Download - Bucuresti Centrul Istoric

Transcript

Bucuresti – centrul istoric

Pe teritoriul administrativ al sectorului 3 se găseşte cea mai mare parte a zonei

vechi, istorice a Capitalei. Străzi de importanţă culturală şi de reală valoare istorică, cu

nume de rezonanţă la nivel naţional (Lipscani, Gabroveni, Smârdan) sunt la această oră în

situaţia de a dispare fizic definitiv, prin agresiuni repetate şi concertate asupra esenţelor

ce le compun: fondul construit, reţelele de utilităţi urbane, imaginea de ansamblu,

“spiritul locului”. Clarificarea regimului juridic al proprietăţilor imobiliare din zonă

decurge lent şi anevoios pentru clădiri ce şi-au schimbat proprietarii de drept de foarte

multe ori în ultimii 100 de ani. Starea de degradare a multor imobile listate ca

monumente de arhitectură duce, din păcate tot mai des, la prăbuşirea parţială a acestora,

cu consecinţe grave pentru oraş şi pentru locuitorii zonei. Nu de puţine ori locatari fără

nici un fel de forme legale aduc modificări structurale imobilelor pe care le parazitează,

netezind inconştient drumul către colapsul imobilului în care locuiesc. Totodată, în zona

menţionată, accesul autospecialelor de salubritate se face doar noaptea (din cauza

autoturismelor parcate pe timp de zi), fapt ce împiedică o salubrizare eficientă şi

permanentă a zonei.. Operativitatea acţiunilor şi intervenţiilor a fost de multe ori

îngreunată de numărul mare de autoturisme parcate neregulamentar în zona menţionată,

de cele de mai multe ori generând ambuteiaje şi datorită sistematizării şi configuraţiei

acestora, precum şi gradului foarte avansat de uzură al imobilelor ce alcătuiesc “Centrul

Istoric” al Bucureştiului.

1.In iunie 1589 este prima atestare documentara a arterei Lipscanilor – cu

siguranta mai veche – numita atunci “Ulita cea Mare”. Printr-un hrisov al lui Mihnea –

Voda cedeaza jupanului Jifo, mare portar,loc in Ulita cea Mare, aflata “langa curtea

domniei mele din Bucuresti”. Deseori s-a facut confuzie intre Ulita cea Mare a

Lipscanilor si “Ulita mare”, cea care pleca de la poarta damboviteana a Curtii domnesti

spre Podul Mogosoaei de mai tarziu. In planurile ulterioare ale orasului pana a ajunge sa

se numeasca Lipcani (denumire data dupa numele negustorilor ce aduceau si desfaceau

marfa de la Lipsa – Leipzig, Ulita cea Mare a avut si alta denumire; la 1770 segmentul

dintre Selari si Podul Mogosoaiei se chema “Serban Voda” pentru ca la 1852( in planul

Borroczyn) sa fie numita “Lipkani” doar portiunea dintre actualele strazi Selari si

Smardan celelalte segmente spre est fiind notate ca “Ulita Marchitani” iar mai departe, in

piata Sf. Gheorghe – “Zarafii”. Generalizarea denumirii de “Lipscani” pentru intreaga

artera comerciala se va face in a doua jumatate a secolului al XIX-lea (1750). Strada

porneste de pe cheiul Dambovitei, in spatele Primariei orasului, de unde incepe si

numerotarea caselor, intersecteaza Calea Victoriei in dreptul magazinului Victoria si

continua pana in Calea Mosilor , trecand peste bulevardul Bratianu prin piata Sf.

Gheorghe si lasand pe stanga ei biserica Sf. Gheorghe Nou.

Strada Lipscani e un adevarat muzeu de arhi tectura; ultimele doua secole au lasat

de-a lungul ei un sir de mici bijuterii arhitecturale, bogat calei doscop de forme si

stiluri.

Venind dinspre Calea Victoriei , prima constructie pe stanga, pe partea de

nord a strazii, este cea a Palatului Societatii de Asigurari Dacia (Lipscani 19), bogat

impodobita, in par tea superioara a cladirii,cu elemente de decor in spirate din

arhitectura Re nasterii. Curtea interioara, in care se intra prin tr-un gang ce se deschide

spre strada Lipscan i se mandreste cu podoaba unei fantani plasate intr-o nisa in axul curtii

si dominate de o statuie reprezen tand o zeitate antica. Un medalion cu chipul poetului

si o placa de marmura, fixate pe fatada din spre strada Lipscani, amintesc ca in

aceasta cladire a lucrat doi ani Mihai Eminescu ca redactor la ziarul Timpul.

Putin mai jos, pe aceeasi parte a strazii, la inter sectia cu strada Eugeniu Carada , se ridica

impozantul edificiu care a adapostit Bancorex, azi unul din sediile Bancii Comerciale,

construit dupa planurile arhitectului Oscar Maugsch.

Peste drum, ocupand tot spatiul intre strazile Carada si Smardan, se afla marea

cladire a Bancii Nationale a Romaniei , construita intre anii 1883-1900, dupa planurile

arhitectilor Albert Galleron §i Cassien Bernard asistati de Grigore Cerchez si

Constantin Baicoianu.

Pe acest loc se gasea altadata unul dintre cele mai vestite hanuri ale

Bucurestilor,hanul Serban Voda,ridicat de Serban Cantacuzino.

Fatada cladirii Bancii Nationale este expresiv ritmata de coloanele ionice si corintice

si este incununata cu o cupola.

In nisele de pe suprafata sunt asezate statui datorate sculpturilor Ion Georgescu si

Stefan Ionescu Valbudea, infatisand Agricultura, Industria ,Comertul si Justitia.

Vizavi de Banca Nationala se afla una dintre cele mai impodobite cladiri de pe strada

Lipscani , fosta Banca Generala (nr. 18-20), unde functioneaza acum o institutie

bancara. Edificiul a fost construit intre anii 1910-1913 si restaurat in anii '80.

Ocupand coltul intre strazile Lipscani, Smardan si Stavropoleos , cladirea. are o fatada

lunga si pe strada Stavropoleos. Decoratia, exceptional de bo gata, este de factura

neoclasica, cu elemente de Renastere. Etajul I are ferestrele incununate cu

frontoane sprijinite pe coloane ionice; intrarea este subliniata prin coloane dorice la

parter si ionice la etaj, incadrate de inalte coloane corintice. Intreaga fatada este

impodobita cu busturi in medalioane, cu grupuri de personaje, toate in relief. Pe

coltul intre cele trei strazi cladirea este incununata de o cupola, cu un grup de

personaje in varf. Interioarele cladirii sunt la fel de somptuoase ca si exterioarele:

holul central, deschis pe trei nivele, este imbracat in marmura, cu vitralii si

ornamente aurite; lumina se cerne printr-un luminator octogonal, a carui forma se

acorda cu forma holului bancii.

Cea mai interesanta si mai caracteristica parte a strazii Lipscani este cea care se

intinde intre strada Smardan si piata Sf. Gheorghe . Pravaliile minuscule, cu

arhitectura foarte variata, se insira una dupa alta, fiecare cu o mica fatada spre strada,

cu vitrina, si cu latura lunga intinzandu-se in adancime, exploatand astfel la

maximum putinul spatiu existent. Multe dintre pravaliile de pe latura de sud a strazii

au doua fatade, una spre strada Lipscani si cealalta spre strada paralela cu ea,

Gabroveni. Fatadele ilustreaza toate stilurile prezente in arhitectura secolului al XIX-

lea, de la cel de inpiratie clasica, la cel “Srt Nouveau” caracteristic sfarsituluui de

secol XX.

Remarcabil este Hanul cu tei (nr. 63), ca re pastreaza atmosfera inceputului de

secol XIX. Restaurat in anii 1969-1973, hanul are o lunga curte interioare, zidurile

albe ale parterului sunt ritmate de petele de culoare inchisa ale usilor si obloanelor solide

ale feres trelor micilor pravalii. Etajul, construit in consola, aduce culoarea calda a

lemnariei din care este facut parapetul, peste care stralucirea marilor suprafete vitrate

raspunde ca o rima cenusiului dalelor de piatra cu care este pavata curtea. Intrarea

in curtea interioara se face prin doua ganguri boltite, unul dand catre strada Lipscani ,

celalalt catre strada Blanari. Fatada dinspre strada Lipscani nu pastreaza carac terele

arhitecturii vechi romanesti, de expresie foarte simpla, asa cum este ilustrata de curtea

interioara a hanului, ci este decorata in stil eclectic, cu ferestrele incheiate prin arcade,

cu ancadramente, coloane angajate, cu capitele compozite si cu un bovindou bogat

ornamentat. Deasupra intrarii este sapat in piatra anul constructiei: 1883.

