CERULo lume a iubirii
Jonathan Edwards
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
2
CERUL, O LUME A IUBIRII
Jonathan Edwards
© 1999, Chapel Library.
Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă în orice formă și prin orice mijloace – electronice, mecanice, prin fotocopiere, microfilmare, înregis-trare sau alt fel – cu excepția unor citate scurte în recenzii, fără permisiunea preala-bilă a deținătorului drepturilor de autor.
Cerul, O Lume a Iubirii reproduce întreg ca-pitolul final al lucrării clasice a lui Edwards, Dragostea și Roadele Ei, o expunere a pa-sajului din 1 Corinteni 13. Tradus și publicat cu permisiune.
Traducerea: Ștefan Cornu ([email protected]; 0723-661-743).
Asociația MAGNA GRATIA nu susține în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor pe care îi traduce și/sau publică.
Dacă nu este precizat altfel în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Cornilescu, ediția revizuită. Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societa-tea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016. Folosit cu permisiune.
Design copertă și interior și tehnoredac-tare: MAGNA GRATIA.
Copyright pentru fundal: freepik.com
RESPECTAȚI DREPTURILE DE AUTOR!
Este interzis în mod expres:
imprimarea a mai mult de 3 ex. pen-tru uz personal, a mai mult de 10 ex. din maxim 5 publicații diferite pentru prieteni și rude;
imprimarea profesională (la tipogra-fie, indiferent dacă produsul este co-mercializat sau nu);
stocarea fișierelor oricărei cărți pe bloguri, pagini de internet, portaluri sau transmiterea pe cale electronică, altfel decât a link-urilor către web-site-ul MAGNA GRATIA.
copierea și republicarea a peste 250 de semne/publicație pe alte porta-luri, pagini de internet, bloguri, în publicații tipărite sau în predici, pre-zentări, conferințe etc.
Politica de copyright completă este disponi-bilă la adresa de internet: http://www.magna-gratia.org/copyright.html
Asociația MAGNA GRATIA Str. Liliacului nr.26, Dascălu-Ilfov 077075 Email: [email protected] Internet: www.magnagratia.org
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
3
JONATHAN EDWARDS
CERUL o lume a iubirii
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
4
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
5
Introducere ..................................................................................................... 7
1. Temeiul și izvorul iubirii în Cer ................................................................ 11
2. Beneficiarii iubirii din Cer ......................................................................... 15
3. Locuitorii Cerului – aceia în ale căror inimi locuiește iubirea.................. 21
4. Principiul iubirii în Cer ............................................................................ 25
5. Circumstanțele ideale în care iubirea va fi practicată, binecuvântată și gustată în Cer ................................................................................................. 31
6. Efectele binecuvântate și roadele iubirii practicate și gustate în Cer ...... 47
7. Aplicații ..................................................................................................... 55
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
6
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
7
Încă din primele versete ale acestui capitol am extras doctrina că
dragostea sau iubirea divină este marele rod al Duhului. Acest dar al
Duhului va fi dăruit Bisericii lui Hristos nu numai pentru o vreme, ci
pentru totdeauna. Acum aș vrea să privim la aceleași versete în legătură
cu următoarele două, și să facem două observații.
Prima, faptul că dragostea este menționată ca fiind de o calitate su-
perioară și că ea va rămâne chiar și atunci când celelalte roade ale Du-
hului vor pieri. Apoi,
A doua, faptul că acest lucru se va întâmpla în starea de desăvârșire
a Bisericii, atunci când tot ceea ce este în parte va trece și va veni ceea ce
este desăvârșit.
Există o stare imperfectă a Bisericii caracterizată de două aspecte și
deci, prin urmare și o stare perfectă a Bisericii caracterizată tot de aceste
două aspecte. Comparativ cu ceea ce Biserica urma să fie atunci când va
fi ajuns la maturitate, sau la o perfecțiune lumească, în începuturi, adică
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
8
în prima etapă a Bisericii, înainte ca ea să fie statornicită cu tărie pe pă-
mânt și așezată ferm în statul ei nou-testamentar, și înainte de finaliza-
rea canonului Scripturii, ea se afla într-o stare de imperfecțiune – o
stare, cum s-ar spune, de copilărie. Dar din nou, chiar și această Biserică
din zilele noastre, desăvârșită față de cea din începuturi, atât timp cât va
rămâne în starea ei de luptă, adică până la sfârșitul veacurilor, va fi, în
comparație cu Biserica din Cer, într-o stare de imperfecțiune sau copi-
lărie, unde aceasta din urmă este prin comparație într-o stare de matu-
ritate sau desăvârșire. Există deci, un dublu eșec al darurilor miraculoase
ale Duhului menționat aici. Primul a avut loc la sfârșitul perioadei de
copilărie a Bisericii, când canonul Bibliei a fost finalizat și deci, pentru
Biserica vremurilor din urmă nu mai era nevoie de astfel de daruri.
Atunci, înaintea sfârșitului lumii, ea va fi înlăturat lucrurile copilărești,
ajungând într-o stare de maturitate, când Duhul lui Dumnezeu va fi
revărsat peste ea într-un mod nespus de glorios și se va manifesta în dra-
goste sau iubire, care este rodul etern și cel mai mare al Duhului. Cel
de-al doilea eșec va avea loc atunci când toate aceste daruri obișnuite ale
Duhului vor înceta: la moartea persoanelor, în ce privește darurile per-
sonale, și la sfârșitul lumii, în ce privește întreaga Biserică. În schimb
dragostea va exista și în Cer, unde Duhul lui Dumnezeu va fi turnat și
se va manifesta printr-o iubire perfectă în fiecare inimă și pentru toată
veșnicia. În context, apostolul pare că se referă la ambele stări ale Bise-
ricii, dar mai cu seamă la ultima. Cu toate că starea glorioasă a Bisericii
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
9
în veacurile sfârșitului va fi perfectă în comparație cu starea ei din epoca
de început, starea ei în Cer reprezintă acea stare a Bisericii la care expre-
sia apostolului pare să se refere cel mai clar, „când va veni ce este desă-
vârșit, acest <<în parte>> se va sfârși”, etc. și „acum, vedem ca într-o
oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum,
cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost şi eu
cunoscut pe deplin.” Doctrina deci, pe care o voi extrage din acest text
este că
Cerul este o lume a iubirii, a dragostei.
Apostolul vorbește în acest text despre o stare de perfecțiune a Bi-
sericii în Cer și prin urmare, o stare în care Duhul Sfânt va fi dat Bisericii
într-un mod desăvârșit și fără măsură, în comparație cu felul în care este
oferit aici pe pământ. Însă felul în care Duhul va fi revărsat, este tocmai
prin acest mare dar al Duhului, dragostea sfântă și divină revărsată în
inimile tuturor locuitorilor binecuvântați ai acelei noi lumi. Starea ce-
rească a Bisericii este distinctă de starea ei pământească prin aceea că
Dumnezeu a destinat-o special pentru a-și turna Duhul într-o măsură
desăvârșită, pe când în starea prezentă a Bisericii, Duhul este dat cu
multă imperfecțiune. Acea stare a Bisericii este o stare în care această
dragoste sau iubire sfântă va fi, cum s-ar spune, singurul rod al Duhu-
lui, fiindcă este cel mai minunat și glorios dintre toate. În acest dar adus
la o condiție de perfecțiune, Dumnezeu va anula toate celelalte daruri
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
10
pe care El le-a dat Bisericii pe pământ. Și pentru a vedea cum este Cerul
o lume a dragostei sfinte, aș vrea să privim, 1) la marele temei și izvor al
iubirii în Cer; 2) la beneficiarii iubirii din Cer; 3) la subiecții acelei dra-
goste; 4) la principiul ei, sau dragostea în sine; 5) la circumstanțele ideale
în care iubirea va fi practicată, exprimată și savurată în Cer și 6) la efec-
tele binecuvântate și roadele acestei iubiri.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
11
Vreau să specific aici că Însuși Dumnezeul dragostei locuiește în
Cer. Cerul este locuința Celui sfânt și înălțat, al Cărui nume este dra-
goste. El este atât cauza cât și sursa întregii iubiri sfinte. În ce privește
esența Sa, Dumnezeu este peste tot – El umple cerurile și pământul.
Însă El spune că în anumite cazuri, este mai prezent în unele locuri de-
cât în altele. Spre exemplu, El a spus în vechime că va locui, dintre toate
țările lumii, în țara Canaan, în Ierusalim, mai mult decât în alte orașe
ale țării, în templu, mai mult decât în orice altă clădire din Ierusalim, în
Sfânta sfintelor, mai mult decât în orice altă încăpere a templului, și
deasupra capacului ispășirii, mai mult decât în orice alt loc din Sfânta
sfintelor. Cerul însă, mai mult decât oricare alt loc din univers, este de
fapt locuința Lui. Toate celelalte locuri în care se spune că El își avea
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
12
locuința, nu erau decât tipuri ale acestei locuințe: Cerul. Raiul este acea
parte a creației pe care Dumnezeu a făurit-o pentru acest scop, adică
pentru a fi locul prezenței Lui glorioase și casa Lui pentru totdeauna.
Aici El sălășluiește, arătându-și gloria pentru toată veșnicia.
Asta face din Cer o lume a dragostei; deoarece Dumnezeu este iz-
vorul dragostei, așa cum soarele este izvorul luminii. Astfel, prezența Sa
slăvită în Cer, umple Cerul cu dragoste, așa cum soarele într-o zi fără
nori, umple lumea cu lumină. Apostolul ne spune că „Dumnezeu este
dragoste” și deci, cunoscând că El este o ființă infinită, rezultă că El este
un izvor infinit de dragoste. Cunoscând că este El atotsuficient în Sine
Însuși, rezultă că El este un izvor plin și fără sfârșit de dragoste. Și fi-
indcă este veșnic și neschimbător, El este un izvor veșnic și neschimbă-
tor de dragoste.
Acolo în Cer locuiește Dumnezeul din care țâșnește fiecare izvor și
fiecare strop de dragoste sfântă care este și care a fost vreodată. Acolo
locuiesc Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeul Duhul, uniți
în Unul într-o dragoste reciprocă, infinit de tandră și dincolo de orice
înțelegere. Acolo locuiește Dumnezeu Tatăl, care este Tatăl îndurări-
lor, și Tatăl iubirii, care atât de mult a iubit lumea încât a dat pe singu-
rul Lui Fiu să moară pentru ea. Acolo locuiește Hristos, Mielul lui
Dumnezeu, Prințul păcii și al dragostei, Care atât de mult a iubit lumea
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
13
încât și-a vărsat sângele și și-a dat duhul la moarte pentru ea. Acolo lo-
cuiește marele Mijlocitor, prin Care toată dragostea dumnezeiască a
fost și este manifestată față de om, prin Care roadele acelei dragoste au
fost cumpărate și prin Care iubirea este răspândită în inimile întregului
popor al lui Dumnezeu. În Cer locuiește Hristos, în ambele sale naturi,
cea umană și cea divină, șezând pe același tron cu Tatăl. Și acolo locu-
iește Duhul Sfânt – Duhul dragostei dumnezeiești, în Care însăși esența
lui Dumnezeu, cum s-ar spune, curge și este expirată prin dragoste. Prin
influența Lui imediată întreaga dragoste sfântă este revărsată în inimile
tuturor sfinților de pe pământ și din ceruri. Acolo, în ceruri, acest izvor
fără margini al dragostei – Eternul Trei într-Unul – curge fără niciun
obstacol, revărsându-se pentru totdeauna. Acolo Acest Dumnezeu slă-
vit Își arată prezența, și luminează cu razele slavei depline a dragostei. Și
acolo, Acest izvor glorios curge pentru totdeauna în pâraie și râuri de
dragoste și plăcere, iar aceste râuri se prefac într-un ocean de dragoste,
în care sufletele celor răscumpărați pot să se scalde cu cea mai dulce bu-
curie, și cu inimile inundate de dragoste!
