» este un semn convenţional şi, aşa cum este, nu are plural. Deci, trebuie să se scrise «§ 3 şi 4» sau «§ 3 şi § 4».

108. Când se impune folosirea paragrafului, se va începe primul paragraf cu articol.

109. În interiorul frazelor, nu trebuie să se abuzeze de subdiviziuni numerotate; acestea vor fi utilizate doar când ele accentuează claritatea textului.

110. Dacă în interiorul unei fraze, se impun subdiviziunile numerotate, numerotarea trebuie să se facă cu 1º, 2º, 3º, etc., aceste numere fiind chiar ele, eventual, subdivizate în a., b., c., etc.

145

Page 142: Cibernetica si informatica juridica

111. Subdiviziunile 1º, 2º, 3º, ele însele, eventual, subdivizate în a., b., c., sunt folosite doar în interiorul frazelor care compun un alineat sau paragraf, pentru a marca o suită de propoziţii sau o enumerare, şi nicidecum pentru a subdiviza dispozitivul unui articol.

112. Pentru a nu rupe unitatea frazei care conţine o enumerare, şi pentru a permite să se facă ulterior referirile precise la elementele acestei enumerări, trebuie să se evite introducerea de fraze incidente.

3. Gruparea articolelor113. Gruparea normală a articolelor se face pe capitole, care pot fi divizate

în secţiuni, acestea, eventual, subdivizate în subsecţiuni.114. Capitolele se grupează în titluri, titlurile în volume, volumele în părţi.115. Articolele trebuie se grupează în capitole, în următoarele situaţii: 1)

dacă diversitatea materiilor tratate nu se justifică, 2) dacă nu există un număr mare de articole, 3) dacă nu este nevoie de claritate suplimentară sau de necesitatea consultării textului.

116. Împărţirea unui text în volume, titluri, capitole, secţiuni sau subsecţiuni trebuie să se facă astfel încât anumite articole sau grupe de articole să nu fie excluse din aceste diviziuni.

117. Nu este bine să se dea primului volum, titlu, capitol, secţiune sau subsecţiune, calificarea de “preliminar”.

118. Volumele, titlurile, capitolele, secţiunile şi subsecţiunile au o numerotare independentă şi continuă în cadrul grupului imediat superior. Numerotarea se face cu cifre cardinale romane, dar se scrie de preferinţă “Prima Sub-Diviziune”, “Primul Capitol”, “Primul Titlu”, “Primul Volum”.

119. Fiecare grupare trebuie să aibă un preambul propriu.120. Atunci când un text conţine o serie de dispoziţii autonome, de

modificare, tranzitorii sau de abrogare, acestea trebuie grupate separat.

C. Textele care modifică (modificatoare)121. În legistică, se numesc modificatoare doar textele care modifică

parţial, conform legii, un text anterior.Deci, nu sunt modificatoare, textele care:- abrogă in globo o lege sau o hotărâre;- derogă de la un text anterior;- suspendă aplicarea unui text anterior;- modifică, altfel decât pe calea modificării, domeniul de aplicare al unui

text anterior.122. Un text care modifică, în ceea ce priveşte fondul, un text anterior,

trebuie să îmbrace forma unui text modificator, şi nu forma unui text autonom.

146

Page 143: Cibernetica si informatica juridica

123. Trebuie să se evite prezentarea drept modificator a unui text destinat în întregime înlocuirii dispozitivului unei legi sau unei hotărâri, nelăsând să rămână decât protocolul. Un astfel de text trebuie să fie prezentat ca autonom şi trebuie să abroge textul anterior.

124. Când un text a suferit deja un număr important de modificări, este recomandat să fie, în întregime, inclus într-un text nou şi republicat în forma actualizată.

125. În legistică, propoziţia introductivă care desemnează textul de modificat şi anunţă natura modificării se numeşte preambul. Textele de modificat trebuie să fie desemnate aici conform regulilor enunţate pentru referinţe.

126. Atunci când mai multe articole succesive ale unui text modifică acelaşi text anterior, preambulul complet al acestuia din urmă trebuie să fie amintit doar în preambulul (cuvântul introductiv) al primului dintre articolele modificatoare.

127. De fiecare dată când un articol al unui text anterior este integral înlocuit, numărul articolului înlocuit trebuie să fie reprodus în fruntea noului text.

128. Modificarea unui articol trebuie să se facă prin înlocuirea articolului sau a părţilor articolului, cum ar fi paragrafele sau alineatele. Modificările prin simpla enunţare a eliminării, adăugării sau înlocuirii cuvintelor trebuie evitate.

129. Când au fost aduse modificări prin adăugarea sau eliminarea alineatelor unui articol şi acesta trebuie să se modifice din nou prin adăugarea sau eliminarea unor alineate, este de preferat să se înlocuiască întreg articolul pentru a se evita greşelile în determinarea exactă a alineatului sau alineatelor la care s-ar face referire ulterior.

130. Se preferă înlocuirea unui alineat existent printr-un singur alineat, pentru a nu modifica numărul alineatelor articolului, păstrându-se astfel referirile (punctele de vedere) asupra acestor alineate.

131. Trebuie modificat doar textul, nu şi numerotarea articolelor.132. Când un text modifică mai multe articole ale aceluiaşi text, trebuie să

se consacre un articol distinct fiecărui articol modificat, în afara cazului în care este vorba de înlocuirea într-un text reglementar a unei serii de articole urmate de o serie de alte articole.

Este bine să se precizeze, mai ales când articolele care iau locul articolelor înlocuite nu ajung la numărul acestora din urmă, dispoziţiile care nu au fost înlocuite.

133. Textele modificatoare trebuie să modifice articolele textului anterior în ordinea crescătoare a numărului. Astfel, când un text modifică dispoziţii ale unui text şi abrogă altele, trebuie urmată ordinea dispoziţiilor textului original, mai degrabă decât gruparea abrogărilor la final.

134. Când un text nou aduce modificări mai multor legi sau hotărâri, acestea se vor grupa în capitole, rezervând un capitol distinct modificărilor

147

Page 144: Cibernetica si informatica juridica

aduse aceluiaşi act. Nu se procedează astfel, doar dacă amploarea textelor de modificat sau a modificărilor făcute nu justifică o astfel de subîmpărţire.

135. Un text nu poate fi completat cu dispoziţii ce vor fi adăugate, după articolele privind executarea şi intrarea în vigoare. Noile dispoziţii vor fi inserate, cu ajutorul articolelor bis, ter, etc., pentru a nu modifica numerotarea articolelor textului original.

136. Niciodată nu se vor insera articole modificatoare în locul articolului care fixează intrarea în vigoare a textului original, acest procedeu generând incertitudinea în ceea ce priveşte data intrării în vigoare a articolelor modificatoare.

137. Când un articol este înlocuit, nu se recomandă abrogarea versiunii originale; această abrogare rezultă din înlocuirea articolului cu o dispoziţie nouă care-i ia locul.

138. Când un articol a fost deja modificat sau înlocuit o dată şi atunci când un text nou îl înlocuieşte în întregime, nu se recomandă să se abroge sau să se modifice textul intermediar modificator.

139. Pentru a insera într-un text un număr restrâns de articole, unele după altele, numerotarea noilor articole se face, în general, cu bis, ter, etc. Dacă, dimpotrivă, numărul articolelor de inserat este ridicat, se poate folosi sistemul numerelor cu exponenţi.

140. Textele modificatoare nu scapă regulilor generale, în ceea ce priveşte intrarea lor în vigoare.

141. Este un abuz să calificăm actele elaborate drept imperative şi să le dăm efect retroactiv.

142. Dispoziţiile destinate înlocuirii articolelor anterioare trebuie să se raporteze la textul de modificat şi să-i respecte acestuia redactarea, noţiunile, terminologia şi sistemul de numerotare.

143. O astfel de modificare trebuie să înlocuiască printr-o prezentare echivalentă ceea ce, în textul modificat, constituie obiectul unei prezentări din punctul de vedere al redactării şi sensului.

144. Textul modificator nu trebuie să mute articolele sau doar să le schimbe numerotarea, acest procedeu putând provoca numeroase dificultăţi, în raport cu referirile făcute la aceste articole de alte texte.

145. Textele care modifică mai multe texte anterioare trebuie, pe cât posibil, să le modifice în ordine cronologică, începând cu cel mai vechi.

146. Modificarea unui text trebuie efectuată direct asupra textului, şi nu pe calea modificării unor dispoziţii intermediare modificatoare.

147. Este periculos să se modifice o dispoziţie, doar pentru a-i aduce îmbunătăţiri de formă.

148. Tehnica legislativă interzice modificarea printr-o ordonanţă a unei legi pe care Parlamentul a emis-o în virtutea prerogativelor sale constituţionale. Doar Parlamentul poate modifica o lege emisă.

148

Page 145: Cibernetica si informatica juridica

D. Dispoziţii de omis1. Dispoziţii lipsite de importanţă juridică149. Într-un text legal sau reglementar se recomandă să se omită

dispoziţiile care nu au un caracter normativ, cum ar fi dispoziţiile:a) care nu constituie decât o simplă recomandare;b) care nu sunt decât directive pentru Administraţie;c) care nu fac decât să anunţe o intenţie;d) care nu fac decât să constate o stare de fapt;e) care nu au decât o valoare explicativă (un comentariu);f) care nu constituie decât motivarea textului;g) care nu au drept obiect decât modificarea preambulului

dispozitivului sau eventual a anexelor unui text anterior;h) care nu fac decât să anunţe materiile care fac obiectul articolelor

care urmează;i) şi, în sfârşit, dispoziţiile sau formulele (cum ar fi expresia “conform

legii”) al căror unic obiect este să arate că Preşedintele, Parlamentul etc. acţionează în limitele puterii pe care legea le-o atribuie.

2. Dispoziţii inutile150. Într-un text legal sau reglementar, se recomandă omiterea dispoziţiilor:a) care amintesc o dispoziţie superioară cu caracter obligatoriu; fie

reproducând-o, fie parafrazând-o;b) care reiau, fără a modifica sau a abroga, dispoziţiile deja

existente, cu aceeaşi intensitate de caracter obligatoriu şi cu aceeaşi influenţă juridică;

c) care declară ca fiind aplicabilă în subiectul reglementat o altă dispoziţie care este deja aplicabilă prin ea însăşi.

Astfel, nu se recomandă reluarea unei dispoziţii constituţionale într-un text legal sau reglementar, nici a dispoziţiei legale într-o hotărâre, nici chiar a dispoziţiei legale într-o altă lege, nici a dispoziţiei regulamentare, într-o altă hotărâre.

3. Dispoziţii individuale151. Nu-şi găsesc locul într-un text legal sau regulamentar, dispoziţiile

care nu privesc decât persoanele nominal desemnate, cum ar fi nominalizările sau desemnările individuale.

4. Alte dispoziţii de omis152. Se va evita introducerea, printre dispoziţiile permanente, a

dispoziţiilor de pură circumstanţă şi, vice-versa, inserarea într-un text esenţial temporar a dispoziţiilor cu caracter definitiv.

149

Page 146: Cibernetica si informatica juridica

153. Nu se recomandă strângerea într-un acelaşi act a dispoziţiilor cu caracter organic sau regulamentar şi dispoziţiilor care nu au acest caracter.

154. În principiu, se recomandă omiterea în textele legislative a dispoziţiilor de detaliu care ar putea constitui obiectul unei hotărâri ministeriale sau al unei circulare.

E. Abrogativ(Pentru modificările de adus unui text pe calea abrogării anumitor dispoziţii

ale sale, a se vedea Textele modificatoare.)155. A abroga, înseamnă a ridica unui text forţa sa obligatorie. A revoca,

înseamnă să i se ridice forţa obligatorie de la intrarea sa în vigoare, astfel încât se consideră ca neavând-o niciodată.

156. Abrogările pe care le recomandă un text nou cu aceeaşi intensitate de forţă obligatorie trebuie să constituie obiectul unui articol al acestui text, şi nu al unui text separat.

157. Abrogările trebuie să fie exprese şi precise. Abrogarea unui text anterior decurge din simpla sa contradicţie cu textul nou, ci trebuie formulată în mod expres.

158. Nu este suficient să se abroge “toate dispoziţiile anterioare contrarii”; trebuie să se indice care sunt aceste dispoziţii.

O formulă generală de abrogare nu poate fi decât excepţională.159. Cu excepţia textelor modificatoare, dispoziţiile abrogatorii trebuie să fie

grupate într-un articol special care-şi ocupă locul printre dispoziţiile finale, înaintea dispoziţiilor tranzitorii, cu titlu executoriu şi fixându-i-se data intrării în vigoare.

160. Când un text de abrogat a suferit modificări, este suficient să se abroge textul original, menţionând modificările pe care le-a suferit; nu este necesar să se abroge, unul câte unul, şi textul original, şi textele modificatoare.

161. Legile ordinare nu abrogă legile organice, cu atât mai mult cu cât abrogarea unei legi generale nu antrenează pe aceea a legilor speciale. Se recomandă, de atunci, ca abrogând legea generală, să se abroge, de asemenea, în legea specială dispoziţiile cărora se înţelege să se pună capăt.

162. Desuetudinea nu antrenează abrogarea legii.163. Abrogarea unei legi nu antrenează abrogarea hotărârilor sale de

executare, atunci când legea nouă nu prevede în ceea ce le priveşte nici o abrogare expresă sau implicită; aceste hotărâri rămân în vigoare atâta timp cât legea nouă poate să le servească drept fundament.

164. În principiu, abrogarea unei dispoziţii modificatoare sau abrogatorii nu are drept efect reînvierea dispoziţiei anterioare.

165. De obicei, nu se abrogă în mod expres o dispoziţie atunci când această abrogare rezultă din înlocuirea acestei dispoziţii de către o alta.

166. Puterea de a abroga o lege aparţine legiuitorului.

150

Page 147: Cibernetica si informatica juridica

171. Este ilicită hotărârea care abrogă, fără să prevadă înlocuirea sa, o hotărâre anterioară necesară pentru punerea în aplicare a unei legi.

167. Actul abrogatoriu nu trebuie să neglijeze dispoziţiile tranzitorii, acestea constituind, chiar prin esenţa lor, o derogare la abrogarea totală şi definitivă a textului.

F. Dispoziţii tranzitorii168. Dispoziţiile tranzitorii înlesnesc trecerea de la un regim la altul.Ele nu pot fi confundate cu dispoziţiile provizorii, efectele lor nefiind

aceleaşi. Pentru că, contrar dispoziţiilor tranzitorii, forţa obligatorie a dispoziţiilor provizorii este limitată în timp, independent de orice legislaţie paralelă.

169. Este necesar să se examineze dacă în cazul supus reglementării nu este necesară intervenţia dispoziţiilor tranzitorii.

170. Dispoziţiile tranzitorii trebuie să fie plasate după dispoziţiile abrogatorii.

G. Fixarea datei intrării în vigoare171. La prezentarea, publicarea şi intrarea în vigoare a textelor legale şi

reglementare, trebuie să se fixeze data intrării în vigoare printr-un articol distinct.172. Intrarea în vigoare trebuie să fie fixată la o dată precisă sau determinabilă

prin ea însăşi, nu prin referirea la o dată fixată printr-un alt text. Se face excepţie de la această regulă atunci când o hotărâre este luată în mod anticipat pentru punerea în practică a unei legi a cărei intrare în vigoare nu este încă fixată sau când un text modifică alt text a cărui intrare în vigoare nu este fixată.

173. Intrarea în vigoare a unui text care constituie fundamentul legal al unui alt text nu poate fi subordonată intrării în vigoare a acestuia din urmă, un text de aplicare neputând, în nici un caz, să intre în vigoare înainte de textul care îi serveşte de fundament.

174. Intrarea în vigoare a unui text nu poate fi subordonată respectării unei condiţii sau unui termen de care cetăţenii nu au cunoştinţă.

175. Momentul din care un text are efecte este, obligatoriu, acelaşi cu cel în care el intră în vigoare; este incorect să se prevadă că el intră în vigoare la o dată determinată şi că îşi exercită efectele la o altă dată. Se poate prevedea că dispoziţiile unui text sau unele dintre acestea se vor aplica la situaţii al căror moment iniţial nu coincide cu intrarea în vigoare a textului.

176. În principiu, legiuitorul stabileşte în ce moment legile intră în vigoare.177. Preşedintele nu poate să modifice data intrării în vigoare a unei legi

sau a unora din dispoziţiile sale, atunci când a fost deja fixată această dată printr-o hotărâre anterioară, luată ca urmare a aplicării legii respective. O astfel de măsură ar avea drept efect suspendarea retroactivă începând cu data iniţială a intrării în vigoare, până la noua dată, a caracterului obligatoriu al legii, ceea ce interzice, în mod expres, Constituţia.

151

Page 148: Cibernetica si informatica juridica

178. Intrarea în vigoare a unui text, în ziua publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi justificată atunci când ea are repercusiuni asupra efectelor actelor juridice anterioare.

Dacă intrarea în vigoare imediată este indispensabilă, pentru a evita orice consecinţă contrară echităţii, se vor introduce dispoziţii tranzitorii adecvate.

179. Retroactivitatea unei dispoziţii regulamentare nu este la adăpost de critică decât în măsura în care ea nu lezează drepturile dobândite. În caz contrar, ea duce lipsă de fundament legal.

180. Retroactivitatea nu poate fi admisă pentru un text care poate conduce la aplicarea de dispoziţii penale.

181. Un text interpretativ îşi are efectele în acelaşi timp cu textul interpretat şi, din această cauză, nu ar putea prejudicia drepturile dobândite.

182. Cuvintele “prezenta (hotărâre) prezentul (articol etc.)” care apar într-un text, pot duce la echivoc atunci când acest text este inserat într-un text în vigoare. Astfel se întâmplă atunci când textul inserat dispune, de exemplu, că “nu sunt, totuşi, supuse recensământului instituit întreprinderile care, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, nu au mai mult de 50 de angajaţi”, dispoziţia astfel formulată punând întrebarea dacă aceasta este data intrării în vigoare a hotărârii în care ea este inserată sau data intrării în vigoare a hotărârii modificatoare care trebuie, deci, luată în seamă. În acest caz, este mai bine să se prevadă o dată fixă, astfel încât nici un semn de întrebare să nu poată apare din lectura textului original, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al noilor dispoziţii care sunt inserate în acesta.

G. Partea executorie183. Partea executorie este dispoziţia care desemnează ministrul

însărcinat cu aplicarea textului.184. Legile nu pot avea o parte executorie, aplicarea lor fiind reglementată de

Constituţie.185. Este recomandat ca ministrul însărcinat cu aplicarea unei Ordonanţe

de Guvern să propună această hotărâre şi s-o contrasemneze.186. Într-o hotărâre ministerială, partea executorie este de prisos din punct de

vedere juridic, orice delegare a unui funcţionar pentru a aplica o hotărâre fiind de ordin pur intern şi neputând, din acel moment, să figureze într-un text regulamentar.

187. De obicei, partea executorie se plasează la sfârşitul hotărârii.

IV. ANEXE188. Anexele sunt texte care, cu toate că nu fac parte, din punct de vedere

formal, din dispozitiv, fac parte în egală măsură din substanţa sa şi pot fi considerate drept prelungirea acestuia în afara corpului actului normativ. Când anexa este formată dintr-un text autonom şi preexistent textului căruia ea îi va fi

152

Page 149: Cibernetica si informatica juridica

anexată, acesta din urmă se limitează doar să-l aprobe; când ea constituie simpla aplicare a unui procedeu de prezentare care constă în a detaşa anumite părţi ale unei legi sau hotărâri ale dispozitivului propriu-zis.

189. Textele, complete, de sine stătătoare, şi care nu cer intervenţia unei legi sau a unei hotărâri decât pentru a realiza o condiţie de validitate, trebuie să figureze în anexa acestei legi sau a acestei hotărâri, şi nu în dispozitiv. Se întâmplă astfel, mai ales pentru statute, convenţii internaţionale şi decizii ale comisiilor paritare care sunt aprobate printr-o lege sau o hotărâre.

190. Se recomandă, de asemenea, să apară în anexa la o lege sau la o hotărâre, dispoziţii care, ca urmare a prezentării lor, pot să fie introduse cu dificultate în dispozitivul propriu-zis. Acelaşi lucru se recomandă, îndeosebi, pentru tabele, descrieri, desene, planuri, etc.

191. În anumite cazuri, se poate recomanda să apară, sub formă de anexă, un text regulamentar care se doreşte păstrat ca un tot de sine stătător; acelaşi lucru se recomandă, îndeosebi, pentru statutele pe care legea sau hotărârea le stabileşte sau pentru un text destinat formării unui regulament general.

192. Coordonările trebuie să apară în anexa hotărârilor care le stabilesc.193. Anexa trebuie să fie intitulată, la nevoie, prin simplul cuvânt “Anexă”

şi dacă există mai multe anexe, ele trebuie să poarte cel puţin un semn distinctiv (număr sau majusculă).

194. Când anexa constituie aplicarea unui simplu procedeu de prezentare, ea trebuie să primească aceleaşi semnături şi contrasemnături ca şi textul la care este anexată.

195. Când se modifică o anexă, modificarea nu trebuie să fie prezentată în mod necesar sub forma unei anexe, doar dacă nu este vorba de texte supuse aprobării.

V. PUBLICAREA196. Legile şi hotărârile care interesează majoritatea cetăţenilor trebuie să

fie publicate în mod integral.

6.2 Structura actelor emise de Curtea Constituţională a României

1. Actele emise de Curtea Constituţională a României cuprind patru părţi:a) Practicauab) Actele ce urmează să fie avute în vedere la elaborarea

soluţieic) Considerenteled) Dispozitivule) Opinia separatăa) Practicaua cuprinde:- Obiectivul excepţiei, autorul excepţiei

153

Page 150: Cibernetica si informatica juridica

- Dosarul în care a ridicat excepţia- Instanţa în faţa căreia a ridicat excepţia- Date informatice referitoare la şedinţa de la Curtea Constituţională

a României: - dezbatere- pronunţare- Părţile prezente şi cele absente, dar citate legalb) Actele ce urmează a fi avute în vedere la soluţionarea recursului:- precizarea “Curtea, având în vedere actele şi lucrările dosarului,

constată următoarele:”- actul atacat şi sinteza considerentelor ce au fundamentat-o;- sinteza motivelor;- alte informaţii şi documentaţii cerute de judecătorul-raportor,

potrivit art.5 din Legea nr.47/1992;- se menţionează că au fost solicitate punctele de vedere conform

art.24 alin.1 din Legea nr.47/92:- Guvern- Preşedinţii celor două Camere.c) Considerentele ce cuprind motivele şi poziţia adoptată de Curte.La începutul considerentelor, se face precizarea: “Curtea, având în vedere

decizia atacată, motivele invocate, punctele de vedere primite (dacă au fost solicitate), raportul judecătorului-raportor, prevederile ce fac obiectul excepţiei raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr.47/1992, reţine:”.

În cazul în care, în temeiul art.306 Cod Procedură Civilă, anumite motive s-au invocat din oficiu, se face menţiune despre aceasta.

La finele considerentelor se trec prevederile constituţionale şi ale Legii nr.47/1992 avute în vedere, iar dacă Actul nu a fost adoptat în unanimitate precizarea că ea a fost adoptată cu majoritate.

d) Dispozitivul, în care se trece soluţia adoptată, cu precizarea că este definitivă şi pronunţată în şedinţa publică din data de…

e) Opinia separată, dacă este cazul.

SCHEMA STRUCTURALĂ A ACTELORCURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI

a) Titlul şi date de identificareb) Actele avute în vedere pentru soluţionarec) Practicaua (partea introductivă)d) Considerentelee) Dispozitivulf) Semnăturile- Preşedinte

154

Page 151: Cibernetica si informatica juridica

- Magistratul-asistent căruia i s-a repartizat dosarul

155

Page 152: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 7NORMALIZAREA ACTELOR NORMATIVE

7.3 Noţiuni preliminarii

Fiecare sistem informatico-juridic posedă caracteristici proprii şi are o finalitate particulară. Paletei largi care se întinde de la redactarea actelor la contencios, de la consultări la concluzii sau de la pledoarie la judecată, îi corespund instrumente documentare informatice sau documente clasice. Revistele de jurisprudenţă, de doctrină, colecţiile de texte, monografiile nu sunt concepute după aceleaşi principii, dar în informatica documentară elementele care dising băncile de date sunt opţiunile tehnice legate de adecvarea instrumentului informatic materialului documentar.

- Zgomotul şi linişteaPertinenţa unui sistem depinde de alegerea anumitor opţiuni tehnice şi ea

este evaluată prin cuantificarea zgomotului şi liniştii. Răspunsul obţinut de la o bancă de date este zgomotos când include şi documente care conţin concepte aflate în enunţul întrebării, dar nu au legătură cu subiectul. Aceste confuzii sunt clasice şi fac parte din folclorul informaticii juridice. O altă consecinţă este liniştea, ceea ce desemnează că nu s-au obţinut documente care erau pertinente chiar dacă figurau în fondurile documentare, dar din modul de formulare a problemei sau a interogării au fost excluse.

Unitatea de măsură a fiabilităţii (coeficientul de pertinenţă)Coeficientul de pertinenţă al unei bănci de date, Kmz, respectiv Kml, este

măsurabil cu ajutorul unor coeficienţi medii de zgomot şi de linişte. Kmz

reprezintă raportul dintre numărul documentelor pertinente şi numărul total al documentelor obţinute în timpul unei cercetări;

Kml reprezintă raportul dintre numărul de documente pertinente obţinute şi numărul total de documente pertinente ce figurează în banca de date.

reprezintă măsura adecvării fondurilor documentare la necesităţile utilizatorului, coeficient definit prin raportul dintre numărul de documente pertinente şi numărul total de documente ce figurează în banca de date. Această măsură este relativă şi poate fi înlocuită prin cunoaşterea apriori a compunerii fondului documentar.

Mai multe soluţii pentru o problemă unicăJuriştii şi informaticienii caută soluţiile tehnice care asigură pertinenţa

maximă a unui sistem. Este vorba de a găsi în baza de date documentele ce

156

Page 153: Cibernetica si informatica juridica

interesează o anume problemă. Reperarea documentului respectiv nu ar pune nici o problemă dacă am avea certitudinea că cercetătorul utilizează, pentru a-şi defini întrebarea sa, cuvântul sau combinaţia logică de cuvinte care este cuprinsă în documentele susceptibile de a-i aduce informaţia căutată.

Acest cuvânt trebuie să acopere singur trei forme de expresii:- cea a conceptului căutat de utilizator;- cea a unui criteriu de triere al calculatorului;- cea a redactării efectuate de autorul documentului.Cunoaştem ceea ce este aproximativ în trecerea de la concept la cuvânt

şi de la verb la scriere. Problema stilului folosit împinge, în mod natural, pe scriitor să varieze formele de exprimare a unui concept unic. Figura de stil, hiperbola, parafraza, recurgerea la imagini şi la termeni elevaţi, sunt des utilizate în procesul de redactare a textelor juridice.

Proiectanţii sistemelor de documentare au pus la punct soluţii diverse, chiar contradictorii în aparenţă: în anumite cazuri, situate pe două nivele; unele ating apriori structura documentului introdus în memorie, în timp ce altele interesează funcţionarea programului de cercetare.

7.4 Metodele de analiză a documentelor primare

Se poate acţiona asupra documentului original, modificându-i expresia ca aceasta să coincidă cu celelalte texte din colecţia de documente. Alegerea unei metode de analiză, definirea acesteia, au stârnit numeroase controverse la începuturile anilor 1970 între deţinătorii de sisteme informatico-juridice, care, prin experimente practice şi evoluţia tehnologiei informatice, au fost aplanate. Paradoxal, în vremea când adepţii indexării, cei ai abstractului şi cei ai îmbogăţirii textului integral au văzut că punctele lor de vedere sunt sensibil apropiate, polemica a reînceput între cei care propun un tratament prealabil al documentelor primare şi cei care îi contestă utilitatea.

A. Introducerea în memorie a textului brut (full text)Controversa a fost relansată în Franţa, prin anii 1980, odată cu

introducerea unuia dintre sistemele americane "LEXIS", care necesită o singură bază informatică situată în Statele Unite, cea mai importantă bază de date juridice din lume, atât prin numărul înregistrărilor memorate, cât şi prin numărul terminalelor conectate. Caracteristica principală a sistemului, în Franţa ca şi în Marea Britanie şi în S.U.A., este de a memora textele legislative şi deciziile Curţilor Supreme de Justiţie, în stadiul lor original, adică în formă brută.

Cu toate rezervele asupra acestei metode, recunoaştem eficacitatea economică ameliorată de absenţa oricărei valori intelectuale adăugate, avantajul unei rapidităţi de scoatere la lumină a datelor, iar pentru sectorul legislativ, cel al exhaustivităţii.

157

Page 154: Cibernetica si informatica juridica

Dacă un jurist interoghează un sistem informatic de surse legislative asupra responsabilităţii civile, el nu va obţine textul de bază decât dacă acesta nu a fost introdus în memorie în forma sa originală.

Înregistrarea în memorie în mod integral (full text) a actului normativ, care face obiectul bazei de date ce se elaborează, are drept unic izvor Monitorul Oficial. De exemplu, Deciziile Curţii Constituţionale se află în bazele de date ale Sistemului Informatic al Curţii Constituţionale, reprezentând conform principiului "cutiei negre" funcţia de ieşire care este transmisă Monitorului Oficial; baza de date cu Deciziile Curţii Constituţionale este corectată după publicarea acestora în Monitorul Oficial al României.

Proiectanţii băncilor de date juridice, în ansamblul lor, recurg la diverse procedee de analiză prealabilă, făcute în raport cu rezultatele teoriei sistemelor, logicii juridice, istoriei dreptului, dreptului comparat şi a ipotezelor, principiilor şi conceptelor ce guvernează ramura de drept ce formează obiectul bazei de date.

B. IndexareaProcedeul indexării este cel dintâi procedeu utilizat în analiza actelor

juridice, practicat din perioada procedeelor mecanografice de sortare.Indexarea este operaţia care constă în acoperirea conţinutului unor

documente printr-un număr redus de cuvinte sau grupe de cuvinte semnificative numite, în general, cuvinte-cheie. Indexarea se caracterizează printr-un vocabular închis şi se diferenţiază puţin de tabelele alfabetice ale revistelor juridice. Pentru a funcţiona pe un sistem informatizat, indexarea se supune următoarelor reguli:

- având ca funcţie unică reperarea, formulele de bază vor fi despuiate de orice aparat sintactic, inteligibilitatea sistemului comandând ca ele să fie asortate unui cuprins în limbaj natural;

- ele vor fi stabilite urmând un vocabular închis, care este singurul recunoscut de calculator şi admis sub o singură formă sintactică, în general substanţial.

Printre merite, este şi acela de a fi fost primul care a folosit instrumente de triere preinformatice şi de a fi pus astfel la punct sisteme mai sofisticate. Dacă astăzi nu se poate exclude utilizarea sa în constituirea fişierelor de documentare cu un număr modest de înregistrări, trebuie să constatăm totuşi că este mai greu de utilizat în gestionarea marilor ansamble documentare. Descrierile băncilor de date arată că, chiar şi acestea care au fost alcătuite pe acest principiu, au evoluat considerabil având acces la suportul informatic. Imperfecţiunile metodei indexării pure sunt astăzi clar inventariate:

a) intervenţia unui terţ asupra textului original;b) vocabularul limitat al analistului care poate fi, în acelaşi timp, creator de

ambiguităţi sau de contrasensuri născute din necesitatea includerii fiecărui document într-o clasificare rigidă;

158

Page 155: Cibernetica si informatica juridica

c) limitarea apriori a vocabularului de indexare interzice cercetătorului să recurgă la numeroase căi de acces şi, în special la noţiunile descriptive ale faptului respectiv. Constrâns să nu utilizeze decât căile de acces recunoscute de sistem, cercetătorul este obligat în practică să verifice existenţa acestora într-o listă pentru fiecare întrebare;

d) dezlegarea gramaticală şi sintactică a aparatului de reperare introduce un grad deloc neglijabil de erori;

e) suprimă orice posibilitate de a introduce nuanţe importante în reperare, ţinând cont de negaţie, totală sau parţială, sau de relaţia subiect-obiect tradusă prin ordinea cuvintelor şi a construcţiei gramaticale a frazei;

f) sistemul greoi va ţine cont de nuanţa exprimată într-un text original prin termeni ca: OBLIGAŢII INCOMPLET ÎNDEPLINITE.

C. Textul integral îmbogăţit sau explicitatŢinând cont de imperfecţiunile procedeului indexării, promotorii anumitor

sisteme s-au gândit să se orienteze spre gestiunea textului integral; este important să facem distincţia între textul integral brut şi textul integral îmbogăţit. Ideea de bază care susţine acest ultim procedeu constă în a face ca cercetătorul să beneficieze de accesul la documentul primar, limitând sau chiar suportând riscurile ambiguităţii lui.

Munca de pregătire într-un asemenea sistem este relativ redusă în raport cu indexarea, deoarece analistul nu este preocupat să rezolve ambiguităţile ce figurează în expresia documentului analizat, nefiind obligat să recompună conţinutul complet sau sensul general. Această operaţiune se numeşte explicitare şi constă în includerea în textul primar a expresiei clare a noţiunilor, respectând normele general valabile pentru ansamblul de bază. Această informaţie sistematică a fiecărui document va putea fi completată printr-o înlănţuire pentru a avea legătură cu alte texte: aplicare, abrogare pentru sursele legislative sau reglementare, confirmare sau infirmare, casare sau retrimitere, pentru jurisprudenţă.

