+ All Categories
Transcript

Universitatea Al

Introducere

Entomologia este tiina care se ocup cu studiul insectelor. Denumirea ei vine de la cuvntul grecesc entomos = tiat, segmentat i logos = vorbire, descriere. Cuvntul de insect vine de la latinescul insectus care inseamn tiat n fragmente, segmente sau metamere ori somite, dar grupate n trei regiuni: cap, torace i abdomen. Insectele se mai numesc i Hexapode (hexa=ase i pus-podos=picior), adica cu ase picioare.

Insectele se caracterizeaza prin numrul extraordinar de mare de specii i indivizi. n prezent se cunosc peste un milion de specii, formnd aproximativ 4/5 din regnul animal. Dar, fr indoial, numrul lor este cu mult mai mare, se apreciaza ca ar fi chiar doua milioane de specii, deoarece suprafete intinse de pe glob nu sunt inca studiate.

O alta caracteristica a insectelor este marea plasticitate in adaptarea lor la conditiile de existenta, dand un numar inepuizabil de tipuri biologice si morfologice. Marea plasticitate a insectelor a fost favorizata de prezenta scheletului chitinos, de apendice articulate, de musculatura striata transversal si de prezenta aripilor. Marea plasticitate a permis insectelor sa cucereasca uscatul aproape in intregime, iar un numar de specii s-au adaptat la viata acvatica.

Insectele fac parte atat din categoria macronevertebratelor epibentice (larve de chironomide, trichoptere, etc) - cele care traiesc in mod obisnuit la suprafata sau in primii centimetri de sedimente, cat si din categoria macronevertebratelor nectonice (heteroptere, coleoptere, larve si adulti) - care inoata active in masa apei, si din categoria macronevertebratelor epineustonice (unele heteroptere, colembole etc.) - care se deplaseaza in cautarea hranei pe pelicula superficiala de la suprafata apei. Trecerea de la viata de uscat la cea acvatica este reflectata in forma corpului, care devine hidrodinamica, dar cele mai multe transformari le-au suferit miscarea si respiratia. De la deplasarea pe uscat (mers, fuga), s-a trecut treptat la inot, iar de la respiratia aerului atmosferic s-a trecut la o respiratie acvatica la larvele unor specii.

Importanta practica a cercetarii faunei acvatice prezinta mai multe aspecte si are in vedere scopuri variate: piscicultura, igiena sanitara, protectia apelor de poluari datorate dejectiilor industriale, folosirea apelor naturale in alimentarea cu apa potabila. Cunoasterea biologiei speciilor de insecte acvatice prezinta o importanta deosebita, deoarece multe specii sunt indicatori ecologici ai calitatii apelor.Relatiile dintre factorii fizici, chimici si biotici determina componenta si diversitatea biocenozelor, raporturile intre comunitatile acvatice si asigura echilibrul biologic din cadrul ecosistemului acvatic.

Cercetarile facute asupra entomofaunei acvatice din iazul Valea lui David au constituit un bun prilej pentru punerea in practica a cunostintelor acumulate in timpul celor patru ani de facultate, precum si invatarea unor tehnici de lucru in teren si in laborator.

Pe aceasta cale doresc sa multumesc domnului conf. univ. dr. Ion Cojocaru pentru sprijinul acordat in elaborarea acestei lucrari.

Capitolul I

Istoricul cercetarilor

1. Istoricul entomologieiIstoricul entomologiei cuprinde trei epoci distincte:a). Entomologia in antichitate si evul mediu

b). Entomologia in timpurile moderne (1600-1900)

c). Entomologia contemporana

a). Entomologia in antichitate si evul mediuEntomologia poate fi socotita tot atat de veche ca si celelalte ramuri ale biologiei.

Atat de pe mormintele cele mai vechi (Astece, Chineze, Egiptene), pe care se gasesc frecvent pictate sau sculptate diferite specii de insecte (albina, scarabeul), cat si din scrierile ramase din acele timpuri, reiese ca se cunoaste un anumit numar de specii de insecte, iar unele erau socotite ca simboluri, altele serveau ca hrana populatiilor umane.

Dar, asa cum arata istoricii entomologiei, aceasta nu era inca stiinta, nu era inca entomologie. Stiinta entomologiei isi are radacinile in scrierile lui Aristotel, in cartea sa Istoria animalelor din anii 384-372 i.e.n.

Clasificarea lui Aristotel impartea animalele in 2 categorii mari: Enaima-cu sange si Anaima-fara sange, in care cuprindea si insectele sau Entoma-adica animale cu corpul divizat in inele. Entoma era impartita in Psilota-adica insecte fara aripi si Pterota-adica insecte cu aripi. In total, Aristotel a descris 47 specii de insecte, dar descrierile erau incomplete, ceea ce face ca astazi sa nu poata fi recunoscute.

In evul mediu, entomologia este parasita total, deoarece nu se mai adauga nimic nou peste ceea ce se cunostea de la antici. Aceasta starea a durat pana la jumatatea secolului al XVII-lea.

b). Entomologia in timpurile moderne (1600-1900)Primele lucrari noi de entomologie, desi sub influenta lui Aristotel, au aparut in jurul anului 1602, scrise de Ulysse Aldrovandi, care incearca sa dea o clasificare a insectelor. Progresul stiintelor biologice, implicit al entomologiei, merge continuu. Numarul celor ce se ocupa cu studiul insectelor creste si el. Odata cu descoperirea aparatelor de marit se pun bazele sistematicii si morfologiei insectelor. Fr. Redi, introduce in cercetarea insectelor metoda experimentala prin disectii. Malpighi s-a ocupat de anatomia viermilor de matase. J. Swammerdam a introdus in stiinta diferite procedee de tehnica experimentala. Astfel, el a folosit primul reactiv fixator si a descoperit metoda injectarii insectelor pentru studiul circulatiei. M. Raumur, editeaza 6 volume privind Istoria naturala si anatomia insectelor (1734-1742), iar Ch. Bonnet descopera fenomenul de partenogeneza la insecte.

Dar lipsea o nomenclatura stiintifica si o clasificare intocmita dupa criterii stabile. Acesta lipsa a completat-o Charles Linn in Systema naturae (1975-Linn stabileste regulile nomenclaturii binare, care constituie baza sistematicii zoologice). El s-a ocupat insa si de probleme de entomologie aplicata, si a dedicat in lucrarea sa un intreg capitol insectelor daunatoare Noxia insectorum. In a doua jumatate a secolului XVIII, apar foarte multe lucrari de entomologie.

In secolul XIX, Laterille trece la introducerea metodei de clasificare naturala adica dupa inrudirea lor naturala. El clasifica insectele in familii, denumind familiile cu nume care se refera la originea lor (1831).

Se fac studii asupra anatomiei, dezvoltarii si a metamorfozei insectelor. In secolul XIX, cercetatorii s-au preocupat atat de sistematica, cat si de anatomia si fiziologia insectelor. Entomologia incepe sa ia un caracter din ce in ce mai precis, mai stiintific. Icep sa apara primele colectii stiintifice de insecte. Dezvoltarea pe care a luat-o entomologia in secolul XIX este imensa, pentru ca pe langa amploarea lucrarilor de sistematica, filogenie, paleontologie, incep sa apara si lucrari de entomologie experimentala si aplicata.

c). Entomologia contemporanaIn secolul XX, opera marilor entomologi din trecut se dezvolta neincetat, vastitatea subiectelor de cercetare in acest domeniu fiind tot atat de intinsa cat si a numarului imens de specii cuprins de aceasta clasa de artropode. Latura biologica, ecologica si anatomica este dezvoltate de Berlese (Italia), Escherich (Germania), Imms (Anglia). Latura sistematica este dezvoltata de Silvestri (Italia), Comstock (S.U.A.), Jannel (Franta) si mai ales de Martinov (U.R.S.S.) care a dat un sistem de clasificare acceptat ca baza a clasificatiilor moderne in entomologie.

2. Entomologia in tara noastraLa noi in tara, ca si la celelate popoare, entomologia s-a nascut odata cu contactul ce l-a avut poporul cu anumite specii de insecte. Desi nu s-au gasit pana astazi date precise, din folclorul nostru reiese ca insectele au atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri (in legende, povesti, datine etc.).

Cronicarii nostri Gr. Ureche si Miron Costin au descris si pagubele produse de insecte, mai ales de lacuste, inca din anul 1472. Informatii mai vechi exista de asemenea si despre cresterea albinelor si a viermilor de matase.

Cercetarile din domeniul entomologiei inregistreaza si la noi o mare dezvoltare in a doua jumatate a secolului XIX si mai cu seama in secolul XX.Odata cu infiintarea Universitatilor din tara noastra (la Iasi in 1860,la Bucuresti in 1864 si in Cluj in 1872), care au fost numai centre didactice ci si centre de cercetare stiintifica, incep sa apara lucrari de entomologie in cadrul laboratoarelor de zoologie si in cadrul scolilor superioare de agricultura. Profesorul N. Leon (1863-1931) de la Universitatea din Iasi a studiat insectele vatamatoare. El a facut cercetari asupra aparatului bucal la Culicidae, Simuliidae si mai ales la tantarul Anopheles. In anul 1900, G. N. Nicoleanu publica prima lucrare monografica : La lutte contre le Phylloxera en Roumanie. In anul 1909, W. Knechtel si W. K. Knechtel publica primul manual de entomologie : Insectele vatamatoare din Romania si mijloacele de combatere a lor.

Cu sistematica insectelor s-a ocupat Arnold Montandon (1850-1925) care a publicat peste 100 lucrari despre Coleoptere si Heteroptere. La Iasi, C.N.Ionescu (1915) a publicat lucrari asupra creierului la Apis mellifica. Gh. Fintescu, prof de liceu, a publicat lucrari asupra biologiei insectelor daunatoare pomilor fructiferi.

C. Hurmuzachi (1862-1937) a publicat lucrari de sistematica si zoogeografie la insecte, mai ales Lepidoptere, fiind considerat unul dintre marii zoogeografi ai epocii.

Aristide Caradja (1861-1956), entomolog cu renume mondial, a facut lucrari mai ales asupra Microlepidopterelor. Colectia sa vasta, de peste 140.000 de exemplare , cu peste 4.000 de tipuri si cotipuri, se gaseste la Muzeul de istorie naturala Gr. Antipa din Bucuresti. El a descris Lepidoptere din lumea intreaga (Asia centrala, China, Siberia, Tibet, Asia Mica, Algeria, Tunisia, Spania, America de Sud etc.). Din tara noastra a colectat material mai ales din Dobrogea si Moldova. A. Caradja a facut si studii de biogeografie si filogenia Lepidopterelor.

In Transilvania, o serie de cercetatori s-au ocupat cu studiul insectelor. Printre acestia amintim pe: I. Friwaldski (1851), K. Fuss(1874), Al. Mocsry(1872), A. Mller, etc. La cluj, Emil Racovita a initiat cercetatori care s-au ocupat cu insectele cavernicole pe : R. Jannel, P. A. Chappuis, A. Winkler, Maurice Jacknet, care a colectat un bogat material entomologic din tara noastra si l-a publicat in diferite reviste din tara noastra.

Dupa primul razboi mondial, studiul insectelor s-a dezvoltat mai mult la Bucuresti si Iasi. In acest timp au fost abordate aproape toate grupele de insecte.

La Iasi, prof. Ion Borcea (1879-1936) a infiintat primul laborator de entomologie pe langa catedra de zoologie a Universitatii, in care a stdiat Afidele, Zoocecidele etc. La indemnul sau, Mihai I. Constantineanu a luat in studiu Ichneumonidele, iar Petru Suster, Tachinidaele. Prof. M.I. Constantineanu formeaza mai tarziu o scoala de entomologie la Iasi, privind studiul insectelor entomofage si parazite. Activitatea entomologica a mai desfasurat la Iasi prof. C. Motas, A. Alexinschi si F. Crdei.