Pe latura de sud a strazii Lipscani , la numarul 84-86, se afla un alt vechi han

bucurestean, Hanul Gabroveni , astazi aproape complet ruinat. Vechi de peste 200 de

ani, hanul ocupa o mare suprafata de teren intre strazile Lipscani si Gabroveni , avand

intrari de pe ambele strazi. Cladirea are subsol, parter si etaj; incaperile acoperite cu

bolti se orienteaza in jurul unei curti interioare.Ca tip de constructie,Hanul Gabroveni se

aseamana, in mai mic, cu Hanul cu tei.Din batrana cladire se pastrau pana de curand,

aproape intacte, cele doua porti mari de lemn de stejar, care inchideau gangurile de acces;

portile,ornamentate cu fonta turnata, atestau perfectiunea vechilor mestesuguri

bucurestene.Acum si aceste modeste opere de arta au fost luate, iar cladirea si-a pierdut si

ultima podoaba.

Centrul vechi

1.Curtea domneasca

Centrul istoric al Bucurestilor ,cea mai batrana parte a orasului , se intinde in jurul

Curtii Vechi, situata la capatul strazii franceze dinspre piata Sfantului Anton.

Curtea Domneasca este marginita la sud de vechea albie a Dambovitei(la sudul strazii

Franceze de astazi), la vest si la nord de actuala strada Selari si Gabroveni, iar spre est se

intindea pana spre strada Sepcari.Sapaturile arheologice au demonstrat ca zona a fost

locuita inca din timpuri stravechi: s-au descoperit aici vase geto-dacice,monede romane,

fragmente de fier,zgura si minereu din sec X-IX.

Vestigii ale fortificatiilor si zidurilor primei asezari domnesti bucurestene au fost

dezvelite in cadrul cercetarilor arheologice efectuate intre anii 1967-1972. Atunci s-au

desco perit marturii ale primelor fortificatii datand din secolul al XlV-lea, ziduri de

caramida ale unui turn de sectiune patrulatera.

Suprapuse acestora s-au gasit ziduri groase de 80 cm, din bolovani de rau si

caramizi intercalate, datand din vremea lui Vlad Tepes (secolul al XV-lea), peste care a

inaltat alte zidiri Mircea Ciobanul (secolul al XVI-lea), cel care a ctitorit si paraclisul Cutii

Domnesti, biserica Buna Vestire alaturata. S-a mai pastrat o bolta din timpul domniei

lui Matei Basarab (secolul al XVII-lea) si, din loc in loc, se vad fragmente de ziduri

datand din vremea lui Constantin Brancoveanu (inceputul secolului al XVIII-lea). Dupa

ce a dainuit timp de patru veacuri, intre secolele XIV-XVIII, adapostind domnii Tarii

Romanesti, de nenumarate ori reconstruita, modificata, marita, fortificata, Curtea

Domneasca a cazut in ruina si a fost parasita, voievozii preferand Curtea Noua din Dealul

Spirii.

In veacurile care au urmat, pamantul a inghitit ruinele, deasupra carora, folosindu-

se vechile ziduri dept temelii,s-au construit noi case,atelIere si pravalii.Cercetarile

arheologice nu au degajat in intregime vestigiile si astazi ascunse sub casele si

magazinele de pe strazile inconjuratoare.

2. Muzeul Curtea Veche

3.Palatul voievodal . Ruinele Palatului voievodal, protejate, sunt

astazi amenajate ca muzeu.

4. Biserica Curtea veche . Biserica Buna Vestire este cea mai veche din

Bucuresti. Bucurestenii o mai cunosc si sub numele de biserica Curtea Veche sau bi-

serica Sfantul Anton (prin analogie cu biserica, astazi dis paruta, din mica piata

Sfantul Anton alaturata).

Biserica a fost inaltata din porunca voievodul Mircea Ciobanul intr-una din cele doua

domnii ale sale (1545-1554, 1558-1559), probabil in timpul celei de-a doua.Timp de doua

secole, in aceasta biserica au fost incoronati domnii Tarii Romanesti.

Planul bisericii este triconc, cu turla pe naos. Contraforturile, caracteristice

arhitecturii moldovenesti a vremii, au aici mai mult un rol decorativeFatadele si turla sunt

decorate cu fasii de cara mida aparenta alternate cu fasii de tencuiala; sub cornisa, un sir

de ocnite inconjoara fatadele. Soclul edificiului e impodobit cu caramida cu un profil

special. .

Decorul simplu a capatat o nota de somptuozi tate prin adaugarea de catre voievodul

Stefan Canta cuzino, in 1715, a unui portal impodobit cu bogate sculpturi in piatra. In

interior, se pastreaza splendi dul iconostas sculptat in lemn si poleit cu aur, im podobit

cu mari icoane de argint. Pe peretele de la intrare au fost pictate portretele ctitorilor,

Mircea Ciobanul si Doamna Chiajna de o parte a intrarii, Stefan Cantacuzino si

Doamna Fauna, de cealalta.

Casa parohiala, construita in 1939, ca si clopot nita, dupa planurile arhitectului

Horia Teodoru, a fost gandita astfel incat volurnele si decorul fatadelor ei sa se armonizeze

cu cele ale bisericii; mozaicul din colt, reprezentand Buna Vestire , este datorat artistei

Nora Steriadi.

Piateta din fata intrarii in Hanul lui Manuc ocupa astazi locul unde, in prima jumatate a

secolului al XX-lea, se ridica eleganta cladire a Halei de Flori. Piata poarta numele

bisericii inchinate Sfantului Anton, arsa in timpul marelui incendiu din 1847. O cruce

mica de piatra indica locul unde se afla altadata altarul. Pe laturile pietei se afla doua

dintre cladirile cele mai frumoase ale centrului vechi: Hanul luiManuc si Cafeneaua Veche.

5.Hanul lui Manuc

Restaurat odata cu Palatul Voievodal, Hanul lui Manuc ne da o idee de felul in care

aratau, in secolele trecute, marile hanuri din Bucuresti. Construit la inceputul secolului

al XlX-lea, hanul isi desfasoara in patrulater fatadele albe, foarte simple, umbrite de

streasina lata a acoperisului. Fatada are un decor elegant, epurat, in stuc. Intrarea,

strajuita de porti groase, ferecate, de stejar, se face printr-un gang boltit, podit cu

lemn. Curtea interioara, de dimensiuni generoase, este inconjurata, la etajele unu si

doi, de galerii deschise, marginite de frumoase balustrade si cu arcade srijinite pe

stalpi delicati de lemn. Exista cateva gravuri din secolul al XlX-lea care redau imaginea

de atunci a vastei curti, inconjurata de galeriile cu arcade si plina de care si de calatori.

Hanul a suferit numeroase modificari in timp; dupa 1870, a purtat numele de //Hotel

Dacia" §i in curtea lui au avut loc spectacole de teatru.

Restaurarea efectuata in anii 1967-1972, sub conducerea arhitectului Const. Joja, a

redat hanului infatisarea originala, pastrand orasului unul dintre cele mai frumoase

monumente ale sale.

6.Cafeneaua Veche

Pe latura de nord a pietei Sf. Anton, pe coltul cu strada Covaci, se gaseste o alta

remarcabila cladire bucuresteana, Cafeneaua Veche.

Traditia cafenelelor este veche in bucuresti.Cafeneaua a ajuns pe aceste meleaguri prin

intermediul turcilor si a fost imediat adoptata de clasele de sus ale societatii.O cafenea,

aflata langa marele han Serban Voda(ce se ridica pe locul in care se afla astazi Banca

Nationala) este mentionata in documente inca din anul 1667; alta, langa biserica Sf.

Gheorghe, in 1746. Cafeneaua Veche apare pentru prima oara intr-un document din 1781;

trecerea proprietatii asupra ei dintr-o mana in alta s-a mai consemnat in anii 1812 si 1825.

Cafeneaua are o infatisare deosebit de pitoreasca: culoarea alba a zidurilor ei este pusa

in valoare de nuanta intunecata a acoperisului de tigla si de culoarea inchisa a

obloanelor solide de tabla de la ferestre.

Sub cornisa, un sir de ocnite decoreaza sobru partea de sus a fatadelor, in contrast cu

rafinamentul medalioanelor in relief, cu portrete in stilul Renasterii, plasate intre arcadele

ferestrelor.

Usile, de asemenea incheiate cu arcade in semi-cere, intregesc pitorescul

ansamblului. Interioarele pastreaza cateva plafoane boltite.

7.Strada Franceza

Cea mai veche strada din Bucuresti, care isi pastreaza traseul de sute de ani, a

purtat, de-a lungul veacurilor, mai multe nume: Ulita care duce la poarta de sus

a'Curt i i Domnesti, Ulita Domneasca, Ulita Slicarilor, Strada Franceza, Strada Carol I,

Strada 30 decembrie... Acum, poarta din nou numele din vremurile cand aici

locuia ambasadorul Frantei la Bucuresti.