În interiorul textului, căile de acces, care sunt cel mai convenabil de explicitat, sunt următoarele:

- genericile categoriilor lipsesc adesea din textul original;- explicitările formale vor rezolva ambiguităţile ocazionale şi stilistice;

pronumele vor fi precizate prin repetarea termenului pe care îl înlocuiesc.Procedeul poate fi considerat pertinent, pentru că el permite un grad de

investigare foarte fin, incluzând totalitatea concepţiilor tratate în text. El ţine cont de legătura sintactică a cuvintelor în cadrul frazei şi asigură o informare imediată şi completă a cercetătorului.

Dacă procesul de analiză prin explicitare este considerat a fi mai puţin greoi şi eventual mai obiectiv decât indexarea, volumul de texte tratate comportă

159

Page 156: Cibernetica si informatica juridica

probleme de control ale căror soluţii presupun dispunerea de mijloace informatice moderne.

D. Metoda abstractuluiTratarea informatică a surselor juridice a dat naştere unei reflecţii

metodologice care nu a fost atât de clar formalizată în nici un alt domeniu documentar. Acest lucru a dus la punerea la punct a unei metode originale de analiză de conţinut şi în special de tratarea surselor pretoriene ale dreptului. Această metodă se bazează pe două ipoteze:

(i) cunoaşterea jurisprudenţei de fond, care este indispensabilă juristului;

(ii) nici un sistem informatic nu posedă capacităţile de memorare apte să înregistreze volume de texte fenomenale pe care le reprezintă jurisprudenţa. Procedeul îşi propune să depăşească inconvenienţele indexării şi ale vocabularului închis. Ea se apropie şi prin aceasta de metodele textului integral liber, dar limitează derivările printr-un control apriori al limbajului deschis şi neutralizează inconvenienţele printr-o restructurare a informaţiei conţinută în sursele de drept.

Diferenţa finalităţii actului judiciar aduce noi diferenţe de formă: articularea încheierilor de fond nu se supune unui model unic, ci, din contră, se construieşte într-un cadru foarte suplu care este la îndemâna oricărui judecător.

În sfârşit, influenţa argumentelor conţinute în concluzii, prezentarea acestora, ca şi discuţiile asupra realităţii circumstanţelor de fapt ale cazului, participă la creşterea în proporţii considerabile a întinderii şi varietăţii semantice.

Faţă de astfel de texte, abstractul constituie o metodă mai riguroasă de analiză de conţinut, care asigură integrarea în documentele introduse în memorie a tuturor informaţiilor utile sub forma lor ordonată, concisă şi fidelă. Pentru aceasta, analistul recenzează informaţiile utile, conceptele juridice utilizate şi sensul deciziei. El caută, după aceea, expresia cea mai judicioasă a acestor elemente ale informaţiei, căutare delicată în care trebuie să ţină cont de fidelitatea vocabularului şi de standardizarea după metodele folosite pentru ansamblul abstractelor în materie. Este ajutat în această problemă, în materiale suficient de repetitive, de structurile de analiză, modele prefabricate fiecărui caz, când vocabularul liber îşi intră în drepturile sale. Analistul va ordona conceptele astfel exprimate, în general, de maniera clasică a dreptului către fapt sau a generalului către particular.

Într-un sistem de acest tip, abstractul asigură nu numai reperarea argumentului pertinent, dar şi informarea utilizatorului. Când reperarea va fi realizată printr-o simplă juxtapunere judicioasă a cuvintelor-cheie, inteligibilitatea abstractului este obţinută prin clasificarea logică a conceptelor şi prin conservarea unui anumit număr de termeni semnificativi. Avantaje:

160

Page 157: Cibernetica si informatica juridica

- primul este cel al facilităţii învăţării băncii de date de către utilizatorul neofit. El va întâlni, înainte de a se familiariza cu lectura abstractelor, texte apropiate de cele cu care el s-a obişnuit;

- analistul va găsi în redactarea rezumatului o ieşire pentru a introduce elemente informatice utile şi pe care metoda abstractului nu permite a fi incluse în rezumat.

În realitate, fiecare din sistemele descrise prezintă avantaje şi inconveniente. Constatăm că, odată cu trecerea timpului, metodele au evoluat în sensul unei apropieri între ele. Indexarea pură nu mai există, soluţiile textului integral explicitat integrează abstracte în documentaţia lor. Abstractele s-au îmbogăţit cu fraze mai lungi şi mai bine construite şi cu un rezumat în limbaj natural.

Dar metoda de analiză nu este suficientă pentru a caracteriza un sistem de cercetare documentară, pentru că în toate sistemele care funcţionează efectiv a fost căutată ameliorarea performanţelor şi un remediu pentru slăbiciunile metodei respective în cadrul adăugărilor altor instrumente semantice.

7.3 Instrumente semantice

Ajutoarele de interogareUn program de interogare pentru a fi performant trebuie să conţină un

anumit număr de funcţii, care să depăşească recunoaşterea pură şi simplă.Esenţial este gestiunea distanţei dintre cuvintele cunoscute şi mai puţin

rezolvarea problemelor lingvistice.Restrictoarele de distanţăCombinaţia booleană a cuvintelor de căutare, aşa cum am expus-o, este

efectuată de către computer, în lipsa unor instrucţiuni mai precise, în cadrul unităţii documentare. Aceasta poate fi redusă la câteva cuvinte într-un sistem prin indicare, dar va fi mult mai lungă într-o analiză prin abstract sau într-un text integral. Putem, deci, să ne întrebăm despre pertinenţa unui răspuns în care descriptorii combinaţi sunt situaţi foarte departe unul de celălalt.

AdiacenţaNoţiunea de juxtapunere descrisă, a două sau mai multe cuvinte, poate

transforma sensul acestora sau adesea să-l întărească sau să-l specializeze. De exemplu, "donaţia între soţi" desemnează în mod clar o instituţie juridică al cărei sens este total diferit de al unei expresii ca "donaţia făcută fraudând dreptul soţului". Sau "accident de muncă" va defini regimul juridic al unui fapt care va fi exprimat prin "accident survenit în timpul muncii" sau "în cadrul timpului de muncă".

Este fundamental ca un cercetător să poată cere unui sistem în limbaj liber proximitatea imediată a doi termeni. Pentru aceasta, programele propun, în

161

Page 158: Cibernetica si informatica juridica

general, unul din următoarele mijloace: ori expresiile compuse vor fi predeterminate şi intrate în lexic ca termeni unici, ori sistemul va trebui să admită un operator de adiacenţă. În acest ultim caz, operatorul va trebui să precizeze distanţa maximă, adică numărul de cuvinte pe care îl tolerează între doi termeni căutaţi.

Operatorii de proximitateDe exemplu, în materia tutelei copilului, executăm o cercetare a

consecinţelor pe care judecătorii le impută faptului că tutorele sau cel care face cererea trăieşte în concubinaj; problema va fi formulată astfel:

TUTELĂ ŞI CONCUBINAJVom constata rapid că răspunsul este zgomotos; apar decizii în materie

de divorţ, la care judecătorii reţin faptul concubinajului ca şi cauza divorţului şi statuează, după aceea, fără a avea legătură cu primul fapt, asupra tutelei. Pentru a îndepărta astfel de documente, putem folosi un operator de proximitate căruia îi vom fixa distanţa de manieră intuitivă la 10, 15, 20... de cuvinte. Este evident că această metodă reduce zgomotul. Mult mai sigură este metoda abstractului, care îl obligă pe analist să-şi decupeze documentul în tot atâtea paragrafe câte probleme de drept diferite tratează. Chiar în cadrul paragrafului, fraza este înţeleasă ca un grup de cuvinte încadrate de două semne separatoare, ce definesc un subansamblu mai restrâns de cuvinte necesare exprimării unui singur concept. Dar acest decupaj în zone de proximitate nu are sens decât dacă calculatorul ia în considerare aceste zone şi dacă limbajul de interogare conţine operatorii de restricţie de distanţă ce corespund strict structurii documentelor puse în linie. Ne dăm seama de importanţa pe care o are adecvarea perfectă a programului de cercetare la natura documentelor puse în linie.

Învăţarea impreciziilor lingvisticeÎnvăţarea problemelor semantice este cea mai dificilă pentru problemele

de rezolvat. Calculatorul nu asimilează formele expresiilor echivalente în condiţiile variaţiilor limbajului, chiar dacă este vorba de variaţii gramaticale sau sintactice (singular, plural, gen, forme verbale) sau de variaţii semantice. În mod invers procedeului indexării, unde vocabularul de cercetare este mai închis şi obligă utilizatorii să treacă la o formă exclusivă de exprimare, celelalte sisteme cu vocabular deschis trebuie să cuprindă proceduri informatice apte să dea naştere noţiunii de echivalenţă. Aceste proceduri sunt mai mult sau mai puţin delicate.

TrunchiereaSoluţia cea mai simplă nu tinde să rezolve numai aproximaţiile gramaticale

şi nu reuşeşte să o facă în mod perfect. Principiul său constă în a face calculatorul să recunoască o expresie trunchiată, un radical, dându-i instrucţiunea să adauge acestora toate terminaţiile existente în banca de date.

De exemplu: RESPONSAB... va chemaRESPONSABIL

162

Page 159: Cibernetica si informatica juridica

RESPONSABILIRESPONSABILITATERESPONSABILITĂŢIÎntr-un asemenea sistem, în general, cercetătorul este cel care stabileşte

trunchiul şi poate alege să nu-i ataşeze decât o terminaţie cu o lungime fixată sau să cheme toate terminaţiile existente, oricare ar fi lungimea lor. Prima opţiune are ca obiect, în general, identificarea singularului şi pluralului. Chemarea unei terminaţii nedefinite este mai largă, dar nu permite distingerea directă a termenilor al căror radical nu asigură o echivalenţă a sensului. Independent de aproximaţiile provocate de căutarea unui radical, un asemenea sistem ignoră derivaţiile semantice, păstrând existenţa rădăcinilor de origine diversă, în special greacă şi latină. De exemplu: "sânge", sangvin... şi hematic, hemoragic...

La modul general, el este inoperant pentru a asimila termenele sinonime. Totuşi, spre această soluţie s-au îndreptat astăzi principalele programe de interogare echivalente. Soluţii mai bune există, dar nu au fost încă dezvoltate decât pe sisteme afectate gestionării unei singure bănci de date.

Un "lexic automat"O altă soluţie a fost găsită prin organizarea a priori a vocabularului în

fişierul lexic. Ne aducem aminte că acesta face parte din cele 3 fişiere necesare funcţionării unui program de cercetare. În fişierul lexic, se vor înmatricula toate cuvintele recunoscute de sistem cu ajutorul unui număr, acest număr luând, după aceea, locul lanţului de caractere în procesul cercetării unui fişier inversat. Este de-ajuns, deci, să afectăm acelaşi număr pentru două noţiuni pentru ca computerul să le amalgameze total. Astfel, toate formele alfanumerice vor fi tratate şi sistemul trebuie să prevadă o procedură de punere în lumină, care să permită includerea unor noţiuni noi într-un document fie sub număr existent, dacă posedă un echivalent deja recunoscut, fie sub un nou număr, în caz contrar.

Acest sistem prezintă avantaje singulare faţă de procedeul trunchierii. El dă naştere la forme gramaticale echivalente, dar şi unor sinonime lingvistice şi, în general, tuturor asimilărilor posibile. Vom putea astfel scrie numărul sub formă literală sau sub formă cifrată. Vom putea găsi instituţiile plecând de la sigla lor sau de la expresia lor trunchiată: CCR - Curtea Constituţională a României.

O dezvoltare minimă a acestui procedeu permite "întărirea" considerabilă a construcţiei intelectuale a gestiunii apropierilor semantice. El constă în regruparea noţiunilor numerotate ale lexicului în sub-ansambluri denumite adesea "familii". Operatorul va putea să:

- cheme termenul precis şi să nu obţină decât echivalenţele absolute ale acestui termen;

163

Page 160: Cibernetica si informatica juridica

- cheme cu ajutorul unei comenzi simple, numită "operator de generalizare", toate termenele incluse în familia cuvântului utilizat, adică toate analogiile.

Această funcţie este fundamentată, ea permiţând, de exemplu, crearea raţională a unor prefixe în special bazate pe termenele juridice. În anumite cazuri, va fi necesar să culegem exclusiv documente care dau una din soluţiile alternative binare, ce o constituie problema pusă.

Unul din avantajele principale ale unui lexic astfel definit este încuviinţarea unei construcţii intelectuale de tratament lingvistic şi corectarea astfel a aberaţiilor inevitabile infiltrate de un sistem strict automatizat. El permite să se ţină cont de nuanţele şi dificultăţile inerente ale acestui tratament. Astfel, halo-ul semantic poate fi mai mult sau mai puţin definit după importanţa pe care o îmbracă termenul considerat în banca de date juridice; termenele de drept vor putea fi strict separate, iar termenele descriptive vor putea fi asimilate.

Exemplu: AUTOMOBIL, CAMION, FURGONETĂ vor putea fi, la cerere, asimilate într-un ansamblu care să acopere vehiculele terestre.

În mod cert, nici un sistem nu va rezolva ambiguitatea ce decurge din "acţiune", dar izolarea strictă a unor astfel de termene în sânul lexicului va limita această polisemie (act, acţiune, activ) la cazuri strict ireductibile. Aşa cum este scris, un lexic automatic este adesea asimilat unui tezaur automatic.

Tezaurul sau fişierul de legăturiTezaurul reprezintă fişierul de legături, care, pe lângă cuvintele-cheie,

cuprinde o reţea de conexiuni, excluderi, deosebiri, înrudiri, analogii, cu referire la vocabularul, sintaxa şi stilul documentelor memorate. El stabileşte prin conexiuni listele de sinonime faţă cu descriptorii, stabileşte de asemenea deosebirile ce se impun în privinţa cuvintelor polisemice şi a homografelor.

Tezaurul cuprinde termenii supraordonaţi descriptorilor, el face analogii şi stabileşte deosebirile între diversele accepţiuni terminologice ce rezultă din ordinea termenilor sau a prepoziţiilor ce le unesc; în privinţa stilului, el trebuie să recunoască stilul figurat care, de cele mai multe ori, nu conţine termenii instituţionali corespunzători, eliminând termenii paraziţi sau incidentali.

Într-un sistem documentar, acest termen (tezaur) reprezintă repertoriul legăturilor sau relaţiilor existente între articolele care compun fondurile documentare.

Numeroase instrumente de ajutor de interogare intră în această definiţie. Astfel, de exemplu, este numit "thesaurus" organizarea înlănţuirii textelor legislative introduse în memorie. Cu acelaşi nume va fi botezat şi dicţionarul care recenzează toate cuvintele ce exprimă un concept dat şi care trebuie neapărat consultat de către utilizator, pentru a cunoaşte cuvântul-cheie al indexării autorizate de sistem.

164

Page 161: Cibernetica si informatica juridica

În ceea ce ne priveşte, preferăm să atribuim termenul unui instrument conceput să ajute la interogarea complementară a metodei de analiză şi a lexicului automatic.

Standardizarea apriori a vocabularului de analiză când aceasta este făcută, gestiunea analogiilor semantice obţinută printr-un lexic corectează această slăbiciune în toate cazurile când asimilarea termenelor descriptive ale conceptului evocat poate fi sistematică. În majoritatea cazurilor, analogia nu este decât ocazională şi, circumstanţă agravantă, cercetătorul, preocupat de problema sa, nu numai că nu va vedea toate expresiile posibile, dar nici nu-şi va da seama de derivaţiile semantice posibile ale cuvântului pe care-l foloseşte.

Tezaurul este destinat, deci, să-i sugereze cercetătorului ansamblul de formulări utile unei cercetări şi să-l prevină asupra riscurilor unor derapaje. El nu va avea o acţiune directă sau automată asupra procedurii de căutare, pentru că juristul va fi liber să introducă sau nu sugestii în strategia sa de interogare. El se va distinge foarte clar în lexicul automat, pentru că va fi conceput ca un ajutor de memorie de forma: "gândiţi-vă la...".

De exemplu, nu putem cere calculatorului să lege automat cuvântul "reguli" la orice alt termen. Putem aminti juristului că acest termen poate fi înlocuit sau combinat (prin operatorul "sau") după necesităţi şi alternativ cu: REGLEMENTARE, REGULAMENT etc.

Stabilirea unei liste exhaustive a acestor raporturi analogice reprezintă o investiţie intelectuală considerabilă, ceea ce explică numărul de realizări concrete în acest domeniu. El implică, în mod necesar, o determinare strictă a gradului de analogie reţinut. Limitat la termeni a căror conotare juridică este certă, el reprezintă recenzarea a mii de relaţii:

- de analogie şi de sinonimie perfectă:CAZ FORTUITFORŢĂ MAJORĂRUPTURĂREZILIERE- de analogie conceptuală:LICENŢIEREDESFACEREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ- de antonimie:CREANŢEDATORII- de vecinătate ocazională:ÎN ABSENŢA...ÎN LIPSA...Nu ne putem imagina că înglobează termeni; construcţia sa ar redeveni

atunci o rescriere completă a corpului documentar.Oricare ar fi gradul de perfecţiune pe care l-a atins un sistem documentar,

acesta lasă loc imaginaţiei şi creaţiei.

165

Page 162: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 8SISTEMUL INFORMATIC AL UNEI INSTITUŢII JURIDICE

8.1 Chestiuni introductive

a) Obiectivele Sistemului Informatic al Curţii Constituţionale a României (SICCR) sunt rezultatul ale actelor normative privind structura şi atribuţiile CCR şi ele se reflectă în:

- Structura şi specificaţiile de realizare a sistemului informatic unitar, descrierea obiectivelor, a canalelor, a serviciilor şi a fluxului informatic;

- Resursele necesare realizării sistemului informatic unitar;- Echipamentele necesare realizării unui nod de comunicare pe

INTERNET;- Activităţi şi echipamente necesare pentru realizarea reţelei locale

(INTRANET);- Activităţi necesare pentru realizarea nodului pentru comunicaţia pe

INTERNET;b) Curtea Constituţională a României este singura autoritate de

jurisdicţie constituţională din România. Ea a fost constituită pe baza TITLULUI V, art.140–145 din Constituţia României unde sunt stabilite următoarele:

- Structura Curţii Constituţionale;- Condiţii pentru numire;- Incompatibilităţi;- Independenţa şi inamovibilitatea;- Deciziile Curţii Constituţionale;- Atribuţiile Curţii Constituţionale (art.144 lit.a) - i):a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea

acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;

d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

166

Page 163: Cibernetica si informatica juridica

e) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.

f) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

g) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

h) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

i) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.

Conform atribuţiilor stipulate în art.144, Curtea Constituţională are atribuţii apriori (se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgare şi asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului) şi atribuţii aposteriori, hotărând asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

Funcţionează conform Legii nr.47 din 18 mai 1992 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.

Legea nr.47/18 mai 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.101 din 22 mai 1992, modificată prin Legea nr.138 din 24 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 25 iulie 1997 şi republicată în temeiul art.III din Legea nr.138/1997 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.187 din 7 august 1997, dându-se textelor o nouă numerotare, organizată pe 6 capitole:

- Dispoziţii generale;- Organizarea Curţii Constituţionale;- Competenţa Curţii Constituţionale;- Judecătorii Curţii Constituţionale;- Personalul Curţii Constituţionale- Sancţiuni, dispoziţii finale şi tranzitorii.Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale,

aprobat prin Hotărârea nr.12 din data de 4 noiembrie 1997 a Plenului Curţii Constituţionale şi publicat în Monitorul Oficial Partea I nr.308 din 12 noiembrie 1997, este organizat pe 7 capitole:

- Dispoziţii generale;- Plenul şi preşedintele Curţii Constituţionale;- Magistraţii-asistenţi;- Funcţionarea Curţii Constituţionale;- Secretariatul Curţii Constituţionale;- Răspunderea disciplinară;- Dispoziţii finale.

167

Page 164: Cibernetica si informatica juridica

Corespunzător atribuţiilor Curţii Constituţionale, prezentate în art.144 din Constituţia României, Legea nr.47 stabileşte structura organizatorică a instituţiei pentru ca Regulamentul să detalieze sarcinile Curţii Constituţionale pe Compartimente şi Servicii.

Organigrama de principiu a Curţii Constituţionale este prezentată în ANEXA NR.1.

Din studiul documentelor care stabilesc modul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale rezultă că activitatea ei de bază este activitatea jurisdicţională.

Pentru buna desfăşurare a activităţii de bază a Curţii Constituţionale a României sunt absolut necesare următoarele activităţi complementare sau conexe:

- documentarea juridică, ce poate fi realizată clasic sau informatic prin interogarea Bazelor de Date proprii, din alte reţele locale sau INTERNET;

- WEB – Site-ul, respectiv adresa Internet ale Curţii Constituţionale sunt:- www.CCR.ro- e-mail - [email protected] activităţi de comunicare cu alte instituţii din ţară şi străinătate;- activităţi de cercetare;- activităţi financiar-contabile şi tehnico-administrative.Departamentul “Documentare, cercetare şi informatică” al Curţii

Constituţionale, conform art.38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare, are următoarele atribuţii:

- urmăreşte realizarea şi prelucrarea fondului documentar necesar activităţii Curţii Constituţionale;

- evidenţa informatică operativă asupra practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale;

- realizarea următoarelor lucrări:- Decizii şi hotărâri;- Buletinul Curţii Constituţionale;- Decizii şi hotărâri traduse în alte limbi;- Decizii de constatare a neconstituţionalităţii;- Jurisprudenţa Curţii Constituţionale;- Analiza statistico-informatică a activităţii Curţii Constituţionale;- Legislaţia referitoare la obiectul dosarelor intrate pe rolul Curţii

Constituţionale şi jurisprudenţa corespunzătoare.- efectuează studii, informări, traduceri şi lucrări de sinteză;- participă la realizarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale (se

actualizează de două ori pe an).c) Fluxul informaţional al activităţii de bază reprezintă reflectarea

informatică a dinamicii dosarelor intrate pe rolul Curţii Constituţionale evidenţiind

168

Page 165: Cibernetica si informatica juridica

etapele pe care le parcurge un dosar din momentul în care este luat în evidenţa Curţii Constituţionale, până când decizia asociată lui este publicată în Monitorul Oficial; prelucrările bazelor de date cu Actele Curţii Constituţionale, ulterior publicării lor în Monitorul Oficial, sunt operaţii ce oferă informaţii utile judecătorilor, magistraţilor, consilierilor, experţilor şi cercetătorilor pentru fundamentarea următoarelor acte ale Curţii. Aceste prelucrări, sub raport informatico-juridic sunt:

- sortări ale bazelor de date după diferite câmpuri;- după obiectul invocat în dosar;- sortarea dosarelor pe categorii de drept (civil, penal);- după soluţiile date de Curtea Constituţională;- după tipul organelor ce se adresează Curţii Constituţionale;- filtrări după câmpuri logice, numerice, dată calendaristică, domeniu,

cuvinte cheie, pentru redactare de rapoarte;- index inversat, (specific pentru această operaţie este lucrarea

“Jurisprudenţa Curţii Constituţionale”).Sub raport informaţional, după principiul cibernetic al “cutiei negre”, Curtea

Constituţională este un transformator de funcţii, care, prin funcţii de intrare (dosare, informaţii, legislaţie, practică juridică etc, şi emite Acte normative.

Date de intrareCurtea Constituţională

Decizii, Hotărâri, Avize

Dosare, documente,informaţii Informaţii care produc modificări ale funcţiilor de intrare

(Canalul retroacţiunii)

Detaliat, fluxul informaţional al activităţii de bază este prezentat în ANEXA NR.2.

8.2 Sistemul Informatic al Curţii Constituţionale a României

a) Structura şi specificaţiile SICCRPentru descrierea structurii SICCR folosim prezentarea grafică a

sistemului prin diagrame sintetice HIPO (Hyerarchical Input Processing Output), pentru simplitate şi sugestivitate şi pentru a fi urmărit şi înţeles uşor. (Metoda HIPO a fost introdusă ca normă de proiectare de către firma IBM impunându-se în 1970). Nu vom prezenta formularele de detaliu ale metodologiei HIPO, conţinutul lor putându-se materializa pe calculator, odată cu scrierea programelor şi încărcarea bazelor de date.

169

Page 166: Cibernetica si informatica juridica

Activitatea de bază a Curţii Constituţionale a României este judecarea corectă şi în timp util a cauzelor care fac obiectul diverselor tipuri de sesizări. Informatica aplicată acestui sistem juridic trebuie să contribuie în primul rând la desfăşurarea în bune condiţii a documentării, redactării şi înregistrării acestei activităţi, creşterea eficienţei ei precum şi realizarea de aplicaţii care să analizeze statistico-informatic rezultatele. Activităţile conexe au ca finalitate maximizarea productivităţii activităţii de bază.

De asemenea, în viitor, se urmăreşte conectarea bazelor de date la un sistem expert, utilizând resursele logicii juridice şi a inteligenţei artificiale, care, pe baza analizei efectuate realizează un modul de Acte ce se prezintă ca un act preliminar supus analizei juridice efectuată de magistratul-asistent şi judecătorul raportor.

Aceste considerente au condus ca structura SICCR să fie cea dată în ANEXA NR.3.

Diagrama sintetică a dispunerii posturilor de lucru ale sistemului informatic al Curţii Constituţionale este dată în ANEXA NR.4.

b) Descrierea funcţiilor SICCRSICCR are ca scop informatizarea activităţilor Curţii Constituţionale a

României, urmărind eficientizarea acestora prin utilizarea eficientă a resurselor şi scurtarea duratelor de răspuns în ceea ce priveşte definitivarea, transmiterea spre publicare, publicarea şi realizarea bazelor de date cu actele Curţii Constituţionale.

8.3 Funcţiile subsistemelor SICCR

1. Subsistemul activităţii de bază (SSAB) culege, înmagazinează, gestionează şi prelucrează date legate de activitatea de bază a CCR aşa cum este aceasta stipulată în Legea nr.47 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare.

Pentru aceasta SICCR realizează:- B.D. documentară;- B.D. a fondului ştiinţific;- B.D. cu dosarele luate în evidenţă;- B.D. cu actele emise de Curtea Constituţională;- B.D. cu actele invocate în motivarea soluţiilor actelor emise;- B.D. cu dosarele conexate (dosarele aflate pe rolul Curţii

Constituţionale care au acelaşi obiect, adică primesc aceeaşi decizie;Nr. decizii = Nr. dosare – (Nr. dosare conexate – 1)- B.D. cu tratatele internaţionale invocate;- B.D. cu lucrările gestionate de bibliotecă şi programele de

documentare informatizată;InfoLEX realizat de Cordial LEX, Cluj-Napoca, Prof.dr.Mircea Mureşan.- B.D. cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale;

170

Page 167: Cibernetica si informatica juridica

- B.D. cu soluţiile actelor emise de Curtea Constituţională;- B.D. cu activitatea practică a Curţii Constituţionale.Bazele de date vor fi create, actualizate şi întreţinute de personalul de

specialitate (asistenţi, referenţi, experţi, consilieri, etc.) cu scopul facilitării elaborării deciziilor CCR ceea ce ar însemna elaborarea de acte corecte sub raport ştiinţific, impecabil argumentate, redactate cu rigoare astfel entropia indusă în sistem să fie minimă. Prin interogarea bazelor de date se va realiza o documentare rapidă privind ramurile, materiile sau termenii de drept trataţi de constituţie, de legi sau alte acte normative (regulamente ale parlamentului, ordonanţe de guvern, etc.), invocate în sesizările Curţii Constituţionale. Materialul documentar complet, necesar judecării cauzelor va fi rapid identificat şi extras, uşurând munca completelor de judecată ale cauzelor.

Este posibil ca aceeaşi cauză aflată la diferenţe de timp, deci într-un alt cadru paradigmatic, să primească soluţii contrare iar posibilitatea regăsirii cauzelor apropiate sau identice se poate face doar cu mijloace informatice.

Bazele de date cu dosarele luate în evidenţă şi cea a actelor emise vor fi utilizate pentru a regăsi uşor informaţii despre cauzele asemănătoare sau identice deja judecate , facilitând şi în acest fel rezolvarea dosarelor aflate pe rol, printr-o argumentare ştiinţifică şi constanţă în interpretarea legii.

Actele emise de Curtea Constituţională pot fi organizate astfel încât părţile repetabile să fie cuprinse într-un “template”, şablon, care să permită redactarea lor cu mai multă precizie sub raport logico-juridic.

Pe baza acestui şablon se pot redacta mai rapid şi precis actele emise, care , înregistrate în băncile de date vor mări viteza de interogare, ajungându-se chiar la standardizarea actelor sub raportul tehnicii legislative.

2. Subsistemul ECONOMICO - ADMINISTRATIV (SEEA)Are ca scop informatizarea celorlalte activităţi legate de funcţionarea CCR

şi anume:- evidenţa computerizată a operaţiunilor financiar-contabile;- evidenţa personalului (inclusiv încărcarea cu sarcini a acestuia, gradul de

pregătire profesională, perspectiva de promovare sau pensionare, etc.);- pregătirea acţiunilor auxiliare (protocol, participare la diferite colocvii,

manifestări ştiinţifice, contacte internaţionale, etc.);- gestiunea bazei materiale: mijloace fixe şi mijloace circulante, stocuri de

materiale necesare (inclusiv optimizarea aprovizionării, etc.)Sistemul este conceput ca un sistem distribuit ce va funcţiona într-o reţea

locală. Implementarea poate fi corelată într-o concepţie unitară privind informatizarea Parlamentului României, a Ministerului Justiţiei, a Consiliului Legislativ luând în calcul şi posibilităţile de comunicare cu organismele internaţionale (Comunitatea Europeană, Consiliul de la Veneţia, ACCPUF, etc)

În acest sens, SICCR trebuie privit sub două aspecte:

171

Page 168: Cibernetica si informatica juridica

- ca un subsistem al SIJR (Sistemului informatico-juridic din România) în care SICCR reprezintă o reţea locală formată din minireţele “peer to peer” ce se găsesc în compartimentele CCR, legate la un SERVER al Departamentului Informatică, (de care trebuie să răspundă un manager de reţea, specializat în realizarea acestui serviciu informatic) care va efectua următoarele operaţii:

- urmărirea respectării protocoalelor şi modificarea acestora;- utilizarea optimă a resurselor;- asigurarea securităţii şi confidenţialităţii în prealabil din reţea;- administrarea reţelei interne ca un sistem ce are legături informaţionale

cu alte reţele locale apropiate sau larg răspândite geografic (Parlamentul României, Facultăţi de drept, institute, ONG, etc.) dar şi conectarea la INTERNET printr-un nod de tip C configurat pe un SERVER INTERNET, cu cel puţin 60 de posturi de lucru individualizate prin adrese care să beneficieze de toate serviciile INTERNET (navigare, documentare, e-mail, WEB-site-uri, cluburi de discuţii, etc.).

8.4 Descrierea aplicaţiilor SSAB

Structura SSAB şi funcţiile aplicaţiilor subsistemului:Aplicaţiile realizate parţial sau nedistribuite în reţea, sunt:1.) Aplicaţia statistico-informatică a SICCR (prezentată în detaliu în

ANEXA nr.5)- face analiza statistică a activităţii Curţii Constituţionale de la înfiinţare

până la data curentă oferind rapoarte aprobate de Plenul Curţii Constituţionale.Structura băncii de date pentru aplicaţia statistică a SICCR este

următoarea:

2). Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României reprezintă o lucrare de sinteză, care, din punct de vedere informatic, se numeşte index inversat, ceea ce înseamnă că, pe baza cuvintelor cheie, se regăsesc actele şi textele care includ implicit sau explicit informaţii referitoare la acestea.

172

Page 169: Cibernetica si informatica juridica

Arsenalul de cuvinte cheie reprezintă un sistem deschis, el poate fi îmbunătăţit ulterior prin noi cuvinte cheie rezultate în urma studiului actelor elaborate şi care se găsesc într-un tezaur de cuvinte cheie. Regulile şi principiile ce stau la baza stabilirii arsenalului de cuvinte cheie reprezintă obiectul unui studiu separat interdisciplinar de tehnică legislativă, logică juridică, informatică juridică şi sisteme expert.

Actul decizional trebuie să fie simplu, clar şi fără subtilităţi, de aceea pot fi stabilite reguli de stil şi de prezentare a textelor, care să fie repetabile astfel încât actul elaborat să capete o formă de prezentare constantă în părţile repetabile.

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale exprimă:- regulile şi formulele ce desemnează problemele principale;- concepţia, prezentarea şi redactarea textelor Actelor Curţii Constituţionale;- intrarea în vigoare şi Monitorul Oficial în care a fost publicat actul;- modificarea sau abrogarea unor texte de lege reclamate de Actele Curţii

Constituţionale.Jurisprudenţa este o lucrare de tehnică legislativă, de logică şi informatică

juridică şi ea devine, pusă pe calculator, un mijloc rapid şi eficace de regăsire a actelor şi textelor după cuvinte cheie oferind posibilitatea realizării documentării informatice secundare şi de bază.

Doar după realizarea unui Sistem Informatic unitar se pot introduce primele elemente de analiză cu tehnicile inteligenţei artificiale; putem face primele programe de urmărire, analiză şi redactare a unor propuneri de acte ce urmează a fi emise de instituţie.

8.5 Arhitectura generală a reţelei de calculatoare a Curţii Constituţionale a României

1. Serviciile pe care le asigură INTRANET-ul Curţii Constituţionale permit automatizarea activităţilor de informare-documentare printr-un sistem de tip CLIENT-SERVER care realizează următoarele servicii informatice:

- operaţii asupra Bazelor de date (sortare, filtrare, interogare, actualizare);- activităţi de birotică în comun;- e-mail, agendă electronică;- realizarea de proiecte distribuite în reţea;- transferul aproape instantaneu a resurselor către orice post de lucru;- protecţia informaţiilor prin protocoale care să limiteze operaţiile pe care

operatorii le pot efectua pe calculatoarele din reţea;- gestionarea bazelor de date, a resurselor hard şi soft şi controlul stării de

operativitate a reţelei;- integrarea activităţilor de birotică.