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
14
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
15
Aici aș vrea să observăm trei lucruri:
Acolo nu poate fi găsită nicio persoană neiubitoare, odioasă sau
stricată. În Cer nu este nimic profan sau nelegiuit. „Nimic întinat nu
va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune şi în minciună; ci nu-
mai cei scriși în Cartea Vieții Mielului” (Apocalipsa 21:27). De aseme-
nea acolo nu se poate găsi nimic deformat din punct de vedere moral
sau natural, ci totul va fi frumos la privit, mărinimos și excelent în sinea
lui. Dumnezeul care locuiește și se manifestă acolo într-un mod glorios,
este infinit de iubitor; glorios de iubitor, ca un Tată ceresc, ca un Răs-
cumpărător divin și ca un Sfințitor pus de o parte.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
16
Toate persoanele care aparțin societății binecuvântate a Cerului
sunt pline de iubire. Tatăl familiei este iubitor, iar copiii Lui de aseme-
nea; Capul trupului este iubitor și la fel toate mădularele. Între îngeri
nu există niciunul neiubitor – fiindcă toți sunt sfinți – și nu există ni-
ciun demon care să infesteze Cerul așa cum o fac pe pământ, ci ei sunt
păstrați pentru totdeauna la distanță, prin marea prăpastie care există
între ei și lumea glorioasă a dragostei. Iar între sfinți nu există nicio per-
soană neiubitoare. Nu există falși credincioși sau ipocriți acolo; niciu-
nul care, așa cum se întâmplă de multe ori în această lume, să pretindă
a fi credincios și totuși să aibă un duh și un comportament nespiritual
și plin de ură; niciunul al cărui aur să nu fie purificat de zgură; niciunul
care să nu fie iubitor în sinea lor și iubitor față de alții. Acolo nu există
nici măcar un singur obiect care să provoace jignire, sau care în vreun
moment să dea prilej poftelor, emoțiilor neplăcute sau urii, ci toate lu-
crurile de acolo vor aduce pentru totdeauna rodul dragostei. Dar nu
numai că toate lucrurile din Cer vor fi iubitoare, ci,
Sunt multe lucruri din această lume care sunt în general iubitoare,
însă nu sunt pe deplin libere față de contrariul dragostei. Există pete
chiar și în soare; tot astfel sunt mulți oameni care sunt foarte mărini-
moși și vrednici de iubit, dar care totuși nu sunt lipsiți de unele lucruri
dezagreabile sau neiubitoare. De multe ori există chiar și în cei mai buni
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
17
oameni anumite defecte de temperament, de caracter sau de comporta-
ment, care strică excelența acelor lucruri care altfel ar părea foarte mări-
nimoase; și chiar și cei mai buni oameni sunt imperfecți cât sunt pe pă-
mânt. În Cer însă, nu este așa. Acolo nu va exista nimic defect, nimic
diform, nimic neplăcut sau viciat în legătură cu vreo persoană sau
vreun lucru, ci toți vor fi pe deplin curați și pe deplin iubitori. Binecu-
vântata lume va fi în totalitate luminoasă, fără niciun întuneric; dreaptă
în totalitate, fără nicio pată; senină în totalitate, fără niciun nor. Niciun
defect natural sau moral nu va intra acolo; și nu se va vedea nimic păcă-
tos, slab sau prostesc; nimic neplăcut sau aspru la privit, nimic care să
ofenseze chiar și cel mai rafinat gust și cel mai delicat ochi. Nicio coardă
nu va suna neplăcut, producând disonanță în melodia Cerului și nicio
notă nu va cauza discordanță în imnurile sfinților și îngerilor.
Marele Dumnezeul care se manifestă pe Sine într-un deplin acolo
este de o perfecțiune absolută și infinită. Fiul lui Dumnezeu, care este
strălucirea slavei lui Dumnezeu va apărea acolo în toată puterea gloriei
Sale, fără acel veșmânt de răutate exterioară pe care a părut să-L aibă pe
acest pământ. Duhul Sfânt va fi turnat cu o bogăție și dulceață perfecte,
ca un râu limpede de ape vii, curat precum cristalul, curgând din Tro-
nul lui Dumnezeu și al Mielului. Și fiecare membru al acelei societăți
binecuvântate va fi fără niciun păcat, fără nicio imperfecțiune, slăbi-
ciune, nechibzuință sau cusur de orice fel. Întreaga Biserică, răscumpă-
rată și curățată, va fi înfățișată înaintea lui Hristos ca o mireasă gătită în
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
18
in subțire, curat și alb, fără nicio pată, zbârcitură sau altceva de felul
acesta. Oriunde își vor întoarce ochii, locuitorii cerului nu vor vedea
decât frumusețe, demnitate și glorie. Cele mai grandioase orașe ale pă-
mântului, oricât de impunătoare le-ar fi clădirile, își au totuși temelia
în praf, iar străzile le sunt murdare, spurcate, făcute să fie călcate în pi-
cioare; dar străzile acestui mare oraș ceresc vor fi din aur curat, străveziu,
temelia din pietre prețioase, iar porțile din perle. Iar toate acestea nu
sunt decât simboluri vage ale curăției și perfecțiunii acelora care locu-
iesc acolo.
Acolo ei vor găsi acele lucruri care, pe când erau pe pământ, li se
păreau cele mai vrednice de iubit dintre lucruri; acelea care au fost apro-
bate de propria lor judecată și care le-au captivat sentimentele în așa fel
încât le-au îndepărtat sufletele de la cele mai plăcute și mai atrăgătoare
obiecte pământești. Acolo ei vor găsi acele lucruri care, pe când erau jos
pe pământ, erau plăcerea lor și la care iubeau să mediteze. Ei se vor re-
întâlni și cu dulcea contemplare cu care mințile lor se întrețineau cel
mai adesea pe pământ, dar și cu acele lucruri pe care ei și le-au ales ca
parte a lor de moștenire și care le-au fost atât de drage încât au fost gata
să treacă prin suferințele cele mai severe și chiar să-și lase tatăl, mama,
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
19
rude, prieteni, nevastă, copii și chiar viața însăși. Tot ceea ce este cu ade-
vărat măreț și bun, tot ceea ce este curat, sfânt și desăvârșit din această
lume și din orice parte a universului, sunt atrase în mod constant către
Cer. Așa cum râurile sunt atrase spre ocean, la fel toate acestea sunt
atrase spre marele ocean al curăției și fericirii infinite. Trecerea timpului
nu face decât să le conducă spre binecuvântarea Cerului, iar noi, dacă
suntem sfinți, urmează să fim acolo uniți cu ele. Fiecare piatră prețioasă
pe care moartea ne-o ia cu forța va fi în Cer o bijuterie sclipitoare și glo-
rioasă pentru totdeauna; fiecare prieten creștin care se duce înaintea
noastră din lumea aceasta este un suflet răscumpărat care așteaptă să ne
întâmpine sus în Cer. Acolo va fi și cel abia născut, pe care l-am pierdut
aici jos, dar care prin har va fi regăsit sus; acolo va fi tatăl credincios,
mama, nevasta, fiul și prietenul, cu care vom reînnoi sfânta părtășie a
credincioșilor, întreruptă aici de moarte, dar care va fi reîncepută în
sanctuarul de sus, pentru a nu se mai întrerupe niciodată. Acolo vom
sta în compania patriarhilor și părinților și a sfinților din Vechiul și
Noul Testament și a acelora de care lumea nu a fost vrednică, cu care
pe când eram pe pământ, eram în dialog doar prin credință. Dar acolo,
mai presus de toate, ne vom bucura și vom locui cu Dumnezeu Tatăl,
pe care L-am iubit pe pământ cu toată inima noastră, cu Isus Hristos,
scumpul nostru Mântuitor, care întotdeauna a fost pentru noi primul
între mii și mii și Cel întru totul vrednic de iubire și cu Duhul Sfânt,
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
20
Sfințitorul, Călăuzitorul și Mângâietorul nostru și tot acolo vom fi um-
pluți de toată plinătatea lui Dumnezeu pentru totdeauna!
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
21
Dragostea domnește și locuiește în fiecare inimă din Cer. Inima lui
Dumnezeu este locașul originar al dragostei. Dragostea este în Dumne-
zeu, dar nu ca în Unul care o primește de la altcineva, ci ca sălaș originar
al ei, ca loc unde dragostea este în ea însăși. Dragostea își are locașul în
Dumnezeu așa cum lumina își are locașul în soare, nestrălucind precum
luna sau celelalte planete, printr-o lumină reflectată, ci strălucind prin
propria-i lumină, asemenea unui izvor măreț de lumină. Dragostea
curge din Dumnezeu spre toți locuitorii Cerului. În primul rând ea
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
22
curge în mod necesar și infinit către singurul Lui Fiu, fiind revărsată
nediluat, ca Unui destinatar infinit și prin urmare, perfect adecvat pli-
nătății unei iubirii infinite. Iar această dragoste nesfârșită este manifes-
tată pentru totdeauna către El. Din izvor nu sunt trimise numai pâraie
către Destinatarul dragostei, ci întregul izvor, cu toată puterea Lui se
revarsă spre Fiul. Iar Fiul lui Dumnezeu nu numai că este obiectul nes-
fârșit al dragostei, dar este și un subiect nesfârșit al ei. El nu este numai
preaiubitul Tatălui ci și El cu o dragoste infinită Îl iubește pe Tatăl.
Dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu și care ține de esența Lui este, cum
s-ar spune, o energie nesfârșită, veșnică, reciprocă și sfântă dintre Tatăl
și Fiul: un act în care Dumnezeirea devine o singură emoție de dragoste
infinită și neschimbabilă pornind atât de la Tatăl cât și de la Fiul.
Această dragoste divină își are locașul în Divinitate, fiind exprimată în
lăuntrul Dumnezeirii, sau în Dumnezeu către Sine Însuși.
Însă această dragoste nu este limitată doar la aceste exprimări din
sânul Dumnezeirii. Ea curge în pâraie nenumărate către toate ființele
create ale Cerului, către toți sfinții și îngerii de acolo. Dragostea lui
Dumnezeu Tatăl curge către capul, Hristos, și prin El către toate mă-
dularele. În El sfinții sunt preaiubiți înainte de întemeierea lumii și tot
în El dragostea Tatălui le-a fost arătată pe pământ, prin moarte și sufe-
rință, așa cum acum le este pe deplin arătată în Cer. Sfinții și îngerii sunt
subiecți ai dragostei în mod secundar, nu ca unii în care ea își are locașul
originar, precum lumina este în soare ci, așa cum este în planete, care
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
23
strălucesc numai prin reflectarea sursei de lumină. Așa cum s-ar părea
normal, fiindcă Dumnezeu este acela care a dat sfinților și îngerilor dra-
goste, tot așa dragostea lor este exprimată în mod suprem către Dum-
nezeu, izvorul ei. Toți îl iubesc pe Dumnezeu cu o dragoste supremă.
În Cer nu există niciun vrăjmaș al lui Dumnezeu; ci toți, ca fii ai Lui îl
iubesc ca pe Tatăl lor. Toți sunt uniți în Cer, având o singură minte,
prin care vor să-și exprime cu tot sufletul dragostea lor către Dumne-
zeu, Tatăl lor veșnic și către Isus Hristos, Răscumpărătorul, Capul și
Prietenul lor.
Hristos Îi iubește pe toți sfinții din Cer. Dragostea Lui se revarsă
în Cer către întreaga Lui Biserică și către fiecare membru al ei. Și ei toți,
cu o singură inimă și cu un singur suflet se unesc în dragoste față de
Răscumpărătorul lor. Fiecare inimă este unită cu Soțul ei sfânt și du-
hovnicesc și toți se bucură în El, iar îngerii li se alătură în dragostea lor.
Sfinții și îngerii, se iubesc reciproc. Toți apartenenții slăvitei societăți
cerești sunt uniți într-un mod sincer. Între ei nu există niciun secret sau
vreun dușman. Nu există nicio inimă care să nu fie plină de dragoste și
nici măcar un singur locuitor care să nu fie iubit de către toți ceilalți. Și
fiindcă toți sunt iubitori, în același fel toți își văd unul altuia farmecul
cu toată mulțumirea și încântarea. Fiecare suflet îl iubește pe celălalt;
între toți locuitorii binecuvântați ai Cerului dragostea este reciprocă,
completă și veșnică.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
24
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
25
Prin aceasta mă refer la acea dragoste care umple și binecuvântează
întreaga lume a Cerului. Ea poate fi analizată atât prin prisma naturii
cât și prin prisma gradului ei.