Cu toate ca istoria ei este multiseculara, cladirile vechi pastrate pe aceasta strada

dateaza abia din secolul al XlX-lea. Foarte multe dintre ele au o arhitectura

remarcabila, in stilul eclectic caracteristic secolului, decorate cu elemente inspirate mai

ales din stilul clasic francez, dispuse intr-un numar infinit de combinatii, armonioase si

elegante. Dintre acestea, cele mai interesante sunt casele de la numerele 44, 42, 38,

36, 34, 10, 6. Dar nu numai influenta stilului eclectic francez se manifests pe Strada

Franceza , ci si cea a neogoticului, la moda in cea de-a doua jumatate a secolului al

XlX-lea (elemente neogotice la cladirile de la numerele 30 s.i 20). La numarul 2

intalnim pe fatada cladirii (colt cu Calea Victoriei ) elemente caracteristice stilului

Renasterii: decorul este inspirat din antichitatea greaca si din cea romana, cu coloane

ionice sprijinind frontoane clasice, cu un balcon sustinut de console cu frunze de acant

si, la etajul 2, un balcon asezat pe console cu doua mari cariatide.

In capatul celalalt al strazii Franceze, la intersectia cu Calea Rahovei, se ridica

impozanta cladire a fostului Hotel Central, apoi Rahova(Calea Victoriei nr 2, azi sediu al

unei directii a Ministerului de interne), ornamentata la colturile dinspre strada Franceza

si dinspre Splaiul Dambovitei cu doua spectaculoase bovindouri con struite in consola la

nivelele doi si trei ale cladirii. Ele au cate patru cariatide care sustin cornisa etajului

unu si cate patru coloane de o forma neobisnuita la etajul doi. Crutate in mod

miraculos de ,,siste matizarea" care a distrus atatea strazi cu arhitectura traditionala

ale orasului, cladirile de pe strada Franceza, desi in majoritate prost intretinute si

aflate intr-o stare de degradare care le mascheaza adevaratul chip, ne dau o idee

precisa despre bucuresteanul secolului al XlX-lea: un om cu cultul caminului, al

casei, al famiiiei, un om care iubea frumosul cu nodestie dar cu staruinta,

rezervandu-i un loc de seama in toate domeniile si mai ales in viata de toate zilele.

8.Curtea Sticlarilor , Str. Soarelui nr. 2-4. Din Lipscani, cotind spre cheiul Dambovitei

prin strada Selari, ajungem la Curtea Sticlarilor, atelier de sticlarie situat in pasajul

care face legatura intre strada Selari si strada Soarelui, o straduta ascunsa in spatele

Curtii Vechi si debusand in strada Covaci. Multe dintre cladirile din strazile selari si

Soarelui se ridica deasupra vestigiilor Curtii Vechi. Caracteristice arhitecturii secolelor

XVIII si XIX, fatadele lor vitrate au fost restaurate in anii '70,odata cu pasajul Curtii

Sticla rilor. In strada Soa relui se pastreaza pi torescul han Fieschi (1716, reconstruit in

prima jumatate a sec. XIX), care ada posteste astazi un restaurant cu velei tati

turistice

9.Biserica si piata Sfantul Gheorghe. Strada Lipscani traverseaza bulevardul

Bratianu prin piata Sf. Gheorghe; pe o latura a acesteia, intr-un mic parc, se inalta

biserica Sf. Gheorghe Nou, in fata careia este asezata statuia lui Constantin

Bran coveanu, opera a sculptorului Oscar Han.

Asezata pe un loc care pastreaza in subsol nenumarate marturii ale istoriei

orasului, biserica este o reconstructie a unui mai vechi monument, o bisericuta

aflata alaturi de cel mai vechi si mai mare han bucurestean, Sf. Gheorghe, astazi

disparut. Biserica, reconstruita de Constantin Brancoveanu, era inconjurata de palate

in care erau gazduiti patriarhii si egumenii, si de cladirile vechiului han, necontenit

modificate si marite in decursul secolelor, in special in urma deselor incendii care

mistuiau parti mari din oras.

Hanul si biserica au ars din nou in marele incendiu din 1847; aceasta a insemnat

sfarsitul marelui han; biserica a dainuit, fiind din nou refacuta. Ultima restaurare, sub

conducerea arhitectului Stefan Bals, a avut loc intre 1979-1983.Aflata la un nivel mult

mai jos decat nivelul actual al trotuarului, biserica Sf. Gheorghe Nou, construita intre

anii 1705-1706, are un plan trilobat, cu pronaos largit, cu turla sustinuta cu patru

coloane. Cea mai frumoasa podoaba arhitecturala a bisericii este pridvorul, sprijinit pe

12 coloane in torsada, cu capiteluri impodobite cu motive florale, ilustrand stilul

brancovenesc, la fel ca sI balustradele pridvo rului. Fatadele, impartite printr-un brau

decorat cu reliefuri florale, sunt impo dobite cu doua siruri de oc nite, cele de sus

incheiate in arcada. In interior se pastrea za o frumoasa catapeteasma aurita si

mormintele lui Constantin Brancoveanu si al Doamnei Maria

. Constantin Brancoveanu a fost decapitat in 1714 la Istanbul, impreuna cu cei patru fii

ai sai; trupul sau a fost aruncat in mare, de unde a fost scos de cativa apropiati si

inmormantat la o manastire de langa Constantinopol. De aici a fost luat pe furis de

Doamna Maria, in 1720, adus la Bucuresti, cetatea de scaun a Mariei Sale si ingropat in

biserica pe care o ctitorise. Deasupra mormantului, acoperit cu o piatra fara nume, pentru

ca turcii sa nu afle ca aici e locul de odihna al voievodului martir, Doamna Maria a pus o

candela de argint, pe care, printre ornamentele florale, rnesterul care a lucrat-o a ascuns

urmatoarea inscriptie:

,,Aeeasta candela ce s-au dat la sfeti Gheorghe cel Nou lumineaza unde odihnesc oasele

fericitului domn IO CONSTANTIN BRANCOVEANU BASARAB VOEVOD si iaste

facuta de doamna mariei sale Maria, care si maria sa nadajduieste in Domnul iarasi aicea

sa i se odihneasca oasele. lulie, in 12 zile, leat 7228" (1720),

Timp de doua secole, nu s-a stiut unde este ingropat Brancoveanu; abia in 1914

inscriptia de pe candela ce strajuia mormantul necunoscut a fost descifrata si astfel s-a

aflat unde odihneste Domnul Tarii Rornanesti, cel care si-a pus amprenta, in mod atat de

hotarator, nu numai asupra artei vremii sale, ci si asupra dezvoltarii Capitalei tarii.

9.Kilometrul 0 In anii din urma a fost reasezata, in parculetul din fata

bisericii Sf. Gheorghe Nou, o interesanta sculptura: monumentul Kilometrul Zero,

opera a artistului Constantin Baraski.

Dintotdeauna au existat controverse cu privire la locul unde ar trebui sa fie

considerat centrul orasului. In mod traditional, centrul vechi este cel care se

intinde in jurul Curtii Vechi; centrul nou este perceput acum de catre locuitorii orasului

a fi la inter sectia axelor mari nord-sud, est-vest, in piata Unive- sitatii; centrul

topografic este situat in piata Sf Gheorghe Nou si el a fost marcat, in 1938,

printr-o sfera de bronz sugerand cifra zero si avand un décor in relief infatisand

simbolurile zodiacului.Sfera este asezata in centrul unui cerc adancit in pamnt, pe

circumferinta caruia sunt inscrise distantele kilometrice intre capitala si principalele

orase ale tarii.Dar, cum intre orasele principale figurau si cele din Roamnia Mare,

ciuntita in 1940, autoritatile comuniste au ordonat scoaterea monumentului.

10. Baratia Pe bulevardul Bratianu, coborand spre piata Unirii, nu departe

de piata Sfantul Gheorghe, se inalta unul dintre cele mai cunoscute monumente

bucurestene, Turnul Baratiei. Construit in anul 1813, turnul ni se infatiseaza astazi in

forma in care a fost refacut in anul I860, alaturat bisericii catolice cu acelasi nume.

Turnul are sectiune patrata si cele patru nivele sunt construite fiecare in retragere. Silueta

sa aminteste oarecum turnurile ascutite ale bisericilor gotice.

Parterul, sprijinit de contraforturi, are deschideri in ogiva; la etajele superioare ale

turnului apar arce a caror forma o subliniaza pe cea a frontoanelor in unghi ascutit

deasupra carora se inalta flesa.

Pe acest loc a existat din vechi timpuri un ase zamant catolic, amintit in documente inca

din 1578. Distrusa de incendii si cu tremure, biserica a fost me reu refacuta; dupa marele

incendiu din 1847, s-a re construit biserica si s-a re facut turnul; infatisarea actuala a

bisericii este da torata ultimei refaceri din deceniul al patrulea al sec. XX.