173

Page 170: Cibernetica si informatica juridica

2. Descrierea informaţiilorInformaţiile care circulă în cadrul reţelei pot fi clasificate astfel:- de interes general, incluse în baza de date a subsistemului;- cu acces limitat, specifice fiecărui compartiment în parte;- informaţii confidenţiale.Pentru stabilirea şi definirea nivelurilor de acces la informaţii precum şi a

protocoalelor de lucru în reţea trebuie respectate următoarele principii:- compartimentarea sistemului informatic în funcţie de activităţi şi fluxuri

informaţionale;- ierarhizarea accesului conform nevoilor reieşite în urma exercitării

atribuţiilor informaţionale;- operaţionalizarea conceptului de “titular de informaţii” care stabileşte

informaţia, prioritatea, gradul de confidenţialitate, aria de răspândire şi tipurile de prelucrări ale informaţiilor.

Informaţiile utilizate pot fi:- rezultate din documentele de intrare;- prelucrate în faze intermediare până la prelucrarea finală (situaţia statistică);- cele care circulă de la intrare la ieşire fără să-şi modifice conţinutul;- date procesate la ieşire.Toate aceste tipuri de informaţii reclamă legături strânse în cadrul

posturilor de lucru care participă la actualizarea Bazelor de Date, cu informaţii rezultate din prelucrările efectuate.

3. Schema tehnicăCurtea Constituţională a României se află în sectorul B1 al Palatului

Parlamentului, dispusă pe 3 etaje cu distanţă maximă între posturile de lucru aflate la extremităţi de aproximativ 200 m.

Temperatura şi umiditatea au variaţii mici în 24 de ore, de aceea nu se impun condiţii speciale de exploatare a reţelelor. Vibraţiile, luând în calcul robusteţea clădirii, nu influenţează tehnica de calcul, astfel încât să fie necesare măsuri specifice de protecţie.

Curtea Constituţională nu dispune de sursă proprie de alimentare cu energie electrică, fiind racordată la reţeaua naţională de 220V/50Hz, cu fluctuaţii care pot afecta funcţionarea calculatoarelor şi implicit a reţelei, deoarece sunt necesare dispozitive de stabilizare a energiei din reţea. Palatul Parlamentului dispune de o centură de împământare pentru protecţia personalului şi a tehnicii de calcul împotriva tensiunilor parazite.

4. Echipamente din compunerea reţeleiPentru a răspunde cerinţelor prezentate se adoptă o tehnologie de

conectare de tip “peer to peer” care permite comunicarea Serverului şi a posturilor de lucru după metoda client-server, eficientă. Reţeaua este constituită din calculatoare IBM-PC cu o configuraţie dată în ANEXA nr.6 a) şi cu sistemul

174

Page 171: Cibernetica si informatica juridica

de operare WINDOWS NT şi WINDOWS 98. Pentru comunicaţia pe INTERNET se dedică un SERVER numit Server de comunicaţii INTERNET echipat cu INTERNET EXPLORER şi/sau NETSCAPE NAVIGATOR.

În ANEXA nr.6 b) sunt enumerate echipamentele necesare pentru realizarea conectării, minireţelelor de la cabinete şi compartimente precum şi a celor de conectare la INTERNET.

8.6 SICCR – nod de comunicaţii

Internet este cea mai importantă reţea mondială, la care sunt conectate peste 25 de milioane de calculatoare; este o reţea deschisă ce funcţionează după sistemul client-server, cu o ierarhie ce oferă posibilitatea Curţii Constituţionale a României să devină un nod de tip C. Nodul de tip C permite realizarea unui sistem propriu şi acordarea sub adresa sa a maxim 200 de adrese ce reprezintă posturi de lucru sau reţele locale. Reţeaua INTERNET oferă următoarele servicii:

- Transferuri de fişiere;- Partajarea fişierelor;- Mesagerie electronică e-mail;- Emulare de terminal;- Accesul la informaţii;- Imprimarea de la distanţă.La reţeaua INTERNET sunt conectate Curţile Constituţionale, Curţile

Supreme de Justiţie, Parlamentele, Parchetele, Curţile de Apel, Facultăţile de drept precum şi toate instituţiile publice din aproape toate ţările lumii (cu excepţia unor ţări din Africa Centrală, Europa de Est şi fosta URSS).

Sistemul informatic unitar, presupune conectarea tuturor calculatoarelor şi minireţelelor într-o reţea unică ce vor reprezenta suportul tehnic al SICCR (Sistemul informatic al Curţii Constituţionale) care va avea o cale deschisă la INTERNET.

Conectarea la INTERNET este necesară pentru:1. – Documentarea în vederea realizării lucrărilor de cercetare, pentru

fundamentarea deciziilor şi cunoaşterea jurisprudenţei altor Curţi Constituţionale se realizează sigur, rapid şi eficient prin acest sistem de comunicaţii;

2. – Cunoaşterea Curţii Constituţionale a României (a judecătorilor, a deciziilor, a activităţii de cercetare şi jurisprudenţiale, a practicii) nu mai este limitată de inerţia şi imperfecţiunea mijloacelor de comunicaţie clasice; putem populariza activitatea jurisprudenţială, ştiinţifică şi chiar didactică a judecătorilor, magistraţilor-asistenţi, cercetătorilor şi experţilor Curţii Constituţionale, ceea ce va conduce la creşterea autorităţii instituţiei noastre;

3. – Creşterea transparenţei activităţii Curţii Constituţionale prin comunicarea rapidă a tuturor rezultatelor.

175

Page 172: Cibernetica si informatica juridica

Etapele procesului de conectare- Modul de desfăşurare în timp şi etapele ce trebuie parcurse pentru

realizarea SICCR:1. Se achiziţionează tehnica de realizare a comunicaţiei cu INTERNET-ul

a Curţii Constituţionale şi va fi instruit personalul care va asigura buna şi permanenta funcţionare a acestuia;

2. Se achiziţionează o reţea internă la Curtea Constituţională cu 18 – 24 posturi de lucru, număr egal cu numărul funcţionarilor ce au atribuţii în domeniul informatic şi care în prezent nu au echipamente informatice;

3. Se instruieşte personalul care va realiza instruirea întregului personal. Instruirea are două componente principale:- instruirea pentru realizarea pe calculator a documentelor complexe şi

interogarea bazelor de date;- instruirea pentru documentarea pe INTERNET, pregătirea documentelor

proprii pentru INTERNET şi îmbogăţirea reţelei cu documente proprii.4. Instruirea din cadrul Curţii Constituţionale va funcţiona în cadrul

serviciului “Documentare, cercetare şi informatică” ca un nucleu de pregătire continuă, modificându-şi programa în funcţie de:

- etapele de desfăşurare ale programului de integrare;- modificările în soft şi hard;- evoluţia sistemului de gestiune a bazelor de date.La finalul unei etape de instruire a personalului, acesta va fi dotat cu

echipamentul şi softul necesar conectării la INTERNET şi va primi o temă de realizat într-o etapă stabilită în domeniul informaticii juridice cum ar fi:

- prezentarea instituţiei pe INTERNET şi actualizarea acesteia;- transmiterea în reţea a informaţiilor ce sintetizează activitatea

jurisprudenţială a instituţiei, evenimente ştiinţifice, contacte, participări la colocvii, seminarii, etc., ce se desfăşoară la Curtea Constituţională sau participă ca invitaţi membri ai Curţii Constituţionale;

- realizarea de programe documentare pe teme de drept constituţional sau conexe acestuia.

Pentru conectare sunt necesare următoarele:1.) Activităţi imediatea) Achiziţionarea echipamentului şi a soft-ului pentru comunicaţii prin

INTERNET, conectarea lui şi realizarea unei reţele locale formate dintr-un SERVER şi 18 posturi de lucru; echipamentele caracteristice acestuia şi soft-ul necesar sunt prezentate în Anexa nr.1;

b) Prezentarea Curţii Constituţionale pe INTERNET;c) Pregătirea personalului Serviciului “Documentare, cercetare şi

informatică” pentru lucrul pe INTERNET şi specializarea a doi funcţionari pentru menţinerea sistemului de comunicaţii în stare de operativitate;

176

Page 173: Cibernetica si informatica juridica

d) Popularizarea pe INTERNET a lucrărilor Curţii Constituţionale (decizii, jurisprudenţă, lucrări de la manifestări ştiinţifice) şi stabilirea obligaţiilor pentru actualizarea acestor lucrări.

2) Activităţi permanente1. După conectarea la INTERNET, intervin obligaţii permanente ale

personalului legate de menţinerea legăturii, actualizarea şi întreţinerea lucrărilor, învăţarea şi aplicarea noutăţilor în domeniu. Astfel, personalului existent din cadrul serviciului îi vor reveni şi următoarele sarcini specifice:

- menţinerea în stare de funcţionare a aparaturii de comunicaţii;- exploatarea hard şi soft a reţelei ce urmează a fi realizată;- actualizarea ritmică a lucrărilor prezentate pe INTERNET (jurisprudenţa,

CV-urile judecătorilor, lucrările cu caracter permanent);- asigurarea asistenţei tehnice (soft şi hard) pentru alte instituţii juridice, la

formularea cererii de către acestea în condiţiile şi modalităţile stabilite de Curtea Constituţională:

- distribuirea la timp a informaţiilor transmise prin e-mail destinatarilor;2. Menţinerea legăturii cu instituţii similare din ţară şi străinătate la toate

nivelele pentru realizarea de proiecte comune;3. Stabilirea de legături şi cu alte instituţii naţionale şi internaţionale care ar

putea sprijini extinderea acestui proiect, realizarea de proiecte similare sau realizarea unui sistem informatic naţional cum ar fi Guvernul României, Comisia Naţională de Informatică, PHARE.

177

Page 174: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 9DEZVOLTAREA APLICAŢIEI PRIVIND ANALIZA STATISTICĂ

A ACTIVITĂŢII CURŢII CONSTITUŢIONALE

9.1 Notiuni introductive

Proiectarea şi implementarea sistemului informatic al Curţii Constituţionale necesită dezvoltarea unei aplicaţii despre situaţia statistică a activităţii de bază, care să asigure stocarea şi prelucrarea informaţiilor privind toate tipurile de sesizări. Rezolvarea în mod eficient a acestora presupune utilizarea unui soft adecvat de tip SGBD (Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date), care să permită analiza rapidă a dosarelor corespunzatoare sesizărilor.

Din studiul fluxului informaţional al activiţatii de bază a Curţii Constituţionale reiese faptul că unui dosar i se asociază un număr şi o dată de inregistrare de către “Serviciul de pregatire a lucrarilor si secretariat”. Aceste date iniţiale împreună cu alte tipuri de informaţii ce apar de la transmiterea dosarului la preseditele Curţii Constituţionale până la rectificarea diferenţelor dintre actul trimis la Monitorul Oficial şi actul publicat constituie fundamentul proiectării structurii bazelor de date. Definitivarea acesteia se face dupa stabilirea cerintelor principale ale aplicaţiei, în special dupa definirea rapoartelor ce constituie, in ansamblul lor, analiza statistică a activitătii Curţii Constituţionale.

Definirea cerinţelor de realizare a aplicaţiei cuprinde:a) aspecte legate de proiectarea softului cu baze de date incluzând

urmatoarele:- conceperea ierarhiei de coordonare şi conexiune dintre programele

aplicaţiei – se referă la legăturile dintre programele rezultate din modul de abordare structurat al problemelor de rezolvat;

- modul de proiectare a interfeţei grafice – se referă la comunicarea cu utilizatorul prin intermediul unor elemente de interfaţă cunoscute (meniuri, ecrane, liste,declansatoare, butoane radio);

- stabilirea structurii bazelor de date – se referă la denumirile câmpurilor şi la tipurile de date asociate de programator;

- instrucţiuni de utilizare a softului – se referă la realizarea unui ghid cu explicaţii a modului de functionare a aplicaţiei precum şi definiţiile termenilor de specialitate.

b) cerinte operaţionale rezultate din:- modul de lansare a aplicaţiei – aplicaţia executabilă se lansează prin

interfaţa sistemului de operare Windows iar aplicaţia “verticală” programului FoxPro se lansează din interfaţa de mediului de programare FoxPro;178

Page 175: Cibernetica si informatica juridica

- tipul de acces al utilizatorilor la bazele de date – introducerea si modificarea informaţiilor din bazele de date se face doar de utilizatorii specializaţi în domeniu iar consultarea bazelor de date se poate face indiferent de beneficiar, prin vizualizare sau prin trimiterea la imprimanta a rapoartelor predifinite fără intervenţii nedorite asupra datelor stocate;

- forma şi conţinutul rapoartelor definite de cerinţele analizei statistice ale activităţii de bază a Curţii Constituţionale.

9.2 Caracteristicile statistico-informatice ale aplicaţiei.

Aplicaţia dedicată activitaţilor statistice specifice sistemului juridic al Curtii Constituţionale are la bază un pachet de programe şi fişiere conexe reunite intr-un proiect numit “statis.pjx”. Acest fisier specific mediului FoxPro reprezintă sursa de compilare a softului, care genereaza cele doua fisiere de lansare a aplicatiei denumite statis.app si statis.exe.

Fişierele incluse în proiect (figura 1) sunt surse care generează anumite programe sau sau fişiere complementare apelate in diferite momente de rulare a softului.

Din punct de vedere al tipurilor de fişiere proiectul cuprinde:- fişiere de iniţializare a aplicatiei: start.prg si util.prg;- fişierul sursa al meniului principal: meniu_t.mnx;- fişierele sursaă ale ecranelor: activ.scx, analiza.scx, cauta.scx, danu.scx,

dosarnou.scx, dosnou.scx, judec.scx, snpers.scx, snpersa.scx;- bazele de date: doscurt.dbf, aatrib.dbf, deci.dbf, jud.dbf, ghid.dbf,

npers.dbf, plen.dbf, sista.dbf;- fişierele imagine: dnext.bmp, dprev.bmp, corect.bmp, gata.bmp,

walp1.bmp, walp.bmp;- fisiere multimedia: prez.avi, prezm.wav - utilizate pentru prezentarea softului.Compunerea softului corespunzător ierahiei de coordonare dintre

programele aplicaţieii este următoarea:- start. prg – este programul principal al proiectului “Main program” şi

stabileşte setările curente ale aplicaţiei, defineşte variabilele publice, deschide bazele de date in zone de lucru diferite, stabileşte legatura soft cu fişierul de proceduri util.prg, coordonează programul meniului principal, afişează indicatorul procentului de lansare a aplicaţiei şi permite restabilirea setărilor iniţiale la ieşirea din aplicaţie.

Codul sursă al programului start.prg este:CLEARIF VAL(SYS(2010))<40?? CHR(7)WAIT WIND "Completati FILES=40 in CONFIG.SYS" TIME 2

179

Page 176: Cibernetica si informatica juridica

ENDIFCREATE VIEW iniviewCLEAR ALLCLOSE ALLCLOSE DATABASESSET TALK OFFoldfont = wfont(1,wtitle('screen'))oldsize = wfont(2,wtitle('screen'))oldstyle = wfont(3,wtitle('screen'))oldtitle= wtitle('screen')#DEFINE c_dlgface"MS Sans Serif"#DEFINE c_dlgsize8.000#DEFINE c_dlgstyle"B"Cale_Prg=LEFT(SYS(16),RAT("\",SYS(16)))SET DEFAULT TO (cale_prg)CLEARIF _WINDOWS OR _MAC m.scrn_font = WFONT(1,"") m.scrn_fsize = WFONT(2,"") m.scrn_fstyle = WFONT(3,"") MODIFY WINDOW SCREEN ; Title "Statistica CCR" ; Close Float Grow Zoom ; FONT "MS Sans Serif",8 STYLE "B" ; FILL FILE imagini\fondfox2.bmpENDIFPUBLIC tabel, offset, da,

a1,a2,ap1,ap2,ar1,ar2,r1,r2,ss,s1,s2,sa,aa,bb,cc,tt,sr,sap,sar,nranoffset=10tabel=.T.da=.F.cont=.T.m.g_thermwidth= 0m.g_graphic=.T.m.g_outfile=" "DO acttherm WITH "Asteptati initializarea aplicatiei !"DO updtherm WITH 10SET EXCLUSIVE ONSET DATE GERMANSET DELETED ONSET CLOCK STATUS

180

Page 177: Cibernetica si informatica juridica

SET ESCAPE OFFSET SAFETY OFFSET CONFIRM ONSET CENTURY ONSET PROCEDURE TO util.prgajutor=SET("HELP",1)SET HELP OFF*ON KEY LABEL F1 DO ghid.sprm.Cale_Prg=LEFT(SYS(16),RAT("\",SYS(16)))&& Trimiteri...SET DEFAULT TO (Cale_prg)m.prg=RIGHT(SYS(16),3)&& extensia aplicatiei (exe sau app)DO updtherm WITH 20resurse=SYS(2005) && Fisierul de resurse actual (foxuser.dbf)SET RESO TO aplicSAVE MACROS TO macroiniCLEAR MACROSDO updtherm WITH 25DEFINE WIND editare FROM 1,0 TO 24,79 ;SYSTEM NOGROW FLOAT CLOSE old_genpd=_genpdIF FILE ("genpd.app")_genpd="GENPD.APP"ENDIF_rmargin=132_pdsetup=""_plength=32000 && utila la tiparirea din exe sa nu sara la pagina noua de

doua oriON ERROR DO apperror WITH

PROGRAM(),MESSAGE(),MESSAGE(1),LINENO(),ERROR()ON KEY LABEL Ctrl+F10 SET SYSMENU TO DEFAULTON KEY LABEL Ctrl+F4 DO iesire WITH 1DO updtherm WITH 40SET DATE GERMAN=opendbf("deci")SET ORDER TO 0=opendbf("doscurt")SET ORDER TO 0=opendbf("npers")SET ORDER TO 0=opendbf("ghid")SET ORDER TO 0

181

Page 178: Cibernetica si informatica juridica

=opendbf("mag")SET ORDER TO 0 =opendbf("jud")SET ORDER TO 0 =opendbf("plen")SET ORDER TO 0 =opendbf("deciz")SET ORDER TO 0 =opendbf("dechot")SET ORDER TO 0 =opendbf("aatrib")SET ORDER TO 0 =opendbf("sista")SET ORDER TO 0 *=opendbf("doscurt2")*SET ORDER TO 0 DO updtherm WITH 60 DO updtherm WITH 80PUSH MENU _msysmenuDO meniu_t.mprDO updtherm WITH 100WAIT "" TIME 1RELEASE WINDOW thermometeSET CURSOR ON@ 0,100 SAY ""paper= ' 'CLEARREAD WHEN readapp() ; VALID !m.contDO iesireFUNCTION readapp*---------------CLEAR READReturn .T.FUNCTION continuare*------------------IF contACTIVATE MENU _msysmenuENDIFRETURN !contPROCEDURE iesire

182

Page 179: Cibernetica si informatica juridica

*---------------* Actiuni la terminarea aplicatieiPARAMETER iesIF PARAMETERS()<1ies=1ENDIFcont=.F.DEACTIVATE WINDOWS ALLDEACTIVATE WINDOWS calculator, calendar/diaryCLEAR WINDOWSWAIT WIND "Asteptati . " NOWAIT_genpd=old_genpdCLEAR READ ALLSET PROCEDURE TOCLOSE ALLWAIT WIND "Asteptati .. " NOWAIT* Reinitializare context lucruSET CONSOLE OFF*SET HELP ONIF !EMPTY(ajutor)SET HELP TO &ajutorELSESET HELP OFFENDIFWAIT WIND "Asteptati ..." NOWAITSET RESO TO &resurseSET NOTIFY OFFWAIT WIND "Asteptati . " NOWAITIF FILE("iniview.vue") SET VIEW TO iniview DELETE FILE iniview.vueENDIFWAIT WIND "Asteptati .. " NOWAITIF FILE("macroini.fky") RESTORE MACROS FROM macroini DELETE FILE macroini.fkyENDIFMODIFY WINDOW SCREEN ;TITLE oldtitle ;FONT oldfont, oldsize STYLE oldstyle ; FILL FILE imagini\white.bmp

183

Page 180: Cibernetica si informatica juridica

IF ies=0QUITENDIF*CLEAR ALLRELEASE ALLSET NOTIFY ONSET CONSOLE ONWAIT WIND "Asteptati ..." NOWAIT*POP MENU _MSYSMENU TO MASTERON KEYON ERRORSET TALK ON*WAIT WIND "Asteptati . " NOWAITSET SAFETY ONSET CARRY OFFSET CONFIRM ONSET DELETED OFFSET SYSMENU TO DEFAULTCLEARCANCELPROCEDURE sound*--------------i=1DO WHILE i<5SET BELL TO 100*i,2?? CHR(7)i=i+1ENDDOSET BELL TO 512,2PROCEDURE start*--------------SET CURSOR OFFDEFINE WINDOW start ;FROM INT((SROW()-6)/2),INT((SCOL()-64)/2) ;TO INT((SROW()-6)/2)+5,INT((SCOL()-64)/2)+63 ;NOCLOSE SHADOW DOUBLE COLOR SCHEME 5ACTIVATE WINDOW start NOSHOW@ 1,1 TO 3,60@ 0,2 SAY "Asteptati, va rog, initializarea aplicatiei !"@ 2,3 SAY "Û"IF NOT WVISIBLE("start")

184

Page 181: Cibernetica si informatica juridica

ACTIVATE WINDOW startENDIFPROCEDURE nivel*--------------IF WONTOP("start")@ 2,3 SAY REPLICATE("Û",i)ENDIFPROCEDURE acttherm*-----------------PARAMETER m.textPRIVATE m.promptSET CURSOR OFFIF m.g_graphic m.prompt = LOWER(m.g_outfile) IF txtwidth(m.prompt, c_dlgface, c_dlgsize, c_dlgstyle) > 43 DO WHILE txtwidth(m.prompt+"...", c_dlgface, c_dlgsize, c_dlgstyle) > 43 m.prompt = LEFT(m.prompt, LEN(m.prompt)-1) ENDDO m.prompt = m.prompt + "..." ENDIF DEFINE WINDOW thermomete ;AT INT((SROW() - (( 5.615 * ;fontmetric(1, c_dlgface, c_dlgsize, c_dlgstyle )) / ;fontmetric(1, wfont(1,""), wfont(2,""), wfont(3,"")))) / 2), ;INT((SCOL() - (( 63.833 * ;fontmetric(6, c_dlgface, c_dlgsize, c_dlgstyle )) / ;fontmetric(6, wfont(1,""), wfont(2,""), wfont(3,"")))) / 2) ;SIZE 5.615,63.833 ;font c_dlgface, c_dlgsize ;STYLE c_dlgstyle ;NOFLOAT ;NOCLOSE ;NONE ;COLOR rgb(0, 0, 0, 192, 192, 192) ACTIVATE WINDOW thermomete NOSHOW @ 0.5,3 SAY m.text font c_dlgface, c_dlgsize STYLE c_dlgstyle @ 1.5,3 SAY m.prompt font c_dlgface, c_dlgsize STYLE c_dlgstyle @ 0.000,0.000 TO 0.000,63.833 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255) @ 0.000,0.000 TO 5.615,0.000 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255)

185

Page 182: Cibernetica si informatica juridica

@ 0.385,0.667 TO 5.231,0.667 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 0.308,0.667 TO 0.308,63.167 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 0.385,63.000 TO 5.308,63.000 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255) @ 5.231,0.667 TO 5.231,63.167 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255) @ 5.538,0.000 TO 5.538,63.833 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 0.000,63.667 TO 5.615,63.667 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 3.000,3.333 TO 4.231,3.333 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 3.000,60.333 TO 4.308,60.333 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255) @ 3.000,3.333 TO 3.000,60.333 ;COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128) @ 4.231,3.333 TO 4.231,60.500 ;COLOR rgb(255, 255, 255, 255, 255, 255)m.percent=0@ 2,30 SAY ALLTRIM(STR(m.percent,3,0))+" %" m.g_thermwidth = 57.269* m.g_thermwidth = 56.269 SHOW WINDOW thermomete TOPELSE m.prompt = SUBSTR(SYS(2014,m.g_outfile),1,48)+;IIF(LEN(m.g_outfile)>48,"...","") DEFINE WINDOW thermomete;FROM INT((SROW()-6)/2), INT((SCOL()-57)/2) ;TO INT((SROW()-6)/2) + 6, INT((SCOL()-57)/2) + 57;DOUBLE COLOR SCHEME 5 ACTIVATE WINDOW thermomete NOSHOW m.g_thermwidth = 50 @ 0,3 SAY m.text @ 1,3 SAY UPPER(m.prompt) @ 2,1 TO 4,m.g_thermwidth+4 &g_boxstrg SHOW WINDOW thermomete TOPENDIF* UPDTHERM(<percent>) - Update thermometer.PROCEDURE updtherm

186

Page 183: Cibernetica si informatica juridica

*-----------------PARAMETER m.percentPRIVATE m.nblocks, m.percentACTIVATE WINDOW thermometem.nblocks = (m.percent/100) * (m.g_thermwidth)IF m.g_graphic @ 3.000,3.333 TO 4.231,m.nblocks + 3.333 ;pattern 1 COLOR rgb(128, 128, 128, 128, 128, 128)@ 2,30 SAY ALLTRIM(STR(m.percent,3,0))+" %"ELSE @ 3,3 SAY REPLICATE("Û",m.nblocks)ENDIFPROCEDURE walpaper*-----------------PARAMETER signonACTIVATE SCREENFOR line = 0 TO SROWS()-1 IF line/2 = INT(line/2) @ line,00 SAY SUBSTR(signon,1,80) COLOR BG/B ELSE @ line,00 SAY SUBSTR(signon,13,80) COLOR BG/B ENDIFENDFORFigura 2: Lansarea aplicaţiei executată de programul start.prg.

- util.prg – este un fişier ce conţine proceduri si funcţii apelabile din toate sesiunile aplicatiei şi asigură ,pe ansamblul functionării, protecţia softului la diferite erori prin afişarea unor mesaje de asistenţă sau prin ieşirea in condiţii normale din aplicaţie.

Codul sursa al programului util.prg este urmatorul: FUNCTION FindFileName*--------------------* Finds the filename (max. 8 characters) from the full path * (cFullName)Parameter cFullNameIF '\' $ cFullName cFullName = SUBSTR(cFullName,RAT('\',cFullName)+1) p = RAT('.',cFullName) if p>1

187

Page 184: Cibernetica si informatica juridica

cFullName = SUBSTR(cFullName, 1, p-1) && deletes the extension EndIF Return cFullNameENDIF p = RAT('.',cFullName) if p>1 cFullName = SUBSTR(cFullName, 1, p-1) && deletes the extension EndIF p = at(':',cFullName) if p=2 cFullName = STUFF(cFullName, 1, p, '') && deletes the drive-character EndIFReturn cFullNameFUNCTION mesage*--------------PARAMETER mact_area=SELECT()IF !USED("message")dbfmes=opendbf("date\message")IF !EMPTY(dbfmes)SET ORDER TO codeENDIFENDIFIF USED("message")mesage=IIF(SEEK(m,"message"), ALLTRIM(message.message),

ALLTRIM(STR(m))+" ? ")IF EMPTY(mesage)mesage="Message for code "+ALLTRIM(STR(m))+" ?"ENDIFELSEmesage= "Messages dbfile (MESSAGE.DBF) not found !"ENDIFSELECT(act_area)RETURN mesageFUNCTION justpath* Returneaza calea dintr-un nume complet de fisierPARAMETERS filnamePRIVATE ALLm.filname = ALLTRIM(UPPER(m.filname))IF '\' $ m.filname m.filname = SUBSTR(m.filname,1,RAT('\',m.filname))

188

Page 185: Cibernetica si informatica juridica

IF RIGHT(m.filname,1) = '\' AND LEN(m.filname) > 1 ; AND SUBSTR(m.filname,LEN(m.filname)-1,1) <> ':' m.filname = SUBSTR(m.filname,1,LEN(m.filname)-1) ENDIF RETURN m.filnameELSE RETURN ''ENDIFFUNCTION addbs* Adauga "\" la cale daca nu exista deja.PARAMETER pathnamePRIVATE ALLm.pathname = ALLTRIM(UPPER(m.pathname))IF !(RIGHT(m.pathname,1) $ '\:') AND !EMPTY(m.pathname) m.pathname = m.pathname + '\'ENDIFRETURN m.pathnameFUNCTION liste*-------------PARAMETER file_namefile_name=FindFileName(file_name)IF ISDIGIT(file_name)firstchr=CHR(ASC(file_name)+31)m.alias=firstchr+SUBSTR(file_name,2)ELSEIF LEN(file_name)=1m.alias=ALLTRIM(file_name)+"X"ELSEm.alias=file_nameENDIFENDIFRETURN m.aliasFUNCTION FindFileName*--------------------* Finds the filename (max. 8 characters) from the full path * (cFullName)Parameter cFullNameIF '\' $ cFullName cFullName = SUBSTR(cFullName,RAT('\',cFullName)+1) p = RAT('.',cFullName) if p>1

189

Page 186: Cibernetica si informatica juridica

cFullName = SUBSTR(cFullName, 1, p-1) && deletes the extension EndIF Return cFullNameENDIF p = RAT('.',cFullName) if p>1 cFullName = SUBSTR(cFullName, 1, p-1) && deletes the extension EndIF p = at(':',cFullName) if p=2 cFullName = STUFF(cFullName, 1, p, '') && deletes the drive-character EndIFcFullNameReturn cFullNameFUNCTION opendbf* Deschide baze de datePARAMETER bazabaza=findfilename(baza)IF USED(baza)SELECT(baza)ELSEbaza="date\"+baza+".dbf"IF FILE (baza)SELECT 0USE &bazaELSE bz_date = LOCFILE(baza,'DBF','Localizati '+baza) IF EMPTY(bz_date) DO sound DO alert WITH "Baza de date "+baza+" nu exista." ELSE SELECT 0 USE (bz_date) ENDIFENDIFENDIFRETURN ALIAS()FUNCTION actwin* Activate window wind_namePARAMETER wind_namePRIVATE ALL

190

Page 187: Cibernetica si informatica juridica

wind_name = UPPER(ALLTRIM(m.wind_name))IF !EMPTY(m.wind_name) AND WEXIST(m.wind_name) ACTIVATE WINDOW (m.wind_name)ENDIFRETURN ''PROCEDURE alert* Afisare mesaj eroare, dimensionind corespunzator fereastra de afisare.* ";" in "strg" inseamna "linie noua".PARAMETERS strgin_talk = SET('TALK')SET TALK OFFin_cons = SET('CONSOLE')m.numlines = OCCURS(';',m.strg) + 1DIMENSION alert_arry[m.numlines]m.remain = m.strgm.maxlen = 0FOR i = 1 TO m.numlines IF AT(';',m.remain) > 0 alert_arry[i] = SUBSTR(m.remain,1,AT(';',m.remain)-1) alert_arry[i] = CHRTRAN(alert_arry[i],';','') m.remain = SUBSTR(m.remain,AT(';',m.remain)+1) ELSE alert_arry[i] = m.remain m.remain = '' ENDIF IF LEN(alert_arry[i]) > SCOLS() - 6 alert_arry[i] = SUBSTR(alert_arry[i],1,SCOLS()-6) ENDIF IF LEN(alert_arry[i]) > m.maxlen m.maxlen = LEN(alert_arry[i]) ENDIFENDFORm.top_row = INT( (SROWS() - 4 - m.numlines) / 2)m.bot_row = m.top_row + 3 + m.numlinesm.top_col = INT((SCOLS() - m.maxlen - 6) / 2)m.bot_col = m.top_col + m.maxlen + 6DEFINE WINDOW alert FROM m.top_row,m.top_col TO

m.bot_row,m.bot_col; DOUBLE COLOR SCHEME 7ACTIVATE WINDOW alertFOR i = 1 TO m.numlines

191

Page 188: Cibernetica si informatica juridica

@ i,3 SAY PADC(alert_arry[i],m.maxlen)ENDFORSET CONSOLE OFF* Stai !WAIT WINDOW "EROARE !"SET CONSOLE ONRELEASE WINDOW alertIF m.in_talk = "ON" SET TALK ONENDIFIF m.in_cons = "OFF" SET CONSOLE OFFENDIFPROCEDURE apperror* Rutina de tratare a erorilorPARAMETERS e_program,e_message,e_source,e_lineno,e_errorDO CASECASE e_error = 217 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Mod de afisare imposibil pe acest tip de computer." SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 1707 && .CDX inexistent. Se ignora. RETURNCASE e_error = 125 * SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Imprimanta nu este pregatita. Continuati ? (D/N)" ; TO y IF UPPER(y)="D" RETRYELSE RETURN ENDIFCASE e_error = 1644 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Driver imprimanta inexistent !" SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 1162 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Procedura apelata nu exista (inca) !"

192

Page 189: Cibernetica si informatica juridica

SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 1 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Fisierul apelat nu exista (inca ) !" SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 5 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Reindexati baza de date ! (eroare 5)" SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 26 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Baza de date nu este ordonat !" SET CURSOR ON SET ORDER TO 1 RETURNCASE e_error = 20 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Reindexati baza de date ! (eroare 20)" SET CURSOR ON RETURNCASE e_error = 1113 SET CURSOR OFF WAIT WINDOW "Fisierul solicitat nu este deschis !" SET CURSOR ON RETURNOTHERWISE m.e_source = ALLTRIM(m.e_source) DO alert WITH 'Linia Nr.: '+ALLTRIM(STR(m.e_lineno,5))+';' ; +'Program: '+m.e_program +';' ; +' Eroare: '+m.e_message +';' ; +' Sursa: '+IIF(LEN(m.e_source)<50,; m.e_source,SUBSTR(m.e_source,1,50)+'...')ENDCASE DO danu.spr WITH 'Iesiti din aplicatie ?'IF da DO iesire WITH 1 && afaraENDIFDO danu.spr WITH 'Suspendati executia ?'