La Bucuresti, in 1925, prof. Andrei Popovici Bznoanu a infiintat sectia de entomologie in cadrul laboratorului de zoologie de la Universitatea din Bucuresti. In acest laborator s-au format elevii sai, Mihai A. Ionescu, care se ocupa, cu studiul Apterigotelor, cu al Cynipidelor si al Dipterelor; C. Bogoescu cu Efemeridele; Ecaterina Dobreanu cu Homopterele, etc. M.A. Ionescu a dezvoltat laboratorul de entomologie din cadrul Universitatii din Bucuresti abordand studii de entomologie generala si aplicata si a antrenat mai multi colaboratori, dintre care amintim pe Matilda Lacatusu care ocupa cu studiul Braconidelor.

Si alti cercetatori din Bucuresti s-au ocupat cu studiul insectelor: Adriana Murgoci (Trichoptere), A. Panin (Coleoptere), A. Popescu-Gorj si E. Niculescu (Lepidoptere), M. Ienistea (Coleoptere), R. Codreanu a publicat despre morfologia si biologia unor Diptere, etc.

In 1929, odata cu infiintarea Institutului de Cercetari Agronomice s-a organizat si Statiunea de Entomologie, condusa pana in 1945 de W. Knechtel, initiatorul cercetarilor de entomologie agricola. Cercetarile de entomologie agricola au fost continuate la Bucuresti de C. Manolache, Florica Manolache, S. Panin, A. Savulescu, Gh. Boguleanu, etc. iar la Iasi de M. Peiu si colaboratorii.

In 1927, a aparut prima lucrare de entomologie forestiera de G. M. Iacobescu intitulata: Instructiuni pentru combaterea insectelor din padurile de rasinoase. O. Marcu si St. Negru au publicat lucrari asupra Ipidelor daunatoare. Aceste cercetari au fost dezvoltate de G. Eliescu, M. Ene, etc.

Si entomologia medicala a fost in atentia unor cercetatori ca N. Leon, D. Mezicescu, A. Nitulescu, G. Zotta, C. Ciuca, etc.

In ultimii ani, entomologia a cunoscut o dezvoltare deosebita in ceea ce priveste sistematica si zoogeografia insectelor, cat si biologia si ecologia lor.

Incadrate in complexul de cercetari faunistice, studiile de entomologie privind sistematica si zoogeografia insectelor din tara noastra urmaresc, in primul rand, cunoasterea cat mai bine a inventarului de forme care populeaza diferitele biotopuri ale tarii, inventar care este inca pe departe de a fi bine cunoscut. Acest inventar ne va da posibilitatea sa putem folosi speciile folositoare pe de o parte si sa luptam contra celor daunatoare, pe de alta parte. Relatile si intreaga dinamica a populatiilor de insecte din terenurile cultivate, din paduri, din perdelele forestiere, pot fi intelese se interpretate numai printr-o buna cunoastere a componentei populatiei.

De o insemnatate deosebita pentru dezvoltarea entomologiei trebuie considerata si aparitia in cadrul Editurii Academiei a seriei monografice Fauna Romaniei, care pana in prezent cuprind peste 30 volume de entomologie din totalul de 57 volume aparute. La aceasta vasta publicatie si-au adus contributia cei mai de seama entomologi din tara noastra, facand cunoscute in tara si strainatate realizarile entomologiei din Romania.

In prezent, cercetari de entomologie se fac in institutele de invatamant superior universitar, agricol si sivic, la disciplinele de entomologie, in institutele de cercetari ale Ministerului Educatiei si Invatamantului, a Academiei de stiinte agricole si silvice, precum si la unele muzee de stiinte naturale. In cadrul acestor unitati de cercetare stiintifica, in domeniul entomologiei se studiaza atat probleme cu caracter fundamental cat si aplicativ.

3. Istoricul cercetarilor principalelor ordine de insecte acvatice

Ordinul Collembola

Dintre oamenii de stiinta care au studiat aceste insecte in Romania s-au remarcat C. N. Ionescu si Felicia Bulimar. In Transilvania, cu studiul colembolelor s-au ocupat: Czekelius (1896), Friwaldsky (1871-1879), Mocsary (1878-1887), Arnold Muller, M. A. Ionescu si C. Bogoescu. La Iasi, C. N. Ionescu a publicat o serie de lucrari in care a cuprins studiile sale asupra colembolelor.

Ordinul Ephemeroptera Primul care a facut o remarca justa asupra efemeropterelor a fost Aristotel. El a urmarit si a descries viata de 24 de ore a genului Ephemera pe care a si denumit-o musca de o zi.

In secolul al XVI-lea, observatii asupra efemeropterelor au fost facute de catre Ulysse Aldrovandi (1522-1607), professor la Universitatea din Bologna.

C. Linne grupeaza mai tarziu efemeropterele in 2 sectiuni separate dupa numarul cercilor.J. Swammerdan (1737) est primul cercetator care studiaza oarecum stiintific biologia efemeropterelor.

In secolul al XIX-lea si al XX-lea, studii asupra efemeropterele au facut Leach, Gray, Curtis, Burmeister, Eaton, Klapalek, Lestage, De Gros, Cernova, Hagen, Needham, Traver, s.a..

In Romania, pana in 1914 nu s-au publicat decat date referitoare la 6 specii de efemeroptere. Din anul 1930 apar o serie de lucrari de sistematica si biologie asupra efemeropterelor (C. Bogoescu, C. Mota, Agelescu, I. Mlcea), in care au fost citate genuri si specii noi pentru fauna Romaniei si chiar pentru stiinta. In Romania se cunosteau, pana in anul 1958, 30 de genuri si 59 de specii. Studii ale efemeropterelor au mai realizat Popovici-Bznoanu i I. Tbcaru. In 1958, C. Bogoescu publica volumul dedicate efemeropterelor in seria monografica Fauna Republicii Socialiste Romania.

Efemeropterele din bazinul superior al Bistritei au fost studiate de I. Miron, care a colectat 19 specii din aceasta zona. A facut observatii cu privire la ecologia unor specii de efemeroptere privind temperature optima de roire, depunerea pontei si naparlirea stadiului subimago.Ordinul Odonata Primele date asupra acestui grup de insecte le avem de la R. Kohault care in 1876 publica la Budapesta o lucrare in care enunta 28 de specii din centrul Transilvaniei. Ulterior, au fost intreprinse studii de un grup de cercetatori din Sibiu, in frunte cu D. Czeckelius, care au cercetat imprejurimile Sibiului si alte localitati din Transilvania. Ei au publicat in 1896 o lucrare in care enumera 44 specii noi de odonate apartinand faunei Transilvaniei. In 1934, in urma studiilor sale, D. Czeckelius ridica numarul de specii de odonate cunoscute in zona Transilvaniei la 46. In 1898, R. Mac Lachlan publica o lucrare in care inventariaza unele specii din jurul Bucurestiului. P. Kempny si A. L. Montandon publica in 1905 liste cu odonate.In 1918, A. Moczary publica un numar de 30 de specii de odonate colectate in Banat si Transilvania.

Primele referiri asupra odonatelor din Tara Romaneasca sunt ale lui R. Mac Laclahan, care a descris in 1918 cateva specii din jurul Bucurestiului.

Odonatele din Dobrogea si sudul Moldovei au fost studiate de A. L. Montandon si P. Kempny. In 1933, A. Alexinschi descrie 23 de specii de odonate colectate in sudul Moldovei.

Liste cu odonate publica si D. N. Voinov , E. Costea, I. Borcea, H. Plattner, T. Boiteanu, A. Popescu-Gorj, O. Marcu , F. Crdei si M.A. Ienitea. Contributii importante privind odonatele din Moldova aduc P. Borcea si F. Bulimar, aceasta din urma sustinand o teza de doctorat cu subiectul Larvele de odonate din Moldova.

In 1965, F. Crdei si Felicia Bulimar publica volumul cu odonate din seria monografica Fauna Republicii Socialiste Romnia.Ordinul Heteroptera Cele mai vechi date asupra heteropterelor acvatice apartin lui A. Bielz, el fiind primul care realizeaza o colectie cu aceste insecte de pe teritoriul Transilvaniei, iar G. Mayr in 1853 publica un studiu asupra acestora. R. Anker a facut cercetari asupra heteropterelor din judetul Timi, iar G. Horvath, unul dintre cei mai mari heteropterologi ai lumii, le-a studiat pe cele din judetele Cluj si Bihor. Colectii de heteroptere a realizat si J. Mann.

A.L.Montadon a studiat heteroperele din Moldova, Muntenia si Dobrogea, intocmai ca si C. Motas. Heteropterele acvatice si semiacvatice au mai fost studiate si de I. Sienkiewicz si L. Botoneanu. I. Paina s-a ocupat cu sistematica unor familii de heteroptere acvatice si publica o lista cu cele din Romania. A. L. Montandon (1850-1925), specialist de renume in domeniul heteropterelor, a realizat o colectie de heteroptere palearctice. Catalogul colectiei cuprinde 13.273 de exemplare apartinand la 37 de familii, 492 de genuri si 1.392 de specii.

In 1984, Bela Kis publica in volumul VIII al Faunei Republicii Socialiste Romnia. un studiu complet al heteropterelor.

In perioada 1990-2000, studiile Anei Davideanu ofera o imagine clara si relativ completa a faunei de heteroptere din Romania, cu numeroase detalii asupra ecologiei lor.

Ordinul Coleoptera Primele studii asupra coleopterelor din Romania, incluzandu-le si pe cele acvatice, au fost realizate de Bielz asupra Dytiscidelor si Gyrinidelor (1850). Bielz si Hampe publica lucrari in 1852-1853. Fuss publica lucrari in 1851 si in 1853 publica o lucrare impreuna cu Hampe. Lucrari au mai publicat de-a lungul anilor si Petri (1912,1925) Csiki (1946), A. Montandon (1887,1906,1908) Fleck (1904), Cosmovici(1912). Studii mai ample au realizat Jaquet in perioada 1894-1904. O. Marcu care s-a ocupat cu studiul Haliplidelor, Hygrobiidelor, Dytiscidelor si Gyrinidelor din Bucovina, in perioada 1968-1974 a cercetat entomofauna din Delta Dunarii. C. Mota i W. Knechtel au cercetat si ei coleopterele acvatice, iar Negru publica in 1968 o lucrare despre coleopterele din Delta Dunarii.

M. A. Ienitea a realizat numeroase studii si lucrari asupra coleopterelor acvatice: in 1968 publica o lucrare despre Hydraenide, inventariaza coleopterele din insula Letea (Delta Dunarii), cerceteaza coleopterele Limnebiide (1970), si Haliplidele (1974). M. A. Ienitea a semnalat specii noi pentru fauna Romniei.

A. Ruicnescu face cunoscuta existenta unor specii noi pentru fauna Romaniei (1988). Tot el a contribuit la studiul faunei de Dytiscoidea si Gyrinoidea din Transilvania (1993,1997).

La Iasi, coleopterele acvatice sunt studiate de conf. univ. dr. I. Cojocaru.

Ordinul TrichopteraL Botoneanu, unul dintre marii trichopteriologi ai lumii, a realizat numeroase studii asupra trichopterelor din diverse zone ale Romniei. A studiat fauna de trichoptere din diferite regiuni ale tarii precum: Masivul Retezat cu bazinele Nucorului i Lpunicului Mare, Munii Cernei i Mehedinilor cu bazinele Cernei i Bahnei i bazinul ntre Orova i Valea Berzeasci (Munii. Almaului). n urma studiilor efectuate, a publicat numeroase lucrari tiintifice dar i de popularizare a tiintei.Ordinul DipteraN. Botnariuc a studiat in special sistematica si ecologia larvelor de chironomide din Romania. La studiul chironomidelor au contribuit si Enceanu, Cndea-Cure, Ignat, Codreanu, A. Cruu (specii din Marea Neagra), P. Albu, care a scris volumul al IX-lea al Faunei Republicii Socialiste Romania , oferind numeroase date noi privind acest grup de insecte. La Bucuresti, inca din 1925, R. Codreanu a studiat si publicat lucrari asupra morfologiei si biologiei unor chironomide ectoparazite in stare larvara pe nimfele de efemeroptere.