În ce privește natura ei, această dragoste este pe deplin sfântă și di-
vină. În general în lumea noastră dragostea este ne-sfântă, pe când dra-
gostea care este în Cer nu este carnală, ci spirituală. Ea nu izvorăște din
principii corupte sau din motive egoiste și nu este îndreptată spre sco-
puri rele și josnice. Contrar acestor lucruri, ea este o flacără curată, iz-
vorâtă din motive sfinte și având ca țintă nimic care să fie inconsistent
cu gloria lui Dumnezeu și fericirea universului. Sfinții în Cer Îl iubesc
pe Dumnezeu din pricina Lui Însuși, și se iubesc între ei datorită lui
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
26
Dumnezeu și datorită relației pe care au cu El dar și ca urmare a chipului
lui Dumnezeu care este în ei. Întreaga lor iubire este curată și sfântă.
În legătură cu gradul ei de manifestare, dragostea din Cer este per-
fectă. Dragostea care locuiește în inima lui Dumnezeu este desăvârșită,
de o desăvârșire divină, absolută și fără margini. Dragostea îngerilor și
sfinților către Dumnezeu și către Hristos este perfectă, adică având o
asemenea perfecțiune proporțională naturii lor. Ea este de o desăvârșire
fără păcat, de o desăvârșire care reflectă capacitățile ființelor care o ma-
nifestă. Astfel spune Scriptura, „dar, când va veni ce este desăvârșit,
acest <<în parte>> se va sfârși.” Dragostea celor din Cer va fi fără nicio
rămășiță de vreun principiu contrar ei, fără nicio mândrie, fără niciun
egoism care să-i întrerupă sau să-i împiedice manifestarea. Inimile vor
fi pline de iubire. Ceea ce pe pământ a fost doar un bob de muștar, în
Cer va ajunge un mare copac. Sufletul care pe pământ a avut doar o
scânteie de dragoste divină, în Cer va fi transformat într-o flacără pu-
ternică și luminoasă, ca soarele în amiaza mare, fără nicio pată.
Fără îndoială, în Cer nu va fi nici măcar o urmă de dușmănie, de
neplăcere, de răceală sau de adormire a inimii față de Dumnezeu și față
de Hristos; ca să nu mai vorbim despre vreun sentiment de invidie adre-
sat îngerilor sau altor ființe superioare în glorie; nici nu va exista nici cel
mai mic dispreț sau subapreciere față de cei inferiori. Aceia care se află
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
27
pe o postură mai joasă decât alții în slavă, nu suferă nicio diminuare a
propriei lor fericiri văzându-i pe alții la un nivel superior de glorie. Din
contra, toți membrii acelei lumi binecuvântate se bucură în fericirea ce-
lorlalți, fiindcă dragostea caracterizată de bunăvoință este desăvârșită în
fiecare dintre ei. Nu numai că fiecare are o bunăvoință sinceră față de
celălalt, ci și una perfectă. Dragostea sinceră și puternică simte o mare
bucurie și o mare încântare în binele celui iubit; și dacă dragostea este
desăvârșită, cu cât este înmulțit binele preaiubitului, cu atât cel ce iu-
bește este mai încântat și mai satisfăcut, fiindcă binele celui preaiubit
este ca o hrană a dragostei și deci, cu cât mai mare acel bine, cu atât mai
mult este sărbătorită dragostea. Dragostea caracterizată de bunăvoință
își găsește plăcerea în admirarea binelui aproapelui, la fel cum dragostea
caracterizată de complezență și-o găsește în privirea frumuseții sau per-
fecțiunii celuilalt. Departe de a fi o piedică în simțirea dragostei față de
cei aflați într-o stare proeminentă de glorie, de fapt, pentru cei într-o
condiție mai joasă în slavă, superioritatea binelui acelora este o adăugire
a ei.
Fără niciun dubiu, în dragostea sfinților din glorie există o puri-
tate, o dulceață și o ardoare de neconceput. Această dragoste este pro-
porțională cu perfecțiunea și mărinimia celor iubiți. Prin urmare,
atunci când sfinții văd că bucuria și gloria celorlalți sunt proporționale
cu mărinimia lor și deci, proporționale cu dragostea acelora față de ei
înșiși, ei simt ca răspuns o dragoste de aceeași intensitate, provocând
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
28
într-un mod necesar plăcere în ei. Cei aflați într-o poziție superioară de
glorie sunt și aceia care se află într-o poziție superioară de sfințenie. Fi-
indcă credincioșii îi iubesc cei mai mult pe aceia care sunt cei mai sfinți,
atunci aceia sunt și cei mai iubiți dintre credincioși. Ca urmare, toți cre-
dincioșii din Cer se bucură în faptul că aceia sunt cei mai bucuroși din-
tre credincioși. Nu va fi nicio durere pentru sfinți să vadă că aceia care
sunt mai presus de ei în sfințenie și asemănare cu Dumnezeu, sunt mai
iubiți decât ei înșiși deoarece, fiecare va avea exact într-atâta dragoste
cât își dorește și va avea parte de o manifestare atât de mare a dragostei
cât poate purta. Astfel toți vor fi pe deplin satisfăcuți, iar acolo unde
este satisfacție deplină nu poate exista niciun motiv de invidie. De ase-
menea nu va fi nicio ispită de invidiere față de aceia care sunt mai înăl-
țați în slavă pe motivul că vor fi umpluți de mândrie, deoarece în Cer
nu va exista mândrie. Nu putem să ne închipuim că aceia care sunt cei
mai sfinți și cei mai fericiți în Cer, se vor mândri și se vor înălța în du-
hurile lor mai presus decât alții, deoarece aceia care vor fi mai presus
decât ceilalți în sfințenie, vor fi mai presus decât ei și în umilință. Sfinții
care vor fi cei mai înălțați în slavă vor fi cei mai modești în gândire,
deoarece modestia lor este parte integrantă a sfințeniei lor superioare.
Deși toți vor fi pe deplin eliberați de mândrie, totuși, așa cum unii vor
avea un grad superior de cunoaștere dumnezeiască și capacități sporite
de a vedea perfecțiunile divine, tot așa ei vor vedea mai mult din nimic-
nicia și micimea lor și deci, vor fi cei mai de jos în umilință.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
29
Mai mult decât atât, cei inferiori în glorie nu vor fi ispitiți să-i invi-
dieze pe cei aflați în poziții superioare deoarece aceștia din urmă, pe
lângă faptul că vor fi mai iubiți – datorită sfințeniei lor mai mari – de
către cei aflați în staturi inferioare, vor avea mai mult din duhul dragos-
tei față de ceilalți și deci, îi vor iubi mai mult pe aceia care sunt inferiori
lor, decât dacă propriile lor capacități sau înălțimi ar fi fost inferioare.
Cei aflați în pozițiile cele mai de sus în slavă vor avea și cele mai mari
aptitudini și deci, având cea mai mare cunoștință ei vor vedea mai mult
din frumusețea lui Dumnezeu. În consecință ei vor avea din abundență
în inimile lor dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru sfinți. Pe
baza acestui fapt, cei aflați într-o stare inferioară de slavă nu-i vor invi-
dia pe aceia care vor fi deasupra lor, deoarece ei vor fi cei mai iubiți de
către cei aflați în poziții superioare lor. Cei mai de sus în glorie vor atât
de departe de a-i pune într-o poziție de inferioritate pe cei mai de jos
decât ei, încât nu se poate exprima. Dimpotrivă, aceștia vor avea în sinea
lor o dragoste nespus de mare față de aceia mai prejos decât ei – grade
superioare de dragoste proporționale cu bucuria și cunoașterea lor su-
perioară. Cu cât cineva este mai înălțat în slavă, cu atât ei se vor asemăna
mai mult cu Hristos în dragoste, așa încât iubirea celor superiori față de
cei inferiori va fi mai mare decât iubirea celor egali ultimilor. Ceea ce
face fără niciun dubiu faptul că a vedea pe cei aflați într-o poziție de
superioritate nu va fi o descurajare pentru fericirea celor inferiori lor
este aceasta: bucuria lor superioară constă în umilința lor superioară și
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
30
în dragostea lor superioară față de cei inferiori, față de Dumnezeu și
față de Hristos, comparativ cu dragostea celor inferiori. Așa va fi dulcea
și perfecta armonia între sfinții cerești și așa va arăta dragostea desăvâr-
șită care va domni în fiecare inimă față de toți ceilalți, fără nicio limită,
alterare sau întrerupere. Nicio invidie, nicio răutate, nicio răzbunare,
niciun dispreț sau egoism nu vor intra niciodată acolo. Toate aceste
sentimente vor fi atât de depărtate precum păcatul este de sfințenie și
iadul de Cer!
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
31
În Cer iubirea este întotdeauna întâmpinată cu iubire și i se răs-
punde cu aceeași măsură de dragoste. Iubirea caută întotdeauna un as-
tfel de răspuns și în aceeași măsura în care cineva este iubit, iubirea sa
este dorită și prețuită. Iar în Cer această dorință de iubire, sau această
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
32
dispoziție pentru a fi iubit va fi întotdeauna satisfăcută. Niciunul din
locuitorii binecuvântatei lumi nu va fi îndurerat de gândul că va fi des-
considerat de către aceia pe care îi iubește, sau că dragostea lui nu va fi
pe deplin returnată înapoi și într-un mod cât se poate de mărinimos.
Așa cum sfinții Îl vor iubi pe Dumnezeu cu o ardoare de neconceput a
inimii, cu toată puterea lor, în același fel vor ști că El i-a iubit din toată
veșnicia, că în continuare îi iubește și că va continua să-i iubească pentru
totdeauna. Acolo Dumnezeu li se va descoperi într-un mod glorios și ei
vor ști că toată dragostea și gloria de care sunt posedați sunt roadele
dragostei Lui. Iar sfinții Îl vor iubi pe Domnul Isus Hristos cu aceeași
ardoare și fervoare, iar dragostea lor va fi primită și vor cunoaște că El i-
a iubit cu o dragoste loială și jertfitoare. Atunci ei vor fi mult mai sen-
sibili decât sunt acum față de marea dragoste arătată lor în Hristos, dra-
goste capabilă să-și dea viața pentru ei; atunci Hristos le va deschide
ochii ca să vadă izvorul măreț de dragoste pentru ei în inima Lui, izvor
care întrece orice ar fi putut vedea ei înainte. Ca urmare, dragostea sfin-
ților către Dumnezeu și către Hristos va fi reciprocă, iar declarația „Îi
iubesc pe aceia care Mă iubesc” împlinită. Chiar dacă dragostea lui
Dumnezeu pentru ei este impropriu spus, o returnare a dragostei,
deoarece El i-a iubit mai întâi, totuși, vederea iubirii Sale îi va umple pe
ei, în baza acelui considerent, cu bucurie, admirație și dragoste față de
El.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
33
Dragostea sfinților, deși nu oricine va fi în toate privințele la fel de
iubit, va fi întotdeauna reciprocă și mutuală. Unii dintre sfinți sunt
chiar pe pământ mai iubiți decât alții. Îngerul i-a spus lui Daniel că era
„preaiubit și scump” (Daniel 9:23); Luca este numit „doctorul preaiu-
bit” (Coloseni 4:14); Ioan, „ucenicul pe care îl iubea Isus” (Ioan 20:2).