193

Page 190: Cibernetica si informatica juridica

IF daWAIT WIND 'Continuati cu RESUME' TIME 2SUSPENDENDIFRETURN

- meniu_t.mpr este fisierul de lansare a meniului principal , rezultat prin generarea fisierului sursa meniu_.mnx. Meniul este lansat din programul start.prg prin comanda DO meniu_t.mpr şi permite realizarea legăturilor cu programele ecranelor.

Meniul principal poate fi programat prin scrierea codului sursa prezentat mai jos:

SET SYSMENU TOSET SYSMENU AUTOMATICDEFINE PAD _00r0ij9mw OF _MSYSMENU PROMPT "\<Date" COLOR

SCHEME 3DEFINE PAD _00r0ij9n1 OF _MSYSMENU PROMPT "\<Aplicatii"

COLOR SCHEME 3DEFINE PAD _00r0ij9n2 OF _MSYSMENU PROMPT "\<Rapoarte"

COLOR SCHEME 3DEFINE PAD _00r0ij9n3 OF _MSYSMENU PROMPT "Di\<verse"

COLOR SCHEME 3DEFINE PAD _00r0ij9n4 OF _MSYSMENU PROMPT "Ie\<sire" COLOR

SCHEME 3ON PAD _00r0ij9mw OF _MSYSMENU ACTIVATE POPUP dateON PAD _00r0ij9n1 OF _MSYSMENU ACTIVATE POPUP aplicatiiON PAD _00r0ij9n2 OF _MSYSMENU ACTIVATE POPUP rapoarteON PAD _00r0ij9n3 OF _MSYSMENU ACTIVATE POPUP diverseON PAD _00r0ij9n4 OF _MSYSMENU ACTIVATE POPUP iesireDEFINE POPUP date MARGIN RELATIVE SHADOW COLOR SCHEME 4DEFINE BAR 1 OF date PROMPT "\<Dosare" ;KEY ALT+D, "ALT+D"DEFINE BAR 2 OF date PROMPT "\-"DEFINE BAR 3 OF date PROMPT "\<Complet" ;KEY ALT+C, "ALT+C"ON SELECTION BAR 1 OF date do dosarnou.sprON SELECTION BAR 3 OF date do snpers.sprDEFINE POPUP aplicatii MARGIN RELATIVE SHADOW COLOR

SCHEME 4DEFINE BAR 1 OF aplicatii PROMPT "\<Afisare dosare"

194

Page 191: Cibernetica si informatica juridica

DEFINE BAR 2 OF aplicatii PROMPT "\-"DEFINE BAR 3 OF aplicatii PROMPT "\<Afisare complet"ON SELECTION BAR 1 OF aplicatii do dosnou.sprON SELECTION BAR 3 OF aplicatii do snpersa.sprDEFINE POPUP rapoarte MARGIN RELATIVE SHADOW COLOR

SCHEME 4DEFINE BAR 1 OF rapoarte PROMPT "Activitatea Curtii Constitutionale"DEFINE BAR 2 OF rapoarte PROMPT "Situatia statistica a Curtii

Constitutionale"DEFINE BAR 3 OF rapoarte PROMPT "Repartizarea dosarelor la

judecatori, magistrati"ON SELECTION BAR 1 OF rapoarte do activ.sprON SELECTION BAR 2 OF rapoarte do ccr.sprON SELECTION BAR 3 OF rapoarte do judec.sprDEFINE POPUP diverse MARGIN RELATIVE SHADOW COLOR

SCHEME 4DEFINE BAR 1 OF diverse PROMPT "\<Ghid" ;KEY F1, "F1"DEFINE BAR 2 OF diverse PROMPT "\<Despre aplicatie"DEFINE BAR 3 OF diverse PROMPT "\-"DEFINE BAR 4 OF diverse PROMPT "Sterge \<inreg. marcate"DEFINE BAR 5 OF diverse PROMPT "\-"DEFINE BAR _mst_calcu OF diverse PROMPT "\<Calculator"DEFINE BAR _mst_diary OF diverse PROMPT "\<Agenda"ON SELECTION BAR 1 OF diverse DO fhid.sprON SELECTION BAR 2 OF diverse DO analiza.sprON SELECTION BAR 4 OF diverse ;DO _00r0ij9ni ;IN LOCFILE("2701\PROGRAME\MENIU_T" ,"MPX;MPR|

FXP;PRG" ,"Where is MENIU_T?")DEFINE POPUP iesire MARGIN RELATIVE SHADOW COLOR

SCHEME 4DEFINE BAR 1 OF iesire PROMPT "\<Fox Pro"DEFINE BAR 2 OF iesire PROMPT "\<Windows"ON SELECTION BAR 1 OF iesire ;DO _00r0ij9nl ;IN LOCFILE("2701\PROGRAME\MENIU_T" ,"MPX;MPR|

FXP;PRG" ,"Where is MENIU_T?")ON SELECTION BAR 2 OF iesire ;DO _00r0ij9nm ;

195

Page 192: Cibernetica si informatica juridica

IN LOCFILE("2701\PROGRAME\MENIU_T" ,"MPX;MPR|FXP;PRG" ,"Where is MENIU_T?")

* * _00R0IJ9NI ON SELECTION BAR 4 OF POPUP diverse * * Called By: ON SELECTION BAR 4 OF POPUP diverse * * Prompt: Sterge inreg. marcate PROCEDURE _00r0ij9ni* Procedura stergere definitiva inregistrari*-------------------------------------------SET DELETED OFFactsel=SELECT(0)k=0FOR i=1 TO 25IF USED(i)SELECT (i)COUNT TO n FOR DELETED()IF n>0PACKWAIT WIND "Stergeri executate in "+ALIAS(i) NOWAIT TIME 7k=k+1ENDIFGO TOPENDIFENDFORIF k=0WAIT WIND "Nu exista inregistrari marcate pt. stergere" TIME 3ENDIFSELECT (actsel)SET DELETED ONWAIT WIND "" TIME 3WAIT CLEAR* * _00R0IJ9NL ON SELECTION BAR 1 OF POPUP iesire * * Called By: ON SELECTION BAR 1 OF POPUP iesire PROCEDURE _00r0ij9nlDO iesire WITH 1* * _00R0IJ9NM ON SELECTION BAR 2 OF POPUP iesire * * From Menu: MENIU_T.MPR, Record: 31 * * Called By: ON SELECTION BAR 2 OF POPUP iesire PROCEDURE _00r0ij9nmDO iesire WITH 0

196

Page 193: Cibernetica si informatica juridica

Opţiunile meniului principalMeniul principal este format din opţiunile: Date, Aplicaţii, Rapoarte, Diverse şi

Ieşire. Date - este destinat legaturii cu ecranele pentru adaugare, modificare şi

ştergere a informaţiilor din bazele de date şi are două submeniuri: Dosare si Complet.

Meniul principal opţiunea Date; submeniurile Dosare şi Complet.Din submeniul dosare se lanseaza ecranul ”Dosar” iar comanda scrisa in

codul sursa este DO dosarnou.spr. Din submeniul Complet se lanseaza ecranul ”Membrii completului” iar comanda din codul sursa este DO snpers.spr. Cheia scurta (calea scurta) obtinuta prin combinatia de taste ALT+D permite lansarea directa a ecranului “Dosar”, fara a trece prin meniul principal. De asemenea ALT+C lanseaza ecranul “Membrii completului”

Aplicatii - este destinat vizualizării inforrmaţiilor din bazele de date, având submeniul “Afisare dosare” care lansează ecranul “Vizualizare dosare” şi submeniul “Afisare complet” care afisează ecranul de vizualizare a membrilor completului. In sursa meniu_t.mnx comenzile de legatura cu cele două ecrane sunt: DO dosnou.spr şi DO snpersa.spr

Meniul principal opţiunea Aplicaţii;Submeniurile Afisare dosare şi Afisare complet.Rapoarte - este destinat rapoartelor aplicaţiei şi tratează partea statistică a

informaţiilor din bazele de date. Legatura cu rapoartele se face prin interfaţa ecranelor lansate din cele trei submeniuri. Submeniul “Activitatea Curţii Constituţionale” lansează ecranul “Vizualizare rapoarte activitate curte” iar comanda scrisă în codul sursa al meniului este DO activ.spr. Submeniul “Situatia statistica a Curţii Constituţionale ” lansează ecranul “Situaţia statistică” iar comanda scrisă în codul sursă este DO ccr.spr. Submeniul “Repartizarea dosarelor la judecatori, magistrati” lansează ecranul “Vizualizare rapoarte judecatori/magistrati” iar comanda de programare este DO judec.spr.

Meniul principal opţiunea Rapoarte si submeniurile Activitatea Curţii Constituţionale, Situaţia statistică şi Repartizarea dosarelor la judecători, magistraţi.

Diverse – este destinat cerinţelor de asistenţă program prin care sunt puse la dispoziţia utilizatorului ghidul, agenda, minicalculatorul şi posibilitatea stergerii inregsitrarilor marcate pentru ştergere în ecranele de adaugare şi modificare a datelor.

Meniul principal opţiunea Diverse si submeniurile Ghid, Despre aplicaţie, Şterge înregistrări marcate, Calculator, Agendă.

Ieşire – permite ieşirea din aplicaţie in mediul FoxPro sau în Windows. Submeniurile apelează procedurile de ieşire din programul start.prg

Meniul principal opţiuneaIeşire cu submeniurile Fox Pro şi Windows.

197

Page 194: Cibernetica si informatica juridica

Ecranele aplicaţiei. Sursele program şi interfaţa grafică. Elementele de interfaţă grafică care oferă cele mai multe posibilităţi de

comunicare utilizator-calculator sunt ecranele. Adaugarea, ştergerea şi modificarea informaţiilor se poate face prin

ecranele:Membrii completului. – oferă posibilitatea introducerii în baza de date a

judecatorilor raportori şi a magistratilor asistenţi care vor fi asociaţi dosarelor. Scopul principal este de a exista o evidenţă a membrilor completului care va fi preluată prin program, în ecranul de introducere a datelor despre dosare. Practic, se va prelua numele din baza de date într-o variabilă de tip vector(masiv) şi va apare într-o listă din care se vor selecta persoanele stabilite pentru un anumit dosar. Ecranul sursa este snpersa.scx. care generează la compilare fişierul snpersa.spr. Baza de date asociată este npers.dbf.Elementele grafice ale ecranului Membrii completului au urmatoarele funcţii:

Butonul radio Raportor – Magistrat adaugă în baza de date intr-un camp caracterele Raportor sau Magistrat funcţie de selecţia butonului adecvat. De asemenea, la deplasarea cu sageţile prin înregistarile din baza de date, punctul de selecţie se deplasează indicând cuvântul gasit pentru poziţia curentă.

Procedura sursă de execuţie are urmatoarele linii de programare:DO CASECASE rm=1REPLACE npers.functia WITH 'Raportor'CASE rm=2REPLACE npers.functia WITH 'Magistrat'ENDCASErp=rmSHOW GETSButonul declanşator Adaugă introduce o inregistrare nouă in baza de date,

după care se preiau caractere scrise in zona de editare “Nume membru complet” şi cele rezultate din selecţia butonului radio.

Procedura sursă de execuţie are urmatoarele linii de programare:IF (EMPTY(npers.numepers)) AND !EOF()??CHR(7)WAIT WIND "Nu mai sunt inregistrari !" TIME 1ELSEAPPEND BLANK DO CASECASE rm=1REPLACE npers.functia WITH 'Raportor'CASE rm=2REPLACE npers.functia WITH 'Magistrat'

198

Page 195: Cibernetica si informatica juridica

ENDCASEENDIF_curobj=OBJNUM(npers.numepers)SHOW GETSDeclansatorul Caută lansează ecranul cauta.spr pentru a gasi o

inregistrarea prin cautarea unui cuvant al unui camp.Butonul declansator Sterge marchează pentru stergere inregistarea

curentă şi poate fi recuperată in condiţii speciale; ştergerea definitivă se face din meniul Diverse, submeniul “Şterge inregistrări marcate”.

Procedura sursă de execuţie are urmatoarele linii de programare:IF !EOF()WAIT WIND "Stergeti aceasta inregistrare ? (D/N)" TO yIF UPPER(y)="D"DELETEGO TOPIF EOF()??CHR(7)WAIT WIND "Nu mai sunt inregistrari!" TIME 2CLEAR READRETURNENDIFENDIFELSE??CHR(7)WAIT WIND "Nu aveti ce sterge !" TIME 1ENDIF_curobj=OBJNUM(look)DO CASECASE npers.functia='Magistrat'rm=2CASE npers.functia='Raportor'rm=1ENDCASESHOW GETSButonul declansator Listă afişează un browse cu toate datele introduse şi

permite deplasarea prin baza de date pentru poziţionarea pe inregistrarea dorită.Procedura sursă de execuţie are urmatoarele linii de programare:DEFINE WIND lista2 FROM 2,7 TO 20,72 SYSTEM NOGROW FLOAT;CLOSE COLOR SCHEME 10BROWSE WIND lista2 TITLE "Lista completului" NOMODIFY_curobj=OBJNUM(npers.numepers)

199

Page 196: Cibernetica si informatica juridica

DO CASECASE npers.functia='Magistrat'rm=2CASE npers.functia='Raportor'rm=1ENDCASESHOW GETS

Butonul declansatorul Gata asigură iesirea din ecran.Ecranul “Dosar” este principalul element de interfaţă pentru introducerea

informaţiilor asociate dosarelor (figura 9). Ecranul sursă este dosarnou.scx care generează fişierul dosarnou.spr. Baza de date asociată este doscurt.dbf.

Listele ascunse Magistrat si Raportor preiau din masiv numele membrilor completului şi îl adaugă în baza de date. Accesul in listă se face prin intermediul butonului “Modificare magistrat sau raportor” sau prin folosirea butonului adauga cand se introduce o inregistrate nouă.

Procedura listei Magistrat este:SHOW GET md DISABLESHOW GETS REPLACE doscurt.magistrat WITH numevm[nvm]SHOW GET nvm DISABLESHOW GET md ENABLESHOW GETSProcedura listei Raportor este:SHOW GET md DISABLESHOW GETS REPLACE doscurt.raportor WITH numevr[nvr]SHOW GET nvr DISABLESHOW GET md ENABLESHOW GETS

Butonul declansator Adaugă permite introducerea datelor dar are un rol complex deoarece preia din varabilele butoanelor radio valorile de tip caracter selectate în prealabil de utilizator. Procedura asociată este urmatoarea:

APPEND BLANKSHOW GET nvm ENABLESHOW GET nvr ENABLE*REPLACE doscurt.magistrat WITH numevm[nvm]*REPLACE doscurt.raportor WITH numevr[nvr]DO CASECASE cp=1

200

Page 197: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE doscurt.tipobiect WITH "CIVIL"CASE cp=2REPLACE doscurt.tipobiect WITH "PENAL"CASE cp=3REPLACE doscurt.tipobiect WITH "CIVIL+PENAL"ENDCASEDO CASECASE dha=1REPLACE doscurt.tipactemis WITH "DECIZIE"CASE dha=2REPLACE doscurt.tipactemis WITH "HOTARARE"CASE dha=3REPLACE doscurt.tipactemis WITH "AVIZ"ENDCASEDO CASECASE ara=1REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis"CASE ara=2REPLACE doscurt.tipsol WITH "Respins"CASE ara=3REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis in parte"CASE ara=4REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis+Respins "CASE ara=5REPLACE doscurt.tipsol WITH "Respins-Inadmisibil"ENDCASEDO CASECASE rtp=1REPLACE doscurt.stadiul WITH "Raport"CASE rtp=2REPLACE doscurt.stadiul WITH "Termen"CASE rtp=3REPLACE doscurt.stadiul WITH "Pronuntare"CASE rtp=4REPLACE doscurt.stadiul WITH "Repunere pe rol"CASE rtp=5REPLACE doscurt.stadiul WITH "Redactare"CASE rtp=6REPLACE doscurt.stadiul WITH "Iesit"ENDCASEDO CASE

201

Page 198: Cibernetica si informatica juridica

CASE fr=1REPLACE doscurt.fondrec WITH "Fond" CASE fr=2REPLACE doscurt.fondrec WITH "Recurs"ENDCASEDO CASECASE cdn=1REPLACE doscurt.conexare WITH .T. CASE cdn=2REPLACE doscurt.conexare WITH .F.ENDCASE_curobj=OBJNUM(doscurt.nrdosar)SHOW GETSButonul declanşator Sortare sortează baza de date după numarul şi data

dosarului.Butoanele Şterge, Caută şi Listă indeplinesc aceleaşi funcţii ca în ecranul

membrii completului.Butonul radio Tip obiect permite selectarea uneia dintre variantele: Civil,

Penal, Civil+Penal, Necompletat şi se referă la tipul obiectului tratat de un dosar. Varianta necompletat va fi selectată automat când inregistrarea din baza date are campul “tip_obiect” necompletat.Procedura asociată este urmatoarea:

DO CASECASE cp=1REPLACE doscurt.tipobiect WITH "CIVIL"CASE cp=2REPLACE doscurt.tipobiect WITH "PENAL"CASE cp=3REPLACE doscurt.tipobiect WITH "CIVIL+PENAL"ENDCASESHOW GETSButonul radio Tip act emis permite selectarea uneia dintre variantele:

Decizie, Hotărâre, Aviz, Necompletat şi se referă la tipul actului emis după analiza şi rezolvarea sesizării ce stă la baza unui dosar. Varianta Necompletat va fi selectată automat când inregistrarea din baza date are campul “tipactemis” necompletat.Procedura asociată este urmatoarea:

DO CASECASE dha=1REPLACE doscurt.tipactemis WITH "DECIZIE"CASE dha=2REPLACE doscurt.tipactemis WITH "HOTARARE"CASE dha=3

202

Page 199: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE doscurt.tipactemis WITH "AVIZ"CASE dha=4REPLACE doscurt.tipactemis WITH ""ENDCASESHOW GETSButonul radio Tip soluţie permite selectarea uneia dintre variantele:

Admis, Respins, Admis în parte, Admis+respins, Respins+ Inadmisibil, Necompletat şi se referă la tipul soluţiei date unui dosar. Varianta Necompletat va fi selectată automat când inregistrarea din baza date are campul “tipsol” necompletat. Procedura asociată este urmatoarea:

DO CASECASE ara=1REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis"CASE ara=2REPLACE doscurt.tipsol WITH "Respins"CASE ara=3REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis in parte"CASE ara=4REPLACE doscurt.tipsol WITH "Admis+Respins "CASE ara=5REPLACE doscurt.tipsol WITH "Respins-Inadmisibil"ENDCASESHOW GETSButonul radio Stadiul permite selectarea uneia dintre variantele: Raport,

Termen, Pronunţare, Repunere pe rol, Redactare Iesit, Necompletat şi se referă la stadiul în care se află un dosar la un moment dat. Varianta Necompletat va fi selectată automat când inregistrarea din baza date are campul “stadiul” necompletat. Daca este selectată varianta Ieşit, atunci se completează obligatoriu şi data de ieşire la Monitorul oficial. Procedura asociată este urmatoarea:

DO CASECASE rtp=1REPLACE doscurt.stadiul WITH "Raport"CASE rtp=2REPLACE doscurt.stadiul WITH "Termen"CASE rtp=3REPLACE doscurt.stadiul WITH "Pronuntare"CASE rtp=4REPLACE doscurt.stadiul WITH "Repunere pe rol"CASE rtp=5REPLACE doscurt.stadiul WITH "Redactare"

203

Page 200: Cibernetica si informatica juridica

CASE rtp=6REPLACE doscurt.stadiul WITH "Iesit"ENDCASESHOW GETSButonul radio Fond-Recurs permite scrierea în baza de date şi a dosarelor

care au recurs. Procedura asociată este urmatoarea:DO CASECASE fr=1REPLACE doscurt.fondrec WITH "Fond" CASE fr=2REPLACE doscurt.fondrec WITH "Recurs"ENDCASESHOW GETSButonul radio Conexare modifică câmpul de tip logic “conexare” ce are

valoarea False implicită cu valoarea True pentru dosarele conexate (dosare cu sesizări ce pot fi judecate simultan) . Procedura asociată este urmatoarea:

DO CASECASE cdn=1REPLACE doscurt.conexare WITH .T. CASE cdn=2REPLACE doscurt.conexare WITH .F.ENDCASESHOW GETSCampurile GET –sunt zone de editare prin care se introduc sau se

modifică datele. Astfel avem: numar dosar (numărul primit de un dosar la apariţia sesizării),

data dosar, numar act emis(numărul deciziei, hotărârii sau avizului), data act emis (data când a apărut decizia,hotărârea sau avizul),iesire MOF (data când este trimis la Monitorul Oficial), număr MOF (numarul când apare în monitorull oficial),data MOF(data monitorului oficial),articol invocat (articolele invocate in dosar), tip reprezintă atribuţiile(A,B,C,D,E,F,G,H,I)

unde :A= Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora(art.

144 lit.a);B= Controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului (art. 144

lit.b);C= Excepţii de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor ridicate în faţa

instantelor judecătoreşti;D= Controlul respectării procedurii pentru alegerea Preşedintelui României

şi

204

Page 201: Cibernetica si informatica juridica

confirmarea rezultatelor sufragiului (art. 144 lit.d);E= Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în

exercitarea funcţiei de Preşedinte al României;F= Emiterea avizului consultativ pentru propunerea de suspendare din

funcţie a Preşedintelui României;G=Respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea

referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia (art.144 lit.g);H=Verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative

de către cetăţeni;I= Controlul constituţionalităţii contestaţiilor ce au ca obiect un partid politic

(art.144 lit.i)Zonele de editare cu bară de derulare corespund câmpurilor memo: obiect

dosar (textul cu obiectul dosarului), titlu act emis, text act emis, Nrdosconex (numerele dosarelor care sunt conexate)

Ecranele de vizualizare a datelor conţin zone de editare de tip say care permit doar afişarea datelor.

Ecranele de legatură cu rapoartele conţin proceduri de calcul al valorilor necesare în tabele.

Ecranul “Vizualizare rapoarte activitate curte” conţine 5 butoane pentru calcule şi corespunzător câte un buton de listare.

Procedura butonului “vizualizare raport dosare” este :SELECT doscurtGO TOPSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO YEAR(doscurt.iesmof)=0 REPO FORMAT \rapoarte\situa2b1.frx PREVSET FILTER TOGO TOPSe crează raportul cu “Situaţia deciziilor Curţii Constituţionale”Figura 12. Raportul cu situatia deciziilor Curţii Constituţionale.

Procedura butonului vizualizare raport dosare înregistrate afşează raportul cu dosarele inregistrate de la inceputul anului:

SELECT doscurtSET FILTER TO doscurt.tip="A" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nran

205

Page 202: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nra1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nra2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nra3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nra4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nra5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nra6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nra7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nra8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nra9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nra10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nra11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nra12nrta=nra1+nra2+nra3+nra4+nra5+nra6+nra7+nra8+nra9+nra10+nra11+nr

a12DO ffSELECT aatribZAPAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "A"REPLACE aatrib.total WITH nrtaREPLACE aatrib.ian WITH nra1REPLACE aatrib.feb WITH nra2REPLACE aatrib.mart WITH nra3REPLACE aatrib.apr WITH nra4REPLACE aatrib.mai WITH nra5REPLACE aatrib.iun WITH nra6REPLACE aatrib.iul WITH nra7REPLACE aatrib.aug WITH nra8REPLACE aatrib.sep WITH nra9REPLACE aatrib.oct WITH nra10REPLACE aatrib.nov WITH nra11REPLACE aatrib.dec WITH nra12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="B" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrb1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrb2

206

Page 203: Cibernetica si informatica juridica

COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrb3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrb4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrb5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrb6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrb7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrb8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrb9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrb10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrb11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrb12nrtb=nrb1+nrb2+nrb3+nrb4+nrb5+nrb6+nrb7+nrb8+nrb9+nrb10+nrb11+nr

b12DO ffSELECT aatribAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "B"REPLACE aatrib.total WITH nrtbREPLACE aatrib.ian WITH nrb1REPLACE aatrib.feb WITH nrb2REPLACE aatrib.mart WITH nrb3REPLACE aatrib.apr WITH nrb4REPLACE aatrib.mai WITH nrb5REPLACE aatrib.iun WITH nrb6REPLACE aatrib.iul WITH nrb7REPLACE aatrib.aug WITH nrb8REPLACE aatrib.sep WITH nrb9REPLACE aatrib.oct WITH nrb10REPLACE aatrib.nov WITH nrb11REPLACE aatrib.dec WITH nrb12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="C" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrc1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrc2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrc3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrc4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrc5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrc6

207

Page 204: Cibernetica si informatica juridica

COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrc7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrc8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrc9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrc10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrc11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrc12nrtc=nrc1+nrc2+nrc3+nrc4+nrc5+nrc6+nrc7+nrc8+nrc9+nrc10+nrc11+nrc

12nrt=nrta+nrtb+nrtcDO ffSELECT aatribAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "C"REPLACE aatrib.total WITH nrtcREPLACE aatrib.ian WITH nrc1REPLACE aatrib.feb WITH nrc2REPLACE aatrib.mart WITH nrc3REPLACE aatrib.apr WITH nrc4REPLACE aatrib.mai WITH nrc5REPLACE aatrib.iun WITH nrc6REPLACE aatrib.iul WITH nrc7REPLACE aatrib.aug WITH nrc8REPLACE aatrib.sep WITH nrc9REPLACE aatrib.oct WITH nrc10REPLACE aatrib.nov WITH nrc11REPLACE aatrib.dec WITH nrc12DO ffDO ffSELECT doscurtSET FILTER TO doscurt.tip="D" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrd1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrd2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrd3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrd4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrd5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrd6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrd7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrd8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrd9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrd10

208

Page 205: Cibernetica si informatica juridica

COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrd11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrd12nrtd=nrd1+nrd2+nrd3+nrd4+nrd5+nrd6+nrd7+nrd8+nrd9+nrd10+nrd11+nr

d12DO ffSELECT aatrib*ZAPAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "D"REPLACE aatrib.total WITH nrtdREPLACE aatrib.ian WITH nrd1REPLACE aatrib.feb WITH nrd2REPLACE aatrib.mart WITH nrd3REPLACE aatrib.apr WITH nrd4REPLACE aatrib.mai WITH nrd5REPLACE aatrib.iun WITH nrd6REPLACE aatrib.iul WITH nrd7REPLACE aatrib.aug WITH nrd8REPLACE aatrib.sep WITH nrd9REPLACE aatrib.oct WITH nrd10REPLACE aatrib.nov WITH nrd11REPLACE aatrib.dec WITH nrd12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="E" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nre1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nre2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nre3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nre4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nre5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nre6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nre7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nre8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nre9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nre10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nre11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nre12

209

Page 206: Cibernetica si informatica juridica

nrte=nre1+nre2+nre3+nre4+nre5+nre6+nre7+nre8+nre9+nre10+nre11+nre12

DO ffSELECT aatribAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "E"REPLACE aatrib.total WITH nrteREPLACE aatrib.ian WITH nre1REPLACE aatrib.feb WITH nre2REPLACE aatrib.mart WITH nre3REPLACE aatrib.apr WITH nre4REPLACE aatrib.mai WITH nre5REPLACE aatrib.iun WITH nre6REPLACE aatrib.iul WITH nre7REPLACE aatrib.aug WITH nre8REPLACE aatrib.sep WITH nre9REPLACE aatrib.oct WITH nre10REPLACE aatrib.nov WITH nre11REPLACE aatrib.dec WITH nre12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="F" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrf1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrf2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrf3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrf4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrf5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrf6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrf7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrf8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrf9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrf10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrf11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrf12nrtf=nrf1+nrf2+nrf3+nrf4+nrf5+nrf6+nrf7+nrf8+nrf9+nrf10+nrf11+nrf12*nrt=nrta+nrtb+nrtcDO ffSELECT aatrib

210

Page 207: Cibernetica si informatica juridica

APPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "F"REPLACE aatrib.total WITH nrtfREPLACE aatrib.ian WITH nrf1REPLACE aatrib.feb WITH nrf2REPLACE aatrib.mart WITH nrf3REPLACE aatrib.apr WITH nrf4REPLACE aatrib.mai WITH nrf5REPLACE aatrib.iun WITH nrf6REPLACE aatrib.iul WITH nrf7REPLACE aatrib.aug WITH nrf8REPLACE aatrib.sep WITH nrf9REPLACE aatrib.oct WITH nrf10REPLACE aatrib.nov WITH nrf11REPLACE aatrib.dec WITH nrf12DO ffDO ffSELECT doscurtSET FILTER TO doscurt.tip="G" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrg1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrg2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrg3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrg4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrg5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrg6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrg7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrg8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrg9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrg10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrg11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrg12nrtg=nrg1+nrg2+nrg3+nrg4+nrg5+nrg6+nrg7+nrg8+nrg9+nrg10+nrg11+nr

g12DO ffSELECT aatrib*ZAPAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "G"REPLACE aatrib.total WITH nrtgREPLACE aatrib.ian WITH nrg1

211

Page 208: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE aatrib.feb WITH nrg2REPLACE aatrib.mart WITH nrg3REPLACE aatrib.apr WITH nrg4REPLACE aatrib.mai WITH nrg5REPLACE aatrib.iun WITH nrg6REPLACE aatrib.iul WITH nrg7REPLACE aatrib.aug WITH nrg8REPLACE aatrib.sep WITH nrg9REPLACE aatrib.oct WITH nrg10REPLACE aatrib.nov WITH nrg11REPLACE aatrib.dec WITH nrg12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="H" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nrh1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nrh2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nrh3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nrh4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nrh5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nrh6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nrh7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nrh8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nrh9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nrh10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nrh11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nrh12nrth=nrh1+nrh2+nrh3+nrh4+nrh5+nrh6+nrh7+nrh8+nrh9+nrh10+nrh11+nr

h12DO ffSELECT aatribAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "H"REPLACE aatrib.total WITH nrthREPLACE aatrib.ian WITH nrh1REPLACE aatrib.feb WITH nrh2REPLACE aatrib.mart WITH nrh3REPLACE aatrib.apr WITH nrh4REPLACE aatrib.mai WITH nrh5

212

Page 209: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE aatrib.iun WITH nrh6REPLACE aatrib.iul WITH nrh7REPLACE aatrib.aug WITH nrh8REPLACE aatrib.sep WITH nrh9REPLACE aatrib.oct WITH nrh10REPLACE aatrib.nov WITH nrh11REPLACE aatrib.dec WITH nrh12DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="I" AND YEAR (doscurt.data_dos)=nranGO TOPCOUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=01 TO nri1COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=02 TO nri2COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=03 TO nri3COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=04 TO nri4COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=05 TO nri5COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=06 TO nri6COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=07 TO nri7COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=08 TO nri8COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=09 TO nri9COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=10 TO nri10COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=11 TO nri11COUNT FOR MONTH(doscurt.data_dos)=12 TO nri12nrti=nri1+nri2+nri3+nri4+nri5+nri6+nri7+nri8+nri9+nri10+nri11+nri12*nrt=nrta+nrtb+nrtcDO ffSELECT aatribAPPEND BLANKREPLACE aatrib.datrib WITH "I"REPLACE aatrib.total WITH nrtiREPLACE aatrib.ian WITH nri1REPLACE aatrib.feb WITH nri2REPLACE aatrib.mart WITH nri3REPLACE aatrib.apr WITH nri4REPLACE aatrib.mai WITH nri5REPLACE aatrib.iun WITH nri6REPLACE aatrib.iul WITH nri7REPLACE aatrib.aug WITH nri8REPLACE aatrib.sep WITH nri9

213

Page 210: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE aatrib.oct WITH nri10REPLACE aatrib.nov WITH nri11REPLACE aatrib.dec WITH nri12DO ffSCAN DO ffIF aatrib.total=0 DELETEENDIFENDSCANSELECT aatribREPO FORMAT \rapoarte\activccr.frx PREVprocedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAITFigura 13. Raportul dosare înregistrate de la începutul anului.Procedura butonului vizualizare raport decizii pronunţate este :DO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="A" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO nraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO nrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO nrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO nrrtnra=nra+nrap+nrar+nrrDO ffSELECT dechotZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "A"REPLACE dechot.total WITH tnraREPLACE dechot.admis WITH nraREPLACE dechot.adminpar WITH nrapREPLACE dechot.admres WITH nrarREPLACE dechot.respins WITH nrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOP

214

Page 211: Cibernetica si informatica juridica

SET FILTER TO doscurt.tip="B" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO bnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO bnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO bnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO bnrrtnrb=bnra+bnrap+bnrar+bnrrDO ffSELECT dechot*ZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "B"REPLACE dechot.total WITH tnrbREPLACE dechot.admis WITH bnraREPLACE dechot.adminpar WITH bnrapREPLACE dechot.admres WITH bnrarREPLACE dechot.respins WITH bnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="C" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO cnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO cnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO cnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO cnrrtnrc=cnra+cnrap+cnrar+cnrrDO ffSELECT dechotAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "C"REPLACE dechot.total WITH tnrcREPLACE dechot.admis WITH cnraREPLACE dechot.adminpar WITH cnrapREPLACE dechot.admres WITH cnrarREPLACE dechot.respins WITH cnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOP

215

Page 212: Cibernetica si informatica juridica

SET FILTER TO doscurt.tip="D" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO dnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO dnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO dnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO dnrrtnrd=dnra+dnrap+dnrar+dnrrDO ffSELECT dechot*ZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "D"REPLACE dechot.total WITH tnrdREPLACE dechot.admis WITH dnraREPLACE dechot.adminpar WITH dnrapREPLACE dechot.admres WITH dnrarREPLACE dechot.respins WITH dnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="E" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO enraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO enrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO enrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO enrrtnre=enra+enrap+enrar+enrrDO ffSELECT dechot*ZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "E"REPLACE dechot.total WITH tnreREPLACE dechot.admis WITH enraREPLACE dechot.adminpar WITH enrapREPLACE dechot.admres WITH enrarREPLACE dechot.respins WITH enrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TO

216

Page 213: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="F" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO fnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO fnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO fnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO fnrrtnrf=fnra+fnrap+fnrar+fnrrDO ffSELECT dechotAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "F"REPLACE dechot.total WITH tnrfREPLACE dechot.admis WITH fnraREPLACE dechot.adminpar WITH fnrapREPLACE dechot.admres WITH fnrarREPLACE dechot.respins WITH fnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="G" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO gnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO gnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO gnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO gnrrtnrg=gnra+gnrap+gnrar+gnrrDO ffSELECT dechot*ZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "G"REPLACE dechot.total WITH tnrgREPLACE dechot.admis WITH gnraREPLACE dechot.adminpar WITH gnrapREPLACE dechot.admres WITH gnrarREPLACE dechot.respins WITH gnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TO

217

Page 214: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="H" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO hnraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO hnrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO hnrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO hnrrtnrh=hnra+hnrap+hnrar+hnrrDO ffSELECT dechot*ZAPAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "H"REPLACE dechot.total WITH tnrhREPLACE dechot.admis WITH hnraREPLACE dechot.adminpar WITH hnrapREPLACE dechot.admres WITH hnrarREPLACE dechot.respins WITH hnrrDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="I" AND YEAR (doscurt.datactemis)=nranGO TOPCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis " TO inraCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis in parte" TO inrapCOUNT FOR doscurt.tipsol="Admis+Respins" TO inrarCOUNT FOR doscurt.tipsol="Respins " TO inrrtnri=inra+inrap+inrar+inrrDO ffSELECT dechotAPPEND BLANKREPLACE dechot.hatrib WITH "I"REPLACE dechot.total WITH tnriREPLACE dechot.admis WITH inraREPLACE dechot.adminpar WITH inrapREPLACE dechot.admres WITH inrarREPLACE dechot.respins WITH inrrSCAN DO ffIF dechot.total=0

218

Page 215: Cibernetica si informatica juridica

DELETEENDIFENDSCANSELECT dechotREPO FORMAT \rapoarte\hotdec.frx PREVSe afisează raportul Decizii şi hotărâri pronunţate(figura 14).Figura 14 . Raportul “Decizii şi hotărâri pronunţate”Procedura butonului “Vizualizare dosare pe rol”afisează raportul cu

dosarele pe rol (figura 15)procedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAITDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="A" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofaDO ffSELECT plenZAPAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "A"REPLACE plen.totot WITH nrmofaDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="B" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofbDO ffSELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "B"REPLACE plen.totot WITH nrmofbDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="C" AND YEAR (doscurt.iesmof)=0

219

Page 216: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofcDO ffSELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "C"REPLACE plen.totot WITH nrmofcDO ffDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="D" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofdDO ffSELECT plen*ZAPAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "D"REPLACE plen.totot WITH nrmofdDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="E" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofeDO ffSELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "E"REPLACE plen.totot WITH nrmofeDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="F" AND YEAR (doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmoffDO ff

220

Page 217: Cibernetica si informatica juridica

SELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "F"REPLACE plen.totot WITH nrmoffDO ffDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="G" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofgDO ffSELECT plen*ZAPAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "G"REPLACE plen.totot WITH nrmofgDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="H" AND YEAR(doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofhDO ffSELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "H"REPLACE plen.totot WITH nrmofhDO ffSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPSET FILTER TO doscurt.tip="I" AND YEAR (doscurt.iesmof)=0GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nrmofiDO ffSELECT plenAPPEND BLANKREPLACE plen.patrib WITH "I"

221

Page 218: Cibernetica si informatica juridica

REPLACE plen.totot WITH nrmofiDO ffSCAN DO ffIF plen.totot=0 DELETEENDIFENDSCANSELECT plenREPO FORMAT rapoarte\plen.frx PREVSET FILTER TOGO TOP*procedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAITFigura 15. Raportul dosare pe rol.Procedura “vizualizare raport decizii” afisează raportul cu deciziile

publicate în Monitorul oficial (figura16)*actem=""=opendbf("deci")SELECT deciUSESELECT doscurtSET FILTER TO doscurt.tipactemis="DECIZIE" AND YEAR

(doscurt.datmof) =nranGO TOPSORT TO decix.dbf ON Doscurt.nrmof,Doscurt.nrdosarCOPY FILE decix.dbf TO date\deci.dbfCOPY FILE decix.fpt TO date\deci.fptDELETE FILE decix.dbf DELETE FILE decix.fpt =opendbf("deci")select deci*ZAPset filter toREPO FORMAT \rapoarte\dec.frx PREVRaportul cu deciziile publicate în monitotul oficial.Ecranul ”Vizualizare raport situaţie statistică CCR” afisează raportul cu

situaţia statistica de la înfiinţare şi până la o dată curentă care se introduce în ecran.