Putin mai jos pe bulevardul Bratianu, pe aceeasi parte, chiar inainte de a se intra in piata

Unirii, putem vedea spectacolul insolit pe care il ofera Biserica Sf. Ion Nou, a carei fatada

se zareste printre doua blocuri in spatele carora a fost trasa. Forma actuala a bisericii

dateaza de la restau rarea din cel de al patrulea deceniu a secolului XX; nu se cunoaste

cu certitudine data exacta a con- structiei initiale, dar in secolul al XVIII-lea biserica

este mentionata in documente si se stie ca a fost refacuta de doua ori in prima

jumatate a secolului al XlX-lea.

11.Strazile din Centrul Vechi Pentru cineva care doreste sa cunoasca

aspectul orasului in secolul al XlX-lea, o plimbare pe strazile din centrul vechi va fi o

adevarata incantare.

Venind pe bulevardul dinspre piata Universitatii catre piata Unirii, avem pe dreapta

vechile strzi din jurul Palatului Voievodal; bulevardul; deschis la sfarsitul sec al XIX-lea,

a taiat in doua centrul vechi ,lasand pe stanga o parte destul de importanta din el.Pe

dreapta, strazile Doamnei Blanari, Bacani, Sepcari,Smardan,Covaci,Gabroveni,Selari

cele mai multe denumite dupa meseriile celor care isi aveau atelierele aici, pastreaza case

cu arhitectura caracteristica vechiului Bucuresti, ilustrand o mare varietate de stiluri, dar

alcatuind un ansamblu unitar prin coerenta si prin gustul care a stat la baza alegerii si

compunerii decorului.In jurul Curtii Vechi, multe cladiri isi ridica zidurile pe zidiri mai

vechi.

Pe stanga bulevardului, incepand de la spitalul Coltea, prin spatele bisericii Sf.

Gheorghe Nou si pana la piata Unirii, se pastreaza numeroase case vechi pe strazile

Coltea, Bardtiei, Patriei, Sf. Ion Nou, Calea Mosilor; desi cladirile sunt deteriorate si

neingrijite, frumusetea lor poate fi inca vazuta pe sub masca pe care le-a asezat-o pe

chip saracia si neglijenta.

Pe straduta Razvan, intre strada Cavafii vechi si Calea Mosilor, se afla mica biserica

Razvan, ctitorita de Voievodul Stefan Razvan al Moldovei, in 1595 si refacuta in

timpul domniei lui Constantin Bran coveanu. Una dintre podoabele bisericii este

iconostasul, fin sculptat.

12 Biserica cu Sfinti Pe Calea Mosilor, pe partea stanga, dupa ce

depasesti strada Hristo Botev, intr-o piateta se ridica Biserica cu Sfinti, construita la

sfarsitul secolului al XVII-lea de Popa Fierea si restaurata in mai multe randuri,

ultima oara in prima jumatate a sec. XX.

De plan triconc, biserica are clopotnita deasupra pronaosului si o turla pe naos.

Pridvorul are area dele in acolada caracteristice epocii in care a fost construita, sprijinite

pe patru coloane. Fatadele sunt impartite in doua registre, decorate cu firide

oarbe incheiate in arce in acolada. Deosebita era decoratia pictata a exteriorului,

acum stearsa de vreme in cea mai mare parte, con stand din portrete de filozofi si sibile,

pictate in firi dele de la partea superioara a cladirii. Alaturi de fiecare persona aparea

numele lui (Thales, Platon, Sibila delfica etc) scris in litere chirilice; locuitorii orasului au

decis insa ca personajle pictate sunt sfinti si au numit lacasul ”Biserica cu Sfinti”.

13. Din central vechi pana in Dealul Spirii Foarte aproape de piata

Unirii, perpendicular pe Dambovitei mergand spre piata Natiunilor Unite,i ntalnim

primul tronson al Caii Rahovei, ciuntita astazi prin construirea noului cartier din

spatele palatului de Justitie; Calea Rahovei era una din cele cinci artere principale, jucand

radial din centru spre exteriorul orasului. Calea Rahovei incepea de langa Curtea Veche si

se indrepta catre sud, spre Alexandria si spre Turnu Magurele.

Primul nume pe care 1-a purtat a fost ,,Podul Calicilor", pentru ca, in timpurile de inceput

ale orasului, in aceasta zona se adunasera sarmanii, infirmii, cei care traiau din mila publica,

Capetenia acestor nefericiti era ,, starostele calicilor ", care ii reprezenta in fata Domnului si a

bisericii; tot el judeca §i pricinile dintre ei.

Constantin Brancoveanu este primul domnitor care incepe sa daruiasca boierilor locuri in

mahalaua calicilor. Casele boieresti imping incet, incet, saracimea catre marginile orasului.

Calea isi schimba numele: acum ii spune Podul Calitei, poate dupa numele vreunei

boieroaice care-si avea casa pe aceste locuri. Nu dupa multa vreme, pentru ca pe aici se

iesea catre Craiova, ,,podul''' capata numele de Calea Craiovei. Numele pe care-1 poarta in

zilele noastre 1-a capatat in 1878, cand mai multe strazi au primit denumiri amintind

victoriile romanesti in Razboiul de independenta; in 1877, romanii i-au invins pe turci la

Rahova.

14. Biserica Domnita Balasa

Pe Calea Rahovei, la numarul 1, vizavi de Palatul de Justitie, intr-o curte cu brazi, se

pastreaza biserica Domnita Balasa. Actuala cladire, in stil neoromanesc, datorata

arhitectului Alexandru Orascu si zidita intre anii 1881-1888, a inlocuit vechea biserica

ridicata de domnita Balasa, fiica lui Constantin Brancoveanu si sotia vel-banului

Manolache Lambrino.

Domnita a ctitorit pe aceste locuri, unde se aflau casele in care a locuit, doua lacasuri, unul

impreuna cu sotul ei - un mic paraclis zidit in 1744 si care nu s-a pastrat, celalalt, mai

mare, dupa moartea lui Manolache Lambrino.

Terminata in septembrie 1751, constructia s-a dovedita fi destul.de fragila, astfel incat a fost

necesar sa fie refacuta in 1831 de banul Grigore Brancoveanu.Dupa cutremurul din 1838,

care a distrus-o in mare parte a fost reconstruita de baneasa Safta Brancoveanu.

Biserica, respectand planul impus de ritul ortodox, este construita din

caramida aparenta, ritmata de benzi orizontale de tencuiala, care imita piatra.

Intrarea in biserica se face pe o scara larga, monu mentala, incununata de un portic ale

carui coloane si ornamente amintesc de decorul sculptat al bisericii Episcopale de la

Curtea de Arges. In biserica, in spatiul traditional rezervat mormintelor, intre naos si

pronaos, pe dreapta se afla mormantul din marmura al domnitei Balasa, asupra

caruia ve- gheaza un inger sculptat, opera lui Ion Georgescu; vizavi de acesta, pe partea

stanga sta mormantul Zoitei Doamna, nascuta Mavrocordat,fetita slaba de inger , infiata

de Grigore, ultimul descedent pe linie barbateasca al voievodului Constantin

Brancoveanu si casatorita cu domnitorul Gheorge Bibescu.Mormantul monumental al

Zoitei Doamna este opera sculptorului francez Jules Roulleau.

In prima jumatate a secolului alXX-lea,biserica a fost lacasul preferat al elitei buurestene,

aici au avut loc multe dintre nuntile si botezurile fastuoase ale familiilor din protipendada

Capitalei.

In curtea bisericii este asezata statuia domnitei Balasa, opera din anul 1881 a lui Karl

Storck; in stanga intrarii bisericii, un mic monument asezat pe un piedestal, marcheaza

locul unde se afla altadata paraclisul zidit de domnita Balasa..

15.Palatul de Justitie

Incepand de la Calea Rahovei, pe Splaiul Ind-pendentei isi desfasoara fatada principala

unul dintre cele mai impozante monumente de arhitectura din ; Bucuresti, Palatul de

Justitie.

Edificiul a fost ridicat dupa planurile arhitectului francez A. Ballu; lucrarile au fost

incheiate sub conducerea arhitectului loman Ion Mincu si au durat cinci ani, intre 1890-

1895.

Construita in stilul neorenasterii, cladirea are o fatada lunga, spre care duc trepte

monumen tale. In axul fatadei, la partea de sus a cladirii, este asezat un ceas, incadrat

de doua statui personificand Forla si Prudenta, al caror autor este sculptorul Carol

Storck.

Alte sase statui sunt dispuse in nise, de-a lungul fatadei. Desi exteriorul a fost renovat in

ultimul de ceniu, totusi cladirea nu este intr-o stare buna de conservare, lucru care se

constata cu precadere in interior. Multe dintre salile de judecata sunt bogat decorate,

iar scarile de onoare din interior sunt de marmura. Sala Pasilor Pierduti are dimensiuni

pe ma sura imensitatii cladirii, ocupand aproape un sfert din suprafata acesteia.