Murgoci, P. Juncu, A. Popovici-Bznoanu, Ciubuc, Er. Ungureanu si N. Leon au cercetat culicidele. Profesorul N. Leon (1863-1931) de la Universitatea din Iasi a facut cercetari asupra aparatului bucal la specii din familiile Culicidae, Simuliidae si mai ales la tantarul Anopheles. Dolichopodidele au fost studiate de C. Prvu. Studii privind mai ales sistematica si ecologia larvelor de chironomide din Romania au fost realizate de: N. Botnariuc, Enceanu, Ignat Codreanu, A. Cruu i P. Albu.Nu exista date in literatura de specialitate cu privire la entomofauna acvatica din iazul Valea lui David din judetul Iasi, cercetat in aceasta lucrare.Capitolul II

Cadrul natural

1. Caracterizarea generala a zonei studiate

Fig. 1. Harta Jud. Iai

Localizare geograficaIazul Valea lui David se afla situat la 7 km. vest de Iasi, pe valea cu acelasi nume in localitatea Letcani.La vest de orasul Iasi, dupa ce se trece de Fabrica de antibiotice si de terenul care apartine viei Uricanilor, se deschide, pe partea dreapta, un drum ingust. Acesta duce spre nord, printre doua dealuri interesante ca peisaj si forme dezvaluite privirii, ce se schimba de la un moment la altul. E "Valea lui David" asa s-a numit intotdeauna si asa este cunoscuta si astazi. Numele vine de la un cunoscut om de stiinta, naturalist, geograf si cercetator, Mihai David, nascut pe 21 mai 1886, la Negresti (Vaslui). A urmat cursurile Liceului Internat din Iasi, dupa care s-a inscris la Universitatea "Al.I.Cuza", unde a obtinut licenta in Stiintele naturii, in 1910. A fost incadrat la universitatea ieseana, unde a parcurs toate treptele ierarhiei, pana la postul de profesor universitar in specialitatea geografie. A editat zece lucrari in romana si franceza, printre care si "Cercetari geografice in podisul moldovenesc", citeva pagini fiind dedicate chiar locului care ii poarta astazi numele.

Aceasta vale adaposteste o rezervatie naturala asemenea celei de la Repedea, cu numeroase comori peste 2.000 de specii de plante.

Relieful Relieful judetului Iasi (fig 1), in ansamblul sau, este opera comuna a factorilor externi, care au actionat selectiv. Morfologia lui pune in evidenta prezenta a doua trepte mari: una inalta, sub forma de masive deluroase si platouri, usor inclinate spre sud-est, cu altitudini medii de 300-350 m., in vest si sud, si alta mai joasa, cu aspect de campie colinara si altitudini medii de 100-150 m., in nord si nord-est.

Din punct de vedere genetic, relieful apartine tipului mixt, fluvio-deluvial, el datorandu-se aproape in intregime activitatii arterelor hidrografice si proceselor de versant. Aproximativ 30% din intregul teritoriu este ocupat de formele de acumulare, reprezentate prin luncile vailor Prut, Siret, Moldova, Jijia, Bahlui, prin cele 7-8 terase cu altitudini pana la 170-200 m., etajate in lungul raurilor principale si prin glacisurile coluvio-proluviale. Cea mai mare pondere (70 %) revine insa reliefului sculptural, respective culmilor si podurilor interfluviale cvasiorizontale, cu procese de eroziune foarte slabe si, mai ales, versantilor cu degradari mixte, in diferite stadii de evolutie.

Clima Datorita pozitiei sale geografice, caracteristicile reliefului, precum si influentelor maselor anticiclonale atlantice si siberiene, clima are un caracter temperat-continental pronuntat, integrandu-se in mod organic ansamblului conditiilor naturale ale Podisului Moldovei.

Temperatura aerului se caracterizeaza printr-o medie anuala de 9C si o amplitudine anuala a mediilor lunare de 24-25C.

Umiditatea relativ a aerului are valori medii anuale in jur de 70%, fiind mai coborata decat in celelalte regiuni ale tarii.

In cea mai mare parte a anului precipitatiile cad sub forma de ploi, cu exceptia intervalului cuprins intre datele medii 23 noiembrie si 21 martie cand, de obicei, se inregistreaza 31-42 zile cu ninsoare.

Un fenomen caracteristic climatului il constituie ploile cu caracter torential din sezonul cald, sub forma de averse cu o intensitate deosebita.

Intreaga dinamica a atmosferei este dominata de masele de aer dinspre nord-vest, nord-est si nord, care au o frecventa de 20-29 % (NV), 8-15 % (SE) si 8-12 % (N).

HidrografiaCompozitia si caracteristicile fizico-chimice ale apelor de suprafata si, implicit, indicatorii de calitate au un caracter variabil, fiind influentate de o serie de factori: climatici, morfologici, natura rocilor si a depozitelor din albie, caracteristicile afluentilor si factorul antropogen ce au loc la nivelul acestora.

Variatiile cantitative sezoniere, lunare si diurne se datoreaza precipitatiilor, principalul factor ce influenteaza regimul hidrografic. Paraiele aduc foarte putina apa in iaz, ele avand apa doar la topirea zapezilor si in timpul ploilor, fiind in cea mai mare parte a aerului seci.Din cantitatea totala a precipitatiilor atmosferice cazute intr-un an mediu, care este destul de redusa, doar 14-17 % alimenteaza raurile si lacurile , cea mai mare parte consumandu-se prin infiltratie si evaporatie. Aceasta situatie, ca si ansamblul caracteristicilor peisajului, justifica preocuparea straveche a locuitorilor de a amenaja iazuri care sa suplimenteze rezevele de apa necesare economiei. Alimentarea principala a raurilor este cea din ploi si zapezi, care participa la formarea scurgerii cu 85 % in sudul Cmpiei Moldovei si cu 90-96 % in zona inalta din vestul si sudul judetului.

Transparenta, culoarea si mirosul apei

Transparenta variaza in functie de incarcatura in substante chimice si minerale. Valorile transparentei cresc de la mal spre centru, dupa cum si cantitatea de suspensii se reduce.

Pe ansamblu, apa are transparenta redusa si culoare slab galbui (datorita continutului de substante organice). Mirosul apei este imprimat de substantele organice si anorganice care ajung pe diferite cai in apa sau de substantele de metabolism eliminate de alge.

Solurile

Din punct de vedere pedogeografic, teritoriul judetului apartine provinciei moldo-sarmatice, care se caracterizeaza prin interferenta tipurilor de sol est-europene cu cele central-europene.

Distributia si caracteristicile factorilor pedoclimatici au favorizat aparitia unei game variate de soluri zonale, cum sunt cernoziomurile tipice si levigate, solurile argilo-iluviale cenusii, brune-podzolite si podzolice, precum si a unor soluri intrazonale, hidromorfe si halomorfe.

Cernoziomurile tipice si cernoziomurile levigate, cu o larga raspandire, se caracterizeaza printr-o fertilitate ridicata, fiind intens folosite in agricultura. Sesurile si versantii modelati de procese deluviale ofera conditii pedogenetice diferite, care contribuie la aparitia solurilor intrazonale. Asa sunt solurile hidromorfe (lacovistile si semilacovistile) care se dezvolta pe depozite lut-argiloase si argiloase, in care apa freatica puternic mineralizata se gaseste la adancimi mai mici de 2 m, iar in unele perioade ale anului urca pana la suprafata. Tot din aceasta categorie fac parte si solurile halomorfe (saraturile) frecvente mai ales in lungul vailor din Bazinul Jijiei. Ele au fertilitate redusa, fiind folosite atat pentru pasuni, cat si pentru diverse culture agricole, insa cu rezultate nesatisfacatoare, necesitand unele masuri de ameliorare. Gama solurilor intrazonale este completata de aluviunile si solurile aluviale care ocupa portiuni intinse in cadrul luncilor inundabile ale Siretului, Prutului, Moldovei, Jijiei si ale altor rauri, precum si cu unele soluri litomorfe.

Flora

Deosebim o flora acvatica (hidrofila) si o flora heleofila (higrofila).

Vegetatia acvatica este variata: Myriophyllum spicatum, Polygonum amphybium f. aquaticum, Lemna minor, iar ca alge : Oscillaria, Spirogyra, Cladophora.

Vegetatia palustra se dispune spe periferia iazului: Alisma plantago-aquatica, Typha angustifolia, Symphytum officinale, Plantago major, Phragmites communis.

In aceasta zona s-a creat in 1969 Rezervatia Valea lui David, prin decretul 389/1969.

Cercetari de detaliu, din punct de vedere floristic, asupra acestei rezervatii au efectuat: C. Burduja (1856, 1959) si D. Mititelu (1969).Rezervatie floristica cu o suprafata de 50 ha, situata in partea sudica a Cimpiei Moldovei pe valea piriului Valea lui David, la o altitudine de 80-100 m. Acest biotop natural prezinta numeroase alunecari de teren, formnd un microrelief variat care in corelatie cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalarii unui covor vegetal bogat in specii cu caracter pontic.

Aici s-au identificat peste 500 de specii de plante superioare dintre care unele constituie raritati floristice pentru tara noastra, ca: amareala (Polygala sibirica), barbusoara (Erysimum mixtefurcatum), stinjenei de stepa (Iris aphylla, Iris sintesii), clopoteii (Clematis integrifolia), varza turceasca (Crambe tatarica), steluta cu flori albastre (Aster cinereus), patlagina (Plantago schwarzenbergiana), stinjenelul (Iris brandzae), macrisul (Rumex tuberosus), migdalul pitic (Amygdalus nana), Asperula moldavica, insotite de unele specii de Stipa (Stipa capillata, Stipa joannis, Stipa stenophylla, Stipa pulcherrima, Stipa lessingiana). Vegetatia este puternic mozaicata, datorita microreliefului foarte variat al versantului, gradului diferit de umiditate si de salinitate a substratului. Desi rezervatie floristica, in acest mic parc natural intilnim si o bogata si variata fauna cum ar fi: fluturele Evergestis astrogovichi (al doilea loc din lume unde a fost capturat), greierele improscator (Dinarchus desipus), vipera (Vipera ursini renardi, Vipera ursine ursini), sopirla (Lacerta agilis chersonensis).2. Parametrii fizico-chimici ai apei Parametrii fizico-chimici ai apei in cele 3 stationare sunt redati in tabelul nr 1. Probele pentru analiza au fost prelevate pe 17.06.2004. Mentionez ca analizele au fost efectuate de catre personalul laboratorului de biochimie din cadrul Directiei Apelor Prut Iasi. Tabelul nr 1. Parametrii fizico-chimici ai apei din iazul Valea lui David, jud. Jud Iasi

Nr. Crt.Parametru u.m.Valoare

1TemperaturaC13

2pHunit.8.40

3Conductivitate electricaS/cm312.6

4TurbiditateNTU4.5

5Culoaregr.Pt Co96

6SuspensiimE/l50

7Alcalinitate totalamE/l12.6

8Alcalinitate permanentamE/l2.6

9Amoniu (NH4+)mg/l0.591

10Azotiti (NO2-)mg/l0.068

11Azotiti (NO3-)mg/l0.230

12CCO-Mnmg O2/l39.974

13Calciu (Ca2+)mg/l40.88

14Clorurimg/l70

15Duritate totalagr G14.77

16Duritate temporaragr G10.8

17Duritate permanentagr G5.56

18Fier total (Fe 2+,Fe 3+)mg/l0.193

19Magneziu (Mg2+)mg/l9.23

20Oxigen dizolvat (O2)mg/l7.9

21Reziduu fixmg/l185.2

22Saturatie in oxigen%82

23Sulfati (SO42-)mg/l60

Capitolul III Caracterizarea generala a principalelor ordine de insecte acvaticeVieuitoarele aparinnd clasei Insecta (insectum = secionat, segmentat) sau Hexapoda (hexa = ase, podos = picior) constituie un grup evoluat al ncrengturii Arthropoda. Ele reprezint peste 70 % din totalul speciilor regnului animal i sunt rspndite pretutindeni fiind adaptate la cele mai variate condiii ecologice. Dimensiunile insectelor variaz foarte mult.