Procedura de calcul este:SELECT doscurt

222

Page 219: Cibernetica si informatica juridica

i=1dif=anfi-anin*DIME sitnr(dif)DO ffSELECT sistaZAPFOR i=anin TO anfiSELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="A" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO FFSELECT sistaAPPEND BLANKREPLACE sista.stata WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="B" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.statb WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="C" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.statc WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="D" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.statd WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurt

223

Page 220: Cibernetica si informatica juridica

COUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="E" and doscurt.fondrec="Fond" TO sitnr

GO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.state WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="F" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPSELECT sistaREPLACE sista.statf WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="G" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.statg WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="H" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPSELECT sistaREPLACE sista.stath WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=i AND doscurt.tip="I" and

doscurt.fondrec="Fond" TO sitnrGO TOPDO ffSELECT sistaREPLACE sista.stati WITH sitnr REPLACE sista.anul WITH i SELECT doscurtENDFOR***********************************SET FILTER TO

224

Page 221: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPSELECT doscurtDO ffFOR j=anin TO anfi*** litera ACOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="A" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="A" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="A" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="A" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()

225

Page 222: Cibernetica si informatica juridica

contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstata WITH decnr SET FILTER TOGO TOPDO ffSELECT doscurt***GATA LITERA A*** litera Bdecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="B" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="B" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnr

contx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="B" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemis

226

Page 223: Cibernetica si informatica juridica

ENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="B" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxDO ffSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstatb WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA B*** litera Cdecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="C" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="C" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrcontx=0ant2=0

227

Page 224: Cibernetica si informatica juridica

SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="C" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="C" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstatc WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA C

*** litera D

228

Page 225: Cibernetica si informatica juridica

decnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="D" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="D" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="D" AND doscurt.conexare=.T.

IF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="D" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemis

229

Page 226: Cibernetica si informatica juridica

ENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstatd WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA D*** litera Edecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="E" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="E" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="E" AND doscurt.conexare=.T.

IF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOP

230

Page 227: Cibernetica si informatica juridica

SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="E" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstate WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA E*** litera Fdecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="F" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="F" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="F" AND doscurt.conexare=.T.

IF doscurt.nractemis=ant2contx=contx

231

Page 228: Cibernetica si informatica juridica

ELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="F" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstatf WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA F*** litera Gdecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="G" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOP

232

Page 229: Cibernetica si informatica juridica

COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="G" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="G" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="G" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=j

233

Page 230: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPREPLACE sista.dstatg WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA G*** litera Hdecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="H" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="H" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="H" AND doscurt.conexare=.T.

IF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="H" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2

234

Page 231: Cibernetica si informatica juridica

contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstath WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA H*** litera Idecnr=0COUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="I" AND !doscurt.conexare=.T. TO decnr

GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="I" AND !doscurt.conexare=.T. TO hotnr

GO TOPdecnr=decnr+hotnrDO ffcontx=0ant2=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="DECIZIE" AND doscurt.tip="I" AND doscurt.conexare=.T.

IF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIF

235

Page 232: Cibernetica si informatica juridica

ant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxcontx=0ant2=0GO TOPSCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=j AND

ALLTRIM(doscurt.tipactemis)="HOTARARE" AND doscurt.tip="I" AND doscurt.conexare=.T.

DO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCANdecnr=decnr+contxSELECT sistaSET FILTER TO sista.anul=jGO TOPREPLACE sista.dstati WITH decnr SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurt***GATA LITERA IENDFORSELECT sistaGO TOPREPO FORM \rapoarte\accr.frx PREV*********procedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAITProcedurile de legatură cu rapoartele.a) pentru judecătoriDO ffnrr=1SELECT npersSET FILTER TO

236

Page 233: Cibernetica si informatica juridica

GO TOPSET FILTER TO npers.functia="Raportor"GO TOPCOUNT TO nrrIF nrr=0WAIT WIND "In baza de date nu exista nici o inregistrare" TIME 4ENDIFDIME numrap(nrr), nrrol(nrr), nrrep(nrr), nrsol(nrr)i=1SCANDO ffnumrap[i]=npers.numepersi=i+1ENDSCAN=ASORT(numrap) SET FILTER TOGO TOPSELECT doscurtSET FILTER TOGO TOPFOR j=1 TO nrrSET FILTER TO doscurt.raportor=numrap[j]GO TOPCOUNT FOR doscurt.nractemis=0 TO nrrol[j]GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=nran TO nrrep[j]GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=nran TO nrsol[j]*COUNT FOR doscurt.stadiul="Redactare" OR doscurt.stadiul="Iesit"

AND YEAR(doscurt.datastadiu)=nran AND !doscurt.conexare=.T. TO nrsol[j]GO TOPant2=0*SKIP+1contx=0SCAN FOR doscurt.conexare=.T. AND doscurt.stadiul="Iesit" OR

doscurt.stadiul="Redactare" AND YEAR(doscurt.iesmof)=nranDO ffIF doscurt.nractemis=ant2contx=contxELSEIF !EOF()

237

Page 234: Cibernetica si informatica juridica

contx=contx+1ENDIFENDIFant2=doscurt.nractemisENDSCAN*nrsol(j)=nrsol(j)+contxnrsol(j)=nrsol(j)SET FILTER TOGO TOPENDFOR

DO ffSELECT judZAPFOR i=1 TO nrrAPPEND BLANKREPLACE jud.nume WITH numrap(i)REPLACE jud.dosperol WITH nrrol(i)REPLACE jud.dosrep WITH nrrep(i)REPLACE jud.dossol WITH nrsol(i)ENDFORGO TOPSCAN DO ffIF jud.dosperol=0 AND jud.dosrep=0 AND jud.dossol=0DELETEENDIFENDSCANREPO FORMAT \rapoarte\dosrap.frx PREV***********procedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAITb) pentru magistraţi.DO ffSELECT npersSET FILTER TO npers.functia="Magistrat"GO TOPCOUNT TO nrmDIME nummag(nrm), nmrol(nrm), nmrep(nrm), nmsol(nrm)i=1SCAN

238

Page 235: Cibernetica si informatica juridica

nummag[i]=npers.numepersi=i+1ENDSCAN=ASORT(nummag) SET FILTER TOGO TOPDO ffSELECT doscurtFOR j=1 TO nrmSET FILTER TO doscurt.magistrat=nummag[j]GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.iesmof)=0 TO nmrol[j]GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.data_dos)=nran TO nmrep[j]GO TOPCOUNT FOR YEAR(doscurt.datactemis)=nran TO nmsol[j]GO TOPant1=0*SKIP+1contxor=0SCAN FOR YEAR(doscurt.datactemis)=nran *SCAN FOR doscurt.conexare=.T. AND doscurt.nractemis>0 AND

YEAR(doscurt.iesmof)=nranDO ffIF doscurt.nractemis=ant1contxor=contxorELSEIF !EOF()contxor=contxor+1ENDIFENDIFant1=doscurt.nractemisENDSCAN*nmsol(j)=nmsol(j)+contxornmsol(j)=nmsol(j)SET FILTER TOGO TOPENDFORDO ffSELECT magZAP

239

Page 236: Cibernetica si informatica juridica

FOR i=1 TO nrmAPPEND BLANKREPLACE mag.numem WITH nummag(i)REPLACE mag.dosperolm WITH nmrol(i)REPLACE mag.dosrepm WITH nmrep(i)REPLACE mag.dossolm WITH nmsol(i)ENDFORGO TOPSCAN DO ffIF mag.dosperolm=0 AND mag.dosrepm=0 AND mag.dossolm=0DELETEENDIFENDSCANREPO FORMAT \rapoarte\dosmag.frx PREV**********procedure ffWAIT WIND "Asteptati..." NOWAIT

240

Page 237: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 10LIMBAJUL FOXPRO

10.1 Noţiuni preliminarii

1. Modul de lucruFoxPro este un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale.Modul de lucru în FoxPro poate fi:

Modul meniu sistem (SYSTEM MENU): FoxPro dispune de o interfaţă care asigură executarea comenzilor fără a le introduce de la tastatură în fereastra de comandă. Se pot utiliza doar o parte din comenzile şi funcţiile FoxPro.

Modul comandă (COMMAND): în fereastra de comandă se tastează o comandă, rezultatul acţiunii fiind dat în fereastra de ieşire. Se pot utiliza doar o parte din comenzile şi funcţiile FoxPro.

Modul program (PROGRAM): se va încărca un program, iar apoi se va lansa în execuţie. Se pot utiliza toate comenzile şi funcţiile FoxPro.

Modul viziune (VIEW): din meniul de sistem se va selecta VIEW, ceea ce va genera un dialog de lucru cu viziuni.

Modul generator: prin apelarea unei componente specializate din FoxPro, se va completa de către utilizator un şablon ce va conduce la generarea unor programe aferente.

10.2. Expresii în FoxPro

O expresie în FoxPro este formată din operanzi şi operatori.Operatorii pot fi de tip:

Numeric: +, -, *, /, ** sau ^ (ridicare la putere), % (rest) Logic: .AND. , .OR. , .NOT. sau ! Caracter: + şi - (concatenare), $ (comparare) De relaţie: <, > , <= , >= , = , # sau <> sau !=

Operanzii pot fi: Nume de câmpuri din structura înregistrării; Constantele ce pot fi numerice (întregi sau reale), nenumerice (şir

de caractere între apostrof sau ghilimele), logice (.T. sau .F.); Variabile de memorie sunt referite printr-un nume, iar ele pot fi:

Variabile de sistem; Variabile utilizator, date printr-un nume de programator. Ele

pot fi de tip numeric, logic sau şir de caractere. Variabilele

241

Page 238: Cibernetica si informatica juridica

utilizate pot fi simple , iar în acest caz se definesc şi se declară printr-o comandă de atribuire sau STORE, sau tabele de maxim 2 dimensiuni, iar în acest caz se definesc şi se declară prin comanda DIMENSION;

Funcţiile sunt referite printr-un nume urmat de paranteze rotunde, iar ele pot fi:

Funcţii predefinite de sistem; Funcţii construite de utilizator (FUNCTION).

1. Limbajul de descriere a datelor (LDD)LDD conţine comenzile:

CREATE sau CREATE TABLE – creează o tabelă (fişier cu extensia .DBF);LIST sau DISPLAY STRUCTURE – afişează structura unei tabele;MODIFY STRUCTURE – modificarea structurii tabelelor.

2. Limbajul de manipulare a datelor (LMD)LMD conţine un număr mare de comenzi şi funcţii.

Deschiderea şi închiderea tabelelorUSE – deschide o tabelă;CLOSE - închide un fişier;CLOSE ALL – închide toate fişierele care au fost deschise;SELECT – selectează o zonă de lucru, care devine curentă. Pot fi

utilizate simultan 25 zone de lucru.

Vizualizarea datelorLIST – afişează înregistrările din tabela curentă. În cazul în

care ecranul se umple, afişarea va continua cu umplerea ecranului fără oprire până la terminarea afişării înregistrărilor;

DISPLAY – are acelaşi rol cu comanda precedentă, dar la umplerea ecranului defilarea se opreşte imediat. DISP fără nici un parametru va afişa înregistrarea curentă.

Localizarea înregistrărilorSKIP – mută indicatorul de înregistrări relativ la poziţia curentă

a acestuia;GO sau GOTO – poziţionează pointerul pe înregistrarea specificată prin

numărul ei;LOCATE – caută în tabela activă prima înregistrare care respectă

o anumită condiţie.CONTINUE – continuă căutarea declanşată anterior cu o comandă

LOCATE;

242

Page 239: Cibernetica si informatica juridica

SEEK – caută într-o tabelă indexată o înregistrare a cărei cheie de indexare se potriveşte cu o expresie dată.;

FIND – analog ca SEEK, dar expresia care dă cheia trebuie să fie de tip caracter; dacă expresia este dată printr-o variabilă, aceasta va fi precedată de caracterul &.

10.3 Sortarea şi indexarea tabelelor

Indexarea unei tabele presupune crearea unui fişier index asociat, în care se memorează ordinea înregistrărilor din tabela respectivă. Accesul la o anumită înregistrare se face prin intermediul fişierului index respectiv. Indexarea după o singură cheie, formată din unul sau mai multe câmpuri duce la obţinerea unui fişier de tip .IDX numit fişier index simplu. Indexarea după mai multe chei duce la obţinerea unui fişier de tip .CDX, numit fişier index compus.

Fişierele compuse pot fi : structurale: sunt deschise şi asociate automat tabelei odată cu deschiderea

acesteia prin comanda USE. Acestea au acelaşi nume cu cel al tabelei şi sunt create folosind clauza TAG.

nestructurale: nu sunt deschise automat cu deschiderea tabelei şi poartă al nume decât al tabelei, şi anume numele specificat în clauza OF.

SORT – creează o nouă tabelă în care înregistrările tabelei sursă sunt sortate după anumite câmpuri cheie;- indexează o tabelă, prin crearea un fişier index de tip .IDX sau .CDX;

– deschide un fişier de index .IDX corespunzător unei anumite tabele;

– reactualizează fişierele index deschise;– stabileşte fişierul index activ sau eticheta index activă.

INDEX ONSET INDEX TOREINDEXSET ORDER

Adăugarea înregistrărilor în tabeleAPPEND – adaugă noi înregistrări la sfârşitul tabelei;APPEND FROM - adaugă la sfârşitul tabelei active înregistrări dintr-o

altă tabelă;APPEND FROM ARRAY – adaugă dintr-un masiv înregistrări la o tabelă.

Modificarea înregistrărilor în tabeleBROWSE – deschide o fereastră în vederea editării conţinutului unei tabele;CHANGE – permite modificarea datelor dintr-o tabelă prin intermediul ferestrei

CHANGE;EDIT – este asemănătoare comenzii CHANGE;REPLACE – înlocuieşte valorile unor câmpuri din una sau mai multe

243

Page 240: Cibernetica si informatica juridica

înregistrări dintr-o tabelă curentă, prin alte valori noi;UPDATE – actualizează înregistrările din tabela activă cu date dintr-o altă

tabelă. Această actualizare se realizează făcându-se corespondenţa între înregistrările celor două tabele după un câmp cheie unic.

Ştergerea înregistrărilor din tabeleDELETE – marchează logic pentru ştergere înregistrări din tabela activă;RECALL – anulează efectul comenzii DELETE;PACK – şterge fizic toate înregistrările şterse logic;ZAP – şterge fizic toate înregistrările din tabelă. Este echivalentă cu

comanda DELETE ALL urmată de PACK.

Comenzi pentru lucru cu variabile de memorie şi tablouriVariabilele de memorie sunt utilizate pentru a memora în memoria internă date de

tip numeric, şir de caractere, dată calendaristică.STORE – iniţializează una sau mai multe variabile de acelaşi tip;RELEASE – se eliberează variabilele de memorie folosite în interiorul unui

program;DIMENSION – defineşte un tablou.

Tablourile sunt structuri de date care permit memorarea mai multor valori într-o zonă de memorie continuă căreia i se atribuie un nume. Tablourile pot fi vectori sau matrici.

Structuri de programÎn FoxPro se pot utiliza structuri de program utilizate în programarea structurată şi

modulară.FoxPro oferă comenzi pentru implementarea celor trei structuri fundamentale

(secvenţială, alternativă şi repetitivă) şi modularizare.a) Structura secvenţială

Se realizează prin comenzile:De atribuire: <variabilă> = <expresie>

@ linie, coloană SAY / GET …- este comanda de scriere / citire standard începând dintr-un punct al ecranului;

READ – activează citirea obiectelor create cu @ …GET / EDIT;? | ?? – are drept efect scrierea pe un rând nou, respectiv pe acelaşi rând, pe

ecran.b) Structura alternativă

Se realizează prin comenzile:IF…ENDIF – această comandă are două forme, care vor permite: Executarea unor instrucţiuni numai dacă este respectată o condiţie dată;

244

Page 241: Cibernetica si informatica juridica

Executarea fie a unui grup de instrucţiuni, fie a altui grup de instrucţiuni, în funcţie de rezultatul evaluării unei expresii logice.

DO CASE … ENDCASE – pentru structura alternativă cu mai mult de două ramuri.c) Structura repetitivă

Se realizează prin comenzile:DO WHILE … ENDDO – se va repeta secvenţa de comenzi cuprinsă între DO

WHILE şi ENDDO cât timp condiţia este adevărată. Când condiţia este falsă, pointer-ul se poziţionează pe prima comandă după ENDDO.

FOR … ENDFOR – este o structură repetitivă cu test iniţial cu numărător. Aceasta execută comenzile dintre FOR şi ENDFOR de un număr de ori specificat de comandă.

SCAN … ENDSCAN – execută o structură repetitivă parcurgând în mod automat o tabelă activă, fiind o alternativă a comenzii DO WHILE … ENDDO.d) Modularizarea

Modularizarea presupune descompunerea problemei de rezolvat în module (componente funcţionale). Acestea se include în proceduri sau funcţii construite de programator.

PROCEDURE – desemnează începutul unei proceduri, căreia îi atribuie un nume. Procedura poate avea sau nu parametri de intrare şi ieşire, şi va putea întoarce oricâte valori.

FUNCTION - defineşte o funcţie utilizator. Funcţia poate avea sau nu parametri de intrare, dar va întoarce întotdeauna o singură valoare. Funcţia se apelează prin invocarea numelui ei într-o expresie.

RETURN – termină execuţia unui program sau a unei rutine, predând controlul programului apelant, de pe nivelul anterior sau de pe cel mai înalt nivel, altui program sau ferestrei de comenzi.

DO – execută un program sau o procedură.MODIFY COMMAND – deschide o fereastră în vederea editării unui program.

10.4 Comenzi pentru realizarea meniurilor

Un meniu este format dintr-o “bară a meniului” şi mai multe “submeniuri”.Bara meniului conţine mai multe “opţiuni bară”, fiecăreia dintre acestea

putându-i-se ataşa un submeniu.@ … PROMPT – defineşte opţiunile bară din meniu. Se

utilizează cu comanda MENU TO;MENU TO – păstrează numărul opţiunilor selectate într-o

variabilă de memorie;DEFINE POPUP – defineşte un submeniu;DEFINE BAR – defineşte o opţiune a unui submeniu;

245

Page 242: Cibernetica si informatica juridica

ACTIVATE POPUP – activează un submeniu;DEACTIVATE POPUP – înlătură de pe ecran un submeniu activ, dar

nu şi din memorie;SHOW POPUP – afişează un submeniu;DEFINE MENU – defineşte o bară de meniu;DEFINE PAD – defineşte o opţiune bară a unei bare de meniu;ACTIVATE MENU – activează o bară de meniu;DEACTIVATE MENU – dezactivează o bară de meniu, dar nu din

memorie ci numai de pe ecran;SHOW MENU – afişează o bară de meniu;ON SELECTION PAD – atribuie o rutină unei bare de meniu;ON SELECTION MENU – atribuie o rutină unei opţiuni bară a unei bare

de meniu;ON SELECTION BAR – atribuie o rutină unei opţiuni a unui submeniu;ON SELECTION POPUP – atribuie o rutină unui submeniu.

Comenzi pentru definirea ferestrelorDEFINE WINDOW – creează pe ecran o fereastră utilizator;ACTIVATE WINDOW – activează o fereastră;DEACTIVATE WINDOW – dezactivează o fereastră;SHOW WINDOW – afişează o fereastră pe ecran;HIDE WINDOW – ascunde o fereastră care era pe ecran;CLEAR WINDOW – şterge toate ferestrele de pe ecran şi din

memorie.

Comenzi de calculAVERAGE – calculează media aritmetică a unei expresii matematice;COUNT – numără înregistrările dintr-o tabelă care respectă o

anumită condiţie;CALCULATE - efectuează calcule financiare şi statistice;SUM – însumează conţinutul câmpurilor numerice dintr-o tabelă;TOTAL – calculează suma câmpurilor numerice dintr-o tabelă

activă şi creează o nouă tabelă cu rezultatele calculului.

Funcţii pentru prelucrarea datelor numericeMOD(<exprN1>,<exprN2>) – returnează restul împărţirii unei expresii

numerice la altă expresie numerică;ABS(<exprN>) – returnează valoarea absolută a unei

expresii;SIGN(<exprN>) – returnează o valoare numerică indicând

semnul unei expresii numerice;

246

Page 243: Cibernetica si informatica juridica

INT(<exprN>) – returnează partea întreagă a unei expresii;

CEILING(<exprN>) – returnează cel mai apropiat întreg mai mare sau egal cu o valoare dată;

FLOOR(<exprN>) – returnează cel mai apropiat întreg mai mic sau egal cu o valoare numerică;

ROUND(<exprN1>,<exprN2>) – rotunjeşte o valoare numerică la un număr dat de zecimale;

EXP(<exprN>) – returnează exponenţiala unui număr;SQRT(<exprN>) – returnează radicalul dintr-o expresie

numerică;LOG(<exprN>) – returnează logaritmul natural al unei

expresii numerice;LOG10(<exprN>) – returnează logaritmul zecimal al unei

expresii numerice;PAYMENT(<exprN1>,<exprN2>,<exprN3>)

– returnează valoarea fiecărei plăţi dintr-o serie periodică de plăţi a unui împrumut cu dobândă fixă;

PV(<exprN1>,<exprN2>,<exprN3>)

– returnează valoarea prezentă a unei investiţii; se fac plăţi periodice egale la o rată a dobânzii constantă;

FV(<exprN1>,<exprN2>,<exprN3>)

– returnează valoarea viitoare a unei investiţii, calculată ca o sumă de plăţi periodice constante, cu o dobândă fixă.

Funcţii pentru prelucrarea şirurilor de caractereCHR(<exprN>) – returnează caracterul ASCII

corespunzător unei valori numerice;

ASC(<exprC>) – returnează codul ASCII al unui caracter;

SUBSTR(<exprC>,<exprN1>,[<exprN2>]])

– extrage un subşir dintr-un şir de caractere;

REPLICATE(<exprC>,<exprN>) – returnează un şir prin repetarea unui subşir de un număr dat de ori;

ALLTRIM(<exprC>) – elimină spaţiile de la începutul şi sfârşitul şirului de caractere;

LTRIM(<exprC>) – elimină spaţiile de la începutul şirului;

TRIM(<exprC>), RTRIM(<exprC>) – elimină spaţiile de la sfârşitul şirului;

247

Page 244: Cibernetica si informatica juridica

PADC(<expr>,<exprN>,[<exprC>]),PADL(<expr>,<exprN>,[<exprC>]), PADR(<expr>,<exprN>,[<exprC>])

– returnează o expresie umplută egal la ambele capete, numai la capătul stâng sau numai la capătul drept cu un anumit caracter, până la o lungime dată;

AT(<exprC1>,<exprC2>,[<exprN>]) – caută un subşir într-un şir, returnând poziţia subşirului în caz de reuşită. Această funcţie face distincţia între literele mari şi mici;

ATC(<exprC1>,<exprC2>,[<exprN>]) – returnează poziţia unui subşir într-un şir, fără a ţine seama de tipul literelor (mari sau mici);

ATCLINE(<exprC1>,<exprC2>) – returnează linia unde a fost găsit un subşir într-un şir dat, fără a ţine seama de tipul literelor;

ATLINE(<exprC1>,<exprC2>) – analog funcţiei anterioare, cu diferenţa faptului că ţine seama de literele mari sau mici;

RAT(<exprC1>,<exprC2>) – caută un subşir într-un şir de caractere, de la dreapta la stânga, returnând poziţia acestuia;

RATLINE(<exprC1>,<exprC2>) – caută ultima apariţie a unui subşir într-un şir de caractere şi returnează numărul de linie al acestei apariţii;

OCCURS(<exprC1>,<exprC2>) – returnează numărul de apariţii ale unui subşir într-un şir dat;

LEN(<exprC>) – returnează lungimea unui şir de caractere;

LOWER(<exprC>) – transformă majusculele în litere mici;

UPPER(<exprC>) – transformă un şir de caractere în majuscule;

PROPER(<exprC>) – transformă un şir de caractere în formatul numelor proprii.

Funcţii de tipul dată calendaristicăDATE( ) – returnează data sistem curentă;CDOW (<exprD>) – returnează numele zilei din cadrul

săptămânii;DAY(<exprD>) – returnează ziua, ca valoare numerică ,

248

Page 245: Cibernetica si informatica juridica

corespunzătoare unei anumite date calendaristice;

MONTH(<exprD>) – returnează numărul lunii corespunzătoare unei anumite date calendaristice;

CMONTH(<exprD>) – returnează numele lunii corespunzătoare unei date calendaristice;

YEAR(<exprD>) – returnează anul, ca valoare numerică, dintr-o dată calendaristică;

TIME(<exprN>) – returnează ora sistem curentă într-un format de 24 ore.

Funcţii pentru conversii între tipuri de dateDTOC(<exprD>) – transformă o expresie de tip

dată calendaristică, într-un şir de caractere;

CTOD(<exprC>) – transformă o expresie de tip şir de caractere într-o expresie de tip dată calendaristică;

DTOS(<exprD>) – transformă o expresie de tip dată calendaristică, într-un şir de caractere, de un anumit format;

DMY(<expr>) – transformă o dată calendaristică în formatul european, zi-lună-an;

MDY(<exprD>) - transformă o dată calendaristică în formatul american, lună-zi-an;

STR(<exprN1> [,<exprN2> [, <exprN3>]])

– transformă o valoare numerică într-un şir de caractere;

VAL(<exprC>) – transformă un şir de caractere într-o dată numerică;

TYPE(<exprC>) – returnează tipul unei expresii;EVALUATE(<exprC>) – returnează rezultatul evaluării

unei expresii;MIN(<expr1>,<expr2> [,<expr3>…]) – returnează cea mai mică

valoare dintr-o mulţime de expresii;MAX(<expr1>,<expr2> [,<expr3>…]) - returnează cea mai mare

valoare dintr-o mulţime de expresii;BETWEEN(<expr1>,<expr2> ,<expr3>) – testează dacă o expresie se

află într-un interval dat;

249

Page 246: Cibernetica si informatica juridica

INLIST(<expr1>,<expr2> [,<expr3>…]) – determină dacă o expresie se află într-o mulţime de expresii.

10.5 Generatorul de meniuri

Lansarea generatorului de meniuriSe va selecta opţiunea New din meniul File, iar apoi se selectează opţiunea

Menu, iar apoi <OK> sau folosind comanda CREATE MENU <nume fişier>.Pentru a deschide un fişier cu extensia .MNX deja existent, în vederea

modificării se va alege opţiunea Open din meniul File. Se va deschide fereastra de dialog Open File, din care se alege tipul fişierului, iar apoi se selectează opţiunea <Open>. Se poate folosi şi comanda MODIFY MENU <nume fişier>.

Fereastra de configurare a meniurilorÎn coloana de sub textul Prompt se completează numele opţiunilor. Pentru

nivelul 0 opţiunea implicită a listei ascunse este Menu Bar. Prin schimbarea opţiunii implicite se trece de la un nivel la altul al meniului. Tasta directă de selectare se specifică prin introducerea combinaţiei “\<” înaintea caracterului dorit, din textul asociat opţiunii.

Folosind cele două coloane de sub textul Result se stabileşte tipul de acţiune ce va fi declanşată prin alegerea unei opţiuni. Elementele listei ascunse din coloana Result sunt: Submenu (pentru activarea unui submeniu), Command (pentru scrierea unei comenzi), Pad Name (se va înscrie numele unei opţiuni definite de utilizator) şi Proc (pentru crearea unei proceduri).

A patra coloană, de sub textul Options este folosită pentru definirea unor caracteristici suplimentare.

Submeniul MenuPrin alegerea opţiunii General Options… din submeniul Menu, pot fi

realizate operaţiile:- definirea unei proceduri globale (Procedure), scrierea codului de

iniţializare (Setup) şi a celui de încheiere (Cleanup) a meniului;- stabilirea poziţiei pe ecran în care va apare meniul creat de utilizator,

relativ la meniul curent (Location);- specificarea unui caracter de marcare specific barei de meniu (Mark).Prin alegerea opţiunii Menu Oprions…din submeniul Menu, pot fi definite

caracteristici pentru submeniuri:Name – se poate schimba numele submeniului;Procedure – definirea unei proceduri asociate întregului meniu sau a unui

submeniu;Color Scheme – se poate alege schema de culori pentru întregul meniu;Mark – se poate selecta un caracter de marcare pentru întreg meniul sau

pentru un anumit submeniu.

250

Page 247: Cibernetica si informatica juridica

Prin alegerea opţiunilor Insert / Delete Item din submeniul Menu se pot insera sau şterge opţiuni.

Salvarea unui fişier meniuSe alege opţiunea Save din submeniul File.

Generarea programuluiSe alege opţiunea Generate din submeniul Program.

Generatorul de rapoartePornirea generatorului de rapoarte

Se alege opţiunea New… din submeniul File, iar apoi se va alege opţiunea Report, după care declanşatorul OK. Se poate folosi şi comanda CREATE REPORT <nume fişier> din fereastra de comandă.