Astfel, fără îndoială, cei ce s-au dovedit a fi cei mai remarcabili în cre-
dincioșie și sfințenie și care prin urmare sunt și cei mai de sus în slavă,
vor cei mai iubiți de Hristos în Cer. Fără îndoială că acei sfinți care sunt
preaiubiți de Hristos și care sunt cel mai aproape de El în glorie, sunt
cei mai iubiți și de către ceilalți sfinți. Astfel putem concluziona că sfinți
precum apostolul Pavel sau Ioan sunt mai iubiți în Cer de către credin-
cioși, în comparație cu alți credincioși de rang inferior lor. Ei sunt mai
iubiți de către sfinții de rang inferior decât sunt aceia de același nivel cu
ultimii. Dar există și răspunsul lor la dragostea sfinților, fiindcă în egală
măsură în care acești sfinți sunt mai iubiți de către ceilalți sfinți, în ace-
eași măsură sunt și mai plini de iubire față de aceia. Inima lui Hristos,
capul tuturor sfinților, este mai plină de iubire decât inima oricăruia
dintre sfinți. El îi iubește pe credincioși mult mai mult decât poate ori-
care dintre credincioși să iubească un alt credincios. Dar cu cât fiecare
credincios este mai iubit de Hristos, cu atât acel credincios este mai ase-
menea Lui și în acest lucru, și anume în faptul că inima îi este tot mai
plină de iubire.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
34
Iubiții cerești nu vor avea niciun dubiu în ce privește dragostea ce-
lorlalți față de ei. Nu vor avea nicio frică față de posibilitatea faptului
că urările și mărturisirile de dragoste vor fi prefăcute sau ipocrite, ci vor
fi pe deplin împliniți față de sinceritatea și puterea afecțiunilor celor-
lalți, ca și cum în fiecare piept ar exista o fereastră prin care s-ar putea
vedea tot ceea ce este în fiecare inimă. În Cer nu va exista nimic asemă-
nător lingușelii sau disimulării. Acolo în schimb, va domni sinceritatea
desăvârșită în toți și prin toți. Toți vor fi exact așa cum par a fi și toată
dragostea pe care vor părea să o aibă o vor avea cu adevărat. Nu va fi ca
în această lume, unde prin comparație, doar puține lucruri sunt așa
cum par și unde de multe ori mărturisirile și urările se fac în chip ușu-
ratic și fără semnificație; acolo în schimb, fiecare expresie a iubirii va
izvorî din adâncul inimii și fiecare urare va fi cu adevărat simțită și în
mod real experimentată.
Sfinții vor ști că Dumnezeu Îi iubește, ei nu se vor îndoi niciodată
de măreția dragostei Lui și nici de dragostea tuturor celorlalți locuitori
ai Cerului. De asemenea ei nu vor fi geloși de statornicia dragostei ce-
lorlalți unul față de altul. Nu vor avea nicio suspiciune că dragostea pe
care ceilalți au simțit-o față de ei va fi atenuată sau că, într-o anumită
proporție, din pricina vreunui rival, va fi retrasă față de ei; niciun alt
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
35
motiv în ei înșiși pe care îl suspectează ca fiind neplăcut de către alții și
nicio inconsecvență din inima lor sau din inima celorlalți nu îi va face
să simtă acest lucru. Nu în ultimul rând, nu le va fi frică de faptul că
dragostea vreunuia față de ei va slăbi. În Cer nu va exista nimic aseme-
nea inconstanței sau necredincioşiei care să tulbure sau să perturbe pri-
eteniile acelei binecuvântate lumi. Sfinților nu le va fi nicio frică de fap-
tul că dragostea lui Dumnezeu se va diminua în vreun fel față de ei sau
că Hristos nu-i va iubi încontinuu cu o afecțiune și o duioșie nediluată.
Nu vor fi invidioși unii pe alții, ci vor ști că prin har divin dragostea
reciprocă care există între ei va dăinui fără a scădea sau a se schimba.
În această lume sfinții găsesc multe piedici în această direcție. Ei
sunt caracterizați de o mare lâncezeală și apăsare. Poartă un trup greoi
– o brazdă de pământ – o masă de carne și sânge care nu este potrivită
pentru a fi un organul unui suflet înflăcărat de manifestări înalte ale
dragostei divine, ci care este un mare obstacol și impediment pentru
duh, așa încât credincioșii nu-și pot exprima dragostea așa cum ar vrea
și nu și-o pot manifesta atât de viu și activ pe cât și-ar dori. De multe
ori, cu dragă inimă și-ar lua zborul, însă sunt țintuiți la pământ ca de o
greutate de moarte așezată pe aripile lor. Cu dragă inimă și-ar dori să fie
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
36
harnici în exprimarea dragostei și să se ridice ca o flacără de foc, însă
sunt frânați și țintuiți la pământ, așa încât să nu facă ceea ce dragostea
lor ar fi înclinată să facă. Dragostea îi face să țâșnească în laudă, însă
limbile lor nu sunt ascultătoare; își doresc să aibă cuvinte care să le ex-
prime înflăcărarea sufletului, dar nu pot porunci glasului lor datorită
întunericului (Iov 37:19; traducerea NTR exprimă cel mai bine spusele
lui Edwards – nota traducătorului); și de multe ori, din cauza inexpre-
sivității, sunt forțați să se mulțumească doar cu suspine negrăite (Ro-
mani 8:26).
În Cer însă, nu vor avea asemenea piedici. Acolo nu va fi nicio
lâncezeală, nicio lipsă de dorință și nicio degradare a inimii care să se
lupte împotriva dragostei divine și care să-i împiedice manifestarea; de
asemenea acolo nu va exista niciun trup uman care să anuleze, prin
amorțeala lui, focul ceresc. În Cer, sfinții nu vor avea nicio dificultate
în a-și exprima întreaga lor dragoste. Având sufletul aprins de dragoste
sfântă, ei nu vor fi ca o flacără înăbușită, ci ca una descoperită și liberă.
Duhurile lor înaripate de dragoste nu vor avea nicio greutate care să le
frâneze zborul. Nu va fi nicio insuficiență în ce privește puterea sau în-
făptuirea, nicio insuficiență în exprimarea cuvintelor de laudă la adresa
obiectului afecțiunilor lor. Exact cum dragostea lor este înclinată să o
facă, nimic nu-i va opri de la a fi în părtășie cu Dumnezeu, de la a-I sluji
și de la a-L lăuda. Dragostea în mod natural își dorește să se exprime, iar
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
37
în Cer dragostea sfinților va fi pe deplin liberă să se manifeste așa cum
își dorește, fie înspre Dumnezeu, fie înspre ființele create.
Deși în această lume în care trăim mulți sunt sinceri în inimile lor
și au cu adevărat un principiu al adevăratei dragoste față de Dumnezeu
și față de aproape, totuși sunt lipsiți de înțelepciune în ce privește felul
și circumstanțele în care să și-o manifeste. Cu toate că intențiile lor sunt
bune și prin urmare și cuvintele le vor fi bune, de multe ori timpul este
necorespunzător, neales potrivit circumstanțelor, adică în mod discret.
Aceste intenții ale dragostei sunt arătate cu o indiscreție care obturează
foarte mult frumusețea harului în ochii celorlalți. În Cer însă, mărini-
mia și excelența iubirii lor nu va fi întunecată de asemenea mijloace.
Acolo nu vor fi vorbiri sau acțiuni indecente, neînțelepte sau diso-
nante, nicio duioșie sentimentală și prostească, nicio intruziune inutilă,
nicio înclinație spre rău sau spre dorințe păcătoase, nimic asemenea
afecțiunilor care acoperă sau induc în eroare rațiunea, care să fie împo-
triva ei sau care să o ia înaintea ei. În aceeași perfecțiune cu care este
îmbrăcată dragostea din Cer vor fi îmbrăcate și înțelepciunea și delica-
tețea, așa încât fiecare manifestare a dragostei sfinților va fi acompani-
ată de o discreție, delicatețe și înțelepciune desăvârșită și plină de mări-
nimie.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
38
În Cer nu va fi niciun zid de despărțire care să-i separe pe sfinți. Ei
nu vor fi împiedicați de la a se bucura deplin și complet de dragostea
lor unul față de celălalt ca urmare a depărtării locuinței, fiindcă toți vor
fi împreună, ca o singură familie în casa Tatălui lor ceresc. De asemenea
acolo nu va fi nicio lipsă a cunoștinței depline care să le împiedice inti-
mitatea cea mai profundă posibilă și cu mult mai mult nu se va găsi
nicio neînțelegere între ei, sau vreo interpretare greșită a lucrurilor
spuse sau făcute de ceilalți. Nu va nici cea mai mică lipsă de unitate ca-
uzată de diferențe de temperament, maniere, circumstanțe sau ca ur-
mare a diferitelor opinii, interese, simțiri sau alianțe. Toți vor fi legați
de aceleași interese și toți deopotrivă vor fi uniți cu Același Mântuitor,
toți angajați acelorași activități, slujind și glorificând pe Același Dum-
nezeu.
Întotdeauna dragostea caută o relație strânsă cu cel iubit, iar în Cer
toți vor fi strâns uniți și legați unii de alții. Toți vor fi strâns legați de
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
39
Dumnezeu, obiectul suprem al dragostei lor, fiindcă toți vor fi copiii
Lui. Toți vor fi strâns legați de Hristos, căci El va capul întregii lumii
cerești și soțul întregii Bisericii a sfinților, care toți împreună vor fi soția
Lui. Toți vor legați unii de alții ca frații, căci toți vor fi o singură socie-
tate, sau mai degrabă o singură familie, iar toți, membrii ai casei lui
Dumnezeu. Mai mult decât atât,
Dragostea caută să-l aibă pentru sine pe cel iubit; iar iubirea divină
se bucură spunând, „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui”. În
Cer nu numai că toți vor fi legați unul de altul ci, vor aparține de ase-
menea unii altora. Sfinții vor fi ai Domnului. El îi aduce acasă la Sine,
în slavă, în acea parte a creației pe care a ales-o pentru comoara Sa deo-
sebită. Iar pe de altă parte, Dumnezeu va fi al lor, dăruit lor printr-un
legământ veșnic în această lume; ei Îl vor avea pentru totdeauna pe
Dumnezeu ca posesiune deplină a lor și ca parte de moștenire a lor. As-
tfel sfinții vor fi ai lui Hristos, deoarece El i-a cumpărat cu un preț, iar
El va fi al lor, fiindcă Cel care s-a dat pe Sine Însuși pentru ei se va da și
pe Sine Însuși lor și în legătura dragostei veșnice și reciproce, Hristos și
sfinții se vor da pe ei înșiși unii celorlalți. Și așa cum Dumnezeu și Hris-
tos va fi al sfinților, tot așa și îngerii vor fi ai lor, așa cum este sugerat în
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
40
Matei 18:10. Sfinții vor aparține unul altuia, fiindcă apostolului vor-
bește (2 Corinteni 8:5) despre sfinții zilelor din urmă ca dăruindu-se pe
ei înșiși mai întâi Domnului, iar apoi unul celuilalt prin voia lui Dum-
nezeu; iar dacă acest lucru este înfăptuit pe pământ, va fi cu mult mai
deplin în Cer.
De multe ori pe pământ bucuria și dulceața plăcerilor lumești este
diluată, deoarece chiar dacă persoanele trăiesc în dragoste, totuși trăiesc
în sărăcie sau trec prin mari dificultăți sau nenorociri, întristându-se
pentru ei înșiși și unul pentru altul. Fiindcă, deși în aceste cazuri dra-
gostea și prietenia într-o anumită privință ușurează povara, totuși în
altă privință, ele mai degrabă adaugă la greutatea ei, deoarece aceia care
se iubesc unii pe alții devin, prin însăși dragostea lor, părtași durerilor
celuilalt, așa încât fiecare nu are de purtat doar propriile lui probleme,
ci și pe ale prietenilor lui încercați.
În Cer însă, nu va fi nicio potrivnicie care să dea frâu durerii pline
de compasiune a duhului, sau care să perturbe sau să supere pe amicii
cerești în bucuria prieteniei lor reciproce. În schimb, ei se vor bucura în
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
41
dragostea lor reciprocă în cea mai mare prosperitate și în bogății glori-
oase, în mângâiere și în cea mai mare onoare și demnitate, domnind
împreună în Împărăția Cerurilor – moștenind toate lucrurile, stând pe
tronuri, toți purtând cununile vieții și fiind făcuți pentru totdeauna
împărați și preoți pentru Dumnezeu. Hristos și apostolii Săi, câtă
vreme au fost pe pământ, erau de multe ori împreună în suferințe și
încercări și au continuat să-și manifeste cea mai mare dragoste și priete-
nie unii față de alții chiar și în aceste condiții de mare și cumplită sufe-
rință. Acum însă în Cer, ei se bucură unul de celălalt în dragoste, într-o
slavă nemuritoare, și întreaga durere și întregul suspin sunt pentru tot-
deauna alungate. Atât Hristos cât și sfinții Săi, cât au fost pe pământ au
cunoscut mari mâhniri și supărări, iar Hristos a avut parte de cea mai
mare împărtășire a acestora, fiind în mod aparte „un om al durerii”.