Fig. 2. Schema alctuirii corpului la insecte

Ve - vertex; Fr - fruntea; Ge - obraji; Cl -clipeu; Oc - ochi; Ocl - oceli; Ant - antene;

Lbr - buza superioar (labium); Lb - buza inferioar (labium); Md - mandibule;

Mx - maxile; Prn - pronot; Mzn - mezotorace; Mtn - metatorace; Ar - aripi;

Pc - picioare; Stg - stigme; Ce - cerci; An - anus; Ov - ovipozitorCorpul insectelor este format din segmente (metamere) care se grupeaz n trei regiuni: cap, torace i abdomen (fig. 2). Capul, format din 6 segmente, prezint organe vizuale (ochi compui, oceli), o pereche de antene i aparatul bucal. Toracele este constituit din 3 segmente. Latero-ventral, pe fiecare segment se articuleaz cte o pereche de picioare, iar latero-dorsal, pe cel de al doilea i pe cel de al treilea segment, la majoritatea insectelor se gsete cte o pereche de aripi. Exist i insecte cu o singur pereche de aripi dezvoltate (Diptera, Strepsiptera), iar la altele, acestea lipsesc (Apterygota, Mallophaga, Anoplura, etc.). Abdomenul este alctuit din 11 segmente, la care se adaug telsonul. La majoritatea insectelor, numrul segmentelor abdominale este redus la 7-9. La insectele superioare adulte abdomenul este lipsit de apendici locomotori. acetia se ntlnesc la insectele inferioare (Apterygota) sau la larvele unor insecte superioare (Lepidoptera, Hymenoptera). Deschiderea organelor de reproducere se face n apropiere de extremitatea abdomenului. Insectele au corpul acoperit cu un nveli protector chitinos, rezistent, care constituie scheletul extern sau exoscheletul.

Insectele sunt raspandite in toate biotopurile si s-au adaptat la toate mediile de viata. Sunt artropode primar terestre, unele specii fiind adaptate secundar la mediul acvatic. Unele specii de insecte prezinta doar larve si pupe acvatice, altele sunt acvatice si ca larve si ca adulti. Trecerea de la mediul terestru la mediul acvatic se reflecta in forma corpului care devine hidrodinamica. Cele mai multe transformari le-au suferit miscarea si respiratia. De la deplasarea pe uscat (mers, fuga, zbor) s-a tecut treptat la inot, iar de la respiratia aerului atmosferic s-a trecut la o respiratie acvatica la unele specii.

Raspandirea vietuitoarelor in mediul acvatic depinde atat de caracteristicile apei, ce actioneaza direct asupra organismelor, dar si de factori ce actioneaza indirect. In fiecare bazin se deosebesc doi biotopi: bentalul si masa apei (plancton, necton, neuston). Fauna bentonica prezinta, in general, un numar redus de specii, dar mare de indivizi. Nu toate au acelasi mod de viata, putandu-se deosebi: specii taratoare (larve de trichoptere), sapatoare (larve de odonate), fixate de substrat (trichoptere sau nimfele unor insecte). Planctonul si neustonul prezinta relativ putini indivizi, neustonul este insa bine reprezentat.Principalele ordine de insecte cu reprezentanti ce duc o viata acvatica sunt:

1. Ordinul Collembola Se caracterizeaz prin insecte mici, sub 1 cm, apterigote, lipsite in mod primar de aripi, cu structura primitiva si lipsite de o metamorfoza adevarata. Forma corpului este alungita sau sferica. Capul este entognat, dar poate fi si prognat, rareori hipognat. Antenele formate din 4 segmente, pot fi scurte sau lungi la unele grupe. Au aparatul bucal de tip masticator sau pentru intepat si supt. Picioarele sunt simple. Abdomenul este alcatuit din 6 segmente. Primul segment abdominal prezinta ventral un apendice tubular prevzut cu glande adezive numit tub ventral sau colofor. Pe segmentul 3 un organ scurt numit retinaculum, iar pe segmentul 4 se afla un alt organ bifurcat (furca) de care animalul se servete la srit. Furca este formata din manubriu (partea bazala) si doua ramuri (dentes) care au cate un articul terminal numit mucro. In pozitie de repaus, dintii de la retinaculum tin furca sub corp, agatata intre cele doua ramuri dentes. Cu ajutorul acestui aparat, colembolele fac salturi mari. Tegumentul poate fi neted sau granulos, acoperit cu peri sau spini care uneori se transforma in solzi. Tegumentul lor nu se uda prezentand proprietati higrofobe. Sunt singurele insecte care-si continua naparlirea si dup ace au ajuns la maturitatea sexuala.

Formele acvatice traiesc pe suprafata apei speculand tensiunea superficiala relative mare a apei. Alaturi de alte nevertebrate formeaza epineustonul si neustonul. Ordinul Collembola se divide n 2 subordine: - Subordinul Arthropleona conine colembole cu forma corpului alungit, segmentele toracice i abdominale individualizate i vizibile (fig. 3.). - Subordinul Symphypleona cuprinde tipuri la care primele 4 segmente abdominale sunt contopite cu cele toracice formnd o singur bucat (fig. 4.). Fig. 3. Priosotoma sp. (internet) Fig. 4. Dicyrtomina saundersi (internet)2. Ordinul Ephemeroptera Efemeropterele sunt numite si rusalii. Sunt insecte primitive, cu o durata de viata foarte scurta in stadiul adult, de la cateva ore la cateva zile de unde si numele (ephemeros=care traieste putin). Zborul lor este caracteristic si se numeste dansul efemerelor.

Sunt pterigote primitive, caracterizate prin nervatiunea aripilor bogata, reticulate, corp alungit si slab chitinizat, antenele scurte, setiforme. Abdomenul este lung si subtire, terminat cu 2-3 apendici lungi nearticulati: 2 cerci laterali si 1 apendice median nepereche numit metacerc (fig. 5.). Metacercul la multe genuri poate fi redus sau lipseste complet.

Fig.5. Cerci abdominali la efemeroptere (internet)Adultii, dupa imperecherea si depunerea pontei pe luciul apei, mor. Apar primavara si se observa pana toamna in octombrie. Durata vietii lor este foarte scurta si variaza in functie de specie. Speciile de Ephemera si Oligoneuriella traiesc o zi, iar cele de Rhitrogena 2-3 zile, Baetis 9-11 zile, iar speciile de Cloeon si Procleon pot trai si peste doua saptamani.Larvele sunt acvatice. Dezvoltarea lor poate dura pana la 3 ani, astfel incat cea mai mare parte a vietii o petrec in stadiul larvar. Larvele au aparat bucal de tip masticator, bine dezvoltat. Se gasesc in apele dulci, statatoare, slab curgatoare, rauri, fluvii. In apele statatoare gasim cele mai putine genuri, cele mai populate fiind apele repezi de deal si de munte.

Fig 6. Larva de efemeroptere (internet)Dupa biotopul in care traiesc, larvele prezinta diferite caractere morfologice. (fig. 6.)Cele din apele statatoare au corpul mai alungit, cilindric, cu picioarele subtiri si inserate ventral. Capul prezinta doua antene, doi ochi mari, intre care se pot gasi trei oceli. Ele au pe laturile abdomenului cte o pereche de foie sau filamente branhiale (traheobranhii) iar posterior doi cerci i un metacerc care poate fi redu sau lipseste complet la unele specii. Picioarele sunt formate din 5 artucule si difera dupa functia pe care o indeplinesc putand fi latite, sapatoare sau filtratoare. Tarsele sunt uniarticulate si se termina cu o gheara.

Dezvoltarea este heterometabol (metamorfoz incompleta: ou nimf - adult). Nimfa este socotit ultimul stadiu larvar care se caracterizeaza prin tecile aripilor (pteroteca) foarte dezvoltate si inchise la culoare, sub exuvia larvara se observa conturata forma aripata. Nimfele de efemeroptere triesc n ap, ntre un an si trei ani, n functie de clasa din care face parte. n mod logic, deci, abundenta lor este destul de mare n ap si constituie una dintre cele mai importante hrane ale pestilor. Dup ce stadiul de nimf este depsit, se trece la cel numit de specialisti "subimago", sau "dun". Acest stadiu este de fapt unul intermediar ntre cel de nimf si cel de adult. Are infatisarea adultului, cu aripile opalescente si marginite de perisori fini pe margine, iar corpul prezinta un colorit mai sters. Acestui stadiu i urmeaz cel de adult, numit "imago" sau "spinner"Se deosebesc 3 tipuri ecologice de larve:a). sapatoare Palingenia, Ephemera;

b). taratoare Epeorus, Ecdyonurus, Heptagenia, Rhitrogena;

c). inotatoare Cloeon, Siphlonurus.

Larvele sapatoare sapa galerii in forma de U, pe fundurile sau malurile submerse ale apelor in care stau ascunse ziua, iar noaptea ies dupa hrana. Au corpul cilindric, capul prevazut anterior cu o creasta clipeala, picioarele anterioare foarte puternice si mandibulele cu dinti dezvoltati. Branhiile sunt orientate spre spate intr-o pozitie care le protejeaza in timpul sapatului in mal. Larvele sapatoare iesite din galerii dupa hrana inoata foarte prost, ondulandu-si corpul ca un sarpe.

Larvele taratoare pot fi petricole fixate pe pietre (Ecdyonurus, Heptagenia) sau se deplaseaza pe fundul nisipos larve de fund (Ephemera) ori stau agitate de diferite plante acvatice larve planticole (Ephemerella, Baetis). Larvele petricole au corpul turtit dorso-ventral si prezinta organe de fixare, branhii modificate ce functioneaza ca o ventuza ceea ce le permite sa adere bine la substrat. Aceste larve sunt raspandite mai ales in ape curgatoare. Larvele planticole si cele de fund se intalnesc in apele statatoare sau lin curgatoare. Larvele inotatoare au corpul fusiform, picioarele subtiri, cercii egali si metacercul mai scurt. Traiesc atat in apele curgatoare cat si in cele statatoare. Acestea se pot deplasa pe distante mari prin inot. Organul propulsor este format din cercii si perisorii grupati pe laturile interne ale cercilor si pe ambele laturi ale metacercului. Dupa felul cum sunt grupati, perisorii maresc suprafata organului propulsor cu care lovesc apa in timpul inotului. Prin miscarile oscilatorii ale cercilor in directie verticala, larvele inainteaza foarte repede, tinand picioarele stranse pe partile latero-ventrale ale corpului. Adulii au dou perechi de aripi membranoase neegale, cele anterioare fiind mai mari i cu nervaie deas, reticulat, n repaus, ele sunt inute alturate, n sus, ca la fluturii de zi. Aparatul bucal, de tip masticator, foarte redus, este nefuncional.

Ordinul Ephemeroptera cuprinde 3 subordine:

-Ephemeroidea;

-Baetoidea;

-Heptagenoidea.

In Romania sunt cunoscute 101 specii de efemeroptere.

Din iazul Valea lui David am colectat efemeroptere apartinand la 2 familii: Baetidae si Siphlonuridae (fig. 7.). A. Baetidae B. Siphlonuridae C. Baetidae-larva Fig. 7 Larve de efemeroptere (internet)3. Ordinul Odonata Cuprinde insecte foarte bune zburatoare, cu aripi membranoase, transparente, cu aspect sticlos. Capul este mobil, ochii compui foarte mari, antenele scurte, aparatul bucal de tip masticator foarte dezvoltat. Sunt carnivore rapitoare, unele prinzand prada in zbor (libelulidele), altele hranindu-se cu afide si alte insecte mici pe care le prind de pe frunzele plantelor.