Pentru a modifica un raport creat anterior: se alege opţiunea Open… din submeniul File, iar apoi numele raportului. Acest lucru se poate realiza folosind comanda MODIFY REPORT <nume fişier>.

Fereastra de configurare a raportuluiLa crearea unui raport pot fi folosite benzile următoare:

- Title – bandă titlu de raport;- Page Header – bara superioară de pagină poate conţine titluri, date,

numere de pagină;- Group Header – când informaţiile din raport sunt grupate, fiecare grup

poate avea titlul său, care poate apare într-o bandă superioară a grupului;- Detail Band – banda de detalii formează corpul raportului;- Group Footer – conţine rezumate şi subtotaluri realizate pe baza

informaţiilor din grup;- Page Footer - banda inferioară de pagină ce poate conţine informaţii fixe

sau variabile.Modificarea dimensiunii vericale a benzilor

Se poziţionează cursorul în banda a cărei dimensiune vrem să o modificăm -> din submeniul Report se alege una din opţiunile Add Line (adaugă linie) sau Remove Line (şterge linie).

Submeniul ReportOpţiunea Page Layout… este folosită pentru a stabili poziţia în care raportul

este afişat pe ecran sau la imprimantă.Opţiunea Page Preview este folosită pentru a vizualiza pe ecranul

monitorului raportul creat înainte afişării sau tipăririi.Opţiunea Data Grouping… permite crearea grupurilor.Opţiunea Title / Summary permite alegerea unei benzi titlu sau rezumat.Opţiunea Variables ajută la crearea variabilelor de memorie.Opţiunea Box permite includerea în raport a liniilor şi a chenarelor.Opţiunea Field… este folosită pentru introducerea câmpurilor în raport.Opţiunea Text permite editarea unui text.

251

Page 248: Cibernetica si informatica juridica

Opţiunile Bring to Front, Send to Back şi Center sunt folosite pentru a putea vizualiza pe ecran expresii, text, linii şi chenare suprapuse.

Opţiunile Group şi Ungroup permit gruparea / operaţia inversă grupării mai multor obiecte.

Opţiunea Quick Report… este disponibilă în cazul în care banda de detalii este goală, permiţând realizarea unui raport imediat, prin plasarea câmpurilor specificate în fereastra de configurare.

Salvarea şi afişarea rapoartelorSe alege comanda: File -> Save.Pentru a afişa un raport, se alege opţiunea Report… din submeniul

Database şi apoi se alege numele fişierului.Generatorul de ecrane formatatePornirea generatorului de ecrane

Se alege opţiunea New din submeniul File, iar apoi din fereastra de dialog se alege butonul radio Screen. Acest lucru se poate realiza şi folosind comanda CREATE SCREEN <nume fişier>.

Deschiderea unui ecran creat anterior: se alege opţiunea Open din submeniul File,, iar din lista ascunsă aflată în interiorul ferestrei dialog se alege opţiunea Screen. Acest lucru poate fi realizat folosind comanda MODIFY SCREEN <nume fişier>.

Submeniul ScreenOpţiunea Screen Layout permite stabilirea caracteristicilor globale ale

ecranului.Opţiunea Open All Snippets permite deschiderea tuturor ferestrelor de

editare care au fost create odată cu construirea ecranului.Opţiunea Box este folosită pentru crearea unui chenar sau o linie în

fereastra de configurare a ecranului.Opţiunea Field este folosită pentru a plasa un obiect câmp în fereastra de

configurare a ecranului.Opţiunea Text este folosită pentru crearea sau editarea obiectelor de tip

text.Opţiunea Push Button… permite definirea declanşatoarelor în fereastra de

configurare.Opţiunea Radio Button… permite definirea butoanelo radio în fereastra de

configurare.Opţiunea Check Box… permite definirea comutatoarelor în fereastra de

configurare.Opţiunea Popup… permite definirea listelor ascunse (de tip enumerare sau

tablou) în fereastra de configurare.Opţiunea List… permite definirea unei liste.

252

Page 249: Cibernetica si informatica juridica

Opţiunea Inv. Button… permite definirea declanşatoarelor invizibile în fereastra de configurare.

Următoarele opţiuni din submeniul Screen sunt asemănătoare cu cele definite la submeniul Report.

Salvarea ecranuluiPentru a salva un ecran se alege opţiunea Save din submeniul File.

Generarea programuluiCând o fereastră de configurare este activă, opţiunea Generate.. din

submeniul Program este disponibilă. Va apare fereastra de dialog Generate Screen., pe baza căreia poate fi generat un program.

Generatorul de filtreDeschiderea ferestrei de creare a filtrelor

Se va alege opţiunea New din submeniul File, iar apoi butonul radio Query şi a declanşatorului <<OK>>. Acelaşi lucru se poate obţine folosind comanda CREATE QUERY <nume fişier>.

Dacă în zona de lucru curentă se află deschisă o tabelă, atunci va apare fereastra de creare a filtrelor (RQBE). Altfel, se va alege mai întâi numele tabelei din care vor fi extrase informaţiile.

Modificarea unui filtruDin submeniul File se alege opţiunea Open…, iar din lista ascunsă Type

din ferestra de dialog deschisă se alege opţiunea Query, după care se alege numele filtrului.

Acelaşi lucru se poate obţine folosind comanda MODIFY QUERY <nume fişier>.

Specificarea legăturilor între tabelele folositeLa deschiderea unei alte tabele, va apare caseta de dialog Rqbe Join

Conditions. Legătura între cele două tabele se poate face numai prin intermediul unui câmp comun.

Se parcurg etapele:- din lista ascunsă din partea stângă se selectează un câmp care va lega

cele două tabele;- se va folosi lista ascunsă poziţionată în centru pentru a stabili ce tip de

comparaţie se va face între câmpuri;- din lista ascunsă aflată în partea dreaptă a căsuţei de dialog, se selectează

un câmp din altă tabelă, al cărei nume este afişat în secţiunea Databases;- dacă se doreşte să nu se ţină seama de tipul caracterelor când se

realizează comparaţia, se va selecta comutatorul Up~Lo;- se alege <<OK>>.

253

Page 250: Cibernetica si informatica juridica

Selectarea câmpurilor din care vor fi extrase informaţiileSe va alege comutatorul Select Fields, iar apoi se va deschide fereastra de

dialog Rqbe Select Fields. Se vor specifica câmpurile din care vor fi extrase informaţiile, funcţiile şi expresiile care vor fi incluse în rezultatele furnizate de filtru. Pot fi reordonate câmpurile, pot fi eliminate câmpuri sau înregistrările identice din cadrul rezultatelor obţinute.

In secţiunea Databases Fields se selectează numele câmpurilor dorite, iar apoi se alege declanşatorul <Move> pentru a le copia în secţiunea Select Output.

Folosirea expresiilor şi a funcţiilor câmp în filtrePentru a include o funcţie sau o expresie în filtru, se alege din lista ascunsă

Functions / Expresions o funcţie câmp, iar din submeniu se alege câmpul asupra căruia va acţiona funcţia. Apoi se alege declanşatorul <Move> pentru a se copia conţinutul în Selected Output. Pentru a şterge numele câmpurilor din secţiunea se va alege declanşatorul <Remove>.

Eliminarea înregistrărilor identiceSe va selecta comutatorul No Duplicates.

Ordinea rezultatelor oferite de filtruSe va alege comutatorul Order By pentru a deschide fereastra de dialog

Rqbe Order By.Pentru a selecta câmpurile pe baza cărora se va face ordonarea

rezultatelor furnizate de filtru, se selectează numele câmpurilor din secţiunea Select Output, iar apoi se alege un buton radio din secţiunea Order Options pentru a specifica în ce mod se va face ordonarea. Se va acţiona declanşatorul <Move> pentru ca numele câmpurilor să apară în Ordering Criteria.

Închiderea ferestrei de dialog Rqbe Order By se face prin acţionarea declanşatorului <<OK>>.

Gruparea rezultatelor oferite de filtruSe va selecta comutatorul Group By, ceea ce va produce deschiderea

ferestrei de dialog Rqbe Group By.Mutarea numelor de câmpuri dintr-o secţiune în alta se face cu ajutorul

declanşatoarelor <Move> şi <Remove>.Pentru a specifica condiţiile pe care să le îndeplinească grupurile de

înregistrări pentru a se afla în rezultatele furnizate de filtru, se va alege declanşatorul <Having…>.

Închiderea ferestrei de dialog se face acţionând declanşatorul <<OK>>.Modul de prezentare a rezultatelor oferite de filtru

În fereastra de configurare a filtrului se află lista ascunsă Output To. Modul de prezentare a rezultatelor poate fi:

- Browse – informaţiile se vor prezenta într-o fereastră Browse;- Report / Label – rezultatele sunt afişate într-un rapor sau o etichetă;

254

Page 251: Cibernetica si informatica juridica

- Table / Dbf – informaţiile vor fi salvate într-o bază de date;- Cursor – rezultatele vor fi depozitate temporar folosind un cursor;- Graph – rezultatele vor fi prezentate sub formă grafică.

Execuţia filtruluiSe va alege declanşatorul <Do Query>.

Salvarea unui filtruSe alege opţiunea Save din submeniul File.

Vizualizarea comenzii SELECT SQLSe va alege declanşatorul <Select SQL>.

PROBLEME REZOLVATESă se creeze bază de date care să conţină informaţii referitoare la studenţii

înscrişi la o facultate (numele, prenumele, data naşterii, adresa şi telefonul studenţilor). Să se obţină numărul de telefon al oricărui student, precum şi numele studenţilor ce încep cu o anumită literă.

Rezolvare:Baza de date se va crea folosind tabela cu următoarele câmpuri:

Nume Prenume Data naşterii Adresa TelefonC,10 C,15 D,8 Memo N,10

Se va alege din submeniul File opţiunea New, iar apoi butonul radio Database -> <<OK>>. Se va introduce apoi structura tabelei.

După ce s-au introdus cele 5 linii corespunzătoare tabelului, se acţionează declanşatorul <<Create>>.

Se atribuie un nume tabelei Studenţi.dbf-> şi apoi se activează <<OK>>La următorul mesaj Input records now? vom tasta Yes, deoarece vom

introduce înregistrări.După ce s-au introdus informaţiile referitoare la studenţi, se acţionează

combinaţia de taste CTRL+END.Vom trece la extragerea informaţiilor, folosind Generatorul de filtre.Se va alege opţiunea New din submeniul File, iar în fereastra deschisă se

selectează obiectul Query şi se acţionează declanşatorul <<OK>>.Pentru a obţine lista studenţilor ordonaţi alfabetic, vom acţiona comutatorul

Order By. Vom sorta lista după nume, iar pentru două nume identice o vom sorta după prenume. Se acţionează tasta Enter când cursorul se află deasupra câmpului Studenţi.Nume urmată de aceeaşi operaţie deasupra câmpului Studenţi.Prenume. După ce ordinea de sortare a fost stabilită, părăsirea ferestrei se face acţionând declanşatorul <<>OK>>.

Ordinea listei a cărei ordine a fost stabilită se realizează prin acţionarea declanşatorului <Do Query>. Lista dorită se obţine sub forma unui tabel.

Pentru a căuta un anumit student, vom introduce în partea de jos a Generatorului de Filtre condiţia care realizează acest lucru. Vom acţiona tasta

255

Page 252: Cibernetica si informatica juridica

TAB până când cursorul ajunge în dreptunghiul din partea stângă jos a ferestrei după care se acţionează tasta Enter. Se va afişa o listă cu coloanele tabelei, din care vom selecta elementul Studenţi.Nume. Se plasează cursorul în poziţia Example, după care se introduce numele studentului căutat între ghilimele. Plasăm cursorul în poziţia Up ~ Lo, şi se activează comutatorul. Se acţionează apoi declanşatorul <Do Query> ce va determina căutarea studentului şi se va afişa rezultatul într-o fereastră Browse.

Pentru a obţine lista studenţilor de la o anumită literă, va trebui să anulăm condiţiile de selecţie stabilite anterior, aceasta realizându-se prin acţionări ale declanşatorului <Remove>. Vom plasa cursorul în poziţia Field Name din dreptunghiul din stânga jos a ferestrei, şi apoi vom acţiona tasta Enter, lista câmpurilor tabelei apărând pe ecran. Se va selecta ultimul element <expression…>, pe ecran apărând fereastra Constructorului de Expresii. În această fereastră vom tasta: SUBSTR (STUDENŢI.NUME,1,1), iar apoi se tastează combinaţia CTRL+ENTER. Se plasează cursorul în poziţia Example, în care se introduce litera dorită între ghilimele. Se activează comutatorul Up~Lo, iar apoi se acţionează comutatorul <<Do Query>>, pe ecran apărând lista dorită. Apăsând ESC se poate renunţa la această lista.

Pentru a închide Generatorul de filtre, se acţionează tasta ESC, şi se răspunde negativ la mesajul Do you want to save changes to…?

2. Fie tabela EXER.DBF ce conţine câmpurile:marca – reprezintăun număr de identificare atribuit clientului;nume – reprezintă numele clientului;prenume – reprezintă prenumele clientului;loc – reprezintă localitatea în care este domiciliat;datorie – reprezintă datoria pe care o are clientul la societatea comercială,

Tabela va fi indexată după câmpul MARCA în ordine crescătoare.a. Să se introducă 10 înregistrări şi să se listeze clienţii care au o datorie mai

mare de 1.500.000.b. Presupunând că există clienţi şi în localitatea Bucureşti, să se listeze

numele, prenumele, localitatea şi datoria clienţilor din localitatea menţionată anterior.

Rezolvare:Stabilim pentru tabela EXER.DBF următoarea structură:

a. Introducem următoarele înregistrări:Secvenţa de program va fi următoarea:USE EXER

256

Page 253: Cibernetica si informatica juridica

LOCATE FOR DATORIE > 1500000DO WHILE .NOT. EOF()IF FOUND ()DISPLAYCONTINUEENDIFENDDOUSE

În urma execuţiei programului anterior, se va afişa următorul rezultat:b. Se va introduce următoarea secvenţă de program:

SET TALK OFFUSE EXERcleargo topSTORE 0 TO CONTOR SCAN FOR LOC = 'Bucureşti'? NUME+PRENUME+LOC+ STR(DATORIE)CONTOR=CONTOR+1ENDSCANWAIT WINDOW 'Numărul total al clienţilor din Bucureşti '+STR(CONTOR) NOWAITUSEÎn urma execuţiei programului anterior, se va afişa următorul rezultat:

3. Folosindu-se baza de date CLIENŢI ce are o structură identică cu baza de date de la exerciţiul anterior, să se scrie un program care să permită încărcarea înregistrărilor de la terminal.

Rezolvare:După crearea bazei de date, programul va conţine următoarele instrucţiuni:

CLEARSET TALK OFFSET CONFIRM ONDO WHILE .T.

@ 3,10 SAY 'OPTIUNI'@ 5,5 SAY 'C / CREAREA TABELEI CLIENT'@ 6,5 SAY 'I / IESIRE DIN PROGRAM'ACCEPT 'PRECIZATI OPTIUNEA ' TO OPTIF UPPER(OPT)='C'CLEAR

257

Page 254: Cibernetica si informatica juridica

USE D:\FOX26\LUCRARI\CLIENTSFARSIT='DA'DO WHILE SFARSIT='DA'

CLEARRMARCA=0RNUME=SPACE(10)RPRENUME=SPACE(15)RLOC=SPACE(10)RDATORIE=0@ 2,2 SAY 'MARCA ' GET RMARCA;PICT '999' RANGE 1, 100@ 3,2 SAY ' NUMELE ' GET RNUME;PICT 'XXXXXXXXXX' VALID RNUME<>SPACE(10)@ 4,2 SAY 'PRENUMELE' GET RPRENUME;PICT 'XXXXXXXXXXXXXXX' VALID RPRENUME<>SPACE(15)@ 5,2 SAY 'LOCALITATEA' GET RLOC;PICT'XXXXXXXXXX'@ 6,5 SAY 'DATORIE' GET RDATORIE;PICT '9999999'READCORECT=SPACE(1)@ 10,2 SAY 'DATELE SUNT CORECTE?D/N' GET CORECT;PICT 'X'READ

IF UPPER(CORECT)='D'APPEND BLANK

REPLACE MARCA WITH RMARCA,;NUME WITH RNUME,;PRENUME WITH RPRENUME,;LOC WITH RLOC,;DATORIE WITH RDATORIE

ENDIF@ 12,2 SAY 'CONTIUNUATI? DA/NU' GET SFARSIT;PICT 'XX'READCLEAR

ENDDOELSEIF UPPER(OPT)='I'

SET TALK OFFCLOSE DATABASE

258

Page 255: Cibernetica si informatica juridica

EXITENDIF

ENDIFENDDOExecuţia programului va fi următoarea:

În cazul în care doriţi să ieşiţi din program, veţi tasta litera “I”, altfel execuţia va continua astfel:

Dacă nu mai vreţi să continuaţi, va trebui să tastaţi cuvântul “NU”.După ce aţi introdus datele le puteţi observa într-o fereastră de tip

BROWSE, alegând din meniul DATABASES, opţiunea BROWSE….

4. Să se realizeze un program ce permite consultarea secvenţială a bazei de date EXER.DBF, permiţând operaţiile de revenire la prima, următoarea, precedenta sau ultima înregistrare din baza de date.

Rezolvare: Cu ajutorul programului prezentat mai jos, se va deschide tabela EXER.DBF şi se va afişa prima înregistrare utilizându-se o machetă. Alături se va afişa o fereastră de opţiuni ce va permite selectarea opţiunilor dorite (de afişare a primei înregistrări,a următoarei înregistrări, a ultimei înregistrări sau a înregistrării precedente). Ieşirea din program se va face utilizând opţiunea “Sfârşit”.

SET TALK OFFDEFINE WINDOW EXER FROM 1,3 TO 13,57;FLOAT SHADOW DOUBLEDEFINE WINDOW OPTIUNI FROM 2,59 TO 14,74;FLOAT SHADOW DOUBLE COLOR SCHEME 5USE EXERACTIVATE WINDOW EXER NOSHOW@ 3,3 SAY 'MARCA:'@ 3,14 GET MARCA SIZE 1,35@ 4,3 SAY 'NUME'@ 4,14 GET NUME SIZE 1,12@ 5,3 SAY 'PRENUME'@ 5,14 GET PRENUME SIZE 1,15@ 6,3 SAY 'LOCALITATE'@ 6, 14 GET LOC@ 7,3 SAY 'DATORIE'@ 7,14 GET DATORIEACTIVATE WINDOW OPTIUNI@ 1,2 GET ACT PICTURE;

259

Page 256: Cibernetica si informatica juridica

'@*VN PRIMA; PRECEDENTA;URMATOAREA; ULTIMA;\?SFARSIT';SIZE 1,10,1 DEFAULT 0 VALID BUTON()READ CYCLE SHOW F() COLOR, R/BGRELEASE WINDOWS EXER, OPTIUNI

FUNCTION BUTONDO CASECASE ACT=1GO TOPCASE ACT=2DO PRECEDENTCASE ACT=3DO URMATORCASE ACT=4GO BOTTOMCASE ACT=5CLEAR READENDCASESHOW GETSRETURN

FUNCTION FSTORE WOUTPUT() TO VARIF SYS(2016)='EXER' OR SYS(2016)='*'ACTI WIND EXER SAME@ 0,15 SAY MARCA SIZE 1,6@ 0,46 SAY RECNO() SIZE 1,3ENDIFIF NOT EMPTY(VAR)ACTI WIND(VAR) SAMEENDIFRETURN .T.

PROCEDURE PRECEDENTSKIP-1IF BOF()GO TOPENDIFRETURN

PROCEDURE URMATOR

260

Page 257: Cibernetica si informatica juridica

SKIP 1IF EOF()GO BOTTOMENDIFRETURN

După lansarea programului în execuţie va apare următoarea machetă şi fereastră de opţiuni:

A. PROBLEME PROPUSE

1. a) Să se creeze tabela FACTURA.DBF care prezintă informaţii despre:Număr factură (Nr_fact)Data facturii (Data)Denumire furnizor (Den__fz)Adresa furnizorului (Adr_fz)Structura tabelei:

Nr_fact Data Den_fz Adr_fzN,4 D,8 C,20 Memo

b) Să se afişeze structura tabelei şi apoi să se modifice lungimea câmpului Den_fz de la 20 la 25 de caractere.

c) Să se adauge 5 înregistrări tabeleid) Să se modifice ultima înregistrare a tabelei FACTURA.DBF, ştiind că s-

a înregistrat greşit numărul facturii.e) Să se realizeze o copie a fişierului FACTURA.DBF în FACTURA2.DBF,

apoi să se şteargă logic şi fizic înregistrările care îndeplinesc condiţia Nr_fact = 3 pentru fişierul FACTURA.DBF

2. a) Să se creeze tabela MARFA.DBF care să aibă structura următoare:Cod_mf Den_mf Um PuN,3 C,15 C,4 N,10

unde:Cod_mf reprezintă codul mărfiiDen_mf reprezintă denumirea mărfii

Pu reprezintă preţul unitarUm reprezintă unitatea de măsură

261

Page 258: Cibernetica si informatica juridica

b) Să se adauge 10 înregistrări şi să se sorteze tabela MARFA.DBF după câmpul Den_mf, rezultatul fiind tabela SMARFA.DBF, ce va conţine aceleaşi câmpuri ca MARFA.DBF

c) Să se şteargă logic prima înregistrare din tabela MARFA.DBF, apoi să se anuleze marcajul de ştergere pentru această înregistrare.

d) Să se afişeze penultima înregistrare din tabela MARFA.DBF3. a) Să se creeze tabela CONŢINE.DBF cu structura:

Nr_fact Cod_mf CantitateN,4 N,3 N,8

şi să se adauge 8 înregistrări tabelei.b) Să se indexeze tabela CONŢINE.DBF după câmpul Nr_fact, admiţând

valori unice.c) Să se afişeze prima înregistrare din tabelă şi apoi ultima înregistrare.

4. Folosindu-se exerciţiile precedente, să se deschidă tabela FACTURA.DBF în zona A, CONŢINE.DBF în zona B, iar MARFA.DBF în zona C şi apoi să se facă joncţiunea între cele 3 tabele, obţinându-se situaţia facturilor şi mărfurilor.

5. Cu ajutorul generatorului de meniuri, să se realizeze meniul:

Statistici Help Ieşire

Numele studenţilor înscrişi în facultateNumele studenţilor restanţieri

Studenţii cu rezultate excepţionaleIeşire

La selectarea opţiunii HELP, se afişează pe ecran fişierul HELP.TXT ce va conţine un text explicativ despre generatorul de meniuri.

6. Cu ajutorul generatorului de rapoarte să se obţină pe ecran:Lista persoanelor datornice la firma …..

Nume persoană Marfa cumpărată Suma datorată

SUMA TOTALĂ =XXXXXX

7. Pe baza tabelei definită la exerciţiul 1 să se scrie un program ce permite realizarea actualizării tabelei FACTURA.DBF prin operaţiuni de adăugare, modificare şi ştergere, apelabile printr-un meniu vertical.262

Page 259: Cibernetica si informatica juridica

263

Page 260: Cibernetica si informatica juridica

CAPITOLUL 11

APLICAŢII SOFT ÎN MEDIUL FOXPRO

11.1 Noţiuni preliminarii

În general, realizarea unei aplicaţii soft presupune parcurgerea următoarelor etape:a. analiza problemei:

- definirea problemei de rezolvat: se realizează de către utilizator (beneficiar);

- identificarea cerinţelor pe care trebuie să le satisfacă aplicaţia şi a problemelor pe care trebuie să le rezolve: se realizează de către analistul programator.

b. proiectarea aplicaţiei: - stabilirea schemei de principiu a aplicaţiei funcţie de concluziile

rezultate din faza de analiză;- organizarea programelor de prelucrare a datelor şi a celor de

configurare a aplicaţiei;- stabilirea informaţiilor care vor fi listate la imprimanta sub forma de

rapoarte;- definirea interfeţei grafice pentru schimbul de informaţie între

utilizator şi sistemul de calcul; c. realizarea propriuzisă a aplicaţiei:

- crearea structurii bazelor de date;- introducerea unui minim de informaţii în bazele de date pentru

testarea ulterioară a programelor;- crearea ecranelor ce constituie elemente de interfaţă grafică şi

conexiune cu bazele de date;- crearea meniului aplicaţiei pentru a facilita accesul rapid şi selectiv

la diferitele ecrane generate;- realizarea programului principal (main), care asigură iniţierea

aplicatiei in conditii optime şi personalizarea setărilor de sistem; - constituirea proiectului prin aducerea în interiorul său a tuturor

fişierelor utilizate de programator;- generarea aplicatiei sub mediul FoxPro şi opţional compilarea sub

forma de aplicatie portabilă.d. testarea aplicatiei:

Se efectueză in două moduri:- în diferite etape de proiectare prin verificarea modulelor ce rezolvă

probleme punctuale;

264

Page 261: Cibernetica si informatica juridica

- la final, pentru verificarea în ansamblu a proiectului.

11.2 Dezvoltarea aplicatiei

Pe parcursul acestui subcapitol ne propunem să proiectăm o aplicaţie cu urmatoarele cerinte:

- să permită introducerea în baza de date a următoarelor produse existente într-o librărie:cărţi şi rechizite şcolare;

- să permite deplasarea de la o înregistrare la alta şi ştergerea înregistrărilor din bazele de date;

- să afişeze printr-o interfaţa grafică adecvată preţul fiecărui produs şi preţul total al materialelor primite;

- să afişeze in ordine alfabetică o listă cu rechizitele şcolare;- să permita căutarea rapidă a produselor la care au fost primite

intr-o anumita zi;- să listeze la imprimantă sub forma unui tabel, manualele şi preţul

acestora.Astfel, considerând cunoscute cerinţele rezultate din faza de analiză, vom

trece la etapa de proiectare. Dezvoltarea aplicaţiei se bazează pe un studiu de programare structurat

pe nivele de proiectare prezentate astfel:

Nr. Nivel Denumire ExtensieFisier sursa Forma compilata

Nivelul 4 PROIECT Pjx AppExe

Nivelul 3 MENIU Mnx MprNivelul 2 ECRANE Scx SprNivelul 1 BAZE DE

DATEDbf -

265

Page 262: Cibernetica si informatica juridica

Nivelul “1” este format din bazele de date necesare stocarii informatiilor. In faza de proiectare se stabilesc orientativ: numele, numarul şi structura bazelor de date.

În cazul de faţă vom lucra cu două baze de date: carte.dbf şi rechizite.dbf ce pot avea următoarea structură:

Numele BD Structura Detalii de proiectare

Carte.dbf

Categorie

-campul “categorie” este necesar pentru a memora o informatie ce va face diferentierea intre cartile de beletristică şi manualele şcolare.- fiind doar două categorii de carţi variabila câmpului în etapa de creare a structurii BD va fi de tip logic (va lua două valori: TRUE pentru beletristică şi FALSE pentru manuale)

Nume_carte- va contine numele carţii sau manualului;- variabila campului va fi de tip caracter.- numarul de caratere este dat de cel mai lung nume de carte ce va fi introdus în B.D.

Nume_autor- va contine numele autorului cartii sau manualului; - variabila campului va fi de tip caracter.

Clasa_man- se referă doar la carţile din categoria manuale şcolare la faptul că pot fi pentru clasa a I-a, II-a,…,XII-a;- variabila campului va fi de tip caracter

Data_prim - va contine data primirii produsului;- variabila campului va fi de tip data.

Pret -va contine pretul de cost al produsului;- variabila campului va fi de tip numeric.

Comentariu- va contine informatii generale despre carţi şi manuale. De exemplu dacă este editie noua, când a apărut etc;- variabila campului va fi de tip memo.

Rechizite.dbf Nume_rechi - va conţine numele produsului;- variabila câmpului va fi de tip caracter.

Pret -va contine pretul de cost al produsului;

266

Page 263: Cibernetica si informatica juridica

- variabila campului va fi de tip numeric.

Nr_buc - va conţine numarul de bucaţi primite- variabila campului va fi de tip numeric.

Data_prim - va contine data primirii produsului;- variabila campului va fi de tip data.

Ghid.dbf Termen - contine elemntul soft ce trebuie descrisComentariu - contine detalierea problemei

Nivelul “2” presupune stabilirea ecranelor necesare rezolvării cerinţelor rezultate din faza de analiză. Acest nivel are o pondere semnificativă în ansamblul proiectării şi necesită o atenţie aparte.

În funcţie de operaţiile asupra conţinutului bazelor de date se deosebesc următoarele categorii de ecrane:

- ecrane ce permit adăugarea, modificarea, ştergerea conţinutului bazelor de date;

In exemplul propus din această categorie fac parte ecranele: Carte.spr (carte.scx ) – pentru operatii asupra fisierului carte.dbf;rechizit.spr (rechizit.scx) - pentru operatii asupra fisierului

rechizite.dbf- ecrane de vizualizare şi interogare a bazelor de date;

- vizualiarea preţului se va face din ecranul : pret.spr (pret.scx);- pentru afişarea în ordine alfabetică vom crea ecranul: alfab.spr

(alfab.scx)- pentru căutarea cărţii primite la o anumită dată vom crea ecranul:

caută.spr;- ecrane auxiliare: sunt utile la rezolvarea unor probleme

suplimentare;Exemplu:ghid.spr (ghid.scx) – va fi un ecran de realizare a ghidului de

utilizare (help) al softului propus.Nivelul “3” este reprezentat de proiectarea meniului aplicaţiei, element ce

permite gestionarea ecranelor deja stabilite şi legătura cu nivelul inferior prin comanda DO

Exemplu: DO carte.sprConceptia şi organizarea meniul acestei aplicaţii sunt prezentate în tabelul

următor:

Bara de meniu

Date Vizualizare Diverse Ieşire

Submeniuri Carţi Preţ Ghid Fox ProRechizite Lista Calculat Windows

267

Page 264: Cibernetica si informatica juridica

rechizite orData primirii AgendaRapoarte

Detalii de proiectare

- reprezintă partea legată de adaugarea, stergerea şi modificarea înregistrărilor din B.D.

- cuprinde partea de vizualizare interogare şi listare la imprimantă

- se referă la probleme auxiliare

asigură oprirea aplicaţiei prin ieşirea în mediul Fox PRO sau în Windows pentru cazul în care lansarea se face cu un fişier .appDacă aplicaţia este portabilă (executabilă) submeniul Fox Pro nu mai este necesar.

Numele fişierului sursă al meniului este menlibra.mnx.Nivelul “4” presupune gestiunea tuturor fişierelor care vor participa la

compilare, precum şi proiectarea programului principal (main) de coordonare a aplicaţiei numit în cazul nostru start.prg.

Programul start.prg va conţine setările de sistem, variabilele globale precum şi procedurile cele mai importante. Astfel, acest program va include: o procedură de deschidere a bazelor de date într-o zonă de lucru (work area) liberă, o procedură de ieşire din aplicaţie, etc.

Fişierul sursă al proiectului se numeşte librarie.pjx iar forma compilată librarie.app.

Având în vedere numarul mare de fişiere ce fac parte din aplicaţie, acestea vor fi organizate pe suportul de memorie externă (Hard) astfel:

- calea curentă: c:\Aplicaţie în care directorul Aplicatie conţine fişierele pjx,app,exe . Calea curentă poate fi modificată, deoarece prin program va fi găsită cu ajutorul unei proceduri de localizare şi stocată în variabila cale_prg.

- Subdirectorul Date: conţine bazele de date, deci fişierele cu extensia dbf şi fpt;

- Subdirectorul Ecrane: conţine ecranele aplicaţiei, deci fişierele cu extensia scx, sct, spr;

- Subdirectorul Programe: conţine fişierele cu extensia prg şi fişierele meniului principal mnx,mpr;

- Subdirectorul Rapoarte: conţine fişierele cu extensia frx

268

Page 265: Cibernetica si informatica juridica

- Subdirectorul Imag: conţine fişierele bmp utilizate de exemplu la generarea interfeţei ecranelor;

Crearea bazelor de date. Structura bazelor de date

Înainte de folosirea unei baze de date aceasta trebuie mai întâi creată pe suportul de memorare extern. Această operaţie presupune crearea fişierului în care se vor memora datele bazei de date şi introducerea în acesta a unor informaţii specifice bazei, cum ar fi structură, număr de înregistrări, lungimea unei înregistrări etc..

Pentru exemplificare vom crea o bază de date în care se va ţine evidenţa carţilor dintr-o librărie. Fiecare înregistrare a bazei de date va conţine o carte, caracterizată prin: categoria cărţii, numele cărţii, numele autorului, clasa manualului, data primirii in librarie, preţul de cost, comentariu. Pentru a crea această bază de date se alege opţiunea New a submeniului File, aceasta determinând deschiderea ferestrei cu acelaşi nume:

Din grupul de butoane radio se selectează butonul radio Table/DBF, indicând că fişierul ce se va crea va fi o bază de date. Urmează acţionarea declanşatorului New, operaţie ce va determina deschiderea unei noi ferestre, numită Table Structure, în care se va specifica structura bazei de date.

Înainte de prezentarea modului de lucru cu această fereastră, stabilim structura exactă a bazei de date ţinând seama de considerentele enumerate în faza de proiectare pentru exemplul dat:

- denumirile va fi de tip şir de caractere, în calculul

dimensiunii acestui câmp ţinându-se seama de următoarele considerente: orice denumire de produs trebuie să încapă în

269

Page 266: Cibernetica si informatica juridica

câmpul respectiv, deci câmpul va avea o lungime mai mare sau egală cu lungimea celei mai lungi denumiri de produs;

- pentru o folosire eficientă a spaţiului de memorare se va alege

lungimea minimă care satisface criteriul anterior;- numărul fiind o valoare numerică, se va memora într-un câmp de

tip numeric, pe o lungime de 10 cifre zecimale, dintre care 2 după punctul zecimal;

- data primirii, fiind o dată calendristică, va fi memorată într-un câmp de acest tip;

- comentariu este un câmp de tip memo în care se vor memora diferite observaţii referitoare la produs; s-a ales acest tip datorită diferenţelor foarte mari între lungimile informaţiilor pentru diferite cărţi;

- în câmpul categorie se va memora o valoare logică, .T. în cazul când satisface aceste condiţia de carte de beletristică şi .F. în caz contrar; deci câmpul va fi de tip logic.