Portretele sculptate ale marilor magistrati, care o impodobeau in primele decenii de

existenta ale palatului, nu s-au pastrat.

In orele diminetii, Palatul de Justitie este un adevarat furnicar. Accesul in palat

fiind ingaduit oricui, o plimbare prin salile de judecata are sanse sa fie interesanta.

16. Biserica Sfantul Spiridon Vechi

Lasand pe stanga Palatul de Justitie, traversam strada Danielopol, depasim blocul

turn cu 17 etaje din Piata Natiunilor Unite (sub care se afla, ingro pate in adancuul

solului, vestigiile “palatului Coconilor” lui Constantin Brancoveanu) si ajungem la

mica biserica Sfantul Spiridon Vechi. Este o biserica minuscula, construita in ultimul

deceniu pentru a inlocui vechiul monument ce se afla pe aceste locuri, demolat in

1985; a fost nevoie doar de o singura zi pentru ca buldozerele sa faca una cu

pamantul bisericuta, foarte iubita de bucuresteni.

Pana in 1880, cand cursul Dambovitei a fost modificat, biserica se afla pe malul stang al

raului. Era pe jumatate ingropata in pamant. Pisania ei indica drept data de

constructie anul 1747. Este insa probabil ca biserica era mai veche si ca, la anul mentionat

in pisanie, a fost numai refacuta prin grija lui Constantin Mavrocordat, socotit apoi

ctitorul lacasului. In 1747 biserica a fost inchinata Patriarhiei din Antiohia, si acesta

este motivul pentru care ultimele doua randuri din pisanie sunt scrise in limba araba, Sf.

Spiridon fiind singura biserica din Bucuresti la care se intalneste o asemenea

particularitate.

Constructia actuala, refacuta in urma initiativei Patriarhiei, pastreaza atat pisania, cat

si icoana de hram cu inscriptia ,,Sultana domnita 1785, iulie 25".

17. Biserica Sfintii Apostoli Lasam biserica Sf. Spiridon pe stanga,

mergem cateva zeci de metri pe strada Vanatori, care se deschide la dreapta si, cotind pe

str. Sfintii Apostoli, scurt la dreapta, ajungem la bise rica care a imprumutat numele

strazii.

Biserica Sfintii Apostoli, construita in 1636, pe locul unei mici biserici de lemn, este una

din multele ctitorii ale marelui voievod Matei Basarab. Au restaurat-o, de-a lungul

vremii, domni torii Grigore Ghica, Constantin Bran coveanu si Stefan Cantacuzino.

Pisania cu rama inflorita de piatra de deasupra usii din pridvor, datand din 1715, spune:

,,Aceasta biserica a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel fiind intaiasi data de lemn, s-a zidit din

piatra de raposatul Mateiu Voievod si acum s-a impodobit si pe dinauntru si pe dinafara cu

adaosul clopotnitei si cu altele de Prea Imparatul Domn lo Stefan Cantacuzino Voievod, in

anul dintaiu al domniei lui, fiind enorias la dansa prea luminatul imparatesc neam al

Cantacuzinestilor la leatul 7223, iulie 10."

Deasupra inscriptiei este sculptata stema Tarii Romanesti, iar dedesubt blazonul

imparatesc cu acvila bicefala al Cantacuzinilor.

In interior se pastreaza catapeteasma, tronul si stranele din perioada domniei lui

Stefan Canta cuzino, cateva pietre de mormant si frumoase vitralii. Exteriorul, tencuit,

este decorat cu arcade oarbe din ciubuce de caramida, dispuse in doua registre. Usa si

ferestrele au ancadramente de piatra sculptata. Casa parohiala a fost construita dupa

planurile arhitectului Grigore Cerchez, dar, ca si biserica, nu se afla intr-o stare prea

buna de conservare.

18. Biserica Mihai Voda

Cativa pasi mai departe, pe strada Arhivelor la nr. 1, chiar in apropierea cheiului

Dambovitei, se pastreaza unul dintre cele mai cunoscute mo- numente ale

Bucurestilor, biserica manastirii Mihai Voda, ridicata de Mihai Viteazul in 1589, pe

dealul care a capatat numele voievodului.

Dealul Mihai Voda se afla pe malul Dambovitei si, in vechime, avea la poalele sale un

lac, cunoscut sub numele de ,,Lacul Adanc". Pe malul lui se afla, in 1564, o biserica de lemn

inchinata Sfantului Nicolae, ctitorie a jupanesei Caplea si a lui Ghiorma Banul. Traditia

spune ca, pe vremea cand nu era inca ban al Craiovei, dar constituia deja o amenintare

pentru voievodul asezat pe tronul Tarii Romanesti, Mihai a fost prins de oamenii

acestuia.Pe cand era dus spre Curtea Domneasca, unde urma sa fie executat, Mihai a

cerut sa fie lasat sa intre sa se roage in bisericuta de pe malul lacului. Ruga i-a fost

indeplinita si, scapind cu viata, drept multumire Mihai a ridicat, intre 1589-1591, biserica si

rnariastirea de pe deal, inlocuind astfel bisericuta de lem, distrusa intimpul domniei lui

Petru Cercel (1583-1585).

Planul trilobat al bisericii este imbogatit cu doua absidiole dreptunghiulare,

incadrand absida altarului. Exteriorul are decorul de benzi alternate de caramida

aparenta §i de tencuiala caracteristica secolului al XVI-lea. Fatadele sunt inviorate

de po doaba de arcade oarbe, din ciubuce rotunjite de caramida, dispuse pe

ambele registre, rnai inalte pe registrul de jos.

Pe deal, in jurul bisericii, se a flau la data demo larii (1985) cladirile Arhivelor Statului.

Arhivele au fost gazduite de manastirea Mihai Voda dupa 1866, iar la inceputul

secolului al XX-lea, vechile cladiri manastiresti, foarte deteriorate, au fost inlocuite

cu masivul palat al Arhivelor Statului, cladit sub conducerea arhitectilor Petre

Antonescu si Cristofi Cerchez.

Din intregul complex al manastirii Mihai Voda n-au mai fost pastrate decat biserica si

clopotnita. Pentru a fi stramutate de pe colina lor in locul dosnic in care se afla acum,

sufocate intre blocuri, a fost nevoie sa fie coborate pe verticala cu 6,2 m si trase pe o

distanta de 289 m.

Dealul care a purtat, timp de veacuri, povara mareata a manastirii, si care asaindea in

adancul sau urme ale unei stravechi locuiri getodace, a fost sters de pe fata pamantului.

19. Palatul Parlamentului

Intregul cartier de pe malul drept al Dambovitei este dominat de imensa cladire a

Palatului Parlamentului, construita pe o colina artificiala, in deceniul al noualea al

secolului XX.

Acolo unde astazi se ridica Palatul Parlamentului se afla Dealul Spirii, care-si imprumutase

numele dupa cel al unui vestit doctor care-si exercita profesiunea pe aceste locuri.

Aici a fost construita in secolul al XVIII-lea Curtea Noua, destinata sa inlocuiasca vechea

curte cazuta in ruina. Nu dupa multa vreme, un incendiu a devastat-o, astfel incat a

capatat numele de Curtea Arsa. Nu a fost locuita mult limp, domnitorii preferand racoarea

Cotrocenilor, casele domnesti si apoi casa Golescu din Calea Victoriei. Dealul Spirii, odata

cu intregul cartier care il acoperea, au disparut in ,,urbanizarea" din anii '80.

In anii aceia, nu multi bucuresteni se incumetau sa se aventureze printre ruinele

cartierelor distruse, pentru a arunca o privire asupra lucrarilor titanice la care trudea un

intreg furnicar de oameni. Aceia care isi infrangeau repulsia si teama, ramaneau uimiti in

fata dambului urias care se inalta in mijlocul peisajului dezolat, dand la iveala,

dezgolita, structura complicata a etajelor subterane ale viitoarei cladiri. Periodic, prin oras

se sopteau zvonuri despre inca un muncitor cazut victirna unui accident de munca, inca

o jertfa de sange adusa marelui santier inghititor de vieti si destine.

20.Casa Poporului , pe care Ceausescu o vedea ca pe o inima a noului

Bucuresti imaginat de el, era destinata sa adaposteasca sediul presedentiei, al

comitetului central, al partidului comunist si principalele ministere. Cladirea, rod al

megalomaniei unui dictator, nu i-a adus lui Ceausescu satisfactia de a o vedea terminata. In

1989, numai fatada si cateva incaperi erau gata, dar peatru aceasta fusese sacrificata viata

decenta a unui intreg popor. Lucrarile au continual in anii urmatori, astfel incat, in 1997,

in cladire a putut fi mutat sediul Camerei Deputatilor.

