+ All Categories
Transcript

Cibernetica de ordin doi si contributia lui Humberto Maturana si Francisco Varela la elaborarea teoriei autopoiesisului

*

Cuvantul cibernetica are la origine termenul grec kybernetes(crmaci, crm). In limba greaca, cuvantul este folosit pentru prima data in Legile lui Platon, avand sensul de guvernare a poporului. Desi la noi a guverna isi are originea in latinescul gubernare (a conduce), acest termen are acelasi etimon grec. Mai tarziu, cibernetic a fost folosit de catre fiziacianul francez Andr-Marie Ampre(cyberntique), acesta dandu-i sensul de art a guvernrii. In anul 1948, Nombert Wiener introduce si el acelasi cuvant, fara a sti insa ca acesta fusese introdus inainte de catre altcineva.Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; cibernetica se acupa si de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile.O alta definieite a ciberneticii este aceea de disciplina care studiaza comunicatiile si controlul intre diferite subsisteme ale unui organism viu sau ale unei masini construite de om.Inca o definitie, cu un continut filozofic mai profund, a fost sugerata in 1058 de Louis Couffignal, unul dintre pionierii ciberneticii din anii 30, care considera cibernetica drept arta de a realiza eficiena aciunii.Cibernetica se ocupa cu studiul sistemelor. Principala sa component este reactia prin bucle de control.**Cunoscuta si sub denumirea de cibernetica ciberneticii, cibernetica de ordin doi analizeaza constructia de modele ale sistemelor cibernetice. Aceasta analiza se face tinandu-se cont de faptul ca cei care investigheaza fac parte din sistem si de importanta .. Cei care analizeaza un sitem niciodata nu vor putea vedea niciodata cum functioneaza acesta stand in afara acestuia deoarece ei sunt in permanenta conectati din punct de vedere cibernetic cu sistemul care se afla sub observatie. Acestea fiind spuse, in momentul card un investigator observa un sitemul, acesta influenteaza si este influentat de catre acesta.Antropologistii Gregory Bateson si Margaret Mead au facut o paralela intre cibernetica de ordinal intai si cibernetica de ordinal doi cu ajutorul unei diagrame in cadrul unui interviu din anul 1973. Aceasta subliniaza necesitatea participarii unui observator: in mod essential, ecosisitemul in care te afli, organismal tau plus emdiul inconjurator, trebuie considerat ca facand parte dintr-un singur circuit.

Heinz von Foerster este de parere ca cibernetica de ordin doi a aparut ca rezultat al incercarilor ciberneticienilor clasici de a contrui un model al gandirii. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca: ... . . un creier este necesar pentru a scrie o teorie a unui creier . Din aceasta reiese c o teorie a creierului , care are toate aspiraiile pentru completare , trebuie s in seama de scrierea acestei teorii . i chiar mai mult fascinant , scriitorul a acestei teorii trebuie s in cont de ea sau el . Tradus n domeniul ciberneticii, ciberneticianul, prin introducerea in propriul su domeniu , trebuie s in seama de propria sa activitate . Cibernetica devine cibernetic a ciberneticii, sau cibernetic de ordinal al doilea . Lucrarile lui Heinz von Foerster,Humberto Maturana, Francisco Varela,Gordon Pask,Ranulph Glanville, and Paul Pangaro sunt asociate cu cibernetica de ordinal doi.***

Humberto Maturana a fost cel care a dat cea mai elaborata teorie a autopoiesisului i, mpreun cu Francesco Varela i Heinz von Foerster, au determinat apariia ciberneticii de rdinal doi.Autopoiesisul reprezinta un concept multidimensional, aplicabil tuturor categoriilor de sisteme vii dar si celor care nu contin sisteme vii (economice, sociale s.a.). In urma colaborarii din anul 1987, la Universitatea din Chile, dintre Humberto Maturana si Francesco Varela, apare idea de autopoiesis.