Concluzionând, s-a stabilit structura pentru baza de date carte.dbf,care va fi introdusă în fereastra de specificare a structurii bazei de date, Table Structure:

Fereastra conţine în partea centrală o listă formată la rândul ei din şase coloane, fiecare linie a listei descriind un câmp, iar fiecare coloană o caracteristică a câmpului.

Coloanele listei au următoarele semnificaţii:- prima coloană, care nu poartă nici un nume, este folosită la

schimbarea ordinii de apariţie a câmpurilor în baza de date; pentru mutarea unui câmp în altă poziţie se acţionează combinaţia de taste Ctrl+ şi Ctrl+;

- cea de-a doua coloană, numită Tag, se foloseşte la stabilirea unor criterii de ordonare a datelor din bazele de date;

270

Page 267: Cibernetica si informatica juridica

- în a treia coloană, care poartă numele de Name, se specifică denumirea câmpurilor bazei de date;

- a patra coloană, Type, este folosită la specificarea tipului fiecărui câmp în parte; ea conţine liste ascunse cuurmătoarele elemente:

-Character şir de caractere,Numeric numeric,Float numeric,Date dată calendaristică,Logical logic,Memo memo,General general,Picture imagine;

- coloana a cincea, numită Width, va indica lungimea câmpurilor, în caractere;

- coloana Dec, cea de-a şasea, se foloseşte în cazul câmpurilor numerice pentru specificarea numărului de cifre după punctul zecimal.

De asemenea, unele tipuri de câmpuri nu necesită completarea coloanelor 5 şi 6, ele având lungimi predefinite: Date 8 caractere, Logical 1 caracter, Memo 10 caractere, General 10 caractere.

Acţionarea declanşatorului OK, determină deschiderea unei noi ferestre, Save As, folosită la specificarea numelui fişierului în care se va depune această bază de date. După aceasta operaţia de creare a unei baze de date s-a terminat. Totuşi sistemul mai afişează o fereastră de dialog prin care suntem întrebaţi dacă introducem date în baza de date nou creată (Input data records now?).

De preferinţă, se introduc câteva inregistrări prin intermediul unei ferestre browse. O înregistrare nouă se introduce folosind combinaţia de taste CTRL+N

echivalentul comenzii APPEND BLANK, după care se completează conţinutul. Informaţiile introduse sunt utile la operaţia de testare, dar nu este obligatoriu să fie introduse.

Asemanator se crează şi bazele de date rechizite.dbf şi ghid.dbf.

271

Page 268: Cibernetica si informatica juridica

Crearea ecranelor aplicaţiei.Vom prezenta în continuare cum poate fi creat un ecran cu ajutorul Generatorului de ecrane. Pornirea generatorului de ecrane se face cu ajutorul meniuluiFILENew şi se selecteaza butonul radio Screen

iar în fereastra de comenzii apare şi comanda corespunzătoare:

CREATE SCREEN untitledAstfel va fi deschisă fereastra de

configurare a ecranului iar în bara meniului şistem vor fi incluse opţiunile Screen şi Object. La un moment dat pot fi deschise mai multe ferestre de configurare, numărul acestora fiind limitat doar de memoria de lucru disponibilă şi de numărul maxim de fişiere care pot fi deschise şimultan, specific şistemului de operare. Obiectele create pot fi copiate şi mutate dintr-o fereastră în alta folosind opţiunile Cut, Copy şi Paste din submeniul Edit.

De obicei, înainte de afişarea ecranului, trebuie realizate anumite operaţii pregătitoare cum ar fi:deschiderea bazelor de date – deschizând fereastra VIEW se observa baza de date ataşata ecranului;

272

Page 269: Cibernetica si informatica juridica

stabilirea relaţiilor dintre bazele de date etc., comenzile FoxProW care

realizează aceste operaţii formează “codul de iniţializare a ecranului”. Daca baza de date este deschisa utilizând meniul şistem ScreenQuick

Screen…Se deschide fereastra Quick Screen se marchează Titles şi Add Alias iar rezultatul va fi aducerea automata în ecranul sursă a tuturor câmpurilor bazei de date.

Inainte de definirea obiectelor se stabilesc caracteristicile globale ale ecranului şi diverse atribute ale ferestrei în care vor fi afişate obiectele. Atributele ferestrei se referă la poziţia, dimenşiunea şi stilul acesteia, la fondul şi font-ul implicit al ferestrei.

Specificarea caracteristicilor globale ale ecranului se face prin intermediul ferestrei de dialog Screen Layout, aceasta fiind deschisă pe ecran prin alegerea opţiunii Layout din submeniul Screen.

273

Page 270: Cibernetica si informatica juridica

Dimensiunile şi poziţia ferestrei se stabilesc cu ajutorul câmpului de editare Size, respectiv Position sau cu ajutorul comutatorului Center, aflate în această fereastră de dialog.

Pentru exemplul dat, folosind butoanele de incrementare-decrementare din secţiunea Size, se stabilesc dimenşiunile ferestrei (măsurate în pixeli): Width (lăţime), Height (înălţime). De asemenea, se activează comutatorul Center din secţiunea Position.

In câmpul de editare Title poate fi scris un şir de caractere care va apărea în centrul laturii superioare a ferestrei, în ecranul carte de exemplu apare: Beletristica şi manuale. Un nume pentru fereastră poate fi scris în câmpul de editare Name, acesta fiind foloşit în programul generat.

Tipul şi proprietăţile ferestrei în care vor fi afişate obiectele se stabilesc prin intermediul declanşatorului Window Style aflat în fereastra de dialog Screen Layout. Prin acţionarea acestuia, pe ecran va fi deschisă fereastra de dialog cu acelaşi nume.

Referitor la tipul ferestrei, în lista Type sunt disponibile opţiunile:Desktop – obiectele apar pe ecranul FoxProW, adică în fereastra şistem

a aplicaţiei FoxProW;User – obiectele apar intr-o fereastră definită de utilizator, User, System

(fereastră şistem), Dialog (fereastră de dialog), Alert (fereastră de atenţionare). Atributele ferestrei pot fi:

Close – fereastra poate fi inchisă;Moveable – fereastra poate fi mutată;Halft Ht/Title Bar – defineşte o fereastră a cărei latură superioară are

inălţimea de două ori mai mică decât inălţimea obişnuită;Minimize – fereastra poate fi minimizată şi maximizată.Chenarul ferestrei poate fi de următoarele tipuri:None – fără chenar;

Singel – cu linie şimplă;Double – cu linie dublă;Panel – cu chenar plin;System – cu chenar specific unei ferestre şistem (de exemplu fereastra de comenzi).

Inchiderea ferestrei Window Style se face prin acţionarea declanşatorului OK.

Specificarea eventualelor pachete de instrucţiuni (codul de iniţializare şi cel de finalizare) care vor fi asociate ecranului se va face prin intermediul ferestrei de dialog Screen Code. Aceasta va fi deschisă pe ecran dacă este acţionat declanşatorul Code din fereastra Screen Layout.

274

Page 271: Cibernetica si informatica juridica

Utilizând declanşatoarele Screen Setup Code şi Cleanup and Procedures, pot fi scrise, în ferestrele de editare deschise prin acţionarea acestora, codul de iniţializare, respectiv cel de finalizare. în codul de finalizare pot fi incluse proceduri, caz în care trebuie folosită comanda:

PROCEDURE <nume_procedură>.Pentru specificarea codurilor de iniţializare şi al celui de finalizare ale ecranului carte din exemplu nostru, se realizează următoarele operaţii:

- se acţionează declanşatorul Cleanup and Procedures;- se acţionează declanşatorul Screen Setup Code;- se inchid cele două ferestre de dialog deschise, acţionând

declanşatoarele OK, activându-se astfel fereastra Setup, în care se scriu comenzile:

SELECT carte && selectează baza de date cartebm=1 && se iniţializează variabila bm pe care o vom utiliza in ecran ca variabilă pentru un buton radioDIMENSION claseman [12] && defineşte un maşiv din care se vor

prelua valorile de către lista ce va conţine clasa manualelorclaseman[1]='I'claseman[2]='II'claseman[3]='III'claseman[4]='IV'claseman[5]='V'claseman[6]='VI'claseman[7]='VII'claseman[8]='VIII'claseman[9]='IX'claseman[10]='X'claseman[11]='XI'claseman[12]='XII'

- acţionând combinaţia de taste Ctrl+F1 se activează fereastra Cleanup, în care se scriu instrucţiunile:

CLEAR- se revine în fereastra de configurare folosind combinaţia de taste

Ctrl+F1.

275

Page 272: Cibernetica si informatica juridica

Există cazuri în care obiectele ecranului nu trebuie să fie activate decât în anumite condiţii (nu este permis accesul la obiecte). Un exemplu de asemenea şituaţie ar fi citirea unui câmp, când câmpul este .F.. în astfel de şituaţii, în fereastra de editare deschisă prin acţionarea declanşatorului On Screen Entry va fi scris un pachet de instrucţiuni sau o expreşie logică. După generare, obiectele ecranului vor fi activate numai dacă valoarea returnată de conţinutul ferestrei de editare este .T.. Codul scris în această fereastră va corespunde clauzei WHEN a instrucţiunii READ cu care sunt activate obiectele în programul generat.

In mod asemănător, terminarea citirii obiectelor ecranului depinde de valoarea returnată de codul corespunzător clauzei VALID a instrucţiunii READ. Conţinutul clauzei poate fi specificat utilizând declanşatorul On Screen Exit din fereastra de dialog Screen Code.

In mod şimilar poate fi specificat un pachet de instrucţiuni care va fi executat inainte de citirea obiectelor (utilizând declanşatorul On Window Activate, corespunzător clauzei ACTIVATE), la activitatea altei ferestre (folosind declanşatorul On Window Deactivate – clauza DEACTIVATE) sau la execuţia unei instrucţiuni SHOW GETS (On Refresh) corespunzător clauzei SHOW GETS. Instrucţiunile clauzei se folosesc adesea pentru a actualiza conţinutul ecranului sau pentru a activa şi dezactiva obiect ale acestuia.

Pentru a redeschide fereastra de dialog Screen Layout, se alege opţiunea Layout din submeniul Screen. Aspectul ecranului poate fi îmbunătăţit prin alegerea unei culori potrivite pentru fondul acestuia. în acest scop, acţionând declanşatorul Color din fereastra de dialog Screen Layout, pe ecran va fi deschisă fereastra Screen Color. O culoare implicită (specifică schemei de

276

Page 273: Cibernetica si informatica juridica

culori caracteristică tipului de fereastră ales) va fi specificată dacă se selectează căsuţa Automatic.

Există şi poşibilitatea de a alege un fişier de tip “bitmap” (.bmp) al cărui conţinut va deveni fondul ecranului. Alegerea acestuia se face prin intermediul declanşatorului Wallpaper. în ecranul carte am utilizat fişierul walp.bmp de culoare gri. Inchiderea ferestrei se face acţionând declanşatorul OK.

Un font implicit pentru textul câmpurilor de editare şi al zonelor de editare poate fi specificat cu ajutorul declanşatorului Font, aflat în fereastra de dialog Screen Layout. Menţionăm că pentru fiecare dintre aceste tipuri de obiecte poate fi specificat un alt font la definirea acestuia. Pentru exemplul dat, din fereastra Font va fi selectat stilul Bold.

Specific verşiunii sub Windows a produsului FoxPro, este faptul că utilizatorul poate alege un fişier (de tip icoană, cu extenşia .icd), al cărui conţinut va substitui ecranul când acesta este minimizat. Alegerea fişierului se face prin intermediul declanşatorului Icon File. Revenirea în fereastra de dialog Sreen Layout se face acţionând declanşatorul OK.

Pe parcursul realizării unui ecran, utilizatorul poate modifica starea mediului FoxProW (selectând alte zone de lucru, deschizând baze de date etc.). Prin intermediul declanşatorului Environment va fi deschisă fereastra de dialog cu acelaşi nume, în care poate fi salvată starea mediului FoxProW (declanşatorul Save), poate fi refăcută o stare salvată anterior (Restore), pot fi şterse ultimele informaţii salvate (Clear).

Pentru problema noastră, după ce a fost deschisă baza de date carte.dbf şi s-a completat Sceen Setup a urmat definirea obiectelor din ecran. Pentru a inţelege procedurile care sunt scrise în clauza Valid a obiectelor din ecran, în figura următoare se observă ecranul care a rezultat după compilare.

Logica de funcţionare este următoarea: Utilizatorul acţionează declanşatorul Adaugă, selectează Categoria cărţi cu ajutorul butonului radio, după care va edita în câmpurile Get numele, data, preţul etc. Daca selectează categoria manual se va activa lista ascunsă numită clasa, iar din aceasta se va scrie în mod automat în baza de date clasa manualului.Deplasarea în baza de date se va face cu ajutorul săgeţilor, simultan producându-se şi o schimbare a butonului radio funcţie de categoria găsita pe inregistrarea curenta. De asemenea listă ascunsă este dezactivata iniţial deoarece nu este valabila pentru cărţile de beletristică şi se va activa doar când utilizatorul va selecta categoria manuale.

277

Page 274: Cibernetica si informatica juridica

Câmpurile de date (GET): au fost definite utilizând submeniul Quick Screen

care oferă posibilitatea de a aduce în ecran toate câmpurile bazei de date simultan. Aducerea unui singur get se face prin butonul al treilea din generatorul ecranului.

Dacă se doreşte doar afişarea variabilei printr-un Say, se alege butonul radio output Field şi se bifează comutatorul Refresh outputfield pentru reîmprospătarea afişării după modificarea valorii variabilei.

Regiuni de editare(GET): Datele referitoare la comentariu pot ocupa un spaţiu mai mare pe ecran, de aceea vor fi introduse intr-o regiune de editare (zonă de editare).

Definirea unei regiuni de editare se face în mod asemănător cu crearea câmpurilor de date, sau folosind în schimb butonul al patrulea aflat la marginea stângă a ferestrei de configurare.In plus faţă de câmpurile de editare, în fereastra de dialog Edit Region asociată se pot face următoarele specificări:

- dacă a fost selectat comutatorul Scroll Bar on Edit Region, în marginea dreaptă a regiunii de editare va fi adăugată o bară de defilare;

- tasta Tab va putea fi utilizată în regiunea de editare în cazul când comutatorul Allow Tabs în Edit Region este activat;

- numărul de caractere care pot fi scrise în regiunea de editare va fi specificat cu ajutorul zonei de editare Character Length.

Crearea regiunii în care se va edita adresa se face astfel:- se selectează butonul al patrulea din marginea stângă a ferestrei

de configurare;- se deschide pe ecran fereastra de dialog Edit Region;- in căsuţa text Input, se scrie numele variabilei asociate obiectului,

ex: carte.comentariu;- se inchide fereastra acţionând declanşatorul OK.

278

Page 275: Cibernetica si informatica juridica

Se modifică dimensiunile obiectului creat.

Butoane radio

In ecranul propus carte.scx, specificarea categoriei se va face prin intermediul butoanelor radio aflate în apropierea textului categorie. Definirea acestora se face cu ajutorul butonului al şaselea, în mod asemănător cu definirea zonelor de editare.

In fereastra de dialog Radio Button asociată unui grup de butoane radio se pot face următoarele specificări:

- variabila sau câmpul bazei de date asociat grupului, de tip numeric sau şir de caractere, va fi specificat prin intermediul declanşatorului Variable sau în câmpul de editare alăturat; la execuţia programului generat, prin alegerea unui buton radio, dacă variabila sau câmpul de tip numeric, îi va fi atribuit numărul de ordine al butonului în cadrul grupului, iar dacă este de tip şir de caractere i se va atribui şirul de caractere asociat butonului; în exemplul nostru variabila este de tip numeric şi este notata cu bm;

- textele explicative care vor apărea în apropierea butoanelor radio vor fi scrise în secţiunea Radio Button Prompts;

- in apropierea butoanelor radio vor fi afişate imagini prin activarea comutatorului Picture Button. Numele fişierelor care conţin imagini (au extensia .bmp) vor fi selectate cu ajutorul declanşatorului Picture File….

- butonul radio care va fi selectat la prima afişare a grupului se va specifica cu ajutorul listei ascunse Initial:;

- butoanele grupului vor fi dispuse vertical în cazul selectării butonului radio cu acelaşi nume prin secţiunea Options, sau orizontal, dacă este selectat butonul radio Horizontal;

- după generare, grupul de butoane va fi dezactivat dacă a fost activat comutatorul Initially Disable Buttons;

- distanţa dintre butoanele grupului se stabileşte cu ajutorul zonei de editare cu butoane de incrementare-decrementare Space Between Buttons;

- clauzele asociate grupului vor fi specificate prin intermediul declanşatoarelor în secţiunea Clauses;

Pentru a crea grupul de butoane radio al exemplului nostru se realizează următoarele operaţii:

- se acţionează declanşatorul, al şaselea aflat în marginea stângă a ferestrei de configurare;

279

Page 276: Cibernetica si informatica juridica

- se mută mouse-ul pe ecran şi se apasă butonul stâng, deschizând astfel fereastra de dialog Radio Button;

- in câmpul de editare Variable se introduce numele variabilei asociate grupului, buton_radio bm;

- in secţiunea Radio Button Prompts: se introduc unul sub altul cele două texte care vor apărea în apropierea butoanelor radio:

\<Beletristica\<Manuale

- acţionează declanşatorul Valid iar în zona de editare a ferestrei deschise pe ecran se scriu instrucţiunile:

DO CASECase bm=1REPLACE carte.categorie WITH .T.

&& în baza de date se va scrie o valoare de tip logic T pentru beletristica

SHOW GET cm DISABLE&& se activează listă ascunsă “clasa”

ENDCASE- se inchid cele două ferestre de dialog acţionând declanşatoarele

OK.Observaţie: dacă în secţiunea Radio Buttons Prompts grupul de

caractere “\<” precede un caracter, acesta va deveni tastă directă pentru obiectul respectiv (după generare, obiectul poate fi selectat în mod direct prin acţionarea tastei respective).

Lista ascunsăUn alt tip de obiect care poate inclus în ecrane este lista ascunsă. în

exemplul dat, o listă ascunsă va fi folosită de utilizator pentru a selecta clasa manualelor. Definirea unui astfel de obiect se face asemănător cu definirea unei zone de editare, folosind butonul cu numărul de ordine opt, aflat în marginea stângă a ferestrei de configurare.

In fereastra de dialog asociată unei liste ascunse se pot face următoarele specificări:

- elementele listei ascunse vor fi precizate de utilizator dacă se selectează butonul radio List Popup din secţiunea Options, sau vor fi extrase dintr-un masiv, în cazul selectării butonului radio Array Popup;

- după generare lista va fi dezactivată dacă a fost ales comutatorul Initially Disable Popup (va putea fi activată în mod explicit de către utilizator);

- numele variabilei de memorie sau al câmpului bazei de date asociat listei ascunse, de tip numeric sau şir de caractere, va fi

280

Page 277: Cibernetica si informatica juridica

specificat prin intermediul declanşatorului Variable… sau în câmpul de editare alăturat acestuia;

- dacă elementele listei nu sunt extrase dintr-un masiv, acestea vor fi introduse de utilizator în secţiunea Popup Prompts;

- elementul listei ascunse care va fi selectat iniţial se va specifica prin intermediul listei ascunse Initial:;

- pachetele de instrucţiuni asociate clauzelor listei ascunse vor fi specificate cu ajutorul declanşatoarelor din secţiunea Clauses; dacă elementele listei ascunse sunt extrase dintr-un masiv, cu ajutorul declanşatoarelor 1st Element şi # Elements, se va stabili indexul, din cadrul masivului, al primului element al listei, respectiv numărul de elemente care vor fi extrase din masiv.

Pentru definirea listei ascunse din exemplul nostru, se realizează următoarele operaţii:

- se acţionează declanşatorul cu numărul de ordin opt, aflat în partea stângă a ferestrei de configurare;

- se mută cursorul pe ecran şi se apasă butonul stâng al mouse-ului, deschizând astfel fereastra de dialog Popup;

- in câmpul de editare Variable al acestei ferestre se scrie numele variabilei de memorie va fi asociat listei ascunse : cm

- in secţiunea ARRAY Popup : se specifică numele masivului din care se preiau elementele listei ascunse în cazul nostru este claseman definit în screen setup;

- prin acţionarea declanşatorului OK, fereastra de dialog Popup va fi inchisă, operaţia de definire fiind incheiată;

- pachetul de instrucţiuni în listă ascunsă din exemplul propus este următorul:

REPLACE carte.clasa_man WITH claseman[cm]IF bm=1

REPALCE carte.clasa_man WITH " "ENDIFSHOW GET cm DISABLESHOW GETS

Declanşatoare

In exemplul propus, operaţiile de adăugare şi ştergere a informaţiilor, deplasarea în interiorul bazei de date, afişarea unui browse precum şi ieşirea din ecran se fac prin intermediul a cinci declanşatoare (Adăuga, Şterge, Săgeţi, Listă şi Gata).

281

Page 278: Cibernetica si informatica juridica

Un grup de declanşatoare se defineşte cu ajutorul butonului al cincilea aflat în marginea stângă a ferestrei de configurare. După ce aceasta a fost acţionat şi a fost apăsat butonul stâng al mouse-ului, pe ecran va fi deschisă fereastra de dialog Push Button asociată grupului de declanşatoare, în interiorul căreia se pot face următoarele precizări:

- un declanşator poate fi de trei tipuri: normal, invizibil, tip imagineAstfel declanşatoarele Adaugă, Şterge şi Lista sunt normale, iar Gata şi săgeţile sunt de tip imagine;

- variabilele corespunzătoare acestor obiecte sunt: ad,stg, look,lst,gt;

- Clauzele Valid conţin următoarele instrucţiuni:-pentru Adaugă:APPEND BLANKDO CASE

CASE bm=1REPLACE carte.categorie WITH .T.CASEREPLACE carte.categorie WITH .F.

ENDCASEREPLACE carte.clasa_man WITH claseman[cm]_curobj=OBJNUM(carte.nume_carte)SHOW GETS

-pentru ŞtergeIF !EOF()WAIT WIND "Ştergeţi aceasta inregistrare ? (D/N)" TO y

IF UPPER(y)="D"DELETEGO TOPIF EOF()

??CHR(7)WAIT WIND "Nu mai sunt inregistrări!" TIME 2

CLEAR READRETURN

ENDIFENDIF

ELSE??CHR(7)

WAIT WIND "Nu aveţi ce şterge !" TIME 1ENDIF_curobj=OBJNUM(look)

282

Page 279: Cibernetica si informatica juridica

SHOW GETS

Pentru săgeţiIF !EOF()

WAIT WIND "Ştergeţi aceasta inregistrare ? (D/N)" TO y IF UPPER(y)="D"

DELETEGO TOP

IF EOF()??CHR(7)

WAIT WIND "Nu mai sunt inregistrări!" TIME 2CLEAR READRETURN

ENDIF ENDIF

ELSE??CHR(7)

WAIT WIND "Nu aveţi ce şterge !" TIME 1ENDIF_curobj=OBJNUM(look)SHOW GETS

Pentru listaDEFINE WIND lista 2 FROM 2,7 TO 20,72 ;

SYSTEM NOGROW FLOAT CLOSE ;COLOR SCHEME 10BROWSE WIND lista 2 TITLE "Lista carţii";

NOMODIFY_curobj=OBJNUM(carte.nume_carte)SHOW GETS

Declanşatorul Gata are marcata opţiunea Terminate Read On SelectionEcranul ghid conţine o listă cu termenii aplicatiei şi un câmp memo cu explicaţiile termenilor. Clauză When a listei conţine instructiunea SHOW GETS, iar variabila este campul bazei de date ghid.dbf. Selectarea unui termen în lista va corespunde cu explicaţiile corespunzătoare din campul memo.Imaginea cu semnul întrebării este adusă în ecran folosind butonul patrusprezece(ultimul) din ecranul sursă. Astfel se lansează o fereastră de aducere a unui fişier .bmp prin alegerea butonul radio FILE.

283

Page 280: Cibernetica si informatica juridica

Selectarea Butonului Field permite aducerea imaginilor dintr-un camp de tip general al unei baze de date.Reafişarea imaginii corespunzătoare unei alte înregistrări se va face prin marcarea comutatorului Refresh Output Field.Modul de scalare al imaginii se face prin alegerea unui buton radio If Picture And Frame Different Size:

Câmpuri de editare cu butoane de incrementare-decrementare

Un alt tip de obiecte specifice interfeţei Windows şi mediului FoxProW îl reprezintă câmpurile de editare cu butoane de incrementare-decrementare. În exemplul de mai sus un astfel de obiect va fi folosit în ecranul rechizit.scx, pentru a specifica numărul de bucăţi de rechizite şcolare. Definirea unui câmp de editare cu butoane de incrementare-decrementare se face cu ajutorul butonului al zecelea din fereastra de configurare, în mod asemănător cu crearea celorlalte tipuri de obiecte prezentate anterior.

284

Page 281: Cibernetica si informatica juridica

În fereastra de dialog Spinner, asociată fiecărui asemenea obiect, se pot

face următoarele specificări:- numele variabilei sau al câmpului bazei de date (de tip numeric)

vor fi specificate cu ajutorul declanşatorului Variable sau în câmpul de editare alăturat;

- ca şi în cazul celorlalte tipuri de obiecte, formatul de afişare va fi stabilit cu ajutorul declanşatorului Format;

- valorile minimă şi maximă între care se va încadra valoarea introdusă în câmpul de editare respectiv vor fi scrise în câmpurile Minimum: şi Maximum: aflate în secţiunea Display;

- pasul de incrementare-decrementare va fi introdus în câmpul de editare Increments by;

- la execuţia programului generat, în zona de editare utilizatorul poate scrie totuşi, fără a folosi săgeţile, o valoare mai mică sau mai mare decât cele specificate în zonele de editare Minimum: şi Maximum:; o valoare minimă şi una maximă pot fi specificate totuşi, folosind declanşatoarele Lower şi Upper din secţiunea Range;

- clauzele asociate zonelor de editare cu butoane de incrementare-decrementare pot fi specificate folosind butoanele din secţiunea Clauses:;

- comutatoarele Select on Entry şi Initially Disable au aceleaşi semnificaţii ca şi în cazul obiectelor prezentate anterior.

În ecranul dat, definirea butonului de incrementare-decrementare folosit la stabilirea numarului de bucăţi se face astfel:

285

Page 282: Cibernetica si informatica juridica

- se acţionează butonul al zecelea aflat în marginea din stânga a ferestrei de configurare;

- se mută cursorul pe o poziţie din ecran şi se apasă butonul stâng al mouse-ului, deschizând astfel fereastra de dialog Spinner;

- în secţiunea Display a acestei ferestre se scriu următoarele valori:

Minimum: 0Maximum: 9 000 000Increments by: 1

- în câmpul de editare Variable se introduce numele variabilei asociate câmpului de editare cu buton de incrementare-decrementare, rechizit.nr_buc;

- se închide fereastra de dialog Spinner alegând declanşatorul OK.Folosind mouse-ul se modifică se pot modifica dimensiunile obiectului creat.

Comutatoare

În exemplul propus, utilizatorul va specifica prin intermediul unui comutator dacă va doreşte să calculeze preţul total al produselor sau nu.

La definirea unui astfel de obiect, după ce a fost acţionat butonul al şaptelea şi a fost deschisă fereastra de dialog Check Box asociată, în interiorul acesteia se fac următoarele precizări:

- numele variabilei de memorie sau al câmpului unei baze de date, de tip numeric sau logic, va fi specificat în câmpul de editare Variable sau prin intermediul declanşatorului cu acelaşi nume; variabila, respectiv câmpul, va lua valoarea 0 sau 1, după cum comutatorul a fost sau nu activat;

- textul informativ care va apărea în apropierea comutatorului, va fi introdus în câmpul de editare Check Box Prompt: ca şi în cazul

286

Page 283: Cibernetica si informatica juridica

butoanelor radio, dacă un caracter din acest text este precedat de grupul “\<”, acesta va deveni tasta directă;

- pentru ca textul informativ să fie înlocuit cu o imagine, se alege comutatorul Picture Check Box iar cu ajutorul declanşatorului Picture File se va alege fişierul care conţine imaginea (având extensia .bmp), fintr-o fereastră de dialog;

- după generare, comutatorul va fi activat, dacă a fost ales comutatorul Initially Checked şi va fi dezactivat în cazul în care este acţionat comutatorul Disable;

- clauzele asociate comutatorului vor fi definite folosind declanşatoarele din secţiunea Clauses.

Definirea comutatorului “ Pret total” din ecranul exemplului propus, se realizează astfel:

- se alege butonul al şaptelea din marginea stângâ a ferestrei de configurare;

- se mută cursorul pe ecran şi se acţionează butonul din stânga al mouse-ului, deschizând astfel fereastra de dialog Check Box;

- în câmpul de editare Check Box Prompt: se introduce textul:Pret total

- în câmpul de editare Variable se scrie numele variabilei asociate comutatorului - comutator;

- pentru a specifica o clauză Valid se alege deslanşatorul cu acelaşi nume din secţiunea Clauses, iar în zona de editare a ferestrei deschise pe ecran se scriu instrucţiunile:

IF comutator=0Totalpret=0

ELSECALCULATE sum(carte.pret) TO totalpret

ENDIFSHOW GETS

- se închid cele două ferestre deschise acţionând declanşatorul OK.

Comutatorul astfel creat se va poziţiona pe ecran acolo unde doreşte utilizatorul.

Liste

Pe parcursul execuţiei programului generat, pe ecran va fi afişată o listă care conţine numele cărţilor despre care există informaţii în baza de date carţi.dbf. Prin alegerea unui nume din această listă, se va afişa simultan în partea dreaptă preţul corespunzător referitor la cartea aleasă. Definirea unei liste

287

Page 284: Cibernetica si informatica juridica

se face în mod analog cu definirea celorlalte tipuri de obiecte, folosind butonul cu numărul de ordine nouă aflat în partea stângă a ferestrei de configurare.

În fereastra de dialog List asociată acestui tip de obiect se pot stabili următoarele caracteristici ale listei:

- utilizând butoanele radio din secţiunea List Items se va preciza de unde sunt extrase elementele listei:

From Array – dintr-un masiv;From Popup – dintr-un submeniu;From Files – prin intermediul listei vor putea fi vizualizate şi

selectate fişierele aflate pe discuri fixe sau pe dischete;From Field – lista va conţine valori aflate în înregistrările unui câmp

al unei baze de date;From DBF Structure – lista va conţine numele câmpurilor unei

baze de date;- numele variabilei de memorie sau al câmpului unei baze de date

asociat listei, de tip numeric sau şir de caractere, va fi introdus în câmpul de editare Variable sau prin intermediul declanşatorului cu acelaşi nume;

- dacă este selectat comutatorul Terminate When Choice is Made, în timpul execuţiei programului generat, prin alegerea unui element al listei execuţia instrucţiunii READ cu care sunt citite obiectele va fi încheiată;

- iniţial lista va fi dezactivată dacă este activat comutatorul Initially Disable List;

- eventualele clauze asociate listei vor fi specificate cu ajutorul declanşatoarelor din secţiunea Clauses.

Definirea listei care va fi inclusă în programul nostru se realizează astfel:

288

Page 285: Cibernetica si informatica juridica

- se acţionează butonul al nouălea din partea stângă a fereatrei de configurare;

- se mută cursorul pe ecran şi se apasă butonul stâng al mouse-ului deschizând astfel fereastra de dialog List;

- din secţiunea List Items a acestei ferestre de alege butonul radio From Field iar în câmpul de editare alăturat se introduce numele câmpului din care vor fi extrase elementele listei, şi anume carte.nume_carte;

- în câmpul Variable se scrie numele variabilei care va fi asociată acestui obiect, lista (variabila) poate avea orice nume;

- se acţionează declanşatorul When din secţiunea Clauses iar în zona de editare a ferestrei deschise pe ecran se scriu instrucţiunile:

SHOW GETS care vor fi executate după ce se face alegerea oricărui element al

listei;- se închid ferestrele de dialog deschise, acţionând declanşatorul

OK.Se redimensionează lista după preferinţa utilizatorului.Ecranul de ordonare alfabetică numit alfab.scx, conţine în Screen Setup

un bloc de instrucţiuni care citeşte numele rechizitelor din baza de date rechizite.dbf şi îl stochează în masivul rechalfa. Lista din ecran preia valorile din masiv şi le afisează.Ordonarea alfabetică a continutului bazei de date se observă în figura de mai sus, în care apare diferenţa între ordinea înregistrărilor din baza de date şi cea din lista ecranului.Blocul de instrucţiuni este:

SELECT rechizitnr=1COUNT TO nr && numară înregistrările din BD pentru a putea dimensiona corect masivul;GO TOPDIMENSION rechalfa[nr] && defineste masivul;j=1SCAN && transferă continutul înregistrărilor în masiv;

rechalfa[j]=rechizit.nume_rechij=j+1

ENDSCAN=ASORT(rechalfa) && ordonează alfabetic elementele masivului;

289

Page 286: Cibernetica si informatica juridica

Cautarea carţilor primite la o anumită dată se va face utilizând ecranul caută.spr.Astfel, se va introduce data primirii în funcţie de care se vor selecta cărţile acţionând declanşatorul Caută.Clauza Valid a declanşatorului Caută conţine următoarele instrucţiuni:SET FILTER TO carte.data_prim=intrdata

&& intrdata reprezintă variabila cămpului GET în care se introduce data, în funcţie de acesta filtru pus pe baza de date carte separă doar acele înregistrări care respectă condiţia de egalitate;GO TOPDEFINE WIND lista2 FROM 10,17 TO 25,80 ;

&& defineşte o fereastră utilă comenzii BROWSE care urmeazăSYSTEM NOGROW FLOAT CLOSE ;COLOR SCHEME 10

BROWSE FIELDS nume_autor:H="Nume autor",;data_prim:H="Data primirii";

WIND lista2 TITLE "Lista";NOMODIFY

&& afisează un browse ce conţine înregistrările căutate SHOW GETSSET FILTER TO && se elimină filtru pus anterior_curobj=OBJNUM(carte.intrdata) && obiectul curent-în care se va duce cursorul este cel de introducere a datei

Generarea rapoartelor290

Page 287: Cibernetica si informatica juridica

În cadrul procesului de prelucrare a informaţiilor din bazele de date, pot fi puse în evidenţă principalele operaţii:introducerea, prelucrarea, extragerea şi prezentarea datelor. O modalitate de prezentare a datelor o constituie rapoartele. Aceasta reprezintă liste cu structura, conţinând informaţii extrase din bazele de date şi prezentate într-o anumită formă pe ecran sau la imprimantă.