Toracele prezinta un protorace mic, comparative cu mezotoracele si metatoracele, iar picioarele sunt slab dezvoltate, servind doar la prinderea pe plante si la retinerea prazii. Aripile anterioare si posterioare nu se cupleaza in timpul zborului si pot sa bata aerul independent una de alta, ceea ce face ca libelula sa poata zbura in toate directiile, chiar si inapoi. Este caracteristica si insertia aripilor pe partea dorsala a toracelui. Fiecare aripa prezinta la marginea anterioara, aproape de varf, o celula mica alungita, de culoare mai inchisa, pterostigma. Aripile sunt inegale la adultii de anizoptere si egale la zigoptere. Zborul este rapid si puternic la unele forme si lent si linistit la altele.Abdomenul se termin cu doi cerci scuri. Adultii de odonate traiesc pe marginea apelor, doar cateva saptamani, pana dupa imperechere, cand femelele isi depun ponta. Traiesc 2-3 luni, se imperecheaza in timpul zborului, sexele formand un tandem (fig. 8.), cand masculul tine femela cu ajutorul apendicilor anali. Dupa imperechere, femela depune ouale fie direct in apa, fie in tulpinile plantelor acvatice

Fig. 8. Libelule in tandem (internet)Larvele sunt acvatice. Se intalnesc in mlastini, balti, lacuri, mai putin in apele curgatoare. Pot duce si un mod de viata bentonic, ascunse in mal. Capul prezinta, ca si la adulti, doi ochi mari, compusi, cei trei oceli putand lipsi la unele specii. Aparatul lor bucal, spre deosebire de adulti, este foarte bine dezvoltat, adaptat la un mod de hrana rapitor.Este compus dintr-o pereche de mandibule, o pereche de maxile, o buza superioara si una inferioara. Aceasta din urma are o conformatie deosebita, fiind folosita la capturarea prazii. Buza inferioar (labium) este foarte lung formnd un organ numit masc. Toracele prezinta dorsal tecile aripilor, iar ventral cele trei perechi de picioare. In general, larvele sunt putin mobile, cele de zigoptere pot inota, iar cele de anizoptere se deplaseaza datorita musculaturii abdominale.Dezvoltarea este heterometabol sau incomplete (ou-prolarva-nimfa-adult).O alta particularitate a larvelor de odonate : respiratia se realizeaza prin branhii traheene situate la partea posterioara a abdomenului, avand forma a trei lame alungite, sau prin peretii rectului care sunt strabatuti de o retea de trahei. In functie de grupele de odonate se deosebesc doua tipuri de larve: cele de anizoptere (fig. 8. A.) au corpul gros, abdmenul se termina cu o piramida anala ce inchide orificiul anal si asigura respiratia prin circulatia apei: ele se deplaseaza greoi. Larvele de zigoptere ( fig. 9. B.) au corpul cilindric, lung si subtire; la capatul abdomenului se afla 3 branhii codale, de forma unor apendici foliari. Dezvoltarea poate dura pana la 5 ani.

Fig.9. Larve: A-Anisoptera; B-Zygoptera (internet)In Romania se cunosc 68 de specii de odonate. Dintre Odonate, din iazul Valea lui David am colectat indivizi apartinand familiilor: Coenagrionidae, Libellulidae si Lestidae . 4. Ordinul Heteroptera (Hemiptera) Insectele acestui ordin care vietuiesc in mediul acvatic se pot intalni in balti, lacuri si rar in apele curgatoare. In apa populeaza toate biotopurile: bentosul, suprafata apei, printre plantele acvatice sau inotand in masa apei. Plosnitele acvatice au corpul aplatizat dorso-ventral, oval, alungit sau cilindric. Capul triunghiular are un aparat bucal caracteristic avand forma unei trompete, adaptat la intepat si supt. Capul este prognat, foarte rar ortognat sau hipognat, ochii compusi sunt bine dezvoltati, deseori se gasesc si doi oceli. Antenele au 4-5 articule. Toracele prezinta doua perechi de aripi, prima pereche are portiunea bazala chitinoasa si restul aripii membranos. Ele se numesc hemielitre si au rolul de a proteja cea de-a doua pereche de aripi membranoase. Hemielitrele sunt separate in partea anterioara de scutelum, o piesa triunghiulara, ce uneori se prelungeste spre abdomen. In general, picioarele posterioare sunt adaptate pentru inot. Abdomenul prezinta pe partea ventrala 6 segmente bine vizibile.Picioarele servesc pentru mers. La unele specii, picioarele anterioare sunt adaptate la sapat sau pentru prinderea prazii (Nepa cinerea (fig. 10.), Ranatra linearis (fig. 11.)).

Fig. 10. Nepa cinerea (internet)

Fig. 11. Ranatra linearis (internet)La corixidae, singurul articol tarsal (pala), este latit si turtit, ca o lama, prevazut cu siruri de dintisori si peri lungi (el serveste la razuirea stratului de alge de pe suprafata pietrelor).Majoritatea heteropterelor au glande odorante. Corpul se termina deseori cu un tub respirator pentru ca, desi traiesc in apa, heteropterele au respiratie aeriana. Majoritatea speciilor sunt pradatoare. Dezvoltarea este heterometabol. Larvele prezinta 5 naparliri si sunt oarecum asemanatori cu adultii ducand acelasi mod de viata.Ordinul Heteroptera (fig. 12.) se divide n 2 subordine: - subordinul Hydrocorisae (Cryptocerata) -se caracterizeaz prin specii acvatice, cu antene foarte scurte, greu vizibile, picioarele anterioare sunt prehensile iar cele posterioare adaptate la not;

- subordinul Geocorisae (Gymnocerata) -cuprinde heteroptere terestre cu antene mai lungi dect capul i picioare adaptate la mers.Subordinul Hydrocorisae cuprinde heteroptere ce traiesc inotand in apa si care vin la suprafata pentru a lua aer atmospheric. Au corpul hidrodinamic, alungit sau oval, de regula turtit sau lucios, unele forme au corpul mai alungit (Ranatra) sau aproape sferic (Plea).

Antenele sunt foarte scurte, ascunse in cate o adancitura pe laturile capului. Sunt insecte rapitoare cu picioarele anterioare prehensile si sug prada cu rostrul care are piesele bucale foarte ascutite. Picioarele posterioare sunt adaptate la inot, uneori si cele mijlocii.

Cuprinde familiile: Corixidae, Notonectidae, Nepidae si Aphelocheiridae.

Subordinul Geocorisae cuprinde insecte terestre sau care isi duc viata pe suprafata apelor. Au antene mai lungi decat capul, intotdeauna vizibile. Reprezentantii familiilor: Hydrometridae si Geridae duc o viata legata de mediul acvatic. Hydrometra traieste pe malul apelor mergand pe lintita si pe frunzele plutitoare, nu pluteste pe apa si nu alearga la suprafata apelor. Geridele alearga pe suprafata apelor dulci, statatoare sau curgatoare, alunecand cu picioarele mijlocii si posterioare care sunt foarte lungi.CorixidaeGerridae NaucoridaeNepidae NotonectidaePleidaeMesoveliidaeVeliidaeFig. 12. Heteroptere acvatice (internet)5. Ordinul Coleoptera Unul din cele mai vaste ordine de insecte, cu peste 250.000 de specii, grupate n peste 240 familii.Coleopterele sunt singurele insecte holometabole care prezinta, in acelasi timp, forma adulta si forma larvara in mediul acvatic. Insecte de mrimi diferite (0,1-150 mm). Aripile anterioare sunt mult chitinizate i ntrite, fr nervuri, formnd elitrele (fig. 13.). A doua pereche este membranoas, ndoit n falduri longitudinale i transversale sub elitre, asigurnd zborul. Tegumentul corporal este gros. Capul are o pozitie prognata, antenele sunt de diferite forme, de obicei sunt formate din 11 articole. Aparatul bucal este masticator.Ochii compusi sunt relative bine dezvoltati, frecvent exista si oceli. La Gyrinidae, care traiesc in general la suprafata apei, exista doua perechi de ochi: una latero-dorsala pentru vederea la suprafata apei si una ventrala pentru vederea sub apa. Protoracele este bine dezvoltat, mezotoracele si metatoracele sunt unite. Mezotoracele este vizibil la baza elitrelor si constituie scutelul. Toracele prezinta dorsal aripile, iar ventral picioarele. Abdomenul este segmentat si este prevazut cu stigma laterale. Picioarele posterioare sunt adaptate la inot, avand tarsele latite si prezentand numerosi peri pe partea lor interna (Dytiscidae, Haliplidae, Hygrobiidae, Hydrophilidae).

Respiratia se face cu ajutorul oxigenului atmospheric. Ditiscidele prezinta o camera aerifera sub elitre, iar hidrofilidele retin bulele de aer in perii de pe partea inferioara a toracelui.

Modul de nutritie este fie pradator (Dytiscidae, Hydrophilidae), iar altele sunt fitofage (Haliplidae, Limnebiidae, Hydraenidae).

Dezvoltarea este holometabol (hipermetabol la Meloidae). Larvele se aseamana cu adultii. Sunt de tip campodeiform la Hydradephaga sau polimorf la Polyfaga. Ca si la adulti corpul larvelor este format din cap, torace si abdomen. Piesele bucale sunt de tip ortopteroid sau pentru intepat si supt. La Dytiscidae (fig 14), orificiul bucal este aproape in intregime inchis, digestia este preorala, sucul gastric fiind injectat prin mandibule. Tesuturile sunt lichefiate si apoi aspirate prin canalele mandibulare. La majoritatea hidrofilidelor digestia este preorala. Respiratia se realizeaza prin intermediul stigmelor sau a traheobranhiilor, partial folosesc si oxigenul din apa care difuzeaza pe cale cutanee. Larvele se caracterizeaza prin prezenta a trei perechi de picioare toracice. Capul este totdeauna bine diferentiat. Pupele de coleoptere acvatice sunt intotdeauna terestre. Coleopterele acvatice apartin la 15 familii: patru apartin subordinului Adephaga: Gyrinidae, Dytiscidae, Hygrobiidae, Haliplidae, iar restul subordinului Polyphaga: Hydrophilidae, Limnebiidae, Hydraenidae, Hydrochidae, Helophoridae, Helodidae, Eubriidae, Chrysomelidae, Dryopidae, Elmidae si Curculionidae.

Unele familii prezinta numai un stadiu acvatic: larvar la Eubriidae, Helodidae si Chrysomelidae (mai putin genul Macroplea); imaginal la Limnebiidae, Hydraenidae, Hydrochidae.

Regimul alimentar este foarte variat, de la carnivore exclusive si cu spectru trofic larg (Gyrinidae, Dytiscidae), la fitofagi (Hydrophilidae, Hydraenidae), xilofagi si detritivori (Dryopidae, Elmidae). Fig. 13. Enochrus melanocephalus (internet) Fig. 14. Dytiscus marginalis (internet) 6. Ordinul TrichopteraTrichopterele sunt insecte mici si mijlocii, de culoare galben deschid, galben-brunii sau negre, cu pilozitate abundenta pe aripi si pe corp. Trichopterele sunt insecte holometabole, asemanatoare cu fluturii, cu aripi membranoase, late, prevazute cu peri lungi, care in repaus sunt tinute ca un acoperis de casa. In general sunt animale crepusculare, nocturne, cu aspect morphologic foarte asemanator lepidopterelor nocturne. Antenele sunt lungi, setiforme. Aparatul bucal al adultilor, conformat pentru rupt si mestecat este modificat intr-o trompa scurta.

Adultii traiesc doar cateva zile, timp in care isi depun ouale. Nu se hranesc, uneori ling nectar sau picaturi de apa de pe frunzele plantelor.

Larvele sunt foarte raspandite in balti si rauri. Larvele trichopterelor sunt acvatice, traind in diferite tipuri de ape dulci. In timpul vietii larvare, ele naparlesc de 5-7 ori, pupa fiind coarctata. Au corpul bine diferentiat in cap, torace si abdomen. Ele se recunosc mai ales dupa casutele pe care si le construiesc si in care stau. Capul larvelor este chitinizat si poseda ochi, au antene rudimentare si aparat bucal masticator. Atat capul cat si toracele prezinta peri si tepi. Abdomenul, compus din zece segmente, are pe ultimul o pereche de picioare false terminate cu niste carlige puternice cu ajutorul carora se fixeaza in casuta. De-a lungul abdomenului se gasesc branhii traheene.Din cauza ca sunt oxifile, larvele traiesc numai in zona litorala, la adancimi mici. Se pot clasifica in doua categorii: campodeiforme, care nu isi construiesc casute, fiind libere si de tip eruciform.Tuburile trichopterelor sunt construite din diverse materiale si au rol de aparare. Materialele de constructie pot fi: nisip fin (Beraeidae), nisip si mica, resturi vegetale, resturi de cochilii (Limnophilus). Unele specii folosesc ca adapost tulpini goale. Forma casutelor este diferita (fig. 15.) : plata, arcuita, fusiforma, reniforma, in forma de cochilie, etc. Larvele traiesc pe fundul apei, cele eruciforme se deplaseaza greu tarandu-si casuta, iar cele campodeiforme folosesc apendicii anali.