Însă în Cer ei stau împreună în locurile cerești, acolo unde durerea și
suspinul nu vor mai fi cunoscute niciodată. Așa că toți sfinții se vor bu-
cura în Cer de dragostea lor unul față de celălalt, într-o slavă și prospe-
ritate în comparație cu care, tronurile și bogățiile celor mai mari prinți
nu sunt decât lucruri josnice, sărăcăcioase și nevoiașe. Astfel, în timp ce
își manifestă iubirea unul față de celălalt, ei nu se bucură doar în pro-
pria lor prosperitate, ci și în a celorlalți și sunt în dragoste, părtași bine-
cuvântării și gloriei celuilalt. Dragostea fiecărui credincios față de celă-
lalt credincios este de așa manieră încât face ca slava de care vede că se
bucură ceilalți sfinți, să fie, ca și cum ar fi a lui proprie. Atât de mult se
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
42
bucură de ea, așa încât plăcerea acestei slave este pentru el, în anumite
privințe ca și cum el însuși s-ar bucura de ea în propria lui experiență
personală.
Acolo nu va exista nimeni care să-i ispitească pe alții la antipatie sau
ură; niciun iscoditor, niciun împotrivitor rău, care să aducă interpretări
greșite sau care să producă înțelegeri eronate, niciunul care să răspân-
dească vreo informație răutăcioasă. Dimpotrivă, acolo toate creaturile
și toate lucrurile vor contribui la promovarea dragostei și a deplinei ei
satisfacții. Cerul însuși, casa de locuire, este o grădină a plăcerilor, un
paradis ceresc, potrivit în toate pentru a fi reședința dragostei cerești,
un loc unde locuitorii lui să aibă parte de o societate dulce și de o desfă-
tare deplină a dragostei lor unul față de celălalt. Acolo nimeni nu va fi
nesociabil sau distant de ceilalți. Micile deosebiri ale acestei lumi nu vor
afecta lumea cerească, deoarece egalitatea sfințirii și a dragostei sfinte le
vor anula.
De asemenea, în Cer, toate lucrurile vor arăta într-un mod remar-
cabil frumusețea și caracterul vrednic de iubit al lui Dumnezeu și al lui
Hristos. Toate vor avea peste ele veșmântul strălucirii și al dulceții dra-
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
43
gostei divine. Lumina care luminează și umple acea lume este chiar lu-
mina dragostei manifestată în strălucirea slavei Mielului lui Dumne-
zeu, acea minunată influență a umilinței asemănătoare mielului și a
dragostei. „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lu-
mineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul ”
(Apocalipsa 21:23). Gloria Celui ce domnește în Ceruri este atât de stră-
lucitoare și dulce, că este comparată (Apocalipsa 4:3) cu „un curcubeu
ca o piatră de smarald la vedere”. Acesta este curcubeul folosit atât de
des în Vechiul Testament drept cel mai potrivit semn al dragostei și ha-
rului lui Dumnezeu demonstrat în legământ. Lumina Noului Ierusa-
lim, care este lumina slavei lui Dumnezeu, se spune că este ca o piatră
de jasp, străvezie precum cristalul (Apocalipsa 21:11), însemnând că este
de cea mai mare frumusețe și prețiozitate; iar cu privire la durata ei, se
spune că acolo nu este noapte, ci numai o glorioasă zi fără de sfârșit.
Asta sugerează încă odată, că,
Ei vor ști că Dumnezeu și Hristos vor fi pentru totdeauna cu ei,
Dumnezeul lor și partea lor de moștenire și că dragostea Lui față de ei
va continua etern și se va manifesta în toată plinătatea ei pentru în-
treaga veșnicie. De asemenea ei vor ști că toți frații lor sfinți și preaiubiți
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
44
vor trăi pentru totdeauna cu ei în glorie și că vor avea în inimă aceeași
dragoste pe care au și acum. Și vor cunoaște că ei înșiși vor trăi întot-
deauna pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe sfinți și pentru a se bucura
de dragostea lor în toată plinătatea și dulceața fără de sfârșit. Nu vor
avea nicio frică de faptul că toată această fericire se va sfârși, sau că va fi
vreo diminuare a plinătății și binecuvântării ei, sau că vor ajunge vreo-
dată obosiți de manifestarea și expresia ei, sau dezgustați de desfătarea
ei, sau că preaiubiții sfinți vor deveni bătrâni și dezagreabili, așa încât
dragostea lor în final să moară. În Cer totul va înflori într-o tinerețe
nemuritoare și proaspătă. Acolo, înaintarea în vârstă nu va micșora fru-
musețea și vigoarea nimănui; iar dragostea lor va rămâne în inimile fie-
căruia ca un izvor continuu care țâșnește în suflet, sau ca o flacără care
nu moare niciodată.
Iar plăcerea sfântă a acestei dragoste va curge ca un râu pentru tot-
deauna, curat și plin, crescând continuu. Paradisul ceresc al dragostei
va fi păstrat pentru veci de veci într-o primăvară nesfârșită, fără toamnă
sau iarnă, unde gheața nu va putea distruge și unde frunzele nu se vor
ofili și nu vor cădea, ci unde fiecare plantă va fi într-o continuă prospe-
țime, înflorire, înmiresmare și frumusețe, întotdeauna înmugurind, în-
totdeauna înflorind și întotdeauna dând rod. Frunzele celui neprihănit
nu se vor vesteji (Psalmul 1:3). Iar în mijlocul străzilor Cerului și pe am-
bele margini ale râului va crește copacul vieții, care dă douăsprezece ti-
puri de fructe, rodindu-le în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Totul în
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
45
lumea cerească va contribui la bucuria sfinților, iar fiecare bucurie a Ce-
rului va fi eternă. Nicio noapte, cu întunericul ei, nu se va așeza peste
strălucirea veșnicei lor zile.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
46
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
47
Dintre multele ei roade, aș menționa pentru moment doar două.
Iubirea, sau dragostea divină reprezintă suma tuturor principiilor
bune și prin urmare, ea este izvorul de unde țâșnește întreaga mărinimie
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
48
și toate faptele ireproșabile. Fiindcă în Cer dragostea va fi desăvârșită –
prin îndepărtarea deplină a tuturor păcatelor ce constau în vrăjmășia
împotriva lui Dumnezeu și împotriva creaturilor – rodul ei va consta
într-un comportament desăvârșit față de toți. Așadar, viața cerească nu
va avea nici cel mai mic eșec cauzat de păcat sau eroare. Nimeni nicio-
dată, nici măcar în cel mai mic grad cu putință, nu va eșua de pe calea
sfințeniei, ci, orice simțire și acțiune vor fi în sinea lor perfecte în toate
împrejurările. Fiecare latură a comportamentului sfinților va fi sfântă,
iar în ce privește forma, fondul, duhul, și scopul va fi divină. Nu știm
nimic specific despre ocupația sfinților în Cer, dar în principiu știm că
se vor îndeletnici cu slăvirea și slujirea lui Dumnezeu; iar această slujbă
o vor face fără reproș, sub influența dragostei despre care deja am vor-
bit. Avem motive să credem că atât de mult vor fi angajați în slujba lor
ca și cum, într-o anumită formă, ar fi slugile Domnului și fericirii celor-
lalți. În Scriptură ei sunt înfățișați ca unii ce fac parte împreună dintr-
o singură societate, care, se pare că nu poate există pentru alt motiv de-
cât acela al supunerii și al bucuriei reciproce. Așa că ei sunt supuși unii
altora printr-un comportament desăvârșit de mărinimos unul față de
celălalt, ca urmare a rodului dragostei lor perfecte unul față de celălalt.
Dar chiar dacă ei nu vor fi limitați fizic de acea societate cerească, când
unii dintre ei vor fi din când în când trimiși cu vreo slujbă a milei către
lumile îndepărtate sau angajați, așa cred unii, din postura de duhuri slu-
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
49
jitoare prietenilor acestei lumi, ei vor fi și atunci sub stăpânirea dragos-
tei, și se vor purta în întregul lor comportament de o manieră plăcută
lui Dumnezeu și care să conducă la binele lor și al celorlalți. Celălalt rod
al dragostei, așa cum este ea practicată în aceste circumstanțe este,
Dragostea sau iubirea creștină, sfântă și umilă, este principiul unei
puteri minunate, ce dăruiește sufletului liniște și tihnă negrăite. Dra-
gostea alungă orice tulburare și, plină de dulceață aduce și adună pace
în suflet, strângând acolo tot calmul, dulceața și bucuria cerească. În
sufletul unde domnește dragostea divină și unde ea se manifestă plină
de viață, nimic nu poate cauza furtuni, nici măcar să adune nori ame-
nințători.
În această lume există multe principii contrare dragostei, care fac
din viața pe pământ un fel de mare învolburată. Egoismul, invidia, răz-
bunarea, gelozia și alte pofte asemănătoare fac din lumea noastră o con-
tinuă furtună și o scenă de confuzie și vacarm, unde niciun loc de
odihnă nu poate fi găsit afară doar în renunțarea la această lume și pri-
virea spre o alta. Oh, dar câtă pace este acolo, în lumea pe care Dumne-
zeul păcii și dragostei o umple cu prezența Lui plină de har și acolo unde
Mielul lui Dumnezeu locuiește și domnește, umplând-o cu cele mai lu-
minoase și mai dulci raze ale dragostei Lui; acolo unde nu este nimic
care să tulbure sau să deranjeze și nicio ființă care să nu fie înconjurată
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
50
de o mărinimie și dulceață desăvârșite; acolo unde sfinții vor găsi și vor
savura tot ceea ce ei iubesc fiind astfel pe deplin satisfăcuți; acolo unde
nu există niciun dușman sau vrăjmășie, ci o dragoste perfectă în fiecare
inimă și în fiecare ființă; acolo unde există o armonie perfectă între toți
locuitorii, niciunul ne-invidiind pe celălalt, ci toți bucurându-se în fe-
ricirea tuturor celorlalți; acolo unde toată dragostea lor este umilă,
sfântă și pe deplin creștină, fără nici cea mai mică urmă de carnalitate
sau necurăție; acolo unde dragostea este întotdeauna și pe deplin reci-
procă; acolo unde nu există nicio ipocrizie sau fățărnicie, ci simplitate
desăvârșită; acolo unde nu există nicio trădare, necredincioșie, incon-
secvență sau gelozie de orice formă; acolo unde nu există nicio piedică
sau impediment în exprimarea dragostei, nicio imprudență sau lipsă de
decență în exercitarea ei și nicio influență a prostiei sau indiscreției în
nicio faptă sau vorbă; acolo unde nu există niciun zid de despărțire, ni-
cio interpretare greșită, nicio ciudățenie, ci o deplină înțelegere și inti-
mitate în toate; acolo unde nu există nicio diviziune ca urmare a diferi-
telor opinii sau interese, ci acolo, în acea lume glorioasă și plină de iu-
bire, unde totul va fi în cea mai strânsă și divină apropiere, unde toți
vor aparține unul altuia și toți se vor bucura unul de celălalt într-o pros-
peritate, bogăție și onoare depline, fără nicio boală, durere, prigonire,
lacrimă sau vrăjmășie care să-i necăjească, fără niciun intrigant care să
producă gelozie sau interpretare greșită a lucrurilor, sau care să strice
pacea perfectă, sfântă și binecuvântată care domnește în Cer! Toate
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
51
acestea se vor întâmpla în grădina lui Dumnezeu – în paradisul dragos-
tei, acolo unde totul este umplut de dragoste și totul contribuie la pro-
movarea, la stârnirea și la întreținerea flăcării ei. În Cer nimic niciodată
nu o va întrerupe, pentru că acolo totul a fost creat de Dumnezeul a tot
înțelept așa încât dragostea să fie savurată pe deplin și în cele mai op-
time condiții pentru totdeauna! Iar acolo de asemenea, frumusețea ce-
lor iubiți nu va pieri niciodată, iar dragostea nu va obosi sau decădea
niciodată, ci sufletul se va bucura mai mult și mai mult și pentru tot-
deauna în iubire!