La crearea unui raport trebuie să se specifice bazele de date din care sunt extrase informaţiile, precum şi structura raportului.

În FoxProW rapoartele se pot crea cu ajutorul generatorului de rapoarte. Folosirea generatorului de rapoarte presupune realizarea următoarelor operaţii pentru crearea unui raport:

- se porneşte Generatorul, deschizând astfel fereastra de configurare, crearea raportului este mult uşurată de faptul că fereastra este împărţită în benzi orizontale, de dimensiuni variabile, care reprezintă secţinile raportului;

- în interiorul benzilor se definesc obiecte specifice Generatorului de rapoarte: obiecte grafice, text, obiecte de câmp etc.;

- odată creat raportul, acesta se poate tipări folosind opţiunea Report din submeniul Database sau cea cu acelaşi nume din submeniul Run.

Este foarte important de reţinut faptul că, pentru a se putea realiza o grupare a datelor, baza de date din care se extrag informaţiile trebuie sortată după cheia care dă criteriile de grupare.

În cazul exemplului propus, baza de date pe baza căreia se va crea raportul va fi obţinută prin sortarea bazei de date rechizite.dbf . Pornirea Generatorului de rapoarte în scopul creării unui raport nou se face folosind opţiunea New din submeniul File. Astfel pe ecran va fi deschisă fereastra de configurare a raportului, iar în bara meniului sistem vor fi incluse opţiunile Object şi Report.

În fereastra de configurare se pot observa trei benzi: Page Header, Detail şi Page Footer. Caracteristicile şi modul de utilizare a benzilor sunt următoarele:

- Title (banda titlu de raport) – corespunde titlului raportului şi conţinutul ei apare o singură dată în partea duperioară a acestuia;

- Page Header (partea superioară de pagină) – conţinutul acesteia va apărea la partea superioară a fiecărei pagini a raportului;

- Detail (banda de detalii) – conţine informaţiile de fond ale raportului;

- Page Footer (banda inferioară de pagină) – informaţiile conţinute în această bandă apar în partea inferioară a fiecărei pagini a raportului.

291

Page 288: Cibernetica si informatica juridica

Caracteristicile globale ale unui raport se referă la împărţirea pe coloane a acestuia, la modul de tipărire la imprimantă, la font-ul implicit etc. şi se stabilesc prin intermediul ferestrei de dialog Page Layout. Aceasta va fi deschisă pe ecran dacă este aleasă opţiunea cu acelaşi nume din submeniul Raport.

Toate setările dorite se stabilesc cu ajutorul Zonelor de editare Columns, Left Margin, Columns Width şi respectiv Space Between Columns. Închiderea ferestrei de dialog Page Layout se face acţionând declanşatorul OK, revenind astfel în fereastra de configurare.

În fereastra de configurare a raportului se lucrează cu patru tipuri de obiecte:

- text – sunt folosite pentru a furniza utilizatorului în primul rând informaţii referitoare la conţinutul raportului;

- obiecte câmp – conţin date extrase din câmpul unei baze de date, valoarea unei variabile de memorie sau valoarea obţinută prin evaluarea unei expresii;

- obiecte grafice – linii, chenare, chenare rotunjite, folosite pentru a îmbunătăţi lizibilitatea şi aspectul grafic al ecranului;

- imagini – pot fi folosite pentru a furniza informaţii utilizatorului dar şi pentru a îmbunătăţi aspectul ecranului.

Pentru a crea sau edita text în fereastra de configurare se acţionează ca şi în cazul generatorului de ecrane. Pentru a crea însă un obiect câmp, după ce a fost acţionat butonul al treilea şi a fost mutat cursorul în poziţia unde se va plasa obiectul, se apasă butonul stâng al mouse-ului.

292

Page 289: Cibernetica si informatica juridica

În fereastra de dialog Report Expression deschisă pe ecran se specifică

proprietăţile obiectului câmp. Câmpul unei baze de date din care vor fi extrase datele sau o expresie care va da conţinutul obiectului câmp se pot specifica prin intermediul declanşatorului Expression, iar formatul de afişare a informaţiilor se stabileşte cu ajutorul declanşatorului Format. Prin intermediul declanşatorului Comment se pot face comentarii referitoare la obiect. Prin închiderea acestei ferestre operaţia de definire a obiectului a fost încheiată.

Pentru a afişa un raport se foloseşte opţiunea Report din submeniul Database sau opţiunea Report din submeniul Run. Va apare pe ecran o ferastră de de dialog numită Report. Numele raportului care va fi tipărit va fi specificat prin intermediul declanşatorului Form sau în câmpul de editare alăturat.

Tipărirea se face la imprimanta specificată cu ajutorul comutatorului To Printer (va fi afişat şi pe ecran dacă se selectează butonul Console On). Prin închiderea ferestrei de dialog Report operaţia de tipărire va fi declanşată. Înainte de listare la imprimantă se poate vedea cum va arăta tabelul ce va fi listat utilizân opţiunea Preview.

În aplicaţia propusă s-a creat raportul rechizit.frx, utilizând baza de date rechizite.dbf. Raportul este salvat în subdirectorul Rapoarte, relativ la calea curentă a aplicaţiei dată de locul de lansare a fişierului librarie.app sau librarie.exe.

În aplicaţia propusă tipărirea se va face utilizând un pachet de instrucţiuni scrise în procedura submeniului Rapoarte din meniul Vizualizare.

REPORT FORMAT rapoarte\rechizit.frx PREVIEW

293

Page 290: Cibernetica si informatica juridica

&& se va afişa un preview al raportului aflat în subdirectorul rapoarte al aplicaţiei

REPORT FORMAT rapoarte\rechizit.frx NOCONSOLE TO PRINTER&& se trimitie raportul la imprimantă fără să se listeze simultan pe

ecran

Crearea meniului

În cazul aplicaţiei noastre se depăşeşte un anumit grad de complexitate, şi am stabilit că vom folosi un program monitor care are rolul de a coordona operaţiile executate în cadrul aplicaţiei. Un asemenea program este construit în jurul unui meniu principal. În felul acesta se realizează o comunicare eficientă între aplicaţie şi utilizator.

Crearea meniurilor utilizatorului în mediul FoxProW se poate realiza uşor cu ajutorul generatorului de meniuri. Folosind generatorul de meniuri utilizatorul specifică în mod interactiv toate caracteristicile meniului care va fi creat.

Etapele parcurse pentru crearea unui meniu folosind generatorul de meniuri sunt următoarele:

- se porneşte generatorul, deschizând astfel fereastra de configurare a meniului;

- în această fereastră se stabilesc numele opţiunilor, operaţiile declanşate prin alegerea acestora, precum şi alte caracteristici ale meniului;

- pe baza specificărilor făcute de utilizator în ferastra de configurare, se generează programul, prin execuţia căruia meniul astfel creat va fi activat.

Prima etapă care trebuie parcursă în scopul realizării unui meniu cu ajutorul generatorului de meniuri este pornirea acestuia. Această operaţie se

294

Page 291: Cibernetica si informatica juridica

realizează folosind opţiunea New din submeniul File, în urma căreia pe ecran va fi deschisă fereastra de configurare a meniului, iar la meniul sistem va fi adăugat submeniul Menu.

Definirea opţiunilor meniului nou creat se va face pe mai multe niveluri. Opţiunile bară se încadrează în nivelul zero, iar eventualele submeniuri corespunzătoare opţiunilor bară vor forma nivelul unu al meniului. Submeniurile corespunzătoare opţiunilor de nivel unu vor forma nivelul doi şi aşa mai departe.

Crearea unui meniu începe cu definirea opţiunilor bară ale acestuia. Numele acestora vor fi scrise în fereastra de configurare a meniului, în câmpurile de editare din coloana Prompt. După generare, meniul va fi activat; orice opţiune bară poate fi selectată şi astfel se poate declanşa o acţiune.

Aceasta poate consta în afişarea unui submeniu, în execuţia unei comenzi FoxProW, în declanşarea unei acţiuni asociate altei opţiuni bară sau în execuţia unei proceduri.

Pentru a specifica tipul acţiunii care va fi declanşată, se alege una dintre opţiunile listei ascunse Result:

- Submenu – în acest caz, prin alegerea opţiunii bară se va afişa un submeniu; pentru a crea sau modifica submeniul, se alege declanşatorul alăturat (Create sau Modify), trecându-se astfel la următorul nivel al meniului;

- Command – comanda care va fi executată prin alegerea opţiunii bară va fi scrisă în câmpul de editare alăturat;

- Pad Name/Bar# – în acest caz în câmpul de editare alăturat se va introduce un nume de opţiune bară;

- Procedure – corpul procedurii care va fi asociată opţiunii bară va fi scris în fereastra deschisă prin acţionarea declanşatorului Create.

Caracteristici suplimentare pentru opţiunea bară pot fi specificate prin intermediul ferestrei de dialog Promt Options, deschisă pe ecran prin acţionarea declanşatorului Options din fereastra de configurare a meniului.

Ordinea în care sunt definite opţiunile bară în fereastra de configurare a meniului(de sus în jos), coincide cu ordinea în care sunt afişate în bara meniului (de la stânga la dreapta).

295

Page 292: Cibernetica si informatica juridica

Trecerea de la un nivel la altul se face prin intermediul listei ascunse Menu Level. Înserarea unei opţiuni în fereastra de configurare se face cu ajutorul declanşatorului insert. Pentru a şterge o opţiune după ce aceasta a fost selectată se acţionează declanşatorul Delete.

După ce a fost specificată structura meniului în fereastra de configurare, acesta va fi salvat folosind opţiunea Save.

Pentru a realiza meniul propus vom parcurge următoarele etape:- se deschide fereastra de configurare a meniului introducând

comanda:CREATE MENU menlibr

- în fereastra de configurare se scriu textele asociate opţiunilor bară:

DateVizualizareDiverseIesire

pentru fiecare opţiune, din lista ascunsă Result se alege opţiunea Submenu şi se acţionează declanşatorul Create, iar în fereastra de editare alăturată se introduc submeniurile corespunzătoare:

pt . Date CartiRechizite

pt . Vizualizare PretLista rechiziteData primirii

296

Page 293: Cibernetica si informatica juridica

Rapoartept . Diverse

GhidCalculatorAgenda

pt . Iesire Fox Pro

Windows- pentru submeniurile definite, din lista ascunsă Result, se alege

opţiunea Command, iar în câmpul de editare alăturat se introduc comenzile astfel:

pt. Carti DO carti.sprpt. Rechizite DO rechizit.sprpt. Pret DO pret.sprpt. Lista rechizite DO alfab.sprpt. Data primirii DO cauta.sprpt. Rapoarte

în lista ascunsă asociată opţiunii Raport se alege Procedure, după care se acţionează declanşatorul Create; în fereastra deschisă pe ecran se introduc comenzile:

CLEARREPORT FORMAT raport.frx PREVIEWREPORT FORMAT raport.frx NOCONSOLE TO

PRINTERpt. Ghid DO ghid.sprpt. Calculator din lista ascunsă Result se alege opţiunea BAR şi

se scrie variabila sistem _mst_calcu

297

Page 294: Cibernetica si informatica juridica

pt. Agenda din lista ascunsă Result se alege opţiunea BAR şi se scrie variabila sistem _mst_diary;

pt. Fox Pro DO iesire WITH 1 (iesire este o procedura care se găseşte în programul start.prg şi care include comanda SET SYSMENU TO DEFAULT corespunzător valorii 1 şi QUIT corespunzător lui 0)

pt. Windows DO iesire WITH 0- se salvează meniul folosind opţiunea Save din submeniul File;

programul opţinut prin generare, meniu.mpr, poate fi executat ca oricare alt program FoxProW, introducând comanda:DO menlibr.mpr

Meniul aplicaţiei proiectate va fi lansat din programul start.prg utilizând comanda DO menlibr.mpr iar oprirea lui fiind controlată de funcţiile readapp şi continuare.

DO menlibr.mprCLEARREAD WHEN readapp() ; VALID !m.contDO iesire

FUNCTION readapp*---------------CLEAR READReturn .T.

FUNCTION continuare*------------------IF cont

ACTIVATE MENU _msysmenuENDIFRETURN !cont

Variabila cont este o variabila globală de tip logic initializată cu valoarea TRUE.

11.3 Generarea aplicaţiei

Prima etapă care trebuie parcursă în scopul realizării unei aplicaţii este deschiderea proiectului. Această operaţie se realizează folosind opţiunea New din submeniul File, se selectează butonul radio Project, în urma căreia pe ecran va fi deschisă fereastra de configurare a proiectului, iar la meniul sistem va fi adăugat submeniul Project.

298

Page 295: Cibernetica si informatica juridica

În imaginea de mai sus se observă fişierele care participă la generarea aplicaţiei şi care au fost incluse utilizând butonul ADD.

Primul fişier adus a fost programul start.prg care este marcat cu un cerculet pli negru ca fiind program principal. Indicarea programului principal se

realizează folosind opţiunea SET MAIN a meniului Project sau se va marca singur dacă este primul program adus în proiect. Programul Start.prg conţine următoarele linii de program-----------------CLEARIF VAL(SYS(2010))<40

?? CHR(7)WAIT WIND "Completati FILES=40 in CONFIG.SYS" TIME 2

ENDIFCREATE VIEW iniviewCLEAR ALLCLOSE ALLCLOSE DATABASESSET TALK OFFoldfont = wfont(1,wtitle('screen'))oldsize = wfont(2,wtitle('screen'))oldstyle = wfont(3,wtitle('screen'))oldtitle= wtitle('screen')

299

Page 296: Cibernetica si informatica juridica

#DEFINE c_dlgface "MS Sans Serif"#DEFINE c_dlgsize 8.000#DEFINE c_dlgstyle "B"IF _WINDOWS OR _MAC m.scrn_font = WFONT(1,"") m.scrn_fsize = WFONT(2,"") m.scrn_fstyle = WFONT(3,"") MODIFY WINDOW SCREEN ; Title "Librarie" ; Close Float Grow Zoom ; FONT "MS Sans Serif",8 STYLE "B" ;

FILL FILE imag\fundal.bmpENDIFPUBLIC tabel, offset, daoffset=10tabel=.T.da=.F.cont=.T.m.g_thermwidth= 0m.g_graphic=.T.m.g_outfile=" "DO acttherm WITH "Asteptati initializarea aplicatiei !"DO updtherm WITH 10SET EXCLUSIVE ONSET DATE GERMANSET DELETED ONSET CLOCK STATUSSET SAFETY OFFSET CONFIRM ONajutor=SET("HELP",1)SET HELP OFFON KEY LABEL F1 DO ghid.sprm.Cale_Prg=LEFT(SYS(16),RAT("\",SYS(16))) && Trimiteri...SET DEFAULT TO (Cale_prg)m.prg=RIGHT(SYS(16),3) && extensia aplicatiei (exe sau app)DO updtherm WITH 20resurse=SYS(2005) && Fisierul de resurse actual (foxuser.dbf)SET RESO TO aplicSAVE MACROS TO macroiniCLEAR MACROSDO updtherm WITH 25

300

Page 297: Cibernetica si informatica juridica

DEFINE WIND editare FROM 1,0 TO 24,79 ;SYSTEM NOGROW FLOAT CLOSE

old_genpd=_genpdIF FILE ("genpd.app")

_genpd="GENPD.APP"ENDIFON KEY LABEL Ctrl+F10 SET SYSMENU TO DEFAULTDO updtherm WITH 40=opendbf("carte")SET ORDER TO 0=opendbf("rechizite")SET ORDER TO 0=opendbf("ghid")SET ORDER TO 0 DO updtherm WITH 80PUSH MENU _msysmenuDO menlibra.mprDO updtherm WITH 100WAIT "" TIME 1RELEASE WINDOW thermometeSET CURSOR ONCLEARREAD WHEN readapp() ; VALID !m.contDO iesire* º Functii si proceduri º* º º*Procedure: OPENDBF*--------------------FUNCTION opendbf* Deschide baze de datePARAMETER bazabaza=findfilename(baza)IF USED(baza)

SELECT(baza)ELSE

baza="date\"+baza+".dbf"IF FILE (baza)

SELECT 0USE &baza

ELSE

301

Page 298: Cibernetica si informatica juridica

bz_date = LOCFILE(baza,'DBF','Localizati '+baza) IF EMPTY(bz_date) DO sound DO alert WITH "Baza de date "+baza+" nu exista." ELSE SELECT 0 USE (bz_date) ENDIFENDIF

ENDIFRETURN ALIAS()

FUNCTION readapp*---------------CLEAR READReturn .T.FUNCTION continuare*------------------IF cont

ACTIVATE MENU _msysmenuENDIFRETURN !cont

PROCEDURE iesire*---------------* Actiuni la terminarea aplicatieiPARAMETER iesIF PARAMETERS()<1

ies=1ENDIFcont=.F.DEACTIVATE WINDOWS ALLDEACTIVATE WINDOWS calculator, calendar/diaryCLEAR WINDOWSWAIT WIND "Asteptati . " NOWAIT_genpd=old_genpdCLEAR READ ALLSET PROCEDURE TOCLOSE ALLWAIT WIND "Asteptati .. " NOWAIT* Reinitializare context lucru

302

Page 299: Cibernetica si informatica juridica

SET CONSOLE OFF*SET HELP ONIF !EMPTY(ajutor)

SET HELP TO &ajutorELSE

SET HELP OFFENDIFWAIT WIND "Asteptati ..." NOWAITSET RESO TO &resurseSET NOTIFY OFFWAIT WIND "Asteptati . " NOWAITIF FILE("iniview.vue") SET VIEW TO iniview DELETE FILE iniview.vueENDIFWAIT WIND "Asteptati .. " NOWAITIF FILE("macroini.fky") RESTORE MACROS FROM macroini DELETE FILE macroini.fkyENDIFMODIFY WINDOW SCREEN ;

TITLE oldtitle ;FONT oldfont, oldsize STYLE oldstyle ;

FILL FILE rbmp\white.bmpIF ies=0

QUITENDIF*CLEAR ALLRELEASE ALLSET NOTIFY ONSET CONSOLE ONWAIT WIND "Asteptati ..." NOWAIT*POP MENU _MSYSMENU TO MASTERON KEYON ERRORSET TALK ON*WAIT WIND "Asteptati . " NOWAITSET SAFETY ONSET CARRY OFFSET CONFIRM ONSET DELETED OFF

303

Page 300: Cibernetica si informatica juridica

SET SYSMENU TO DEFAULTCLEARCANCELPROCEDURE start*--------------SET CURSOR OFFDEFINE WINDOW start ;

FROM INT((SROW()-6)/2),INT((SCOL()-64)/2) ;TO INT((SROW()-6)/2)+5,INT((SCOL()-64)/2)+63 ;NOCLOSE SHADOW DOUBLE COLOR SCHEME 5

ACTIVATE WINDOW start NOSHOW@ 1,1 TO 3,60@ 0,2 SAY "Asteptati, va rog, initializarea aplicatiei !"@ 2,3 SAY "Û"IF NOT WVISIBLE("start")

ACTIVATE WINDOW startENDIF

Se observă instrucţiunile de setare proprie a sistemului in prima parte urmează deschiderea bazelor de date lansarea meniului şi în final procedurile şi funcţiile discutate anterior:Procedura start – lansează o fereastră de iniţializare a aplicaţieiFuncţia opendbf- deschide bazele de date;Funcţia readapp şi funcţia continuare pentru controlul ciclului meniuluiProcedura iesire – asigură ieşirea din aplicaţie

În proiect se vor aduce în continuare sursele meniului şi ecranelor, care pot fi modificate folosind butonul Edit. Acesta va deschide generatorul sursei respective, fiind în acelaşi timp o cale mai scurtă de acces la un anumit fişier sursă. O modificare adusă se va vedea doar după recompilarea întregului proiect.

Aducerea bazelor de date comportă o nuanţare legată de operaţiile care se fac asupra bazelor de date. Dacă se vor scrie informaţii în baza de date, aceasta obligatoriu trebuie să fie exclusă. O bază de date exclusă va fi considerată externă proiectului şi orice operaţie făcută din exterior asupra ei va fi vazută automat fără recompilarea proiectului. Bazele de date excluse se marchează cu un cerculet taiat de o linie, folosind opţiunea Exclude din submeniul Project.

Fişierele aduse în plus în aplicaţiei sau cele care nu sunt absolut necesare să fie incluse pot fi scoase din proiect folosind butonul Remove.

Informaţii despre un fişier din proiect se obţin acţionând butonul Information.

304

Page 301: Cibernetica si informatica juridica

Compilarea proiectului se realizează utilizând butonul Build, care deschide o fereastră cu următoarele butoane radio: Rebuild Project – reconstruieşte proiectul;Build Application – compilează proiectul şi crează fişierul librarie.app ce se lansează folosind opţiunea Run şi submeniul Application.Build Executable – crează prin compilare o aplicaţie executabilă ce poate fi lansată direct din Windows, utilizând doar biblioteca foxw2500.esl.

Este recomandată folosirea opţiunii Display Errors la operaţia de compilare, deoarece mediul Fox Pro indică locul unde există o greşeală de editare pseudocod.

Testarea aplicaţiei:în diferite etape de proiectare se verifică ecranele şi meniul folosind submeniul DO din meniul Program al interfeţei Fox Pro. Verificarea pe module oferă avantajul eliminării erorilor pe parcursul elaborării

programelor.- prin compilarea proiectului se determină şi erorile funcţionării în

ansamblu, iar corectarea acestora se face utilizând fişierul sursă al proiectului.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A CURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI

Anexa nr.1

305

Page 302: Cibernetica si informatica juridica

306

Page 303: Cibernetica si informatica juridica

Anexa nr.2

Fluxul informaţional al activităţii de bază a Curţii Constituţionale

Dosar

Serv. “Pregătirea lucrărilor şi secretariat” (Registratură)

Preşedintele Curţii Constituţionale

Judecătorul raportor şi magistratul-asistent

Se asociază dosarului un număr de înregistrare, data de înregistrare şi se transmite preşedintelui Curţii Constituţionale

Stabileşte:judecătorul raportorMagistratul - asistentData când are loc procesul

Pregătesc raportul pentru fundamentarea deciziei susţinut în şedinţa de judecată

Magistratul asistent definitivează actul ce urmează a fi emis şi-l prezintă, pentru a fi semnat, preşedintelui Curţii Constituţionale

Registratura Monitorul Oficial

Face adresa către Monitorul Oficial şi expediază Actul pentru publicare

Actul este publicat asociindu-i-se numărul şi data M.Of.

Departamentul “Documentare, cercetare şi informatică”

Verifică decizia cu toate elementele care o caracterizează şi completează bazele de date pentru stocare. Se realizează tezaurul cu Actele Curţii Constituţionale şi se fac prelucrările statistice pentru realizarea rapoartelor stabilite de Plenul Curţii Constituţionale.*

* În cazul diferenţelor între Actul trimis la Monitorul Oficial şi actul publicat se hotărăşte dacă este necesar publicarea unei rectificări.

307

Page 304: Cibernetica si informatica juridica

Anexa nr.3

Anexa nr.4

308

Page 305: Cibernetica si informatica juridica

DISPUNEREA POSTURILOR DE LUCRUCE COMPUN SICCR

309

Page 306: Cibernetica si informatica juridica

Anexa nr.5

APLICAŢIA STATISTICĂ A SICCR

A.)Bazele de date ale aplicaţiei:1. B.D.1 DOSCOMP

Nr. Dosar - Numărul de intrare a dosarului în Curtea Constituţională;Tip Dosar - Selecţii de litere A, B, C, etc;Data dos. - Data intrării dosarului;Magistrat - Numele magistratului căruia i s-a repartizat dosarul;Raportor - Numele judecătorului desemnat de preşedinte ca judecător raportor;Stadiul - Stadiul în care se găseşte dosarul;Nr. decizie - Numărul deciziei;Data doc - Data elaborării deciziei;Tip-soluţie - Tipul soluţiei:

- Admis- Respins- Admis parţial- Admis respins

Text-soluţie - Se trece textul complet al soluţiei;Text-decizie - Textul complet al deciziei;BD conexate - implicit NU, dacă e conexat se trece numărul

dosarului cu care este conexat;Reexaminare - Dosare ce se trimit spre reexaminare

Parlamentului;Data plecării la M.Of. - Adresa către Monitorul Oficial din Registrul

centralizat şi ultima filă din dosar (Nota de trimitere);Nr. monitor - Numărul Monitorului Oficial în care este

publicată decizia;Data monitor - Data Monitorului Oficial;Cuv. cheie - Cuvinte cheie;Titlu decizie - Titlul complet al deciziei.

2.) B.D.2 Bază de date cu actele invocateNr. dosarData dosarTip actData apariţieiArticol invocat

3.) B.D. 3 Bază de date cu dosarele conexate

310

Page 307: Cibernetica si informatica juridica

Nr. dosar-conexatData dosar-conexat

4.) B.D.4 Bază de date cu Tratatele internaţionale invocateNr. dosarData dosarTratatData Tratat

Observaţii

1). Tip – dosar – fiecare dosar este încadrat conform art.144 din Constituţia României de la lit.a) la i), în raport de obiectul invocat.

2). Stadiul dosaruluiDosarul aflat pe rolul Curţii Constituţionale se găseşte în una din

următoarele poziţii:a) Raport – Perioada de pregătire a raportului de judecători şi magistraţi;b) Termen – s-a finalizat raportul şi s-a stabilit un termen de judecată;

Termenul nu este unic; el poate fi dat de mai multe ori;c) Pronunţarea – se trece pe dosar data pronunţării (Data elaborării actului)d) Redactare – S-a pronunţat decizia şi se redactează în forma finală de

magistratul asistent; Este scos de pe rolul judecătorului raportor, rămânând doar pe rolul magistratului asistent.

e) Ieşit la M.Of. – când în registrul de la Registratură s-a trecut adresa de trimitere către M.Of.

3) Tip-soluţie – Soluţia este de mai multe tipuri:a) Admis – Se admite excepţia invocată;b) Respins – Se respinge excepţia invocată;c) Admis parţial – Se admit unele articole cu

amendamente;d) Admis-respins – Se admit unele articole şi se resping

altele;4) ConexareSe pot conexa dosarele care invocă acelaşi obiect şi diferă părţile.

Dosarele conexate se judecă odată şi primesc aceeaşi decizie.- Nu e conexat;- Număr dosar cu care este conexat;- Data dosar conexare.

311

Page 308: Cibernetica si informatica juridica

Observaţie - Numărul dosarelor intrate, este mai mare sau egal cu numărul deciziilor pronunţate. Dosarele conexate primesc aceeaşi decizie.

5) ReexaminareConform art.145 din Constituţie, legile înainte de promulgare (lit.a şi b

art.144) se trimit spre reexaminare dacă sunt neconstituţionale.

Rapoarte

1) Situaţia repartizării judecătorilor raportori a dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale la data de ………(situaţie sintetică).

Observaţii:1. Un dosar este considerat ca fiind ieşit de pe rolul judecătorului când acestuia i se asociază un număr de decizie;2. Un dosar este considerat ca fiind ieşit de pe rolul Curţii Constituţionale atunci când a primit adresă către Monitorul Oficial;3. O decizie trimisă la M.Of. se poate găsi în 2 poziţii:

- Publicată în M.Of.;- În curs de publicare.Acest raport conţine un tabel sintetic al numărului de dosare aflate pe rol

pentru fiecare judecător raportor, după forma:

Nr. crt.

Judecător raportor Nr. dosare

1 Judecător 1 152 Judecător 2 43 Judecător 3 44 Judecător 4 05 Judecător 5 166 Judecător 6 157 Judecător 7 138 Judecător 8 129 Judecător 9 0

T O T A L 79

2 a) Situaţia repartizării magistraţilor asistenţi a dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale la data de …………( situaţie sintetică).

312

Page 309: Cibernetica si informatica juridica

Nr.crt. Magistrat asistent Nr. dosare aplicate pe rol

1 Magistrat asistent 1 162 Magistrat asistent 2 163 Magistrat asistent 3 134 Magistrat asistent 4 195 Magistrat asistent 5 126 Magistrat asistent 6 97 Magistrat asistent 7 158 Magistrat asistent 8 149 Magistrat asistent 9 2

T O T A L (număr magistraţi) 117

Observaţie: Numărul dosarelor aflate la magistraţi numărul dosarelor aflate la judecători:

Nr. mag – Nr. jud. = Nr, ce reprezintă dosarele care au primit număr de decizie şi se află la redactare pentru a fi trimise la Monitorul Oficial.

2 b) Situaţia repartizării magistraţilor asistenţi a dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale la data de ……… (situaţie detaliată)

Nr.Crt

Magistrat asistent

Nr. dosarData dosar

Data înreg.dosar

Obiect Stadiul JudecătorRaportor

3) Situaţia deciziilor publicate în M.Of.de la începutul anului până la data de ……………

Nr.crt. Nr. decizieData deciziei

Titlul deciziei Nr. M.Of.Data M.Of.

4) Situaţia activităţii Curţii Constituţionale de la începutul anului până la data de …………

AtriBuţia

Ian Feb

Mar

Apr Mai In Il Aug

Sep Oct Nov Dec Total

ABC

313

Page 310: Cibernetica si informatica juridica

b) Decizii şi hotărâri pronunţate

Atribuţii Tip decizie TotalA AR R AP

ABC

c) Dosare aflate pe rolul Curţii Constituţionale

Atribuţii Nr. dosareABC

Total Nr.T

5) Lucrări de specialitate luate în evidenţa bibliotecii în perioada ……

Cărţi periodiceNr.crt. Titlu Autor Editura

6) Situaţia dosarelor intrate şi soluţionate de la înfiinţarea Curţii Constituţionale până la data de ……..

Atribuţii Dosare intrate Decizii şi hotărâri pronunţate92

93

… 99 92 93 … 99

144 A B CTOTAL

6 a) Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ale legilor anterioare Constituţiei.

Actul normativ Nr. de dosare DeciziaA AP AR R

314

Page 311: Cibernetica si informatica juridica

7) Situaţia cu obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate aflate pe rolul Curţii Constituţionale la data de ………..

Obiectul Dosarului

Nr. dosarData dosar

JudecătorRaportor

Mag. asistent Stadiul

8) Situaţia deciziilor prin care s-au admis obiecţiile de neconstituţionalitate şi s-a urmat procedura stabilită de art.145(1) din Constituţie, de la înfiinţarea Curţii Constituţionale până la data de …………..

Nr.crt.

Decizia Legea Textul atacat

Cine a sesizat

Soluţia Curţii Constit.

Soluţia Parlamentului

315

Page 312: Cibernetica si informatica juridica

Anexa nr.6

a) Calculatoare

Element de configuraţie Server de fişiere reţea Server de comunicaţie

Staţie de lucru

CPU Pentium II Intel Pentium Intel Pentium Intel

Frecvenţa de ceas MHz ≥ 350 ≥ 350 ≥ 200HDD [Mb] ≥ 9 (SCSI) ≥ 6 ≥ 4CD-ROM (speed) ≥ 32 ≥ 32 ≥ 32Monitor (inci) 15 15 17FDD [inci] 3,5 3,5 3,5Memorie Ram [Mb] 128 128 64Placă reţea (tip) PCI PCI PCI

b) Alte echipamente

1. Sursă independentă de tensiune;2. Remote Control – pentru legarea staţiilor aflate la distanţă mare;3. Modemuri pentru conectarea la INTERNET;4. HUB-uri de conectare a calculatoarelor în reţea;5. CD-WRITER pentru scrierea CD-ROM-urilor;6. Videoproiector digital pentru prezentarea soft-urilor şi

echipamentelor utilizatorilor.

316

Page 313: Cibernetica si informatica juridica

Prof.univ.dr. TITI PARASCHIVAsist. univ. ALINA BODESCU

Prep.ing.FLORIN COPOS

CIBERNETICA DREPTULUI

317

Page 314: Cibernetica si informatica juridica

Prof.univ.dr. TITI PARASCHIV

Asist. univ. ALINA BODESCU

Prep.ing.FLORIN COPOS

CIBERNETICA DREPTULUI

318

Page 315: Cibernetica si informatica juridica

TIMIŞOARA2000

DIRECTOR: AUGUSTA ANCA©Editura „AUGUSTA“

1900 Timişoara, str. Daliei nr. 1 ATel. : (056) 20 29 31, 20 29 32

Fax : 20 29 30I.S.B.N. : 973-8039-77-0

319

Page 316: Cibernetica si informatica juridica

Consilier editorial : ADRIAN DINU RACHIERUTehnoredactare : RODICA NICOLAE

Tipografia : VATRAN ALLIANZ S.R.L.1900 Timişoara, str. Axente Sever nr. 9 A

Telefon : 19 06 64 ; tel./fax. : 19 06 63

320


Top Related