(Humberto Maturana)

(Francesco Varela)

Acestia elaboreaza un proiect stiintific care urmarae sa demonstreze ca, la un anumit nivel, intr-un anumit mod, toate sistemele vii au o organizare comuna sic a aceasta este caracrerizata de dua proprietati de inchidere strans legate una de alta: Inchiderea in productie care spune ca sistemul este compus din component care dau nastere la procese de productie care, la randul lor, produc impreuna mai mulr decat acele component luate separat. Inchiderea in spatiu. Conform acesteia, autoconstruirea unei limite intre sine si ambianta in care este inclus, chiar si doar pentru a se distinge de ceilalti.Principalul scop al teoriei autopoiesisului este sa arate ca organizarae autopoietica este necesara (dar nu si suficienta) pentru emergent vietii. Insasi cibernetica a inceput sa se transforme, aparand la inceputul anilor 70, cibernetica de ordin doi a lui Humberto Maturana si Francesco Varela. Teoria acestoa, denumita si autopoiesis, incearca sa explice esenta care deosebeste un organism viu de o entitate nevie. Ea sugereaza ca un organism viu poate fi considerat un process circular, autocatalytic avand drept scop principal propria supravietuire. Ulterior, lucrarile lui von Foerster (1995) si von Glasersfeld (1987) au evidentiat faptul ca organismele vii raspund la influentele exercitate de mediul inconjurator in moduri care determina propria lor autoorganizare interna. Deci, aceste sisteme nu sunt doar autootganizatoare, dar si autopoietice, altfel spus au capacitatea de a se reproduce. Intr-un anumit sens, acest lucru duce la aparitia unui feedback interior sistemului, acesta determinand organizarae si autoorganizarea, fara a fi necesar ca informatia urilizata sa fie furnizata din afara limitelor sistemului.Deoarece cibernetica trebuia sa isi defineasca un nou drum care sa o deosebeasca de alte discipline stiintifice bazate mai mult pe principia si metode mecaniciste, aparitia autopoiesisului este foarte importanta. Acesta a aparut la inceputul anilor 70 ai secolului trecut cand din cibernetica se desprinsesera complet stiinta calculatoarelor si teoria controlului automat.Miscarea de idei care a fost declansata de teoria autopoiesisilui a lui Maturana si Varela a dus, in final, dupa cum am spus, la construirea a ceea ce este astazi denimit cibernetica de ordinal doi. Aceasta conceptie noua incepea de la recunoasterea faptului ca cunostintele noastre referitoare la steme sunt mediate de reprezentari simplificate sau modele ale acestora care nu cuprind, totusi, toate asectele sistemului ci doar pe acelea considerate relevante pentru scopul in care este realizat acel model. Deci proprietatile sistemelor trebuie distinse de cele ale modelelor asociate lor, acestea din urma depinzand de cei care au realizat modelele respective.Daca in cibernetica de ordinal intai a lui N. Wiener un sisrtem reprezenta un obiect pasiv, datorita obiectivului care putea fi observant, studiat si pus apoi deoparte, cibernetica de ordinal doi a promovat idea interactiunii dintre sistemul observant si observator, deci modelul realizat de observatory depinde, in ultima instant, de interactiunea dintre sistem si observatorul acestuia. Observatorul ar putea fi si el un sistem cybernetic, inercand realizarea unui model al altui sistem cibernetic. Asa a aparut sintagma ,,cibernetica ciberneticii, amintita mai sus si utilizata de H. von Forester pentru a denumi noua cibernetica construita pornind de la ideile de mai sus.Atunci cnd aceste idei teoretice s-au materializat in metode si tehnici de realizare a modelelor, s-a constatat c relatia sistem-observator induce o complexitate ireductibila atat de mare incat metodele formale, bazate pe matematica, sunt extrem de limitative.

Bibliografie:1. http://www.asecib.ase.ro/BCIB/CAPITOLUL-1.pdf2. http://en.wikipedia.org/wiki/Francisco_Varela3. http://en.wikipedia.org/wiki/Humberto_Maturana4. http://en.wikipedia.org/wiki/Autopoiesis

2


Top Related