Larvele trichopterelor sunt pradatoare sau se hranesc cu resturi vegetale.

Fig. 15. Larve si casute de trichoptere (internet)7. Ordinul Diptera

Dipterele sunt printre insectele cele mai evaluate, raspandite pe tot globul, in cele mai variate biotopuri. Sunt insecte terestre, dar multe specii au stadiul larvar acvatic.

Foarte diferite ca aspect morfologic, datorita adaptarii la conditiile de mediu variate, dipterele se caracterizeaza prin faptul ca au numai aripile anterioare dezvoltate, cele posterioare fiind transformate in balansiere si prin lipsa picioarelor adevarate la larve (unele poseda pseudopode) (fig. 16.).

Dipterele se impart in doua subordine: Nematocera

Brachycera.

La nematocere, larvele sunt de doua tipuri: eucefale si hemicefale. Ele se disting evident de celelate tipuri de larve prin lipsa picioarelor toracice, putand prezenta uneori picioare false, nearticulate. La eucefale, capul este mobil si lat, iar la hemicefale este pe jumatate retras in torace. Toracele are segmentele contopite si constituie partea cea mai lata a corpului. Abdomenul este compus din noua segmente, are un sifon respirator, iar posterior se dispun branhiile anale. In ce priveste larvele de nematocere, capsula cefalica este, in general, bine individualizata iar mandibulele sunt mobile intr-un plan orizontal.

Dintre nematocere, prezinta larve si pupe acvatice urmatoarele familii: Blephariceridae, Tipulidae, Cylindrotomidae, Limoniidae, Psychodidae, Ptychopteridae, Dixidae, Chaoboridae, Culicidae, Chironomidae, Simulidae, ceratopogonidae, Thaumaleidae.

La brachicere, larvele sunt acefale (cu exceptia familiei Stratiomyidae la care sunt eucefale). Capsula cefalica este rareori bine sclerificata si retractata in torace. Mandibulele sunt articulate si au parti distale constituite in falci mobile in plan vertical.

Brachicerele cu dezvoltare acvatica apartin familiilor: Statiomyidae, Empididae, Dolichopodidae, Tabanidae, Athericidae, Syrphidae, Ephydridae, Sciomyzidae si Anthomydae.

Larvele pot fi pradatoare (Limoniidae, unele Chironomidae, Dolichopodidae, Tabanidae) sau se hranesc cu alge sau detritus organic (Psychodidae, Ptychopteridae, Chironomidae). Respiratia se realizeaza in aerul atmospheric cu ajutorul unui tub respirator pe care il ridica la suprafata apei.

Pupele sunt fie fixate de substrat (Simuliidae, Blephariceridae) sau sunt libere (Ceratopogonidae, Psychodidae). Ele respira cu ajutorul unor procese respiratoriiCulicidaeStratiomyidae

Tipulidae

Ephydridae

Dolichopodidae Chironomidae

RhagionidaeCeratopogonidae

Fig. 16. Larve de diptere (internet)Capitolul IVMaterialul si metoda de lucruCercetarile privind analiza calitativa si cantitativa asupra entomofaunei acvatice din iazul Valea lui David (jud. Iasi) au fost efectuate in perioada aprilie-august 2004. Probele au fost colectate din 3 stationare : S1, S2, S3.Cercetarile au presupus parcurgerea urmatoarelor activitati de teren si laborator:

Alegerea stationarelor pentru colectarea probelor;

Colectarea si conservarea probelor;

Trierea materialului colectat;

Determinarea taxonomica a indivizilor colectati;

Prelucrarea datelor si calculul unor indici ecologici.

1. Alegerea stationarelor pentru colectarea probelorStationarele s-au stabilit in functie de geomorfologia iazului si de tipul de vegetatie a malului.Stationarul S1 a fost stabilit intr-o zona in care vegetatia dominanta era reprezentata de stuff (Phragmites australis), papura (Typha angustifolia), pipirig (Schoenoplectus lacustris), Alisma plantago-aquatica si alge verzi (Enteromorpha).Stationarul S2 a fost stabilit intr-o zona cu substrat malos si vegetatie dominata de pestisoara (Salvinia natans), lintita (Lemna minor, Lemna trisulca), Chara sp., Potamogeton pectinatus, Potamogeton gramineus, Myriophyllum spicatum, Myriophillum verticillatum, sarmulita (Vallisneria spiralis), Spirogyra sp.. Stationarul S3 a fost stabilit intr-o zona cu vegetatie dominat de rogoz (Carex riparia), iarba mlastinii (Juncus effusus), Bulboscenus acquaticus.2. Colectarea si conservarea probelorColectarea probelor s-a facut lunar, din aprilie 2004 pana in august 2004, pentru a putea urmari dinamica lunara a abundentei insectelor acvatice din iazul studiat. Probele constau in larve si adulti de insecte acvatice care apartin faunei necto-bentonice a iazului.Pentru colectarea materialului biologic s-a aplicat metoda colectarii cu unitate de efort egala (metoda efortului egal), pentru a putea realiza o colectare uniforma si pentru o interpretare statistica si ecologica a datelor obtinute corespunzatoare realitatii din natura.

Colectarea probelor s-a facut cu un ciorpac limnologic (fig. 17.)

Fig. 17. Ciorpac limnologic (internet) (Dupa Chiriac, E.)Ciorpacul limnologic se aseamana cu un fileu entomologic, dar este mai solid, pentru ca apa opune o rezistenta mai mare, si are o latura dreapta pentru a putea racla fundul bazinului acvatic.Ciorpacul limnologic este alcatuit din 3 parti: cadrul metallic, sacul de panza si coada. Cadrul metalic este confectionat din fier-beton, avand o forma de semicerc cu diametrul de 30 cm. Are o latura dreapta, mai lata, de 2 cm. Sacul, de forma conica, are o adancime de 60 cm. si este confectionat din panza speciala ce nu putrezeste usor, cu ochiurile de 1 mm. Sacul nu se prinde direct de cadrul metallic ci prin intermediul unei bucati de panza mai groasa, ceea ce ii confera o rezistenta mai mare. Coada este realizata din lemn si este formata din doua segmente, fiecare cu lungimea de 1 m., astfel incat, in functie de adancimea de colectare se pot folosi ambele segmente sau numai unul. Pentru a putea fi usor de transportat, segmentele se prind intre ele si cu cadrul metalic printr-un filet, ceea ce permite demontarea fileului limnologic.Ciorpacul poate fi manevrat de pe mal sau se poate intra in apa, in functie de cat permite adancimea locului de colectare.Pentru recoltare se scufunda ciorpacul limnologic cu gura in jos, se trage pe fundul apei sau in masa de vegetatie apoi spre suprafata cu gura in sus, lasand sa se scurga apa din el. Daca s-a adunat prea mult mal sau pietris in sac, atunci se scufunda varful sacului in apa de mai multe ori pentru spalarea materialului adunat. Ciorpacul poate fi manevrat de mai multe ori consecutiv. Pentru o colectare uniforma a probelor s-au efectuat 10 ridicari consecutive in fiecare stationar. La fiecare recoltare s-a raclat fundul bazinului pe o lungime de aproximativ 1m., apoi s-a trecut cu ciorpacul prin masa apei si prin vegetatia acvatica existenta. Aceasta a permis recoltarea entomofaunei bentonice din ml si deasupra mlului, ct si a entomofaunei nectonice si a celei fixate de vegetatie.

Probele au fost colectate de la adancimi cuprinse intre 40 cm. si 10 cm., din zona mai adanca spre mal.

Intreg materialul adunat in sacul ciorpacului a fost transferat in pungi de plastic si conservat in alcool 90 pana la trierea probelor in laborator. Pungile au fost etichetate cu data colectarii si numarul stationarului.3. Trierea materialului colectatIn laborator, indivizii colectati au fost separate din depozitul colectat si introdusi in sticlute cu alcool 90 care au fost etichetate cu numarul stationarului si data colectarii. Ulterior am numarat si identificat toti indivizii colectati.

Materialul entomofaunistic obtinut consta intr-un total de 1103 indivizi ce apartin la 30 familii din 7 ordine: Collembola, Ephemeroptera, Odonata, Heteroptera, Coleoptera, Trichoptera si Diptera.

Determinarea taxonomica s-a realizat cu ajutorul urmatoarelor determinatoare si lucrari de specialitate:

1. Chiriac, E.; Undrescu, M. 1965, Ghidul naturalistului in lumea apelor dulci, Ed. Stiintifica, Bucuresti.

2. Bertrand, H. 1954, Les insects aquatiques dEurope, Paul Lechevalier, Paris3. Godeanu, Stoica Preda (coordinator) 2002, Diversitatea lumii vii, Determinatorul ilustrat al florei si faunei Romaniei, vol II Apele continentale, Ed. Bucura Mond, Bucuresti

4. Tachet, Henri; Bournaud, Michel; Richoux, Philippe 1991, Introduction a letude des macroinvertebres des eaux douce , Lyon.Pentru observarea si determinarea insectelor s-a folosit lupa binocular M.B.S. 1 cu micrometru ocular, avand o putere de marire cuprinsa intre 4,8x 5,6x.

Determinarea taxonomica s-a facut pana la nivel de specie, unde a fost posibil, sau pana la nivel de gen sau familie. 4.Prelucrarea datelor si calculul unor indici ecologici

Caracteristicile unei biocenoze sunt apreciate prin doua categorii de indici ecologici: Analitici abundenta, constanta, fidelitatea, dominanta;

Sintetici indicele de semnificatie ecologica (W), indicele de afinitate cenotica al lui Jaccard (q), indicii de diversitate.

Abundenta (A):

Abundenta reprezinta numarul total al indivizilor unei specii prezenti intr-o anumita arie. Dupa valoarea abundentei, specii sunt clasificate in:

-specii rare

-specii putin rare

-specii abundente

-specii foarte abundente Constanta (C):

Constanta exprima continuitatea aparitiei unei specii in biotopul studiat. Constanta se calculeaza dupa formula:

CA= n pA / N p x 100 , unde: CA= constanta speciei A;

n pA= numarul probelor in care s-a identificat specia A;

N p= numarul total de probe examinate.

In functie de valoarea constantei, speciile se distribuie in urmatoarele clase:C1 = accidentale, prezente intre 1-25 % din probe;C2 = accesorii, prezente intre 25,1-50 % din probe;C3 = constante, prezenta intre 50,1- 75 % din probe;C4 = euconstante, prezente intre 75,1- 100 % din probe.