Oh! Câtă pace va fi acolo, într-o astfel de lume ca aceea! Și cine
poate exprima plinătatea și binecuvântarea acelei păci! Cât calm este în
ea! Câtă dulceață, sfințenie și bucurie! Ce adăpost de odihnă este deja
pregătit pentru noi, după ce vom fi trecut prin furtunile și vijeliile aces-
tei lumi, în care mândria, egoismul, invidia, răutatea, disprețul, rușinea,
certurile și viciile vor fi fost precum valurile unui ocean învolburat, în-
totdeauna rostogolindu-se și de multe ori aruncate cu violență și furie!
Ce minunat Canaan al păcii este înaintea noastră, după ce vom fi trecut
prin acest pustiu gol și înspăimântător, plin de capcane și curse, de șerpi
veninoși, unde nicio odihnă nu poate fi găsită!
Oh! Câtă bucurie va fi acolo, izvorând în inimile sfinților, după ce
au trecut prin pribegia truditoare și au fost aduși într-un asemenea pa-
radis! Acolo într-adevăr este bucurie negrăită și plină de slavă – bucurie
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
52
umilă, sfântă, încântătoare și divină în perfecțiunea ei! Întotdeauna
dragostea este un principiu dulce și în mod special dragostea divină.
Aceasta, chiar și pe pământ este un izvor de dulceață, însă în Cer va de-
veni un pârâu, un fluviu, un ocean! Toți vor fi aproape de slava lui
Dumnezeu, care este marea fântână a iubirii, deschizându-și propriile
suflete ca să fie umplute cu acele revărsări de dragoste turnate din pli-
nătatea Sa. Ei vor fi precum florile de pe pământ în zilele luminoase și
pline de bucurie ale primăverii, care se deschid înaintea soarelui pentru
a fi umplute cu lumină și căldură așa încât să prospere în frumusețe și
mireasmă sub razele lui vesele.
În Cer fiecare credincios este ca o floare în grădina lui Dumnezeu,
iar dragostea sfântă este mireasma și parfumul dulce pe care fiecare o
emană și care înmiresmează umbrarul paradisului de sus. Fiecare suflet
va fi acolo precum o notă dintr-un concert muzical încântător, care este
într-o dulce armonie cu celelalte note și care împreună se contopesc în
cele mai fermecătoare sunete de laudă la adresa lui Dumnezeu și a Mi-
elului pentru totdeauna. Astfel toți se ajută unul pe celălalt în cel mai
înalt mod cu putință pentru a exprima dragostea întregii lumii cerești
către gloriosul lor Tată și Cap și pentru a turna înapoi dragostea lor în
marea fântână a iubirii de unde sunt alimentați cu iubire, binecuvân-
tare și slavă. Astfel ei vor iubi și vor domni în iubire și bucurie dumne-
zeiască, care este rodul binecuvântat al dragostei pe care, în această lume
niciun ochi nu a văzut-o, nicio ureche nu a auzit-o și care niciodată nu
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
53
a intrat în inima omului ca să și-o poată imagina. Astfel, în plinătatea
luminii tronului, fermecați de bucuriile care cresc pentru totdeauna și
care sunt totuși pentru totdeauna pline, ei vor trăi și vor domni cu
Dumnezeu și cu Hristos întotdeauna și pentru veci de veci.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
54
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
55
În aplicarea acestui subiect, aș remarca,
Experiența ne învață că acesta este efectul vrajbelor. Atunci când
principiile răutății și ale relei voințe domină în mijlocul poporului lui
Dumnezeu, așa cum de multe ori se întâmplă ca urmare a corupției încă
rămase în inima lor, iar ei ajung la duh de vrajbă, sau se angajează în
certuri publice sau private, iar duhurile le sunt pline de opoziție față de
aproapele lor indiferent de forma pe care o ia această opoziție – dovezile
anterioare ale potrivirii lor pentru Cer încep să fie neclare sau chiar dis-
par cu totul. Atunci ei ajung într-un întuneric cu privire la starea lor
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
56
spirituală, nemaigăsind acea nădejde mângâietoare și satisfăcătoare pe
care obișnuiau s-o experimenteze. Așa că, atunci când persoanele con-
vertite intră în cercuri viciate în familiile lor, consecința generală, dacă
nu chiar universală, este că ajung să trăiască fără un simț prea liniștitor
al lucrurilor cerești sau chiar fără nicio nădejde vie a Cerului. Ei nu ex-
perimentează nici prea multă pace și dulceață duhovnicească precum
aceia care trăiesc în dragoste și pace. Ei nu au parte de acel ajutor din
partea lui Dumnezeu, nici de acea părtășie și comuniune cu El și nici de
acea intimitate strânsă cu Cerul prin rugăciune, așa cum alții au.
Apostolul pare că vorbește despre certurile în familii ca având acest
tip de influență dăunătoare. Limbajul său este, „Bărbaților, purtați-vă
şi voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste
femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi
harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).
Aici el comunică faptul că dezbinarea în familii tinde să împiedice ru-
găciunile creștinilor. Și care creștin experimentând această tristă prac-
tică, nu a făcut-o spre nefericirea lui și apoi, din propria lui experiență
să nu poată mărturisi cu privire la adevărul spuselor apostolului? Fap-
tul că certurile și dezbinarea au acest efect de împiedicare a manifestări-
lor, mângâierilor și nădejdilor duhovnicești și de distrugere a dulcii nă-
dejdi a acelor lucruri care aparțin Cerului, putem învăța din doctrina
despre care deja am studiat. Întrucât Cerul este o lume a dragostei, când
dragostea este manifestată cel mai puțin în noi, iar duhul de ceartă cel
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
57
mai mult, atunci avem cel mai puțin din Cer iar în tiparul minții noas-
tre suntem cel mai departe de el. În acel moment vom avea cea mai mică
manifestare a asemănării cu Cerul și a ceea ce inclină spre el, dar și cea
mai mică pregătire pentru el și prin urmare, vom avea în mod necesar,
cele mai mici dovezi ale faptului că suntem proprietari ai Cerului și vom
fi cel mai departe de mângâierea pe care le-ar putea oferi asemenea do-
vezi. Vedem din nou, potrivit acestui subiect,
Există anumite persoane cărora bucuria lumii cerești le aparține la
fel de mult, chiar mult mai mult, decât le aparține oricare altă proprie-
tate omenească. Partea și interesul lor se află în acea lume a dragostei și
li se cuvine dreptul la Cer, fiindcă ei se numără printre aceea despre care
este scris, „Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul
vieții şi să intre pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14). Și, fără îndoială,
există astfel de persoane printre noi astăzi. Oh, cât de fericiți sunt toți
aceștia, legați așa cum sunt de un interes față de o asemenea lume ca a
Cerului! Cu siguranță, pe pământ ei sunt aceia binecuvântați și niciun
limbaj sau cuvânt nu poate descrie plinătatea acestei binecuvântări a
lor. Dar unii vor fi gata să zică, „Fără îndoială că cei ce au drept de pro-
prietate al unei asemenea lumi binecuvântate sunt niște persoane feri-
cite și în curând vor intra în posesiunea veșnică a bucuriei Cerului. Dar
cine sunt acele persoane? Cum sunt ele remarcate și care este marca prin
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
58
care sunt recunoscute?” Ca răspuns la această întrebare, aș menționa
trei lucruri care aparțin caracterului acestor persoane:
În primul rând, ei sunt aceia care au avut în această lume, ca ur-
mare a lucrării nașterii din nou, sădit în inimile lor principiul sau să-
mânța aceleiași dragoste care domnește în Cer. Ei nu fac parte dintre
aceia care nu au în inimile lor alte principii decât cele naturale, sau cele
primite ca urmare a primei lor nașteri, deoarece „ce este născut din
carne este carne”. În schimb ei au fost născuți din nou, sau născuți din
Duhul. În inimile lor a fost realizată o lucrare glorioasă de reînnoire a
Duhului Sfânt, care le-a adus din Cer ceva din lumina și din flacăra
sfântă și curată care există în acea lume a dragostei și care a fost sădită în
sufletul lor. Inimile lor sunt un pământ în care a fost plantată această
sămânță cerească și în care ea rămâne și crește. Așa că ei sunt transfor-
mați și, din pământești cum sunt, devin cerești în dispozițiile lor. Iubi-
rea față de lume este dată morții și sădită iubirea lui Dumnezeu. Inimile
lor sunt atrase de Dumnezeu și de Hristos, și de dragul Lor, curg către
sfinți în iubire duhovnicească și umilă. „Fiindcă ați fost născuți din nou
nu dintr-o sămânță care poate putrezi” (1 Petru 1:23); „Născuți nu din
sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumne-
zeu” (Ioan 1:13).
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
59
În al doilea rând, ei sunt aceia care mai presus de toate celelalte
bucurii posibile, au ales liber bucuria care curge din manifestarea și plă-
cerea dragostei care este în Cer. Ei văd și înțeleg atât de mult din această
iubire cerească încât știu că ea este cel mai mare bun posibil. Ei nu nu-
mai că înclină spre acest adevăr datorită unor argumente raționale
aduse în favoarea ei, prin care ajung să fie convinși de el, ci ei știu că
acest lucru este adevărat ca urmare a puținului gust prin care au experi-
mentat-o. Este vorba de bucuria iubirii și de începutul unei vieți carac-
terizate de o asemenea dragoste sfântă, umilă, dumnezeiască și cerească.
Dragoste față de Dumnezeu, dragoste față de Hristos și dragoste față
de sfinți de dragul lui Dumnezeu și al lui Hristos și desfătarea în roadele
dragostei lui Dumnezeu în părtășie sfântă cu Dumnezeu, cu Hristos și
cu persoanele sfinte – asta își doresc ei. Atât este de reînnoită natura
lor, încât asemenea bucurii se potrivește perfect dispozițiilor, apetitului
și dorințelor lor, mai presus de oricare alte lucruri și nu numai față de
toate lucrurile pe care le au, ci mai presus de toate lucrurile pe care și-ar
putea închipui că le-ar avea vreodată. Lumea nu poate oferi nimic care
să se asemene cu asta. Ei au ales acest lucru mai presus de toate celelalte
și l-au ales liberi. Sufletul lor urmărește bucuria dragostei mai mult de-
cât orice altceva, iar inimile lor sunt din ce în ce mai aprige în căutarea
ei. Ei n-au ales-o pur și simplu din cauză că au avut parte de suferințe
sau se află în niște circumstanțe atât de joase și de rele încât nu mai aș-
teaptă mare lucru de la această viață, ci din cauză că inimile lor au fost
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
60
atât de cucerite de acest bun suprem încât l-au ales de dragul lui însuși
înaintea tuturor celorlalte bunuri, chiar dacă ar fi avut parte de ultimele
la infinit, și s-ar fi putut bucura veșnic de ele.
În al treilea rând, ei sunt aceia care, pornind din dragostea care
este în ei, se zbat după sfințenie, atât în inimă cât și în viață, atât în prin-
cipii cât și în practică. Dragostea sfântă îi face să tânjească după sfințe-
nie. Acesta este un principiu care însetează după o creștere continuă. El
se află în această lume într-o stare de imperfecțiune și de pruncie și își
dorește să crească, însă are de luptat cu foarte multe vicisitudini. În ini-
mile din această lume există multe principii și influențe contrare lui; dar
acest principiu se luptă pentru o unitate și o libertate mai mare, pentru
o manifestare a lui din ce în ce mai liberă și pentru roade mai bune.
Marea luptă și zbatere a omului nou este pentru sfințenie. Inima lui se
zbate pentru ea, fiindcă interesul lui este în Cer și prin urmare se luptă
cu păcatul care l-ar putea împiedica să ajungă acolo. El este plin de do-
rințe, tânjiri și năzuințe înflăcărate pentru a fi sfânt. Atât mâinile cât și
inima lui se luptă. Se străduiește în practica lui. Viața sa este o viață de
străduință sinceră și plină de seriozitate pentru a fi tot mai sfânt și într-
un mod tot mai complet. El simte că nu este suficient de sfânt, dimpo-
trivă, departe de acest standard și își dorește să fie tot mai aproape de
desăvârșire și tot mai asemenea celor ce sunt în Cer. Și acesta este un
motiv pentru care el tânjește pentru a fi în Cer, pentru a ajunge pe de-
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
61
plin sfânt. Iar marele principiu care îl conduce în această luptă este dra-
gostea. Nu este numai frica, ci dragostea față de Dumnezeu, dragostea
față de Hristos și dragostea față de sfințenie. Iubirea este ca un foc sfânt
în el și ca orice flacără care este într-un anumit sens stăpânită, își dorește
și se luptă pentru libertate; iar zbaterea ei este zbaterea pentru sfințenie.