Inscriindu-se in froma generala a unei piramide, cladirea are 12 etaje in corpul central, cu

o inaltime de 84 m(proiectul unui acoperis cu pante abrupte, care I-ar fi dat un plus

ubstantial de inaltime, a fost abandonat).Suprafata constructiei este de 330.000

m2.Dimensiunile indreptatesc palatul sa fie considerat ca a doua cladire din lume ca

marime, dupa cladirea Pentagonului.Ca si esterioarele, interioarele au fost proiectate

pornindu-se de la ideea unui lux orbitor:pavimente cu mozaicuri din marmura colorata,

scari monumentale, candelabra immense de crystal, usi sculptate, tavane bogat

ornamentate. Cea mai mare sala este Sala Unirii - cu o inal time de 16 m si o suprafata

de 2200 m 2. Coridoare nesfarsite sunt luminate de sirusi de lampi complicate de

cristal, ca si salile nenumarate, de tavanele carora atarna adevarate paduri de

candelabre; cel mai mare candelabru din palat cantareste nu mai putin de trei tone si

are 7000 de becuri.

Pentru unele sali s-au executat covoare speciale si mobile de arta. Cladirea

gazduieste uneori evenimente culturale, concerte sau spectacole. Pe una din laturile ei,

spre Bulevardul Natiunilor Unite, se afla o sala unde se organizeaza expozitii de

arta moderna. Pe cealalta latura a fost amenajat Muzeul National de Arta

Contemporana.

Marea Piata a Constitutiei din fata Palatului Parla mentului, spre care dealul artificial

coboara in terase, serveste ca scena unor spectacole de masa sau defilari militare,

la sarbatori.

In fata Palatului se deschide bulevardul Unirii, care purta initial numele pompos de

bulevardul Victoria Sodalismului. Cu inimitabilul lor umor negru, bucurestenii 1-au

poreclit imediat ,,Victoria socialis mului asupra Capitalei".

Este o artera lata - Ceausescu a dorit sa fie mai lata decat Champs Elysees din Paris -,

impodobita pe mijloc cu un sir lung de fantani. Cu o arhitectura declarativa si factice,

strada transmite o impresie de monotonie, ca un decor ae teatru urias, pe care il

insufleteste numai vioiciunea jeturilor de apa ce tasnesc din fantanile uratite de o

multitudine de ornamente din piatra artificiala.

21. Muzeul National de Arta Contemporana Cei care doresc sa

cunoasca arta Contemporana romaneasca, si sa respire putin aer curat, pot sa

strabata pe jos distanta de la poarta din str. Izvor a Parlamentului pana la intrarea

muzeului, cam in fun dul curtii. Stradania le va fi rasplatita cu o ora sau doua de

bucurie estetica. Muzeul este conceput ca o suita de idelungate expozitii temporare,

care pre zinta panorama artei contemporane romanesti, o multitudine de artisti ilustrand

tendinte diverse in pictura, sculptura si artele grafice.

22. Manastirea Antim Ascunsa dupa sirurile de blocuri de pe dreapta

(coborand dinspre piata Constitutiei spre Plata Unirii, manastirea Antini este unul

dintre cele mai importante lacasuri de cult ale Capitalei, atat prin arhitectura sa cat

si prin rolul de centru cultural pe care 1-a jucat in viata orasului si a tarii.

Din bulevardul Unirii se poate ajunge in strada Antim trecand prin unul din pasajele

dintre blocuri.

Asezamantul este la capatul strazii, practic intr-o fundatura, inconjurate de blocuri.

Manastirea, ridicata intre 1713-1715, este ctitoria lui Antim Ivireanul, mitropolit al Tarii

Romanesti si carturar de seama; ea a inlocuit o mai veche biserica de lemn din secolul

al XVII-lea.

Antim s-a nascut la 1650 in Iviria (numele vechi al Georgiei). Inainte de a se calugari se

numea Andrei.

Viata lui este un adevarat sir de aventuri: luat rob de turci, ajunge la Constantinopol

unde, spre norocul lui, este rascumparat de Patriarhia Ecumenica. Norocul continua sa-i

surada. Exceptional de talentat, are ocazia sainvete limbile turca, araba si greaca,

precum si numeroase mestesuguri artistice: pictura, sculptura in lemn si piatra,

xilogravura, broderia.

Ajuns la muntele Athos, in 1690 Antim este chemat in Tara Romaneasca de domnitorul

Constantin Brancoveanu si de Dosoftei, eel care, mai tarziu, avea sa devina mitropolit.

In 1691 il aflam pe Antim Ivireanul la manastirea Snagov, instaland tipografia

domneasca. Scriitor, tipograf si artist, Antim este ,,parintele" a peste 60 de carti, dintre

care 4 sunt scrise de el insusi, oglindind spiritul sau profund religios si moral. Este

autorul Predicilor (in greceste Didahii), ,,invataturi crestinesti" tiparite la 1700. Unele

dintre carti suntimpodobite cu gravuri al caror creator este insusi Antim. A ilustrat

Evangheliile de la 1693 si 1697.

In anul 1705 devine episcop de Ramnic (unde instaleaza o alta tipografie), iar intre 1708-

1716 a fost mitropolit al Ungro-Vlahiei. In aceasta perioada ctitoreste manastirea cu

hramul Tuturor Sfintilor, numita de bucuresteni cu numele fondatorului ei.

In cladirile sfantului asezamant, ctitorul a infiintat si o tipografie greceasca si una

romaneasca, exprimandu-si prin testament dorinta ca ,,tipografii sa invete mestesugul

tipografiei unul de la altul, pentru ca sa nu piara acest mestesug din tara..." Antim a

lasat toata averea sa manastirii intemeiate de el, destinand-o ajutorarii tinerilor saraci care

vor sa invete, fetelor de maritat fara zestre, strainilor, sar manilor. Dar, ca si protectorul

sau, Constartin Brancoveanu, Antim nemultumeste atotputernica Poarta Otomana.

Surghiunit la manastirea Sfanta Ecaterina de la muntele Sinai, mitropolitul este ucis in

timpul calatoriei, la ordinul domnitorului Nicolae Mavrocordat, in 1716,

supra vietuindu-i lui Brancoveanu numai cu doi ani.

Ca printr-un miracol, complexul manastirii An tim a putut pastra aproape integral zidul

de incinta, chiliile, paraclisul, cladirea Sinodului (translata in 1985) si biserica. Se

intra in incinta prin turnul clopotnita, constructie masiva care a fost intrucatva

modificata la restaurarea din 1860, efectuata de arhitectul austriac Schlater.

Casa parohiala dateaza din secolul al XlX-lea. Pe sub o frumoasa arcada polilobata,

se intra in paraclis, situat pe latura din dreapta a incintei (remar cabil ancadrament

sculptat al usii de intrare). Para clisul a fost zidit de Antim si are o singura incapere,

acoperita cu o cupola.

Din cele doua cuhnii aco perite cu bolti suprapuse nu se mai pastreaza decat una, in

coltul din dreapta-est al incintei.

Palatul Sfantului Sinod (arhitect N. Miha escu), adaugire tarzie la ansamblul

manastiresc, adaposteste un muzeu cu icoane, manuscrise,

carti rare.

Sfera de aplicabilitate a programelor si proiectelor

I. Reabilitare, reconstructie si revitalizare urbana in Bucuresti

Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential, dar starea

generala este, insa, departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic, economic,

ecologic, estetic, cultural etc., impuse de politica de dezvoltare de tip european. Pierderea

de potential ca urmare a amanarii deciziei de modernizare nu numai ca produce efecte

negative imediate dar induce pe termen mediu si lung pierderi enorme, solicita costuri tot

mai mari, accentueaza inelasticitatea la schimbare, cu rezonanta in intreg sistemul

economic si in conditiile de viata ale zonei. De asemenea, insuficienta cadrului legislativ,

institutional si comportamental influenteaza negativ relansarea unei activitati eficiente.

Totodata, pozitia de capitala si aceea de prima poarta a relatiilor cu Europa si cu intreaga

lume amplifica exigentele pentru pastrarea valorilor nationale. Întreaga dezvoltare

urbanistica trebuie abordata nu de pe pozitia unei capitale marginase, izolate de lumea

postindustriala. Fara o strategie coerenta menita sa metamorfozeze capitala tarii,

municipiul Bucuresti nu va putea deveni cu adevarat o capitala in zona Europei centrale

si de est.

Reabilitarea Urbana si Influenta acesteia asupra Calitatii Vietii Distingem in

cadrul orasului Bucuresti, in principal, trei tipuri de zone in care se impune

implementarea unor strategii si operatiuni de reabilitare urbana:

1. Zonele istorice (zonele construite protejate) – decazute / degradate ;

2. Zonele urbane destructurate ;

3. Zonele de locuinte colective.

Analizele situatiei existente evidentiaza, pe langa disfunctionalitatile complexe

concentrate in aceste zone, un ridicat potential de valorificare si dezvoltare a acestora.