Fidelitatea:Arata atasamentul speciilr pentru diferite tipuri de biocenoze si se exprima calitativ, distingandu-se urmatoarele categorii:

specii caracteristice care sunt prezente intr-un singur tip de biocenoza;

specii preferante care sunt prezente in mai multe tipuri de biocenoze dar prefera un anumit tip, unde au abundente mai mari;

specii straine care se gasesc intamplator intr-o anumita biocenoza;

specii ubicviste care se intalnesc in mai multe tipuri de biocenoze.Dominanta (D):Dominanta arata in ce relatie se gaseste efectivul speciei date fata de suma indivizilor celorlalte specii cu care se asociaza, arata procentul de participare al fiecarei specii la realizarea productiei de biomasa din biocenoza. Se calculeaza dupa formula:DA= nA / N x 100, unde:DA= dominanta speciei A;

nA= numarul total de indivizi din specia A;N= numarul total de indivizi ai tuturor speciilor prezente in probele cercetate.In functie de valoarea dominantei, speciile se distribuie in urmatoarele clase:

D1= subrecedente, sub 1,1 %; D2= recedente, intre 1,1 2 %; D3= subdominante, intre 2,1 - 5 %; D4= dominante, intre 5,1 10 %; D5= eudominante, peste 10 %.Indicele de semnificatie ecologica (W):Indicele de semnificatie ecologica reprezinta relatia dintre indicele structural (C) si cel productiv (D). Se calculeaza dupa formula:

WA =CA X DA / 100, unde:WA = indicele de semnificatie ecologica al speciei A;CA= constanta speciei A;

DA= dominanta speciei A.Dupa valorile obtinute, speciile se impart in urmatoarele clase:

W1= cu valori sub 0,1 %;- W2= cu valori intre 0,1 1 %;- W3= cu valori intre 1,1 5 %;- W4= cu valori intre 5,1 10 %;- W5= cu valori peste 10 %.Indicele de afinitate cenotica al lui Jaccard (q):

Evidentiaza afinitatile existente intre speciile unui grup dintr-o biocenoza data, stabilite in functie de preferintele comune pentru conditiile aceluiasi mediu de viata, aceasta fiind conditia de baza pentru asocierea speciilor intr-o biocenoza.

Se calculeaza dupa formula:

q = c / (a + b c) x 100, unde:a = numarul probelor in care se gaseste specia A, indiferent daca este sau nu si specia B;

b = numarul probelor in care se gaseste specia B, indiferent daca este sau nu si specia A;

c = numarul probelor in care se gasesc ambele specii.Diversitatea reala H (S):Diversitatea reala este aceea observata din analiza probelor. Pentru acelasi numar de indivizi diversitatea va creste cu numarul de specii si pentru acelasi numar de specii diversitatea va creste cu numarul de indivizi. Se calculeaza dupa formula:

H (S) = - n / N x log 2 n / N , unde:

n = numarul de indivizi dintr-o specie (abundenta);

N = numarul total de indivizi din probe.

Diversitatea maximala (ipotetica) H(S)max:

Diversitatea maximala a unei biocenoze se atinge atunci cand toate speciile prezente ar avea acelasi numar de indivizi. Se calculeaza dupa formula:H(S)max = K x log 10 S , unde:S = numarul de specii;

K = factor de conversie logaritmica de la baza 10 la baza 2, are valoarea 3,321928.

Diversitatea relativa (echitabilitatea) E:Diversitatea relativa (echitabilitatea) reprezinta raportul dintre diversitatea reala H(S) si diversitatea maximala H(S)max. Se calculeaza dupa formula:

E = H(S) / H(S)maxEchitabilitatea reprezinta relatia dintre numarul de indivizi si numarul de specii dintr-o biocenoza. Valoarea ei se apropie de zero, cand toate speciile au abundente foarte inegale, si este egala cu 1 atunci cand toate speciile au abundente egale.

Valoarea obtinuta exprima cat la suta reprezinta diversitatea comunitatii studiate fata de o comunitate ideala cu acelasi numar de specii si cu indivizi distribuiti echitabil.Capitolul VEntomofauna colectata din iazul Valea lui David 1. ENTOMOFAUNA COLECTATA IN LUNA APRILIE

Cercetarile efectuate la data 25 aprilie 2004 au evidentiat faptul ca cele mai numeroase au fost heteropterele (36.93 %), cu un numar total de 41 de indivizi, urmate de diptere(25.22 %), cu un numar total de 28 de indivizi. Cele mai putin numeroase au fost ephemeropterele (4.5 %), cu un numar total de 5 indivizi.

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S3 (47 indivizi), urmat de S1 (42 indivizi), iar cele mai putine au fost colectate in S2 (22 indivizi) (tabel 2).In luna aprilie au fost colectati 111 indivizi. Calcularea indicilor de diversitate pentru fiecare luna de colectare permite observarea modului de variatie pe stationare a valorilor acestor indici, in perioada de cercetare. Pentru luna aprilie diversitatea specifica a avut cele mai mari valori in .......... . Valorile echitabilitatii au fost mai mari in stationarul.......NR CRTTAXONI S1S2S3

Nr.%Nr%Nr.%

Ord. Ephemeroptera (5)

1-Fam Siphlonuridae24.7436.38

Ord Odonata (18)

2-Fam Coenagrionidae37.14313.6348.51

3-Fam Libellulidae37.14313.6324.25

Ord. Heteroptera (41)

-Fam Naucoridae

4--Naucoris cimicoides12.3829.0912.12

-Fam Corixidae

5--Micronecta sp.12.3848.51

6--Micronecta scholtzi37.14817.02

7--Cymatia coleoptrata24.74313.63

-Fam Pleidae

8--Plea leachi614.2829.0936.38

-Fam Mesoveliidae

9--Mesovelia furcata12.3848.51

Ord. Coleoptera (19)

-Fam Dytiscidae

10--Laccophilus variegatus12.3812.12

11--Noterus crassicornis12.38

12--Hydroglyphus pusillus12.3824.25

-Fam Hydrophilidae

13--Enochrus melanocephalus37.1424.25

14--Limnoxenus niger12.12

15--Helochares lividus12.3829.09

16--Hydrophilidae-larve12.3824.25

-Fam Haliplidae

17--Peltodytes caesus12.38

Ord. Diptera (28)

18-Fam Chironomidae511.90731.8124.25

19-Fam Culicidae24.7648.51

20-Fam Tipulidae12.3812.12

21-Fam Ceratopogonidae12.3824.25

22-Fam Stratiomydae2 4.7612.12

TOTAL: (111) 4237.832219.814742.34

H (S)

E

Tabel 2. Abundenta si dominanta entomofaunei acvatice colectate la data de 25.04. 20042. ENTOMOFAUNA COLECTATA IN LUNA MAI

Cercetarile efectuate la data de 29 mai 2004 au evidentiat faptul ca cele mai numeroase au fost heteropterele (34.92 %) cu un numar total de 117 indivizi urmate de ephemeroptere (26.26 %) cu un numar total de 88 indivizi. Cele mai putin numeroase au fost trichopterele (0.59 %), cu doar 2 indivizi si odonatele (2.98 %) cu 10 indivizi (tabel 3)Tabel 3. Abundenta si dominanta entomofaunei acvatice colectate la data de 29.05.2004NR CRT TAXONI S1S2S3

Nr%Nr%Nr.%

Ord. Ephemeroptera (88)

1-Fam Baetidae118.735240.621012.34

2-Fam Siphlonuridae43.1721.56911.11

Ord Odonata (10)

3-Fam Libellulidae10.7933.70

4-Fam Coenagrionidae32.3810.7822.46

Ord. Heteroptera (117)

-Fam Gerridae

5--Gerris terestris10.78

-Fam Corixidae

6--Corixa sp.43.1267.40

7--Micronecta sp.32.381814.0622.46

8--Micronecta scholtzi64.761310.15911.11

9--Cymatia coleoptrata43.1764.681518.51

-Fam Notonectidae

10--Notonectidae-larve64.7643.1222.46

-Fam Pleidae

11--Plea leachi21.5853.9022.46

-Fam Naucoridae

12--Naucoris cimicoides32.3433.70

13--Naucoris cimicoides-larve32.38

Ord. Coleoptera (83)

-Fam Hydrophilidae

14--Hydrophilidae-larve22.46

15--Helochares lividus32.3811.23

16--Anacaena limbata10.79

17--Hydrobius fuscipes10.79

18--Enochrus-larve64.76

19--Enochrus melanocephalus32.38

-Fam Dytiscidae

20--Laccophilus-larve3326.19

21--Laccophilus variegatus43.17

22--Hygrotus inaequalis10.78

23--Noterus crassicornis32.38

24--Scarodytes halensis32.38

25--Dytiscidae-larve64.68

26--Dytiscinae-larve 32.38

-Fam Helophoridae

27--Helophorus aquaticus10.79

28--Helophorus sp.53.9621.56

29--Hydroporinae-larve21.58

-Fam Haliplidae

30--Haliplus sp.21.5811.23

Ord. Trichoptera (2)

31-Fam Beraeidae21.58

Ord. Diptera (35)

-Fam Culicidae10.7932.34

32--Culicidae-larve21.56

33-Fam Chironomidae21.5843.12911.11

34-Fam Tipulidae21.5810.78

35-Fam Stratiomyidae64.7644.93

36-Fam Rhagionidae11.23

TOTAL: (335)12637.6112838.208124.17

H (S)

E

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S2 (128 indivizi) si S1 (126 indivizi). Cele mai putine au fost colectate in S3 (81 indivizi) .In luna mai au fost colectati 335 indivizi, adulti si larve. Fata de luna aprilie numarul total de insecte colectate este mult mai mare.

Pentru luna mai diversitatea specifica a avut cele mai mari valori in .......... . Valorile echitabilitatii au fost mai mari in stationarul....... 3. ENTOMOFAUNA COLECTATA IN LUNA IUNIE

Cercetarile efectuate la data de 26 iunie 2004 au evidentiat faptul ca abundenta cea mai mare a fost inregistrata de heteropterele (61.96 %) cu un numar total de 158 indivizi. Cele mai putin numeroase au fost odonatele (3.52 %), cu doar 9 indivizi (tabel 4).Tabel 4. Abundenta si dominanta entomofaunei acvatice colectate la data de 26.06.2004NR CRTTAXONI S1S2S3

Nr.%Nr.%Nr.%

Ord. Ephemeroptera (30)

1-Fam Baetidae33.4021.98

2-Fam Siphlonuridae1725.7587.92

Ord Odonata (9)

3-Fam Libellulidae21.98

4-Fam Coenagrionidae33.4011.5132.97

Ord. Heteroptera (158)

-Fam Gerridae

5--Gerris lacustris11.1343.96

-Fam Corixidae

6--Corixa sp.11.1346.0665.94

7--Micronecta sp.11.5110.99

8--Micronecta scholtzi222534.541817.82

9--Cymatia coleoptrata1011.36812.1254.95

-Fam Notonectidae

10--Notonecta glauca22.27 10.99

11--Notonectidae sp.23.0332.97

-Fam Pleidae

12--Plea leachi1314.771015.153130.69

-Fam Naucoridae

13--Naucoris cimicoides23.0321.98

14--Naucoris cimicoides-larve57.57

-Fam Nepidae

15--Ranatra linearis11.51

-Fam Veliidae

16--Microvelia umbricola23.03

Ord. Coleoptera (37)

-Fam Hydrophilidae

17--Anacaena limbata22.2710.99

18--Coelostroma orbiculare33.40

19--Enochrus melanocephalus33.40

20--Hydrophilus-larve33.4011.5110.99

-Fam Hydraenidae

21--Ochthebius sp.22.27

-Fam Dytiscidae

22--Laccophilus variegatus11.13

23--Noterus crassicornis11.1321.98

24--Noterus clavicornis55.6823.0321.98

25--Acillius sulcatus21.98

26--Dytiscidae-larve33.4023.03

27--Hygrotus inaequalis11.13

Ord. Diptera (21)

28-Fam Chironomidae33.4046.0654.95

29-Fam Tipulidae22.27

30-Fam Culicidae44.5421.98

31-Fam Dolichopodidae11.51

TOTAL: (255) 8834.506625.8810139.60

H (S)

E

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S3 (101 indivizi). Cele mai putine au fost colectate in S2 (66 indivizi) .

In luna iunie au fost colectati 255 indivizi, adulti si larve.

Pentru luna iunie diversitatea specifica a avut cele mai mari valori in .......... . Valorile echitabilitatii au fost mai mari in stationarul.......