În primul rând, acest lucru s-ar putea realiza arătându-le acestora
nenorocirea în care se află, deoarece nu au niciun drept și nicio parte în
această lume a iubirii. Ați auzit despre ce s-a spus despre Cer, ce fel glo-
rie și binecuvântare este acolo și cât de bucuroși sunt sfinții și îngerii în
acea lume a dragostei perfecte. Dar ia în considerare că nimic din acestea
nu îți aparțin. Când auzi despre astfel de lucruri, auzi despre ceva în care
tu nu ai nicio parte. Nicio persoană ca tine, un nelegiuit ce îl urăște pe
Dumnezeu și pe Hristos și care se află sub puterea duhului de vrăjmășie
împotriva a tot ceea ce este bun, nu va intra acolo. Așa cum ești, nicio-
dată nu vei aparține Israelului credincios al lui Dumnezeu și niciodată
nu vei intra în odihna cerească. Despre tine se poate spune ceea ce Petru
i-a spus lui Simon (Faptele apostolilor 8:21), „Tu n-ai nici parte, nici
sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui
Dumnezeu”; și Neemia lui Sambalat și celor ce erau cu el (Neemia
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
62
2:20), „Voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusa-
lim”. Dacă un suflet ca tine ar fi primit în Cer, ce dezgustătoare ar fi
acea lume a iubirii pentru sufletele binecuvântate ale căror inimi sunt
o flacără a dragostei! și cum ar descompune acea societate iubitoare și
binecuvântată aducând confuzie în tot! Dacă asemenea suflete ar fi pri-
mite acolo, Cerul nu ar mai fi Cer. Totul s-ar schimba dintr-o lume a
dragostei într-o lume a urii, a mândriei, a invidiei, a răutății și a răzbu-
nării, la fel cum este această lume! Dar acest lucru nu se va întâmpla
niciodată; iar singura alternativă este ca, toți cei ca tine să fie alungați
împreună cu „câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli şi
oricine iubește minciuna şi trăiește în minciună! (Apocalipsa 22:15);
adică cu tot ceea ce este ticălos, spurcat și ne-sfânt. Totodată acest subi-
ect ar putea la fel de bine să-l alarmeze pe cel ce persistă în ne-pocăință,
În doilea rând, prin descoperirea faptului că se află în iminența
pericolului Iadului, care este o lume a urii. Există trei lumi. Prima este
aceasta în care trăim, care este o lume intermediară – o lume în care
binele și răul sunt atât de amestecate încât este un semn sigur al faptului
că ea nu va continua pentru totdeauna. Cealaltă este Cerul, o lume a
dragostei, fără nicio ură. Iar ultima este Iadul, o lume a urii, unde nu
există dragoste și unde fiecare dintre voi care sunteți fără Hristos, îi
aparțineți pe deplin. Aceasta din urmă este o lume în care Dumnezeu
Își manifestă indignarea și furia, așa cum în Cer Își manifestă iubirea.
Tot ceea ce este în Iad este plin de ură. Acolo nu există nici măcar un
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
63
singur obiect care să nu fie odios și detestabil, oribil și abominabil.
Acolo nu poate fi întâlnită nicio persoană iubitoare sau mărinimoasă;
nimic curat, sfânt și plăcut, ci orice lucru îngrozitor și odios. Acolo
există doar demoni și duhuri blestemate, care sunt precum demonii.
Iadul este, cum ar fi, o vizuină de șerpi veninoși sâsâind; Șarpele cel
vechi, care este Diavolul și Satan, iar împreună cu el toate progeniturile
sale detestabile.
În acea lume a întunericului vor fi doar aceia pe care Dumnezeu îi
urăște cu o ură veșnică și desăvârșită. Acolo El nu-și manifestă față de
nimeni niciun pic de dragoste, niciun pic de milă, ci revarsă asupra lor
orori nediluate. Toate lucrurile detestabile din întregul univers vor fi
adunate împreună în Iad, ca într-un vas uriaș pregătit special de El așa
încât universul pe care Dumnezeu l-a făcut să fie curățit de mizeriile lui,
prin aruncarea tuturor acestora în această cloacă uriașă de nelegiuire și
vaiet. Este o lume pregătită dinainte cu scopul manifestării furiei lui
Dumnezeu. Pentru acest lucru a făcut El Iadul; și nu a fost creat pentru
niciun alt scop decât să mărturisească pentru totdeauna ura Sa față de
păcat și față de păcătoși, în locul unde nu există niciun semn de milă
sau iubire. Acolo nu se va găsi nimic afară de tot ceea ce exprimă indig-
narea și mânia divină. Fiecare lucru și persoană de acolo arată semnele
mâniei. Este o lume inundată cu totul de un potop de mânie și ca să
spunem așa, cu un diluviu de foc lichid, așa încât pe drept acel loc să
poată fi numit Lacul de foc și pucioasă și a doua moarte.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
64
În Iad nu vor fi decât aceia care l-au urât pe Dumnezeu și astfel și-
au dobândit furia și ura Sa; iar acolo vor continua să-L urască pentru
totdeauna. În Iad nu va fi simțită niciun pic de dragoste față de Dum-
nezeu, ci toți Îl vor urî cu o ură desăvârșită și continuă și, fără nicio con-
strângere își vor exprima ostilitatea față de El, blestemându-l și dezlăn-
țuindu-și turbarea împotriva Lui, în timp ce-și vor mușca limbile de
durere. Dar chiar dacă toți vor fi uniți împreună în dușmănia și opoziția
lor față de Dumnezeu, totuși între ei nu va fi nicio unitate sau prietenie
– acordul lor se rezumă doar la ura și manifestarea urii. Ei îl urăsc pe
Dumnezeu, pe Hristos, pe îngeri și pe sfinții din Cer și nu numai atât,
se urăsc unul pe altul și, ca o adunătură de șerpi și vipere, ei nu aruncă
venin numai spre Dumnezeu, ci și unii spre alții, mușcându-se, înțe-
pându-se și torturându-se unii pe alții.
Demonii din Iad vor urî sufletele pierdute. Ei îi urau încă din
această lume și din această cauză au căutat ruina lor cu ispite subtile și
neobosite. Fiindcă îi detestau, ei însetau după sângele sufletului lor;
abia așteptau să-i prindă în mâinile lor pentru a-i tortura; îi priveau așa
cum își privește prada un leu care rage; fiindcă îi urau, zburau deasupra
sufletele lor precum câinii de vânătoare, așteptând plini de nerăbdare
ca după ce se vor despărți de trupurile lor, să înceapă să-i tortureze. Iar
acum îi au în mâinile lor și își vor petrece întreaga veșnicie torturându-
i cu cea mai mare forță și cu cea mai mare cruzime de care sunt capabili.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
65
Pentru totdeauna și într-un mod continuu vor rupe în bucăți acele bi-
ete suflete care sunt pe mâinile lor. Dar aceștia din urmă nu numai că
vor fi detestați și torturați de demoni, însă nici măcar unii față de ceilalți
nu vor avea niciun pic de dragoste sau milă, ci își vor face unul altuia
precum demonii, chinuindu-se unul pe altul cu cea mai mare patimă,
fiind precum surcelele în foc, fiecare contribuind la mistuirea celorlalți.
În Iad vor domni și vor stăpâni toate principiile contrare dragostei
fără niciun har restrictiv care să le țină în limite. Acolo mândria, răuta-
tea, invidia și răzbunarea vor fi fără nicio restricție, ca și furia dezlănțu-
ită în învrăjbiri fără sfârșit și fără nicio pace. Locuitorii mizerabili ai ace-
lei lumi se vor mușca și se vor devora unii pe alții și în același timp vor
fi dușmani ai lui Dumnezeu, ai lui Hristos și ai ființelor sfinte. Aceia
care pe pământ, în ticăloșia lor, au fost tovarăși, având un fel de priete-
nie carnală, acolo nu vor avea nici cea mai mică legătură, ci o ură conti-
nuă, desăvârșită și nemascată unul față de celălalt. Așa cum pe pământ
și-au promovat unul altuia păcatele, tot așa în Iad își vor promova pe-
deapsa unul altuia. Dacă atunci și-au fost unul altuia instrumente ale
pierzării sufletelor lor, preocupându-se cu ațâțarea poftelor lor, acum
își vor ațâța unul altuia focul chinurilor lor. Aici jos, prin păcat, s-au
năruit unul pe altul, dându-se ca exemple greșite și otrăvindu-se unul
pe altul cu vorbire ticăloasă. Acum însă, vor la fel de angajați în tortu-
rarea celorlalți, precum erau odinioară în ispitirea și coruperea lor.
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
66
Însă în Iad până și ura, invidia și toate poftele lor urâcioase le vor fi
un chin. Dumnezeu și Hristos, cei pe care Îi urăsc cel mai mult și către
care sufletul lor va fi plin de ură precum un cuptor plin de foc pentru
totdeauna, vor fi infinit de departe de ei, locuind într-o binecuvântare
și glorie infinită, pe care ei nu vor putea cu nimic s-o micșoreze. Și se
vor chinui pe ei înșiși datorită invidiei lor fără roade față de sfinții și
îngerii din Cer, de care nu se pot apropia și pe care nu-i pot vătăma. Nu
vor avea parte de niciun pic de milă nici din partea lor înșiși, nici din
partea altora, deoarece Iadul are numai înfățișarea urii și lipsei de milă
sau compasiune. Și astfel vor fi lăsați să-și petreacă veșnicia împreună.
Voi toți cei care sunteți fără Hristos, care niciodată nu ați fost năs-
cuți din nou, care niciodată nu ați avut parte de o reînnoire a inimilor
voastre ca urmare a sădirii dragostei divine în ele de către Duhul Sfânt,
prin care să luați decizia de a alege bucuria ce constă în iubirea sfântă ca
cel mai de preț și mai dulce bun și prin care să vă petreceți viață luptând
pentru sfințire, voi toți aceștia – luați aminte la pericolul care vă paște.
Căci Iadul este lumea la care sunteți condamnați, lumea căreia îi aparți-
neți ca urmare a sentinței legii, lumea pe care, în fiecare zi și oră, sunteți
în pericol să o aveți ca locuință veșnic neschimbată, lumea în care, dacă
nu vă pocăiți, vei ajunge curând, în loc să mergeți către lumea binecu-
vântată a iubirii despre care deja ați auzit. Luați aminte! Oh, luați
aminte la faptul că aceasta va fi cu adevărat soarta voastră. Aceste lu-
cruri nu sunt povești bine meșteșugite, ci realitățile mărețe și cumplite
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
67
ale Cuvântului lui Dumnezeu și lucrurile care, peste puțină vreme, le
veți cunoaște cu o certitudine veșnică ca fiind adevărate. Cum poți deci,
să te odihnești într-o asemenea stare în care ești și să-ți continui viața zi
după zi atât de nepăsător și atât de indiferent și neglijent față de scum-
pul tău sufletul nemuritor? Ia aminte cu mare seriozitate asupra acestor
lucruri și, înainte de a fi prea târziu, fii înțelept pentru tine însuți; îna-
inte să-ți alunece picioarele pe munții întunecoși și să cazi în lumea de
mânie și ură, unde este vaiet, plâns și scrâșnire a dinților cu dușmănie și
turbare împotriva lui Dumnezeu, împotriva lui Hristos și unul împo-
triva celuilalt și unde este groază și spaimă a duhului pentru totdeauna.
Fugi către cetatea de scăpare cât încă ești prizonier al speranței, înainte
ca ușa nădejdii să fie închisă și agonia celei de-a doua morți să își înceapă
lucrarea și înainte ca osânda ta eternă să fie pecetluită!