Prin fixarea unor obiective strategice si derularea unor programe de actiuni in scopul

revitalizarii, reabilitarii si reconstructiei urbane a acestor zone, municipalitatea va lansa

parteneriate public – private in scopul valorificarii oportunitatilor de afaceri si ridicarii

bunastarii bucurestenilor. Reabilitarea Zonelor Construite Protejate Zona Centrului

Istoric Caracteristica pentru zonele construite protejate este Zona Centrului Istoric. Zona

Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha, in centrul geografic al orasului

si este amplasata in perimetrul cuprins intre: • bd. Elisabeta – la nord • str. Hristo Botev –

la est • bd. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei – la sud • Calea Victoriei – la vest.

Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea sa ca rezervaţie de

arhitectură. Această valoare trebuie păstrată şi promovata la nivelul dezvoltării oraşului

ca viitoare capitală in cadrul Uniunii Europene. Programele de succes din domeniul

dezvoltării zonelor centrale cu valoare de patrimoniu din Europa

realizează legături intre turism, conservarea patrimoniului istoric, muzee, activităţi

tradiţionale, artă, resurse naturale şi alte elemente de interes pentru a crea parteneriate

puternice in scopul conservării, imbunătăţirii, promovării şi gestionării acestor resurse ce

nu pot fi inlocuite.

Situatia existenta

Zona si-a pastrat caracterul si aspectul, cu multe cladiri de importanta

arhitecturala si istorica, incluzand cladiri publice, biserici si locuinte. In Zona Istorica

sunt in jur de 520 cladiri, din care 38% sunt inregistrate ca fiind semnificative

arhitectural. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale: Banca Nationala

si sediile diverselor banci comerciale sunt localizate in partea de N – V a acestei supafete,

magazinele in S – V, iar locuintele in toata partea de sud. Mare parte din aceste cladiri

sunt proprietatea Municipalitatii. Fondul construit are o valoare tehnica inegala, cu multe

constructii in stare mediocra, degradate, sustinute de o infrastructura edilitara care

necesita imbunatatiri. Zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si

cultural, care confera identitate si prestigiu orasului - numeroase constructii cu valoare

arhitecturala, istorica si ambientala, care detin un puternic potential turistic si economic,

valorificat in prezent doar partial. Terenurile si constructiile apartin domeniului public

sau privat. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de

finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. Foarte

important este faptul ca exista un interes si o vointa politica a edililor orasului, clar

exprimate, pentru dezvoltarea acestei zone. In perioada 2000-2002 Primaria Municipiului

Bucuresti, a derulat impreuna cu U.N.D.P. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite)

un proiect numit “Un Bucuresti Frumos”, care a avut urmatoarele obiective : - Sa

pregateasca, sa califice si sa angajeze temporar tineri adulti iesiti din caminele de copii, in

vederea integrarii lor sociale ; - Sa contribuie la revitalizarea Centrului istoric al

Bucurestiului, prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a

pavajului strazilor din aceasta zona. Au fost efectuate lucrari de reparatii in valoare de

peste 1 mil. USD dupa cum urmeaza : - lucrari de reparatii la : Gradinita nr. 54 si la

Scoala nr. 66 in valoare de 31.717 UDS, la Casa de Casatorii a sectorului 3 in valoare de

217.665 USD ; - pavari de strazile:Covaci, Selari si Gabroveni in valoare de 118.377

USD - restaurari de fatade la urmatoarele imobile : Franceza 56, Franceza 54, Halelor 3,

Halelor 15, Halelor 17, Franceza 60 in valoare de 103.155 USD.

23 Program de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008

Obiective urbanistice propuse

Studiul elaborat de municipalitate se bazează pe situaţia actuala din zona centrului istoric

şi pe tendinţele de dezvoltare a pieţei imobiliare din Bucureşti. Direcţiile propuse de

acţiune iau in considerare experienţe similare din oraşe din Europa centrală şi de est

(Lublin in Polonia şi Vilnius in Lituania). In plus, ele pornesc de la premiza că un

program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici

specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces

– comunitate, sector privat, agenţii guvernamentale, agenţii internaţionale. Politicile

specifice sunt politicile sectoriale de dezvoltare, politici zonale, controlul dezvoltarii si

promovarea centrului istoric. Politici sectoriale de dezvoltare:

� politica utilităţilor şi serviciilor publice Este prioritara pentru municipalitate, fiind

considerata un catalizator al dezvoltarii care determina capacitarea interesului sectorului

privat. Politica formulată in această direcţie se referă la:

� Asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea

consumatorilor

. � Asigurarea coordonării, din punct de vedere al graficului de realizare, intre

investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.

� politica de investiţii

� politica de trafic

� politica de chirii

� politica mediului urban

� politica de dezvoltare instituţională Din punct de vedere instituţional, există

trei ipoteze de organizare a cadrului de gestionare a operaţiunilor de

dezvoltare/revitalizare:

� 1 – Primăria, singură, este implicată in managementul operaţiunilor, iar

sectorul privat operează pe baze comerciale zona, in concordanţă cu obligaţii

contractuale precizate.

� Ipoteza 2 – Primăria, in parteneriat cu sectorul privat, realizează

managementul operaţiunilor

. � Ipoteza 3 – Transformarea unei direcţii din primărie intr-o societate

comercială având consiliul drept unic acţionar. Modul de abordare al dezvoltarii

institutionale va fi decis de noul Consiliu General al Municipiului Bucuresti. 24 Program

de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008

Politici zonale:

Din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie, Zona

Centrului Istoric este structurată astfel:

� Zona 1 – zonă cu caracter preponderent comercial, situată de-a lungul străzii

Lipscani, intre str. Smârdan şi bd I.C.Brătianu;

� Zona 2 – zonă de birouri, de-a lungul bd. Elisabeta şi Carol;

� Zona 3 – zonă de birouri – centrul financiar;

� Zonele 4 şi 5 – dezvoltări de birouri, de-a lungul Splaiului Independenţei;

� Zona 6 – birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor;

� Zonele 7, 8 şi 9 – cu caracter preponderent de recreere, cultură, agrement;

� Zona 10 – cu caracter rezidenţial;

� O zonă de culoar comercial, de-a lungul arterelor majore de circulaţie şi al străzilor cu

caracter comercial. Pe fiecare arie in parte, politicile de dezvoltare trebuie să conducă la

conservarea caracterului esenţial, la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze

investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi

valoare: Aceste obiective au determinat inceperea proiectului de reabilitare a zonei

istorice a Bucurestiului, cu o valoare totala a investitiei de 9,5 MEURO, din care: 8,0

M EURO – credit BERD 1,5 M EURO – alocatie buget local

Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de

odinioara (dar cu facilitati moderne), stimuland activitatile economice si sociale si

conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a

Bucurestiului si include : - actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica -

dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in

cadrul acestui Proiect - dezvoltarea unei Strategii de Restaurare. - proiectarea si

supervizarea lucrarilor necesare restaurarii utilitatilor si strazilor precum si pietonalizarea.

Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de: - apa

si canalizare - gaz metan - electricitate - telefonie - pasaje pietonale - iluminat stradal Vor

fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. Se vor

transforma si amenaja in mod adecvat unele artere carosabile in pietonale concomitent cu

realizarea unui parcaj subteran in zona. Scopul general este “impulsionarea” restaurarii in

zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici si privati in modernizarea

cladirilor. Zona va deveni mult mai atractiva atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori si

va facilita dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate, restaurantelor,

cafenelelor, turism, divertisment si a altor activitati economice. La terminarea

implementarii proiectului, urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal : -

Lipscani - Stavropoleos - Bacani - Hanul cu tei - Franceza - Blanari - Pictor Tonitza -

Patrascu Voda Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa

absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus. Aceste parkinguri vor fi

amplasate pe terenurile virane adiacente unor strazi, dintre care exemplificam: - Sfanta

Vineri – 300 locuri parcare - Caldarari – 140 locuri parcare - Gabroveni – 200 locuri

parcare - Toma Caragiu – 300 locuri parcare.

Beneficii si eficienta socio-economica a proiectului: - imbunatatirea mediului stradal si a

infrastructurii publice in scopul incurajariii conservarii si restaurarii siturilor din zona -

impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici

sau privati in modernizarea cladirilor, in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori

cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate,

restaurantelor, cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri; - crearea a

numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea

acestora; - dezvoltarea turismului.