4. ENTOMOFAUNA COLECTATA IN LUNA IULIE

Cercetarile efectuate la data de 20 iulie 2004 au evidentiat faptul ca cele mai numeroase au fost heteropterele (44.68 %) cu un numar total de 122 indivizi urmate de ephemeroptere (21.61 %) cu un numar total de 59 indivizi. Cele mai putin numeroase au fost trichopterele (1.09 %), cu doar 3 indivizi (tabel 5)

Tabel 5. Abundenta si dominanta entomofaunei acvatice colectate la data de 20.07.2004NR CRTTAXONI

S1S2S3

Nr%Nr.%Nr.%

Ord. Ephemeroptera (59)

1-Fam Baetidae1714.162232.8344.65

2-Fam Siphlonuridae54.16913.4322.32

Ord Odonata (16)

3-Fam Libellulidae43.3355.81

4-Fam Coenagrionidae21.6611.4933.48

5-Fam Lestidae11.16

Ord. Heteroptera (122)

-Fam Corixidae

6--Micronecta sp.4033.3334.4789.30

7--Micronecta scholtzi12102124.41

8--Cymatia coleoptrata119.1622.98

-Fam Pleidae

9--Plea leachi43.3345.9766.97

-Fam Naucoridae

10--Naucoris cimicoides21.6645.9733.48

-Fam Nepidae

11--Ranatra linearis10.8311.49

Ord. Coleoptera (20)

-Fam Hydrophilidae

12--Hydrophilidae-larve21.6611.4911.16

13--Helochares lividus21.6611.16

14--Paracymus aeneus11.49

15--Berasus signaticollis10.83

-Fam Helophoridae

16--Helophorus aquaticus10.8322.32

-Fam Haliplidae

17--Haliplus sp.43.3322.32

-Fam Limnebiidae

18--Limnebius atomus21.66

Ord. Trichoptera (3)

19-Fam Phryganeidae11.49

20-Fam Beraeidae22.32

Ord. Diptera (53)

-Fam Culicidae22.98

21--Culicidae-larve21.6611.4933.48

22-Fam Ceratopogonidae11.49

23-Fam Chironomidae86.661217.912225.58

24-Fam Tipulidae22.98

TOTAL: (273)12043.956724.548631.5

H (S)

E

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S1 (120 indivizi). Cele mai putine au fost colectate in S2 (67 indivizi) .

In luna iulie au fost colectati 273 indivizi, adulti si larve. Fata de luna iunie numarul total de insecte colectate a crescut. Pentru luna iulie diversitatea specifica a avut cele mai mari valori in .......... . Valorile echitabilitatii au fost mai mari in stationarul.......

5. ENTOMOFAUNA COLECTATA IN LUNA AUGUST

Cercetarile efectuate la data de 21 august 2004 au evidentiat faptul ca cele mai numeroase au fost heteropterele (47.28 %) cu un numar total de 61 indivizi urmate de diptere (18.6 %) cu un numar total de 24 indivizi. Cele mai putin numeroase au fost odonatele (6.2 %), cu doar 8 indivizi si coleopterele (7.75 %) cu 10 indivizi (tabel 6)

Tabel 6. Abundenta si dominanta entomofaunei acvatice colectate la data de 21.08.2004NR CRTTAXONI S1S2S3

Nr.%Nr.%Nr.%

Ord. Collembola (13)

1-Fam Poduridae915.25411.42

Ord. Ephemeroptera (13)

2-Fam Baetidae411.4225.71

3-Fam Siphlonuridae11.69411.4225.71

Ord Odonata (8)

4-Fam Libellulidae23.3825.71

5-Fam Coenagrionidae23.3812.85

6-Fam Lestidae12.85

Ord. Heteroptera (61)

-Fam Corixidae

7--Micronecta scholtzi711.8638.57

8--Cymatia coleoptrata35.0825.71

9--Micronecta sp.1423.72411.4225.71

-Fam Pleidae

10--Plea leachi23.381131.42720

-Fam Notonectidae

11--Notonecta glauca11.6912.85

-Fam Naucoridae

12--Naucoris cimicoides38.5712.85

Ord. Coleoptera (10)

-Fam Dytiscidae

13--Coelambus sp.11.69

14--Hygrotus inaequalis12.85

15--Ilybius fuliginosus11.69

-Fam Hydrophilidae

16--Coelostoma orbiculare38.57

17--Hydrophilus flavipes23.3812.85

18--Hydrophilidae-larve12.85

Ord. Diptera (24)

19-Fam Chironomidae1423.72822.85

20-Fam Rhagionidae12.85

21-Fam Ephydridae12.85

TOTAL: (129)5945.733527.133527.13

H (S)

E

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S1 (59 indivizi). Cele mai putine au fost colectate in S3 (81 indivizi) .

In luna august au fost colectati 129 indivizi, adulti si larve. Se observa faptul ca numarul total de insecte colectate este in scadere fata de luna trecuta.Pentru luna mai diversitatea specifica a avut cele mai mari valori in .......... .Valorile echitabilitatii au fost mai mari in stationarul.......

6. Analiza comparativ a entomofaunei totaleDin cele trei stationare de colectare a probelor in perioada aprilie august 2004 s-a obtinut un total de 1103 indivizi, adulti si larve ce apartin la 62 de taxoni determinati, incadrati in 7 ordine (tabel 7).Tabel 7. Analiza comparativa a entomofaunei totale colectateNr

crtSpecia S1S2S3Total gen

A (nr.ind)D

(%)A (nr.ind)D

(%)A (nr.ind)D

(%)Nr.%

1Ord. Collembola

131.17

-Fam Poduridae92.0641.13

Ord. Ephemeroptera

19517.67

2-Fam Baetidae317.127824.76185.09

3-Fam Siphlonuridae122.753210.15246.79

Ord Odonata

615.53

4-Fam Libellulidae102.2930.95143.96

5-Fam Coenagrionidae132.9872.22123.39

6-Fam Lestidae20.56

Ord. Heteroptera

49945.24

-Fam Gerridae

7--Gerris lacustris10.2241.13

8--Gerris terestris10.31

-Fam Corixidae

9--Corixa sp.10.2282.53123.39

10--Micronecta sp.5813.33268.25174.81

11--Micronecta scholtzi5011.49165.075916.71

12--Cymatia coleoptrata306.89216.66205.66

-Fam Notonectidae

13--Notonecta glauca30.6820.56

14--Notonectidae sp.20.6330.84

15--Notonectidae-larve61.3741.2620.56

-Fam Pleidae

16--Plea leachi276.203210.154913.88

-Fam Naucoridae

17--Naucoris cimicoides30.68144.44102.83

18--Naucoris cimicoides-larve30.6851.58

-Fam Nepidae

19--Ranatra linearis10.2220.63

-Fam Veliidae

20--Microvelia umbricola20.63

-Fam Mesoveliidae

21--Mesovelia furcata1 0.2241.13

Ord. Coleoptera 16915.32

-Fam Hydrophilidae

22--Anacaena limbata30.6810.28

23--Coelostroma orbiculare30.6830.95

24--Enochrus melanocephalus 92.0620.56

25--Enochrus-larve61.37

26--Limnoxenus niger10.28

27--Helochares lividus61.3720.6320.56

28--Hydrophilidae-larve30.6820.6351.41

29--Hydrobius fuscipes10.22

30--Paracymus aeneus10.31

31--Berasus signaticollis10.22

32--Hydrophilus flavipes20.4510.28

33--Hydrophilus-larve30.6810.3110.28

-Fam Hydraenidae

34--Ochthebius sp.20.45

-Fam Dytiscidae

35--Laccophilus variegatus61.3710.28

36--Laccophilus-larve337.58

37--Noterus crassicornis51.1420.56

38--Noterus clavicornis51.1420.6320.56

39--Acillius sulcatus20.56

40--Dytiscidae-larve30.6882.53

41--Hygrotus inaequalis10.2220.63

42--Hydroglyphus pusillus10.2220.56

43--Scarodytes halensis30.68

44--Dytiscinae-larve30.68

45--Coelambus sp.10.22

46--Ilybius fuliginosus10.22

-Fam Haliplidae

47--Peltodytes caesus10.22

48--Haliplus sp.61.3730.84

-Fam Helophoridae

49--Helophorus aquaticus20.4520.56

50--Helophorus sp.51.1420.63

51--Hydroporinae-larve20.45

-Fam Limnebiidae

52--Limnebius atomus20.45

Ord. Trichoptera

50.45

53-Fam Phryganeidae10.31

54-Fam Beraeidae20.4520.56

Ord. Diptera

161

14.59

-Fam Culicidae71.6020.6392.54

55--Culicidae-larve20.4530.9530.84

56-Fam Stratiomyidae81.8351.41

57-Fam Ceratopogonidae10.2210.3120.56

58-Fam Chironomidae327.35278.574613.03

59-Fam Tipulidae51.1430.9510.28

60-Fam Rhagionidae10.3110.28

61-Fam Dolichopodidae10.31

62-Fam Ephydridae10.28

TOTAL: 1103

43539.4331528.5535332.00

Cei mai multi indivizi au fost colectati in luna mai (335 indivizi) iar cele mai putine insecte au fost colectate in luna aprilie (111).

Pe stationare, cele mai multe insecte au fost colectate in S1 (435 indivizi) iar cele mai putine au fost colectate in S2 (315 indivizi).

In zona cercetata dominante au fost heteropterele, iar cele mai slab reprezentate au fost trichopterele. Se remarca diversitatea heteropterelor ce apartin la 8 familii si a coleopterelor ce apartin la 7 familii. Ordinul Collembola este prezent doar in probele colectate in luna august in stationarele S1 si S3. A inregistrat o valoare a abundentei relative de 1,17 %.

Ordinul Ephemeroptera a inregistrat o abundenta relativa in probe de 17.67 % cu un numar total de 195 indivizi. Cea mai mare abundenta relativa a fost inregistrata in stationarul S2, iar cea mai mica abundenta relativa a fost inregistrata in stationarul S1.In cadrul acestui ordin, cea mai bine reprezentata este Familia Baetidae in stationarul S2.

Ordinul Odonata a inregistrat o abundenta destul de redusa (5.53 %) cu un numar total de 61 de indivizi. Cea mai mare abundenta relativa a fost inregistrata in stationarul S3. In cadrul acestui ordin cea mai bine reprezentata este Familia Coenagrionidae si cea mai putin reprezentata este Familia Lestidae.Ordinul Heteroptera a inregistrat cea mai mare valoare a abundentei relative (45.24%) cu un numar total de 499 indivizi. In cadrul acestui ordin cea mai bine reprezentata este Familia Corixidae, iar cea mai putin reprezentata este Familia Veliidae.Ordinul Coleoptera a inregistrat o abundenta relativa redusa (15,32 %) cu 169 indivizi, dar se remarca printr-o diversitate mare, 31 de specii apartinand la 7 familii.

Ordinul Trichoptera este prezent in probe printr-un numar redus de indivizi. Valoarea abundentei relative este cea mai redusa (0.45 %) cu doar 5 indivizi.

Ordinul Diptera a inregistrat o abuntenta relativa redusa (14.59 %) cu 141 indivizi apartinand la 8 familii. Dipterele au avut cea mai mare abundenta relativa in stationarul S3 si cea mai mica abundenta relativa in stationarul S2.La nivel de stationar repartitia ordinelor de insecte dominante a fost diferentiata astfel: S1-heteroptere, coleoptere; S2ephemeroptere, heteroptere; S3heteroptere, diptere, ephemeroptere.Cei 1103 indivizi colectati in perioada aprilie august 2004, sunt distribuiti pe ordine astfel: Collembola (1.17 %), Ephemeroptera (17.67 %), Odonata (5.53 %), Heteroptera (45.24 %), Coleoptera (15.32 %), Trichoptera (0.45 %), Diptera (14.59 %).(fig. 18.)Cei 435 indivizi colectati din stationarul S1 sunt distribuiti pe ordine astfel: Collembola (2 %), Ephemeroptera (10 %), Odonata (5 %), Heteroptera (42.8 %), Coleoptera (27 %), Trichoptera (0.2 %), Diptera (13 %).(fig.19.)Cei 315 indivizi colectati din stationarul S2 sunt distribuiti pe ordine astfel: Ephemeroptera (35 %), Odonata (3 %), Heteroptera (42.8%), Coleoptera (7 %), Trichoptera (0.2 %), Diptera (12 %).(fig.20.)Cei 353 indivizi colectati din stationarul S3 sunt distribuiti pe ordine astfel: Collembola (1 %), Ephemeroptera (12 %), Odonata (8 %), Heteroptera (51 %), Coleoptera (8 %), Trichoptera (1 %), Diptera (19 %). (fig.21.)


Top Related