Dacă Cerul este o lume așa de binecuvântată, atunci să facem din
ea patria noastră aleasă și moștenirea spre care privim și pe care o cău-
tăm. Să ne fixăm traseul în această direcție și să perseverăm în vedere
primirii ei în posesie. Este imposibil să putem câștiga această lume; ea
ne este oferită în dar. Deși este o țară atât binecuvântată și ideală, totuși
Dumnezeu este gata să ne ofere un drept de moștenire acolo, dacă doar
ar fi țara pe care ne-am dori-o, pe care am alege-o și pe care am căuta-o
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
68
cu hărnicie. Dumnezeu ne oferă ceea ce alegem. Putem să avem moște-
nirea oriunde ne dorim și putem obține Cerul dacă doar îl vom căuta
prin stăruința răbdătoare în facerea de bine. Fiecare dintre noi suntem,
ca să spunem așa, așezați în această lume ca într-o pustie imensă, cu di-
verse țări în ea și cu diferite drumuri ce duc către acele țări, iar noi sun-
tem lăsați să alegem pe care dintre aceste căi să apucăm. Dacă alegem
Cerul cu tot ceea ce suntem și ne fixăm inimile în întregime asupra ace-
lui Canaan binecuvântat – tărâmul dragostei, alegând și iubind calea
care duce la el, vom putea umbla pe acea cale și dacă vom continua să
mergem pe ea, în final ne va conduce în Cer.
Să lăsăm ca tot ceea ce am auzit despre țărmul iubirii să ne miște pe
toți, pentru a ne întoarce privirile spre el și a ne coti direcția într-acolo.
Nu ar trebui ca tot ceea ce am auzit până acum despre condiția fericită
a acelei țări și despre multele desfătări care sunt în ea să fie îndeajuns ca
să ne facă să însetăm după ea și, cu cea mai mare ardoare și fermitate în
hotărâre să rămânem neclintiți în înaintarea noastră și să ne petrecem
întregile noastre vieți pe drumul care duce într-acolo? Ce veste plină de
bucurii este aceea că auzim despre o astfel de lume a păcii desăvârșite și
a dragostei sfinte și că este posibil, da, că există o oportunitate reală pen-
tru noi să ajungem acolo și să ne petrecem veșnicia în bucuriile ei! Oare
nu este îndeajuns ceea ce am auzit despre acea lume binecuvântată ca să
ne ostenească de această lume de mândrie, de răutate, de ceartă, de zân-
găniri discordante, o lume a confuziei, o pustie cu șerpi sâsâitori, un
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
69
ocean învolburat, unde nu este niciun loc de odihnă, unde toți sunt
pentru ei înșiși și unde domnește și stăpânește mândria și toți se luptă
ca să se înalțe pe ei înșiși, indiferent de ce se alege de ceilalți și toți sunt
înfocați după bunul lumesc, care le este cel mai de preț obiect al dorin-
ței și luptelor lor, acolo unde oamenii sunt în permanență hărțuitori,
defăimători și plini de reproșuri, iar alteori rănind și abuzând unul de
altul – o lume plină de nedreptate, de asuprire și cruzime – o lume în
care există atât de multă trădare, falsitate, inconsecvență, ipocrizie, su-
ferință și moarte – unde există atât de puțină încredere în umanitate și
în care toți oamenii buni au atâtea falimente și atât de multe lucruri
care să-i recomande ca neiubitori și incomozi, o lume în care există atât
de multă durere, vinovăție și păcat sub orice formă.
Cu adevărat aceasta este o lume rea și așa arată viața în ea. Este în
zadar să ne așteptăm că în viitor va exista altceva decât o lume a păcatu-
lui, a mândriei, a dușmăniei și a conflictelor și prin urmare, o lume fără
de odihnă. Și chiar dacă de azi înainte timpurile se vor îndrepta, totuși
câtă vreme va mai fi lumea, aceste lucruri vor fi întotdeauna mai mult
sau mai puțin prezente în ea. Cine este acela, deci, care s-ar mulțimi cu
o moștenire într-o lume ca aceasta? Pe care om ce acționează cu înțelep-
ciune și chibzuință l-ar preocupa câtuși de puțin să adune într-o lume
ca aceasta și nu mai degrabă să o neglijeze și să le-o lase acelora care vor
s-o ia și cu toată inima și puterea sa, să adune comori în Cer, perseve-
rând cu stăruință spre lumea de sus a iubirii? Ce ar însemna pentru noi
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
70
faptul că am acumula mari posesiuni în această lume și cum ne-ar putea
împlini gândul de a avea partea de moștenire aici, când ne este oferit un
titlu de proprietate în acea lume glorioasă a Cerului și mai ales când,
dacă vom avea partea noastră de moștenire aici, trebuie, atunci când lu-
mea va fi trecut, să avem partea noastră de moștenire în Iad, în acea
lume a urii și a furiei fără sfârșit a lui Dumnezeu, acolo unde sălășluiesc
numai demonii și duhurile blestemate?
Cu toții avem în mod natural dorința după odihnă și liniște și nu-
mai dacă am obține-o cumva! Prin urmare să căutăm acea lume a păcii
și iubirii despre care am auzit până acum, unde o odihnă dulce și bine-
cuvântată rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Dacă vom obține un
titlu de proprietate în acea lume, atunci, când vom termina cu aceasta,
ne vom lăsa pentru totdeauna toate grijile, problemele, oboselile, dile-
mele și tulburările. Ne vom odihni în paradisul lui Dumnezeu de aceste
furtuni care urlă pe pământ și de fiecare trudă și efort. Voi care sunteți
săraci și vă considerați disprețuiți de aproapele vostru și prea puțin aju-
tați de oameni, nu vă preocupați prea mult cu aceasta. Să nu vă pese
prea mult de prietenia lumii, ci căutați Cerul, unde nu există nimic ase-
mănător rușinii și unde nimeni nu este disprețuit, ci toți sunt onorați,
prețuiți și scump iubiți de către toți. Voi care credeți că ați avut parte
de multe abuzuri și de multe purtări urâte din partea altora, să nu vă
pese de aceasta. Nu-i urâți pentru ce v-au făcut, ci alipiți-vă inimile de
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
71
Cer, acea lume a iubirii și stăruiți înainte către acea țară mai bună, unde
nu există decât bunătate și iubire sfântă.
Iată aici câteva direcții de a căuta Cerul,
În primul rând, nu permite inimii tale să alerge după lucrurile aces-
tei lumi ca după cel mai mare bun al ei. Nu te complace în posesiuni
lumești ca și cum ele ți-ar putea satisface sufletul. Aceasta reprezintă in-
versul căutării Cerului și este un mers contrar căii care duce către lumea
dragostei. Dacă urmărești Cerul, sentimentele tale nu trebuie să mai fie
prinse în plăcerile lumii. Nu trebuie să-ți îngădui senzualitate, lumesc,
desfătare în onorurile lumii, sau ocupare a gândurilor și a timpului cu
acumularea prafului de pe pământ. Trebuie să dai la moarte dorințele
de glorie deșartă și să devii sărac în duh și cu o inimă modestă.
În al doilea rând, în meditațiile și în practicile sfinte, trebuie să fi
angajați într-o relație strânsă cu persoanele, obiectele și plăcerile cerești.
Este imposibil să cauți în mod constant Cerul fără ca gândurile tale să
nu fie prinse cel mai mult acolo. Îndreaptă-ți deci, cursul gândurilor și
al sentimentelor tale către acea lume a dragostei, către Dumnezeul dra-
gostei care sălășluiește acolo și către sfinții și îngerii care sunt la dreapta
lui Hristos. Fie ca gândurile tale să fie de asemenea îndreptate cel mai
mult către obiectele și desfătările acelui tărâm al dragostei. Stai într-o
comuniune tot mai mare cu Dumnezeu și cu Hristos în rugăciune și
gândește-te des la tot ceea ce este în Cer, la prietenii care sunt acolo, la
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
72
lauda și închinarea de acolo și la tot ceea ce va constitui binecuvântarea
acelei lumi a dragostei. „Fie ca cetățenia ta să fie în Ceruri.”
În al treilea rând, fii bucuros de a trece prin toate greutățile în dru-
mul spre Cer. Deși calea este pusă înaintea ta și poți păși pe ea dacă vrei,
totuși este o cale de urcuș continuu și plină cu multe obstacole și difi-
cultăți. Orașul glorios de lumină și dragoste se află cum s-ar spune, pe
vârful muntelui și nu există nicio altă cale către acolo decât prin pași
anevoioși în urcare. Dar deși urcușul este dificil și calea plină de obsta-
cole, totuși se merită tot efortul de dragul de a ajunge și a rămâne în
sfârșit în orașul atâtor glorii. Fii dispus atunci, pentru a întâmpina efor-
tul, a îndura truda și a depăși greutățile. Ce sunt toate acestea în com-
parație cu dulcea odihna care se află la sfârșitul călătoriei? Fii gata să
depășești înclinațiile naturale ale cărnii și sângelui de a te coborî și rămâi
ferm în înaintarea și ascensiunea către premiu. Cu fiecare pas urcat va
fi din ce în ce mai ușor și cu cât te vei ridica mai sus, cu atât vei fi mai
încurajat de priveliștea slăvită de dinaintea ta și de apropierea tot mai
mare a acelui oraș ceresc în care, peste puțină vreme, te vei odihni pen-
tru totdeauna.
În al patrulea rând, ațintește-ți în toate căile tale privirea către Isus,
care, în calitate de înainte mergător al tău a ajuns deja în Cer. Privește la
El. Privește la gloria pe care o are în Cer, așa încât priveliștea ei să te
stârnească să-ți dorești să fii acolo tot mai mult. Privește la exemplul
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
73
Lui. Ia aminte cum, prin stăruința Sa răbdătoare în facerea de bine și
prin perseverarea Sa statornică în mijlocul unor mari suferințe, a mers
înaintea noastră în Cer. Privește la El ca la Mijlocitorul tău și încrede-te
în ispășirea pe care a realizat-o și prin care a intrat în Sfânta Sfintelor, în
Templul de sus. Privește la El ca la Mijlocitorul Tău, care pledează veș-
nic pentru cauza ta înaintea tronului lui Dumnezeu. Privește la El ca la
puterea ta, pentru ca prin Duhul Său să-ți dea tărie să mergi mai departe
și să treci peste orice piedică pe cale. Încrede-te în promisiunile Sale cu
privire la Cer, făcute pentru aceia care Îl iubesc și Îl urmează și pe care
Le-a confirmat intrând în Cer ca Reprezentant, Mântuitor și Cap al po-
porului Său.
Și în al cincilea rând, dacă pretinzi că ești pe drumul către tărâmul
dragostei, asigură-te că trăiești o viață de iubire – iubire față de Dum-
nezeu și iubire față de oameni. Fiecare dintre noi nădăjduiește să aibă
parte de acea lume a dragostei și prin urmare, ar trebui să prețuim du-
hul de dragoste și să trăim aici pe pământ o viață de iubire sfântă. Acesta
este modul în care putem fi precum locuitorii Cerului, care acum sunt
deja confirmați pentru totdeauna în dragoste. Numai în acest fel poți
fi ca ei în excelență și frumusețe și totodată în fericire, odihnă și bucurie.
Trăind pe pământ în iubire poți fi de asemenea la fel ca ei și în pace
sfântă și dulce, având prin urmare în această lume, anticiparea plăceri-
lor și desfătărilor cerești. De asemenea poți avea la fel ca ei și un simță-
mânt al gloriei lucrurilor cerești, un simțământ al lui Dumnezeu, al lui
Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards
74
Hristos și al sfințeniei, iar inima ta să fie potrivită și deschisă de către
iubirea sfântă pentru Dumnezeu și de către duhul păcii și al dragostei
pentru om – către un simțământ al perfecțiunii și dulceții tuturor lu-
crurilor care vor fi în Cer. Astfel ferestrele Cerului vor fi deschise ca să
lumineze cu glorioasa lui lumină în sufletul tău. În acest fel vei avea do-
vada potrivirii tale pentru acea lume binecuvântată și mărturia faptului
că ești pe drumul de a o primi în posesiune. Și fiind astfel prin har, făcut
corespunzător pentru moștenirea sfinților în lumină, după ce puține
zile vor trece, vei fi cu sfinții în binecuvântarea lor, pentru totdeauna.
Fericiți, nespus de fericiți vor fi aceia care vor fi găsiți credincioși până
la capăt, pentru ca apoi să fie primiți în bucuria Stăpânului lor! Acolo
„nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soa-
rele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de
domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, şi Dum-
nezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:16-17).