28 Program de Dezvoltare a Municipiului Bucuresti 2000-2008

- Reabilitarea infrastructurii in Centrul Istoric Situatia Existenta Situatia Propusa

Strategia de reabilitare

Este conceputa a se realiza prin operatiuni combinate de reabilitare, restaurare,

reconstructie la nivelul obiectelor si ansamblurilor de arhitectura, sau de revitalizare si

reabilitare urbana a unor zone : - restaurarea sau renovarea unor constructii existente ; -

realizarea de noi constructii pentru completarea si definirea atmosferei specifice ; -

imbunatatirea calitatii mediului, a imaginii urbane si a spatiilor publice ; - realizarea unor

trasee si zone pietonale, destinate comunicarii sociale / contactului comunitar ; -

renovarea infrastructurii tehnico-edilitare. - oportunitati de afaceri in parteneriat public –

privat - investitii in operatiuni de restaurare sau renovare a cladirilor existente de

patrimoniu, avand diferite functiuni : turistice, de agrement, comerciale, de birouri,

locuinte ; - investitii in constructii noi si amenajari de spatii exterioare: parcaje publice,

amenajari de trasee si spatii publice pietonale, spatii comerciale si hoteluri de mica

anvergura, locuinte, agrement, birouri de mica anvergura ; - investitii in reabilitare de

instalatii si echipamente edilitare, interioare sau exterioare ; - parteneriat in probleme de

know-how, management, marketing, programe de dezvoltare, gestiune

. Reabilitarea Zonelor Destructurate Caracteristica este Zona Noului Centru, cunoscuta

sub numele de «Zona Bucuresti 2000».

Situatia existenta Zona denumita «Bucuresti 2000» este situata ultra-central,

adiacenta Centrului Istoric al orasului si ocupa cca. 485 ha, din care cca. 200 ha teren

liber ; beneficiaza de accesibilitate foarte buna si de prezenta unor cladiri politico-

administrative reprezentative pentru statutul de Oras-Capitala al municipiului Bucuresti.

In zona sunt reprezentate functiunile : rezidentiala (de buna calitate) si servicii pentru

populatie si pentru agenti economici (total insuficiente). In zona sunt prezente si valori

deosebite de patrimoniu cultural, istoric, arhitectural, vecinatatea cu centrul istoric

oferind un potential cu valente turistice.

- obiective urbanistice • Constituirea unui pol urban, continand servicii de importanta

supramunicipala, nationala si europeana ; • Remodelarea si completarea centrului politic-

administrativ national existent ; • Reabilitarea subzonelor destructurate. - strategie de

reabilitare si revitalizare • Valorificarea potentialului funciar existent prin realizarea unor

ansambluri importante, coerente, reprezentative pentru functiunea de Oras-Capitala -

aproximativ 200 ha teren liber

• Promovarea unor dezvoltari / investitii pentru ansambluri functionale cu caracter mixt,

diversificat, purtatoare de valoare adaugata ridicata pe piata internationala : birouri,

comert, hoteluri, agrement, cultura, locuinte • Promovarea unor forme de management si

marketing urban performant, prin valorificarea resurselor si potentialului existent, a

oportunitatilor de afaceri • Ridicarea nivelului de atractivitate a zonei, prin imbunatatirea

accesibilitatii - a transportului public, a infrastructurii si echipamentelor tehnico-edilitare.

- oportunitati de afaceri • cumpararea/ asocierea/ concesionarea de terenuri libere sau

propice investitiilor investitii in constructii de birouri, hoteluri, galerii si spatii comerciale

en-detail / de lux/ cu capacitate variabila, locuinte – exista o piata potentiala de cca.

2.000.000 mp suprafata desfasurata, cu functiuni diverse • investitii independente/ in

parteneriat public-privat pentru dezvoltarea transportului public/ a sistemelor de parcare

publica, la sol si in subteran • asistenta, consultanta tehnica si manageriala

Reabilitarea cartierelor de locuinte colective Zonele de locuinte colective, realizate sub

forma unor mari ansambluri in perioada 1960-1985, sunt amplasate in zonele

semicentrale si in cartierele periferice ale orasului si asigura locuinte pentru circa

1.300.000 locuitori.

- situatia existenta Ansamblurile sunt formate din unitati colective de locuire cu Parter si

4-10 etaje, in structuri constructive de caramida portanta sau de beton armat,

corespunzatoare, cu o densitate ridicata. Se constata un fenomen de uzura fizica si

morala, atat la nivelul structurilor constructive cat si la cel al echipamentelor tehnico-

edilitare; zonele prezinta disfunctionalitati de natura functional-urbanistica: • lipsa

echipamentelor sociale corespunzatoare calitativ si cantitativ, de interes local •

microclimat necorespunzator, arid iarna si vara, cauzat de distrugerea spatiilor verzi si

inexistenta unor oglinzi de apa / fantani • deficit de locuri de parcare / garare in conditii

adecvate • rezolvari tehnice si spatiale necorespunzatoare in prezent, amenajari

dezorganizate si imagine monotona si neatractiva.

- obiective urbanistice • imbunatatirea calitatii tehnice, functionale si stilistice a unitatilor

de locuit, a ansamblurilor construite • ridicarea gradului de satisfactie a locuitorilor, prin

imbunatatirea conditiilor de viata si a starii de sanatate, prin imbunatatirea calitatii

microclimatului

- strategia de reabilitare • renovarea, reabilitarea si reconfigurarea infrastructurii tehnico-

edilitare si a sistemului de circulatii publice, personalizarea si diferentierea unitatilor si

ansamblurilor de locuit, crearea unor spatii publice de contact comunitar in cartierele de

locuinte colective

• completarea sistemelor de dotari si echipamente social-culturale, corectarea si

adecvarea unor solutii arhitecturale si urbanistice / tehnice, functionale si stilistice •

implicarea locuitorilor in gestionarea propriilor probleme colective prin promovarea unor

forme moderne de parteneriat intre administratia municipala si asociatiile de locatari.

- oportunitati de afaceri • investitii in realizarea de parcaje auto etajate, subterane sau

supraterane, de capacitate mica / medie, in structuri usoare cu cost redus, cu chirii

moderate, piata estimata fiind de 350.000 de posesori de autoturisme • investitii in

completarea / constituirea retelelor de echipamente social-culturale, de interes local •

reabilitarea structurilor existente, a spatiului functional si a fatadelor constructiilor

existente • investitii sau parteneriate pentru imbunatatirea transportului public • investitii

in retehnologizarea / modernizarea sistemului de termoficare sau in sisteme de incalzire

descentralizata • investitii in realizarea de locuinte sociale in sisteme semi-colective sau

private, diversificate ca marime sau structura functionala.

Influente ale politicilor si operatiunilor de reabilitare urbana asupra calitatii vietii urbane

Reabilitarea unor zone urbane, prin operatiuni de restaurare, renovare, reconstructie,

produce efecte benefice, directe sau mediate, subtile, asupra calitatii vietii rezidentilor sau

a altor utilizatori, exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.

Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona,

atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei, dar si pentru cei cazati temporar ca turisti.

Cresterea calitatii serviciilor, turismului, a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o

chestiune de interes general, intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane,

determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului, generand experiente noi,

evenimente memorabile, « trairi »ale locului, dar si cresterea bunastarii generale prin

atragerea investitiilor. De asemenea, restructurarea urbana si reabilitarea zonei «Bucuresti

2000», axata, in principal, pe masuri de reorganizare si remodelare a spatiului, promite sa

produca atat influente directe pozitive asupra confortului si gradului de satisfactie a celor

ce vor beneficia direct de utilizarea noilor functiuni urbane – datorita noii structuri a

spatiilor publice, a varietatii de servicii oferite, a noilor imagini si efecte urbane, cat si

influente imediate asupra altor zone si categorii de populatie, prin introducerea marilor

suprafete de teren urban destructurat in circuitul economic, social si cultural al orasului.

Zona «Bucuresti 2000» ar putea genera venituri importante la bugetul Primariei, iar

acestea ar putea fi redistribuite in baza unor politici social-urbanistice (eventual si in

beneficiul unor arii defavorizate / in cartiere marginase, ridicand nivelul de calitate a

vietii locuitorilor prin imbunatatirea infrastructurii tehnico-edilitare si

social-culturale, prin crearea de locuri de munca, etc), imbunatatindu-se in ultima instanta

nivelul de coeziune social-economica si de bunastare a comunitatii bucurestene.

Reabilitarea urbana a marilor ansambluri de locuinte colective, bazata mai mult pe

operatiuni de renovare si completare a unitatilor de locuit, dar si pe restructurarea

functionala si spatial-configurativa din punct de vedere urbanistic la nivelul complexelor

de locuit, va produce efecte pozitive atat la nivelul confortului fiecarei gospodarii, dar si

in plan social, imbunatatind gradul de comunicare si coeziune comunitara. Toate aceste

tipuri de operatiuni, fie de mare amploare pe arii mari, concentrate, fie la scara redusa,

punctuale si dispersate, devin motoare economice si sociale, generatoare de venituri

publice sau private, de locuri de munca si astfel, indirect, de calitate a vietii urbane.

EXPUNERE DE MOTIVE PRIVIND DECLARAREA CENTRULUI VECHI AL

BUCUREŞTIULUI ZONĂ PIETONALĂ